O Incercare de Analiza SWOT A Sistemului

Prof.
Cornelia Melcu
O încercare de analiză SWOT a sistemului de învăţământ românesc
S – puncte tari W- puncte slabe O- Oportunităţi T- Ameninţări

1.şcoala joacă un rol important 1. curricula neadaptată 1. loc de muncă încă stabil 1. lipsa cadrelor didactice tinere
în educaţia şi formarea tinerei cerinţelor diferitelor vârste şi capabile datorită salarizării şi a
generaţii interese ale elevilor modului de ierarhizare a
funcţiilor
2. mentalitatea majorităţii 2. conţinuturi bazate pe 2. menţinerea tinereţii şi 2. tânăra generaţie o ia de multe
românilor conform căreia memorare, volum mare de vioiciunii spiritului pentru că ori înaintea celei în vârstă, care
familia, şcoala şi biserica sunt noţiuni, concepte, capacităţi lucrezi cu tânăra generaţie nu reuşeşte să ţină pasul
valori tradiţionale, pune şcoala reduse de adaptare la lumea
pe prim plan exterioară
3. învăţământul obligatoriu este 3. predarea înţeleasă, de cele 3. emulaţie în propria activitate 3. tinerii nu mai acordă atenţia
gratuit mai multe ori : eu predau, tu şi imagine pentru că reprezinţi cuvenită şcolii şi formării lor în
trebuie să ştii modele cadrul acesteia
4. în şcoală se acorda atenţie 4. lipsa dotărilor, a cadrelor 4. îndeplinirea unei meniri 4. rutina – rugina- ruina în
deosebită elevilor foarte buni didactice auxiliare, care să sociale înalte : cei tineri învaţă sistem
faciliteze învăţarea prin de la cei mai în vârstă
acţiune ( transmiterea experienţei din
generaţie în generaţie )
5. şcoala oferă aceeaşi şansă 5. evaluare bazată pe cunoştinţe 5. loc de muncă potrivit pentru 5. sistemul de evaluare şi de
tuturor elevilor şi nu pe competenţe femei – au timp de dedicat şi performanţă atât a elevilor cât
familiei şi a cadrelor didactice este
neadaptat valorilor reale ale
lumii contemporane
1
Prof. Cornelia Melcu
6. românii au o empatie 6. cadre didactice care nu sunt 6. concedii fixe şi în perioade 6. segregarea societăţii va duce
deosebită pentru cei ce au abilitate şi nu au competenţa de ciclice şi la segregarea şcolii- v. şcoli
nevoie de îndrumare sau ajutor, se informa şi a înţelege , de aici pentru bogaţi, şcoli de periferie,
deci cadrele didactice sunt, în inerţie şi scepticism în şcoli de fiţe, etc
majoritate, cu vocaţie pentru abordarea unor probleme
această meserie educaţionale
7. norma didactică de 18 ore- 7. slaba comunicare între 7. dezvoltă capacităţile de 7. scăderea numărului de copii
în inv. preunuversitar – oferă teoreticienii şi conducătorii comunicare, relaţionare, care va duce la desfiinţarea
timp destul cadrelor didactice Ministerului şi practicienii care leadership unităţilor de învăţământ
pentru odihnă, studiu şi aplică
perfecţionare
8. numărul maxim de 25 de 8 salarii foarte mici, care nu 8. tendinţa de a muta procesul
elevi în clasă oferă posibilitatea atrag indivizi capabili în sistem de învăţământ de la şcoală,
organizării de activităţi care acasă ( meditaţii, ore
răspund cerinţelor didacticii suplimentare, etc. )
postmoderne : învăţare prin
cooperare, tratare diferenţiată şi
individuală, munca în echipă,
etc.
9. modalitate de a avansa şi de 9. viteza de evoluţie a societăţii
a conduce după sloganul în duce la mutaţii rapide în ceea
ordinea vârstei ce priveşte cerinţele sociale vis-
a vis de formarea tinerilor în
şcoală
10. evaluarea performanţelor 10. sistem de evaluare a
cadrelor didactice este aproape competenţelor didactice
inexistentă subiectiv, bazat pe interese de
grup şi nepotisme ( v.
descentralizarea )
2
 Acasawww.rocadia.ro
 Servicii Web
 Content WritingServicii Scriere Articole
 Comunicate de presa
 Confidentialitate
 Contact
 Contul tauInregistreaza-te
Search
Comunicate
IT&C
Banci
LifeStyle
Sanatate
Sport
Tehnologie
Arta
Auto-Moto
Internet
Afaceri
Auto-Moto
Imobiliare
Legal
3
ONG
Politica
Turism
Apr 20, 2018
1342 Views
0 Comments
2 0
Sistemul de invatamant din Romania:

puncte tari – puncte slabe
Postat de Nikolas
4
SHARE TWEET PIN IT GOOGLE+ EMAIL

De-a lungul timpului, mass-media a fost invadata de o sumedenie de articole cu iz tabloid care vizau
gravele deficiente ale sistemului de invatamant romanesc, care au condus la esecul acestuia din ultimii 30
de ani!
5
Alaturi de alte discipline de top din curricula scolara, geografia are si ea parte de un interes tot mai scazut
din partea elevilor. Programele scolare aglomerate, dar slaba organizare a cadrelor didactice din timpul
orelor de curs, sunt doua dintre argumentele solide care ii determina pe elevii din clasele terminale de liceu,
cat si pe parintii acestora, sa apeleze la ore de pregatire suplimentare, in cadrul unor sedinte de meditatii la
geografie.
Schimbarile si reformarea curriculumului, bazate pe asa-zisele planuri indraznete, implementate de ilustrii
“specialisti” ai educatiei, isi propun modernizarea intregului sistem de invatamant din Romania. La nivelul
anului 2018, o reforma profunda este imperios necesara, mai cu seama ca tara noastra se confrunta cu o rata
a abandonului scolar de aproape 18%. Prin implementarea unor programe pilot, Romania s-a angajat in fata
institutiilor europene sa reduca aceasta rata a parasirii timpurie a scolii la 11.3%, pana in anul 2020.
Viciile sistemului de invatamant

Dupa cum o recunosc o sumedenie de personalitati de seama, psihologi si experti in educatie, ne
confruntam cu un sistem educational, corrupt si viciat. Viciile pornesc chiar de la radacina, in sensul ca
reforma ar trebui sa porneasca de la varf, astfel incat sa devina unul mai flexibil, mai deschis si mai
performant. Mai exact, ne dorim cu totii ca scoala sa ne furnizeze multiple oportunitati de practica si un
acces mai facil pe piata muncii.
6
Cat priveste programa la geografie pentru examenul de bacalaureat, aceasta, incearca, intr-o oarecare
masura, sa se plieze pe formarea de competente, dar si pe nevoile stringente ale elevilor. Din aceste puncte
de vedere, meditatiile la geografie, se bazeaza, asadar, pe implementarea curriculei si a metodologiei
aferente examenului maturitatii! Lucrul cu harta muta, comparatiile, analizeze unor fenomene geografice,
climatice, hidrografie sau social economice sunt aspecte cu care absolventii de liceu cocheteaza in
pregatirea asidua in vederea promovarii a celui ce poate fi denumit “examenul maturitatii”.
Revenind la vicii, se cuvinte sa amintim faptul ca deficitul de resurse umane, materiale si financiare
reprezinta o prima problema cu care se confrunta scoala romaneasca. Pe aceste considerente, se mentin in
continuare discrepantele intre accesul la resursele tehnologice de care beneficiaza elevii din marile orase si
cei din zonele izolate ale mediului rural.
Actualmente, datele recente furnizate chiar de catre Ministerul Educatiei ne arata ca educatiei ii este alocat
un buget de doar 6% din PIB, mult sub media de 12% din tarile civilizate si incomparabil cu bugetul de
16% alocat invatamantului in perioada interbelica.
7
Un al doilea viciu al sistemul de invatamant romanesc consta in elaborarea defectuoasa a curriculei si

programelor scolare. Desi in ultimii ani s-a incercat o oarecare aliniere la curricula din tarile occidentare,
specialistii in educatie au constatat o serie de discrepante, mai ales in invatamantul liceal.
Recent, in spatiul public au fost lansate, la initiative Ministerului Educatiei Nationale, consultatii publice pe
tema noilor planuri-cadru pentru liceu! Privite dintr-o perspectiva mai larga, aceste noi planuri, menite sa
modernizeze programele scolare si sa puna temelie viitoarei modernizari a invatamantului romanesc,
produc o mare discrepanta intre discipline. Mai mult, nu se pune accentul pe corelarea interdisciplinara a
informatiilor. Concret, istoria pierde o ora la filiera teoretica, profil umanist, in timp ce a doua limba
moderna ar putea chiar sa dispara din trunchiul comun. Discrepantele pot fi insa ameliorate prin alegerea
acestor discipline in cadrul curriculumului la decizia scolii.
Insa, cei care doresc sa se transfere de la o specializare la alta pot recupera material pierduta la geografie in
cadrul orelor de meditatii geografie.
Un studiu realizat recent de catre jurnalistii de la Adevarul ilustreaza faptul ca doar 30% dintre elevi profita de pe
urma actualei arhitecturi curriculare si organizationale, in timp ce restul de 70% fie abandoneaza scoala, fie
nu reusesc sa obtina diploma de bacalaureat. Prin comparatie, in Germania, piata muncii depinde, intr-o
8
foarte mare masura, de formarea profesionala a tinerilor. In aceste conditii, 70% dintre elevi invata in scoli
profesionale, in timp ce in Romania, doar 20% dintre liceeni urmeaza cursurile unei scoli de meserii.
Celelalte vicii ale sistemului de invatamant tin de modalitatea de evaluare, care pune in mare accent pe
redarea informatiilor si mai putin pe intelegerea lor! De aici, apare demotivarea si interesul elevilor si
rezultatele slabe la evaluari! Relatia defectuoasa profesor-elev se numara si ea printre punctele slabe ale
sistemului de invatamant, insa buna relationare este incurajata in cadrul orelor de meditatii geografie, acolo
unde se pune un mai mare accent pe cooperare.
Pentru detalii si ultimele stiri din domeniul educational, vizitati pagina meditatii-orice.ro, care va tine la curent
cu toate noutatile!
1. Delimitări conceptuale
Analiza SWOT (Strengths-Puncte tari, Weaknesses-Puncte slabe, Opportunities-

