FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICă ȘI SPORT

REFERAT :

ELEMENTE STATICE

STUDENT:DRAGOLEA COSMIN CĂTĂLIN

ANUL III EFS
 Sfoara – element valoare A
1. Descrierea tehnica
Sfoara este pozitia in care picioarele, mult departate, formeaza o linie
dreapta. Ea poate fi executata cu sau fara reazam pe sol.
 Sfoara este un element de mare mobilitate a articulatiei coxo-femurale si
se executa in felul urmator: din fandare se trece progresiv in sfoara in plan
sagital, eventual cu ajutorul mainilor care se aseaza pe sol pentru a preveni o
intindere a musculaturii si a ligamentelor solicitate. Linia umerilor trebuie sa fie
perpendiculara cu planul sagital. Se considera ca elementul este corect executat
atunci cand deschiderea este de 180° fara a tensiona prea tare musculatura.
Bratele pot lua pozitii simetruce sau asimetrice.
2. Metodica invatarii
Stand langa scara fixa, apucat de o sipca: balansarea piciorului preferat
inainte si inapoi cat mai amplu.
Acelasi exercitiu cu celalalt picior.
Stand cu spatele la scara fixa: ridicarea unui picior cat mai sus pentru
intindere pasiva, cu ajutorul unui partener.
Aclasi exercitiu cu celalalt picior. Sfoara cu arcuire.
Sfoara cu intindere pasiva, cu apasare progresiva pe umeri de catre
partener. Includerea procedeului intr-o combinatie simpla.

a b c d e
a. Sfoara inainte: departare picioarelor se face in plan antero-
posterior;
b. Sfoara laterala: departarea picioarelor se face in plam lateral
c. Sfoara verticala cu trunchiul drept;
d. Sfoara verticala cu trunchiul indoit
e. Stand pe maini, sfoara.
3. Greseli de executie
Orientarea gresita a picioarelor, nerespectarea planului; rasucirea trunchiului
spre piciorul din fata; orientarea gresita a varfurilor picioarelor.
 Podul – element valoare A
1. Descrierea tehnica
Podul este un procedeu specific incepatorilor si solicita in mod deosebit
coloana vertebrala, musculatura anterioara a trunchiului, precum si articulatia
scapulo-humerala. Exetensia pronuntata a intregului corp se datoreste in special
mobilitatii coloanei la nivelul regiunii lombare. Din stand cu picioarele departate
sau apropiate, cu bratele sus, se accentueaza extensia corpului, proiectand
bazinul inainte si capul pe spate. Bratele se mentin intinse, iar palmele se aseaza
cat mai aproape de picioare. Podul se executa cu atat mai corect cu cat bazinul
si pieptul sunt proiectate mai mult in sus, iar distanta dintre talpi si maini este mai
mica, cu picioarele intinse.

2. Metodica invatarii
 Extensii la nivelul umerilor, cu ajutorul unui partener;
 Stand departat: extensii pronuntate, cu ajutor la antebrate;
 Podul cu ajutor, cu asazarea palmelor pe un plan mai inalt;
 Din sezand cu spatele la scara fixa, ridicare in stand prin
impingerea bazinului inainte (fig. de mai jos a)
 Din stand departat cu spatele la scara fixa: coborare in extensie
prin apucarea succesiva a sipcilor (fig. de mai jos b)
 a b
3. Ajutorul si asigurarea
Se acorda din lateral, cu o mana la bratul apropiat si cu a doua la
omoplati. Este contraindicat ajutorul pentru ridicare la nivelul regiunii lombare.
4. Greseli de executie
Arcuire insuficienta la nivelul coloanei vertebrale si deschiderea
insuficienta la nivelul articulatiilor scapulo-humerale; pregatire metodica
insuficienta, ceea ce determina contactul dur cu solul, in momentul asezarii
palmelor; inceperea executiei cu pozitia gresita a bratelor; lipsa extensiei capului,
executantul neurmarind cu privirea asezarea corecta a palmelor pe sol.
Cumpana – element valoare A
1. Descriere tehnica
Cumpana necesita un dezvoltat simt al echilibrului, datorita suprafetei
reduse de sustinere. Capacitatea de autocontrol se evidentiaza in aspectul
general al pozitiei, iar aprecierea este cu atat mai favorabila, cuc cat piciorul liber
este ridicat mai sus. Din stand cu bratele sus, spatele se extinde odata cu
ridicarea lenta a piciorului preferat, care se intinde foarte bine din toate
articulatiile imediat dupa parasirea solului. Trunchiul si piciorul libere se
deplaseaza progresiv in pozitia finala, in cumpana. Bratele raman in continuare
in prelungirea trunchiului sa lateral, piciorul de sprijin este intins, iar corpul usor
ridicat cu privirea deasupra bratelor. In toate variantele de cumpana,
amplitudinea este conditionata de forta de sustinere a segmentului liber.

2. Metodica invatarii
 Stand: incordarea musculaturii spatelui pentru realizarea
extensiei generale si ridicarea piciorului inapoi – sus;
 Ridicarea piciorului peste orizontala si mentinerea lui 3 – 5”;
 Cumpana cu intindere pasiva, ajutat de partener;
 Cumpana cu mainile sprijinite pe o sipca a scarii fixe, cu o
greutate de 1 – 2kg fixata la glezna piciorului ridicat;
 Introducerea miscarii intr-o combinatie simpla.
3. Ajutorul si asigurarea
Se acorda din lateral, cu o mana la genunchiul piciorului ridicat, iar cu
cealalta la piept, fixand executantul in pozitie corecta.
4. Greseli de executie
Rotunjirea spatelui, lipsa extensiei; capul nu se mentine in extensie;
coborarea trunchiului sub orizontala; piciorul liber nu se mentine deasupra
orizontalei; ridicarea pe varful piciorului de sprijin si pierderea echilibrului; linia
umerilor si a soldurilor nu este paralela cu solul.
Stand pe cap – element valoare A
1. Descriere tehnica
Tehnica acestei pozitii este relativ simpla, deoarece mentinerea depinde
de capacitatea de incordare a tuturor lanturilor musculare. Standul pe cap se
pate executa din: ghemuit, pe genunchi, pe un genunchi, stand departat sau
apropiat, stand pe maini.

In invatare actiunile principale sunt orientate in primul rand spre educarea

corpilui in pozitie rasturnata si in al doilea rand spre mentinerea echilibrului.
Actiunile de ridicare a corpului in pozitie rasturnata au loc in plan sagital,
mantinerea echilibrului fiind usurata de existenta a trei puncte de sprijin. Din
stand departat cu bratele lateral, corpul se indoaie, iar palmele se aseaza pe sol
cat mai aproape de linia imaginara care uneste talpile. In continuare bratele se
indoaie progresiv, preluand o parte din greutatea corpului. Dupa aceasta faza
urmeaza asezarea capului pe sol, cand centrul de greutate a trecut complet
deasupra poligonului de sprijin (format din talpi, maini si cap) picioarele se ridica
la verticala. Departarea picioarelor scurteaza parghia si astfel urcarea se face
mai usor. In pozitie rasturnata corpul trebuie sa fie drept. (Fig. de mai jos)

2. Metodica invatari
 Din sprijin ghemuit: trecerea in stand pe cap temporar, cu
picioarele indoite si revenire;
 Stand pe cap cu balansul unui picior, cu ajutor (fig. de lai jos);