Cugetari Persane

Editura Albatros — Bucureşti
Colecţia Cogito
N oi am dat poveţe la locul po
triv it şi am pierdut pentru aceasta
cîtăva v re m e ; dacă nu va fi pe
placul urechii unora, ce să-i faci —
datoria solului e de a aduce vestea
şi numai a t ît !
Saadi, G O LE STĂ N
PREFAŢĂ
Continuitatea remarcabilă de peste un m ileniu

a literaturii persane noi reprezintă astăzi, p rin
tradiţiile preluate din antichitate cit si p rin p ro
p o rţii şi nivel artistic, cea mai de seamă compo
nentă a cultu rii iraniene.
Apropierea geografică de două mari focare de
cultură a lu m ii antice, cea indiană la răsărit şi
cea greacă la apus, precum şi contactele directe
avute au fost cauzele majore ale unor interferenţe
de idei cu im plica ţii adinei în gindirea tim pului.
P e acest substrat iranian, îmbogăţit în special p rin
asimilarea filosofiei greceşti, se va suprapune
elementul arab, care va da culoarea „orientală''1
mai mult în înţelesul pe care i l-a acordat Europa.
Deoarece cuceritorul arab, care în secolul V I I
supune cea mai mare parte a teritoriului iranian,
va impune pe lingă Islam , religia ce înlocuieşte
zoroastrismul, şi scrierea. N o ile condiţii istorice se
vor oglindi de acum înainte în toate domeniile de
activitate, înrîurind, fără a o domina, viaţa s p iri
tuală a acestei p rovin cii incluse pentru o perioadă
destul de îndelungată în califat.
PREFAŢA VI
Deşi influenţa arabă a fost încă de la început

de o forţă neobişnuită , ea nu a reuşii să se substituie
tradiţiilor locale. De fapt, acum are loc un schimb
reciproc de valori, arabii p rim in d , ca şi ira n ie n ii,
numeroase clemente pozitive pentru cultura lor.
î n plus, iranienii sînt admişi să joace un rol de
prim ă mărime în viata statului arab cit şi în viaţa
spirituală.
L a început, ira n ie n ii, pocii, atît de limbă persană
cît şi de arabă, vor adopta din literatura cucerito
rului acele elemente care să poată face creaţiile
lor competitive faţă de gustul vremii. Astfel apar
in poezia persană genurile specific arabe care, cu
uncie m odificări, vor ajunge pînă în zilele noastre.
Cu toate că această influentă arabă pare la prim a
vedere covîrşitoare, spiritul iranian nu va f i afectat
în ceea ce priveşte exprimarea sa p rin literatură.
Astfel, chiar de la început, literatura persană, şi
în special poezia, va avea o existenţă de sine stă
tătoare cu o personalitate bine definită.
Atras nu atît de perfecţiunea poeziei persane cît
mai ales de conţinutul ei de idei, orice cititor va
găsi suficiente motive de satisfacţie. Ia r dacă se
va adăuga şi faptul că marea poezie se va scrie
numai pînă în secolul X V f . iată un alt motiv care
duce, im plicit, la sporirea interesului.
N u m ă ru l creatorilor din literatura persană este
foarte mare, iar condiţiile istorice sau tradiţiile au
înlesnit de multe ori ca, în anumite perioade, poetul
să ocupe un loc deosebit. în ierarhia societăţii, să
domine p rin talent şi înţelepciune epoca. Astfel,
legaţi p rin însăşi existenţa lor, dar şi p rin crcuţic
V II PREFAŢA
de anumite dinastii , cercul poeţilor de la curte,

poeţii profesionişti au adus un plus de glorie şi
strălucire stăpînilor. î n acest caz, două dinastii vor
f i adine implicate in soarta cultu rii iraniene. P rim a ,
cea a Samanizilor de la Buhara, cînd în confrun
tarea lor cu arabii, pe un teren în care accentele
naţionaliste trebuiau să iasă în evidenţă, aduna la
curte pe p r im ii m ari poeţi în frunte cu Rudaki, per
sonalitate care va crea aici o şcoală şi va im prim a noile
tendinţe din literatură. A doua dinastie este cea care
începe cu sultanul M ahm ud şi care îşi avea capitala
la Ghazna (p e teritoriul actual al A fgan istan ului).
Cercul său poetic, din care s-au remarcat '‘ O m ori
sau F a rro k h i, număra nu mai p u ţin de patru sute
de literaţi. Prezenţi sau nu în viaţa de zi cu zi a
palatului ( Ferdousi, de pildă, nu a fost la curte,
deşi celebra epopee Şâh-năme a fost scrisă pentru
M a h m u d ), ei n i-l vor arăta pe sultan în două
ipostaze, şi anume — de mecena, ocrotitor şi susţi
nător material al literaturii, dar şi de cenzor al
gustului sau modei literare. Indiferent de aceasta,
scopul imediat următor, acela de a f i proslăvit şi,
im p licit, de a rămîne nemuritor p rin creaţii durabile,
în tim p, este atins. Dar, din alt punct de vedere,
acest fapt a avut o însemnătate remarcabilă. Con
centrarea unor forţe poetice a dus atît la creşterea
nivelului artistic al creaţiei literare cît şi la apariţia
unor adevărate şcoli în p ro v in cii şi epoci diferite.
Devenind cu tim pul m îndria oricărui sultan, emir
sau aristocrat, secolele de după Mahmud vor duce
nu atît la răspîndirea poeţilor în multe centre, cît.
la lărgirea ariei de răspîndire a literaturii persane.
PREFAŢĂ V III
Aşa explicăm şi existenţa unei literaturi persane

de excepţie la curtea din Delhi, care va aduce pe
lingă un suflu nou, însuşi stilul indian din poezia
persană. I
S-a insistat asupra acestor fapte cu intenţia de a
se arăta că, în cele mai dese cazuri, nu atît sursele
de inspiraţie cit condiţiile în care scriitorii au
venit în contact cu atle culturi şi tra d iţii, în special
în zonele de graniţă ale ţă rii, au îmbogăţit în modul
cel mai fericit tezaurul înţelepciunii din literatura
persană.
Cînd cei mai celebri poeţi scriau pentru monarhi,
dar şi mai m ult, ei erau dintre p u ţin ii oameni din
anturaj care li se puteau adresa direct, s-a născut
tradiţia ca aceştia să fie „sfătuitorii “ sau „povăţui-
to rii“ de la curte. Astfel continuă apariţia, dacă
nu a cărţilor de învăţătură ( cum ar f i Ghăbus-năme),
cel p u ţin a unor lucrări m ai restrînse ca volum
sau simple sfaturi cu adresă precisă, însă. Este
unul din modurile cel mai des întîlnite cînd poetul
face apel la proverbul sau zicala populară. Sau,
lucru tot atît de lesne de admis, proverbul sau zicala
devin în tim p populare, fiin d luate tocmai din
creaţia cultă. F iin d că m ari lucrări, cum ar f i
Golestăn-ul lu i Saadi sau Bahârestân-iiZ lu i Giam i,
comori de proverbe şi zicale, de aforisme şi cugetări,
au fost, sînt şi vor f i cărţi de căpătîi ale oricărui
cititor.
Chiar de la p r im ii poeţi grupaţi astăzi, poate
convenţional, în ju r u l personalităţii lu i R udaki,
şi de la care a rămas uneori un număr neînsemnat
de versuri, găsim uim itor de multe maxim e şi
IX PREFAŢA
aforisme. E încă o dovadă că, dintr-o operă poate

imensă cîndva, s-au transmis de la o generaţie
la alta doar acele câteva cuvinte artistic înlănţuite
care purtau în ele judecăţi sau meditaţii de valoare.
L a numai două-trei secole de la aceşti p rim i
poeţi, urmaşii vor crea în alte condiţii, iar cuno
ştinţele noastre despre ei şi opera lor în sine vor
deveni m ai apropiate. Cu toate acestea creaţia lor
ar f i azi greu de cuprins uneori chiar şi în cazul
unui singur scriitor. Unele lucrări vor f i „oceane"
de poezie dar şi de înţelepciune. Să ne gândim la
Şăh-năme-wZ lu i Ferdousi sau la creaţia altora,
a lu i A m ir Khosrou Dehlavi sau Giam i.
î n literatura persană proza a fost considerată
mult tim p genul ce nu putea reflecta în întreaga
sa măsură talentul autorului. De aceea, numărul
titlu rilor rămîne pentru perioada clasică foarte mic,
deşi scrierea ei cerea măiestrie, fiindcă jiu de puţine
ori proza era rimată şi ritmată. Aceasta se pare
că, pentru cărţile de învăţătură, era modalitatea
cea mai fericită de a transmite cititorului mesajul
etic dorit şi a-i im prim a operei un caracter profund
didactic.
î n culegerea de faţă am selectat maxime şi afo
risme din trei astfel de cărţi — Ghâbus-năme, cu
adevărat prim a carte de învăţătură din literatura
persană, apoi Golestăn-wZ lu i Saadi, considerat
culmea creaţiei sale şi, în fine, Bahărestăn-n^ lu i
Giam i, ultim ul clasic al literaturii persane. Trei
cărţi scrise pe parcursul a aproape patru secole.
î n Ghâbus-năme se găseşte un capitol special
care e o dovadă sigură a p re ţu irii acordate de popor
PREFAŢA X
unor aforisme pe care oamenii le-au purtat cu ei

şi le-au spus şi altora. î n capitolul opt se găsesc
aforismele lu i Anushirvan1, rege devenit azi legen
dar p rin faptele şi gîndurile sale bune. D ar lot
aforisme emanate de la această figură legendară
găsim aproape la Urli clasicii. Gânduri deosebite
p rin valoarea judecăţii dar şi p rin felul in care au
fost exprimate şi-au găsit întotdeauna locul pentru
a f i citate, alteori exemplificate sau îmbogăţite în
semnificaţii. Astfel , M is ri, unul din p r im ii poeţi
persani cunoscuţi, a scris:
Frumos a grăit Nushirvan — că preţul oame
nilor vine de la ştiinţă.
î l mai citează şi Saadi, în Golestân:
Karun a murit, deşi avea patruzeci de comori;
Nusliirvan n-a murit, fiindcă a lăsat un nume;
după ce unul din p rim ii poeţi persani, Abushokur
B a lkh i , reluase aforismul atribuit aceleiaşi perso
nalităţi. legendare:
Astfel a grăit Kliosrou — mai bine să mori cu
nume bun docil să rămîi viu spre fericirea duş
manul ui.
D ar alături, de Anushirvan a rămas în tradiţia
iraniană şi înţeleptul său vizir Bozorgmehr ( în
realitate se pare că era medicul de curte B u rzoc),
care va f i eroul multor anecdote şi parabole.
Deşi stilistic se cere un ton grav şi laconic pentru
exprimarea maxim elor sau aforismelor, sînt dese
cazurile cînd s criitorii folosesc hekăyot-nZ (poves
tioară ) . Saadi în Golestân şi mai mult G iam i în
Bahârestăn folosesc această formă de expresie
1 Vezi indicele de auturi.
XI PREFAŢA
artistică chiar şi atunci cind îşi populează operele

cu personajele cele mai ilustre luate fie dintre
filo s ofii greci, fie din istoria poporului iranian.
Deşi p rin definiţie aforismul sau m axima trebuie
să fie un adevăr general admis, nu vor lip s i în cazul
nostru n ici paradoxurile. Ia r cele mai multe se
vor găsi în creaţia lu i ’ Obaid. Zakani, recunoscut
din toate tim purile drept satiricul p rin excelenţă
al literaturii persane. O atmosfera parcă de persi
flare a adevărului e prezentă în multe din cele
O sută de sfaturi ale sale sau în alte lu cră ri:
Dacă barba s-ar fi socotit merit, Domnul ar
fi pus barbă tuturor locuitorilor raiului;
E cu totul limpede că desăvîrşirea nu aduce
fericirea.;
Orice vede tânărul în oglindă, bătrânul vede
în cărămidă;
Cită vreme nu e nevoie, nu sări în fîntînă, ca
să nu-ţi rupi gîtul;
în orice prilej, păziţi-vă de moarte, căci din
vremuri străvechi moartea a scârbit.
Acelaşi ton disonant faţă de gravitatea aforismelor
celorlalţi, care îndeamnă la învăţătură — de genul
celor ce aparţin lu i AhuShokur Balkhi
învaţă ca să n-ai nici o zi nefericită
sau
învaţă cât poţi şi tu însuţi vei ajunge fericit,
găsim la Mas'ud Sa'd Salman, în acelaşi capitol:
Ascultă-mi bunul meu sfat, părintesc, nu te
gîndi la învăţătură; de la ea numai necazuri se
ivesc.
PREFAŢA X II
Didactice sau nu, operele scriitorilor clasici s-au

dorit a f i de la bun început îndreptare de conduită
sau expresii ale virtuţilor morale ale poporului.
De aceea respectul pentru dreptate sau bunătate,
pentru adevăr şi cinste sînt teme asupra cărora
s-a meditat îndelung, meditaţii sau concluzii ale
unor experienţe de o viaţă ce azi ne stau şi nouă
la îndemînă. Aceiaşi creatori s-au oprit însă şi la
aspectele negative din viaţa de zi cu zi a omului,
a f ir i i lui, a felului de a gîndi sau acţiona. Astfel,
sînt biciuite moravuri plecînd de la cele personale
pînă la cele ale unei întregi colectivităţi.
p Sînt cazuri cînd acelaşi aforism îl găsim la mai
m ulţi autori aproape în aceeaşi exprimare, alteori
cu m ici schimbări sau cu adăugiri mai mari.
Astfel, la poeţi din epoci diferite, la capitolul despre
dreptate, putem c it i:
Nu tinde spre şerpuire; lumea pe ce-i drept s-a
întemeiat.
(Abushokur B a lk lii)
Nimeni nu caută dreptatea în strîmbătate.
(F erd ou si)
Cu cei drepţi nu merge nimeni strîmb.
( Khosrou D ehlavi)
★
★
D in secolul X I I evenimente istorice zdruncină

serios stările de lucruri din Ira n . Luptele dintre
diferitele dinastii locale, apoi năvălirile guzilor şi
m ongolilor aduc ţara în pragul destrămării dar şi
deznădejdii. Toate se înscriau pe fundalul sărăciei
şi foametei. Această situaţie avea să ofere însă
X III PREFAŢĂ
climatul'?'apariţiei unui nou curent filosofic la

început, care va influenţa literatura în final.
Dacă de la origin ile sale literatura nu manifestase
vreun interes de ordin religios demn de remarcat,
acum înclinarea spre supranatural — Jan Rypka
atrage atenţia că avem în acest caz de a face cu o
caracteristică naţională iraniană — se impune cu
vehemenţă.
Deşi apărut cu mult înainte, ca o reacţie religioasă
împotriva califatului de la Bagdad , sufismul va
revitaliza ideile mai vechi cu p rivire la răspunde
rea asupra păcatului vieţii şi a fr ic ii de pedeapsa
divină. Ascetismul va cuceri adepţi tim p de peste
jumătate de m ileniu. E i toţi vor renunţa la bucuriile
vieţii , dar îşi vor consolida o filosofie p rop rie,
bazată aproape exclusiv pe speculaţii.
I n aceste îm prejurări apare o simbolistică sufi
dominată de trei m ari teme — iubirea, vinul şi
frumuseţea. Iubirea trebuia înţeleasă în mod m istic ,
supranatural, iar cea pămînteană nu se vroia a f i
decît puntea ce leagă pe om de creator.
î n ceea ce priveşte poezia v in u lu i, lucrurile au
fost destul de discutate, pornindu-se tocmai de la
cunoştinţa mai veche a europenilor, Omar Khayyam.
N u ne rămîne de ales decît nouă care ipostază este
mai aproape de adevăr — vinul care provoacă
starea de extaz mistic la sufi sau vinul, interzis de
Coran, deci ca îm potrivire făţişă normelor impuse
de Islam.
Ia r dacă pentru înţelegerea sensului mistic, al
celui ascuns, sînt necesare cheia sim bolurilor sau
o lectură îndelungată, aceasta nu înseamnă c i
PREFAŢA XIV
poezia în sine are ceva de pierdut. î n plus, nu

trebuie căutat neapărat un sens ascuns care probabil
că uneori n ici nu există.
A m insistat asupra acestui aspect dat fiin d că
pentru cei mai m ulţi sufismul reprezintă un feno
men din literatura persană care poate duce cu
uşurinţă în eroare. I n fond nu avem de-a face cu
marile teme care au dominai lirica în orice lite
ratură?
Intr-adevăr, vinul îşi are o poezie prop rie; şi
înainte ca sufismul să-şi lase amprenta sa, ca şi
după , gîndurile poeţilor persani au fost mai mult
clecît limpezi asupra acestei teme. Dovada o avem
şi în această culegere. R udaki, Adam ul poeţilor
persani, a scris:
Dacă acest vin s-ar fi aflat sub nori în ghearele
vulturului, ca să nu-1 poată bea cei nedemni —
uite, aceasta ar fi fost cu adevărat dreptate.
Ib n Siria (A v ic e n n a ) reia aceeaşi idee:
După legea credinţei, vinul e permis înţelep
tului; după legea minţii, el este interzis pentru
măgari;
completind-o apoi :
Dacă vei bea vin cu înţelepciune, atunci, mă
jur pe Dumnezeu, fiinţa ta se va uni cu Adevărul.
Omar Khayyam întregeşte, parcă, această im a
gine :
Sînt bolnav, sufletul a pus la încercare cetatea
trupului meu; renunţarea la vin îmi ameninţă
viaţa.
Aceste idei le în tîln im la poeţii s ilfi aproape
în aceeaşi manieră de tratare:
XV PREFAŢA
Vinul nu face rău oricărui cap; el doar adaugă

ceva la ceea ce deja este,
( R u m i)
Celui care înainte de veşnicie a avut parte
de-o ceaşcă cu vin, în ziua reînvierii din morţi,
să-l pedepseşti pentru acest păcat?
(Ila f e z )
Iar ’ Obaid' Z a k a n i , paradoxal ca întotdeauna:
De la bărbatul care se foloseşte de vin şi opiu
nu vă aşteptaţi la neprihănire şi nevinovăţie.
Cu toate aceste influenţe de natură mistică., cei
mai m ulţi scriitori persani îşi pun întrebări cu
privire la religie , adoptând atitudini ce ajung ptnă
la negarea Creatorului, a vieţii de dincolo , lovind,
şi subminând poziţiile clerului sau rînduielile impuse
de canoanele rigide ale credinţei.
însuşi Ghasemi, recunoscut şi ca teoretician s u fi ,
pune în cumpănă însăşi existenţa d ivină :
Dacă tot ce există eşti Tu, atunci de unde
(vine) binele şi răul? Iar dacă tot ce există sînt
Eu, atunci ce să mai înţeleg?
Sau Giam i care reia un gînd mai vechi, rcpunîn-
du-l în circulaţie:
Ce bine a zis acel om clarvăzător — „Ţara de
la dreptate stă în picioare, nu de la religie".
Iar ’Obaid Zakani, cu stilul său direct, manifestă
toleranţa iranianului de rînd , cerînd bunătatea şi
omenia de la oricine:
Poţi avea orice credinţă, însă fii bun, virtuos
şi mărinimos, fiindcă necredinţa şi bunele obice
iuri sînt mai de preţ decît Islamul şi desfriul.
PREFAŢA XVI
C ititoru l va observa că multe din maximele şi

aforismele poeţilor persani inspiră idei în care
fatalismul pare a f i dominant. Prezent în concep
ţiile filosofice ale Orientului în general, influentă
de provenienţă indiană în gîndirea iraniană, fata
lism ul nu trebuie p riv it ca o renunţare deliberată
în faţa greutăţilor v ie ţii , cu atît mai mult cu cît
accentele protestatare subliniază cu totul altă stare
de spirit.
Indiferent de influenţele care au în rîu rit gîndirea
iraniană în decursul unei istorii şi culturi de excep
ţie , calităţile spirituale ce caracterizează poporul
iranian ies în evidenţă şi din această „ picătură “
culeasă din „oceanul poeziei sale.
*
★ ★
Recunoaşterea poeziei ca etalon pentru arta
cuvîntului şi minimalizarea valorii artistice a prozei
pot f i considerate ca elemente responsabile de situaţia
vitregă în care s-a găsit creaţia populară pînă la
începutul secolului nostru. Putem spune şi azi că
orice culegere sau valorificare a creaţiei populare
de-a lungul anilor n-a fost decît un accident.
Interesant pentru proverbul persan rămîne şi
faptul că p r im ii săi culegători au fost, ca în general
pentru întregul folclor , s tră in ii , care au făcut cunos
cută şi această, altă faţetă, a geniului popular.
Deşi înjghebarea unor antologii a început relativ
tîrz iu , privind p rin prism a istoriei literaturii , adică
in secolul X V I , proverbul înregistrat în scris a
apărut cu mult mai devreme, inclus fiin d ca exem
p lific ă ri în dicţionare.
XVII PREFAŢA
Cum în creaţia mai tuturor poeţilor clasici nu

lipsesc versurile ce includ proverbe, s-a pus încă
din secolul trecut întrebarea în ce măsură creaţia
populară i-a influenţat, sau dacă nu s-a produs
un fenomen invers, ca maximele ieşite de sub pana
lu i Ferdousi, Naser Khosrou, Asadi Tuşi şi în
special Saadi să f i pătruns atît de adine în conştiinţa
poporului. î n orice caz, preluînd proverbele, poeţii
le-au creat alt destin, ele fiin d aduse la desăvîrşire
din punct de vedere literar.
Puţinele culegeri ale proverbului persan care
s-au tipă rit pînă în prim ele decenii ale secolului
X X au pornit de la antologia Shăhed-e sâdegh —
M artorul credinciosa — alcătuită în In d ia în
sc< olul X V I . De altfel, două d in culegerile cele
n:ui însemnate ale literaturii paremiologice iraniene
rămîn cea a lu i Thomas Roebuck, apărută la
Calcula în anul 1824, şi cea în patru volume, a lu i
A ii Akbar Dehkhoda, din anul 1941. în tre acestea
se poate plasa şi culegerea de cin ci sute de proverbe
publicate de către Gaffarov la Moscova în anul
1913.
I n folclorul iranian, proverbul sau zicala con
stituie în numeroase cazuri morala ce decurge
dintr-o povestioară moralizatoare sau anecdotă care,
nu rareori, este legată de o figură istorică sau de
unul din eroii populari de tipu l lu i Nastratin
Hogea. Astfel, A m ir Gholi A m in i a tipă rit în anul
1945 „ Povestiri cu proverbe1 ’1
' , reeditată în 1954, şi
care înmănunchează nu mai p u ţin de 360 povestiri.
Acelaşi folclorist a mai publicat la Berlin, în 1920,
„1001 c u v i n t e c u l e g e r e de proverbe. Se mai pot
PREFAŢA XV I 11
menţiona alte două tip ă ritu ri, cea din 1941 a lu i

Ahmad Akhgar „5000 proverbe şi zicale “ şi cea
din 19 >6 a lu i Soleyman H aym „ Proverbe şi zicale
persane însoţite de traducerea în engleză*. Inegale
ca valoare ştiin ţifică , ele răm în totuşi printre puţinele
înregistrări de teren, necesare studiului.
*
* *
Cu toate că există un număr de maxime şi aforis
me ale unor poeţi din secolul I X , am considerat
că această culegere reprezintă epoca cuprinsă între
secolele X — X V , care corespunde perioadei clasice
a literaturii persane.
intr-o proporţie foarte mare (peste 9 0 % ) , selecţia
s-a făcut, din opera a. 55 dintre cei mai cunoscuţi
poeţi. A m renunţat intenţionat la traducerea în
versuri pentru a nu ştirbi din sensul pe care autorul
a dorit să-l transmită. î n măsura posibilului am
păstrat ritm u l, de aceea se va observa, că multe
aforisme au aceeaşi întindere, iar punctul şi. virgula
din interiorul lor diferenţiază cele două versuri din
original.
Cum lucrările de proză conţin şi ele foarte multe
versuri, în cele mai dese cazuri alegerea, noastră
s-a oprit asupra lor.
Pe deplin conştienţi de. faptul că această culegere
reprezintă o infim ă parte din înţelepciunea pe care
literatura, persană şi in mod deosebit poezia o
ascund, în ea., nădăjduim să oferim cititorului,
pe Ungă o lectură plăcută, şi citeva rinduri inedite
din spiritualitatea iraniană.
VIOREL BAGEACU
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Maximele şi aforismele incluse în culegerea de faţă au

fost selectate direct din lucrările scriitorilor, deoarece
în afara antologiilor din evul mediu, aflate doar în manu
scrise, şi a unei antologii de aforisme ale poeţilor sufi
publicată de Reza Gholi-lian Hedayat la mijlocul secolului
trecut, şi pe care nu am avut-o la dispoziţie, nu cunoaştem
existenţa altora în cultura iraniană.
în măsura în care am dispus de lucrări complete, am
menţionat alături de autor titlul şi pagina. Acelaşi lucru
l-am menţionat şi în cazul a două culegeri ale primilor
poeţi. în cazul unor opere de multe ori reeditate —
Golestăn-nl lui Saadi sau Bahareslăn-ul lui Giami — am
indicat şi pagina. Dispunînd de textul Ghăbus-năme-ului
fragmentar şi în mai multe culegeri, am indicat capitolul.
Spre a se evita orice confuzie, precizăm că, în special
în cazul celor mai vechi poeţi persani, trimiterile s-an
făcut nu direct la scrierile lor, ci la antologiile din care
am extras textele respective: G. Lazard „Primii poeţi
persani" şi „Contemporanii lui Rudaki" (vezi Biblio
grafia).
n o t a a s u p r a e d iţ ie i XX
Faptul că în poezia persană clasică creatorii n-au

folosit decît foarte rar titlul, diversele antologii iraniene
nu oferă nici un fel de indicaţii precise asupra sursei.
Ne-au stat la dispoziţie trei lucrări capitale ale Prof.
Safa — o amplă istorie a literaturii persane şi două
antologii de poezie şi proză. De asemenea, ne-am folosit
de mai multe numere editate la Teheran din colecţia
„Capodopere ale literaturii persane*1, unde s-au publicat
fragmente din operele clasicilor, însoţite de ample co
mentarii.
Maximele şi aforismele din culegerea pe care v-o
propunem au fost clasificate pe teme, iar dispunerea
acestora în cadrul temei s-a făcut respectînd cronologia
autorilor. în cadrul fiecărei teme am respectat criteriul
cronologic în plasarea autorilor, cu două excepţii — cum
tradiţional legendarul Anushirvan e primul autor de
maxime, el va apărea primul şi de această dată; cărţile
de proză, Ghâbus-năme, Bakhtyăr-năme şi Tuti-năme,
au fost plasate ultimele. Nu le-am citat autorii deoarece
în circulaţia lor aceştia sînt, de obicei, ornişi.
Culegerea este însoţită de o listă de note, un indice
tematic, un indice de autori şi o listă a bibliografiei con
sultate.
Dat fiind că unii autori persani sînt mai puţin cunoscuţi
în cultura noastră, am socotit util să oferim date sumare
despre viaţa, opera şi locul pe care îl ocupă în literatura
persană.
A u toru l
BIBLIOGRAFIE
1. As'ăr-e ham'asrăn-e rudalii (Versurile contemporanilor lui

Rudaki), Duşanbe, 1958; (Citat: Contemporanii).
2. As'ăr-e parăkande — ghadimtarin se'ră-ye fârsi-zabăn (Pri
mii poeţi persani), Teheran-Paris, 1964; (Citat: Primii
poeţi).
3. Dehkhodă, Loghat-năm.e.
4. Ctiami, Bahărestăn, Tehrăn, 1346.
5. Keshăvarz, Karim, Hezăr săi nasr-e părsi, Tehrăn, 1345.
6. Kyă, Zohră Khânlari, Farhang-e adabiyât-e fărsi, Tehrăn,
1348.
7. Khayyâm, ’ Omar, Roba’yăt, Moscova, 1958.
8. Rudaki, Ăsăr-e abu-’abdallah rudald, Duşanbe, 1958.
9. Saadi, Golestăn, Tehrăn, 1316.
10. Safâ, Z., Gang-e sokhart, Tehrăn, 1339.
11. Safă, Z., Gangine-y e sokhan, Tehrăn, 1350.
'12. Sală, Z., Gasn-năme-ye ebn şina, Tehrăn, 1331.
13. Safă, Z., Tărikh-e adabiyăt dar iran, Tehrăn, 1348.
14. ăafagh, Reză-zăde, Tărikh-e adabiyăt-e iran, Tehrăn, 1338.
CUGETĂRI PERSANE
ABNEGAŢIE
1 — Eu nu sînt omul a cărui spinare o vei vedea în

ziua luptei ; eu nu sînt acela al cărei cap ai să-l vezi
în sînge şi în ţărînă.
SAADI, Golcstan, 15.
2 —■ Acul a cusut pentru toţi şi el însuşi a rămas

gol.
Proverb
ADAPTARE
3 — Şi orbul ştie unde-î gura.