oportunităţi, şi Threats-Ameninţări) îi este atribuită lui Albert S. Humphrey (consultant de
management), care a întreprins cercetări la Universitatea Stranford între 1960-1970 ,
pentru a afla ce planificare corporativă a eşuat. Cercetarea a fost finanţată de revista
„Fortune 500” (o revistă ce alcătuieşte topul celor mai bogaţi 500 de oameni din
9
USA).Astfel în această perioadă, echipa de cercetare formată din Marion Dosher, Dr. Otis
Benepe, Albert Humphrey, Robert Stewart, Lie Birger, au intervievat 1100 companii şi
organizaţii au conceput 250 de chestionare ce au fost completate de peste 5000 directori .
Primul pas în realizarea analizei SWOT a sistemului de învăţământ preuniversitar îl

constituie inventarierea calităţilor şi slăbiciunilor interne ale sistemului educaţional, după
care se va trece la analiza oportunităţilor şi ameninţărilor externe, factori ce pot afecta
sistemul de învăţământ în mod negativ. Pentru culegerea datelor, în vederea realizării unei
analize eficiente este necesar ca analiza să se bazeze pe realităţile interne precum şi pe
mediul înconjurător, datele fiind culese direct de la cei implicaţi în procesul educaţional sau
din rapoartele şi analizele întocmite de către comisiile europene sau experţii naţionali sau
internaţionali (personal în realizarea acesteia recomand culegerea datelor direct de la
sursă). Analiza SWOT a sistemului educaţional este realizată în scopul de a identifica şi de
a atribui factorii (pozitivi sau negativi), astfel având posibilitatea de a face o analiza
obiectivă a sistemului actual de educaţie şi dând posibilitatea de a stabili măsurile reglatorii,
ţinând cont de realitatea educaţiei româneşti, pentru a eficientiza măsurile ce urmăresc
reformarea sistemului de învăţământ.
În cadrul analizei SWOT sunt identificate următoarele aspecte:

• Strengths (Puncte tari) – reprezintă atributele persoanei sau ale firmei care sunt utile în
10
realizarea obiectivelor; pentru identificarea acestora este necesar să se răspundă, în

principal la următoarele întrebări:
1. Ce avantaje are sistemul românesc faţa de sistemele europene (cercetare axata în
principal pe curriculum, legislaţie, cercetare ştiinţifică etc.)?;
2. De ce resurse dispune (materiale si umane)?,
3. Care sunt aspectele inovative în actualul sistem?,
4. Cum se realizează managementul sistemului de învăţământ (naţional, judeţean, local)?,
5. Cum se realizează evaluarea performanţei acesteia (examene, evaluarea instituţională
(acreditarea) şi a resurselor umane)?,
6. Cum se realizează formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice?, etc.
• Weaknesses (Puncte slabe) – reprezintă atributele persoanei sau firmei ce sunt
dăunătoare pentru realizarea obiectivelor; pentru identificarea acestora este necesar să se
răspundă, în principal la următoarele întrebări:
1. Care sunt dezavantajele sistemului românesc faţa de sistemele europene (cercetare
axata în principal pe curriculum, legislaţie, cercetare ştiinţifică etc.)?;
2. Există inovaţie în actualul sistem de învăţământ preuniversitar?
3. Care sunt lipsurile în ceea ce priveşte resursele implicate (umane si materiale)?
4. Managementul sistemului este unul defectuos (la nivel national, judeţean sau local)?
5. Evaluarea performanţei sistemului este eficientă?
11
6. Formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice este de calitate şi produce competenţe

reale? Etc.
• Opportunities (Oportunităţi) – sunt condiţii externe ce sunt necesare pentru realizarea
obiectivelor; pentru identificarea acestora este necesar să se răspundă, în principal la
următoarele întrebări:
1. Ce oportunităţi există pentru dezvoltarea sistemului de învăţământ preuniversitar?
2. Care sunt tendinţele europene, actuale, benefice sistemului de învăţământ?
3. Sistemul beneficiază de o legislaţie favorabilă?
4. Este bine finanţat? Etc.
• Threats (Ameninţări) – sunt condiţii externe care ar putea fi dăunătoare pentru realizarea
obiectivelor; pentru identificarea acestora este necesar să se răspundă, în principal la
următoarele întrebări:
1. Există efecte politice asupra învăţământului?
2. Care sunt efectele legislative asupra învăţământului?
3. Lipsa surselor de finanţare?
După ce sunt identificate punctele tari, punctele slabe, oportunităţile şi ameninţările se va
trece la competenţa sistemului de a rezolva problemele identificate prin intersectarea
punctelor tari cu oportunităţile şi ameninţările, precum şi a punctelor slabe cu oportunităţile
12
şi ameninţările, urmând ca apoi să se realizeze strategia sistemului în vederea identificării

problemelor identificate.
2. Analiza SWOT a Sistemului de Învăţământ preuniversitar din România

Pe baza experienţei acumulate în decursul activităţilor didactice şi a activităţilor de
îndrumare şi control, creionăm analiza SWOT ţinând cont de următoarele criterii:
• Contextul politic, legislativ şi social;
• Resursa umană
1. Criteriul: Contextul politic, legislativ şi social:

Puncte tari: Puncte slabe:
• administrarea şcolilor de către comunităţile locale;
• coordonarea administrativă a şcolii a devenit responsabilitatea consiliului de administraţie;
• componenţa actuală a acestor consilii (cadre didactice, comunitate, elevi) duce la
identificarea nevoilor educaţiei, ale comunităţii şi ofertele pieţei muncii, ţinând cont de
specificul zonei.
• implicarea familiei în procesul instructiv educativ – dând posibilitatea racordării educaţiei
la aşteptările acesteia;
• programe de prevenire a abandonului şcolar (acces la educaţie pentru grupuri
defavorizate) şi de prevenire a analfabetismului (a doua şansă); • implicare politică
13
exagerată la toate nivelurile managementului educaţional (inspectorat, unitate şcolară etc.);

• reducerea numărului de elevi, datorat scăderii natalităţii;
• lipsa unor politici coerente şi a unei viziuni asupra sistemului de învăţământ;
• o legislaţie neadaptată contextului educaţional românesc;
Oportunităţi: Ameninţări:
• posibilitatea realizării de proiecte de diagnoză şi prognoză, privind contextul politic,
legislativ şi social, din fonduri europene;
• implicarea comunităţii în problemele administrative ale şcolii, pentru a ralia politicile
educaţionale regionale la necesităţile regionale şi locale;
• alocarea fondurilor pe criterii de apartenenţă politică a managerilor şcolari;

• inserţia politică în managementul unităţilor de învăţământ;
• neimplicarea comunităţii locale pentru rezolvarea problemelor administrative sau lipsa
resurselor materiale, în cadrul anumitor comunităţi, pentru implicarea în problemele
administrative;
• implicarea comunităţii locale şi în problemele procesului instructiv-educativ, scăzând
calitatea procesului educaţional;
2. Criteriul: Resursa umană:

Puncte tari: Puncte slabe:
14
• posibilitatea cadrelor didactice de a se perfecţiona prin cursuri de formare continuă

acreditate, precum şi perfecţionarea cadrelor didactice prin grade didactice, cursuri
postuniversitare, studii doctorale etc.;
• preocuparea cadrelor didactice în elaborarea de lucrări ştiinţifice şi publicaţii de
specialitate;
• ocuparea posturilor didactice prin concurs de titularizare;
• fluctuaţiile mobilităţii cadrelor didactice;
• existenţa personalului necalificat sau care îşi desfăşoară activitatea pe alte posturi, decât
cele pentru care este specializat;
• concurenţa neloială şi goană „după puncte” a unor cadre didactice;
• promovarea dubioasă, pe criterii de clientelă politică în funcţii importante a oamenilor care
nu posedă competenţe reale de ocupare a acelor posturi (directori, inspectori etc.);
• lipsa unor indicatori de performanţă şi criterii clare de evaluare a activităţii cadrelor
didactice (ce înseamnă activitate la clasă, ce înseamnă publicaţie ştiinţifică etc.)
Oportunităţi: Ameninţări:
• acordarea de prime, bonusuri, profesorilor care au o activitate şcolară şi extraşcolară
deosebită (implicare în comunitate, cercetare ştiinţifică etc.);
• liberalizarea pieţei formării continue pentru creşterea calităţi şi diversităţii programelor de
formare continuă;
15
• participarea la programe, proiecte schimburi, cursuri de formare continuă internaţionale

