Intoxicatie Totalitate a tulburarilor provocate de introducerea, voluntara sau nu, in 

organism a uneia
sau mai multor subtante toxice (otravuri).

Morfina si opiacee. Codeina, heroina, metadona, morfina, opiu, petidina etc.

Simptome: micsorare importanta a pupilei, somnolenta, respiratie superficiala, tremuraturi, prabusire
respiratorie.
Tratament: antidot - nalaxon; spalatura stomacala, asistare respiratorie, reanimare daca este necesar.
Recomandari: nu se induce voma; spitalizare imediata; risc de toxicomanie.

Intoxicatia cu opioide

Intoxicatia cu opioide reprezinta o urgenta veritabila, putand duce la coma, edem pulmonar si stop
respirator. Grupul de substante din aceasta clasa include: heroina, morfina, codeina, hidromorfon,
meperidina, metadona, pentazocina, propoxifen.

Semne si simptome:

 mioza (contractia pupilelor), dar in caz de hipoxie severa pupilele devin midriadice (se dilata)
 euforie initiala urmata de letargie si somnolenta
 dizartrie (articulare defectuoasa a cuvintelor)
 tulburari de atentie si memorie
 afectarea capacitatii de judecata, dar - spre deosebire de intoxicatiile cu stimulante,
fenciclidina sau inhalante - in intoxicatia cu opioide se constata rareori un comportament agresiv
 constipatie, greata, varsaturi
 contractii musculare involuntare
 temperatura crescuta
 hipotensiune arteriala
 tulburari de ritm cardiac

Edemul pulmonar reprezinta cea mai redutabila complicatie a intoxicatiei cu opioide.

In intoxicatiile cronice apar abcese, celulita, osteomielita, endocardita, encefalopatie postanoxica,

rabdomioliza, necroza tubulara acuta, glomerulonefrita, tromboflebita.

Sevrajul la opioide

Tipic, sevrajul la opioide nu prezinta riscuri fatale. In continuare vor fi descrise simptomele
caracteristice pentru cateva dintre opioidele cel mai frecvent utilizate.

a) Morfina si heroina
Sindrom sever de abstinenta apare dupa doze de cel putin 250 mg morfina/zi sau 80-120 mg
heroina/zi. Simptome mai usoare apar la doze modeste (pana la 30 mg/zi) sau dupa durate mai
scurte de administrare (de ex. 10 zile).
Trasaturi clinice: neliniste psihomotorie, lacrimare, rinoree (scurgere de mucozitati nazale),
transpiratie, cascat repetat, erectie firelor de par, somn fragmentar, midriaza (pupile dilatate), spasme
musculare, dureri severe (lombar, abdominal, in membrele inferioare), frisoane, greata, varsaturi,
diaree. Acestora li se adauga: hipertermie (temperatura crescuta), hipertensiune, tahicardie (ritm
cardiac crescut) si tahipnee (frecventa respiratory crescuta). Debutul este fixat la aproximativ 8-12
ore de la oprirea sau reducerea marcata a consumului. Maximul de severitate este atins la 36-72 de
ore. Evolutia este benigna: fara tratament se remite in 5-7 zile.

b) Codeina: potenta sa este de 1/10-1/12 din cea a morfinei. Sevrajul apare dupa o doza de minim
1500 mg. In general, riscul de abuz si dependenta este destul de scazut.

c)Hidrocodon: risc mediu de sevraj. Este frecvent intalnit in diferite combinatii medicamentoase cu

aspirina, acetaminofen si cafeina.

d) Hidromorfon: derivat semisintetic de morfina, este de 8 ori mai potent decat morfina, dar are o
durata de actiune mai scurta.

e) Metadona: intreruperea brusca provoaca un sindrom calitativ asemanator celui de sevraj la

morfina, dar cu debut mai lent (24-48 ore de la ultima doza), simptome mai usoare si durata de
evolutie mai lunga (aproximativ trei saptamani).

Tratament

Optiunile farmacologice includ tratament de substitutie (metadona, buprenorfin), agenti adrenergici

(clonidina) si combinatii (naltrexona + clonidina).