4 — Orbul vede totul în casa lui.
5 — Cel dezbrăcat nu se teme de apă.
(i — Dacă apa ar acoperi tot pămîntul raţa tot nu s-ar
îneca.
7 — Unde giuvaergiul bate de o sută de ori fierarul
loveşte o dată.
ii — Dacă nu vrei să te faci de rîs, poartă-te în lume
ca toţi ceilalţi.
Proverbe
CU GETĂRI PERSANE 2
adevar
9 — Dacă adevărul e amar, trebuie (totuşi) să-l

asculţi.
10 — Fii tu însuţi drept, ca să n-ai nevoie de jude
cător drept.
A N U S H IR V A N
11 — Nimic nu se năruie pînă-n temelii ; tot ce-i

ridicat drept nu-i de distrus.
R U D A KI, 260.
12 — Oricine caută adevărul cu sufletul, cînd dă el

dreptatea nu se teme de înjosire.
13 — Cînd nu vrei să te laşi înjosit, ai grijă de ade
văr în orice treabă.
14 — Dacă la adevăr ţi-e gîndul, să ştii că tu ai în
frumuseţat lumea.
15 — Caută numai adevărul şi vitejia ; să rămînă de
parte de tine lăcomia şi nebunia.
16 — Ca dreptatea să fie sigură în orice situaţie, e
suficient adevărul drept paznic.
FERDOUSI
17 — Dacă minciuna ta e bună, adevărul e mai

frumos.
ONSORI
13 — Deşi gazda e dulce la vorbă, ca vraci spusele

lui nu fac plăcere.
19 — Apa şi după apusul soarelui străluceşte ; după
noaptea întunecată se iveşte soarele.
A SA D I TUŞI
3 CU G ETĂRI PERSANE
20 — Dorind adevărul, la dorinţa inimii ajungi.

GO RG ANI
21 — Învinge cel care caută adevărul în ştiinţă şi

va pieri acela ce vrea doar viclenie.
22 — Nimic ce-i strîmb (ca fire) nu poţi îndrepta ;
dar adevărul îndreaptă ce strîmb a fost odată.
SANAI
23 — Să nu ascunzi adevărul în faţa a două feluri

de oameni — a medicilor încercaţi şi a prietenilor
adevăraţi.
ATTAR
24 — Orice are temei singur se dovedeşte, iar ce-i

fără temei singur se ponegreşte.
RU M I
25 — Sprinceana îşi află dreptatea în arcuirea ei.

26 — N-am văzut om care să se fi rătăcit pe drumul
drept.
SAAD I
27 — Darul vorbirii îl deosebeşte pe om de animal,

însă atîta vreme cît nu vei spune adevărul, animalul
e mai bun decît tine.
28 — Adevărul stîrneşte bunăvoinţa Domnului ; eu
n-am văzut ca cineva să se fi pierdut pe drumul ade
vărului.
29 — Pînă nu vorbeşti, nimeni n-are treabă cu tine ;
dar pe dată ce-ai zis — adu mărturii !
30 — Mai bine nimereşti în lanţuri spunînd ade
vărul decît să scapi de ele folosind minciuna.
c u g e tări persane 4
31 — Cel obişnuit să spună adevărul e iertat cînd

face o greşeală.
SAAD I, Golestan, 11, 31, 149, 200, 201
32 — Ce-i acela rai ? O lume a adevărului.

A U H AD AD -D IN K E R M A N I
33 — Nu căuta cetatea adevărului în această lume

slabă, fiindcă bătrîna lume este logodnica a mii de
peţitori.
HAFEZ
34 — Şi în mocirla tulbure se văd stelele.

35 — Adevărul e porunca veşnică, iar cheia spre
adevăr e veşnicia.
36 —• Dacă vorba dreaptă va fi în toate, atunci
amarul va fi (cu siguranţă) amar, căci adevărul este
amar.
N E ZAM I
37 —• Orice spui, spune cu dreptate, că adevărul e

mai scump decît toate însuşirile.
38 — Adevărul nu e doar o vorbă pe limbă, el e
cetatea trupului şi talismanul sufletului.
39 — Nici un învăţat nu ştie o altă podoabă pentru
vorbă în afară de adevăr.
G IA M I
40 •—■ Deşi adevărul a fost hărăzit iubirii, în apa

renţă el e ascuns în vorbă şi gînd.
GHASEMI
41 ■— Ţine-te întotdeauna de obişnuinţa de-a spune

adevărul, mai ales despre ceea ce vinzi.
GHABUS-NAME, cap. X L III.
5 CU GETĂRI PERSANE
42 — Un proverb ne spune că în ulcior va plescăi

ceea ce în el se află.
43 — In acest veac mîrşav şi josnic nu se poate
spune o vorbă dreaptă ; dacă vei vorbi, fă-o astfel
ca de la aceste vorbe să n-ai de suferit.
TU TI-NAM E, nopţile 9, 32.
44 — Vorba adevărată nu păgubeşte pe nimeni.

45 -—• Frînghia a ars, dar şerpuirea ei a rămas.
4G — Drumul adevărului e unul, al minciunii sînt
mai multe.
47 — De la adevăr la minciună sînt patru degete.
48 — Culoare mai închisă decît negru nu se află.
49 — Din vasul de lut curge ceea ce e în el.
50 — Sunetul tobei de la golul burţii ei vine.
51 — Ritmul e în mina toboşarului.
52 — Dacă nu e nimic, nici lumea nu spune nimic.
53 — Nu-i templu fără slujitor.
54 — Sub potir mai e o jumătate de potir.
55 — în apa mică şi peştele e mic.
56 —• Mirosul moscului nu-1 poţi ascunde.
57 — Oare luna va străluci fără soare ?
58 — Nu-i trecătoare fără apă.
59 — Sabia neştearsă rugineşte.
60 — Apa fîntînii din munte vine.
61 — Aurul şi-n gunoi luceşte.
62 — Aurul nici pe drum nu se pierde.
63 — Pisica neagră cu săpun nu se albeşte.
64 — Soarele la fel luminează pentru toată lumea.
65 — Măgarul spre staul merge mai repede.
C U G E T Ă R I PE R S AN E G
66 — Din piatră sînge nu curge.

67 — Vorbă dreaptă de la omul smintit auzi.
68 — Vorba dreaptă n-are nevoie de răspuns.
69 — Focul îşi găseşte locul.
70 — Ziua de mîine urmează celei de azi.
71 — Cuţitul nu-şi taie plăselele.
72 — Din cuptor fierul tot cu fier îl scoţi.
73 — Cine încalecă — descalecă.
74 — Chiar de-i lung, alege drumul drept.
75 — Din acelaşi lemn sînt şi spînzurătoarea şi al
tarul.
76 — Rubinul în cenuşă nu-1 ascunzi.
77 — Adevărul nu-i povară pentru inimă.
78 — Adevărul e bun la timpul cuvenit.
79 -— Tot ce e în oală rămîne în strecurătoare.
80 — Parfumurile se judecă după miros, nu după
vorbele vînzătorului.
81 — Focul ajuns la lăstăriş nu întreabă de-i verde
sau uscat.
82 — Pîinea se coace cîtă vreme cuptorul este încins.
83 — Culoarea obrazului dă de gol tainele sufletului.
84 — Aurul curat nu se teme de piatra care îl în
cearcă.
85 — Aurul curat n-are nevoie să fie curăţat cu
pămînt.
86 — La o sută de ani de rugăciuni o singură vorbă
e adevărată.
87 — Capul nevinovat se duce la spînzurătoare, dar
în ştreang nu intră.
Proverbe
AFECŢIUNE
83 — Cînd te-ai legat sufleteşte de ceva, ţi-ai legat

speranţa, ţi-ai legat piciorul ; cînd ai renunţat la
toate, te-ai eliberat.
NASER KHOSROU
89 — Bătrânelor le place să stea între cele de-o

vîrstă cu ele.
Proverb
AJUTOR
90 — Nu te folosi de putere pentru orice treabă,
fiindcă de multe ori ajutorul e mai preţios decît ea.
A SA D I TUŞI
91 — Ziua în care n-am ajutat pe nimeni nu-i din

viaţa mea.
M AS’UD SA’D S A L M A N
92 — Ajută-1 pe cel bătrîn şi neputincios, că la bă-

trîneţe vei afla ce-i bătrîneţea.
93 — Ajută ca să-ţi fie Dumnezeu ajutor, dar şi
toată lumea să-ţi fie ajutor.
94 — Pe cel ce şi-a pierdut slujba învaţă-1 cum să
se întoarcă la meseria lui şi ai milă pentru fiecare
amărît.
NASER KHOSROU
95 — Spune-i celui ce-şi doreşte sprijin în zilele

nefericite ca atunci cînd treburile îi merg bine să
ajute pe alţii.
96 — O, tobă gălăgioasă şi goală pe-nnăuntru, ce
te-ai fi făcut în vremea luptei fără provizii ?
SAADI, Golestan, 21, 169.
c u g e tări persane 8
97 — Ajută-mă în această treabă cu ceva, că intr-o

zi îţi voi fi şi eu de folos.
98 ■ —• Nu-ţi închide porţile în faţa ajutorului, că
adeseori durerea poate fi folositoare ; mai bine ca
suspinul să dea nădejdea la ajutor.
99 — Străduieşte-te să fii folositor oamenilor, ca
firea ta să înfrumuseţeze lumea ; să ai o fire bună (şi
asemeni) trandafirului parfumul tău să se răspîn-
dească peste întreaga lume.
NE ZAM I
100 — Cînd înţeleptul are o greutate el se va

încurca în treburile sale, de aceea (caută) un altul (pe
măsura lui) pentru ajutor.
101 •—- O, cel ce întrebi care e cel mai bun om !
Eu îţi spun intr-o vorbă care e ; din întreaga lume
cel mai bun e omul care sare în ajutorul oamenilor.
G IA M I
102 —• Cînd vraciul se îmbolnăveşte şi boala i se în

teţeşte şi ajunge grea, el nu se lecuieşte singur ; el
cheamă un alt vraci şi, întrebîndu-1, se vindecă pe
sine, chiar dacă e un foarte înţelept tămăduitor.
GHABUS-NAME, cap. VI.
103 — Acela care primeşte ajutor numai de la alţi

oameni va fi întotdeauna un nevoiaş.
104 — Dacă tu aştepţi ajutor de la mine, atunci tre
buie să ştii că soarta mea îşi va pune speranţa şi în
tine.
105 — Cu ajutorul celui puternic omul slab ajunge
mare — chiar şi vulpea, cu ajutorul leului, ajunge
leu.
9 C U G E T Ă R I PE R S AN E
106 — Ajutorul prietenului e un lucru mare ; cînd

prietenii pun umărul, atunci şi ţărîna prinde suflet.
TU TI-NAM E, nopţile 27, 29, 39.
107 — Nimeni nu-şi rade singur capul.

108 — De rude ai nevoie în clipa grea.
109 — Cine-i gata să ajute, acela-i prieten.
110 — Dacă-ţi coşi veşmintele întrebînd, ele nu vor
fi scurte.
Proverbe
ALEGERE
111 — Mîhnirea e ca sabia, iar răbdarea ca zalele ;

eşti înţelept, deci alege ce-i mai bun.
SANAI
112 — Mai bine suferinţă fără prieten decît prieten

cu cîinele.
Proverb
ALUZIE
113 — Părul cărunt e prevestitor de moarte.

Proverb
AMĂGIRE
114 — In ochii celor mici lutul ars de pe degetul re

gelui pare rubin.
ABUSHOKUR BALIvHI, P rim ii
poeţi, 114.
C U G E T Ă R I PE R S A N E 10
115 — Mă mir de acei bătrîni care-şi vopsesc barba ;

cu ajutorul vopselei ei nu scapă de ceasul morţii —
se chinuie de pomană.
KH O SR A V A N I, Contemporanii, 315.
116 — Dumnezeu se îngrijeşte şi de omul chel.

117 — Vorbind de apă moara nu se învîrteşte.
118 — Fiecăruia patria i se pare Kaşmir.
119 — Cu un zîmbet nu dispare răutatea.
120 — Cînd vede bani, omul întotdeauna zîmbeşte.
121 — Cu vorbe dulci nimeni n-a ajuns sătul.
122 — Nu juca înaintea orbilor, nu cînta înaintea
surzilor.
123 — Cu sila îl poţi tîrî, dar cu silă nu-1 hrăneşti.
Proverbe
AMBIŢIE
124 — Ambiţiile tale sînt atît de mari că alături de

ele cerul e ca o prepeliţă în faţa eretelui.
ABU S A L IK , P rim ii poeţi, 21.
AMESTEC
125 — Doi se împacă dacă între ei nu va fi şi un al
treilea.
Proverb
AMINTIRE
126 — în aşa fel trebuie să fie drumul vieţii, ca

după moarte să rămîi viu (în amintirea altora).
ONSORI
127 — Dusă-i omenia, nu mai e credinţă ; le-au ră

mas doar numele, ca S im o rg h şi K%mia.
SANAI
128 — Mort e acela de care nimeni nu-şi mai amin

teşte.
SAAD I
129 — E mai bine ca înţeleptul să nu-şi amintească

de acea mîhnire de care să se bucure duşmanul său.
N E ZAM I
130 ■—■ Ca pildă aminteşte-ţi de cei trecuţi şi bucu-

ră-te de amintirea lor.
131 — Trecutul e ca pasărea ce-a zburat din plasă —
nu-ţi mai rămîne nimic în afară de amintire.
G IA M I
132 — Omul nu poate trece fără a lăsa urmă.

133 •— Viteazul moare iar numele-i trăieşte.
134 — Iarna trece iar funinginea rămîne în sobă.
135 ■
— Binele şi răul din minte nu-ţi ies.
136 — Cînd ochii văd şi inima îşi aduce aminte.
Proverbe
A M ÎN A R E
137 — Celui ce-şi amînă treburile de pe această
lume, întotdeauna mierea i se va părea otravă în
cerul gurii.
ABUSHOKUR B A L K H I
138 — Dacă ai prilejul, nu socoti drept amînat ce

se poate amîna.
TU TI-NAM E, noaptea 10.
139 — In amînare se află şi primejdie.

140 — A ridica un bolovan nu înseamnă a arunca
cu el.
Proverbe
APARENŢA
141 — Culoarea neagră nu este întotdeauna a mos
cului, ea este si a fumului.
ABUSHOKUR B A LK H I, Prim ii
poeţi, 115.
142 — Nu te încrede în omul neîncercat, fiindcă şi

şchiopul ţi se arată drept cînd stă în picioare.
A SA D I TUŞI
143 — Deşi se pare că arăţi ca un mic univers, în

realitate tu eşti un mare univers.
RUM I
144 — Vînăta putredă nu miroase.

145 — în jurul mesei toţi sînt prieteni.
146 — Beteşugul bogatului e ascuns de avere.
147 — Mîncarea sătulului se răceşte încet.
148 — Cinci degete nu le bagi dintr-odată în gaură.
149 — Vulpea îndură nefericirea din cauza cozii.
150 — Ce-1 costă pe gornist să sufle în goarnă ?
151 — Copacul strîmb de foc e îndreptat, iar omul
de mormînt.
Proverbe
APA
152 — Acolo unde se găseşte izvorul cu apă dulce
se adună şi oameni şi păsări şi furnici.
SAADI, Golestan, 28.
13 C U G E T Ă R I PE R S A N E
153 — De apă nu te îngraşi.

Proverb
APĂRARE
154 — Dacă nu te aperi în faţa săbiei, capul va avea

de suferit.
FERDOUSI
155 — Cînd trebuie să fugi şi nu~i cu putinţă, mina

apucă sabia ascuţită.
SAAD I
156 — Şarpele îi muşcă piciorul ciobanului de teamă

că acesta îi sfarmă capul cu piatra.
APROPIERE
157 — Apropierea de sultan e foc care te arde ;
dragostea pentru clevetitor e moartea sufletului.
A T T AR
158 — Omul nu vede primejdia de-aproape.

NEZAM I
159 — Să ştii că apropierea de duşmani vine de la

slăbiciune.
GHABUS-NAME, Cap. X X IX .
160 — Te învârteşti în jurul morii, de făină te umpli.

Proverb
ARM Ă
161 — Nici o armă nu-i mai bună deeît cea pe care o

ai în mină.
162 — Deşi arma e grea, în vremuri de impas e de
trebuinţă.
Proverbe
ARMONIE
163 — Se întîmplă adesea că un turc şi un indian

găsesc o limbă comună, dar tot adesea se întîmplă
ca doi turci să fie ca şi străini ; înseamnă că limba
bunei înţelegeri e cu totul altceva ; armonia e mai
scumpă deeît limba comună.
RUM I
164 — înţelegerea dărîmă munţii.

Proverb
ARO G ANŢĂ
165 — Deşi (în casa) săracului se poate naşte un fe

cior aidoma idolului, în ochii bogatului el va fi (fru
mos ca o) broască.
A B U -L -F A T H BUSTI, Contempora
nii, 372.
166 — Cel slab ridică primul pumnul.

Proverb
15 CU GETĂRI P E R S A N E
ARTA
167 — Socoţi perla mai scumpă decît arta ; dar pen

tru artă ea a ajuns mai scumpă.
ABUSHOKUR B A L K H I, P rim ii
poeţi, 100.
168 — Puterea e în artă, nu în bogăţie, măreţia în

gîndire şi nu în vîrstă.
SAAD I
169 — Muzicantul nu trăieşte într-un singur loc.

170 —- Muzicanţii sînt iubiţi atunci cînd cîntă.
Proverbe
ASCU LTARE
171 — Cel ce primeşte părerile de rău care îi sînt

adresate nu va fi atît de plictisit ca acela care ascultă
fără folos.
ANU SH IR V A N
172 — Ascultă toate vorbele ; iar din acestea, ce-i

bun înscrie-ţi în suflet.
SANAI
173 — Nu asculta vorbele celor împăcaţi cu soarta.

K H A Y Y A M , 74.
174 — Nu-ţi căuta mărirea în palavre ; mai bine as

cultă decît să grăieşti orice.
175 — Ca să spui o vorbă, la început trebuie să
asculţi ; vorba se învaţă ascultînd.
RUM I
176 — O lume ascultă cînd sfătuieşti mortul ; dar

unde este cel viu să audă ?
KHOSROU D EH LAV I
177 — Cită vreme ai răbdare, nu-ţi întoarce capul

şi ascultă, fiindcă oamenii dobîndesc darul vorbirii
ascultînd vorbele.
GHABUS-NAME, Cap. V II.
178 ■
— Intîi ascultă, apoi osîndeşte.
179 — O ureche fă-o uşă, iar alta poartă.
180 — Nu te uita cine vorbeşte, ascultă ce vorbeşte.
Proverbe
ASEMĂNARE
181 — Tigrul nesupus şi prădător cade în capcană

pentru hrană ca şi şoarecele.
SAAD I
182 — Asemănarea e pricina unirii.

ZAKANI
183 —■ Nimeni nu-ţi va deveni prieten (şi asta) pînă

nu-şi schimbă firea.
KHOSROU D EH LAV I
184 — Şi nevasta hoţului fură.

185 — Şi găina neagră face ouă albe.
186 — Cum e măgarul la fel îi e şi povara.
187 — Cînd sămînţa-i proastă şi rodu-i prost.
188 — Păsările de acelaşi fel se adună în stol.
189 — Verdeaţa seamănă cu sămînţa şi Hasan cu
tată-său.
17 CUG ETĂRI PERSANE
190 — învăţătura din tinereţe e ca o dantelă săpată

în piatră.
191 — în faţa mormîntului deschis şi regele şi săracul
sînt egali.
192 — Durerile de dinţi şi datoriile sînt totuna —
ori îi scoţi, ori le plăteşti, doar atunci te linişteşti.
Proverbe
ASPRIME
193 — Cînd destinul se lasă înduplecat de blîndeţe
asprimea nu mai e folositoare.
ABUSHOKUR B A LK H I, P rim ii
poeţi, 123.
194 — Asprimea şi blîndeţea sînt bune împreună,

asemeni vraciului ce taie şi pune balsam.
195 — Pe necuviincios îl îndrepţi cu vorbe aspre.

Proverb
ASUPRIRE, ASUPRITOR
196 — Asuprirea şi nedreptatea sînt două lucruri care
aduc pagubă în munca omului.
D AG H IG H I, P rim ii poeţi, 171.
197 — Asuprirea e semn al neputinţei şi nu merită

să vină din partea celui ce a suferit.
MISRI, P rim ii poeţi, 184.
198 — Asuprirea la asupritor se întoarce.

199 — Tigrul şi asupritorul sînt la fel.
c u g e tăr i pe r san e 18
200 — Spînzură-1 pe cel asupritor ! Răstoarnă-1 cu

picioarele în sus.
FERDOUSI
201 — Cînd nu doreşti nimic, nu asupreşti pe nimeni.

GO RG ANI
202 — De la oricine ar veni, asuprirea este foarte

rea şi e foarte rău oricine va asupri.
SANAI
203 — Cel ce-a nefericit pe careva din pricina asu

pririi sieşi şi-a pricinuit o rană.
A TT AR
204 — Lupul deşi e hăituit şi omorît, e mai bun decît

un asupritor.
205 — Cînd nu poţi vindeca durerea cuiva, nu pune
peste durere durerea asupririi.
206 — Şi cînd eşti devotat nu lua calea asupririi ;
ai firea cîinelui, dar şi înţelepciunea lupului.
NASER KHOSROU
207 — Mai bun e un cîine decît cel ce asupreşte.

SAAD I
208 — Nimeni nu-i mai nefericit decît asupritorul,

fiindcă în zilele de nenorocire nimeni nu-i va fi
prieten.
209 — Asuprirea năruie casa regelui.

210 — De împilare şi tiranie suferă întreaga ţară ;
în acest mormînt nu e furnică pe care să nu fi fost

pecetea asupririi.
N E ZAM I
211 —■ Asuprirea îţi întunecă inima şi ţi-o înne

greşte.
O U KH AD I
212 — Cît sînge vrei să verşi de dragul bogăţiei in

trând cu oaste în fiecare ţară ?
213 — Nu arunca piatra asupririi în inima celor
cinstiţi, fiindcă e uşor să spargi sticla şi greu s-o
lipeşti.
G IA M I
214 — Asuprirea este o mare ruşine ; oare în locul

zahărului se poate gusta otravă ? întotdeauna asupri
torii vor încerca ceea ce au pătimit cei asupriţi, aşa
spun toţi.
215 — Urmările asupririi sînt ruşinoase.
216 ■ —■ Acela care întinde mîna asupririi poate fi
omorît pe dată de sabia soartei.
TU TI-N A M E , nopţile 17, 27, 43.
217 — Raiul e acolo unde nu e asuprire.

218 — La asuprire cu asuprire se răspunde.
219 — Nu e tiran care să nu asuprească alt tiran.
220 — Asuprirea se întoarce împotriva copiilor asu
pritorului.
221 —- Dacă tigrului i-ar fi crescut aripi, pe lume
om n-ar fi rămas.
Proverbe
C U G E T Ă R I PE R S AN E 20
AŞTEPTARE
222 — Armele sînt la porţi iar înlăuntrul cetăţii

nimeni.
223 — La moară macini stînd la rînd.

224 — Aşteptînd liniştit, ţelul nu-1 atingi.
225 — Gura închisă face cit o mie de galbeni.
PRO VERBE
ATENŢIE
226 — E păcat că te îndoieşti într-o treabă dreaptă,

iar dacă te grăbeşti, nu te plînge mai tîrziu, prietene !
Sfîrşitul îl vezi încă de la început ; neatent, să nu ţi
se prindă capul cu arcanul.
SHAHID B A LK H I, P rim ii poeţi, 30.
227 — Cel ce nu-i cu băgare de seamă la treburi,

greutăţi îşi va aşeza pe suflet.
ATT AR
AUR
228 — Aurul suceşte minţile.

RUMI
229 — Cu cît mai mult aur, cu atît mai multă ne

norocire.
KHOSROU D EH LAVI
AVANTAJ
230 — Cu cît e mai multă apă, cu atît mai bine
pentru moară.
Proverb
AVERE, AVUŢIE
231 — Din pricina averii ruda îţi ajunge străină.

RU D AKI, 226.
232 — Dacă ajungi asemeni lui K a ru n , adunînd
avuţii, te vei trezi strivit sub piciorul pămîntului.
233 — Pe lume ai venit gol, nu stăpîneai nimic ; vei
pleca întocmai cum ai venit, iar îmbucătura şi ţoala
nu sînt ceva în plus de care te bucuri.
234 — De ce să te aştepţi, părăsind această lume,
să iei cu tine tot ceea ce nu aveai venind în ea ? Tot
ceea ce stăpîncşti tu aparţine aproapelui, iar cînd
vei pleca va trebui să înapoiezi.
ABUSHOKUR B A LK H I, Primii
poeţi, 88, 116, 118.
235 — Dacă mă închin de dragul avuţiei, fără doar

şi poate că mama a păcătuit.
NASER KHOSROU
236 — Să ştii adevărul — avuţia oamenilor este sîn-

gele lor, fiindcă avuţia a fost dobîndită cu trudă şi
sudoare.
RUMI
237 — Unul adună cu trudă şi chinuri avuţia, iar

altul vine şi i-o ia fără trudă şi chinuri.
238 — Dacă în faţa înţeleptului omul de nimic se

făleşte cu avuţia, socoteşte-1 ca fiind măgar, deşi ar
putea fi caşalot.
239 — Avere puţină şi tihnă deplină.

N E ZAM I
240 — Oricine poate să-ţi spună că o comoară nu

ţine veşnic ; tot ceea ce soarta ticăloasă ne dă tot ea
se străduie să ia mai tîrziu.
241 — Acela a cărui putere depinde numai de avu
ţie va fi sărac întotdeauna.
242 — Averea mortului după mort se duce.

243 — Ce se agoniseşte uşor — uşor se cheltuie.
Proverbe
BANI
244 — Pentru cei demni ca şi pentru cei nedemni

darul în bani are acelaşi preţ.
AB U SH O K U R B A L K H I, P rim ii
poeţi, 116.
245 — Cheltuiala e apă trecătoare, iar leafa moară

ce se-nvîrte.
SAAD I
246 — Acolo caută-ţi banii, unde i-ai pus ca să-i

primeşti înapoi.
GHABUS-NAME, Cap. VI.
23 c u g e tă r i pe r san e
247 — Numai oamenii au dat preţ banului.

248 ■ —• întreaga lume e rotită de bani ; în faţa lupu
lui, cu bani, tu nu eşti decît un cerb.
249 -— Viaţa e lucrul cel mai preţios, fiindcă banul
vei izbuti să-l aduni cit pofteşti.
TU TI-NÂM E, nopţile 1, 15.
250 — Fără bani în bazar n-ai ce face.

251 — Banu-i rotund, iar bazarul mare.
252 — Omul cîştigă banul şi nu banul pe om.
253 —■ Dacă ai bani şi în pădure găseşti ciorbă.
254 — Banul i se pare zgîrcitului un univers.
Proverbe
BARBA
255 — Doamne, scapă de pacostea bărbii pe toţi oa

menii !
256 — Cine n-are barbă, are altceva ; cine are barbă,
n-are altceva.
257 — Dacă barba s-ar fi socotit merit, Domnul ar
fi pus barbă tuturor locuitorilor raiului.
258 ■—■ Cînd iubitului începe să-i crească barba, fru
museţea lui se duce, fiindcă barba e aripa pe care
zboară frumuseţea.
ZAKAN I
BATJOCURA
259 — Mintea batjocoreşte numele celui care singur

îşi face încurcături.
KHOSROU D EH LAV I
c u g e tă r i persan e 24
260 — Cine batjocoreşte ? — cel cu limba lungă.

231 — Pînă nu-ţi creşte barba de spîn să nu rîzi.
Proverbe
BĂN UIAI,A
262 — Hoţul e unul, iar o sută sînt bănuiţi.

Proverb
BARBAT, b ă r b ă ţ i e
263 — Nu-i bărbat în ochii înţeleptului cel ce caută

bătaia cu elefantul înfuriat ; dar cu adevărat e bărbat
cel care, deşi e mînios, nu îndrugă (prostii).
264 — Valoarea bărbatului se află în vitejie, în în

drăzneală, în bunăvoinţă şi înţelepciune.
265 — Dai dovadă de bărbăţie — încearcă suferinţa ;
nu dai dovadă — atunci ajungi un nemernic.
ZAKANI
266 ■— ...cel fără dragoste şi dureri nu-i om şi nu-i

bărbat între bărbaţi.
GHASEMI
267 — Numai prin fapte bune vei putea ajunge

bărbat.
TU TI-N A M E , noaptea 10.
268 — Bărbatul e un Allah mai mic.

269 — Bărbatul şi-n casa lui e oaspete.
Proverbe
BĂTAIE
270 — Mai bună-i bătaia cu băţul din partea unuia
dintre prieteni decît sărutul duşmanului rău.
ASAD I TUŞI
271 — Cu bătaia pe nimeni nu îndrepţi.

272 — De lovitura băţului şi ursul ajunge înţelept.
273 -—■ Tigrul se face mai rău din pricina bătăii.
274 — Cine se amestecă în bătaie primeşte pumni.
Proverbe
BATRÎN, b At r în e ţ e
275 — Bătrâneţea a aruncat pe capul tău zăpadă ; în

ochii idolilor această lumină este întuneric.
276 — Nu vezi oare că acum eşti un şoim alb ? Dacă
fuge de tine potîrnichea, aşa şi trebuie.
A B U -L-M A S A L, Contemporanii, 121.
277 — Deşi tînărul este învăţat şi isteţ, bătrînul are

totuşi mai multă experienţă.
ASAD I TUŞI
278 — Hei, bătrîneţe-bătrîneţe, ce prieten rău eşti ;

nimeni nu primeşte ajutor de la tine.
M AS’UD SA’D S A LM A N
279 — Orice bătrîn doreşte să pară tînăr, dar lumea

o să-l ruşineze şi-o să-l facă de ocară.
GORGANI
280 — Bătrîneţea e copacul înţelepciunii ; copacul

se vede iar fructul lui e ascuns.
NASER KIIOSROU
281 — Pasărea aceea a fericirii, pe care o numim ti

nereţe, vai, nu ştiu cînd a venit şi cînd a plecat.
K H A Y Y A M , 14.
282 — Caută bătrîn (căci) fără el călătoria este

foarte primejdioasă, groaznică şi plină de nenorociri.
EU M I
283 — îţi poţi căni părul cu rîvnă, dar spinarea gîr-

bovită tot nu se îndreaptă.
284 ■— Cînd îţi trebuie măreţie la bătrîneţe, pri-

veşte-i pe bătrîni cu ochii bunei-cuviinţe ; fii rudă *
cu bătrînii singurateci şi în acest chip vei ajunge la
bătrîneţe (precum ţi-ai dorit).
G-IAMI
285 — Chinul bătrîneţii nimeni nu-1 ştie mai bine

ca bătrînii.
286 -—• Nimeni să nu fie căpetenia oştirii în afară
de-un bătrîn.
GHABUS-NAME, Cap. IX, X L II.
287 — Bătrînul tremură fără putere ca şi un copil ;

bătrînul leu nu poate nici un şoarece să roadă, deşi, ca
mai înainte, rage plin de măreţie.
288 —• Dacă ai împlinit patruzeci de ani strînge-ţi
cortul şi pregăteşte-te de plecare.
TU TI-N Ă M E , nopţile 20, 44.
grijuliu
289 — Omul bătrîn e ca soarele pe cer.