etc. finanţate din surse europene sau alte surse (Comenius, Leonardo etc.);
• promovarea directorilor şi inspectorilor, pe criterii de „competenţă profesională politică” a
generat confuzia unora dintre aceştia, de a identifica instituţia cu feuda proprie şi de a avea
astfel un comportament în concordanţă cu această credinţă;
• crearea/elaborarea/obţinerea de dovezi justificative pentru activitatea desfăşurată ce nu
au o baza reală;
• lipsa transparenţei instituţiilor monopolizatoare a activităţilor de formare continuă (CCD,
DPPD, ISJ) şi accesul preferenţial al cadrelor didactice.
Această analiză poate şi trebuie continuată şi pentru alte criterii, asigurându-se astfel o
viziune holistică asupra Sistemului de Învăţământ preuniversitar din România. Tratarea
reală, detaşată şi cu onestitate a disfuncţiilor constatate va duce în mod cert la diminuarea
riscurilor care pot conduce la deteriorarea mediului intern specific sistemului de învăţământ
şi la stabilirea unor strategii de reformare şi îmbunătăţire a învăţământul
16
SWOT: S (strengths–puncte tari), W (weaknesses–puncte slabe), O (opportunities–oportunităţi), T (threats–ameninţări).
Linia S-W vizează interiorul entităţii pe care o analizăm, iar O-T exteriorul acesteia. La mărirea sau decăderea oamenilor
şi organizaţiilor, „factorul W” are contribuţia covârşitoare, pentru că nimănui nu-i pasă de el. De (cele mai) multe ori
ignorăm, inconştient, propriile noastre slăbiciuni, cu dramatice efecte pe termen lung. DE ACELASI AUTOR O carte
manifest: „Asigurarea calităţii educaţiei – o abordare proacti... Educaţie şi securitate naţională. Raport de stare Răul letal
din liceu: monştrii „somnului matematic şi istoric” De exemplu, un punct tare al meu (S) este optimismul, iar un punct slab
(W) este dificultatea cu care, în anumite circumstanţe, primesc feedback-ul negativ (am, uneori, tendinţa să iau lucrurile
personal, ceea ce n-ar trebui sub nici un chip). Faptul că blogul adevarul.ro există este, pentru mine, o oportunitate
excepţională (O). Cât despre ameninţări (T), acum nu simt niciuna. Aşadar, punctele tari şi slabe sunt ale noastre, ne
aparţin, iar oportunităţile şi ameninţările se manifestă în afara controlului nostru direct. Aici, puteţi citi pe îndelete despre
analiza SWOT, în general. Vă supun reflecţiei o nuanţă subtilă a cadrului de analiză SWOT, pe care eu am sesizat-o
manifestându-se cu mult mai acut decât de obicei în situaţii de criză (sau de schimbări semnificative), prin urmare având
efecte amplificat negative mult mai intense. Am numit acest aspect factorul W, de la componenta W din SWOT, care
vizează, aşa cum ştim deja, puntele slabe ale subiectului analizei, vulnerabilităţile sale. Punând împreună regula 80-20 şi
modelul SWOT, eu spun aşa: managementul eficient al factorilor S, O şi T cumulaţi poate contribui cu maximum 20% din
performanţa entităţii analizate (individ; organizaţie); în schimb, managementul eficient al factorului W are o contribuţie de
17
minimum 80% la performanţa entităţii analizate. În cheie inversă, rezultă că factorii S-O-T cumulaţi afectează entitatea
analizată cu maximum 20% din efectul negativ al gestionării proaste cumulate a factorilor S, W, O şi T; minimum 80% din
efectul distructiv revine factorului W, luat de sine stătător!... Aceasta este, din păcate, cauza fundamentală a decăderii
multor oameni şi organizaţii: incapacitatea de a-şi gestiona cu precădere propriile puncte slabe. Pentru ilustrare, în tabelul
de mai jos prezint câteva componente W la nivel individual şi, respectiv, organizaţional, la care eu mă pot gândi. Cât de
comod ne este, ca oameni şi conducători de organizaţii, să le conştientizăm, să le acceptăm şi, apoi, să acţionăm cu toată
forţa pentru eradicarea lor? Factorul W: nivel individual Factorul W: nivel
organizaţional • Aroganţa • Egoismul • Ascensiunea în carieră prin „călcatul pe cadavre” • Incapacitatea de a primi
feedback negativ • Frica • Cinismul • Incompetenţa • Laşitatea • Incapacitatea de a recunoaşte că am greşit, atunci când o
facem • Faptul că minţim (atunci când o facem) – despre noi şi despre colegii noştri de organizaţie • ... • Inexistenţa unui
sistem de valori asumat, nu scris pe pereţi • „Vamiprismul organizaţional” (A. Cardon) • Comunicarea de tip „siloz” •
Cultivarea standardelor duble-triple... • Tolerarea (sau încurajarea) comportamentelor neetice (minciună, bârfă, lovituri
mârşave pe la spate...) • Instaurarea unei culturi de tip ferma animalelor, fundamentată pe frica şi obedienţa angajaţilor
faţă de şefi • Încurajarea cinică a manifestării sindromului hainele cele noi ale împăratului, când toţi ştiu cu subiect şi
predicat că, de fapt, împăratul e gol... • ... Dragă societate românească (adică: părinţi – acei dintre voi care ştiţi că nu vă
trădaţi îndatorirea sfântă faţă de copiii voştri; profesori – acei dintre voi care ştiţi că nu vă trădaţi îndatorirea sfântă faţă de
18
elevii voştri; elevi – acei dintre voi care ştiţi că nu vă trădaţi pe voi înşivă; formatori de opinie şi care vom mai fi fiind noi
toţi, cei cărora ne pasă pe bune), concluzia mea e că deocamdată nu ne doare suficient de rău starea sistemului public al
Educaţiei care ne şcoleşte copiii, pentru a purcede serios şi responsabil la schimbarea paradigmei sale. Mă gândesc eu
aşa, că dacă ne-ar durea şi am simţi cuţitul la os, n-am sta ca nătângii contemplând tâmp surparea Şcolii şi nefăcând
nimic, sau tolerând laş stări de fapt otrăvitoare, din alt ev. Drept pentru care, dragă societate românească, ne invit încă o
dată să ieşim din negare şi să punem Educaţia publică pe făgaşul veacului nostru, aşa cum se cuvine, curăţind
“metastazele W” şi făcând, cât mai rapid, loc larg Şcolii României pe bune. Vă propun să începem cu extirparea
cancerului politic din învăţământul de stat. Ca exerciţiu de asumare, vă invit să comentaţi pe blog de ce rău ca Şcoala să
fie aservită politic aşa cum e acum, iar ca exerciţiu de memorie, vă readuc pe radar „sindromul Bolintineanu”, de anul
trecut. Hai, că putem, dacă vrem cu-adevărat!
Citeste mai mult: adev.ro/pbe7me
19
Principalele probleme ale învăţământului românesc

Autor: CAPITAL29 noiembrie 2009
Cantonarea într-o zonă teoretică sterilă, educaţia pedagocică

precară şi lipsa pragmatismului sunt principalele puncte slabe
ale sistemului de învăţământ din România, în viziunea
oamenilor de afaceri intervievaţi de capital.ro. „La nivelul
curriculumului, principalul obstacol l-a reprezentat cantonarea
în zona teoretică, focalizarea pe informarea în detaliu fără
aplicaţie în practica zilnică. Numarul orelor, volumul de materie
şi cărţile şcolare neprieteno
Ultima Oră
 19:04
Simona Halep a făcut anunțul. Ce decizie a luat cu privire la alegerile europarlamentare
 18:34
20
Eșec răsunător! Antisemitismul lovește din nou! Cerere incredibilă pentru evrei
 18:08
Semnal de alarmă Mii de copii au dispărut de acasă! Poliția, în alertă
 17:38
Vedetele și afacerile lor de succes. Ce averi impresionante au strâns celebritățile
 17:14
Scandal în PSD înainte de alegeri! Cerere șoc a lui Oprișan. Cui îi solicită demisia
 16:56
Ion Țiriac își prezintă bijuteriile de suflet! Unde poate fi văzută colecția
 16:29
Alertă în Marea Neagră! Cerere imperativă pentru Rusia. Mutarea Moscovei, vitală
 16:15
Demisia Theresei May declanșează cutremurul! Efectele noului Brexit, devastatoare
Cantonarea într-o zonă teoretică sterilă, educaţia pedagocică precară

şi lipsa pragmatismului sunt principalele puncte slabe ale sistemului
de învăţământ din România, în viziunea oamenilor de afaceri
intervievaţi de capital.ro.
„La nivelul curriculumului, principalul obstacol l-a reprezentat cantonarea în
zona teoretică, focalizarea pe informarea în detaliu fără aplicaţie în
practica zilnică. Numarul orelor, volumul de materie şi cărţile şcolare
21
neprietenoase transformă şcoala într-un inamic al dezvoltării creativităţii şi

spiritului antreprenorial. Cultura generală sfârşeşte prin a deveni incultură
generală”, susţine managerul Monica Tatoiu. În plus, pedagogia continuă
să rămână o disciplina prăfuită, abordată ca acum 20 de ani.
„La evaluare, datorită faptului că învăţământul este birocratizat, apare şi o
corupţie extraordinară – de aici diplomele fără acoperire care au inundat
Europa şi care ne-au făcut de ruşine”, subliniază Tatoiu.
Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din
România, susţine că, în sistemul de învăţământ românesc lipseşte
pragmatismul. De asemenea, nu există investitori în învăţământul
românesc.
22
Dialog Digi24: Sistemul de

invatamant romanesc
Catalin Dicu, co-fondatorul Centrelor VictoriaEdu, a fost invitat in platoul Digi24 in
emisiunea ”24 de minute” moderata de jurnalistul Digi24 Mariana Pop pentru a discuta
despre sistemul de invatamant romanesc si reinventarea acestuia in contextul suplimentarii
bugetului alocat Educatiei.
Iata principalele puncte ale discutiei.
Cum anume functioneaza Centrele VictoriaEdu? Cum se diferentiaza fata de alte

centre de meditatii si cursuri?
Centrele VictoriaEdu ofera sedinte de meditatii pentru elevi de clasele 4-12 (toate materiile
scolare), cursuri de limbi straine pentru copii si adulti (Engleza, Franceza si
Germana), cursuri pentru dezvoltarea personala a copiilor (Orientare
Vocationala, Managementul Invatarii si Leadership).
Cum sunt pregatiti elevii in cadrul Centrelor VictoriaEdu?

