Programe și proiecte educaționale

Proiectele reprezintă activități unice, orientate spre anumite obiective, cu un grad

ridicat de noutate și cu sarcini de lucru complexe, care sunt limitate atât temporal, cât și din
punctul de vedere al resurselor material și umane, necesitând, de obicei, o colaborare
interdisciplinară în cadrul unei structure organizatorice speciale, implicând o singură persoană
sau echipe de persoane, iar obiectivul urmărit îl reprezintă crearea unei valori noi (produs,
serviciu, structură etc.).
Din punct de vedere teoretic, există o distincție între noțiunile de proiect și program
(Chase et al., 2000), deși de cele mai multe ori acestea se folosesc cu înțelesuri echivalente.
În managementul proiectelor, un program include mai multe proiecte, iar un proiect se
poate descompune mai departe în subproiecte, grupuri de activități și acțiuni pentru a putea fi
mai uşor administrate. Subproiectele sunt, de multe ori, subcontractate către terţi, fie că este
vorba despre o entitate exterioară instituției/organizaţiei sau despre un departament al
instituției/organizaţiei respective care iniţial nu era planificat să participe la proiect.
Programele, ca și proiectele, au o conducere clar definită. Există mai întâi un
director/manager de program/proiect (Project Director, Project Manager, Project Coordinator,
Team Leader), care coordonează o echipă, complexitatea proiectului impunând participarea a
mai mult de o singură persoană.
Pe de altă parte, din multe puncte de vedere diferențele dintre programe și proiecte sunt
notabile.
Concretizarea educatiei prin programe educationale se realizeaza ca efect al politicilor
publice, considerate fenomene sociale si politice specifice, fundamentate empiric si construite
analitic. Conceptul de politica publica desemneaza interventiile unei autoritati investite cu
putere publica si legitimitate guvernamentala asupra unui domeniu specific al societatii sau
teritorial. Politicile publice vehiculeaza continuturi care se traduc prin prestatii si genereaza
efecte, mobilizand activitati si procese de munca si desfasurandu-se prin intermediul relatiilor
cu alti actori sociali, colectivi sau individuali. Stiintele sociale manifesta o preocupare pentru
precizia termenilor, respectiv ce reprezinta autoritatea publica, care este sectorul de
interventie, in ce moment, ce vizeaza, luand in considerare doar faptele observabile. Politicile
publice sunt tot ceea ce actorii guvernamentali decid sa faca sau sa nu faca, in exercitarea
puterii lor. De aceea, deciziile referitoare la programele educationale sunt efectul scontat al
scenariilor politicilor de acest fel.
Pentru explicitarea aspectelor legate de tema de fata, se impune delimitarea conceptelor
functionale.

Programele educationale reprezinta formele prin care se asigura operationalizarea politicilor

specifice elaborate de guverne si de state. Din punct de vedere terminologic, programele
educationale sunt modalitati prin care se construiesc si se definitiveaza idealurile umane ale
societatii. Acestea sunt cuprinse in structurile legislative, ca servicii oferite de piata
educationala partenerilor , sub forma institutionalizata, sau ca segmente formative cu tematica
si obiective desprinse din nevoia de corelare a cerintelor pietei muncii cu standardele de
formare specifice. In acest sens, programele educationale sunt :
1. Institutionalizate. In aceasta categorie integram formulele legiferate, cuprinse sub denumiri
ca invatamant preprimar, primar, liceal, superior, care urmaresc formarea competentelor
specifice. Programele educationale din aceasta categorie implica drept actori cadrele didactice,
elevii sau studentii, parintii ori tutorii, autoritatile statului cu atributii in domeniu. Spre
deosebire de alte tipuri de programe, cele institutionalizate sunt elaborate de specialisti cu
consulatarea tuturor factorilor implicati si sunt functionale pe etrmen lung. Asa se explica
fundamentarea lor prin legi sau alte documente normative tipice. In cadrul acestor tipuri de
programe, implicarea statului este esentiala; aceasta merge de la finantarea efectiva a
lor( pentru programele desfasurate ca efect al politicilor specifice sau la initiativa institutiilor
scolare publice), pana la monitorizarea si evaluarea lor riguroasa, pe baza unor metodologii
nationale, realizate prin institutiile de control sau prin Agentia Romana de Asigurare a Calitatii
in Invatamantul Preuniversitar sau Superior. Programele institutionalizate actuale decurg din
activitatile de modernizarea curriculumului national, bazat pe competente, urmand toate fazele
elaborarii unui curriculum, intr-un mod stiintific.