290 — Bătrâneţea are o sută de boli.
291 — Nu iei hotărîre înţeleaptă fără om bătrîn.
292 — Cu cît e mai bătrîn, cu atît e mai înţelept.
293 — Cînd vaca îmbătrîneşte viţelul devine mai
drăgălaş.
294 — Celui ce-a crescut în bucurie îi e greu la
bătrîneţe.
295 — Cînd şarpele îmbătrîneşte pînă şi broasca se
aşează pe el.
296 — Trupul cocoşat al bătrânului nu e semn al
morţii ; un arc îngroapă în pămînt o sută de săgeţi.
Proverbe
BĂU TU RA
297 — Mulţi avari ticăloşi, bînd vin, au răspîndit în

lume dărnicia.
RU D AKI, 68.
298 — Nu te obişnui să bei mult şi ascultă acest

sfat : „Din băutura veche bea rar si putin“ .
IB N Ş IN A
299 — Din pricina chinului mahmurelii nu merită să

bei vin.
SANAI
300 — Nu cu băutura cugetu-1 învingi.

KHAGHANI
301 — Dacă bei vin, cel puţin bea-1 cu înţelepţii sau

măcar cu tineri veseli, îmbujoraţi de voie-bună.
302 — Nu bea mult, n-o spune în gura mare — nu
te lăuda că bei, bea cu măsură, bea rar, bea în tihnă.

303 — Dacă nu bei vin, atunci nu-i învinui pe beţivi.
304 — Te mîndreşti că nu bei vin curat, dar faci o
sută de alte lucruri care sînt mult mai rele.
K H A Y Y A M , 23, 61.
305 — Niciodată nu mîncaţi şi nu beţi singuri ; aşa

fac numai judecătorii şi iudeii.
306 — Dacă am spus o prostie, s-a întîmplat fiindcă
am fost beat ; cei beţi vorbesc multe prostii.
ZAKANI
307 — Străduieşte-te să nu fi beat, fiindcă rodul

băuturii e dublu — sau boală, sau nebunie.
308 — Dacă nu vei şti să bei, vinul e otravă ; iar
de vei şti, e leac împotriva otrăvii.
309 — în ceea ce priveşte băutul vinului eu nu-ţi
spun să nu bei, dar nici să bei nu-ţi spun. Fiindcă
tinerii, indiferent de sfatul altuia, nu renunţă la fap
tele tinereşti.
GHABUS-NAME, Cap. XI.
BELŞUG
310 — Belşugul care mîine va ajunge pulbere, fără
îndoială că e un nimic şi nu belşug.
NASER KHOSROU
BEŢIE, BEŢIV
311 — Ajunge cită experienţă avem în această lungă
răzbunare ; cu beţivii cît te-ai certa, tot nu se vor
lecui.
RU D AKI, 147.
312 — Nu te apuca la bătrîneţe de beţie ! Nu-i şade

bine omului bătrîn să ţină vin în mînă.
FERDOUSI
313 — Ce nevoie ai de vin (beţivule) ? Căci în viaţă

această sticlă ţi-e povară, drumul îngheţat, măgarul
şchiop.
314 — Omul cu judecată nu face beţii, înţeleptul nu
bea vin, fiindcă nimeni nu doreşte să se înjosească pe
el însuşi.
SANAI
315 — înţeleptul nu bea pînă se îmbată ; cel cu ju

decată nu bea vin ; înţeleptul nu ia niciodată drumul
înjosirii. Dacă dăruieşti ceva, se zice : „Asta a făcut-o
vinul, nu el !“ Iar dacă faci scandal, alţii zic : „Asta
a făcut-o el, şi nu vinul !“
ATTAR
316 — Cînd sultanul îşi pleacă capul, din pricina

vinului, coroana îi cade de pe cap fără să ştie.
NASER KHOSROU
317 — Beţia nu e în firea bărbaţilor cinstiţi.

K A M A L K H U G IA N D I
318 — Beţia ce vine de la dragoste e temelia bucu

riei sufletului tău.
319 — Renunţă la drumul spre chilie, căci el e greu
şi lung ; aşează-te la uşa cîrciumii, căci ea e casa
tainelor.
GHASEMI
320 —- Sfîrşitul beţiei e decăderea.

321 •—• Unde-i beţie, acolo-i şi sinceritate.
322 — Cine noaptea bea vin şi ziua doarme îşi dă-
rîmă casa fericirii.
Proverbe
BINE
323 — Se zice : „Fă bine şi uită de el“ .

HAFEZ
324 — Fă bine şi păzeşte-te de rău. Binele binelui îi

vine în întîmpinare.
325 —■ Cum nu sînt speranţe de viaţă, chiar de seara
pînă dimineaţa, atunci trebuie semănată numai să-
mînţa binelui.
NE ZAM I
BINE ŞI HAU
326 — întotdeauna îndemnul înţeleptului e spre bine

şi pace ; întotdeauna îndemnul neghiobului e spre
război, intrigă, încăierare.
R U D A KI, 137.
327 — Oricine poate face bine sau rău ; şi va căpăta

ce-a făcut — bine sau rău.
IB N Ş IN A
328 — Cel ce seamănă sămînţa răului nu va cunoaşte

nici fericirea, nici bunătatea raiului.
FERDOUSI
329 — Lesne e de făcut şi binele şi răul, deşi binele

se poate face greu, iar răul nespus de uşor.
FARROKHI
330 ■—- Cel mai bun lucru care există în viaţă e să

vrei binele şi liniştea celorlalţi.
331 ■—■ Dacă doreşti răul altuia (numai) ca să te li
nişteşti, (pînă la urmă) n-ai să te bucuri (într-atît)
ca atunci cînd îi doreşti binele.
NASER KHOSROU
332 —• Comoara şi şarpele, trandafirul şi spinul, mâh

nirea şi bucuria se găsesc împreună.
333 — Nu aştepta binele dacă faci rău, fiindcă dacă

sădeşti ghimpe nu culegi iasomie.
IB N Y A M IN
334 — Să ştii — dacă binele nu îndreaptă lucrurile,

(atunci) le va îndrepta răutatea.
B A K H T Y A R -N A M E
335 — Multe minuni se întîmplă pe lume, de aceea

să nu crezi că e prea mult bine. Pe lume e şi bine e
şi rău, de fapt mi s-a întîmplat să aud această minune.
336 ■—- Lumina şi umbra sînt vecini.

337 -—■ Cui îi place trandafirul trebuie să-i placă şi
ghimpele.
338 — A face e de o sută de ori mai greu decît a
strica.
Proverbe
BINEFACERE
339 — De la hinduşi avem o bună povaţă — fă binele
şi dă-i drumul în lume ; călăuză mai bună nu-i de
găsit.
poeţi, 116.
340 — Cu cei răniţi fii liniştitor asemeni leacului ; la

nevoie, fii leac pentru cei amărîţi.
NASER KHOSROU
341 — Fă bine şi răufăcătorului — (e) mai bine să

astupi gura cîinelui cu o bucată (de mîncare).
SAADI, Golestan, 4S).
342 — Fă bine pînă îţi iese în cale binele, nu face

rău, fiindcă răul te macină.
G IA M I
343 — Aminteşte-ţi întotdeauna de binefăcătorii tăi,

fiindcă cel care-i uită va avea parte de necaz. Grija
tuturor oamenilor darnici şi buni este îndreptată în
totdeauna în apărarea celor slabi.
BINEVOITOR
344 — Ţie truda, iar pentru prieteni caută liniştea !

Ia-ţi ţie boala, du altora însănătoşirea.
NEZAM I
345 — Fii la fel de binevoitor şi cu cel bun şi cu cel

rău ; străduieşte-te întru credinţa prieteniei şi in
dulgenţei.
G IA M I
346 — Duşmanului spune-i vorbă frumoasă, iar prie

tenului dă-i o bucată de pîine.
Proverb
BIZUIRE PE SINE
347 — Eşti singur cu o sută de mii de oameni ; eşti
singur fără o sută de mii de oameni.
348 — Soarta e perfidă cu înţeleptul, de aceea stră
duieşte-te singur pe măsura puterii.
RU D AKI, 60, 233.
349 — Nu se poate merge cu picioarele altuia.

350 — In acest leagăn (al lumii) suge-ţi degetul ase
menea copilului şi transformă-ţi propriul sînge în
lapte şi miere. Ia pildă de la smochină care e în ace
laşi timp şi copil şi piept şi lapte.
351 — Trăieşte pe propria ta socoteală, fii copac,
creşte-ţi frunza din tine însuţi. Dacă viermele de
mătase începe să se hrănească cu altceva, tot trupul i
se va întinde (şi va arăta) ca un deget şi va ocărî tot
ce-a înghiţit.
NE ZAM I
352 — Nu nădăjdui la binefacerea altuia, ca să rămîi

nelegat de nimeni.
ZAKANI
CUG ETĂRI PERSANE 34
353 — Fii dezvăluitorul propriilor tale virtuţi ; mă

reşte preţul nestematelor tale.
G IA M I
354 — Chiar de vei avea o mie de prieteni, nimeni

nu-ţi va îi mai apropiat decît îţi eşti tu însuţi.
GHABUS-N a 'm E, Cap. X X V III.
355 — Sudoarea ta altul n-o usucă.

356 — Cortul de frînghiile lui se ţine.
357 — Nu coborî în fîntînă cu frînghia altuia.
358 — Nu te lăsa în nădejdea lui Allah, apucă-te de
cracă.
359 — Dacă nodul îl poţi desface cu mîinile, de ce
să pui şi dinţii ?
Proverbe
b I l b îia l a
360 — Căruţa goală hodorogeşte.

361 — Lăsîndu-se pe-o coastă, povara n-ajunge
acasă.
Proverbe
B ÎR F Ă
362 — Cu rugăciuni şi pocăinţe te poţi salva de la

pedeapsa dumnezeiască, dar nu te poţi salva de limba
oamenilor.
363 — Se poate scoate la capăt cu treaba ta, dar nu-i
cu putintă să legi limbile altora.
364 — Dintre obiceiurile oamenilor josnici cele mai

rele sînt vorbele de clacă şi neruşinarea.
GHABUS-NAME, Cap. X III.
365 -— Gura lumii n-o poţi coase.

366 — Fugi de omul bîrfitor împrumutînd încă două
picioare.
Proverbe
BLAMARE
367 — Să nu te orbească faptul că te-a slăvit lumea ;

o, cit de mulţi au fost repede înjosiţi de lume !
’AM M A R E M A R V A Z I, Contempora
nii, 88.
368 —■ Şi înainte de-a muri, păzeşte-te de vorba po

trivnică.
369 ■— Fiule, nu mînia înţelepciunea omului atîta
vreme cît sufletul nu~ţi e rănit.
ÂTTAR
370 — Nu semăna ce nu vrei să cultivi şi nu spune

ce nu ţi-ar place să auzi.
NASER KHOSROU
371 — Tu ai găsit multe cusururi la alţi oameni, să

ştii că însuşirile tale se văd în ei. în ei s-a reflectat
fiinţa ta, făţărnicia, nedreptatea ta... Tu eşti el şi (de
aceea) îţi faci rău ţie însuţi... Neghiobule, te arunci
ca un leu asupra reflexiei tale.
RUM I
C U G E T Ă R I PE R S AN E 3 fi
372 — Străduieşte-te şi nu zgîndări rana nimănui,

fiindcă pe acest drum sînt ghimpi.
SAAD I, Golestan, 50
BLESTEM
373 — Tiranul nu rămîne multă vreme nefericit, însă
veşnic vor rămîne blestemele pentru el.
S AA D I Golestan, 38
BLÎNDEŢE
374 — Ce cauţi — vei găsi, dar sînge nu vărsa !
FERDOUSI
375 — Multe inimi se domolesc cu blîndeţea, iar de

la îndărătnicie multe treburi rămîn nehotărîte.
NASER KHOSROU
376 — Nu te uita la nimeni cu ochi înjositori cît

timp el nu se uită cu-aceeaşi ochi la tine.
ANSARI
377 — Acela care nu-i mîhneşte pe cei căzuţi nu se

teme că, dacă el însuşi cade, nimeni nu-1 va ajuta.
378 — In zilele de bunăstare mîngîie pe cei bătuţi de
soartă, fiindcă alintarea nefericiţilor abate neferi
cirea.
379 — Îndurînd asuprirea, rabdă, căci blîndeţea ză-
vorăşte porţile războiului.
380 — Cu vorbă dulce, mîngîiere şi blîndeţe poţi
duce elefantul (legat) cu un singur fir de păr.
381 — Fii blînd acolo unde întîlneşti împilare, fiindcă
sabia ascuţită nu taie mătasea moale.
SAADI, Golestan, 25, 66, 108
37 CUGETĂRI PERSANE
382 — Dacă poţi terrpina un lucru cu blîndeţe, de ce

să dai frîu liber mîniei ?
KHOSROU D E H LA V I
383 —■ Blîndetea este sarea purtării.

ZAKAN I
384 — Principiul omenesc e de a nu supăra pe altul.

GHABUS-NAM E
385 ■—■ A i grijă să fii cu toţi, întotdeauna, blînd,

fiindcă în lume preţuiţi pot fi numai cei blînzi.
386 — Cu blîndeţea scoţi şi şarpele din gaura lui.

387 — Tigrul îl îmblînzeşti cu mîngîierea şi nu cu
băţul.
Proverbe
IlOALA, BOLNAV
338 — Deşi leul mai are putere mare şi el suferă,

bolnav, la fel cu ceilalţi...
389 — Fină capeţi leacul, îndură durerea.

390 — Boala grea cu leacuri amare se vindecă.
391 — Boala trebuie zădărnicită înainte ae-a veni.
392 •— Pe bolnav nici patul de aur nu-1 înzdrăve-
neşte.
393 — Durerea celui bolnav de inimă cel ce-a bolit o
ştie.
394 — Boala vine cît un munte şi pleacă cîte un

pai-cîte un pai.
Proverbe
BOGAT, BOGĂŢIE
395 — Cu cît vei vorbi mai puţin de bogăţia ta, cu

atît mai bine ; de la aceste discuţii porneşte veşnica
ispită şi tot felul de necazuri.
ANVARI
396 — Bogatul îşi pierde cinstea cînd avuţia îl pără

seşte, cîtă vreme înţeleptul în orice clipă se bucură
de ceea ce ştie.
SANAI
397 — Bogăţia o găseşte cel care caută, dar norocos e

doar cel care dă de ea.
RUMI
398 — Bogăţia nu stă în mîinile celor fără griji, cum

nu stă răbdarea în inima îndrăgostitului şi apa în sită.
399 — Bogăţia cîrciumii din sărăcia noastră apare.

HAFEZ
400 — Oricine se îmbogăţeşte din iubire e de o mie

de ori mai preţios.
401 — Bogăţia minţii e mai scumpă decît bogăţia

averii,
GHARUS-NAM E
402 ■— Bogatul nu-1 plînge pe .sărac.

403 — Bogatul la sărac în ospeţie nu se duce.
404 — Cînd omul nu se îmbogăţeşte ajunge zgîrcit.
405 — Cînd bogăţia se lăţeşte inima se îngustează.
406 — Cît de mare ar fi bogăţia şi ei îi vine sfîrşitul.
407 — Bogăţia e ca murdăria pe mîini — repede se
spală.
408 — Bogăţia se dobîndeşte fie prin trudă, fie prin
tîlhărie.
409 — Bogăţia nu e avuţia, ea se află la îndemîna
oamenilor.
Proverbe
BUCURIE
410 — Nu-ţi împinge sufletul spre jale, căci astfel

inima se va micşora şi (nu uita) că întotdeauna ea
păstrează vigoarea trupului.
A SA D I TUŞI
411 —• Nu te bucura de moartea altora, fiindcă

această bucurie îţi va întrista sufletul cîndva.
NASER KHOSROU
412 —■ Deşi lumea a fost creată pentru tine, nu te

încrede în ea, căci aşa fac cei înţelepţi ; mulţi asemeni
ţie se duc şi mulţi alţii vin în loc ; fură-ţi partea ta,
cîtă vreme n-ai ajuns tu însuţi cel furat.
K H A Y Y A M , 63.
413 — Nu căuta la bătrîn bucuria flăcăului, că nici

apa scursă în pîrîu nu se va întoarce,
HAFEZ
CUGETĂRI PERSANE 40
414 — Bucuria de-a găsi e mai de preţ decît găsirea

însăşi.
G IA M I
415 — Dacă vrei să-ţi bucuri oaspetele, adu cinstire

copilului său.
Proverb
BUN, BUNĂTATE
416 — Ochii îţi vor străluci de la bunătate şi asta e
o fală împotriva răutăţilor.
417 — Bunătatea îţi va lumina ochii şi îţi va fi o
platoşă sigură împotriva tuturor relelor.
poeţi, 120.
418 — S-ar zice că nu există sîmbure în strugurii

săi ; noi n-am văzut în toată via sa decît must curat.
R A B IN G IA N I, P rim ii poeţi, 70.
419 — încercaţi să creaţi bunătatea ; cînd e frig,

aduceţi primăvara.
420 — Tot ce e folositor vine de la lume ; cînd se
pierde, şi bunătatea se pierde.
FERDOUSI
421 — Fii darnic, că toate sînt trecătoare ; doar bu

nătatea rămîne veşnic pe lume.
422 — Dacă în viaţă ai nevoie de cinstea altora, tre

buie să dai tu dovadă de bunătate necontenită.
ATT AR
423 — Omul la care nu se vede bunătatea e un nor

fără ploaie.
424 — Bunătatea e veşmîntul tău ; îmbracă-1 şi în
totdeauna năzuieşte spre renume.
425 — Vindecă pe cei îndureraţi, oricare ar fi du
rerea, fiindcă cel care a rănit a făcut o faptă rea.
426 — Află-te în rîndul celor buni şi străduieşte-te
pentru aceasta, dar nu uita (nici) bunătatea celorlalţi.
427 — Întotdeauna doreşte binele pentru ceilalţi oa
meni ; de la bunătate eşti fericit şi (te afli) la adăpost.
428 — Cu bunăvoinţă şi fire bună mîngîi inima oa
menilor, că (la urma urmelor) asta înseamnă bunătate.
NASER KHOSROU
429 ■
— Semeţ îşi ţine capul cel neprofitor.
430 — Bunătatea cu cei răi e răutate faţă de cei
buni.
SAAD I
431 — Din a seminţelor bunătate înfloreşte pămîntul.

SAADI, Golestan, 5.
432 — Am amestecat spiritul şi înţelepciunea şi din

sămînţa ce-a ieşit am semănat iarăşi.
HAFEZ
433 — Puţina bunătate e mai scumpă decît multul

rău.
434 — Bunătatea mîngîie pe toată lumea ; face pe cei
liberi robi.
NEZAM I
435 •—- Frumuseţea chipului nu arată bunătatea omu

lui, fiindcă numai firea bună e miezul bunătăţii.
KHOSROU D EH LAV I
436 — Oriunde în această lume ai întîlnit bunătatea,

dacă priveşti cu luare aminte o vei zări în om.
GHASEMI
437 — Oricine în lume îi iubeşte pe cei buni ; dacă

tu îi iubeşti pe cei răi, atunci tu i-ai învins pe toţi.
438 — Vorbeşte despre bunătate (şi iarăşi) despre
bunătate, altfel, taci din gură ! Uită tot ce e în afara
bunătăţii.
G IA M I
439 — Ca să vezi binele, fii bun la suflet. ,

GHABUS-NAM E
440 —• Binele îl găseşti şi-n rău.

441 — Şi soarele e departe, însă încălzeşte.
Proverbe
B U N A -C U V IIN Ţ A
442 — Dacă vrei ca oamenii să vorbească frumos

despre tine, tu însuţi vorbeşte frumos despre ei.
443 —■ Dacă doreşti să devii bun şi să meriţi cu
mai multă prisosinţă lauda tuturor oamenilor, nu le
încuviinţa lor ceea ce nu-ţi îngădui ţie.
A N U S H IR V A N
444 — Dacă au cinste şi ruşine, frate cu frate nu se

luptă.
445 — Omul care nu păstrează legile bunei-cuviinţe
pînă la urmă va suferi.
446 •—- Ca om încercat ce eşti, spune vorbă frumoasă,
nu~ţi murdări buzele cu vorbe de ocară.
447 — De la cel cu vorba frumoasă n-ai s-auzi obrăz
nicie, de aceea, străduieşte-te ca în vorbă să ai şi
ruşine.
FERDOUSI
448 — Orbeşte-ţi ochii la lucrurile nevăzute, iar de

lucrurile fără rost astupă-ţi urechile.
NASER KHOSROU
449 — Cine are judecată, înţelepciune şi gînd (bun)

nu începe să vorbească pînă nu vede că (altul) tace.
450 — Cîntecul ce nu se cade cîntat în pustiu, se

înţelege că nu se cade cîntat nici la chef împărătesc.
NEZAM I
451 — Nu-i omeneşte pentru cei viteji sâ-i calce pe

cei căzuţi.
452 — Cel care are măcar puţină bună-cuviinţă dacă
face o sută de lucruri nu spune nici unul dintre ele.
453 — Nu fi amar cu nimeni, cei proşti rănesc cu
spada limbii.
KHOSROU D EH LAV I
454 — Dacă te duci să înveţi, întîi mănîncă la masa

bunei-cuviinţe.
C U G E TĂRI PERSANE 44
455 — Nu măsura lucrurile mai mult decît este cu

putinţă ; nu pune sub călcîi firea delicată.
456 — Buna-cuviinţă este pricina fericirii veşnice ;
buna-cuviinţă este temelia măreţiei înţelepciunii ; în
afară de buna-cuviinţă nimic altceva nu se află în
inima credincioşilor ; nu există alt obicei al oame
nilor măreţi în afară de buna-cuviinţă.
G IA M I
457 — Oaspetele trebuie întîmpinat cu bucurie ; con

sideraţia arătată după plecarea lui e o ruşine.
B A K H T Y A R -N A M E ’
458 — Poartă căciula aşa cum o poartă toţi oamenii.

459 — A da bineţe e de dorit, a răspunde la bineţe e
o datorie.
Proverbe
BUNĂSTARE
460 — La bunăstare greu ajunge cel ce e neghiob.

FA R R O K H I
461 — Cine-a indurat nenorocirea ştie preţul bună

stării.
Proverb
BUNĂVOINŢĂ
462 —- Dacă vrei să fii cel mai bun dintre oameni, să

nu-ţi pară rău de ceea ce faci pentru (binele) lor.
AN U S H IR V A N
45 C U G E TĂRI PERSANE
463 — Bunăvoinţa e fratele înţelepciunii.

FERDOUSI
464 — Ia de la cei aspri şi mănîncă cu cei buni ;

petrece cu oamenii de viaţă şi ceartă-te cu zgîrciţii.
MANUCHEHRI
465 — Deşi îţi stă în putere să faci rău unui om, dacă
eşti bun. dovedeşte acest lucru !
ASAD I TUŞI
466 ■
—■ N-ai puterea bunăvoinţei, nu fi rău, nu-ţi
asupri peste poate propria-ţi existenţă.
A T T AR
467 — Nu spune ceea ce, ascultînd, n-ai putinţa să

înduri, cel ce seamănă orz nu va culege grîu.
NASER KHOSROU
468 — Oricărui om, care începe o treabă cu bunăvo

inţă, bunăvoinţa îi va arăta chipul.
NEZAM I
469 — Nu îngreuia treburile supuşilor ; orice ţi-a

dat Dumnezeu, dă-le lor.
470 — Pe lume nu respira nimic (altceva) în afară
de bunăvoinţă, fiindcă aceasta este credinţa celor
buni.
G IA M I
471 — Allah dă carne celor ştirbi.

472 — Dacă nu poţi fi darnic, fii binevoitor.
CU G ETĂRI PERSANE 46
473 — Chipul binevoitor e cheia uşilor închise.

474 — Omul cu un dumicat nu se satură, dar bună-
voinţa-i creşte.
Proverbe
CAL
475 — înainte calul, apoi eu însumi.

Proverb
CALITĂŢI
476 — O ramură ce dă fructul proaspăt e mai bună

decît o mie de livezi neroditoare.
NASER KHOSROU
477 — Cum poţi şti preţul omului cînd nu ştii ce

însuşiri are ?
G IA M I
478 -— Omul cu care trăiesc trebuie să fie bun ca eu

să devin şi mai bun.
479 ■
— Oţelul şi fierul din acelaşi cuptor ies ; unul
ajunge paloş, altul potcoavă la măgar.
Proverbe
CALITĂŢI ŞI DEFECTE
480 — Mînia şi patima sînt trăsături animalice ; şti

inţa şi gîndirea sînt virtuţi omeneşti.
SANAI
481 — Dragostea şi buna-înţelegere sînt însuşiri ale

omului ; furia şi poftele trupeşti vin de la animale.
RUM I
CAPRĂ
482 — Capra ajunsă de neîndurat trebuie gonită din

turmă.
Proverb
CARACTER
483 — Dacă firea ta nu se potriveşte cu a celorlalţi,

merită să ţi-o schimbi ca să te poţi înţelege cu ei.
A T T AR
484 — Dintr-un pui de lup pînă la urmă tot un lup

va ieşi, chiar dacă el va creşte printre oameni.
485 — Cel cu firea bună e om între oameni.

486 — Cel care n-are fire omenească nu e om pen
tru ceilalţi oameni.
487 — Omul nu se preţuieşte după frumuseţe, firea
dă omului preţul.
KHOSROU D EH LAVI
488 — Laptele acru după oală se cunoaşte.

489 — Fiecare îşi şterge mîinile murdare cu gră
sime de cişmele ce le poartă.
Proverbe
CARTE
490 — Nu va ajunge nici înţelept, nici învăţat ani

malul încărcat cu cîteva cărţi ; cum va putea el afla,
cum va ghici acest cap sec dacă pe el sînt lemne sau
cărţi ?
491 — ...nimeni nu-i azi pe lume care să nu aibă

pasiune pentru cărţile despre pasiune.
NE ZAM I
492 — în singurătate, cartea e cel mai bun prieten ;

cartea e făclia luminoasă a cunoaşterii.
493 — Se ştie vorba înţelepţilor : „înţelepciunea e
în carte, iar înţeleptul în mormînt“ .
G IA M I
494 — Nu lua comoara, ia cartea.

495 — Cartea e izvorul cunoştinţelor.
496 — Cartea-i mai scumpă decît o comoară.
497 — Cartea e cheia ştiinţei şi a înţelepciunii.
Proverbe
C Ă IN Ţ Ă
498 — Dacă vrei să scapi de căinţa îndelungată, nu

face (nimic) după dorinţele inimii.
A N U S H IR V A N
499 — Nu porunci acum şi nu te certa, fiindcă după

ceartă va urma căinţa.
500 — Căinţa nu mai are nici un rost atunci cînd sa
bia timpului ţi-a luat capul.
501 — Nu se va căi cel ce şi-a ales (în viaţă) bună

tatea, iar cel ce împleteşte ştiinţa cu răutatea nu va
avea belşug.
FERDOUSI
502 — Nu face rău, fiindcă ceea ce ai făcut e deja

trecut ; de la căinţă profit n-ai să vezi.
ASAD I TUŞI
503 — Cîtă vreme nu-ţi cauţi căinţa, nu face un lu

cru de care să-ţi pară rău !
NASER KHOSROU
504 — Pasărea ce nu cunoaşte vremea trebuie tă

iată, căinţa neghiobului nu trebuie ascultată.
RUMI
505 — Deşteptule, nu face lucrul ce-aduce căinţă.

506 — Sînt în încurcătură — întreabă-1 pe înţelept
la adunare de ce la pocăinţe ei se căiesc mai puţin
decît alţii ?
HAFEZ
507 — Nici un om nu trebuie să doarmă cînd mun

ceşte, ca la sfîrşit să nu se căiască.
508 — în zilele de sărăcie căinţa n-aduce foloase.

GHABUS-NAME, Cap. X X I.
509 — Căinţa nu-ţi aduce folos.