Prin ©Metoda VictoriaEdu ce combina elemente din psihologie, pedagogie, managementul
calitatii si din pregatirea sportivilor de performanta. ©Metoda VictoriaEdu presupune 4
pasi: Evaluare, Personalizare, Instruire si Validare. Programul de instruire este personalizat
23
si se desfasoara in grupe de maxim 4 elevi pentru materii de baza si 8 elevi pentru limbile
straine.
In cadrul Centrelor VictoriaEdu cum anume se determina interesele copiior?

Cu ajutorul programului de orientare vocationala se realizeaza o evaluare a valorilor,
aptitudinilor si intereselor fiecarui elev. Se determina astfel cum se regasesc valorile si
aptitudinile personale in diverse meserii, factorii care influenteaza alegerea meseriilor si
studiile necesare practicarii acestora.
Care sunt avantajele consilierii vocationale de la varste fragede?

Orientarea vocationala clarifica pasii necesari (traseul educational) pentru atingerea
obiectivelor profesionale. Practic este un dialog permanent intre parinti, copii si dascali prin
intermediul caruia elevii isi descopera personalitatea, valorile, interesele si sunt indrumati
pentru a le transforma in alegerea carierei profesionale care li se potriveste cel mai bine.
Astfel motivatia de a invata creste. Elevul poate lua decizii in cunostinta de cauza,
dobandeste abilitatea de a-si indentifica propriile puncte tari si puncte slabe si isi realizeaza
un plan de lucru pentru prezent si un plan pe termen lung in vederea atingerii obiectivelor
sale.
Exista astfel de programe de consiliere in scolile publice?

Exista, dar se aloca o singura ora pe an dedicata consilierii si orientarii profesionale (in
responsabilitatea dirigintelui de clasa), ceea ce este insuficient pentru ca acestea fac parte
dintr-un proces continuu de formare, dialog si indrumare a elevilor.
24
Cum credeti ca se raporteaza sistemul de invatamant romanesc la sistemele din

occident, precum cel din Danemarca sau Finlanda?
Sistemul de invatamant romanesc este axat pe profesor, pe cand cele din Danemarca si
Finlanda (dar si alte tari) se concentreaza pe elev si pe interesele acestuia – punandu-se
accentul pe descoperirea din timp a abilitatilor fiecarui elev si indrumarea spre cariera
potrivita. Strategia Centrelor VictoriaEdu se bazeaza tocmai pe plasarea copiilor in centrul
actului educational si personalizarea lucrului cu fiecare copil in functie de personalitatea si
stilul individual.
Ce ar trebui schimbat sau perfectionat in sistemul de invatamant romanesc?

Sistemul de invatamant romanesc are nevoie de profesori pasionati, dascali in adevaratul
sens al cuvantului, care sa reprezinte modele pentru copii. Pentru a reusi sa formezi tinere
caractere, trebuie mai intai sa ii inspiri, sa le captezi atentia, iar metodele de invatare
trebuie sa se axeze pe elev, pe interesele si abilitatile acestuia.
Cum priviti faptul ca elevii au ajuns sa isi evalueze ei profesorii sau sa protesteze
in scoala? Dar faptul ca isi pot aduce in clase telefoanele mobile?
Metoda evaluarii profesorului este una foarte buna. In Centrele VictoriaEdu profesorii sunt
evaluati atat de elevi, cat si de parinti. Fara un feedback obiectiv de la clientii nostri nu
avem cum sa imbunatatim performantele profesorilor nostri. In ceea ce priveste
telefoanele mobile, acestea reprezinta modul lor de socializare. Profesorii nostri sunt
incurajati sa interactioneze prin intermediul platformelor de socializare pentru a intelege
mai bine generatia pe care o pregatesc.
Credeti ca este bine ca elevii sa faca alegerile sau sa existe o uniforma purtata de
toti?
Cred ca uniforma poate fi un element de mandrie si motivatie, atat timp cat reprezinta
25
traditia si rezultatele unei insitutii de invatamant. Uniforma scolara nu ar trebui privita ca

un instrument nivelator pentru copii (eliminarea diferentelor sau individualitatii elevilor), ci
ca un instrument de unificare, un set de valori comune care unesc elevii si profesorii
dincolo de particularitatile fiecaruia. Blazonul Centrelor VictoriaEdu evidentiaza valorile si
principiile noastre, inspira si uneste membrii si indeamna la obtinerea victoriilor prin
educatie.
Ce parere aveti despre elevii din scolile profesionale care au rezultate mai slabe?
Vina rezultatelor slabe este pasata scolilor profesionale, care la randul lor o paseaza pietei
muncii. Segmentul de mijloc asigura puterea unei natiuni si competentele profesionale ale
fortei de munca viitoare. Exista cele doua extreme: olimpicii (dar care, de cele mai multe
ori, pleaca apoi in strainatate) si cei foarte slabi (corigenti si repetenti). Insa marea
majoritate a elevilor sunt la mijloc. Este foarte important sa ne concentram pe acest
segment majoritar, sa gasim solutii pentru a le asigura un progres scolar continuu, sa
depunem eforturi sa reducem cat mai mult extrema slaba si sa gandim strategii pentru a
retine in tara extrema performanta (olimpicii).
Ce parere aveti despre salariile profesorilor din invatamantul romanesc?

