Portofoliu Terapie Ocupațională

Student: Bulz Vasilica-Virginia

Anul III
Psihopedagogie Specială
 Activități de terapie ocupatională

Artterapia se bazează pe o gamă diversă de strategii şi tehnici ce pot fi adaptate atât

la activitatea cu indivizii normali cât şi cu cei cu deficienţe. Ergoterapia este o
ramură a terapiei ocupaţionale. Ergoterapia se încadrează în cadrul procesului de
recuperare a capacităţilor de muncă a persoanelor cu deficienţe.

Ergoterapia
Ergoterapia e o metodă de terapie/tratament nemedicamentoasă care are un rol
important în reabilitarea și reinserția socio-profesională a persoanelor cu
dizabilități funcționale. Ea se ocupă de procesul de recuperare/reabilitare a
capacităților copiilor și adulților care prezintă dizabilități senzorio-motorii,
tulburări de dezvoltare psihomotrică, dar și dificultăți în desfășurarea activităților
de zi cu zi. În cazul copiilor de vârstă mică (dezvoltarea timpurie a copiilor),
ergoterapia se axează pe activități de terapie ocupațională prin intermediul
metodelor distractive, relaxante, ludice, o bună socializare și o mai bună adaptare a
copilului în mediul preșcolar și școlar, dobândirea autonomiei și independenței în
rezolvarea unei sarcini de lucru. Psihoterapeutul în ergoterapie ajută copilul să își
exerseze deprinderile motorii, astfel încât să își poată manevra jucăriile, să își
dezvolte abilitățile de scriere, contribuie la activitățile de joc care solicită
coordonarea ochi-mână (lovește o țintă, copiază de pe tablă); ajută copiii cu
întârzieri în dezvoltare să realizeze activități de bază (spălat pe mâini, îmbrăcat,
încheiat nasturi), practică diverse activități cu copiii care au probleme senzoriale și
de concentrare a atenției în scopul de a le îmbunătăți capacitatea de concentrare și
abilitățile practice. Ergoterapia are indicaţii foarte largi, de la boli psihice, la
infirmităţi motorii. Ea poate fi utilizată cu succes inclusiv pentru vârstnici, prin
faptul că le dă posibilitatea să se adapteze la deficitul lor şi să-şi amelioreze starea.
 Stele pe Pământ

Filmul stele pe Pământ spune povestea unui băiețel de 9 ani, care este dislexic.
Ishaan este un băiat singuratic și aparent are probleme în mod constant, este foarte
neatent și confuz și întotdeauna ajunge să ia vina asupra sa, chiar și atunci când
este nedreptățit. De asemenea, prezintă unele dificultăți motorii și este considerat
nedisciplinat și leneș. copilul vede lumea și tot ceea ce îl înconjoară într-un mod
diferit. Iar pentru a scăpa dintr-o societate care îl vede constant ca pe o figură
inadecvată, el pictează și găsește fericirea prin artă.

Cu toate acestea, școală este un mediu tradițional și disciplinat, unde Ishaan trece
prin numeroase constrângeri. Ishaan se numără printre cei care își direcționează
atenția spre fantezie, într-o lume cu numeroase perspective și posibilități, pline de
imaginație, iar această lume poate fi exploatată numai cu „timpii morți“. Ishaan
începe să frecventeze școala internat. Micuțul trece prin numeroase constrângeri și
pedepse severe, fără a înțelege ceea ce se întâmplă, stima de sine este subminată și
este afectat de o depresie severă: Ishaan, așadar, încetează să mai picteze, activitate
care îi plăcea cel mai mult.

Totul se schimbă odată cu sosirea noului profesor de arte deoarece el crede în

abilități pe care le are fiecare copil și face din orele sale un moment distractiv în
care copiii își îndreaptă atenția către ceea ce predă profesorul, diferit de
metodologia celorlalți profesori și a școlii tradiționale. Profesor la o școală pentru
elevi speciali, ne arată că este necesar să acceptăm diferențele celuilalt, chiar dacă
acesta nu îndeplinește standardele unei societăți care pregătește copiii pentru a
concura. De asemenea, dislexic, el înțelege curând că Ishaan are o problemă și
vede în el reflectarea a ceea ce a suferit în copilărie. De aici, vedem o preocupare
pentru înțelegerea și acceptarea dislexiei, a îngrijirii și a recuperării stimei de sine a
lui Ishaan. Ca profesor psihopedagog trebuie să știm să identificăm și să înțelegem
copii cu diferite probleme. Să îi convingem pe părinții acestora că ei sunt diferiți
față de restul elevilor și că ei au un ritm diferit de a învăța. Trebuie să îi învățăm și
pe restul elevilor că nu este o rușine să fi diferit și că fiecare este unic în felul lui.