Procedurile urmatoare sunt recomandate in tratamentul acut:

 Metadona: doza initiala de metadona se stabileste in functie de severitatea simptomelor de

sevraj

 Clonidina: are o actiune mai eficienta asupra semnelor sevrajului (tahicardie, hipertensiune,

frecventa respiratorie crescuta, scurgeri de mucozitati nazale, lacrimare) decat asupra simptomelor
(anxietate, agitatie, dureri musculare). Dozele de clonidina recomandate variaza in functie de tipul
de opioid. In cazul sevrajului la metadona sau la alte opioide cu durata lunga de actiune se
utilizeaza o doza de 0,017 mg/kg/zi. Protocolul tipic consta in administrarea de 0.012 mg/kg in
prima zi (in doua prize), iar in urmatoarele 10 zile se administreaza 0.017 mg/ kg/zi (in trei prize).
Dozele de clonidina se reduc in cazul scaderii tensiunii arteriale diastolice sub 60 mmHg. Intre
zilele 10-14, se scade doza de clonidina cu 50%, iar in ziua 15 se poate opri tratamentul.

Intoxicaţia cu morfină
Morfina este o substanţă alcaloidă derivată din opiu, acesta fiind extras dintr-o specie de mac Papaver
somniferum. Ajunsă în organism, morfina stimulează receptorii opioizi, producând o gamă variată de efecte.
Detalii despre acestea, în continuare.
 Termenul de morfină provine de la zeul visurilor din mitologia greacă – Morpheus, denumire datorată
efectelor pe care le produce. Morfina a fost izolată în 1804 şi a început să fie folosită ca analgezic, sedativ
sau pentru efectele sale euforice. 

La nivelul sistemului nervos central, opiaceele produc analgezie, euforie, sedare (mai ales la vârstnici), deprimă
respiraţia şi inhibă centrul tusei (codeina, un opioid, este folosită ca anti-tusiv). La nivel periferic, opiaceele
scad tensiunea arterială, frecvenţa inimii, scad peristaltismul musculaturii gastro-intestinale sau reduc secreţia
bronşică.

Morfina este folosită ca analgezic de către bolnavii de cancer sau alte dureri cronice, inclusiv pentru infarctul
de miocard sau în anestezie. Administrarea morfinei la bolnavii cu dureri intense produce efect analgezic –
elimină senzaţia dureroasă şi creşte pragul de durere. Efectul analgezic durează până la 7 ore, în funcţie de
calea de administrare. La persoanele agitate şi anxioase, morfina produce efect sedativ cu o uşoară stare de
euforie. 

Doza maximă de morfină prevăzută de Farmacopeea Română este de 20 mg pentru o singură administrare,
dar nu mai mult de 60 mg/24h. Există posibilitatea apariţiei de fenomene toxice la doze de 30 mg. O doză de
120 mg administrată oral poate fi letală, iar la copiii mai mici de 3 ani, doza de 1 mg este potenţial mortală.

Intoxicaţia acută

Intoxicaţia acută cu morfină se produce prin supradozare, involuntar, în condiţiile folosirii medicale sau
voluntar, în scop suicidar. Cel mai mare risc de intoxicaţie îl prezintă persoanele ce au dezvoltat toleranţă la
morfină şi s-au obişnuit cu doze mai mari. La aceste persoane sensibilitatea revine după câteva zile de pauză,
aceeaşi doză având potenţial letal. 

După administrarea unei supradoze de morfină, apar primele simptome ale intoxicaţiei: greţuri, vărsături,
convulsii, scade frecvenţa respiraţiilor până la apnee. La scurt timp urmează faza inhibitorie la nivel central:
pacientul devine ostil, agresiv, memoria şi atenţia sunt afectate, apare somnolenţa, iar în cazuri mai grave
intră în comă şi se produce decesul.

Antidotul intoxicaţiei cu morfină este naloxonul, o substanţă ce blochează receptorii opiacei (antagonist). În
acelaşi timp se aplică măsuri generale nespecifice (spălături gastrice dacă morfina a fost ingerată) şi se
realizează resuscitarea cardio-respiratorie la nevoie. 