Pentru ca profesorii sa poata preda si sa ii poata inspira pe copii trebuie sa fie in zona de
confort financiar. Consider ca o restructurare a sistemului ar fi benefica si pentru profesori,
cat si pentru sistem. Profesorii trebuie sa primeasca venituri pe masura efortului pe care
acestia il depun si cu siguranta exista mult spatiu de imbunatatire a situatiei curente. Insa
reformarea sistemului de invatamant trebuie sa contina obligatoriu alte doua componente
in acelasi timp cu marirea salariilor profesorilor: centrarea invatamantului pe interesul
copiilor si indicatori de performanta pentru profesori.
26
De ce e un eşec sistemul de educaţie românesc şi cum ar trebui să arate, de fapt, o zi de şcoală. „Am explicat clar?“,
întrebarea de care se feresc profesorii 12 martie 2016, 20:54 deSinziana IonescuDevino fan Salvează în arhivă download
pdf print article +1 (3 voturi) cuvinte cheie:constanta scoala ideala romania reforma educatie invatamant marian stas
alexandru manda petre frangopol florin serbu ligia deca ion bararu adrian topor mihai girtu 19 comentarii 306 share
Aboneaza-te la newsletter Abonare Şcoala ar trebui să fie locul unde elevul să vină din plăcere, cu interes pentru ce va
învăţa Foto Ana Neacşa Personalităţi ale învăţământului românesc au răspuns provocării lansate de ziarul „Weekend
Adevărul“ de a descrie felul în care ar fi bine să se desfăşoare cursurile în şcolile din ţara noastră, astfel încât să
stimuleze performanţa. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Ilegalităţi semnalate la licitaţia pentru manualele de clasa a IV-a Şcoli
moderne, atmosferă entuziastă, dascăli creativi, elevi fascinaţi de cunoaştere, ore atractive, program de dimineaţă, teme
rezolvate la şcoală, cluburi pentru activităţi nonformale, iar seara - timp numai de relaxare, petrecut cu familia. Nu e o
utopie, spune elevul Alexandru Manda, liderul Asociaţiei Elevilor din Constanţa, una dintre cele zece personalităţi din
lumea educaţiei care au subliniat, pentru „Weekend Adevărul“, nu punctele slabe ale sistemului, ci modurile în care
sistemul poate deveni cu adevărat performant. Elevul Manda încheie: „Dar va rămâne aşa cum este acum, dacă nu vom
reuşi să lăsăm orgoliile deoparte şi să ne dăm mâna, toţi actorii din sistemul educaţional, pentru a le crea celor ce vin din
urma noastră o şcoală ideală“. Oameni care au conturat generaţii întregi de genii, consilieri pe probleme de educaţie,
părinţi şi lideri în domeniul învăţământului au pus pe hârtie, pentru cine are ochi să vadă, cum ar putea fi reformată cu
27
adevărat societatea prin educaţie. Marian Staş, profesor la Harvard: „Dascălii să întrebe «Am explicat clar?» sau «Ai
întrebări?», în loc de «Ai înţeles ce am spus?»“ Marian Staş, preşedintele Clubului Liderii Mileniului III, este absolvent al
Universităţii Bucureşti, al Universităţii Harvard, al Şcolii de guvernare John Fitzgerald Kennedy şi al Academiei Tehnice
Militare de Informaţii. „În primul rând, aş vedea o relaţie bună, sănătoasă între ceea ce înseamnă cerinţe de curriculum
naţional şi ceea ce copiii pot alege. În momentul acesta, curriculumul este la decizia profesorilor, din oferta şcolii. Adică
mă aştept, de pildă, ca noi doi să fim colegi la Limba şi literatura română sau la Istoria României şi în acelaşi timp, dacă
dumneavoastră vreţi Fizică, să alegeţi Fizică, dacă eu vreau Chimie, să iau Chimie etc. Este, dacă vreţi, un mod în care
putem învăţa să ne focalizăm pe ce vrem să fie mai departe. Sigur că m-aş aştepta la un comportament al profesorilor
mult mai centrat pe o relaţie de tip adult-adult, decât pe una de tip părinte-copil. Şi am să vă dau un exemplu care e un
bun exerciţiu şi poate fi pus în fapt de acum. Din ce în ce mai puţin să punem întrebarea: «Ai înţeles ce am spus?»,
pentru ca din ce în ce mai mult să putem pune întrebarea: «Am explicat clar?» sau «Ai întrebări?». Pentru că al doilea
caz, de fapt, obişnuieşte profesorul cu ideea că nu poate avea întotdeauna dreptate şi să poată accepta că toţi greşim,
dar în acelaşi timp pune presiune pe copil să-şi asume rolul de adult. În al treilea rând, mi-aş dori ca o şcoală să
reprezinte un spaţiu primitor şi deschis pentru copii. Unde să existe un loc în care să primească o masă caldă sau să-şi
petreacă timpul, fie făcându-şi lecţiile, fie făcând altceva. Ca atare, spaţiul să permită deopotrivă activităţi profesionale – a
învăţa, a ne face lecţiile, dar să fie şi un spaţiu unde să ne simţim bine, pur şi simplu, să citim, să facem activităţi de club
28
etc. În orar pot fi patru, cinci, şase ore pe zi. Important e ca ele să fie atractive, interesante, şi aici mă refer la ceea ce
înseamnă interacţiunea zilnică. Dar mai mult şi mai mult, mi-aş dori o şcoală unde componenta de transdisciplinaritate şi
de interdisciplinaritate să fie mult mai bine aspectată. Timpul conversaţiilor aride şi înguste pe unul sau altul dintre
subiecte a cam trecut. Este în momentul de faţă timpul către deschidere spre globalizare, către discipline care au nu
numai conotaţii tehnice. Pot să învăţ informatică, să fac o pagină de web şi în acelaşi timp să folosesc acel loc pentru a
învăţa să comunic mai eficient mesajul meu. Sunt două aspecte total distincte: faptul de a o proiecta înseamnă ceva,
transmiterea mesajului este altceva. Cât despre ghiozdanul şcolar, mi-l doresc cât mai uşor cu putinţă. Atenţie, pledoaria
mea nu este pentru simplism, este pentru simplitatea profundă! Să fie teme, pentru că organul neexersat se atrofiază.
Exerciţiul este necesar, dar trebuie să fie cumpănit, echilibrat. Mai multe probleme rezolvate nu au omorât pe nimeni. Şi e
firesc să fie aşa, aşa funcţionează mintea umană. Dacă nu rezolv probleme de matematică, pot să fac probleme de
orientare turistică, sau proiecte de dezvoltare durabilă în care să mă uit la componenta economică, socială, de mediu etc.
Dar esenţial, un lucru e clar: dacă nu muncim, nu ne pică nimic din cer, nu ne vine nimic pe degeaba. Nu acumulăm
cunoştinţe, nu suntem performanţi. Howard Gardner (n.r. – psiholog specialist în dezvoltare personală), într-un volum
foarte bine scris, acum zece ani, a pus în discuţia publică modelul a ceea ce numeşte el «the good worker», muncitorul
performant al secolului XXI. Identifica cinci valenţe ale unui astfel de profesionist: una este comportamentul etic,
respectuos, creativ/inovator, sintetic, dar una esenţială este mintea disciplinată de a ne face meseria la blană, pe bune,
29
competenţă profesională excepţională, pentru că în absenţa ei, suntem frunze în vânt şi atât.“ Alexandru Manda, elev:
„Ziua ideală de şcoală începe de dimineaţă“ Alexandru Manda este liderul Asociaţiei Elevilor din Constanţa, o structură
independentă care a obţinut o serie de drepturi pentru elevi, cum ar fi locul în consiliul de administraţie al unităţilor de
învăţământ, burse şcolare şi reducerea la transportul în comun. „De ziua ideală de şcoală trebuie să se poată bucura cât
mai mulţi copii, indiferent de mediul de provenienţă sau de situaţia financiară. În primul rând, această zi ideală de şcoală
începe de dimineaţă pentru toţi copiii din sistemul educaţional, indiferent că vorbim de mediul urban sau mediul rural.
Încerc să îmi imaginez un tablou şi îi văd pe elevi venind la cursuri într-un campus şcolar modern, unde au la dispoziţie o
bază materială vastă pentru desfăşurarea orelor şi a altor activităţi extra-program, cum ar fi: teatru, muzică, dezbateri
academice, sport, cluburi de lectură etc. Apoi văd imaginea unor elevi care intră într-o sală cu maximum 25 de locuri,
unde găsesc toate materialele necesare pentru derularea cursurilor, aceştia nefiind nevoiţi să aducă nimic de acasă. Dar
nu este necesar ca întreaga zi elevul să rămână în acea sală, acesta putând merge pentru anumite ore opţionale în alte
săli, unde învaţă în grupă cu colegi din alte clase. Orarul acestei zile ideale este unul echilibrat, care îi permite elevului să
dobândească un bagaj general de cunoştinţe, dar care pune accentul în special pe dezvoltarea aptitudinilor fiecărui elev
în parte, în funcţie de potenţialul acestuia. Bineînţeles, acest program ideal cuprinde şi ore în care elevul să înveţe cum să
devină un cetăţean care se implică în viaţa cetăţii, nu unul care stă pe margine. Când intră la clasă, profesorul îi tratează
pe elevii prezenţi ca pe nişte parteneri, nu ca pe nişte subordonaţi. Respectul elevului faţă de cadrul didactic trebuie
30
câştigat, prin ţinută şi comportament, nu impus. Vremea în care elevii învăţau de frică trebuie să apună. Un alt aspect
important este că în ziua ideală de şcoală, elevul, dacă are peste 14 ani, poate părăsi incinta şcolii singur, deoarece
nimeni nu îi poate restrânge libertatea de mişcare. Dar acesta este conştient că absenteismul exacerbat este dăunător
pentru viitorul său, pentru că acest lucru îi este explicat în cadrul orelor de consiliere. La finalul orelor, elevul poate urma
în cadrul campusului şcolar anumite activităţi extra-program, îşi poate face temele sau poate citi o carte în biblioteca
modernă a instituţiei. Dacă vrea să meargă acasă şi a venit cu bicicleta, o poate lua din rastelul amenajat în curtea şcolii,
unde aceasta este în siguranţă. Aceasta este viziunea unui elev preocupat de viitorul societăţii româneşti. Şi nu reprezintă
o utopie. Dar va rămâne aşa, dacă nu vom reuşi să lăsăm orgoliile deoparte şi să ne dăm mâna, toţi actorii din sistemul
educaţional, pentru a le crea celor ce vin din urma noastră o şcoală ideală.“ Tincuţa Apăteanu: „Temele de acasă nu ar
trebui să existe“ Tincuţa Apăteanu este fondatoarea Asociaţiei Edusfera, fiind cea care a coordonat programele Fundaţiei
Dinu Patriciu ce susţinea educaţia prin programe naţionale. Ea este preşedinte al Forumului Donatorilor din România,
organism ce promovează filantropia şi sprijinirea de proiecte. „Şcoala ideală este o şcoală care nu are o ofertă
educaţională unică, standard, pentru toţi copiii, ci este o şcoală care se adaptează la nevoile, aşteptările şi aspiraţiile
fiecărui copil în parte, indiferent de abilităţi sau mediu socio-economic de provenientă. Este o şcoală unde copiii vin cu
plăcere pentru că ştiu că în fiecare zi vor află lucruri interesante, dar mai ales pentru că se simt în siguranţă, se simt
valorizaţi şi apreciaţi pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce fac, nu judecăţi pentru ceea ce nu ştiu. Dacă este să aduc
31
această viziune în concret, şcoală ideală are multe spaţii deschise şi colorate, cu zone pentru studiu individual sau lucru
în echipă, cu orar flexibil şi ore la decizia elevului, mai puţine la gimnaziu şi din ce în ce mai multe la liceu. Ziua începe la
ora 8.30-9.00, clasele au maximum 15 elevi, toate orele de ştiinţe se fac în laboratoare iar orele de sport sunt efectuate în
săli bine dotate. Prânzul este asigurat de şcoală iar copiii învaţă elemente de nutriţie. Orele au maximum 45 de minute, iar
în pauzele de minimum 10 minute copiii ies afară şi se joacă, indiferent de vreme. Copiii nu îşi cunosc decât propriile note
sau evaluări şi nu sunt interesaţi de notele celorlalţi, pentru că ei sunt acolo pentru a deveni mai buni în raport cu ei înşişi
şi nu pentru a concura cu ceilalţi. Colaborarea este de altfel puternic încurajată iar predarea se face deseori utilizând
metode inovative (peer learning, flipped classrooms, proiecte). În fiecare şcoală ar trebui să existe cursuri opţionale
diverse, stabilite împreună cu părinţii şi copiii, în funcţie de specificul şcolii, zonă geografică, domenii de interes. Ziua de