510 — Căinţa lupului e moartea.
511 — Judecătorul cînd nu mai are bani începe să
se căiască.
C U G E TĂR I PE RSAN E 50
512 — După ce-ai greşit nu mai e nevoie să cazi în

genunchi.
Proverbe
CĂLĂTORIE
513 — Omului îi sînt trebuincioase multe călătorii

(ca asemeni fructului) din pîrguit să ajungă copt.
SAAD I
514 — Nu ajungi om fără să fi umblat prin lume ;

pînă nu încerci nu cucereşti.
O U KH AD I
515 — Deplina plăcere căpătată de la avuţia acestei

lumi e de a vedea ceea ce n-ai văzut, de a mînca ce
n-ai mîncat, de a găsi ce n-ai găsit şi toate acestea
sînt posibile numai în călătorie.
516 — Oamenii ce-au umblat şi-au văzut lumea sînt
încercaţi, plini de şanse şi înţelepţi, aşa cum ei au
văzut ce nu mai văzuseră, au auzit ce nu mai auzi
seră. Că doar se zice : „A auzi povestindu-se nu-i
acelaşi lucru cu a vedea cu proprii-ţi ochi“ .
GHABUS-NAME, Cap. IV.
CĂSĂTORIE
517 — Nu e un curaj pentru femeie să alerge după
bărbaţi. Mai bine să-i lipsească acest curaj... Tu însuţi
ştii că evlavia căsătoriei e mai scumpă decît jocul
dragostei.
NE ZAM I
518 — Cine doreşte o fată frumoasă nu se teme de

kalîm.
B A K H T Y L A R -N A M E
CĂUTARE
519 — Cel ce-a ajuns căutător, la urma urmei va
găsi.
RUMI
520 — Porneşte, dacă ai dorinţa să cauţi.

HAFEZ
521 — Dacă vulturul nu-şi părăseşte cuibul său va

izbuti oare să găsească vînatul ?
IB N Y A M IN
522 — Oriunde, ţelul căutătorului e de-a găsi.

523 — Cel ce caută prilejul oricînd îl găseşte.

Proverb
CEARTA
524 — Nici în pustiu lupul nu sfîşie alt lup ; totuşi,
omul se ceartă cu alţi oameni între oameni.
525 — Dacă nu doreşti să te cerţi cu cîinele, pără
seşte nădejdea la sîngele şi carnea leşului.
NASER KHOSROU
526 — E mai bine să n-ai un picior decît să ai

încălţări strimte ; suferinţa ce vine de la străini e
mai uşoară decît cearta din casă.
RUMI
527 — Uşile bucuriei sînt închise pentru acea casă

din care răzbat ţipetele nevestei.
528 — Şterge oglinda asupririi ; termină cearta cu

lumea.
NEZAMI
529 — Intr-atîta ceartă-te, încît să nu mai rămînă

loc şi pentru împăcare.
GHABUS-NAME, Cap. XIII.
530 — înjură, numai nu lovi.

531 — Cearta altora e aproape o sărbătoare.
532 — în casa burlacului nu se întîmplă ceartă.
533 — Pragul rîde de cearta dintre bărbat şi femeie.
534 — Cearta dintre bărbat şi nevastă e ca ploaia
de primăvară.
535 — Cearta-i ca mărul, numai ce-1 scuturi că-ţi
şi cade-n cap.
536 — Doi se omoară unul pe altul dacă între ei
nu intră un al treilea.
Proverbe
A CERE
537 — Nu zic să nu ceri nimic, cere, dar cu mă

sură ; nu căuta leş ca vulturul, nu fi îndatorat la
orice om şi neom.
G IA M I
538 — Rugămintea te învaţă să ceri.

539 — De la cal fugă, de la stăpîn orz.
540 — Pînă copilul nu plînge mama nu-1 alăptează.
Proverbe
CERTITUDINE
541 — Fără îndoială, omul de nimic are natură de

şarpe.
542 — Dacă e îmbrăcată pe dos cămaşa, atunci te
vei dezbrăca.
RU D AKI, 104, 220.
543 — Dacă ai ochi, nu da crezare celor auzite şi

nevăzute ; cere mărturie şi nu năzui spre imitaţie.
NASER KHOSROU
544 — Şarpele nu va naşte altceva decît tot un

şarpe, iar regele nu va creşte decît un moştenitor
rău.
545 — Şarpele nu naşte nimic în afară de şarpe ;
craca proastă nimic nu aduce în afară de fruct
prost.
GO RG ANI
546 — Pentru cine a pătruns în tainele lumii, bu

curia, tristeţea sau amărăciunea sînt acelaşi lucru.
547 — Cîtă vreme soarta şi viaţa nu se pot schimba,
nici mări, nici micşora, nu merită să te amărăşti
pentru orice fleac ; rosturile mele şi ale tale, după
cîte ştim, nu le pot preface mîinile noastre, care sînt
de ceară.
KHAYYAM, 26, 53,
548 — Nu orice spînzurătoare e din lemn.

RUMI
549 — Pentru dinele flămînd o cioară chioară e

mai scumpă decît o capră grasă.
ZAKAN I
550 — Penele păunului — nefericirea păunului.

551 — Mortului nu i se ia sînge.

552 — Piatra sparge piatra.
553 — Apa vărsată n-o mai aduni.
554 — Fîntîna îşi ia apa din munte.
555 — Oala mare are şi fundul adînc.
556 — Apa nouă o duce pe cea veche.
557 — Iarba e dulce în gura caprei.
558 — Ce-i în oală aia-i şi-n lingură.
559 — Barca pe uscat nu pluteşte.
560 — Unde-i mai subţire acolo se rupe.
561 — Tingirea afumată înnegreşte haina.
562 — Cămila cînd vrea fin întinde gîtul.
563 — Nu-i pădure fără leu şi mare fără peşte.
564 — Orbul îşi pierde toiagul o singură dată.
565 — Mărul rumen nu-i face rău nici ologului.
566 — Viermele din pom, tot din pom se trage.
567 -— Fiecare nu se vede decît pe el în oglindă.
568 — Apa nu curge pe canalul nesăpat.
569 — Oriunde te-ai duce, cerul la fel este.
570 — Pelerin cu pelerin la Mecca se-ntîlnesc.
571 — Trandafirul are spini, iar mierea albine.
572 — Osul e vrednic de cîine, iar cîinele de oase.
573 — Cîinele nu muşcă pînă nu-1 calci pe coadă.
>5 c u g e tă r i pe r san e
574 — Toate lucrurile se întorc de unde au început.

575 — Nu se luminează de ziuă la porunca coco
şului.
576 — Vaca care nu se duce la crivală sare nu
linge.
577 — Războiul se face cu sabia, iar negoţul cu
bani.
578 —■ Cîinele nu latră pînă nu-1 loveşti cu piatra.
579 — Fie şi cu zgardă de aur, cîinele tot cîine
rămîne.
580 — Ceea ce uşor se dobîndeşte, repede se chel
tuieşte.
481 -—■ Susurul apei de la bolovanii de pe fund se
trage.
582 — Săgeata scăpată din arc înapoi nu se mai
întoarce.
583 — Cîtă vreme nu-ţi picură pe cap, ulciorul nu
curge.
584 ■—• Caprei viaţa îi e scumpă, măcelarului grăsi
mea ei.
585 — Fiecare cu mormîntul lui, fiecare cu linţoliul
lui.
586 —• Mai bine să vezi o dată decît să auzi de o
sută de ori.
Proverbe
CHELTUIALĂ
587 — Cei josnici nu cheltuiesc, ci iau, zicînd : „E

mai de preţ nădejdea decît cheltuiala".
CHIBZUINŢĂ
588 — (Dacă) învîrţi bolta cerească ca pe o moară,

(atunci) ea îşi va sfărîma osia.
M O H AM M AD IB N VASIF, Primii
poeţi, 14.
589 — In orice treabă trebuie chibzuinţă ; vorba

nechibzuită nu poate fi corectă.
poeţi, 111.
590 — Nu porunci să fie făcută treaba ce nu poate

fi dusă la bun sfîrşit.
591 — Trăieşte astfel, înţelept, cu chibzuinţă şi
liber, ca niciodată să n-ajungă fericit de pe urma
greşelii tale.
A SA D I TUŞI
592 — Pînă ce înţeleptul nu vorbeşte, de la el nimic

nu afli despre chibzuinţă ce-o are.
593 — In ştiinţă vorba trebuie aşezată asemeni nes

tematelor ; aurul îl cheltuieşti numai după ce l-ai
măsurat.
N E ZAM I
594 — Chibzuieşte şi fii bun, ca să devii înţelept ;

dacă nu judeci şi eşti rău, rău vei ajunge.
595 — Cînd nu îngădui să fii lovit cu un cuţit, nu
plimba (nici tu) sabia pe gîtul altcuiva.
KHOSROU D EH LĂVI
596 — Nu păşi pe drum înainte de-a gîndi !

G IA M I
497 — Nu te lăsa prins de vorbele dulci ale duş

manului ; dacă vei primi de la el zahăr, socoteşte că
ai primit sacîz.
598 — N-ai măsurat, nu tăia !

5 9 9 — Pîinea trebuie mîncată la preţul zilei.
0 0 0 — Chibzuinţă peste măsură duce la ruşine.
0 0 1 — întîi miroase-ţi gulerul şi apoi vorbeşte.
502 — Cînd îţi vîri mîna în gaură, gîndeşte-te^la
otrava şarpelui ; cînd pui piciorul pe floare, gîn-
deşte-te la ghimpi.
Proverbe
CHIN
0 0 3 — Dacă din chin se adună comoara, atunci
toate comorile lumii nu merită cît un chin.
FERDOUSI
504 _ Se spune : „Piatra va deveni rubin cu răb

dare “ ; se poate, dar cu sîngele inimii.
HAFEZ
005 — Nu ies din mare, fără chin, mărgăritarele.

000 — Cei care nu cunosc chinurile iubirii sînt la

fel cu lainicele vite necuvîntătoare.
CHIP
607 — Dacă oamenii ar avea acelaşi chip, atunci

Mohammad ar fi la fel cu Bugiahl.
RUM I
608 — Doar chipul ce-1 ai ţi-1 vezi în oglindă.

609 — Chipul minunat n-are nevoie de-nfrumu-
seţare.
SAAD I
610 — De ce preţuieşti doar chipul oamenilor, alege

firea lor ; ce-are îndrăgostitul cu chipul zugrăvit pe
perete.
HAFEZ
611 — Chipul arată cine eşti pe dinăuntru ; titlul e

un semn al conţinutului.
KHOSROU D EH LAV I
CINSTE
612 — E mai bine să-ţi verşi sîngele pe pămînt

decît să-ţi întinezi cinstea.
613 — Mai eurînd să-ţi verşi sîngele decît să-ţi

verşi cinstea.
614 — Cînd îţi dovedeşti cinstea ajungi drag mai
multor oameni.
poeţi, 113.
59 c u g e tăr i pe r san e
CI 5 — Cinstiţii cinstea nu-şi ascund.

616 — Deşi eşti mare şi înalt, numai unii oameni
îţi recunosc cinstea.
FERDOUSI
617 — Cinstea cu lăcomia nu se pot împreuna ; eu

de o sută de ori am făcut încercarea.
618 — Dacă eşti cinstit, fii cu inima dreaptă, că de
la cinste vine izbăvirea.
NASER KHOSROU
61 ? ~ Fii curat’ frate> Şi nu te teme de nimeni ;

spălătoresele izbesc de piatră numai hainele mur
dare.
620 — Fii cinstit, ca cel ce-ţi vrea răul să n-aibă
de ce pomeni păcatele tale.
SAADI, Golesian, 31, 69.
621 — O, Hafez, bea vin, chefuieşte şi înveseleş-

te-te, dar nu face din Coran, ca alţii, unealtă a po
tlogăriei.
HAFEZ
622 — în aşa fel trăieşte cu ceilalţi oameni, ca să

mai trăieşti şi cînd nu vei mai fi viu.
KHOSROU D EH LAVI
623 —- E bun omul ce nu şi-a pierdut cinstea, care

s-a îndreptat spre bunătate şi a întors spatele rău
tăţii.
G IA M I
624 — Nu spune una, iar în suflet să ai altceva, ca

să n-ai ungi negustorul ce-arată grîu şi vinde orz.
625 — Curăţenia mîinilor şi credinţa sufletului sînt

mai scumpe decît o sută de mii de nestemate.
626 — Nu e o treabă să amesteci ce e fals cu aurul

curat ; de eşti de aur, ridică-te, nu te aşeza lingă
cel fals.
627 — Nu o dată am auzit de la marii înţelepţi că
iubirea şi cinstea niciodată nu le legi pe lume.
TU TI-N A M E , nopţile 1, 11.
628 — Taina negustoriei e cinstea.

629 — Cinstea şi din mormînt se scoală.
630 — Unde-i minte, acolo e şi cinste.
631 — Numărînd mătăniile n-ajungi sfînt.
632 — Trudeşti cinstit, aduni bucate cu sacii.
633 — Mătasea se învecheşte, dar obială nu ajunge.
634 — Uşor s-ajungi m olia, însă greu e s-ajungi om.
635 — La porunca cinstei omul şi-n foc s-aruncă.
636 — Dacă eşti cinstit, nici de padişah nu ţi-e
teamă.
637 — Mai bine să mori cinstit decît să trăieşti în
ruşine.
Proverbe
CINSTIRE
638 — Să ştii că niciodată fiul viteaz n-a vărsat
sîngele tatălui.
N E ZAM I
639 — în faţa oaspetelui nici cîinele nu se bate.

Proverb
CÎINE
640 — Cîinele îl cunoşti după stăpîn.
641 — Pe uliţa lui şi cîinele e tigru.
642 — Cîinele sătul ajunge neascultător.
Proverbe
CIRCIUMA
643 — M-a întrebat iubirea : — Ce doreşti, înţe-
leptule ? — Ce-ar putea dori un cap mahmur în
afară de circiumă ?
RUMI
CIŞTIG
644 — Dacă n-ai cîştig, micşorează cheltuielile.
645 — Din propria-ţi avuţie fă rost de-al tău cîştig.

N E ZAM I
646 — Nu trebuie să bei propriul sînge de dragul

cîştigului.
BAKHTYAR-NAME
CLARITATE
647 — Trebuie mai întîi un om cu memorie bună

pentru a spune exact lucrurile auzite.
C L E V E T IR E
648 — Lupta dintre doi oameni e la fel ca focul, iar

nefericitul clevetitor e acela care cară lemnele.
649 — Nu te îngrozi de balaurii ce-aruncă foc pe

nări, ci îngrozeşte-te de omul clevetitor, fiindcă ceea
ce el rupe într-o oră n-ai să cîrpeşti într-un an.
650 — Clevetirea nu ţine o veşnicie.

651 -— Poţi închide poarta dar nu şi gura oame
nilor.
652 — Dacă duşmanul n-are de ce se agăţa, atunci
îţi zice că dulăul tău are coada strîmbă.
Proverbe
CLIPA
653 — N-avem nici o veste despre ceea ce n-a venit

încă, iar de la clipa trecută nu-i nici un folos ; pri
veşte la ceea ce se petrece, nu privi trecutul ! Viaţa e
ca un pod surpat, iar nenorocirile sînt poduri ce se
prăbuşesc din pricina torentului ; străduieşte-te să
treci peste pod pînă n-a pornit torentul.
KHAGHANI
654 — Nu mai căuta bucuria, căci rodul vieţii e

doar clipa.
655 — Grăbeşte-te, că viaţa pleacă cu fiecare clipă.
K H A Y Y A M , 20, 46.
656 — Prietene, tu eşti copilul clipei.

RUMI
657 — Fiecare clipă îi smulge vieţii o suflare.

SAADI, Golestan, 6.
658 — O clipă lingă un învăţat e mai de preţ ca

lumea.
HAFEZ
659 — După ce patru lucruri au venit — adunarea

după despărţire, devotamentul după trădare, pacea
după luptă şi înţelegerea după învinuire — (clipa)
e mai plăcută decît tihna şi (mai scumpă) decît
bunăvoinţa ce urmează suferinţei.
G IA M I
COMPENSARE
660 — De trudeşti, comoară găseşti.
FERDOUSI
661 — Aruncă cîinelui oase şi n-o să mai latre.

662 — Cînd n-ai tovarăş de drum şi toiagu-i bun.
663 — La un loc se aprind şi ce-i ud şi ce-i uscat.
Proverbe
COMPETENŢA
664 — Cum să priceapă cioara trilul privighetorii ?
665 -— Cine-a făcut lacătul, acelaşi face şi cheia.
6 6 6 — Drumului îi porunceşte meşterul care-1 face.
667 — Stăpînul nu ştie acea nenorocire pe care o
ştie cîinele,
668 — Boul nu miroase floarea şi nu caută prie

tenia privighetorii.
Proverbe
COMPLICAŢIE
669 — Cînd natura s-a complicat, de unde a apărut
acest chip* ?
670 — Cînd se aprinde o aşchie mică, te poţi aştepta

ca de la ea să ardă o lume.
ATTAR
671 — Dai aur, cumperi dureri de cap.

672 — Nu dumica pîinea ta în ciorba altuia.
Proverbe
COMPLICITATE
673 — Cea mai mare nenorocire pentru turmă e
atunci cînd dulăul s-a împrietenit cu lupul.
G IA M I
CONCIZIE
674 — Adu vorba, spune ce-ai de spus şi fii scurt !
SANAI
675 — Curăţă vorba de ce-i de prisos, ca frumu

seţea vorbirii să se aştearnă (în faţa altora).
G IA M I
desăvîrşirea
676 — Un înţelept a zis : „Am umplut patruzeci de

caiete cu aforisme. Dar aceste caiete au fost fără
folos pentru mine. Atunci am ales din ele patruzeci
de aforisme. Dar nici în ele n-a fost folosul. Atunci
am ales doar patru aforisme şi-am găsit ceea ce
căutam.
G IAM I. Baharestan, 18.
677 — Ia aminte ce vorbe minunate s-au auzit în

diferite vremuri din gura oamenilor. Citeşte scri
soarea, ea e plină de gînduri, dar scurtă prin com
punere.
GHABUS-NAME, Cap. X X X IX .
678 — Vrei să cumperi, nu te tîrgui !

Proverb
CONDUCERE, CONDUCĂTOR
679 — Cîrmuirea cu ironia nu se îmbină ; lumina

nu-şi ia izvorul de la întuneric.
M OHAM M AD IB N VASIF, P rim ii
poeţi, 15.
680 — Mai bine să ai oşteni puţini, cu înţelepciune

şi bună orînduială, decît viteji mulţi, dar lipsiţi de
cîrmuire.
681 — în zilele asprelor încercări vei afla vitejia,

măreţia si puterea conducătorului.
FERDOUSI
682 — Ascultă un sfat, padişahule : — în afară de

cei pricepuţi, nu da nimănui să cîrmuiască ; deşi
cîrmuirea nu-i pentru cei pricepuţi.
683 — Căpetenia de oşti, blajină şi miloasă, e mai
bună decît omul legii care mînie oamenii.
SAAD I, Golestan, 179, 197.
CONSECINŢE
684 — Alături de cei buni, devii bun ; cu cei jos
nici, josnic ; şi rău ajungi cu cei răi, iar cu oamenii
(adevăraţi) te faci om.
NASER KHOSROU
685 — Dacă palmierul nu-i înalt, el va păgubi din

pricina copiilor care-i fură poamele.
NE ZA M I
6 8 6 — Cu cit halvaua e mai dulce cu atît e mai

bună.
687 — Din ulciorul plin ochi îţi curge pe cap.
6 8 8 — în ulciorul nou şi apa e rece.
689 — Pasărea care mănîncă smochine are ciocul
încovoiat.
690 — Cînd boleşte cîinele, şacalii joacă pe acoperiş.
691 — Grăsimea ce picură din came duce la izbucni
rea focului.
692 — Cîinele care ţine de două case rămîne în
mijlocul drumului.
693 — Negustorul care nu-şi cunoaşte muşteriii îşi
pierde lumina ochilor.
694 — Cît ar fi de înalt muntele, cu toate astea dru

mul se ridică pînă sus.
Proverbe
CONSOLARE
695 — Nu te gîndi la h u rii şi palate, la rai şi iad,
căci toate sînt poveşti.
KHAYYAM, 76.
696 — Nu orice iarbă miroase a izmă ; nu orice om

întîlnit e gata de faptă vitejească.
BAKHTYAR-NAME
697 — Satul pustiu dări nu plăteşte.

698 — Fulgerul poate lovi pe orişicare.
699 — Şi leul se poate îneca cu un oscior.
700 — Cine a căzut din vina lui nu trebuie să se
plîngă.
701 — Fie şi orez neales, dar nu mai rău decît al
duşmanului.
Proverbe
CONVINGERE
702 — Unde-i convingere, acolo nu-i îndoială.
FARROKHI
703 — Conştiinţa ţi-e adevărul inimii, iar orice e în

afara conştiinţei reprezintă nimicnicia.
SANAI
704 — Fiecare pasăre are cuibul ei.

705 — întotdeauna apa curge în jos.
706 — Părul nu-i o povară pentru cap.

707 — Pretutindeni cocoşul cîntă la fel.
708 — Unde sînt albine acolo e şi miere.
709 — Capra nu simte greutatea coarnelor.
Proverbe
COPIL
710 — Copilul face viaţa fericită, dar tot el aduce şi

amărăciunea morţii.
ASAD I TUŞI
711 — Chiar dacă e urît chipul copilului, în ochii

tatălui el este frumos.
712 — Nici o altă bogăţie nu e mai scumpă decît
copilul, fiindcă copilul este legat de suflet.
G IA M I
713 — Copiii mulţi fac bucuria vieţii.

714 — Copiii sînt şi trandafirul şi privighetoarea din
casă.
Proverbe
CORECTITUDINE
715 — Răspunsul este grosolan, dar corect ; la început
corectitudinea este necioplită.
AEUSHOKUR B A LK H I, P rim ii
poeţi, 94.
716 — Cine-şi plăteşte datoriile la timp se poate bizui

şi pe alt împrumut.
Proverb
COTROPITOR
717 — Piciorul cotropitorului e piciorul fiarei sălba
tice şi el nu rămîne multă vreme în ţară străină.
N E ZAM I
CREATOR
718 — Dacă tot ce există eşti Tu, atunci de unde
(vine) binele şi răul ? Iar dacă tot ce există sînt Eu,
atunci ce să mai înţeleg ?
GHASEMI
CUGET, CUGETARE
719 — Cugetul e soarele inimii, iar dreptatea lu
mina lui.
NASER KHOSROU
720 — Azi n-ai nici o putere asupra lui mîine, iar

cugetările tale pentru ziua care va veni sînt goală
nălucire.
K H A Y Y A M , 25.
721 — Cuget n-au nici vaca, nici măgarul, însă suflet

au ; pentru om mintea e un suflet în plus.
RUM I
722 — Acum, de vrei să fii ştiutor, învaţă cugetările

înţelepte, căci cu ajutorul cugetărilor înţelepte se
poate învăţa mintea. Cum l-au întrebat înţelepţii pe
Aristotel :
„în ce constă puterea minţii ?“
„Toţi au puterea de la hrană, iar mintea, de la cuge

tările înţelepte. “
GHABUS-NAME, Cap. X L III.
CU M PĂTARE
723 — Mîncarea îmbelşugată te va topi ; mănînci

puţin, te îngraşi mai repede.
724 — Nu căuta belşugul cînd eşti deja îmbelşugat,
fiindcă nu peste multă vreme vei suferi.
725 — Nu face din trupul tău un cub ; astfel mă-
nîncă, ca să mai ai şi poftă.
FERDOUSI
726 — Mulţumeşte-te cu ce vezi că există şi nu căuta

să afli ce nu vezi că este, căci e mai bine să auzi glasul
tobei din depărtare.
K H A Y Y A M , 47.
727 — A umbla şi-a aşeza e mai bine decît a fugi

şi-a rupe.
728 — Cel căruia cumpătarea la mîncare îi e în fire,
cu uşurinţă va depăşi toate greutăţile, iar acela care
în îndestulare a ajuns pătimaş, cum se va lovi de
greutăţi şi lipsuri, va şi muri.
SAAD I
729 — Pîsla scoate-o repede clin apă că se îngreuiază

de prea mult supt.
730 — Mănîncă şi bea cu înţelepciune ; e mai bine
aşa decît să vezi cum (avuţia) ţi-a cărat-o duşmanul.
A SA D I TUŞI
731 — Viaţa nu trebuie dată de dragul desfătării.

732 — Omul căruia i se cuvine întreaga lume şi la
bucurie şi la necaz trebuie să fie cumpătat.
733 — Bea şi mănîncă orice mîncare pofteşti, nici
puţin, nici mult, fiindcă asta aduce vătămare. în-
depărtează-te de belşug şi lipsă, fiindcă amîndouă
(duc la) nechibzuinţă... Eu am citit că doi oameni
înzestraţi au găsit întîmplător, într-o ţară, locuri
nespus de bogate ; unul din ei bea puţin, aşa cum
băutura dăunează vieţii, iar celălalt bea mult, fiindcă
(el socotea) că asta lungeşte viaţa. Aşa cum ei n-au
ţinut seama de cumpătare, au murit — (unul) din
lipsă, (altul) din pricina abundenţei.
NE ZÂM I
734 — E bună cumpătarea la furie ; cînd te mînii

fierea ţi se varsă.
735 — Nu trăi trist sau vesel din pricina sărăciei sau

avuţiei, alege-ţi calea de mijloc în zgîrcenie şi dăr
nicie.
736 — Fii cumpătat, fiindcă oricine are judecată este
cumpătat în toate lucrurile ; (nu uita) că locul desă-
vîrşirii şi măreţiei este la mijloc, pe acolo mergi şi tu,
nu te împletici pe amîndouă părţile.
G IA M I
737 — Respectă măsura în toate lucrurile, fie ea şi în

prietenie, fie şi în duşmănie, căci cumpătarea e o
parte a raţiunii universale.
CUNOAŞTERE
738 — Măreţ este cel care cunoaşte ; de la ştiinţa

bătrînilor inima întinereşte.
FERDOUSI
739 — A citi ştiinţa nu e totuna cu a cunoaşte.

SANAI
740 — Cunoaşterea se întregeşte cu cunoaşterea de

sine ; nu-i respectat omul fără învăţătură.
ATTAR
741 — îndrăgostitul o ştie pe cea care iubeşte.

RUM I
742 — Cel întristat cunoaşte mîhnirea unei inimi

triste.
SAAD I
743 — Cum să ştie oamenii cine se ascunde sub veş

minte ? Numai cel ce scrie ştie ce e în scrisoare.
744 — Nu aduna nimic în afara cunoştinţelor. Renun-

ţînd la dobîndirea lor vei muri păcătos.
G IA M I, Baharestan, 18.
745 — Eroarea ce stă la baza cunoaşterii e mai rea

decît lipsa vederii.
GHASEMI
746 — Fierbe doar atît cit poţi mînca.

Proverb
c u g e tă r i pe r san e
73
CUNOAŞTERE DE SINE
747 — Dacă vrei să fii clarvăzător, priveşte-ţi chipul

în oglinda altora.
A N U S H IR V A N
748 — Ştiinţa mea pînă acolo a ajuns, incit ştiu că

sînt un neştiutor.
749 — Oftînd, înţeleptul a zis această vorbă : „Să
rută mina pe care n-o poţi tăia.“
ABUSHOKUR B A L K H I, Prim ii
poeţi, 83, 124.
750 — Dacă omul îşi cunoaşte neajunsurile, atunci nu

va începe să vorbească de neajunsurile altora.
FERDOUSI
751 — Pe cel ce se bucură de renume, dacă se doje

neşte pe sine însuşi, socoteşte-1 Isus care e în ceruri.
752 — Pe acela care îşi vede cusururile socoteşte-1
cel mai desăvîrşit între credincioşi, iar pe acela care
s-a recunoscut neghiob consideră-1 înţelept şi evla
vios.
KHAGHANI
753 — Fiecare gîndeşte după cum îi e priceperea ; eu

însumi ştiu cum sînt — eu sînt astfel !
754 — Niciodată mintea mea n-a ocolit căile înţelep
ciunii ; puţine au rămas tainele pe care să nu le fi
pătruns ; am meditat şaptezeci de ani, zi şi noapte,
ca să ajung a înţelege că, de fapt, nu ştiu nimic.
755 — Puterea minţii a scos din oceanul cugetărilor
un mărgăritar, pe care mi-e teamă să-l pătrund.
756 — Duşmanul mi-a spus filosof — şi-a greşit ;

Creatorul ştie, ca şi mine, că nu sînt un filosof ;
sortit să trăiesc în această lume a durerii, măcar atîta
mi-e cu putinţă să ştiu, ce sînt.
757 — Noi sîntem izvorul fericirii şi ocna suferin
ţelor, cuvîntul dreptăţii şi mina asupririi ; minunaţi
şi netrebnici, desăvîrşiţi şi becisnici — sîntem şi
oglinda coclită şi pocalul neprihănit ale lui Giam shid.
K H A Y Y A M , 18, 76, 77, 78.
758 — Dacă doreşti ceva, atunci caută în tine însuţi.

759 — Tu, care nu te cunoşti pe tine însuţi, pe cine
cauţi ?
760 — Păcatul caută-1 în tine însuţi, iar dacă l-ai
sădit, recunoaşte că eşti vinovat, că te-au pedepsit
pe bună dreptate, iar pe ceilalţi judecă-i mai puţin.
RUM I
761 — Eu sînt cel care mă ştiu.

762 — De la sine omul îşi află preţuirea.
SAAD I
763 — Dacă judecata ar dispare de pe faţa pămîntului

nimeni nu va gîndi despre sine că e neghiob.
764 — Dacă îţi cunoşti patima, înseamnă că nu eşti

om de rînd.
N E ZAM I
765 — Să zicem că poţi citi cartea păcatelor celor

lalţi ca apa, dar ce folos dacă din cartea ta nu citeşti
o jumătate de cuvînt.
O U KH AD I
766 — Eu sînt Dumnezeu şi Dumnezeu e în noi, în

toate cele.
767 ! Noi sîntem şi cupa care reflectă lumea, noi
sîntem şi oglinda care reflectă omul. *
768 — De o mie de ori am spus, de o mie de mii ;
cunoaşte-ţi preţul, (tu), rezultat al rotaţiei cereşti.
769 — Pe rîul trupului am ajuns pînă la oceanul
sufletului ; slavă lui Allah că acum sînt ocean şi
nu rîu.
770 — Du-te să te cunoşti bine pe tine însuţi, fiindcă
în arena lumii toate sînt lăstari, iar tu eşti trunchiul,
toate sînt corpuri, iar tu eşti sufletul.
GHASEMI
771 — Sînt vierme, sînt rob, sînt rege, sînt Dumnezeu.