Adicţia la opiacee

Administrarea cronică a morfinei chiar şi în scopuri medicale este urmată de dezvoltarea toleranţei şi a
dependenţei. Toleranţa la opiacee apare repede pentru efectul analgezic, euforizant sau hipnotic. De
asemenea, administrarea repetată creşte doza letală de la 30 mg intravenos şi 120 mg oral pentru adultul non-
tolerant, la peste 2 g morfină administrată intravenos în 3 ore. Câteva zile de pauză poate face ca dozele
suportate anterior să devină mortale. 

Dependenţa de morfină este de tip complet adică dependenţă psihică, fizică (manifestată prin sindrom de
abstinenţă) şi psihotoxicitate. 

Dependenţa psihică constă în necesitatea de a folosi opiacee pentru efectul euforizant cu realizarea nepăsării
faţă de agresiune şi durere. După administrări repetate apare concomitent toleranţa şi dependenţa fizică.
Toleranţa face ca doza să crească progresiv pentru a obţine efectul dorit. În acelaşi timp creşte şi doza letală,
bolnavul ajungând să suporte doze mari de morfină administrate la intervale scurte de timp. 

Dependenţa fizică se manifestă prin sindromul de abstinenţă, atunci când se opreşte brusc administrarea
morfinei sau la administrarea unui antagonist al receptorilor opioizi. În cazul morfinei, fenomenul de
abstinenţă apare la 12 ore de la ultima doză şi se dezvoltă progresiv în următoarele 2 – 3 zile. Acesta se
manifestă prin anxietate, agitaţie, insomnie, dureri musculare, vărsături, creşte tensiunea arterială sau
sudoraţie. Sindromul de abstinenţă are două faze. Prima fază sau faza acută durează 7 – 10 zile, timp în care
pacientul este ostil, agitat, anxios, chiar agresiv. În această fază poate apărea colapsul şi decesul. Cea de-a
doua fază apare după 26 – 30 de săptămâni şi se caracterizează prin hipotensiune arterială şi scăderea
numărului de bătăi a inimii. 

Nou-născutul poate prezenta sindromul de abstinenţă (strănut, căscat, tremor, diaree, vărsături sau febră)
dacă mama a consumat în timpul sarcinii morfină. 

Tratamentul dependenţei de morfină este dificil de efectuat. Pentru a evita fenomenul de abstinenţă, morfina
este înlocuită cu metadona, care provoacă un sindrom de abstinenţă mult mai uşor comparativ cu morfina. O
altă substanţă folosită în tratamentul adicţiei este clonidina, care poate opri multe dintre simptomele din
sindromul de abstinenţă, simultan administrându-se antidotul intoxicaţiei cu morfină – naloxon, pentru
revenirea sensibilităţii faţă de opiacee
Ce sunt opiaceele/opioidele?
"Opioid" este termenul generic pentru substantele naturale sau sintetice care se leaga de receptorii opioizi
specifici la nivelul SNC, producand un efect agonist. Ele sunt obtinute din plante, ulterior pe cale
sintetica/semisintetica, cu utilizare terapeutica larga in special ca analgezice, dar si cu actiuni antitusive sau
antiperistaltice.
Opioidele se mai numesc si narcotice.
Clasificare:
Derivati naturali : morfina, codeina, opiu oficinal, tinctura de opiu, elixir paregoric (morfina) ;
Derivati semisintetici (derivati ai alcaloizilor de opiu) : oximorfona, hidromorfona, oxicodona, hidrocodona ;
Derivati sintetici : fentanil (anestezic general), loperamid (antidiareic), metadona (analgezic puternic) ;
Opioide agoniste : pentazocina (Fortal), buprenorfina (Buprenex) ;
Antagonisti ai opioidelor : naloxon (Narcan), nultrexon (induc fenomene de sevraj la dependenti de drog) ;
Heroina (diacetil-morfina) este livrata ilicit pe piata neagra preparata pentru injectare (s.c./i.v.), pentru
inhalare sau pentru administrare orala. Ea se metabolizeaza in morfina, dar efectele echivalente a 10 mg de
morfina se obtin cu 4,5 mg de heroina .
1. Intoxicatia acuta
Prin intoxicatie acuta se intelege patrunderea in organism, fie accidental, fie voluntar a unor substante toxice;
prin interactiunea dintre toxic si organism apar tulburari functionale si lezarea diferitelor tesuturi si organe,
rezultand in final o stare de boala, cu evolutie variabila, in functie de doza si de toxicitatea substantei.