şcoală s-ar încheia la 16.00-17.00. Nu am vorbit deloc despre profesori, deşi ei sunt extrem de importanţi. Ce este sigur
este că toate cadrele didactice ar fi selectate dintre cei mai buni absolvenţi din generaţia lor, ar fi bine pregătiţi inclusiv din
punct de vedere pedagogic, iar reevaluarea ar fi periodică. Profesorii ar fi, de altfel, plătiţi decent, la un nivel care să
asigure atractivitatea acestei cariere. Nu există teme pentru acasă, pentru că ele sunt rezolvate la şcoală, în timpul unor
ore speciale pentru studiu individual“. Tincuţa Apăteanu, Alexandru Manda, Ligia Deca, Mihai Gîrţu Ion Băraru, profesor
de fizică: „Copiilor le place să înveţe. Nu sunt lăaţi să înveţe!“ Ion Băraru este profesorul care coordonează lotul de
olimpici NASA de la Constanţa, devenit un fenomen. Fizicianul de la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân“ îşi învaţă elevii
32
folosind inclusiv poezia lui Mihai Eminescu. Căci atunci când a scris „Luceafărul“ – explică dascălul – poetul a transpus în
versuri teoria relativităţii restrânse. „Porni luceafărul. Creşteau în cer a lui aripe“ este expresia contracţiei lungimilor pe
măsură ce te apropii de viteza luminii. „Şi căi de mii de ani treceau în tot atâtea clipe“ indică dilatarea duratelor, iar „La
steaua care-a răsărit/E-o cale atât de lungă/Că mii de ani i-au trebuit/Luminii să ne-ajungă...“ este, clar, despre viteza
finită a luminii. „Şcoala trebuie să fie un sanctuar în care elevii să dorească să vină în fiecare secundă a tinereţii lor, şi nu
numai. Un sanctuar cu trei porţi magice: spre Universul exterior, spre universul interior şi spre societate. Porţile se pot
deschide cu privirea calmă a profesorului, doar când privirea limpede a elevului cere acest lucru-eveniment. Copiilor le
place să înveţe. Nu-i lasă şcoala să înveţe! Materia nu trebuie predată cu spatele la ei, mecanic. În clasă, elevul este
centrul atenţiei, nu profesorul. Trebuie să le arătăm că lucrurile complicate sunt, de fapt, simple, iar cele simple sunt
frumoase“. Ligia Deca, consilier prezidenţial: „Elevii să vină la ore pentru că profesorii îi inspiră, le sunt modele“ Ligia
Deca este consilierul pe probleme de Educaţie şi Cercetare al preşedintelui Klaus Iohannis. Este prima fată şefă de
promoţie a Universităţii Maritime din Constanţa. Ligia a fost coordonatorul Secretariatului Bologna deţinut de România
(2010-2012), fiind expert în politici publice. „Orice zi de şcoală în România ar trebui să înceapă cu încredere: a părinţilor
în procesul educaţional, a profesorilor în rezultatul muncii lor şi mai ales a elevilor faţă de propria formare. Fiecare zi de
şcoală ar trebui să fie un parteneriat, în care toţi investesc şi îşi asumă responsabilităţile. Un parteneriat în care părinţii vin
în sprijinul şi în completarea educaţiei de la clasă, în care profesorii sunt modele pentru elevii lor, implicându-se cu
33
plăcere şi creativitate în tot ceea ce fac la clasă, în care elevii înţeleg importanţa educaţiei, învăţând pentru că vor şi le
place, pentru că profesorii îi inspiră, iar părinţii îi susţin. În esenţă, şcoala ar trebui să fie acel spaţiu unde toţi îşi
descoperă şi dezvoltă potenţialul“. Mihai Gîrţu, prorectorul Universităţii Ovidius, Constanţa: „Ar fi de dorit introducerea pe
scară largă a unor programe de tip şcoala-după-şcoală“ Mihai Gîrţu a studiat la Universitatea Bucureşti şi şi-a obţinut
doctoratul la Ohio State University din Statele Unite ale Americii. Profesorul universitar dă exemplul şcolii americane, cu
reguli bazate pe studii, din care autorităţile române se pot inspira. „Oare când sunt mai apţi de a învăţa copiii noştri? Dacă
ascultăm de sfatul specialiştilor, e bine ca activităţile cele mai solicitante pentru elevi să fie desfăşurate dimineaţa. Vedem
în multe filme americane cum părinţii îi duc pe toţi copiii în acelaşi timp la şcoală, indiferent de vârstă. Iar plecarea de la
şcoală se face, de asemenea, în acelaşi timp, fără ca asta să însemne că programul tuturor este identic. De exemplu, în
cazul unui program între ora 8.00 şi ora 16.00, în funcţie de vârstă, copiii participă la ore, fac o pauză de masă, apoi revin
fie pentru a face temele pentru ziua următoare, fie ca să continue cu discipline mai puţin solicitante. Ultimele 90-120 de
minute pot fi dedicate unor activităţi relaxante sau/şi mişcării. Cei mici se joacă, cei mari continuă să înveţe, însă la
discipline mai deconectante. Nu ar fi un astfel de program mai bun nu numai pentru elevi, ci şi pentru părinţi, care, liniştiţi
în privinţa copiilor, s-ar putea concentra mai bine asupra rezolvării problemelor de serviciu? Nu ar fi părinţii la rândul lor
mai eficienţi, dacă ar şti că nu trebuie să plece la prânz de la muncă, pentru a lua copiii de la şcoală sau pentru a-i duce la
şcoală? Altfel, supravegherea lor ar fi mult mai complicată şi, de multe ori, ar presupune implicarea bunicilor sau a altor
34
rude sau prieteni. În lipsa acestora, responsabilitatea ce cade pe umerii copiilor ar fi mare, nu numai în ceea ce priveşte
pregătirea temelor, dar şi masa, drumul spre şcoală etc. Imaginea elevului cu cheia atârnată la gât este, din păcate, una
tipică pentru multe familii din România. Pentru ca un astfel de sistem să fie pus în practică ar trebui mai multe spaţii de
învăţământ. În plus, ar fi de dorit introducerea pe scară largă a unor programe de tip şcoala-după-şcoală. Ambele
propuneri presupun creşterea finanţării învăţământului spre limita de 6% din PIB consfinţită de Legea Educaţiei, ceea ce
nu s-a întâmplat până acum. Mi-aş dori ca în şcoală să fie abordate şi teme care să fie bine ancorate în realitate şi să-i
pregătească pe elevi pentru provocările societăţii în care vor trăi Mihai Gîrţu prorector Universitatea Ovidius din Constanţa
Se discută în prezent despre planurile-cadru pentru învăţământul gimnazial. Au fost supuse dezbaterii publice trei
variante, însă diferenţele dintre acestea sunt minore. Este drept că unele ajustări ar fi utile, însă mai importantă mi se
pare folosirea unor metode noi de predare. Oare nu ar fi util, chiar dacă am păstra, în mare, disciplinele predate în
prezent, să le facem mai atractive pentru elevi, mai ancorate în realitate, mai bine corelate cu nevoile societăţii? Am în
vedere un exemplu în acest sens: proiectul de schimbare a modului în care este predată fizica, proiect iniţiat în 2009 de
dr. Cristian Hatu, la vremea respectivă la Societatea Academică din România şi în prezent la Centrul de Evaluare şi
Analize Educaţionale. Proiectul a fost derulat împreună cu Societatea Română de Fizică, cu finanţare de la Romanian-
American Foundation începând cu 2011. În esenţă, proiectul porneşte de la o realitate îngrijorătoare, aceea că sub 10%
din elevii români sunt motivaţi să meargă la şcoală. Interesul scăzut al elevilor este cauzat, printre altele, şi de faptul că nu
35
sunt ajutaţi să vadă legătura dintre ce studiază şi viaţa de zi cu zi. Metodele de predare, ca şi cele de evaluare, folosite în
prezent încurajează memorarea de formule, fără să asigure înţelegerea profundă a fenomenelor pe care le descriu şi fără
a le clarifica utilitatea. Elevii tind să fie receptori pasivi în procesul de educaţie. Care e soluţia propusă? Ei bine, se
porneşte de la o problemă din viaţa reală şi li se cere copiilor o primă explicaţie a acesteia. Apoi, elevii efectuează un
experiment simplu, prin care înţeleg care este fenomenul şi descoperă ei înşişi, singuri, formula. În final, folosesc
cunoştinţele dobândite ca să explice corect problema iniţială. Pe parcursul întregului proces, rolul profesorului este de a le
pune întrebări prin care să le faciliteze înţelegerea. Profesorul nu trebuie să dea răspunsuri, ci să îi ghideze pe elevi să le
găsească singuri. Metoda se cheamă învăţare prin descoperire („inquiry based learning“) şi este cunoscută de mulţi ani în
Vest. Rezultatul aplicării acestei metode este că elevii înţeleg mai bine concepte relevante în lumea în care trăiesc, învaţă
să gândească critic şi independent, şi, nu în ultimul rând, sunt mai încrezători în ei înşişi şi mai creativi. Iar în final, toţi
elevii vin cu drag la oră. Întregul proiect a fost transmis către Ministerul Educaţiei cu speranţa că va fi folosit în procesul
de reformă. Metodele acestea nu sunt apanajul strict al fizicii, stârnesc interes şi în rândul profesorilor de chimie, biologie,
matematică. Speranţa mea este că proiectul va putea fi generalizat către toate ştiinţele. Mi-aş dori ca în şcoală să fie
abordate şi teme care să fie bine ancorate în realitate şi să-i pregătească pe elevi pentru provocările societăţii în care vor
trăi. Se vorbeşte astăzi intens despre legea dării în plată. Poate dacă am fi fost pregătiţi mai bine în ceea ce priveşte
gestionarea resurselor financiare individuale sau ale familiei, tema nu ar mai fi fost atât de actuală. Eu nu am învăţat în
36
şcoală despre conturi de debit şi credit, despre dobânzi pentru economii sau împrumuturi, despre investiţii, asigurări şi
pensii. Dar, privind înapoi, cred că mi-ar fi prins bine. În şcoală, în perioada tristă a regimului comunist, am învăţat despre
diversele puteri în stat şi rolul lor, despre alegeri şi drepturile omului etc. Dar am aflat prea puţine despre ce drepturi am în
calitate de consumator sau în calitate de angajat. Învăţăm de cele mai multe ori de la rude, cunoscuţi şi prieteni despre
drepturile cumpărătorului, despre contractele de servicii etc. Toţi beneficiem, de exemplu, de telefonia mobilă, dar
întâmpinăm dificultăţi legate de portarea numărului sau rezilierea contractului. La fel, ne dorim cu toţii un loc de muncă
bine plătit, însă oare ştim să punem în balanţă beneficiile extra-salariale cu responsabilităţile? Oare nu ar fi utilă
pregătirea elevilor în acest sens? Astăzi se discută în şcoli despre antreprenoriat. Eu nu am studiat aşa ceva şi simt că
tinerii de azi sunt mai curajoşi decât noi în a-şi asuma riscuri. Ca universitar, pot fi şi angajat, în calitate de profesor, dar şi
angajator, ca director al unui program de cercetare. Am învăţat din mers despre managementul de proiecte, despre
gestionarea resursei umane, a bugetelor. Se pot face astăzi multe cursuri în acest sens, dar de cele mai multe ori în afara
şcolii şi contra cost. Nu ar fi însă util ca unele dintre aceste teme să fie atinse în şcoală? O altă temă delicată pare a fi
religia. Poate că dacă dincolo de propria religie am afla câte ceva şi despre celelalte, atunci i-am înţelege mai bine pe cei
de lângă noi. Constanţa poate fi un exemplu de mozaic în care înţelegerea interetnică domină, de cele mai multe ori,
tendinţele extremiste. Ne-ar strica discipline şi manuale care să ne pregătească mai bine pentru viaţa într-o societate
modernă diversă? Iar de manuale, cum aş putea fi mulţumit de manuale? Cei doi copii ai mei sunt la început de liceu şi la
37
sfârşit de gimnaziu. Încercând să îi ajut pe parcursul pregătirii pentru evaluările naţionale de după clasa a VIII-a, am
constatat cu tristeţe că, de multe ori, nu o pot face. În destule situaţii am avut dificultăţi în a înţelege ce se aşteaptă de la
elev în enunţul exerciţiilor de gramatică a limbii române. De ce nu putem face manuale noi, atât la română, cât şi la fizică,
la matematică sau la istorie, la educaţie financiară sau la religie, folosind experienţa celor care au aplicat, testat şi
perfecţionat, din punct de vedere metodic, tehnica de elaborare a manualelor? O finanţare de 6% din PIB ar permite
atragerea de tineri către cariera didactică, construirea de şcoli, renovarea celor care nu au avize şi dotarea
