pag 12

Să ştiţi că, cu câţiva ani înainte de a muri, tatăl meu s-a convertit, a cerut iertare Lui Dumnezeu
şi Domnul l-a iertat. Stătea în Purgator, şi încă destul de jos, în mari suferinţe, pentru că nu-şi
reparase păcatul. A repara păcatul e ceva pe care nu-l prea luăm în serios, nu prea ne gândim la
asta. Desigur,
omeneşte nu e posibil, dar de aceea Domnul nostru ne acordă Harul de a ne repara greşelile prin
Euharistie. De fiecare dată când participăm la o Liturghie, Domnul ne dă Harul de a repara
răul pe care l-am comis. Domnul ne arată când suntem dincolo, consecinţa păcatelor noastre, a
răului pe care l-am făcut aproapelui. Până şi cu o privire rea, cu un cuvânt urât…dacă aţi vedea
cât e de îngrozitor! Şi cum plângem acolo toate aceste greşeli.
" În cazul tatălui meu: mama îi spunea să-i sfătuiască pe fraţii mei să abandoneze viaţa de păcat
pe care o duceau, căci mergeau pe urmele tatălui, în infidelităţi, băutură…Dacă el ar fi făcut ce
îi spunea soţia, aceasta ar fi fost reparaţia. Dar el răspundea să-i lase în pace pe băieţi, să se
distreze, că acum erau doar logodiţi şi că aveau timpul să se schimbe când se vor însura!
Dăduse un exemplu prost fraţilor mei şi nu şi-a reparat păcatul. Acum plângea acolo, în
Purgator: “M-am salvat de iad numai datorită celor 38 de ani de rugăciuni ai acestei sfinte
femei pe care Dumnezeu mi-a dat-o ca soţie!”