Semne si simptome
Euforie
Bufeuri
Prurit (in special la morfina)
Mioza (apare ca un raspuns exagerat la lumina)
Somnolenta
Deprimare respiratorie
Hipotensiune accentuata
Bradicardie
Scaderea temperaturii corporale
Criteriile DSM IV pentru intoxicatia acuta cu opiacee:
Modificari psihologice dezadaptive (euforie initiala urmata de disforie, agitatie, lentoare psihomotorie) ;
Mioza este caracteristica, dar midriaza este posibila in intoxicatii grave (datorita anorexiei) ;
Unul din urmatoarele semne aparute dupa uzul de opiacee: torpoare mergand pana la coma, deteriorarea
atentiei si a memoriei, afectarea vorbirii.

Tratament
Principalul risc in aceasta intoxicatie este reprezentat de stopul respirator, de aceea asigurarea ventilatiei
(inclusiv intubatie, ventilatie asistata) trebuie sa fie primul gest terapeutic ;
Criteriile de urmarire a intoxicatiei sunt: dimensiunile pupilei, ritmul respirator si starea de constienta ;
Supradoza este tratata in general prin administrarea antagonistului opioid Naloxona (0,4-2 mg i.v.), deoarece
nu produce depresie respiratorie ;
Naloxona amelioreaza starea de inconstienta determinata de opioid ;
Toti pacienti tratati pentru supradoza trebuie monitorizati pe o perioada de cel putin 24 h, deoarece durata de
actiune a Naloxonei este relativ scurta ;
Naloxona poate determina pusee de hipertensiune, tahicardie si aritmii, atribuite cresterii cantitatii de
catecolamine circulante.
De asemenea, depresia respiratorie se poate repeta intr-un interval de cateva ore, in special in cazul
Metadonei, moment in care aceasta trebuie readministrata in doza adecvata .

Opioidele reprezinta o clasa de droguri care include substante naturale si sintetice. Opioidele naturale sau