772 — Cu acest adevăr am devenit înţelept şi atot
ştiutor incit am ajuns ştiutor al neştiinţei mele.
G IA M I
773 — Dacă ai zis „Sînt rob“ — trebuie să te afli în

lanţurile robiei.
774 — Nu îngădui mofturile oamenilor, căci omul
ce nu-şi cunoaşte propriul său preţ n-are bărbăţie
îndeajuns.
GIIABU S-NAM E, Cap. III, X X IX .
775 — Fiecare măsoară cu cotul lui.

776 — Ia dumicatul pe măsura gurii.
777 — Acela care nu se ştie pe el, acela nu e om.
778 — Vrei să te cunoşti pe tine însuţi, întreabă
lumea.
Proverbe
* vezi nota pocalul lui Giamshid
7 — Cugetări persane
CURAJ, CURAJOS
779 — Sau slava şi cinstea şi avuţia şi rangul, sau ca

bărbatul faţă în faţă cu moartea.
BODGHISI, P rim ii poeţi, 12.
780 — De duşman nu se păzeşte curajosul, iar de

mare pescuitorul de perle.
GO RG ANI
781 — Ştii cine ajunge preţuit pe lume ? Cel ce nu se

teme de primejdie.
A T T AR
782 — Cine are fire de şoarece, acela nu se teme de

leu.
RUM I
783 — Dacă scufundătorul s-ar fi îngrozit de gura

rechinului, atunci niciodată n-ar fi dobîndit preţioasa
perlă.
SAAD I
784 — Cel ce-a venit la intrarea peşterii balaurului

va mai cere oare de la păianjen încuviinţarea de a
intra ?
785 — E bine ca inima să fie cutezătoare, căci da
torită cutezanţei omul izbuteşte în îndeplinirea ţelu
rilor ce-i stau în faţă. Oamenii stăpînesc datorită
curajului... Alături de curaj sînt necesare stăpînirea
de sine şi răbdarea.
NEZAM I
786 — Cel care caută miere nu se teme de înţepătura

albinei.
787 — Cere de la om curajul, nu trupul sau umerii ;
vulturul e uşor, iar barza greoaie.
KHOSROU D EH LAV I
788 — Cine nu se teme de leopard, de el se va teme

şi crocodilul.
789 — Curajosul nu piere de moarte bună.

790 — Dacă eşti leu, arată-ţi îndemînarea.
791 — Neînfricatul biruieşte oriunde-ar fi.
792 — Dacă inima e curată şi limba e fără frică.
793 — Fii în stare să sfarmi piatra ce zboară spre
tine.
794 — Cine se duce singur la judecată se întoarce
mulţumit.
795 — Pînă nu-ţi primejduieşti viaţa, pe duşman
nu-1 birui.
796 — Cel căruia i-au ars bucatele de fulger nu se
mai teme.
797 — Dacă ai luat greutatea în mînă, atunci pune-o
şi în spate.
798 — Arăţi bărbăţie în luptă, cîntecul biruinţei
ajungi s-auzi.
799 — Greutate de netrecut nu găseşti, numai că
bărbatul nu trebuie să se sperie.
Proverbe
CUG ETĂRI PE RSAN E 78
C U R Ă Ţ E N IE
800 -— Cu un pai mai puţin şi pămîntul e mai curat,

801 — Pînă şi capra îşi curăţă locul înainte de a se
aşeza.
802 — Apa şi mătura înfrumuseţează casa, ochii şi
sprîncenele înfrumuseţează fata.
Proverbe
W
C U R IO ZIT A T E
803 — Dacă fierul se îneacă în apă, asta e natura

lui ; atunci, de ce pe faţa iazului apare platoşa ?
ONSORI
804 — Sticla se face din piatră, iar piatra sparge

sticla.
KHAGHANI
805 — Dacă mîna ar ajunge pînă la bolta cerească, aş

întreba-o de ce există una şi există alta.
b a b a ’ tah er
806 — Şoarecele singur caută pisica.

Proverb
CUR TENITO R
807 -— Cînd pleci într-o solie, fii curtenitor ! Lumea

judecă oamenii după solii lor.
808 — Cine a fost printre străini ajunge curtenitor.

Proverb
CUSUK
809 — Nimeni nu-i pe lume fără de cusur — şi în

ochii lumii şi cînd e singur.
FERDOUSI
810 — îndrăgostitul nu vede cusururile iubitei.

FA R R O K H I
811 — Dacă cineva îţi spune cusurul, ascultă-1 ! Ori

care ar fi, de el trebuie să scapi !
SANAI
812 — Cel mai mare cusur în ochii duşmanului este

vitejia ; Saadi e trandafir, dar în ochii oamenilor el
e ghimpe.
813 — Voi toţi vă purtaţi cusururile voastre, aşa că
nu-i învinuiţi şi pe alţii ca avînd cusururi.
814 — Două sute de cusururi să aibă cel darnic ;
dărnicia îi ascunde cusururile.
SAADI, Golestan, 115, 144, 206.
815 — Cînd iubirea are cusur, bărbatul va găsi slava,

iar femeia ruşinea.
GIAMI
816 — Vaca stearpă mugeşte tare.

817 — Omul nu-şi vede spatele, dar nici cusururile.
818 — Întîi spune cusurul tău, apoi pe-ale celorlalţi.
Proverbe
CUG ETĂRI PERSAN E 80
CUVÎNT
819 — Cuvîntul rămîne de la tine ca o amintire ;

nu-1 lua deci ca pe un lucru de nimic.
FERDOUSI
820 — Am jertfit liniştea inimii pentru a stăpîni

neprihănirea cuvîntului.
821 — în cugetările mele despre cuvînt am pierdut
liniştea sufletului ; (însă) de la nedesăvîrşirea gîn-
durilor mele cuvintele au multe cusururi.
G IA M I
DAR, DĂRNICIE
822 — Am auzit că în rai ajunge cel care îi împli

neşte dorinţa însetatului.
SHAHID B A L K H I, P rim ii poeţi, 35.
823 — Gradul, situaţia şi cîştigu.1 (le capătă) acela

care nu este zgîrcit.
824 — Dărnicia-i de la noi, iar lauda e de la tunet.
SANAI
825 — Fii darnic, fiindcă atunci orice străin îţi va

deveni rudă.
826 — Darnic e acel om care e obişnuit să fie mări
nimos cu cei devotaţi şi virtuoşi.
827 — Dăruieşte cu măsură din avutul altora ; fii
darnic de la masa ta şi cu pîinea ta.
NASER KHOSEOU
81 c u g e ta m pe r san e
828 — Pe mormîntul lui B a h ra m -G u r e săpat :

„Mina darnică e mai bună decît cea cu putere11.
829 — Dacă săracul îţi va cere ceva, rugîndu-te din
suflet, dă-i, de nu, tiranul îţi va lua cu sila.
SAAD I
830 — Mai vrednic chiar decît dărnicia e să-ţi tragi

înapoi mîna asupririi.
831 — Poţi fi darnic cu argint şi cu aur, dar mai
plăcut e omul care dăruieşte cu suflet.
832 — înţelepţi şi darnici sînt acei oameni care
dau altora ceea ce au, iar neghiobii şi zgîrciţii lasă
duşmanilor.
833 — Dărnicia este dăruirea fără intenţii, fără pro
fit şi fără nădejde la despăgubire, chiar dacă această
despăgubire ar fi lauda sinceră sau mulţumirea pen
tru binefacere.
G IA M I
834 — îl întrebară pe un om darnic :

— Cînd împărţi bunătatea şi pe cei ce-ţi
cer îi copleşeşti cu binefaceri, există oare în
sufletul tău mîndrie şi nevoie de-a primi
mulţumiri ?
— Nu, răspunse el, cel cu adevărat darnic
e asemănător cu polonicul din mîna bucăta
rului. Cu el bucătarul umple blidele şi polo
nicul nu se gîndeşte că el însuşi face asta.
G IAM I, Baharestan, 36.
835 — Nu face daruri sărace, căci carnea pe care o

scoţi dintre dinţi cu scobitoarea nu satură burta.
GHABUS-NAME, Cap. XL.
836 — Fii întotdeauna darnic, altfel soarta haină te

va cuprinde ; cel care îşi aminteşte de binefăcător va
trăi mereu fericit...
T U T I-N A M E , noaptea 9.
837 — Vinul de dar şi cadiul îl bea.

838 — Dojana înţeleptului e mai scumpă decît darul
neghiobului.
Proverbe
DASCÂL
839 — Cel ce-a ajuns rumeguş de la fierăstrăul

vieţii, cînd va fi la strîmtoare, nu mai are nevoie
de dascăl.
FERDOUSI
840 — Va suferi de ruşine, de patima trupului şi de

tristeţea neştiinţei copilul care n-a trudit lîngă das
căl şi cărturar.
NASER KHOSROU
841 — Mai bun e un dascăl aspru decît tatăl ce

răsfaţă.
SAAD I
842 — Cel ce n-a suferit din pricina dascălului n-a

văzut în lume decît jale şi chin.
O U KH AD I
843 — Dacă în lume nu se va afla dascăl, atunci

lumea se va întuneca din pricina oamenilor nechib
zuiţi.
G IA M I
844 — Spre tine vin oameni mulţi, iar dorinţa lor

nu e o ruşine. Oare ai văzut vreodată un rîu (cu apă)
dulce unde se înghesuie o grămadă de însetaţi ?
TU TI-NAM E, noaptea, 6.
DATORIE
845 — Datoria e mînia lui Allah.

846 — Nu ies păuni din ouă de cioară.
847 — Sacul gol în picioare nu stă.
848 — Chiar tîrziu, totuşi vino.
Proverbe
DĂRNICIE
849 — Dărnicia e luminată de soare.

850 — Cine dă dinţi, acela dă şi pîine.
851 — Cel darnic n-are nevoie să fie viteaz.
852 — întîi dă pîine apoi întreabă de credinţă.
853 — Fii ca moara — primeşte grîu şi înapoiază
făină.
854 — Oţetul de dar e mai dulce decît mierea cum
părată.
855 — Darul se face aceluia de la care se aşteaptă
unul mai mare.
Proverbe
DECĂDERE
856 — Oare după desăvîrşirea atinsă de cineva nu

urmează decăderea ? \
MANUCHEHRI
857 — Nu sta de vorbă cu cel care are firea urîtă,

fiindcă faptele tale vor fura de la el răutatea, iar (pe
deasupra) tu însuţi ajungi rău ; alungi bunătatea şi
asta fără (ca cel puţin) să-ţi dai seama.
G IA M I
858 — Se ştie că cel căţărat mai sus se loveşte (în

cădere) mai tare, iar cel ce se află mai jos coboară
mai uşor.
G IA M I, Baharestan, 72
859 — Moartea măgarului e sărbătoare pentru cîine.

Proverb
DEFĂIMARE
860 — Ponegritor va fi cel ce defăimează.

A SA D I TUŞI
DEFECTE
861 — A te uita strîmb la defectele celorlalţi în

seamnă a-ţi arunca cu praf în ochi.
G IA M I
862 — Moară fără şoareci n-ai să găseşti.

Proverb
DEMN, DEMNITATE
863 — Mai bună e moartea decît nevoia de ajutorul

celor egali ţie.
864 — Mai bine să mori de foame decît să te saturi
cu pîinea dobîndită înjosindu-te.
865 — A avea nevoie de cel care e mai jos decît

tine e o nenorocire nemaipomenită, căci e mai bine
să mori înecat decît să-i ceri loc (pe uscat) broaştei.
A N U S H IR V A N
866 — Mai bine să te închini idolului decît să te

închini omului.
867 — Mai bine închină-te la idoli decît să te închini

oamenilor ; foloseşte-te de acest sfat al meu !
868 — Decît ruşine, mai bine lupta cu duşmanul.

869 — Mai uşoară-mi pare moartea decît batjocorit
să fiu.
870 — Mai bine să-mi strivească piatra capul decît
să-mi ajungă numele vestit pentru dezonoare.
871 — Mai bine să fii omorît în luptă ca un viteaz
decît să trăieşti în ruşine şi dezonoare.
872 — Astfel grăit-a m obad ul : „M ai bine să mori
în slavă decît să trăieşti în ruşine, întru bucuria duş
manului.
FERDOUSI
873 — Nu-mi bag pîinea în sarea nimănui pînă nu

mănînc kabab din propria-mi inimă.
874 — Pînă cînd să slujeşti celor ticăloşi ? Nu-ţi
lega sufletul de orice bucate. Mănîncă o pîine la
două zile, dar nu te îndatora la alţii. Mai bine bea-ţi
sîngele inimii tale decît să te înfrupţi din pîine
străină.
875 — A te mulţumi cu un os, întocmai ca jivina,

e mai bine decît să fii linge-blide la oameni mîrşavi.
876 — Cu adevărat e mai bine să mănînci pîinea ta
decît să te mînjeşti cu terciul de orz al oamenilor
de nimic.
K H A Y Y A M , 17, 83, 84.
877 — Înţeleptul pomană mănîncă şi nu jălnicie.

RUM I
878 — Mai bine să amesteci varul nestins cu mîinile

decît să stai în faţa emirului cu mîinile încrucişate
pe piept.
SAAD I
879 — Oţetul şi prazul dobîndite prin truda mîinilor

tale sînt mai de preţ decît pîinea şi mielul fript de
la maimarele peste sat.
880 — Deşi sînt derviş sărac, n-asemăn căciula mea

de pîslă cu o sută de coroane împărăteşti.
HAFEZ
881 — Decît pîinea zgîrciţilor, mai bine mănîncă

pămînt.
882 — Tu nu eşti pămînt, (aşa că) nu-i lăsa pe ne
trebnici să te calce în picioare.
883 — Dacă nu eşti de piatră, nu te face de ocară,
iar de nu eşti şchiop, mergi cu toată vigoarea.
884 ■— E mai bine să dai o bucată de pîine de la masa
ta decît să mănînci halva de la masa nemernicilor.
87 CUG ETĂRI pe r san e
885 — Fii cu luare aminte şi n-ajunge cîinele nimă

nui pentru (o bucată de) pîine, nu fi pisica celui care
stă la masă. Asemeni făcliei hrăneşte-te cu ce-ai do-
bîndit din truda mîinilor tale.
886 — Cită vreme ai un colţ de pîine şi o înghiţitură
de apă nu-ţi face mîna strecurătoare deasupra fie
cărei străchini... Ca apa, fă din pieptul tău mîncare
pentru pîine şi in inima ta, ca focul, pregăteşte
friptura.
NE ZA M I
887 — Nu te linguşi ca un cîine pentru o bucată de

mîncare şi nu te lega de şaua calului celor josnici.
G IA M I
888 — Dobîndirea demnităţii se săvîrşeşte pe calea

îndurării trudei, iar păstrarea renumelui pe calea
stăruinţei spre fapte înalte.
GHABUS-NAME, Introducere.
889 — Dacă eşti elefant, nu chinui pisica.

890 — Mai bine nume mare decît casă înaltă.
891 — Dacă e să te ia apa, cel puţin să fie mare.
892 — Mai bine mort în luptă decît prins de duşman.
893 — Pe cel viteaz nici cu lipsurile nu-1 cumperi.
894 — Capul bărbatului cade, dar cuvîntul tot şi-l
ţine.
895 — E mai gustoasă turta ta de mălai decît pilaful
altuia.
896 — Mai bine să te îneci decît să ceri ajutor de la
broască.
897 — Leul nu va mînca mîncarea cîinelui chiar dacă
moare de foame.
898 — Dacă în casă este un om adevărat, e de ajuns

şi o singură vorbă.
899 •—■ Mai bine moartea în ghiarele tigrului decît
mîngîierea şacalului.
Proverbe
DEOSEBIRE
900 — Pentru că sînt mulţi diavoli eu chip de om

nu întinde mîna oricui.
RU M I
901 — Nu fiecare mînă puternică rupe cu hotărîre

mîna celor slabi.
902 — Nu toate degetele mîinii cresc la fel.

NE ZA M I
r
903 — Şi între înţelepţi există deosebire ; totul nu

s-a dat (încă) nimănui.
G IA M I
9 0 4 — Degetele mîinii sînt ca fraţii, dar nici ele nu

sînt deopotrivă.
Proverb
D EPĂRTARE
905 — De foc, deşi e plin de lumină, în siguranţă e

doar acela care e departe.
N E ZA M I
d epe nd en ţa
906 — Deşi soarele e luminos, o bucată de nor îl

poate acoperi.
SANAI
907 — Propriile pene îi sînt duşman păunului.

RUM I
908 — Dacă în munţi nu plouă, Tigrul va seca pen

tru un an.
909 — Păşunea e de o mie de ori mai bună decît
cîmpul de întrecere, însă frîul nu e în mina calului.
910 — Pînă nu întinzi mîna nu-ţi vor băga dumica

tul în gură.
TU TI-N A M E , noaptea, 28.
911 — O mină o cunoaşte pe cealaltă.

912 -— Unde-i furtună acolo-i şi ruină.
913 — Scuturi pomul — tremură crengile.
914 •— Din pînza bună se coase haina scumpă.
915 — Picioarele ţiganului — pîinea ţiganului.
916 — Cîtă vreme nu-i topor lemnele se odihnesc.
917 — La fîntîna unde-i îmbulzeală multă ulcioare
se sparg.
918 — Stai lîngă un om, bun ajungi ; stai lingă un
ceaun, negru ajungi.
919 — Nimeni n-a văzut comoară nemuncită şi ni
meni n-a rupt trandafir fără spini.
Proverbe
DESĂVÎRŞIRE
920 — Cine îşi doreşte întreaga lume se apucă de tre
burile grele şi anevoioase.
MANUCHEHRI
921 — Cu toată vîrsta pe care o ai, încearcă să te

înalţi cît mai sus pe treapta desăvîrşirii.
A SA D I TUŞI
922 — Fiecare fiinţă trebuie să înainteze de la o

treaptă la altă treaptă, urcîndu-se pînă la înălţimea
omului desăvîrşit.
923 — Omului însemnat desăvîrşirea şi învăţătura
îi sînt neamuri, de aceea se întîmplă să nu-1 întrebi
de tată şi rude.
NASER KHOSROU
924 — Desăvîrşirea cu privirea duşmăniei e cel mai

mare neajuns.
925 — Dacă poţi, fii bun ca un palmier, de nu, fii
liber ca un chiparos.
* SAAD I
926 —- Trăieşte în aşa fel, ca ani îndelungaţi să ai

cîştig de la viaţă şi nimeni să n-aibă pagubă.
NE ZAM I
927 — E cu totul limpede că desăvîrşirea nu aduce

fericirea.
ZAKANI
928 •—- Propria-ţi desăvîrşire caut-o în tine însuţi.

929 — Desăvîrşirea pămîntului e planta, iar anima
lul a ei desăvîrşire ; desăvîrşirea animalului e omul.
)1 c u g e tă r i pe r san e
930 — Cine a auzit şi a văzut iubirea, neprihana şi

curăţenia morală ? Acestea înseamnă desăvîrşirea
care răsare (numai) din fiinţa ta.
GHASEMI
931 — Străduieşte-te întru desăvîrşire, fiindcă aurul
n-are preţ ; în faţa desăvîrşirii comoara n-are preţ ;
(pînă la urmă) desăvîrşirea îţi va da comoara, aşa
cum ea se chinuie din tot sufletul şi din toată inima
ei (doar) pentru tine.
932 — Cere nestemate şi rubine de la inima pietrei,
iar cînd găseşti, cere ceva şi mai bun, fiindcă omul
care s-a mulţumit cu puţin e un om de nimic ; cere
ce-i bun, căci (nu e) mult cînd (ceri) de la bun şi
mai bun.
G IA M I
933 — A căuta ştiinţa înseamnă a căuta ridicarea

peste cei de o vîrstă cu tine, iar a refuza desăvîrşirea
şi virtutea e semnul mulţumirii de a rămîne într-o
situaţie neschimbată.
D ESFĂTARE
934 — Cîştigă în căldură şi mănîncă în răcoare.

Proverb
D ESPĂRŢIRE
935 — întotdeauna poţi găsi despărţirea, dar nu poţi
găsi (repede) o nouă cunoştinţă.
G ORGANI
936 — Mai bine să mergi desculţ decît cu încălţări

strimte ; decît ceartă în casă, mai bună e despărţirea,
RUMI
8
937 — Dacă nu voi muri de durere în ziua despărţi

rii, nu mă socoti credincios în dragoste.
938 — După orice sfadă doar despărţirea vine.

939 — E uşor să renunţi la foloasele vieţii, dar de
prietenii credincioşi e greu să te desparţi.
HAFEZ
940 — Cînd prietenul tău devine bătăios, nu face

nimic altceva decît să te desparţi de el.
941 — Cînd întîlnirea cu iubita nu e după dorinţa
amîndorura, atunci despărţirea e de o sută de ori
mai bună.
G IA M I
942 — Eu ştiu că despărţirea făgăduieşte moartea.

943 — într-adcvăr, o dată-n viaţă trebuie să mori,

dar o a doua moarte, să ştii, e despărţirea de cel
drag.
DESPEKAKE
944 — Omului desperat i se lungeşte limba, la fel
cum pisica înfrîntă se aruncă asupra cîinelui.
SAAD I
945 — Pisica e un leu cînd prinde şoareci, dar tot ea

e şoarece în lupta cu tigrul.
946 — Clinele flămînd fură şi pîine.

947 — însetatul şi în somn visează apă.
948 — Burţii flămînde nu-i arde de credinţă.
949 — Pisica desperată poate zgîria şi leul.
950 — Cel căzut în apă şi de ghimpi se agaţă.
Proverbe
DESTĂINUIRE
951 — Ghasemi, nu-ţi spune tainele celor ce nu
merită, căci aceşti necredincioşi nu le vor putea
pricepe.
GHASEMI
952 — Dacă vrei ca duşmanul să nu-ţi afle taina, n-o

spune prietenului.
GHABUS-NAM E
DESTIN
953 — Cerurile care nu fac decît să ascută durerea
zămislesc pe unul ca să-l fure pe celălalt.
954 — Nu e de nici un folos să te silniceşti şi să
rabzi pentru mai bine ; nu ai de ce să vrei peste ceea
ce îţi este dat ; partea ta ţi s-a scris din veci, în veci ;
atît e, nici cu, nici fără.
955 — Se zice : „Toţi oamenii înţelepţi vor renaşte
întocmai cum au trăit“ . Deci cu noi — veşnic în
tovărăşia vinului şi a celor pe care le iubim — ar pu
tea fi altfel ?
956 — Dacă în firea destinului ar fi fost dreptate,
atunci nu te-ai fi născut niciodată.
957 — Odată, am cumpărat de la un olar un ulcior,
care mi-a spus această taină : „Eu am fost şah, în
mină am ţinut pocal de aur, iar acum sînt ulcior în

mina oricărui beţiv".
K H A Y Y A M , 43, 47, 51, 64, 79.
958 — Unul moare în pustiu de sete, altul se îneacă

în apă.
959 — Invingînd, potîmichea a zburat, dar şi ei
i-a rupt gîtul vulturul.
960 — Dacă fericirea îşi va răsuci lanţul întîmplări-
lor, furnica poate ajunge S olom on .
NE ZA M I
961 — Cînd se îndreaptă moartea spre vînat şi vîna-

tul se îndreaptă spre vînător.
G IA M I
962 — Oare tu nu vezi că pe faţa mării pluteşte stîr-

vul, iar în abisul ei se odihneşte perla ?
963 — Apa pe uscat nu rămîne.

964 — Mîna ţi-o taie cuţitul tocit.
965 — Cocoşul se taie şi la pomană şi la nuntă.
966 — Nu întotdeauna scoţi ulciorul întreg din apă
Proverbe
DEVOTAMENT
967 — Dovedeşte devotament şi omenie azi, cînd ai

putinţa, fiindcă mîine puţin probabil să mai afli pri
lejul.
968 —- Pe drumul înţelepciunii nu alege decît ce e

înţelept ; nu da prietenul de nădejde pe cel îndo
ielnic.
KHAYYAM
969 — Nici pentru o lume n-aş vinde un fir de păr

de-al prietenului.
970 — Dacă o mie de duşmani vor să mă omoare, nu
mi-e teamă atîta vreme cit tu îmi eşti prieten.
971 -—- Grădina raiului, umbra (copacului) tuba şi
castelul îngerilor nu le schimb pe colbul de pe uliţa
prietenului.
HAFEZ
972 — Trebuie să te transformi pe tine însuţi intr-o

luminare şi să trudeşti pentru alţii.
973 — De poţi, cară povara tuturor ; ce poate fi mai
bine decît să-i eliberezi (pe alţii) de poveri !
NEZAM I
974 — Nici pentru împărăţia celor două lumi nu

vinde ţărîna de pe uliţa vînzătorilor de vin.
ZAKANI
975 — Nu-i devotat acela care nu s-a lovit de sabia

nefericirii.
GHASEMI
976 — Fă din tine o luminare, să arzi şi astfel să

luminezi petrecerile altora.
977 — De la omul care are două feţe, asemeni flo
rii, ce miros se va răspîndi de la devotamentul lui ?
G IA M I
973 •— Orice om devotat întotdeauna este minunat,

fiindcă devotamentul este o fericire.
979 — Cîinele latră în casa stăpînului său.

980 — Fii gata să mori pentru acela care tremură
pentru tine.
981 — Numai un semn de la un prieten să avem şi
noi punem capul pentru el.
Proverbe
DEZACORD
982 — Cine are ştiinţă n-are bogăţie ; cine are bogă
ţie are ştiinţă puţină.
SHAHID B A L K H I, Prim ii poeţi, 31.
983 — S-au adunat pentru a face o faptă bună ; au

stat, au vorbit şi-au plecat.
FERDOUSI
984 — Vaca e bună pentru lapte, dar aruncă cu

copita.
ANVARI
985 — Nu orice cap merită să fie stăpînul căciulii.

KHOSROU D EH LAV I
986 — Craca fără poame se-ntinde în sus ; craca,

împovărată de rod, se-ncovoaie făcînd plecăciune.
G IA M I
987 — Neghiobii au săvîrşit crima, iar pedeapsa au

dat-o înţelepţii.
BAKHTYAR-NAME
988 — Lupul nu-i tovarăş oii.

989 — Unul vorbeşte de cer, altul de frînghie.
Proverbe
DEZAMĂGIRE
990 — Pretutindeni unde se vorbeşte de iubire eu
rid, deşi în inimă am o mîhnire despre care nici chiar
Allah nu ştie.
M A ’RU FI B A L K H I, P rim ii poeţi, 134.
991 — Mi-e ruşine de această lume în care, căpetenie

fiind, mă aflu în robie.
992 — Din gene i-a căzut o lacrimă de sînge celui ce
şi-a închis uşa în faţa tămăduitorului.
FERDOUSI
993 — Cel ce n-a semănat iubirea şi n-a cules floare

de la bunătatea sa e asemeni celui ce păzeşte petalele
lalelei în trecerea vîntului.
HAFEZ
944 — Mireasa lăudată se dovedeşte a fi nespălată.

995 — Strigi în munte de durere, ecoul îţi va aduce
doar durere.
Proverbe
DEZAPROBARE
996 — Dacă omului i se face rost de o pline la două

zile şi de puţină apă rece din ulciorul spart, atunci
de ce trebuie să i se supună aceluia care e mai jos
decît el şi de ce e nevoit să slujească altora ase
meni lui ?
K H A Y Y A M , 83.
997 — Dacă ai chip urît, cu ce e vinovată oglinda ?

Proverb
DEZNĂDEJDE
998 — De la acest pămînt, care întruna se roteşte,

aşteaptă-te numai la rău ; chibzuieşte-ţi viaţa ca şi
cînd n-ai avea nici un prieten pe lume.
K H A Y Y A M , 14.
999 — Oare tu n-ai observat că pisica deznădăj

duită poate scoate cu ghiarele ei ochii tigrului ?
1000 — Nu pierde nădejdea în vremurile grele ;

din norul negru curge apa strălucitoare.
NE ZAM I
1001 — Fiecare zi se va îndrepta spre strălucire, în

afară de ziua neagră a deznădejdii.
G IA M I
1002 — Flămândul se aruncă şi asupra leului, înse

tatul se aruncă în apă.
Proverb
DEZONOARE
1003 — Dacă duşmanul e o mare nenorocire pen

tru om, atunci dezonoarea e şi mai grea decît unel
tirile duşmanului.
D ISC E R N A M ÎN T
1004 — Nu cumpăra fără rost, ca să nu fi nevoit

să vinzi (tot) fără rost.
1005 — Pe cel care fără pricină (din partea ta)
spune despre tine vorbe urîte, iartă-1 mai repede
decît pe acela care a venit să-ti spună.
1006 — Dacă vrei ca truda ta pentru oameni să
nu se ducă pe apa sîmbetei, ai grijă ca nici truda
lor pentru tine să nu fie zadarnică.
A N U S H IR V A N
1007 — Nu-ţi osteni degetul bătînd la uşi străine

ca nu cumva în uşa ta să bată cu pumnul.
1008 — Nu afli înţelept ce pe neghiob să-l laude.
1009 — Acel care are călăuză un corb nimereşte
la cimitir.
R U D A R I, 57, 99, 224.
1010 — Nu se pun laolaltă cei care împletesc rogo

jini cu cei care ţes mătăsurile ; nu se aşează toba
alături de acela care cîntă la lăută.
1011 — Nu oricine are sabie trebuie să lupte ; nu

oricine are leacul contra otrăvii trebuie să înghită
otravă.
A B U -L -F A T H BUSTI
1012 — Nu avem nevoie de averea ce e adunată

prin asuprire.
1013 — Vorba e mai scumpă decît nestemata
atunci cînd e folosită la locul potrivit.
1014 — Dacă floarea nu miroase, nu vorbi de

culoarea ei.
FERDOUSI
1015 — Dacă nu te slăvesc, nu te mînia, fiindcă

n-am parte de cîştig de la comorile tale.
AZRAGHI
1016 — Ce rost are să închizi poarta tocmai acum,

fiindcă hoţul a furat tot ce era în casă.
G O RG ANI
1017 — Dacă nu doreşti ca (şi) măgarul să râdă de

tine, atunci du giuvaerul la cel care îl preţuieşte.
1018 — Nu-ţi încovoia spinarea, asemeni cercului,
în faţa oricărui netrebnic ; asemeni porţilor, nu primi
pe orice mişel.
SANAI
1019 — Dacă eşti cinstit în viaţă, poartă-te frumos

cu cei de sub tine, fiule !
ATTAR
1020 — Pe învăţatul care îşi recunoaşte neştiinţa

socoteşte-1 evlavios.
1021 — Pe cel iscusit, dar care îşi recunoaşte
cusururile, consideră-1 cu sufletul aproape de per
fecţiune.
KHAGHANI
1022 — Cît poţi, caută să fii măcar o clipă tu însuţi.