corespunzătoare cu echipamente didactice a laboratoarelor instituţiilor de învăţământ. În plus, probabil că ar fi posibilă
aplicarea/generalizarea sistemului şcoală-după-şcoală. Şi nu ar mai fi nevoie ca asociaţiile de părinţi să contribuie la acel
fond al clasei şi al şcolii pentru a asigura condiţii decente de activitate copiilor. În final, mi-aş dori ca vocile profesorilor de
calitate să se audă mai răspicat. Avem adevăraţi profesionişti în educaţie, însă vocile lor nu se aud în această zarvă
continuă. Nu întotdeauna cei mai buni profesori îşi găsesc locul în comisiile naţionale, în consiliile consultative de pe
lângă Minister sau inspectorate etc. E timpul ca profesorii să se implice mai mult în a-şi apăra opiniile şi promova profesia.
Pe de altă parte, profesorii au nevoie de sprijin. Elevii le pot sprijini demersul. La fel părinţii şi angajatorii. În prezent, şi
unii, şi alţii se plâng de calitatea modestă a serviciilor din educaţie. Dar fiecare aşteaptă ca altcineva să acţioneze. Prea
puţini dintre cei interesaţi sunt dispuşi să iasă din zona de confort. Ori şcoala nu va evolua în bine până ce nu le vom
arăta reprezentanţilor autorităţilor, atât centrale, cât şi locale, că ne pasă şi că ne dorim implicare şi profesionalism din
38
partea lor.“ Adrian Topor, Florin Şerbu, Petre Frangopol - din Constanţa Florin Şerbu, profesor de fizică: „Învăţarea să se
facă prin investigaţie, experimente şi proiecte“ Deschizător de drum, Florin Şerbu este profesorul care la începutul anilor
’90 a introdus la Liceul „Carmen Sylva“ din Eforie Sud, unde predă, lucrul pe computere pentru proiecte educaţionale.
Profesorul de fizică are în fiecare an rezultate de excepţie cu elevii săi care câştigă competiţii internaţionale. „Cred că
şcoala ar trebui să producă personalităţi echilibrate, morale, cu deschidere intelectuală şi orientate către învăţare pe tot
parcursul vieţii. Şcoala ar trebui să le ofere elevilor motivaţia să vină la ore, să îi facă să se simtă bine. Curriculum-ul ar
trebui să fie descentralizat într-o proporţie cât mai mare. De exemplu: trunchi comun – 50%, curriculum la decizia şcolii –
50%. Evaluarea ar trebui să fie standardizată la nivel naţional pentru trunchiul comun. Pentru domeniul ştiinţelor să existe
un curriculum bazat pe învăţare prin investigaţie (Inquiry Based Learning), experimente realizate de elevi (Hands on
experiments) şi învăţare prin proiecte“. Adrian Topor, părinte: „Orele să fie atractive şi interactive, nu distractive“ Adrian
Topor, vicepreşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi din Învăţământul Preuniversitar şi lider al Asociaţiei
Părinţilor din Constanţa. „Cum nu trebuie chiar să inventăm tot, şi aşa am experimentat timp de 25 de ani, ceea ce este
bun în învăţământul românesc împletit cu ceea ce s-a dovedit modern în învăţământul de valoare vestic duce la o şcoală
ideală, nu idealistă. Orarul copiilor de clasă pregătitoare trebuie să conţină cinci ore de învăţare proactivă prin joc. Orarul
de gimnaziu să aibă cinci ore. Orarul de liceu să aibă şase ore plus două ore de ateliere interdisciplinare. Şi toţi elevii să
înveţe numai dimineaţa! Spaţiile necesare se pot crea prin revenirea asupra comasării şcolilor şi prin relocarea elevilor în
39
fostele şcoli care au fost redirecţionate către alte instituţii sau alte domenii de activitate. Sau se pot construi campusuri
şcolare. Sunt soluţii destule. Există anumite studii care arată că mai puţini elevi într-o clasă comparativ cu mai mulţi este o
măsură ce nu aduce calitatea în educaţie, nu există nicio scuză ca prevederile din Legea Educaţiei să fie încălcate prin
formarea claselor cu elevi peste numărul maxim acceptat. Orele se pot desfăşura în două moduri, pentru gimnaziu şi
liceu, la decizia şcolii şi a asociaţiei de părinţi. Se pot face ore în clase compacte, cum se întâmplă acum, unde fiecare
elev este parte a unei clase şi profesorul urmează la ore clasa. Sau se pot face ore în clase mixte, în care elevul urmează
profesorul (sala de curs este a profesorului). Aici este mult de dezvoltat, a se vedea modelul american şi cel englez).
Oricum, orele trebuie să fie interactive şi atractive prin conţinut şi aplicativitate practică, nu distractive (pentru că te distrezi
la circ, la teatru, la film, la concert, la club, la discotecă, nu la şcoală). Materia predată să fie din trunchiul comun care
formează logica, gândirea analitică, oferă cunoştinţe generale despre istoria românilor (fără a intra în amănunte care se
predau la facultate), oferă cunoştinţe de orientare şi identitate geografică, formează înţelegerea şi eventual practicarea
artei, formează vocabularul, dezvoltă capacitatea de exprimare corectă şi coerentă, dezvoltă capacitatea de a citi şi
interpreta un text. Şi aici sunt foarte multe de spus, pentru fiecare etapă de dezvoltare şcolară. Grupul doi de materii să fie
la alegerea şcolii, în funcţie de specialiştii pe care îi are şi de specificul zonei. Aici, materiile la care poţi să aplici ca elev
trebuie să acopere nevoia de dezvoltare aprofundată pe un domeniu/materie, ce răspunde talentului şi aptitudinii copiilor,
adaptat la formarea lor pentru viaţă şi la integrarea în comunitate. Limbile străine este necesar să fie învăţate de la
40
fragedă vârstă, dar nu în detrimentul limbii române, ci în completarea ei. Predarea are nevoie, în aceeaşi măsură, de
tradiţional (scrisul pe tablă, experimentul real în laborator, cititul de pe o carte pe suport de hârtie) şi de modern (table
interactive, proiecţii şi videoconferinte, experimente virtuale). Elevul trebuie să înţeleagă ceea ce se predă şi că acele
cunoştinţe îi formează competenţe şi deprinderi care îi vor folosi în viaţă. Şi aici este nevoie de o discuţie mult mai amplă.
Ţinuta şcolii de zi cu zi trebuie să fie reglementată de Regulamentul intern al şcolii şi urmăreşte, prin
reglementările/impunerile/interdicţiile/restricţiile ei, asigurarea sănătăţii (vizându-se materialul, forma, accesoriile şi
dimensiunile hainelor, caracteristicile încălţămintei, în conformitate cu anotimpul şi starea vremii), precum şi securitatea
elevilor (prin cromatică şi însemne). Apoi să existe o ţinută de gală (la dorinţa şcolii şi a asociaţiei de părinţi), care să fie
folosită în momente festive (participare la evenimente deosebite, participare la concursuri, festivităţi etc.), prin care elevul
să se identifice cu mândria de a aparţine unui spirit al şcolii, al unui grup. Ţinutele acestea nu îngrădesc dezvoltarea liberă
a elevului, nu îi estompează posibilitatea de a se exprima liber prin îmbrăcăminte. Impunerea unor standarde
comportamentale vestimentare îi pregăteşte pentru viaţa de adult, o viaţă plină de impuneri de tot felul (legale,
regulamentare etc.), dar mai mult decât orice îi asigură sănătatea. Copiii/tinerii – aşa cum am fost şi noi – nu percep
foarte bine noţiunea de prevenţie a sănătăţii, nu au frică faţă de pericole, le minimalizează. Insistând până la a-i obliga să
poarte un anumit stil de îmbrăcăminte la şcoală nu le afectăm dezvoltarea intelectuală şi artistică, le păzim viaţa şi
dezvoltarea ulterioară. Nu am văzut până acum că un elev care vine în papuci, tricou mini şi pantaloni trei-sferturi este
41
dezvoltat din punct de vedere artistic, nici mai aplecat spre studiul de orice fel care să-l ajute în viaţă (vorbim de
majoritate, nu de excepţii). Am văzut, însă, că sunt preocupaţi de discoteci şi cafenele, deloc de teatru şi artă. Sunt
preocupaţi de a pleca mai repede de la şcoală şi de a cere cu glas răstit să le fie respectate drepturile (nu este deloc grav
că îşi cer drepturile, deranjant este tonul), dar uită cu desăvârşire că au şi obligaţii, pe care nu le respectă pentru că nu le
consideră utile. Relaţia dintre elev şi dascăl trebuie să fie una de respect reciproc deplin. Elevul trebuie să respecte
dascălul pentru experienţa de vârstă şi profesională, să-i respecte învăţătura pe care o transmite, să-i respecte munca la
catedră şi în activităţile extraşcolare. Profesorul trebuie să-i respecte elevului dreptul la învăţătură, să fie un model de
conduită şi moralitate, să nu-l nedreptăţească şi să-i accepte limitele. Funcţionarea şcolii trebuie să aibă o latură
educativă coordonată de consiliul de administraţie prin directorul educativ al şcolii, o latură administrativă manageriată de
consiliul de administraţie prin directorul administrativ, apoi să existe activităţile extraşcolare, ateliere creative şi sportive
care să fie coordonate de asociaţia de părinţi.“ Petre Frangopol: „Şcoala trebuie proiectată pe termen lung“
Academicianul constănţean Petre T. Frangopol (82 ani) este doctor în chimie nucleară, consilier la Institutul de fizică şi
inginerie nucleară „Horia Hulubei“ de pe plaftorma din Măgurele. „Nu există şcoală ideală, ci şcoală care să educe la
nivelul şcolilor de top din Vest, pe parcursul întregii vieţi - de la grădiniţă la programele doctorale. Cu alte cuvinte, o şcoală
proiectată pe termen lung, cu măsuri coerente asumate prin leadership şi urmărite consecvent dincolo de contextul politic.
Pactul naţional pentru educaţie, semnat în 2008, nu a reuşit să genereze o dorită stabilitate de tip Spiru Haret, ideală şi
42
eficientă, aşa cum a fost la nivel european pentru România anilor 1912-1948, anul reformei comuniste din care încă nu
am ieşit în totalitate. În acest fel sistemul educaţional de azi ar fi putut să urmeze un curs al construcţiilor coerente, în
timp, pentru aşezarea şcolii româneşti la nivelul şcolilor de top din Vest“. Gabriel Ispas, secretar de stat în Ministerul
Educaţiei: „Ghiozdanul ar trebui privit ca o reminiscenţă a trecutului“ Ghiozdanul greu de câteva kilograme, încă de la
clasele primare, este o altă cărămidă cărată în spatele învăţământului. Oficialii din Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Ştiinţifice (MECS) sunt conştienţi de asta. Dacă ar fi după Gabriel Ispas, secretar de stat în MECS, el ar desfiinţa
ghiozdanul elevilor. „Noi trebuie să facem învăţământul astfel încât fiecare zi să fie optimă pentru elevi şi pentru profesori.
Pentru asta ne trebuie spaţii, ne trebuie materiale didactice, cadre didactice entuziaste şi elevi care să vrea să înveţe şi
care să stea în şcoală mai mult de patru-cinci ore. Eu sunt adeptul unui învăţământ integrat, cu o parte de after-school,
organizat de către Stat, cu o masă caldă la prânz, cu capacitatea de a pregăti temele împreună în clasă, nu fiecare acasă,
nu fiecare separat. Copilul nu ar trebui să aibă ghiozdan, acesta nu ar avea ce să cântărească. Nu cred că plimbarea cu
cinci manuale şi cu zece caiete în spate reprezintă o opţiune de viitor, ci trebuie privită ca o reminiscenţă a trecutului.
Dacă s-ar ajunge acolo unde aş vedea eu ziua de şcoală, categoric am spune că elevii nu au nevoie de ghiozdan, pentru
că tot ce înseamnă şcoală se face la şcoală. Când vine părintele să-şi ia copilul de la şcoală, el se va juca acasă, el nu
face teme, el socializează, el experimentează viaţa de familie. Şi cred că aşa trebuie să fie. Nu putem să ne ducem într-o
extremă, trebuie să avem teorie şi practică. Este o vârstă pentru fiecare. Putem începe cu multă practică, să continuăm
43
cu teorie şi apoi să ne întoarcem la practică. Profesorii să predea mai aproape de înţelesul copilului, pentru că degeaba
folosesc termeni ultraacademici, dacă elevul nu poate înţelege termenii. Partea delicată este analfabetismul funcţional –
când oamenii ştiu noţiunea, dar nu ştiu când s-o aplice. Trebuie ca oamenii să înţeleagă ce spun şi să aplice chestiunea
respectivă în diverse contexte din viaţă.“
Citeste mai mult: adev.ro/pbdpq4
44