opiaceele cuprind opiumul si morfina. Heroina, cel mai consumat opioid este sintetizata din opium. Opioidele
sintetice si cele frecvent prescrise pentru durere sunt antitusivele, antidiareeicele si includ codeine,
oxicodona, meperidina, fentanil, hidromorfona, metadona si propoxifen. Heroina este injectata de obicei
intravenos sau subcutanat dar poate fi fumata sau folosita intranazal. Alti opioizi sunt fie injectati, fie luati oral.
Dependenta de opioide sau addictia este in esenta un sindrom in care o persoana continua sa consume
opioizi in ciuda problemelor semnificative cauzate sau agravate de catre opioizi. Tipic, indivizii dependenti de
opioide sunt dependenti fizic de drog, asa cum este dovedit de fenomenul de toleranta si/sau sevraj.
Consumul abuziv de opioide este mai putin sever decit dependenta si in general nu implica dependenta fizica
fata de drog. Abuzul de opioide este in esenta reprezentat de consecintele negative semnificative repetate
prin folosirea recurenta de opioizi. Cind un individ foloseste o cantitate suficienta de opioizi va intra intr-o
stare de euforie. Unele persoane totusi au experiente negative cind folosesc opioide. Cind se ia o cantitate
prea mare din substanta apare supradoza.
Indivizii care folosesc opioide regulat, chiar si pentru citeva zile, pot dezvolta toleranta la drog si pot acuza
simptome psihologice si fiziologice la incetarea folosirii acestuia. Sindromul de abstinenta asociat opioidelor
este foarte similar cu un caz grav de gripa.
Cauze si factori de risc
Nu exista o definire clara a cauzelor consumului drogului, principala cauza fiind alegerea initiala, care apartine
individului. Aceasta decizie poate fi influentata de grupul social din care face parte. Tipic, virsta primului
consum de heroina este de aproximativ 16 ani, aceasta scazind dramatic in ultimii ani.
Sunt observate totusi mai frecvent unele caracteristici sociale si comportamentale printre indivizii care devin
dependenti de opioide. De exemplu, multi consumatori de heroina provin din familii in care unul sau mai multi
membrii consuma alcool sau medicamente in exces, sau au tulburari mentale cum este tulburarea de
personalitate antisociala. Frecvent consumatorii au avut probleme de sanatate, probleme de comportament in
scoala, stima de sine scazuta si idei anti-autoritate.
Printre adolescentii consumatori de heroina s-a descris sindromul comportamentului heroinic. Acesta consta
in depresie frecventa cu simptome de anxietate, impulsivitate, frica de esec, stima de sine scazuta, toleranta
scazuta la frustrare, aptitudini sociale si artistice diminuate si relatii bazate mai ales pe consumul mutual de
droguri.
Dependenta opioida este considerata o tulburare biopsihosociala. Factori farmacologici, sociali, genetici si
psihodinamici interactioneaza pentru a influenta comportamentele de abuz asociate cu drogul. Totusi factorii
farmacologici pot fi in mod special predominanti, mai mult aici decit la alte droguri.
Factorii farmacologici
Opioidele sunt agenti puternici ai efectelor euforice si capacitatii de a produce anxietate, creste stima de sine
si ajuta la evitarea problemelor zilnice. Cei mai multi opioizi asociati cu abuzul si dependenta sunt agonisti mu.
Dezvoltarea rapida a dependentei fizice si un sindrom de abstinenta lung sunt unice opioidelor si pot face
abstinenta dificila.
Factorii sociali
Larga disponibilitate a drogurilor face experimentarea usoara. O rata ridicata a consumului de droguri este
observata in zonele orasului cu functie parental diminuata, criminalitate ridicata si rata crescuta a somajului.
Factori psihologici
Se presupune ca defectele egoului la unii pacienti stau la baza consumului drogului. Opioizii ajuta la cresterea
stimei de sine.
Factori genetici
Studiile epidemiologice genetice sugereaza un grad inalt de vulnerabilitate mostenita pentru dependenta de
opioide.
Tipuri de opioizi
Opioidele sunt definite de capacitatea lor de a lega si influenta receptorii opioizi de pe membranele celulelor.
Ei sunt impartiti in trei clase:
 Opioizii naturali: cei clasici naturali sunt opium si morfina. Opiumul este extras din semnintele de mac
iar morfina este componentul activ primar al opiumului. Polipeptidele endogene neurale cum sunt
endorfinele si enchefalina sunt de asemenea opioide naturale.
 Opioidele semi-sintetice: semisinteza este un tip de sinteza chimica care foloseste componentele
izolate din surse naturale ca material de inceput. Opioidele semi-sintetice cuprind heroina, oxicodona,
oximorfona si hidrocodona.
 Opioidele sintetice: opioidele sintetice sunt facute folosind sinteza totala, in care molecule mari sunt
sitetizate intr-o combinatie in mai multi pasi petrochimici. Acestea cuprind buprenorfina, metadona,
fentanilul, alfentanil, levorfanol, meperidina, codeina si propoxifenul.
Termenii de opiacee si narcotice sunt folosite in egala masura cu termenul opioide.
Patogenie
Opioidele actioneaza prin legarea la receptorii opioizi ai neuronilor distribuiti in sistemul nervos si cel imun.
Patru tipuri majore de receptori opioizi au fost identificati: mu, kappa, delta si cel mai recent OFQ/N.
Acesti receptori sunt locurile de legare pentru citeva familii de peptide endogene, incluzind enchefalina,
dimorfinele si endomorfinele. Aceste peptide endogene regleaza si moduleaza citeva functii importante
incluzind urmatoarele: durerea, stresul, temperatura, respiratia, activitatea endocrina, activitatea
gastrointestinala, comportamentul si motivatia.
Rolului peptidelor endogene ne permite sa intelegem de ce medicamentele si drogurile care se leaga pe acesti
receptori au efecte atit de profunde asupra atit de multe organe si sisteme din corp.
Receptorul mu
Este asociat cu urmatoarele efecte: ameliorarea durerii, alterarea starii generale producind euforie si
scazind anxietatea, depresia respiratiei si poate cauza deces prin supradoza, scaderea motilitatii
gastrointestinale determinind constipatie, supresia tusei, mioza, greata si varsaturi. Aproape toti opioizii
consumati in exces sunt agonisti mu. Euforia asociata cu activarea receptorului mu este frecvent
denumita high. Mai mult, cind opioizii sunt injectati sau inhalati, nivelul lor in creier creste rapid, cauzind o
stare de high accentuata, caracterizata de senzatia placuta, intensa, scurta, urmata de o stare de high de lunga
durata. Cind opioizii sunt folositi cronic apare toleranta si dependenta fizica. In timp, dependentii incearca sa
evite simptomele neplacute de sevraj, mai degraba decit cauta senzatiile placute asociate cu folosirea
initiala.Mecanismele asociate cu recaderea pe termen lung:
Una dintre cele mai negative caracteristici ale adictiei de opioide este tendinta de recadere in saptaminile,
lunile, sau anii dupa ce dependentul a oprit consumul, iar simptomele de sevraj dispar. Mecanismul pentru
acest tip de recadere este studiat intens. Studiile pe animale sugereaza ca exista trei conditii distincte care
induc recaderea:

 stresul
 expunerea la conditii asociate cu consumul in trecut al drogurilor
 o doza din drogul administrat anterior sau un drog cu proprietati similare.
Aceasta este dovada ca administrarea pe termen lung a opioidelor poate altera permanent densitatea
dendritelor neuronale, contribuind la vulnerabilitatea pe termen lung la recadere.
Dependenta de opioide
Dependena de opioide implica modificari psihologice si fiziologice semnificative, care pot fi extrem de dificile
in incercarea individului de a inceta consumul. Folosirea recurenta de opioide determina modificari in functiile
creierului. O persoana care este dependenta de opioide nu se poate opri pur si simplu din consumul lor, in
ciuda consecintelor negative asociate consumului. Persoanele dependente vor avea probleme in casnicie,
profesionale si legale. Scopul lor zilnic este de a-si obtine doza.
Simptomele dependentei de opioide:

 toleranta - persoana fie trebuie sa creasca cantitatea de drog in timp pentru a atinge acelasi efect
initial sau gaseste ca aceeasi cantitate de drog are un efect mai slab in timp
 sevrajul - individul acuza sindromul caracteristic de abstinenta
 pierderea controlului - individul foloseste repetitiv o doza mai mare decit planificata sau pe o perioada
mai lunga
 imposibilitatea de a se opri - individul incearca fara succes sa nu mai consume opioide sau are dorinta
persistenta de a opri uzul
 timpul - individul pierde mult timp in obtinerea drogului, in obtinerea de bani pentru a-l cumpara,
folosirea drogului, recuperarea in urma efectelor sale
 interfereaza cu alte activitati - individul fie renunta sau reduce timpul implicat in activitati
recreationale, sociale sau profesionale
 individul isi face rau singur.

Abuzul de opioide
Persoanele care consuma in exces opioide le folosesc de obicei mai rar decit cele dependente de drog. Totusi,
in ciuda consumului mai putin frecvent, o persoana care abuzeaza de acest drog poate suferi consecinte
negative, cum ar fi penalizarea pentru comportament inadecvat sub influenta drogului.
Simptomele abuzului de opioide:

 interfereaza cu indeplinirea rolului social, profesional, la scoala, in familie

 individul foloseste drogul in situatii care-l pun in primejdie
 individul are probleme legale si sociale recurente.

Intoxicatia cu opioide
Un individ care foloseste opioide acuza de obicei somnolenta, senzatie de greutate, gura uscata, prurit si
lentoare verbala. Persoanele care folosesc heroina intravenos descriu o euforie intensa, senzatie de plutire si
indiferenta totala la durere. Simptomele de intoxicatie se mentin de obicei citeva ore. Intoxicatia severa printr-
o supradoza de opioide este amenintatoare de viata datorita declansarii stopului respirator.