Pentru realizarea acestei activitati complexe dar necesare reconfigurarii sistemului educational
romanesc, a fost infiintat Consiliul pentru Curriculum, organism consultativ al MECTS, al carui
rol este acela de a orienta procesul de proiectare, implementare si evaluare a curriculumului
national. Compus din 20 de experti ai domeniului educational, consiliul elaboreaza un cadru de
referinta curricular, document care detaliaza competentele elevului in functie de fiecare ciclu si
program de scolarizare pe care-l traverseaza. Proiectarea mecanismelor de monitorizare a
implementarii Curriculumului National si de valorificare a feed-back-ului obtinut este o
perspectiva de politica educationala in curs de elaborare.

2.Neinstitutionalizate. In aceasta categorie integram programele concepute ca extensii ale

curriculei, vizand operationalizarea unor principii si obiective desprinse din politicile nationale
in domeniul educatiei; de exemplu, Educatie ecologica, Educatia pentru cariera, integrarea in
UE, Educatia viitorilor parinti, de stimulare a interesului pentru sport, Educatia incluziva,
Invatare pe tot parcursul vietii etc.). De asemenea, includem aici si programele externe,
sustinute prin strategiile europene in domeniu( Erasmus Mundus, Socrates, Comenius) sau prin
documente europene sau internationale la care Romania este parte sau a aderat( Life learn
lerning, Europass, SEI). Monitorizarea, acreditarea si evaluarea acestora se realizeaza prin
organisme specializate, precum CNFP, CNFPA, sau pe baza competentelor formate.

In practica mai noua, termenul program acopera si proiectele dezvoltate pe baza ofertelor

diferitelor institutii, care sunt supape ale intrarii fondurilor europene pe piata educationala din
Romania. Cele mai multe dintre acestea sunt dedicate formarii resurselor umane din
invatamant si educatie sau formarii unor priceperi, deprinderi sau abilitati necesare in
raporturile specifice cu populatie dezavantajata, cu grupurile sociale marginalizate. Acestea
sunt aprobate si monitorizate de autoritatea de management a proiectelor si se declina dupa
deschiderea axelor competitionale.

Proiectarea este, in acceptia mai noua, activitatea de planificare a demersurilor teoretice si

practice referitoare la desfasurarea programelor educationale. In sens traditional si logic,
proiectarea este o actiune care implica in realizare asumarea politicilor educationale existente,
referitoare la programele educationale pe termen scurt, mediu si lung, precum si conceperea
scenariilor de implementare optima a acestora.In functie de tipul progrmului, se instituie si
structura si obiectivele proiectarii.

Astfel, pentru programele institutionalizate, reprezentand acele forme de educatie manifestate

ca servicii publice , prestate de specialistii in educatie in beneficiul elevilor si studentilor,
proiectarea este o activitate care presupune angrenarea unor categorii ample de specialisti de
la nivel national, care stabilesc directiile de dezvoltare, obiectivele, mijloacele de realizare a
acestora, monitorizarea si evaluarea lor.

Pentru programele educationale desfasurate ca alternative ale celor curriculare sau

extracurricular, proiectarea se desfasoara de specialisti in domeniu, care fac parte din echipa de
proiect; proiectarea trebuie sa urmareasca pirghiile prin care se vor atinge obiectivele si
scopurile specifice, intr-un interval de timp riguros delimitat si cu resursele evaluate.

Managementul este conceptul prin care se individualizeaza formele de conducere a

programelor educationale. In mod traditional si in raport cu tipurile de programe educationale
se reveleaza structurile manageriale ale acestora. Astfel, pentru programele institutionalizate,
managementul este asigurat de personalul de conducere, cu atributii de director, director
adjunct, inspector scolar eageneral, inspectori de specialitate.