O Incercare de Analiza SWOT A Sistemului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O Incercare de Analiza SWOT A Sistemului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof.

O încercare de analiză SWOT a sistemului de învăţământ românesc

S – puncte tari W- puncte slabe O- Oportunităţi T- Ameninţări

Sistemul de invatamant din Romania:

SHARE TWEET PIN IT GOOGLE+ EMAIL

Viciile sistemului de invatamant

Un al doilea viciu al sistemul de invatamant romanesc consta in elaborarea defectuoasa a curriculei si

Analiza SWOT (Strengths-Puncte tari, Weaknesses-Puncte slabe, Opportunities-

Primul pas în realizarea analizei SWOT a sistemului de învăţământ preuniversitar îl

În cadrul analizei SWOT sunt identificate următoarele aspecte:

realizarea obiectivelor; pentru identificarea acestora este necesar să se răspundă, în

6. Formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice este de calitate şi produce competenţe

şi ameninţările, urmând ca apoi să se realizeze strategia sistemului în vederea identificării

2. Analiza SWOT a Sistemului de Învăţământ preuniversitar din România

1. Criteriul: Contextul politic, legislativ şi social:

exagerată la toate nivelurile managementului educaţional (inspectorat, unitate şcolară etc.);

• alocarea fondurilor pe criterii de apartenenţă politică a managerilor şcolari;

2. Criteriul: Resursa umană:

• posibilitatea cadrelor didactice de a se perfecţiona prin cursuri de formare continuă

• participarea la programe, proiecte schimburi, cursuri de formare continuă internaţionale

SWOT: S (strengths–puncte tari), W (weaknesses–puncte slabe), O (opportunities–oportunităţi), T (threats–ameninţări).

forţa pentru eradicarea lor? Factorul W: nivel individual Factorul W: nivel

trecut. Hai, că putem, dacă vrem cu-adevărat!

Citeste mai mult: adev.ro/pbe7me

Principalele probleme ale învăţământului românesc

Cantonarea într-o zonă teoretică sterilă, educaţia pedagocică

Cantonarea într-o zonă teoretică sterilă, educaţia pedagocică precară

neprietenoase transformă şcoala într-un inamic al dezvoltării creativităţii şi

Dialog Digi24: Sistemul de

Iata principalele puncte ale discutiei.

Cum anume functioneaza Centrele VictoriaEdu? Cum se diferentiaza fata de alte

Cum sunt pregatiti elevii in cadrul Centrelor VictoriaEdu?

In cadrul Centrelor VictoriaEdu cum anume se determina interesele copiior?

Care sunt avantajele consilierii vocationale de la varste fragede?

Exista astfel de programe de consiliere in scolile publice?

Cum credeti ca se raporteaza sistemul de invatamant romanesc la sistemele din

Ce ar trebui schimbat sau perfectionat in sistemul de invatamant romanesc?

traditia si rezultatele unei insitutii de invatamant. Uniforma scolara nu ar trebui privita ca

Ce parere aveti despre salariile profesorilor din invatamantul romanesc?

corespunzătoare cu echipamente didactice a laboratoarelor instituţiilor de învăţământ. În plus, probabil că ar fi posibilă

aplicarea/generalizarea sistemului şcoală-după-şcoală. Şi nu ar mai fi nevoie ca asociaţiile de părinţi să contribuie la acel

reglementările/impunerile/interdicţiile/restricţiile ei, asigurarea sănătăţii (vizându-se materialul, forma, accesoriile şi

respectivă în diverse contexte din viaţă.“

Citeste mai mult: adev.ro/pbdpq4

S-ar putea să vă placă și