Simptomele intoxicatiei cu opioide:

 individul a consumat recent un opioid

 individul sufera modificari comportamentale semnificative in timpul, la scurt timp dupa consumul unui
opioid: euforie initiala, urmata de miscari lente sau agitatie, alterarea judecatii, apatie, depresie sau
afectarea functiei sociale si profesionale
 sindromul de intoxicatie cu opioide: pupilele se micsoreaza, apare somnolenta sau coma, lentoarea
vorbitului, alterarea memoriei si a atentiei.

Sevrajul la opioide
Toleranta la opioide apare rapid. Cei care consuma regulat opioide iau doze care pot omori o persoana care
nu a luat niciodata drogul. Dupa consum regulat corpul uman se adapteaza prezentei regulate a drogului, iar
individul se simte normal doar daca are opioizi in organism. De aceea, cind o persoana dependenta de opioide
opreste brusc administrarea va experimenta simptome de sevraj.
Simptomele de sevraj prin heroina debuteaza de obicei la 6-8 ore de la ultima doza administrate si ating
maximul manifestarii la doua zile. Sevrajul acut nu dureaza mai mult de sapte pina la zece zile, dar unele
simptome cum sunt insomnia, anxietatea si lipsa de interes, pot dura sase luni sau mai mult. Desi sevrajul este
extreme de inconfortabil, nu este amenintator de viata decit daca exista si o alta conditie medicala severa,
cum este boala cardiaca.
In plus fata de sevrajul fizic, apare si cel psihologic. Persoana care este dependenta de opioide are dificultati in
a supravietui fara drog, fiind dependenta de acesta pentru a functiona. Sevrajul psihologic este oarecum
similar celui nicotinic.
Simptomele sevrajului la opioide:

 abstinenta - fie individul s-a oprit din consumul de drog sau a redus cantitatea de opioide sau si-a
administrat un inhibitor al actiunii opioidului, cum este naloxona
 sindromul de sevraj specific opioidelor - se dezvolta trei sau mai multe simptome dupa sevraj; aceste
simptome cuprind comportamentul negativ, greata si varsatura, crampe musculare, nasul si ochii rosii,
pupile dilatate, transpiratii, diaree, febra si insomnie
 afectare sau suferinta - simptomele de sevraj trebuie sa determine suferinta semnificativa individului
sau afectarea in functionarea sociala, profesionala
 simptomele nu se datoreaza altor conditii medicale sau mentale.