Proiectul este un demers temporar indreptat spre a crea un produs sau un serviciu nou. Acesta
trebuie sa -si indeplineasca scopurile si obiectivele enuntate intr-o perioada limitata de timp si
cu resurse finaciare si umane limitate. Deoarece ele nu vizeaza activitati curente, de rutina, ci
unele noi, inedite, exista totdeauna un risc de a da gres, care trebuie asumat, mai ales ca, fiind
vorba de responsabilitati noi, cei implicati in proiect au putina experienta in rezolvarea
provocarilor specifice. Pentru reusita unui proiect este nevoie de o planificare si o organizare
specifice, fiecare dezvoltandu-si cultura proprie, propriul sistem de reguli si valori. Orice sarcina
care se poate defini in termini de obiective, resurse, activitati si rezultate poate fi realizata cu
ajutorul tehnicilor managementului de proiect.

Proiectele si programele educationale respecta in desfasurare principiile dupa care

functioneaza sistemul; astfel, invatamantul superior se bazeaza pe urmatoarele

principii:

a) principiul autonomiei universitare;

b) principiul libertatii academice;

c) principiul raspunderii publice;

d) principiul asigurarii calitatii;

e) principiul echitatii;

f) principiul eficientei manageriale si financiare;

g) principiul transparentei;

h) principiul respectarii drepturilor si libertatilor studentilor si ale personalului

academic;

i) principiul independentei de ideologii, religii si doctrine politice;

j) principiul libertatii de mobilitate nationala si internationala a studentilor, a cadrelor

didactice si a cercetatorilor;

k) principiul consultarii partenerilor sociali in luarea deciziilor;

l) principiul centrarii educatiei pe student.

Din acestea deducem ca in toate foremle de invatamant, nu sunt admise discriminari pe criterii
de varsta, nationalitate, etnie, sex, origine sociala, orientare politica sau religioasa, orientare
sexuala sau alte tipuri de discriminare, cu exceptia masurilor afirmative prevazute de lege. De
asemenea, in sistemul national de invatamant, in institutiile de invatamant superior publice,
invatamantul este gratuit, pentru cifra de scolarizare aprobata anual de Guvern, si cu taxa,
pentru cifra propusa de Senate si aprobate de minister. In institutiile de invatamant superior
privat, invatamantul este cu taxa. Institutiile de invatamant superior au autonomie in stabilirea
cuantumului taxelor, care este decis de Senatul universitar potrivit legii, si au obligatia sa il
comunice tuturor celor interesati.

Calificarile dobandite de absolventii programelor de studii sunt atestate prin diplome, prin
certificate si prin alte acte de studii eliberate numai de catre institutiile de invatamant superior
acreditate. Diplomele corespunzatoare programelor de studii universitare sunt inscrisuri oficiale
si nu pot fi emise decat de institutiile acreditate, pentru programele de studii acreditate sau
autorizate provizoriu. In acest din urma caz trebuie sa existe o alta specializare acreditata intr-
un domeniu inrudit cu specializarea autorizata. Nerespectarea acestei prevederi constituie
infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale si se pedepseste conform legii penale.

Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului este autoritatea publica prin care se
deruleaza programele educationale din Romania si este abilitat sa urmareasca, sa controleze
aplicarea si respectarea reglementarilor legale in domeniul invatamantului superior si sa aplice,
daca este cazul, sanctiuni. De asemenea,Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului
exercita un control a posteriori impreuna cu autoritatile abilitate asupra actelor prin care
institutiile de invatamant superior exercita autonomia universitara.
Institutiile de invatamant superior au patrimoniu propriu pe care il gestioneaza conform legii.
Institutiile de invatamant superior publice si private se infiinteaza prin lege, la propunerea
Guvernului. Initiativa infiintarii institutiei de invatamant superior publice apartine Guvernului.
Initiativa infiintarii institutiei de invatamant superior particular si confesional apartine unei
persoane fizice, unui grup de persoane fizice, unei fundatii, asociatii, unui cult religios sau unui
alt furnizor de educatie, denumit fondator.