K H A Y Y A M , 14.
1023 — Nu trebuie pus la inimă ceea ce nu durează.

1024 — Cel ce-ţi dă putere ştie mai bine decît tine

de ce folos eşti.
S AA D I
1025 — Nu-1 înfrunta pe cel căzut.

1026 — Cum aş putea fi recunoscător pentru acel
dar prin care nu mi s-a dat puterea de a împila
oamenii ?
1027 — Renunţă la blândeţe, la fel ca trandafirul ;

lasă la o parte făţărnicia violetei ; sînt împrejurări
cînd trebuie spin, cînd în muncă e nevoie să dai
drumul la nebunie.
NE ZAM I
1028 — Nu spune ce nu merită să fie spus.

1029 — Ceea ce nu-ţi îngădui, pentru altul nu e leac.
1030 — Mîncarea ia-o de la masa celor înţelepţi şi

ţine-te departe de piatra aruncată de neghiobi.
G IA M I
1031 — Întîi vede ochiul, apoi inima alege.

1032 — Pe acel prieten care duşmăneşte pe prietenul
tău numeşte-1 doar cunoscut.
GHABUS-NAME, Cap. X X V III.
1033 — Nu măsura ce n-ai văzut.

1034 — Nu aştepta poame de la salcie.
1035 — Pămîntu-i tare, iar cerul departe.
1036 — De eşti grădinar, grădina ta o sapă.
1037 — Soarele se cunoaşte după cum răsare.

1038 — Pe tipsie preţuieşte găina.
1039 — Şi la moara tatălui tău respectă rîndul.
1040 — Păstrează ruşinea pentru cel ce-o înţelege.
1041 — Mai bine un duşman decît un prieten cu
capul tăiat.
1042 — Potcovesc calul, iar broasca a ridicat şi
ea laba.
1043 — Nu se opreşte caravana din pricina unui
măgar şchiop.
1044 — Niciodată ciorile nu se aşează pe acoperişul
casei lor.
1045 -—- Dacă tu însuţi te simţi bolnav, socoteşte-1
pe prietenul tău mort.
1046 — Chiar ţînţar să fie, pe duşman nu-1 socoti
mai mic decît un elefant.
Proverbe
DISCIPLINA
1047 — Pînă nu te-am întrebat, rămîi mut ! Pînă

nu te-am chemat, rămîi olog !
M A S ’UD SA’D S A L M A N
DISCORDIE
1048 — Oriunde se va căuta perla de către oameni,

pricina discordiei dintre ei tot ea va fi.
1049 — între apă şi foc nu există înţelegere.

Proverb
DISCREŢIE
1050 — Cel ce dezvăluie ascunsele taine pînă la

urmă va ajunge de ocară.
1051 — Nimeni să nu spună taina femeii, că pînă
la urmă va ajunge de ruşine în lume.
poeţi, 125.
1052 — Hei, nu spune atîtea vorbe fără rost, fiindcă

lăudărosul e un nesuferit.
1053 — Dacă vrei să păstrezi taina, fă în aşa fel
ca ea să rămînă în sufletul tău.
FERDOUSI
1054 — Păstrarea tainei e oglinda celui darnic.

IB N Y A M IN
DISCUŢIE
1055 Discuţia cu prostul e de o sută de ori mai

rea decît discuţia cu lichelele.
NASER KHOSROU
DISPREŢ
1056 — înmulţindu-ţi pretenţiile şi vorbele goale

în orice faci eşti demn de dispreţ şi neghiob.
poeţi, 90
1057 Cel ce ascultă de glasul raţiunii nu ajunge

nicăieri — e ca şi cum ar vrea să-i dea boul lapte ;
aşa că e mai bine să intri în haina prostiei, căci jude
cata nu preţuieşte astăzi mai mult ca o ceapă dege

rată.
K H A Y Y A M , 52.
1058 — Femeile care stau sub baldahin, urcate pe

cămilă, nu-i bagă în seamă pe aceia ce se împotmo
lesc în nisip.
1059 — (Deşi) preţiosul aur e creaţia lui Dumnezeu,

cine îl cheltuieşte e dispreţuit.
ZAKANI
D lR Z E N I E
1060 — Supărarea şi dorinţa îl orbesc pe om ; dîr-

zenia îl schimbă în bine.
RU M I
1061 — Cine vrea să aibă păun trebuie să îndure

greutatea drumului pînă în Hendustan.
Proverb
DORINŢA
1062 — Cînd doreşti ca limba să-ţi fie lungă, atunci
mîinile se vor scurta.
A N U S H IR V A N
1063 — Cel ce nu-şi caută sfîrşitul, dorinţa nu şi-o

va realiza pe lume.
1064 — Tu, care cauţi desăvîrşirea, stai alături de
înţelepţi ; (şi asta) dacă vrei să fii fericit.
FERDOUSI
1065 — Dorinţa de la privire se trage ; din ochi e

vederea şi din inimă vrerea.
A SA D I TUŞI
1066 — Nimeni nu-şi doreşte răul.

GO RG ANI
1067 — Dacă semeni cerul cu sămînţa dorinţei,

chiar dacă va răsări, nu va creşte altceva în afară de
imposibil.
NASER KHOSROU
1068 — Cui se înţelege cu prietenii i se îndeplinesc

toate dorinţele.
A T T AR
1069 — Cînd dorinţa se îndeplineşte şi neliniştea

se uită.
SAAD I
1070 — De vrei să-ţi îndeplineşti dorinţa, trebuie

să faci doi paşi — un pas în afară de univers, altul
(în afară) de dorinţă.
B A IA Z ID BESTAMI
1071 — Dorinţa e una, dragostea e alta.

1072 — Dorinţa e miere amestecată cu otravă ; plă

cută la înfăţişare, dar dureroasă în esenţă.
GHASEMI
1073 — Cînd nu-i dorinţă, scuze se găsesc multe.

1074 — Orbul vrea doi ochi văzători de la Allah.
1075 — în inimă am multe dorinţe, dar mîinile-mi

sînt scurte.
1076 — Dacă s-ar fi îndeplinit rugile copiilor, atunci
nici un dascăl n-ar mai fi rămas pe lume.
Proverbe
DOVADA
1077 — După cum apare, creanga este temelia rodu

lui ; dar, în sine, ea a fost creată pentru rod.
RUM I
1078 — Numai atunci, cînd îi arăţi pulsul vraciului,

poţi nădăjdui la vindecare.
1079 — Degeaba vei chinui sufletul dovedind ceea

ce e deja dovedit.
G O RG ANI
1080 — Carul neuns nu merge.

1081 — Ulciorul gol sună mai tare.
1082 — în ulciorul nou apa-i rece numai două zile.
1083 — De mergi pe jos, rupi încălţările, de mergi
în cap, rupi căciula.
Proverbe
DRAGOSTE
1084 — Se zice că orice lucru la timpul său e plg-,

cut ; o, dragoste, ce însemni tu de eşti plăcută to-
timpul ?
SU ZANI
107 C U G E TĂR I PE RSAN E
1085 — Dragostea n-are vindecare decît tot cu dra

gostea ; nicolava nu se poate face fără nicovală.
GORGANI
1086 — Pînă ce nu vine o dată la tine, n-ai să ştii

ce-i bucuria dragostei.
KHAGHANI
1087 — Doar chinul inimii e dovada dragostei.

1088 — Dragostea n-are nici început, nici sfîrşit.
1089 — Pînă şi atomii lumii, din dragoste pentru
soare, dansînd, au apărut din nefiinţă.
1090 — Dacă rotitoarea boltă cerească ar sta pe
loc, atunci lumea îndrăgostiţilor este întreaga miş
care.
RUMI
1091 — Pasărea îndrăgostită are glasul vesel.

1092 — Nu sînt eu ultimul care a adus dragostea
pe lume.
1093 — Capul făr-de dragoste e dovleac fără
seminţe.
1094 — Nu de vraci are nevoie cel ce de dragoste
boleşte.
SAAD I
095 — Niciodată nu moare inima celui reînviat cu

ragoste.
t096 — N-am auzit nimic mai plăcut decît vocea
dragostei, amintire ce-a rămas sub bolta rotitoare.
1097 — Cînd mi se îndeplineşte dorinţa (de-a vedea)
chipul iubitei e ca şi cum aş arunca duşmanului cu

piatra în cap.
HAFEZ
1098 — Fie ca dragostea să rămînă, chiar dacă eu nu

voi mai fi.
1099 — Lumea fără iubire nu are apă*. Dacă sufle
tul lumii ar fi fost fără iubire, cine ar fi putut trăi
(oare) în lumea rotitoare ? Cel ce s-a aflat fără
dragoste a îngheţat. Chiar dacă ar fi avut o sută de
vieţi, fără dragoste (tot) ar fi murit.
NE ZAM I
1100 •— Nu căutaţi la bătrîneţe dragostea femeilor

tinere.
ZAKANI
1101 ■— Puterea oamenilor izvorăşte din dragoste.

O U KH AD I
1102 — Cu adevărat, dragostea este străbuna lumii.

1103 — Ce-i acela sufletul îndrăgostitului ? — E
abisul oceanului.
1104 — Ce să mai vorbesc cu tine despre dragoste
cînd eu mă identific cu ea ?
1105 ■—- Dragostea ne-a învăţat o mie de ştiinţe ; o
mie de lumi a aprins dragostea în noi.
G H A SE M I
1106 — Acela care nu e îndrăgostit nu e om ; el

nu merită plăcerea prieteniei.
G IA M I
frumuseţe
1107 — Dragostea e dulce, iar eu mai iubesc şi

dojenile ei. Dar, eu adevărat, a te dojeni pentru ea
nu o pot face decît duşmanii ei.
1108 — Aşează pe grumaz jugul dragostei. Oare
multă vreme te vei înspăimînta de viata ta ? Ştii ce
sînt jocurile dragostei ? Acestea înseamjna răbdare
chiar dacă te vor tortura cu fierăstrăul.
1109 — Ce lucru minunat e dragostea ! Sute de plă
ceri sînt ascunse în ea. Doar una dintre ele îţi spun
şi anume că în faţa dragostei şi rege şi sărac sînt
egali.
1110 — Dragostea e o ruşine groaznică, dar ochii
îndrăgostiţilor nu văd ruşinea.
TUTI-NAME, nopţile 1, 2, 7, 11
1111 — Dragostea şi moscul nu le topeşti.

1112 — Inima ştie drumul către altă inimă.
1113 — Dragostea de gelozie n-o poţi despărţi.
1114 -— Capul fără dragoste e ca un dovleac sec.
1115 — Dacă ţi-ai dat inima, înapoi n-o mai iei.
1116 — Două iubite n-au loc într-o singură inimă.
1117 — Ceea ce nu-i veşnic nu merită dragoste din
inimă.
1118 — Pînă cînd viţelul ajunge vacă inima mamei
se topeşte.
1119 — Mamei i se rupe inima, dar doicăi i se rupe
poala rochiei.
1120 — Cînd vorbele inimii şi-ale limbii se unesc,
apare dragostea.
P ro v e rb e
DREPTATE
1121 — Nu tinde spre şerpuire ; lumea pe ee-i
drept s-a întemeiat.
p o e ţ i, 126
1122 — Dacă năzuieşti spre nemurire, încearcă să

fii drept.
1123 — Amlnteşte-ţi oricînd de dreptate ; fă drep
tate cît îţi stă în puteri.
DAGH IG H I, P r i m i i p o e ţ i, 171.
1124 — Tot ceea ce e otravă pentru trupul tău n-o

socoti băutură desfătătoare pentru trupul altora. Nu
dai (altora) dreptatea, n-o cere de la alţii ; nu fi
cumpărător de miere şi vînzător de otravă.
M A ’N A V I, C o n t e m p o r a n ii, 161.
1125 — Omul trebuie să fie drept întotdeauna ; ai

văzut pe careva să fi păgubit de ia bunătate ?
MISRI, Prim ii poeţi, 184.
1126 — Nimeni nu caută dreptatea în strîmbătate.

1127 — ...de la nedreptate niciodată nu vine drep
tatea.
1128 — Fără dreptate nu porunci în nici o treabă,
că sufletul tău de la dreptate va fi fericit.
1129 — Dacă pui oamenii la adăpost cu dreptatea,
tu însuţi dormi liniştit şi fericit de această dreptate.
1130 — Dacă ţara o ţii înfloritoare, tu rămâi înflori
tor şi fericit de adevăr.
FERDOUSI
1131 — Fii drept şi de nimeni nu vei avea teamă.

1132 — Dreptatea e luminarea ce luminează lumea.
1133 — Oriunde s-a cultivat dreptatea bogăţia-n
lume s-a-nmulţit.
1134 — Dacă dreptatea stă regelui în braţ, când nu
are sabie el e ciung.
SANAI
1135 — îmi amintesc o vorbă spusă de un dascăl :

„Nimic nu există mai bun decît dreptatea
1136 — Dreptatea moşteneşte tot ce dă gîndul
curat ; mintea este soarele, iar dreptatea lumina lui.
NASER KHOSROU
1137 — Dacă înfăptuirile cerului ar fi urmat

temeiurile dreptăţii, atunci toate rânduielile de sus
ne-ar fi fost îngăduite şi cu putinţă ; şi dacă drep
tatea ar fi intrat în socotelile cereşti, ne-ar mai fi
fost dezvăluite oare, vreodată, sufletele celor vir
tuoşi ?
K H A Y Y A M , 79.
1138 — Din însăsi nevoia ta ai ajuns drept.

RUMI
1139 — Pe omul drept nu-1 poate duee-n rătăcire

nimeni.
SAAD I
1140 — Fii drept şi n-au decît să te bârfească ; mai

bine aşa, decît să fii neghiob şi să pari oamenilor
drept.
SAADI, G o le s ta n , 69.
1141 -— Apucă-te cu mîna dreptăţii de brîul jură

mântului, străduieşte-te să n-ajungi cel ce încalcă
promisiunea jurată.
N E ZAM I
1142 — Cu cei drepţi nu merge nimeni strâmb.

114° Cel lacom de a strînge avere e peste poate
să dea de urma dreptăţii.
1144 — Dacă vrei să’ fii bun, fii bun; întotdeauna
fii drept şi spune adevărul.
KHOSROU D EH LAVI
1145 Dreptatea te face mai strălucitor decît

luna.
H46 — întunericul vine de la asuprire, iar lumina
de la dreptate ; trebuie să ştii asta şi să nu te înde
părtezi de la dreptate.
O U KH AD I
1147 — Strîmbul cu strîmb se adună, cel drept cu

cel drept.
1148 — în orice treabă care există e nevoie să pui
dreptate şi astfel îţi vei atinge ţelul.
1149 — Fii nor din care să curgă ploaia şi ,1a fel
să uzi şi floarea şi ghimpele.
1150 — Ce bine a zis acel om clarvăzător : „Ţara de
ia dreptate stă în picioare, nu de la religie".
1151 •— Dacă doreşti avuţie, urmează calea dreptă
ţii, de nu, alungă-ţi nădejdea de la ea.
1152 — Stăpân al lumii, străduieşte-te (doar) în
dreptate ! Din cupa dreptăţii bea vinul curat !
1153 — Dreptatea ridic-o cu roata şi fă loc pentru
asuprire în fîntîna inexistenţei.
1154 — Cînd dreptatea îi este arhitect, ţara nu mai

are nevoie de nimic altceva.
1155 — Năzuieşte spre dreptate pînă ee-i faci pe
toţi drepţi, pînă ce-i faci pe toţi la fel cu tine.
1156 — De la dreptate şi adevăr este lumea în
picioare ; nici o oaste nu e asemeni lor 'biruitoare a
lumii.
1157 — Spre a fi mare, fii drept şi mergi drept, ca
la judecată să fii mai presus decît toţi.
1158 — Caută dreptatea, priveşte drept, alege drep
tatea ; vorbeşte drept, ascultă dreptatea, aşează-te
drept.
1159 — Oriunde sînt lipsuri, nedreptatea strică ;
„eşti drept — eşti liber!I, dată cea mai preţioasă
cugetare.
1160 — Necredinciosul care ajunge renumit prin
dreptatea lui e mai bun pentru ţară decît un tiran
credincios.
1161 — Oraşul şi satul sînt locuite de dreptate, nu
de altceva ; lumea e fericită de la dreptate şi nu de
la altceva.
1162 — Străduieşte-te, căci orice greşeală şi orice
cusur se întorc împotriva oamenilor din pricina
dreptăţii tale ; şi nu fi aşa ea dreptatea să ia la tine
culoarea asupririi, iar pocalul cinstei să se spargă de
piatra împilării.
G IA M I
1163 — Dreptatea e înflorire, nedreptatea e pustiire.

1164 — Deşi dreptatea este amară, totuşi trebuie
ascultată.
1165 — Dreptatea dă-o de la tine însuţi, ca astfel
nici tu să n-ai nevoie de nimic.
1166 — în toate cele fii drept, fiindcă cel drept

n-are nevoie de judecător.
1167 -— Oamenii drepţi spun aşa : „Se cuvin ş a
osîndi pe măsura greşelii", iar eu zic : „Dacă cineva
săvîrşeşte o greşeală şi aceasta merită pedeapsa,
atunci tu pedepseşte-1 potrivit greşelii, dar fără să
uiţi care sînt obiceiurile, nici măsura, nici blîndefea.
GHABUS-NAF1E, Cap. VI, X X X
1168 — Cel care are dreptate nu se teme de pizmaşi.

TU TI-N A M E , n o a p te a 4.
1169 — Apa îşi croieşte drum singură.

1170 — Pentru cel nedrept săgeata e dreptate.
1171 — Dacă socoteala-i dreaptă, n-are de ce să-ţi
fie teamă.
1172 — Poartă-te drept ca şi alţii să se poarte cu
tine la fel.
P ro v e rb e
D R UM
1173 — De la înţelept pînă la neghiob este un drum

lung, iar drumul fiecăruia e mai scurt decît al
celuilalt.
G IA M I
DURERE
1174 — Patru lucruri scapă bărbatul virtuos de

durere ; trupul sănătos, caracterul frumos, renumele
şi raţiunea.
RUDARI, 65.
1175 — De vreme ce stăpîneşti toate tainele, de

unde, prietene, mai afli euvînt să fii îndurerat ?
K H A Y Y A M , 47.
1176 — Nu-i îndrăgostit acela care n-a devenit

robul durerii.
GHASEMI
1177 — Inima fără durerea iubirii nu e inimă ; tru

pul fără durerea inimii nu e altceva decît apă şi lut.
G IA M I
1178 — Oriunde s-ar afla durerea, cuibul ei tot în

inimă rămîne.
1179 — Nici ursul nu îndură durerea de dinţi.

1180 — Despre durere vorbeşti cu cei ce-au pătimit.
1181 — Fericit e acela a cărui durere a trecut la
altul.
1182 — Cînd te doare inima şi din) ochii orbi curg
lacrimi.
Proverbe
D U ŞM A N . D U Ş M Ă N IE
1183 — Dacă nu vrei să ai puţini prieteni, nu nutri

duşmănie.
1184 — De ce îl numeşti prieten pe cel care se
învrăşmăşeşte cu prietenii tăi ?
A N U S H IR V A N
c u g e tă r i pe r san e 116
1185 — Nu-ţi face duşmani, fiindcă un duşman

înseamnă mult, deoarece (şi) o mie de prieteni e
puţin.
RU D AKI, 222.
1186 — Am auzit că duşmanul e asemeni cristalu

lui ; dacă nu găseşti prilejul să-l spargi, nu te clinti ;
iar cînd eşti gata s-o faci, atunci izbeşţe-1 de granit.
1187 — Un defect mic este îngroşat de duşman ;
dintr-un iepure pe care îl găseşte la tine duşmanul
face un lup.
1188 — Cînd duşmanul cade în lanţuri, fă în aşa fel
ca până la moarte să nu scape din ele.
1189 — Niciodată să n-ai încredere în duşman,
fiindcă duşmanul e asemeni copacului de soi rău ;
copacul amar prin natura lui chiar dacă-i dai dul
ceaţă, tot rod amar va da, iar dulceaţă nu vei gusta ;
de la duşman, dacă numai astfel găseşti zahărul,
niciodată nu-1 mînca ; să fii sigur că e otravă.
1190 — Cînd duşmanul este prins loveşte-1 în aşa
fel încît niciodată, pînă la mormânt, să nu se mai
ridice.
poeţi, 91, 114, 115, 123.
1191 — Oricît bine i-ai face duşmanului, nu aştepta

de la el nimic în afară de duşmănie.
FERDOUSI
1192 — Oricine face loc în inimă pentru focul

(duşmăniei), fără îndoială că întîi la inima lui va
ajunge.
ONSORI
1 17 c u g e tă r i pe r san e
1193 — Duşmănia e treaba diavolului ; după luptă

urmează duşmănia.
ASADI TUŞI
1194 — Cînd prietenul din casă îţi este duşman,

e la fel cum ai avea un şarpe pe mînecă.
GORGANI
1195 — Nu lăsa pe duşman să se apropie, căci e

mai puţin primejdios de la distanţă.
1196 — Cine nu se păzeşte de duşman n-are cum
să nu sufere din pricina lui.
ATTAR
1197 — Mai scump e duşmanul înţelept decît

neghiobul prieten şi frate.
1198 — Frate, nu-1 socoti pe duşman un om slab,
că o scînteie va arde o lume.
1199 — Cînd duşmanul are chip de prieten, atunci
miezul prieteniei este fără coajă.
1200 — Socoteşte-1 cel mai rău dintre duşmanii
tăi pe acela care te-a împins spre răutate.
1201 — Niciodată înţeleptul nu caută duşmănie,
(fiindcă) prietenia cu omul nepăsător n-are preţ.
NASHER KHOSROU
1202 — Cel ce nu-şi distruge duşmanul ce-i stă

în faţă, acela îsi este duşman sie însuşi.
SAAD I
1203 — Padişahului care îngăduie împilarea supuşi

lor, în ziua nenorocirii prietenul îi deveni duşman
de moarte.
1204 — Duşmanul nu trece pe lingă omul cumse

cade fără a-1 împroşea cu minciuna lui murdară.
1205 ■— Vorbele duşmanilor te-au făcut să întorci

spatele prietenului ; (nu uita că) nimeni n-a;junge
duşmanul prietenului.
HAFEZ
1206 — Duşmanul înţelept, care se gândeşte la viaţă,

e mai scump decît un prieten neghiob.
1207 •—■ Duşmanul isteţ ce-a încercat să-şi ia viaţa
e mai bun decît prietenul neghiob.
1208 —- Duşman neînsemnat — mare nenorocire ;
a-1 nesocoti — mare greşeală.
NE ZA M I
1209 — în ochii duşmanului omul este asemeni

toporului, care nici tăişul nu-1 are drept.
KHOSROU D EH LAVI
1210 — Dacă în casă pătrunde fumul, el va afuma

toate uşile şi pereţii.
G IA M I
1211 — Cine îsi nesocoteşte duşmanul, repede îl va

preţui.
1212 — Se zice : nu-i duşman cel ce-i mort. cel ce-a
rupt-o la fugă şi cel care cere îndurare.
1213 — Străduieşte-te să nu-ţi câştigi duşmani, iar
dacă îi vei avea, nu te înspăimînta şi nu te întrista,
fiindcă cel ce n-are duşman merită bucuria duşmani
lor.
1214 -— Focul şi vata nu se împacă.

1215 — Duşmanul vede numai cusururile.
1216 — Nu-i duşman mai mare ca manile goale.
1217 — Şarpele trebuie omorît cu mina duşmanului.
1218 — Mic sau mare, duşmanul tot duşman rămîne.
1219 — Mai bine duşman înţelept decît prieten
neghiob.
1220 ■— Decît un prieten necredincios, mai bine un
duşman.
1221 •— O sută de prieteni e puţin ; un duşman — e
mult.
1222 — Decît o casă pustie, mai bine una plină de
duşmani.
1223 — Duşmanii sînt de trei feluri : duşman, duş
manul prietenului şi prietenul duşmanului.
Proverbe
ECONOM IE
1224 -— Economiseşte, apoi foloseşte-te cu bucurie

de agoniseală : nu te îneca în lăcomie.
poeţi, 91
1225 —- Sub rotitoarea boltă cerească cel econom

este liber, iar lacomul (ajunge) rob.
GIAMI
1226 — Făcînd economie acasă, poţi ajunge negus

tor în Hendustan.
1227 — Economia de acasă e mai preţioasă decît
negoţul în Hendustan.
Proverbe
CUG ETĂRI PERSANE 12C
EDUCAŢIE
1228 — Cînd copacul este mic grădinarul îl

îndreaptă încotro pofteşte ; dar nu mai reuşeşte
să-i îndrepte arcuirile şi îndoiturile atunci cînd a
crescut.
poeţi, 119.
1229 — Pînă nu tai fitilul, luminarea nu arde bine

şi nu străluceşte.
MANUCHEHRI
1230 — Caută oameni mai buni decît tine şi folo-

seşte-te de orice împrejurare ca să-ti petreci timpul
cit se poate mai puţin cu cei asemeni ţie.
1231 — Cel ce nu-i educat în copilărie va fi lipsit
la maturitate de fericire.
1232 — Băţul verde îndoaie-1 după cum ţi-e voia,
fiindcă uscat nu se îndoaie decît în foc.
1233 — Floarea neîngrijită de mîinile grădinarului,

chiar dacă se înalţă pînă la izvorul soarelui, tot săl
batică rămîne.
HAFEZ
1234 — Educă-ţi sufletul în ce priveşte răutatea, că

şi pe necuviinciosi îi faci rude cu educaţia.
KHOSROU D EH LAVI
1235 — Să ştii că dreptul fiului e de a primi învăţă

tură şi educaţie.
GHABUS-NAME, Cap. X X V II.
1236 — Educaţia omului nu se vede în clipele da

blîndete ei în clipele de mânie.
1237 — Zăgazul se pune lângă izvor.

1238 — Copacul se îndoaie atunci cînd e tînăr
1239 — Din necuviinţă măgăruşul fuge înaintea
maică-si.
1240 — Animalele dresate sînt mai bune decît
oamenii reeducaţi.
1241 — Dacă prima piatră e pusă strîmb, atunci
peretele va fi strîmb până sus.
1242 — Dacă vrei să-ţi faci feciorul om, dă-1 ia
păstori, însă grăbeşte-te să-l iei acasă înainte de-a
ajunge vită.
EGOISM
1243 — Cel nărod îl socoteşte pe flămînd sătul, căci
durerea oamenilor altul n-o simte.
RUDAKI
1244 — Pentru cel căruia i-a ars aria de treierat

poate să ardă (si) lumea de la un capăt la celălalt.
ABUSHOKUR B A L K III, Prim ii
poeţi, 100.
1245 — Nu fi egoist, că (egoismul) e moartea care îţi

cerneşte sufletul tău curat.
NASER KHOSROU
1246 — Nu te lăsa cuprins de slăbiciune, nu te

supune chemărilor credinţei ; nici o bucată de pîine
nu merită s-o împărţi cu alţii.
K H A Y Y A M , 66.
1247 — De dragul dobîndirii unui mic profit padi-

şahii distrug sute de suflete.
ZAKAN I
elo c in ţ A
1248 — Se zice că e om luminat acela care vorbeşte

puţin şi cu mult înţeles.
1249 — Nu compara elocinţa cu dinarul şi comoara,
că pentru ştiinţă galbenul e un spin.
FERDOUSI
1250 — întâi ai nevoie de farmec, pe urmă de elo-

cinţă.
ATTAR
EŞEC
1251 •— Nu treceţi eşecurile grele pe seama vieţii.
’ZA K A N I
EVITAR E
1252 — Cînd iei paloşul în mînă nu omorî oameni.