Tratament
Deoarece tulburarile asociate opioidelor sunt complex,e sunt necesare aborduri terapeutice multiple. In
general, cu cit tratamentul este mai lung si mai complex, cu atit rezultatele sunt mai bune. Exista o varietate
de optiuni terapeutice intraspitalicesti, la domiciliul pacientului sau combinate.
Tratamentul de mentinere cu metadona
Metadona este un opioid cu durata de actiune lunga administrat pacientului in cadru extraspitalicesc.
Metadona previne instalarea sevrajului. O doza adecvata de metadona previne de asemenea senzatia de
euforie asociata administrarii de heroina. Terapia de mentinere cu metadona scade activitatea criminala,
infectia cu HIV si creste stabilitatea locului de munca. Terapia de mentinere cu doza mica de metadona este
preferabila pentru gravide. O metoda alternativa de durata lunga de actiune la metadona este LAAM
- levoalfacetilmetadona. Indivizii care primesc doze adecvate de LAAM necesita administrarea acesteia de
doar trei ori pe saptamina, si nu in fiecare zi cum este la metadona.
Tratamentul cu antagonisti opioizi
Un antagonist opioid este un medicament care blocheaza efectele opioidelor. Tratamentul cu un antagonist,
de obicei naltrexona, se face la domiciliu pentru terapia de detoxifiere. Efectele administrarii acestuia sunt
reprezentate de blocarea efectelor opioidelor si prevenirea senzatiei de euforie, descurajind persoanele in a
consuma opioide. Acest tratament este preferabil persoanelor care doresc cu adevarat sa intrerupa consumul
de opioide. Totusi antagonistii pot fi folositi alaturi de alte modalitati terapeutice sau la persoanele care au
fost abstinente pentru o perioada de timp, dar se tem de o recadere.
Terapia cu agonisti opioizi
Un agonist opioid este un drog care are actiune similara morfinei. Buprenorfina este un exemplu de agonist-
antagonist opioid, ceea ce inseamna ca lucreaza ca agonist avind actiuni similare morfinei si ca antagonist
blocind efectele opioidelor. S-a dovedit a reduce efectiv consumul de opioide. Este studiata si pentru
detoxifierea opioida.
Buprenorfina este un agonist partial al refceptorului mu. De aceea intensitatea alterarii starii generale indusa
de catre aceasta este in platou iar consumatorii nu simt starea intensa de high cind folosesc alte opioide.
Efectul sau este suficient pentru a preveni simptomele sevrajului. De aceea, ca si metadona, buprenorfina
poate fi folosita pentru a inlocui opioide mult mai distructive prin terapia de mentinere.
Terapia la domiciliu fara medicamente
Acestea sunt aborduri terapeutice care nu cuprind administrare de medicamente. Exista un numar de diferite
programe variind de simpla educare asupra drogului pina la programe intensive care-si ofera serviciile in afara
spitalului. Unele programe sunt specializate in tratarea grupurilor specifice de consumatori de opioide.
Terapia in spital
Cuprinde programe de recuperare cu durata de pina la 30 de zile sau de lunga durata. Ofera individului
consiliere de grup ca servicii medicale. Comunitatile terapeutice sunt create sa fie de durata de peste 6 luni si
inalt structurate. Doresc resocializarea individului la un stil de viata fara droguri si infractiuni.
Consilierea individualizata
Este o parte a programului de mentinere prin metadona sau a programului de reabilitare. Doreste ajutarea
individului in a invata strategii de a reduce sau opri consumul de opioide si a invata mecanisme de mentinere a
abstinentei.
Psihoterapia de sustinere-expresie
Acest tip de psihoterapie individuala poate fi o parte a programului de mentinere cu metadona sau oferit unic.
Doreste ajutarea indivizilor de a se simti confortabil in a discuta despre ei insisi, a lucra la problemele
relationale si alte probleme personale fara a implica drogurile.
Grupurile de ajutorare
Narcoticii Anonimi este un grup de 12 pasi bazat pe acelasi model ca si Alcoolicii Anonimi. Acest grup sustine
social individual in procesul de reducere si oprire a consumului de opioide. Participarea este incurajata sau
este o componenta obligatorie a altor tipuri de tratamente pentru dependenta de opioide.
Terapii alternative
Hipnoza, imaginatia ghidata, biofeedback, masajul si acupunctura au fost toate studiate ca tratamente
aditionale pentru dependenta de opioide dar niciuna nu s-a dovedit eficienta.
Prognostic
Recuperarea din dependent de opioide este un proces lung si dificil. Tipic sunt necesare multiple aborduri
terapeutice. Recaderile sau reintoarcerea la opioide nu este neobisnuita nici dupa multi ani de abstinenta.
Perioade scurte de abstinenta sunt frecvente.
Detoxifierea in spital fara tratament aditional nu pare a avea vreun efect asupra consumului de opioide.
Totusi, alte tratamente s-au dovedit a reduce consumul, a scadea activitatea ilegala, rata de infectie HIV, rata
de mortalitate si a creste rata de angajare a pacientilor. Beneficiile sunt mari pentru cei care ramin in
tratament mai mult si participa la multiple tipuri de tratament (consiliere individuala sau in grup alaturi de
mentinerea cu metadona).
Cel mai bun lucru pe care-l poate face o persoana pentru a preveni tulburarile asociate consumului de opioide
este sa nu foloseasca niciodata opioide precum heroina. Opioidele dau o puternica dependenta, mai ales daca
sunt folosie intravenos. Riscul de a deveni dependent de anumite opioide totusi este in general mic, cu
exceptia indivizilor care au deja o tulburare legata de consumul de substante.