Autonomia universitara si libertatea academica sunt garantate prin lege. Institutiile de

invatamant superior se organizeaza si functioneaza independent de orice ingerinte ideologice,
politice sau religioase. Autonomia universitara da dreptul comunitatii universitare sa-si
stabileasca misiunea proprie, strategia institutionala, structura, activitatile, organizarea si
functionarea proprie, gestionarea resurselor materiale si umane, cu respectarea stricta a
legislatiei in vigoare. Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprima in Carta
universitatii, aprobata de Senatul universitar, in concordanta stricta cu legislatia in vigoare.
Autonomia universitara se exercita numai cu conditia asumarii raspunderii publice. In institutiile
de invatamant superior este asigurata libertatea cercetarii in ceea ce priveste stabilirea
temelor, alegerea metodelor, procedeelor si valorificarea rezultatelor. In institutiile de
invatamant superior este interzisa periclitarea sub orice forma a dreptului la exprimarea libera
a opiniilor stiintifice si artistice. Studentilor le este asigurat dreptul la libera alegere a cursurilor
si specializarilor, in conformitate cu normele legale in vigoare si cu planurile de invatamant.

Structurile si functiile de conducere ale universitatilor particulare si confesionale,atributiile,

modul de constituire, precum si alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de
Carta universitara, cu avizul consultativ al fondatorilor si aprobata de Senatul universitar.

Raspunderea publica obliga orice institutie de invatamant superior de stat sau particulara:

a) sa respecte legislatia in vigoare, Carta proprie si politicile nationale si europene in

domeniul invatamantului superior;

b) sa aplice si sa se supuna reglementarilor in vigoare referitoare la asigurarea si

evaluarea calitatii in invatamantul superior;

c) sa respecte politicile de echitate si etica universitara, cuprinse in codul de etica si

deontologie profesionala aprobat de Senatul universitar;

d) sa asigure eficienta manageriala si eficienta cheltuirii banului public;

e) sa asigure transparenta tuturor deciziilor si activitatilor sale, conform legislatiei in

vigoare;
f) sa respecte libertatea academica a personalului didactic, didactic auxiliar si de

cercetare, precum si drepturile si libertatile studentilor.

In cazul universitatilor confesionale, raspunderea publica presupune respectarea

statutului si a prevederilor dogmatice si canonice specifice cultului respectiv.

In cazul in care se constata nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 116, Ministerul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului aplica in termen de maximum 3 luni una sau mai multe dintre
urmatoarele masuri:

a) sesizeaza Senatul universitar;

b) revoca rectorul, prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in baza
constatarii Consiliului de Etica si Management Universitar, cu consultarea Senatului universitar.
In termen de maximum 5 zile lucratoare de la data emiterii ordinului de revocare, Senatul
universitar are obligatia sa desemneze un prorector care reprezinta universitatea si care devine
ordonator de credite pana la confirmarea unui nou rector de catre ministrul Educatiei,
Cercetarii, Tineretului si Sportului. In termen de 3 luni de la emiterea ordinului de revocare,
Senatul universitar finalizeaza procedurile de desemnare a unui nou rector, cu respectarea
prevederilor legale in vigoare si trimite spre confirmare ministrului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului numele noului rector;

c) reduce sau elimina temporar sau definitiv accesul la finantarile din surse publice;

d) propune Guvernului initierea unui proiect de lege de desfiintare a institutiei de

invatamant superior in cauza.

Proiectele (şi implicit situaţiile manageriale determinate de punerea în practică a acestor

proiecte) presupun efectuarea unor activităţi intercorelate, care pot fi modelate prin
intermediul unor reţele. Întrucât proiectele de acest gen durează săptămâni, luni sau chiar ani,
în desfăşurarea lor pot interveni schimbări care au impact asupra costurilor, tehnologiei sau
resurselor proiectului.
Analiza acestor sisteme îi permite managerului să planifice, să controleze/urmărească şi
să reorganizeze resursele astfel încât obiectivele propuse să se atingă în mod optim şi la timp.
Prin programarea activităților unui proiect se urmărește să se realizeze o eșalonare cât mai
economică a executării acestora.
Cele mai cunoscute metode de programare a managementului proiectelor sunt:
- metoda diagramelor de tip Gantt sau cu bare;
- metoda PERT (Program Evaluation and Review Technique sau Tehnică de
Evaluare și Revizuire a Programului);
- metoda CPM (Critical Path Method sau Metoda Drumului Critic);
 - metoda Cadrului Logic.

Figura 1. Fazele proiectului

Exemple de proiecte în domeniul educației:

Lifelong Learning Programme
Erasmus Mundus
Comenius
Proiectul pentru Educatie Timpurie Incluziva
Proiectului pentru Invatamantul Rural