RU D AKI, 125
1253 — Nu spune niciodată ceea ce nimeni încă n-a

spus ; cu sila nu închizi vîntul în colivie.
1254 — Nu spune acea vorbă ce n-are preţ, fiindcă
ea e aidoma focului ce n-are parte decît de fum.
FERDOUSI
1255 -— Nu vorbi tot ce-ţi trece prin cap ; nu încurca

trandafirul cu ghimpele.
1256 — Depărtează-te de cel neghiob, cu toate că

ţi-ar putea fi şi rudă, fiindcă suferinţa (îndurată) din
pricina lui e mai mare decît liniştea.
NASER KHOSROU
1257 — Fii atotştiutor, dar scump la vorbă şi nu

puţin ştiutor şi palavragiu, căci se zice : tăcerea — e
una şi aceeaşi cu apărarea (paza), iar vorba multă — e
una şi aceeaşi cu nechibzuinţa, căci pe omul vorbăreţ,
deşi poate fi înţelept, oamenii îl numără printre ne
chibzuiţi, iar pe nesocotit, dacă el doar tace, oamenii
socotesc că tăcerea lui se trage de la judecată.
GHABUS-NAME, Cap. VII.
1258 — Să nu loveşti şarpele adormit.

1259 — Nu sta acolo unde n-ai prieteni.
1260 — Nu izbi ulciorul gol de unul plin.
1261 — De sub piatră mîna se scoate cu băgare de
seamă.
1262 — Culcă-te mai departe de cămilă ca să nu
visezi urît.
Proverbe
E V O L U Ţ IE
1263 — ...cu timpul şarpele ajunge balaur.

FARR O KH I
1264 •— Eu am murit în mineral şi m-am prefăcut în

plantă ; am murit în sfera plantelor şi m-am prefăcut
în animal ; am murit în lumea animală şi am devenit
om ; atunci de ce trebuie să-mi fie teamă de dispari
ţia prin moarte ?
RUMI
c u g e tăr i pe r san e .124
1265 — Dacă vei vina fără să-ţi părăseşti casa, mîi-

nile şi picioarele tale vor ajunge ca ale păianjenului.
S AA D I
1266 — Nisipurile au ajuns munţi, munţii — nisipuri.

NE ZA M I
EZITARE
1267 — Cu piatra în mină, iar şarpele pe piatră ; e o
prostie să pîndeşti si să zăboveşti.
SAADI, Golestan, 190
EXAGERARE
1268 — Cînd un lucru e prea mare, mîna nu-1 poate
cuprinde.
poeţi, 124.
EXEMPLU PERSONAL
1269 — In ziua luptei e vorba de curaj, cînd un

singur călăreţ se duce în faţa unei oştiri sîngeroase.
FARR O KH I
1270 — Judecata va învinui (odată) pe cel neghiob

ce-1 încurcă pe om să muncească ; vorba tatălui nu-1
va putea opri pe copil cînd spune „nu mînca“ , iar el
însuşi înfulecă halva.
G IA M I
125 CUGETARI PERSANE
EXISTENŢA
1271 — încearcă să apuci cheia comorii existenţei,
fiindcă fără nevoie nu se poate găsi perla scopului.
K A M IL K H U G IA N D I
1272 — Noi am văzut în perlă mii de oceane ; co

pacul existenţei noi l-am văzut în sămînţă.
GHASEMI
EXPERIENŢA
1273 — Pleacă şi adună din experienţa vieţii care îţi

va folosi în orice situaţie.
1274 — Acel ce n-a-nvăţat de la viaţa trăită nu va
învăţa de la nici un dascăl.
RU D AKI, 144, 181
1275 — Fără experienţă tinerii ştiutori şi virtuoşi

n-au ajuns meşteri.
1276 — Pantera pune pe fugă un cîine încercat, leul
tînăr se teme şi de un şacal.
1277 — Cel fără experienţă nu va descoperi înţelep
ciunea, nu va privi în natura lucrurilor.
1278 — Cîinele încercat înşfacă tigrul ; leul ce n-a
văzut lupta se dă înapoi şi la vederea unei vulpi.
FERDOUSI
1279 — Hei, învăţăcel, de la dascăl ia experienţă !

M AS’UD SA’D S ALM AN
1280 — Nu lucra fără experienţa bătrînului.

SANAI
1281 — Cu veneticii e aspru acel om care n-a fost

vreme îndelungată printre străini.
SAAD I
1282 ■—• Cel încercat în luptă înţelege (lupta) la fel

ca învăţatul treburile legii.
1283 — Cîinii bătrîni vînează ca leii.

NE ZA M I
1284 — Orice vede tînărul în oglindă, bătrînul vede

în cărămidă.
ZAKAN I
1285 — E un lucru limpede pentru oamenii încercaţi

că lacătul nu face treaba cheii.
G IA M I
1286 — Experienţa e un lucru minunat ; întreaga

lume e o aparenţă şi doar în experienţă se află esen
ţialul. Fiecare lucru încearcă-1 cum se cuvine şi nu fi
prea încrezător şi nici naiv.
1287 — Experienţa se aseamănă cu oglinda.
1288 — Arabii spun că fericit e acela care îşi poate
îmbogăţi experienţa din pilda altora.
1289 — Nu cu foc stingi focul.

1290 — Nimeni nu-i înţelept de la naştere.
1291 — Boul bătrîn ştie să meargă pe brazdă.
1292 —• In treburile lui orbul e clarvăzător.
1293 — Cu fiecare pagubă înveţi ceva în plus.
1294 — Demonul nepriceput şi de cîini se teme.

1295 — Nu te duce la tabib, du-te la cel încercat.
1296 — Sabia n-o poate face acela care face pana.
1297 — Hoţul încercat stinge întîi lampa din casă.
1298 — N-ajungi înotător înainte de-a intra în apă.
1299 — A l doilea tablou pictorul îl face mai frumos.
1300 ■
—■ Oţelul se căleşte în foc, omul în luptă cu
greutăţile.
1301 — Ce poate şti locuitorul pustiului despre
spuma de mare ?
1302 ■—■ Nu trimite tînărul să se însoare şi bătrînul să
cumpere măgar.
1303 —■ Nodul strîns de ţăran nu-1 poate desface nici
o sută de orăşeni.
Proverbe
EXPU NERE L A R A U
1304 — Nu trebuie să te laşi ademenit de rang şi

bogăţie ; cînd vine moartea, pentru ea vor fi egali şi
paznicul şi împăratul C inului.
NASER K H O SRO U
1305 — Cine sapă groapa în drumul altcuiva îşi face

singur, pentru mai tîrziu, drum pe sub pămînt.
KHOSROU D EH LAV I
F A M IL IE
1306 — Cel mai ales om este copilul şi nici o legătură

nu se află asemeni celei dintre părinţi şi copil.
FERDOUSI
1307 — Uşor e a te însura, dar greu a face o familie.

P ro ve rb
F A P T A , F A P T Ă B U N A , F A P T A R EA
1308 — ...fapta rea de la omul rău vine.

1309 — Oriunde fapta bună îşi găseşte locul bun.
1310 — Drumul faptelor drepte de la diavolul mur
dar vine, deşi cu o faptă bună tot nu-1 schimbi.
FERDOUSI
1311 — Fii om cu fapta bună dacă ai putere ; cînd

n-ai putere, fii cel ce doreşte binele.
A SA D I TUŞI
1312 — Fă bine şi aruncă-1 în mare, că într-o zi o să-l

aducă la ţărmul tău.
GO RG ANI
1313 ■
—■ De e cu putinţă, fă doar bine, fiindcă această
lume e rămasă de la alţii.
SANAI
1314 — Doar prin faptă încearcă-ţi gîndul.

S AA D I
1315 — Aşa cum scorpionul e rău prin natura sa, e

o greşeală să-l cruţi, iar să-l omori e o faptă bună.
NE ZAM I
1316 — Cel ce îngăduie faptele rele va fi şi el pe

depsit pentru faptele sale.
KHOSROU D EH LAV I
1317 — în această lume oamenii buni au gînduri de

leu, iar cei răi se poartă asemeni cîinelui. Clinele,
unde prinde prada, acolo o şi mănîncă, iar leul o mă-
nîncă şi-n alt loc. Locul vînătorii este această lume
trecătoare, iar prada ta — faptele bune.
1318 — Cită vreme eşti în măsură, nu-ti încrucişa
mîinile, fă bine oamenilor !
G H A B U S -N A M E , I n t r o d u c e r e , C a p .
VI.
1313 — Să ştii că faptele lor le aduce moartea ne

ghiobilor.
1320 —• Fiecare îşi are faptele pe măsura lui ; la fel
cum şi iubirea, întotdeauna, e diferită la oameni.
1321 — Cine face o faptă bună primeşte de zece ori
mai mult.
T U T I-N A M E , n o p ţ ile 12, 15, 45.
1322 — Fapta bună e tovarăş de drum.

1323 — Niciodată nu e tîrziu să curmi răul.
1324 — Fă bine altora şi amintirea ta va rămîne.
1325 — Omul nu se judecă după vorbă, nici după
barbă, nici după suflet.
Proverbe
FARM EC
1326 — Plătind răscumpărare sau cerînd îndurare

poţi scăpa din mîinile duşmanului pe cînd farmecul
este de nesupus.
1327 — La fel cum otrava topeşte trupul, farmecul
topeşte raţiunea.
poeţi, 123, 124.
f a g ă d u ia e a
1328 — Nu făgădui, fiindcă făgăduinţa poate fi

curmală, iar în mînă să nu se găsească decît un
ghimpe.
NASER KHOSROU
1329 — Cine face rău moare o dată ; cine nu-şi ţine

făgăduiala îşi dă sufletul vîntului o dată.
MUEZI
1330 — Nu făgădui, iar dacă o faci, ţine-ţi vorba şi

abată-te de la drumul nesincerităţii.
G IA M I
FĂ ŢĂ R N IC IE
1331 — Păzeşte-te întotdeauna de cel făţarnic, prie

tene, fiindcă el n-are inimă pentru un singur prieten.
NASER KHOSROU
1332 — Cel ce înalţă cucernicia pe treptele făţăr

niciei pune stavilă unirii trupului cu sufletul.
K H A Y Y A M , 36.
1333 — Mai groaznică e rana de la dinţii duşmanului

tău care în ochii oamenilor ţi se arată prieten.
SAADI, Gelestcin, 111.
1334 — De la făţărnicie se trage prostul nume, iar

răutatea (firii) n-o să te ducă la un sfîrşit bun.
1335 — Din străbuni ne sînt străine cîntecele făţar
nice ; n-avem nevoie de viclenie şi minciună.
1336 — Pînă la uşă toţi tovarăşii sînt cu mine, iar

dnd plec, toţi prietenii îmi sînt duşmani.
NE ZAM I
1337 — Rupe lanţurile făţărniciei şi prefăcătoriei,

fii (alături) de cei sinceri şi de cei ce beau vin.
ZAKANI
1338 — Cel mai înfricoşător e acel lup care se naşte

în blană de oaie.
1339 — Măgarul ştie drumul spre staulul său pe cînd

făţarnicul nu-şi cunoaşte drumul spre pîinea cea de
toate zilele.
TU TI-NAM E, n o a p te a 28.
1340 — Sub pod n-ascunzi cămila.

1341 — Şi hoţul se roagă lui Allah.
1342 — Fără interes linguşitorul nu-ţi dă bineţe.
1343 ■—■ Unde s-a mai auzit să dea sfaturi pisica şoa
recelui, şacalul găinii şi lupul oii ?
Proverbe
FECIOR
1344 — Chiar dacă îţi este duşman, feciorul îţi în

seninează privirea.
ABUSHOKUR B A LK H I, P r im ii
112.
p o e ţi,
1345 — Cînd feciorul dă ascultare poruncii, el trebuie

alintat de tată.
FERDOUSI
1346 — Merită lăudat feciorul ce-i asemeni tatălui.

FARR O KH I
1347 — Bărbăţia feciorului o întinereşte pe mamă.

1348 — Cine are un singur fecior înseamnă că nu-1
are.
1349 — Casa în care este aur se poate nărui, dar nu
se năruie casa în care sînt feciori.
P ro v e rb e
FEMEIE
1350 — ...femeia e aceea care sare-ntr-ajutor.
1351 — Pentru o femeie cinstită e deajuns un singur
bărbat.
FERDOUSI
1352 — Nu orice femeie are două inimi şi zece limbi.

ASAD I TUŞI
1353 — Femeia îmbracă ceea ce şi-a tors, ea cultivă

ceea ce a semănat.
1354 — Nu orice femeie e femeie şi nu orice născut
e (bun) fecior ; nu orice floare aduce rod, nu orice
trestie dă zahăr.
NE ZAM I
1355 — Deşi în ochii tăi femeia e bună, ajunge urîtă

cînd mătură casa.
1356 — Nu toate femeile sînt viclene şi neghioabe ;
după cum există leu, există şi leoaică.
O U KH AD I
133 CUGETĂRI PERSAN E
1357 — îi ziseră lui Eskandar :

— De ce nu iei de nevastă pe fata lui Darius,
că e atît de frumoasă ?
— Nu va fi bine, răspunse Eskandar, dacă
noi, învingînd oamenii întregii lumi, vom fi
învinşi de o femeie.
GHABUS-NAME, Cap. XXVI.
1358 — Toate femeile din lume sînt create din vicle

nie şi sînt gata să-i înşele pe toţi, neîncetat, un veac
întreg. Cînd nevasta este rea, crede că ea poate înşela
prin viclenie chiar şi soarta haină.
1359 — Toate femeile sînt pline de năzbîtii viclene,
căci fără o clipă de intrigă ele nu pot trăi. Aceste
intrigi şi viclenii prin care femeia e puternică nu
le-ar fi putut născoci nici satana însuşi.
1360 — Femeia fără zestre nu face nazuri.

1361 — Femeia frumoasă o recunoşti după mers.
1362 — în casa cu multe femei blidele rămîn mur
dare.
1363 -— La ea acasă femeia are drepturile regelui
Solomon.
1364 — Femeia e ca o coastă strîmbă — o rupi şi tot
n-o îndrepţi.
Proverbe
F E R IC IR E
1365 — Cel fericit va ajunge bogat, fiindcă fericirea

va pune în lanţuri lăcomia şi suferinţa.
FERDOUSI
1366 — Cît ai putinţă, fii fericit, că fericirea lungeşte

viaţa omului.
1367 — In lume nici un îndrăgostit nu e fără tristeţe ;
fericirea şi iubirea nu se întîlnesc împreună,
GO RG ANI
1368 — Fericirea e împreunarea cu înţelepţii ; cîşti-

gul căpătat de la neghiob e pierdere.
1369 — întotdeauna fii cu zîmbetul pe buze şi cu
firea binevoitoare, ca astfel să fii fericit pînă la
moarte.
1370 — Cere ştiinţă şi înţelepciune dacă vrei feri
cire ; caută în măreţie ştiinţa şi înţelepciunea şi vei
găsi dulceaţa fericirii.
NASER KHOSROU
1371 — Orice fericire vine de la nepricinuirea su

părării.
NE ZAM I
1372 — Aceasta este fericirea. Dar cui i se cuvine ?

ZAKAN I
1373 — Orice fericire, care e trecătoare, pentru în

ţelept nu e fericire. Cît ar fi viaţa de îndelungată, ce
folos de la lungimea ei dacă raza morţii îşi arată stră
lucirea ? O mie de ani a trăit N u h pe lume, dar iată
că au trecut deja cinci mii de ani de cînd el este
mort. Preţ are numai acea fericire care e veşnică şi
nu devine putregai.
1374 — Fericirea nu se aşteaptă de la viclenii perfide.

1375 — Fericirea face parte dintre acele lucruri cu

ajutorul cărora se poate ajunge la ţel şi cu toate
acestea are un mare neajuns şi anume — ea se
pogoară şi unde trebuie şi unde nu trebuie. Fericirea
seamănă cel mai mult cu umbra făcută de un nor.
1376 — Fericirea nu vine toată într-o zi.

1377 — Fericirea vine cînd nenorocirea doarme.
1378 — Cînd în moschee e cald, orbul e fericit.
1379 — Preţul fericirii îl afli cînd n-o mai ai.
1380 — Măsoară-te cu cel viteaz, dar nu cu fericirea.
Proverbe
FIRE
1381 — Frumoasă e vorba pe care a spus-o K h osrou :

„firea rea este o povară apăsătoare'1.
1382 — Firea rea e cel mai aprig duşman al omului ;
din pricina ei suferă şi sufletul şi trupul.
ABUSHOKUK B A LK H I, P rim ii
poeţi, 120, 121.
1383 — Măreţia, mărirea şi adevărul, toate scad odată

cu firea rea.
FERDOUSI
1384 — Pe lume, unul are firea rea, altul bună ; fie

care arată aşa cum este el cu adevărat.
1385 — Firea bună a omului e asemeni îngerului
curat, pe cînd cea rea e ca diavolul neînfricat.
1386 — Cel ce nu~şi înveseleşte sufletul cu firea bună
ce o are, la necaz va ajunge numai din pricina ei.
1387 — Firea fiecărui om creşte dintr-o sămînţă ;

de la floare porneşte mirosul, iar înţepătura de la
ghimpe.
A SA D I TUŞI
1388 — Cînd orice vieţuitoare a crescut, (la fire) e

mai bună decît omul.
1389 — Firea bună te face ca leul, pe cînd avînd firea
rea se satură toţi de tine.
SANAI
1390 — La firea rea ajungi prin firea prietenului ;

pumnalul s-a încovoiat cînd i s-a încovoiat lama.
1391 — Firea omului judec-o după faptele lui ; de
la tine vine dezvăluirea acestei ascunse taine.
NASER KHOSROU
1392 — Una-i educaţia, diferite firile.

SAAD I
1393 — Nu-i mijloc ce-ar putea aduce strălucire

fierului de proastă calitate.
1394 — Moartea ta se află în firea urîtă pe care o ai ;

dar te va salva schimbarea.
GI AMI
1395 — Străduieşte-te să ai o fire omenoasă ; înde-

părtează-te de proastele obiceiuri şi nu fi cheltuitor,
căci fructul risipei e grija, fructul grijii — nevoia,
iar fructul nevoii — înjosirea.
1398 ■— Oamenii n-au aceeaşi fire, aşa că adunarea

lor e pestriţă ; pentru aceasta muzica are dirijor, de
aceea au făcut şi reguli pentru această artă.
GHABUS-NAME, Cap. VI, X X X V I.
1397 — Firea rea. rămîne la cel rău, fiindcă niciodată

în lume cel care nu crede se poate schimba.
TUTI-NAME.noaplea 5.
1398 — După cum arată e oaie, după fire e lup.

Proverb
FLĂ M ÎN D
1399 — Sătulul îl socoteşte pe flămînd beat şi nebun.

1400 — Flămîndului şi pielea leopardului i se pare
făcută din turte.
Proverbe
FLECAR, FLE C ĂREALA
1401 — Munceşte şi lasă vorba ! In această viaţă de

muncă e nevoie.
1402 — Au trecut ani, fără ca privighetoarea să fi
dus vreodată la capăt ce făgăduieşte, deci mai bun e
vulturul, care într-o clipă şi fără să crîcnească ter
mină tot ce şi-a pus în gînd să facă.
SANAI
1403 — Cel ce se satură de vorba lui plictiseşte şi pe

alţii.
A TTA R
1404 — Omul cu limba tăiată şi care stă cuminte

într-un colţ e mai scump decît cel ce nu-i stăpîn asu
pra limbii sale.
SAADI, Golestan, 6.
1405 — Oricine are mintea ascuţită nu spune vorbe

fără rost.
NE ZA M I
1406 — Nu căuta ce nu trebuie căutat ; ce nu merită

spus, nu spune !
1407 — Vorba multă nu înseamnă şi dulceaţă ; zgo
motul tobei e din pricina goliciunii creierului.
G IA M I
1408 — Nu sîcîi şi nu fi vorbăreţ !

GHABUS-NAM E
1409 — De n-ar fi fost flecarii, lumea ar fi arătat

ca o grădină.
Proverb
FOAME
1410 — Ştergarul fără pîine e cîrpă, ulciorul fără
apă e lut.
1411 — Chinurile burţii flămînde sînt mai dureroase
decît durerea pricinuită de pierderea celor dragi.
Proverbe
FOC
1412 — De la foc nu vezi decît arderea ; dacă în

faţă se află o lume, ea arde.
FERDOUSI
FOLOS
1413 — Patru feluri de oameni au pierdut în ochii

mei, căci de la ei n-am avut nici cel mai mic folos —
tabibul, zahedul, astrologul şi vrăjitorul, eu leacuri,
rugăciuni, horoscop şi amuletă.
KHOSRAVANI, Contemporanii, 314.
1414 — Străduieşte-te să fii folositor lumii pînă ce

virtutea ta va înfrumuseţa lumea.
NEZAMI
1415 — Ce folos cînd peştele e mort, iar pe deasupra

se mai şi întoarce la pîrîu secat.
IBN YAMIN
1416 — Ce folos de la adevăr dacă pentru dovadă au

trebuit patru luni ?
GHABUS-NAME
1417 — Nici un folos să plîngi după ce totul s-a dus.

P ro ve rb
FOLOASE ŞI PO N O ASE
1418 — Paguba unuia — cîştigul altuia.

ASADI TUŞI
1419 — Deşi narcisa e plăcută la vedere, e amară

cînd o guşti.
GORGANI
1420 — Unde străluceşte soarele se ascunde şi multă

umbră.
AT T AR
CU G ETĂRI PERSANE 14 (
1421 — Acolo unde este fată frumoasă, lingă ea se

află şi d ivu l.
1422 — Pretutindeni unde sînt trandafiri sînt şi spini.
SAAD I
FOLOSIREA MOMENTULUI POTRIVIT

1423 — Cînd vrei să dobîndeşti comoara, strădu-
ieşte-te atunci cînd găseşti prilejul.
FERDOUSI
1424 — Nu chema ziua de mîine, nu trage cu ochiul

la ea, uită-te la cea de azi.
1425 — Dacă nu-ţi este nebună inima, nu pierde
clipa de faţă, căci nu vei trăi veşnic.
K H A Y Y A M , 14, 25.
1426 — Străduieşte-te să semeni azi grîu, poate că

mîine nu vei fi în stare să semeni orz.
SAAD I
1427 — E plăcută grădina raiului, însă fii cu luare

aminte şi foloseşte-te de încîntarea acestei umbre a
răchitei şi de verdeaţa poienei.
HAFEZ
1428 — Nu pierde clipa de azi, ieri a trecut, iâr pen

tru mîine nu-i speranţă.
IBN Y A M IN
1429 — Prilejul fericit zboară ca norul.

ZAKANI
1430 — Dacă doreşti muncă fără pagubă, străduieş-

te-te la tinereţe, fiindcă rodul întreg de la copacul
tînăr îl culegi,
G IA M I
1431 — E mai bine să semeni cu zece zile mai

devreme, decît să semeni cu o zi mai tîrziu.
G HABUS-NAME, C a p . X L II.
1432 — Vino tîrziu, însă vino cînd trebuie.

1433 — Nu se împarte halva în toiul bătăliei.
1434 — Cîtă vreme ceaşca ta e plină bea şi dă şi
altora.
P ro v e rb e
FORMA ŞI CONŢINUT
.1435 — Nisipul curgător nu are linişte ; forma lui

devine temelia altei forme.
RUM I
1436 — Cuvintele oricărei ştiinţe, cînd îşi schimbă

înfăţişarea, se îmbracă în straie noi, aidoma înţe
lesului lor.
NEZAM I
1437 — Forma strălucire-şi ia din conţinut.

1438 — Forma o dobîndeşti uşor, drumul pînă la cu
prinsul ei este însă greu.
OUKH AD I
1439 — De la esenţă mergi spre formă şi află cum

e ea.
1440 — Punctul nu e nimic în afară de unitatea

formei cu conţinutul.
GHASEM I
FRATE
1441 — Fratele îţi rămîne frate cîtă vreme vei avea
coroana pe cap.
FERDOUSI
1442 — Frate îţi va fi acela care-n zilele grele, la

nenorocire, te va ajuta.
NASER KHOSROU
1443 — Frate — frate, dar iedul costă şapte sute de

dinari.
Proverb
FRICA, f r ic o s
1444 — Cum te poţi preface olog cînd ai picioare ?

A i mîini, cum te poţi ascunde de luptă ?
RUMI
1445 — Deşi are grumaz puternic şi trup de elefant,

în lupta cu duşmanul tînărul nu-i bun de nimic din
pricina lipsei de curaj.
S A A D I, Golestan, 166.
1448— De la fricoşi scofală n-ai.

NEZAM I
1447 — Fricos e numai omul mărginit.

KHOSROU D EH LAVI
1448 — De vrei să n-ajungi un fricos, nu supăra pe

nimeni.
GHABUS-NAME, Cap. X X V I I I .
1449 — Frica ne asupreşte sufletul şi ne îmbătrî-

neşte trupul.
1450 — Frica e soră cu moartea.

1451 — Fricosul are patru ochi.
1452 — Cîinele înghesuit la colţ muşcă.
1453 — Pe capul hoţului şi căciula arde.
1454 — De n-ar fi frica, viaţa n-ar fi grea.
1455 — Fricosul întotdeauna vorbeşte de vitejie.
1456 — Gîngăniile fug atîta vreme cît arde lampa.
1457 — Rănitul de moarte se aruncă şi asupra leului.
1458 — Dacă te-ai speriat de duşman, înseamnă că ai
pierdut.
Proverbe
FRUM OS, FR U M U SE ŢE
1459 — Omul îşi ia frumuseţea de la răbdare ; desă-

vîrşirea omului e de la ştiinţă.
1460 — Frumuseţea trupului omenesc se află în în
ţelepciune şi în ştiinţă, nu în alai, nu în fast se gă
seşte frumuseţea.
NASER KHOSROU
1461 — Ce e frumuseţea femeii — e o plasă întinsă de

diavol cu ajutorul căreia îşi atinge scopul.
RUMI
1462 — Tot ce e plăcut vederii în inimă se cuibă

reşte.
SAAD I
1463 — Să îndepărteze Dumnezeu idealul de frumu

seţe a lumii, fiindcă frumuseţea se scîlciază atunci
cînd atinge desăvîrşirea.
NE ZAM I
1464 — Preţul nestematei vine de la frumuseţe. Ce

dacă este rudă cu piatra ?
G IA M I
1465 — Iubirea e minunată şi cere frumuseţe în

încîntare, în neasemănare $i splendoare.
1466 — Haina înfrumuseţează omul şi covorul casa.

1467 — Mai bine puţină frumuseţe decît bogăţie
multă.
1468 — înfăţişarea frumoasă e mai preţuită decît
halatul de mătase.
Proverbe
FUGA
1469 — De oameni nu fugi.
Proverb
FURIE
1470 — Furia e amară ca otrava şi e păguboasă, iar

dacă ai înghiţit-o, e gustoasă şi dulce.
ASAD I TUŞI
1471 -— Izvorul se poate astupa cu lopata, iar dacă

el se revarsă, atunci nu-1 vei putea trece nici călare
pe elefant.
GARANŢIE
1472 — Cel ce întinde mina la avutul celorlalţi nu

are înţelepciune îndeajuns.
FERDOUSI
1473 — Vrabia în mînă e mai scumpă decît vulturul

în zbor.
SAADI
1474 — Capra bună după gleznă se cunoaşte.

1475 — Cocoşul bun din ou începe să cînte.
1476 — Apa tulbure e tulbure chiar de la izvor.
P ro v e rb e
GAZDĂ
1477 -— Un oaspete n-are ochi să vadă alt oaspete,
iar gazda să-i vadă pe-amîndoi.
Proverb
GELOZIE
1478 — Dacă ţi-e teamă de durere, nu fi gelos, f i

indcă vraciul dă drept pildă că gelozia este durere
fără vindecare.
O N SO RI
1479 — Nu se află femeie care să nu fie geloasă,

dar gelozia bărbatului e o nefericire.
GO RG ANI
1480 — Nu vă îngroziţi de coarne — aşa, ziua nu

veţi cunoaşte mîhnirea, nici noaptea grijile.
ZAKAN I
1481 -—• Nu fi gelos de nu pofteşti ca tristeţea să te

cuprindă.
1482 — A fi gelos pe femei înseamnă să le faci
necinstite cu de-a sila.
GHABUS-NAME, Cap. X X V I.
GENEROZITATE
1483 — Nu voi găsi apărător pentru a-1 face să-mi
ierte greşeala ; propria sa generozitate îmi va fi
cel mai bun apărător.
F A R A L A V I, P r i m i i p o e ţ i, 62.
1484 — De năzuieşti spre mărire, fii generos, fiindcă

atîta vreme cit nu semeni, nu culegi.
1485 — Cînd ai dobîndit ştiinţă, nu te zgîrci de-a o

împărtăşi şi altora, fii asemeni norului (de ploaie)
pentru sufletul însetaţilor.
O U KH AD I
GHIFTUIRE
1486 — Cel care veşnic se străduieşte să adune cît
mai mult toată viaţa va avea de suferit.
G HINION
1487 — Unul avea un măgar, dar n-avea samar ;

făcu el rost de samar, dar lupu-i mîncă măgarul.
RUM I
1488 — Cînd ne-am făcut hoţi, atunci a răsărit

luna pe cer.
1489 — Săracul a căpătat pîine, dar n-are sac cu
care s-o care.
1490 •— Oriunde vei arunca piatra, tot pe piciorul
şchiopului cade.
1491 ■— Dacă lupul a nimerit în stînă, nenorocirea
e a aceluia care are o singură oaie.
Proverbe
G ÎLC E A VA
1492 — Nu certa (pe alţii) fiindcă vîntul gîlcevii va

desfrunzi grădina dreptăţii.
1493 — E nedemnă gîlceava la cel ce-şi caută bunul
nume ; (şi) tu păzeşte-te şi nu păşi împrejurul gîl
cevii.
FERDOUS1
GlND, GÎNDIRE
1494 -— Numai gîndirea îi poate fi regelui coroană.

