APLICAȚIA 5 

Aduceți argumente pro/contra pentru afirmația ,, Indiferent cât de supradotați,

copiii nu-și dezvoltă darurile fără un părinte sau tutore care să-i încurajeze, să îi
stimuleze și să îi impulsioneze” (Winner 1996).
Un copil isi petrece mai putin de 20 la suta in scoala si peste 80 la suta in compania parintilor ,a
familiei.Parintii joaca un rol cheie in educatia copilului.Ceea ce fac parintii cu copiii acasa de-a
lungul procesului de educatie este mai important decat orice alt factor….
Parintele este cel mai capabil sa dezvolte increderea si stima de sine a copilului iar fara
incurajare si aprobare din partea parintelui copilul nu va reusi sa se autodepaseasca pe sine sau
sa-si depaseasca problemele.
Fiecare copil are nevoie de recunoașterea propriilor calități. Pentru asta, primul contact al
acestuia este cu o figură părintească, de aceea cuvântul acestuia este sfânt. Încurajarea și sprijinul
permanent va duce la cultivarea talentului de care dispune copilul.

PRO- geniul este un procent inspiratie si 99 procente transpiratie :) Pentru un progres notabil,
dascalul are rolul esential de a descoperi punctele tari ale elevului si de a-l ajuta sa construiasca
pe aceasta baza. Fara munca, potentialul va fi pierdut, nu se va concretiza in realizari notabile.

PRO- Susținerea pe care un părinte, un tutore i-o acordă unui copil, cu atât mai mult unui copil
supradotat, constituie un aspect extrem de important în dezvoltarea calitativă și vizibilă a
acestuia.
CONTRA- Copilul are nevoie să își recunoască propria autonomie, propiul potențial și nu în
ultimul rând propria forță și capacitate de educare și forță de muncă.
Fiecare copil are nevoie în permanență de coordonare și aprobare  din partea unui adult și cel
mai apropiat adult este părintele.

Părintele este cel mai bun medic pentru copil. El ajunge să înceapă dezvoltarea datorită
părinților. Și nedreptatea îl ambiționează pe copil. El acceptă nedreptatea până la un punct după
care se răzvrătește și geniul intervine și „lucrează”.
De comentat:

In biografia lui Thomas Edison, cunoscut acum în întreaga lume datorită invențiilor sale, în
special a becului, scrie că pe când era elev, Al, așa cum era strigat la școală savantul, nu era
niciodată atent la clasă, iar pentru el școala și regulile ei reprezentau un supliciu.

Nu era nici pe departe preferatul profesorilor, ba chiar unul dintre ei l-ar fi numit ”bolnav mintal”
și i-ar fi propus mamei sale, Nancy, Edison, într-o scrisoare, să îl retragă de la școală, pentru că
fiul ei este prea slab ca să poată ține pasul cu ceilalți elevi. Astfel, într-o zi, Thomas Alva
Edison, pe care toți îl știau drept Al, vine acasă și îi întinde mamei sale o bucată de hârtie. Îi
spune că este de la un profesor, că trebuie să o citească și că el a promis că nu o va deschide.
Atunci Nancy despăturește epistola și cu lacrimi în ochi începe să spună cu voce tare: ”Fiul
dumneavoastră este un geniu. Școala noastră este prea măruntă pentru el și nu are suficienți
profesori care să-l învețe. Vă rog, ocupați-vă dumneavoastră de el”.

La scurt timp, Nancy, și ea fostă profesoară, l-a retras pe Edison de la școală și a preferat să-l
educe acasă. Peste ani, Edison a devenit unul dintre cei mai luminați oameni ai epocii sale,
invențiile sau au schimbat lumea, iar el a ajuns printre cei mai cunoscuți savanți. La mulți ani
după ce Nancy s-a stins din viață, în 1871, Edison a început să caute prin lucrurile din casa
familiei sale și a descoperit o scrisoare, împăturită, într-un colț de sertar. Era bilețelul trimis de
profesorul său, în care scria: ”Fiul dumneavoastră este bolnav mintal. Nu-i vom mai permite să
intre în școala noastră”.

“Mama a fost cea care m-a format. Avea foarte multă încredere în mine, iar eu simţeam că nu
trebuie sub niciun chip să o dezamăgesc”, dezvăluia Edison, la un moment dat, în una dintre
scrisorile sale. Această povestioară a făcut de-a lungul timpului înconjurul lumii și, în timp ce
unii istorici îi contestă veridicitatea, tot atât de mulți o consideră autentică.