FERDOUSI
1495 — Nu te gîndi la multe treburi ; gîndirea

multă încurcă treaba.
1496 — Treaba făcută de un cap nu vine de la o

sută de degete, cum nici de la trei sute de stele nu
vine isprava soarelui.
GORGANI
1497 — Cel ce vede fără a gîndi e orb ; cel ce vede

în profunzime, ce deştept este !
1498 — La început este gîndirea, după aceea începe
creaţia, materializarea lumii — aşa este de la înce
putul începutului.
1499 — Fiecare cupolă, fiecare zid şi loc sînt umbra
gîndirii arhitectului ; în aceasta nu încape nici o
îndoială, deşi în gîndire nu este nici piatră, nici
cărămidă şi nici scînduri.
RUMI
1500 — La început gîndul, apoi cuvîntul ; mai întîi

temelia şi mai tîrziu zidul.
1501 — Temelia care este în cer sau pe pămînt e

pe măsura gîndirii omeneşti.
NE ZA M I
1502 — Atunci cînd e nevoie se descoperă gîndurile.

1503 — Nimic nu putem face fără gîndire ; cel cu
judecată găseşte izbînda în orice situaţie.
1504 — Pentru a gîndi e nevoie de cap.

1505 ■— Dacă tînărul nu pricepe, lasă-i vreme de
gîndire.
P ro v e rb e
GÎN0 ŞI FAPTA
1506 — In orice caz te vei despărţi de gîndul care
nu-ţi e de trebuinţă.
1507 — Fii privitor la timp cu ochii minţii, iar cu
faptele bune fii (întotdeauna) de faţă.
1508 — Cel ce are ca ajutor înţelepciunea, cum
să se învoiască de-a se apuca de o treabă necinstită ?
G IA M I
GÎNDURI BUNE, GÎNDURI RELE

1509 — Omul cu chipul aspru e mai bun decît cel cu
gîndul negru ; muţenia e mai bună decît pălăvră
geala.
SANAI
1510 — Gîndul bun îngraşe omul.

RUM I
GLORIE
1511 — Urmele trecutei măreţii pe palatele lui sînt
mai vizibile decît focul pe culmile munţilor.
FARR O KH I
GLUMA
1512— De la glumă va izvorî mîhnirea ; gluma
proastă necinsteşte.
NASER KHOSROU
1513 — Gluma înjoseşte orice merit.

1514 — Izvorul oricărei răutăţi şi sfade este gluma.

Şi fereşte-te de a glumi, deşi gluma nu e nici cusur
şi nici păcat.
1515 — A flă tinere, cum se zice : gluma e poarta
spre răutate, adică gluma premerge orice fel de ne
fericire.
GHABUS-NAME, Cap. X III.
1516 — Vîntul aduce ploaie, gluma — bătaie.

1517 — Poţi glumi dacă tu însuţi înduri glumele
altora.
Proverbe
GOSPODĂRIRE
1518 — Un sat bine gospodărit e mai bun decît
o sută de sate dărîmate.
Proverbe
GRABA, GRĂBIT
1519 — Pentru ochii celui însetat soarele strălu
citor dă pământului sărat aparenţa apei ; dacă el se
grăbeşte nu întîlneşte nici un pîrîu.
ABUSHOKUR B A LK H I, P r i m i i
p o e ţi,
115.
1520 — Alungă-ţi graba din inirnă şi minte, fiindcă

graba adoarme gîndirea.
1521 — De cîte ori înţeleptul e grăbit, pentru el
ştiinţa şi apa sărată sînt la fel.
1522 — Mai bine să ieşi pe mare cu o corabie stri
cată decît să te grăbeşti în treabă.
151 cu g etări pe r san e
1523 — Omul a cărui minte e plină de grabă vor

beşte mult şi (dovedeşte că) e greu de cap.
1524 — Graba şi răutatea sînt treburile diavolului ;
căinţa e chinul sufletului şi trupului.
FERDOUS1
1525 — Dacă tovarăşul tău de drum se grăbeşte,

atunci nu-ţi e tovarăş.
1526 — Repede mîi, iute osteneşti.

1527 — Toate lucrurile (trebuie) dezlegate de la
nod ; ele se vor termina cu bine, dar fără grabă.
NEZAM I
1528 — La vorbă şi faptă fii fără grabă. De te vor

dojeni pentru încetineală, eu socot mai presus decît
să te laude pentru uşurinţă şi pripă.
1529 — Graba aduce multă căinţă.

1530 —• Pînă nu vezi apa nu scoate cişmele.
1531 — Cine merge repede osteneşte degrabă.
1532 — Grăbitul face de două ori aceeaşi treabă.
1533 — Havuzul nu-i gata, iar broasca a şi venit.
1534 — Nu te grăbi la m im b a r înaintea ahundului.
1535 — Cînd soarele asfinţeşte şi leneşul se gră
beşte.
1536 — Moscheea n-au ridicat-o şi orbul a şi înce
put să bată cu toiagul.
Proverbe
GREŞEALA
1537 — Nu trebuie să existe greşeală, pentru a nu

exista iertare.
NASER KHOSROU
1538 — De la acest foc scoţi fum ; acum căinţa nu

mai are noimă.
1539 — Cel ce-a săvîrşit o mare greşeală este pentru
lume asemănător crainicului ; el n-a pricinuit rău
unui suflet anume, ci însuşi sufletului său.
NE ZAM I
1540 — Nesocotind, nu zice nouă.

1541 — A întreba văduva de bărbat.
1542 — Cine ştie mult — mult şi greşeşte.
Proverb
GREUTATE
1543 — Greul vine după orice e uşor ; n-ai auzit că

ghimpele creşte alături de curmală ?
GRIJĂ
1544 — Dacă nu porţi de grijă treburilor tale, alt

cineva, în mod sigur, nu le va purta.
A SA D I TUŞI
1545 — Prietenul nu-ţi poartă de grijă cînd tu în

suţi nu-ţi porţi.
NASER KHOSROU
1546 — Frate, nimănui nu-i va rămîne lumea.

SAAD I
1547 — Eu gîndesc la una, cerul la alta.

1548 — Copilul e mare, dar grijile pentru el îl
întrec.
1549 — Stăpînul cheltuie bani. iar pe slugă o doare
capul.
Proverbe
G R O SO LĂ N IE
1550 — Cu omul crud e mai potrivită grosolănia

decît firea blîndă.
NEZAM I
H AR NIC, H Ă R N IC IE
1551 — Dacă doreşti ca ziua să se lungească, fură

o parte din noapte şi coase-o de ea.
G IA M I
1552 — Munca fă-o mai bine decît vecinii tăi şi

mulţumeşte-te cu un cîştig mic.
1553 — Niciodată vulturul neînfricat nu stă în cuib

fără să aibă treabă.
1554 — Omul harnic are casa plină de bani.

1555 — Cel care mină măgarul şi vin erea cară pietre
din munte.
1556 — Bărbat e acela care închide gura şi îşi su

flecă mînecile.
Proverbe
HAZ
1557 — Hazul nu se isprăveşte cu bine.
Proverb
HÎRTIE
1558 — Hîrtia nescrisă e bună de împachetat zahăr ;
hîrtia scrisă e bună de împachetat gînduri.
IBN Y A M IN
HOTARÎRE
1559 — Tinărul are hotărîrea schimbătoare ; e uşor
să-l abaţi din drum.
ASAD I TUŞI
1560 — Hotărîrea stăpînului e ca moartea pe ne

aşteptate.
1561 — Copacul de soi rău e bine să-l scoţi din
rădăcini.
Proverbe
HOŢIE
1562 — Dacă doreşti ca nimeni să nu te fure, atunci

socoteşte-i pe toţi oamenii hoţi şi gata !
ASAD I TUŞI
1563 — Hoţii nu-şi trag mina înapoi pînă nu le-o

trage altcineva.
SAAD I
1564 — Cînd chiar stăpînul fură din casă, cum

să mai poţi opri un străin să facă acelaşi lucru ?
1565 — Mai bine să cîştigi un bob de orz prin muncă
cinstită decît să agoniseşti o comoară din furtul
bucatelor.
KHOSROU D EH LAVI
1566 — Hoţul neprins e împărat.

1567 — Hoţul din casă greu îl poţi găsi.
1568 — Pungăşia nu cere o minte deosebită.
1569 — Hoţul îl fură pe hoţ şi Allah rîde.
1570 — Hoţului îi place bazarul plin de larmă.
1571 — Totdeauna hoţul îşi caută tovarăş de drum.
1572 — Numai hoţul neghiob fură din şura de fîn.
1573 — Hoţul e unul, iar drumurile lui sînt multe.
1574 — Hoţul nu suferă alt hoţ, iar stăpînul pe-a-
mîncloi.
1575 -— Hoţul îl recunoaşte pe hoţ chiar şi pe în
tuneric.
1576 ■— Cine a furat un ou pînă la urmă va fura şi
o cămilă.
1577 -— Cînd un hoţ fură de la altul, nenoricirea e
a celui din urmă.
1578 — Hoţul care fură giulgiul nu se teme noaptea
de morţi, însă ziua tresare cînd îi vede pe cei vii.
Proverbe
HRANĂ
1579 — Cel a cărui fiinţă depinde numai de hrană

va fi întotdeauna înfometat.
T U T I NAME, noaptea 27.
1580 -— Grămada de grîu e mai scumpă decît cea

de aur.
Proverb
IAD
1581 ■— Iadul este acolo unde (există) mîrşăvie şi

făţărnicie.
GHASEMI
IERTARE
1582 — Cînd ai ajuns la putere fă în aşa fel încît să

arunci vălul uitării peste greşelile altora.
poeţi, 126.
1583 — Dacă-1 ierţi pe neghiob, atunci scuteşte-1

şi de dări.
R A B IN G IA N I, Prim ii poeţi, 69.
1584 — Cînd te mînii şi apoi te căieşti, doar iertarea

te va vindeca.
1585 ■— Cel ce la orice păcat cere iertare, primeşte
iertarea şi nu răzbunarea.
FERDOUSI
1586 — Greşeala ce întreagă n-ai iertat-o, altă dată

n-o mai aminti.
ASAD I TUŞI
1587 -— Iartă-1 pe cel ce te supără, ca şi tu să gă

seşti la el iertare.
ATTAR
1588 — Iartă greşelile şi, cu chipul luminos, fii ase

meni zilei însorite.
1589 •— Cînd tu nu ierţi pe, nimeni, nici lumea nu
te va ierta pe tine.
NASER KHOSROU
1590 — Cere iertare, dar cere-o cu măsură, fiindcă

paiul nu suportă greutatea muntelui.
RUMI
1591 — Greşeala celor mici — iertarea celor mari.

SAAD I
1592 — Pe acela care-ţi face tot timpul bine iartă-1

dacă o dată în viaţa lui te-a mîhnit.
1593 — Dacă eşti necăjit, rabdă, fiindcă cu o iertare
te poţi curăţa de păcate.
1594 — R ua ym a zis : ,,E virtuos cel care iartă fra

ţilor toate greşelile lor şi se poartă astfel, ca să nu
dea prilejul de a-şi cere iertare sie însuşi."'
1595 — Iertarea urmează greşelii ; omul fără păcat

nu are nevoie de iertare.
1596 — E o neghiobie să ierţi duşmanul şi apoi să-i
iei urma ; dacă te-ai închis în cetate, atunci de ce să
mai baţi la porţi ?
IB N YAMIN
1597 — Dacă vei socoti iertarea o datorie, atunci tu

nu vei fi lipsit de cinste şi măreţie.
1598 — Iartă~l pe careva, nu-1 mai învinui şi de
greşeală nu-i mai aminti, astfel va fi aşa ca şi cum
nu l-ai fi iertat.
1599 — Cînd vinovatul cere iertare, tu primeşte-o
şi să ştii că nu există o asemenea greşeală care nu
s-ar putea ierta.
1600 — Ocoleşte-1 pe acela care fără tine nu izbu
teşte, nu-1 socoti pe dată slab, nu te mîndri în faţa
lui şi nu atrage mînia altora asupra lui. Chiar de
va face o mare greşeală, iartă-1 !
GHABUS-NAME, Cap. X X IX , X X X .
1601 — Iertarea e mai grea decît păcatul însuşi.

Proverb
IG N O R A N Ţ Ă
1602 — Nu te împrieteni cu oamenii neînzestraţi ;

oamenii neînzestraţi nu sînt buni nici în prietenie,
nici în duşmănie.
A N U S H IR V A N
159 CUG ETĂRI PE RSAN E
1C03 — Oamenii fără învăţătură nu-ţi poartă

povara * ; oamenii fără învăţătură sînt duşmanii
ştiinţei.
poeţi, 97.
1604 — De la neghiob nu vei căpăta (nimic) în

afară de răutate ; deci, fii atent şi nu te uita la
oamenii fără ştiinţă.
FERDOUSI
1605 — Nu sînt pe lume ruşine şi cusur mai mare

decît ignoranţa, trăieşte deci cu mândrie şi pricepere
ca să fii fără cusur.
SU ZANI
1608 — Ignoranţa e mai bună de cîteva ori decît

ştinţa care nu te schimbă ca om.
SANAI
1607 — Rupe-te de aceşti oameni neînvăţaţi, iar de

eşti simţitor, cere de la cei simţitori.
NASER KHOSROU
1608 — Noapte, nori şi ploaie năpraznică ; această

întreită beznă te duce la marea greşeală.
RUMX
1609 — îmi spuseră : „Să n-ai de-a face cu igno

ranţii ! Chiar de eşti înţeleptul veacului, măgar
ajungi, iar de eşti ignorant, ajungi şi mai neghiob“ .
* Nu te ajută.
1610 — Sufletul ignorantului întotdeauna se află

în îndoială.
GHASEMI
1611 — Omul care munceşte neştiind nimic e ase

mănător cu arcul fără săgeată, zic arabii.
IMPOSIBILITATE
1612 — Dacă nu vrei să fii socotit ca ieşit din minţi,
nu căuta ceea ce nu e de găsit.
A N U S H IE V A N
1613 — Capra nu se îngraşă cu sudălmi.

R U D AKI, 99.
1614 — Cum poate înţeleptul să fie fericit cînd e

împreună cu neghiobul ; cînd pot fi împreună apa
şi focul ?
NASER KHOSROU
1615 — Nu mi-e cu putinţă să ascund soarele după

un trandafir ; nu sînt în stare să dezvălui tainele
sorţii.
K H A Y Y A M , 77.
1616 — Sufletul întinde sute de aripi, se strădu

ieşte să zboare, iar trupul se ţine cu ghiarele agăţat
de pămînt.
RUM I
1617 — Cînd îl satură pe însetat raza mirajului ?

HAFEZ
1618 — Cine a văzut doi stăpîni într-o casă ?

1619 — Cine a văzut două picioare vîrîte într-un
singur pantof ?
1620 — Cînd sticla ajunge între (pietre de) granit
se face cioburi din pricina căderii ; cum se va lipi
cu scuipat şi cum va mai avea înfăţişarea dinainte ?
G IA M I
1621 — Nicăieri n-ai să găseşti ţări în care soarele

să se stingă.
1622 — Nu învii mortul cu plînsul.

1623 — Cu un băţ nu-i goneşti pe toţi.
1624 — Pumnul în gură nu ţi-1 poţi băga.
1625 — Nu se poate ieftin şi fără cusur.
1626 — Apa curgătoare înapoi nu se întoarce.
1627 — Umbra n-ai să ţi-o vezi în întuneric.
1628 — Oricît ai bate măgarul, cal nu se face.
1629 — Sfecla n-ajunge carne şi nici duşmanul
prieten.
1630 — Nu găseşti pădure fără uscături şi ţară fără
duşmani.
1631 — Nu plînge înaintea orbului — el nu-ţi va
vedea lacrimile.
1632 —• Din orice parte ai măsura coada măgarului
lungă nu se face.
Proverbe
INCERTITUDINE
1633 — Nu crede ce se zice despre cele auzite ; oare
ce-ai auzit se poate compara cu ce-ai văzut ?
NASER KHOSROU
1634 — Nimeni n-a văzut ziua de mîine.

1635 — Nu întotdeauna săgeata îşi nimereşte ţinta.
1636 — Doar la un veac cade n ou ru zu l într-o sîmbătă.
Proverbe
INCOMPETENŢA
1637 — Nu din pricina mişeliei labei sale puternicul
leu e în capcană.
SANAI
1638 — La vînătoare cîinele nu ajunge leu chiar

dacă-i faci pătură de mătase sau de lînă.
IBM Y A M IN
1639 — Capul oii nu se taie din două părţi.

1640 — Dacă nu dovedeşti ce ştii eşti ca o cracă
fără rod.
1641 — Cine nu ştie să cînte la surlă suflă unde nu
trebuie.
Proverbe
INDIFERENŢA
1642 — Nu se află un om mai mîrşav decît acela care
este în măsură să-l ajute pe omul împovărat de nevoi
şi totuşi n-o face.
A N U S H IR V A N
1643 —• In ziua morţi toate sînt la fel ; una de alta

n-o deosebeşti.
RUDAKI, 84.
1644 ■
—■ Neruşinatul face ce pofteşte, fără să-i fie
teamă eă-şi murdăreşte cinstea.
GO RG ANI
1645 — E uşor să-i trezeşti pe cei ce dorm ; nepăsă

torul şi mortul sînt la fel.
SAAD I
1646 — Cînd sufletul curat se pregăteşte de drum,

ce deosebire e dacă mori pe tron sau pe pămînt.
1647 — Ce-o doare pe fîntînă dacă ciutura e găurită ?

1648 — Durerea străină e ca zăpada din iarna trecută.
1649 — Pe cel ce priveşte din depărtare inima nu-]
doare.
P ro v e rb e
INDISCREŢIE
1650 — Mănîncă struguri, dar nu întreba din a cărui

vie sînt.
1651 — Despre ruşinea bogaţilor şi moartea săracilor
nu se vorbeşte.
Proverbe
IN E G A LIT A T E
1652 — Bolovanul e greu numai la locul său.

1653 — Unul va săpa canalul, altul va bea apă din el.
P ro v e rb e
IN FE R IO R ITA TE
1654 ■— Mai bine dine dedt mezin în casă.

Proverb
in im a
1655 — Două lucruri îţi înveselesc inima — chipul

prietenului şi glasul înţeleptului.
p o e ţ i, 122.
1656 — Fericire celui a cărui inimă e bucuroasă şi

senină.
1657 — Dacă inima ta înclină spre drumul păcatului,
atunci inima ta ţi-e duşman pe această lume.
FERDOUSI
1658 — Inima suferă cînd are două iubite.

1659 — Nu-ţi da inima oricărui trecător, fiindcă apele

Tigrului vor curge şi după califul din Bagdad.
SAAD I
1660 — Pretutindeni poate să fie suflet, însă lăcaşul

lui e inima.
ZAKANI
1661 — Cu adevărat, inima care veghează ştie că de

la inimă la inimă se află un drum.
1662 — Dacă toate inimile ar fi curate de neghiobie,
atunci se va scăpa de toate obiceiurile nedrepte.
G IA M I
1663 — Poate muntele să fie mare şi înfricoşător

asemeni muntelui G h a f şi cu toate acestea puterea
inimilor îl clinteşte fără trudă.
1664 — Picioarele merg înt-acolo unde te duce inima.

Proverb
INJURII
1665 — Curmă-ţi vorbele de ocară cu care ponegreşti
pe alţii, pînă nu te vezi legat de mîini şi de picioare.
A T T AR
1666 — Ciurul şi pe ulcior îl socoteşte găurit.

Proverb
INSISTENŢA
1667 — Orice-ar fi izbutit inima ta în ştiinţă, liniştea
în studiu n-o cunoşti nici pentru o clipă.
FERDOUSI
1668 — Mîine treaba va fi mai bună decît cea de azi,

fiindcă treaba de azi e mai bună decît cea de ieri.
SU ZANI
INTELIGENŢA
1669 — Să ştii că forma dispare, însă lumea ideii este
veşnică. Tu ai ajuns la formă dar nu înţelegi sensul ;
dacă eşti înţelept, scoate mărgăritarul din scoică.
RUMI
IN T E R E S
1670 — La ce foloseşte şi ce preţ are scoica ce n-are

înlăuntru perla ?
ONSORI
1671 — Interesul umbreşte prietenia ; de ce nu ne

scoatem din suflet interesul ?
1672 — Cînd intră în joc interesul, arta dispare — o
sută de văluri îi ascunde fiinţa.
RUM I
1673 — Treaba care e grea pentru lup vulpea o face

cu uşurinţă.
1674 — Pasărea zboară spre locul unde e mîncare şi
nu intr-acolo unde nu se găseşte nimic.
Proverbe
IN U T IL IT A T E
1675 — Nu semăna sămînţa ce niciodată nu va încolţi.

1676 — Cînd ieri a trecut iar mîine încă n-a venit,
ce rost are să fim azi împovăraţi de gînduri ?
FERDOUSI
1677 — Cînd a apărut pasărea întîlnirii ajutorul pe

ţitoarei a devenit de prisos.
SANAI
1678 — Nu închide vîntul în cerc ; de pomană baţi

apa în piuă.
NASER KHOSROU
1G7 cugetări persane
1679 — Cînd arama se preface în aur alchimia nu

mai e de trebuinţă.
KUMI
1680 — Cîrtiţa nu duce dorul răsăritului de soare.

1681 — Asinul lui Isus, deşi se duce la Mecca, tot
asm se~ntoarce.
SAAD I
1682 — Dacă cel ce ascultă nu pricepe vorbirea, ce

nevoie mai e de inspiraţia vorbitorului ?
1683 — Cită vreme nu e nevoie, nu sări în fîntînă

ca să nu-ţi rupi gîtul.
ZAKAN I
1684 — Nu semăna nimic pe sărătură, că tot nimic

nu va răsări ; numai truda va fi de pomană ; a face
bine oamenilor de nimic e la fel cu semănatul pe
sărătură.
1685 — Degeaba îi chinuie soarta pe neghiobi.

1686 — Deşi măgarul îşi poate îmbrăca blana leului
tot nu va semăna cu leul fioros.
1687 — Orbul n-are nevoie de lampă.

1688 — La ochi orbi, ce folos de la sorm e ?
1689 — Oricîtă apă ai turna, izvor tot nu se face.
1690 — Cel ce face daruri bogaţilor toarnă apă în
mare.
cugetări persane 168
1691 — Chiar îngrăşat, cîinele kaurm a tot nu se face.

1692 — Dacă pe măgar n-ai povară, atunci ce treabă
mai ai cu el ?
1693 — Acolo unde totu-i limpede nu-i nevoie de-a
tălmăci adevărurile.
Proverbe
INVIDIE
1694 — In pomul cu multe roade oricine aruncă mai
multe pietre.
A SA D I TUŞI
1695 — Nu lăsa invidia să-ţi ajungă la suflet, că omul

pizmaş n-are nici un preţ.
NASER KHOSROU
1696 — Socoteşte drept cinste cînd devii invidios ;

cinstea şi invidia nu se pot despărţi. Se cade să-i
socotim invidioşi pe toţi eroii şi pe toţi oamenii de
seamă.
1697 — Chelului nu-i place părul.

1698 — Măgarul străin pare mai puternic decît al tău.
1699 — In mîini străine şi bucata mică ţi se pare mare.
1700 — De n-ar fi fost al treilea, doi s-ar fi împăcat.
Proverbe
IPOCRIZIE
1701 — Niciodată nu-1 socoti prieten pe cel prefăcut ;
pe cel cu două feţe socoteşte-1 cu două feţe.
NASER KHOSROU
1702 — Dacă de la arsura setei îţi vine sufletul la

gură, nu merită să-i fii recunoscător lui K hezv pen
tru apa vie.
IB N Y A M IN
1703 — Nu întoarce spatele la glumele nesărate şi

nu dipreţui pe cei ce le spun.
ZAKAN I
ISCUSINŢA
1704 — Iscusinţa-i mai de preţ ca bogăţia.
FERDOUSI
ISPITA
1705 — După cum bine a zis acel dascăl care a făcut

să sporească ştiinţa — nu fi înclinat deloc spre ceea
ce nu ai de gînd să faci.
poeţi, 126.
1706 — Din punct de vedere al raţiunii, uciderea

ispitei e îngăduită.
NEZAM I
1707 — Pentru om lucrul cel mai scump este acela

care îi este oprit, spun arabii.
1708 — Măgarul care a văzut orz, fîn nu mai mănîncă.

Proverb
cu g etări persane 170
IUBIRE
1709 — Tu vrei răsplată pentru că-mi furi inima ?
Cine a văzut răsplată pentru hoţie ?
ABU S A LIK , P rim ii poeţi, 62.
1710 — 0 altă beţie decît a iubirii nu mai există.

R U D A RI, 239.
1711 — Iubirea e o mare, ţărmurile ei nevăzute ; o,

sărmane, oare o poţi trece înot ?
RABE’E, Contemporanii, 110.
1712 — Oamenii vorbesc că iubirea e sinceră. E ade

vărat, dar acelaşi cuvînt înseamnă „muşcat de şarpe“
în arabă.
M A ’RU FI B A LK H I, P rim ii poeţi,
134.
1713 — Nu trebuie să existe iubire fără altă iubire.

1714 — Nu se poate lega iubirea de duşmănie, fiindcă
duşmănia e de fier, iar iubirea de sticlă.
1715 — Iubirea femeii — ca şi coada măgarului ; ori-
cît o vei măsura, mai lungă de un cot (tot) nu se face.
G O RG ANI
1716 — Soarele cerului cel nepieritor — aceasta este

iubirea.
K H A Y Y A M , 30.
1717 — Iubirea pentru cel mort nu e veşnică ; iubeşte

ce e plăcut şi viu !
1718 — Iubirea care umblă cu înşelăciune nu-i iubire,
ci, mai de grabă, o ruşine.
1719 — O mie de învăţături capătă sufletul numai

din iubire, fiindcă şcoala nu i le poate da.
1720 —- Lupul şi ieul şi ursul ştiu ce-i iubirea ; ei
sînt mai puţin josnici decît clinele, care e gol de
iubire.
RUMI
1721 — De la iubire este viu sufletul înţeleptului ;

dacă n-ai iubire, atunci pleacă şi vei fi iertat.
1722 — Hei, cîrciumare, dă cupa din mînă-n mină,
dă-o, că la început iubirea mi s-a părut uşoară, iar
acum m-a împovărat.
HAFEZ
1723 —■Bărbatul cu mai multe iubite n-are pe nimeni

apropiat.
1724 — Iubirea ce nu-i veşnică, nu-i iubire, ci joc al
dorinţei tinereţii.
1725 — Iubirea nu-i un vis uşuratec, ea nu poate
dispare în vecii-vecilor.
1726 — Iubirea e doar aceea care nu scade şi cîta
vreme va exista nu se va abate de la calea sa.
1727 — E amărît omul golit de iubire ; şi cu o sută de
suflete, fără iubire e mort.
1728 — Dacă sufletul omului ar fi fără iubire, atunci
cine ar mai fi trăit pe lume ?
1729 — Eu îmi iau hrana de la iubire ; cînd iubirea
va muri, voi muri şi eu ; firea mea cu iubire se hră
neşte...
1730 — Iubirea este un lucru care omoară ; cîtă
vreme se află îndrăgostit, el nu va renunţa la ea.
NEZAM I
C U G E TĂR I PE RSAN E m
1731 — Iubirea e piatra filosofală a fericirii.

1732 — Iubirea izvorăşte din nebunie şi pasiune.
1733 — Taina iubirii a apărut sub forma a două lumi.
1734 — Sau renunţi la raţiune sau la aceea pe care
o iubeşti.
1735 — Dacă ai drept călăuză iubirea, nu asculta
vorbele izvorîte din afara raţiunii.
1736 — Fie ca nimeni să nu-mi vorbească de taina
iubirii ; ea e simbolică după formă şi tainică în esenţă.
1737 — Povestea fiinţei am văzut-o în tot ce există ;
iubirea a venit în toate particulele existenţei.
1738 — Dacă pretinzi calea spre adevăr, atunci
deschide-ţi sufletul şi inima... Această cale e bună
(numai) dacă începe cu iubirea.
1739 — Spune raţiunea : — Eu sînt izvorul a tot
ceea ce există ! A ieşit iubirea în faţă şi-a grăit :
— Eu sînt esenţa esenţelor !
1740 — Deşi la judecata de apoi vor cere de la suflet
dovezi, minunatul chip (al iubitei) va fi deajuns
pentru mine.
1741 — Iubire veche, în fiecare zi eşti alta ; pretu
tindeni toţi oamenii sînt sub puterea ta, fie cei pu
ternici, fie slabi.
G H ASEM I
1742 — Deşi iubirea este dureroasă, ea este liniştea

inimilor sincere.
1743 — Oriunde aruncă arcul iubirii săgeata, n-are
nici un rost să ţii scutul.
G IA M I
173 cugetări persane
1744 — Nu e nimeni pe lume mai măreţ decît cel

îndrăgostit şi nu e nimeni mai orb decît acela care nu
pricepe ce înseamnă iubirea.
1745 — O încălţare este (doar) pentru un picior ;
înfr-o inimă nu încap două iubite.
1746 — Prietenia e una, iar iubirea — altceva, în

iubire nimeni n-are minut fericit.
GHABUS-NAME, Cap. XIV.
1747 — Iubirea e beţie, iar mahmureala moarte ; mi

nunat e în ea cel ce e umilit şi suferă.
1748 — Iubirea străluceşte ca un soare, deşi se mai

ascunde, tot apare mai tîrziu. Ascunzi tu moscul,
învelindu-1 în cîrpe, dar mirosul plăcut tot emană
din ele.
1749 — Mă jur că omul nu va ajunge la izbîndă cînd
în el nu arde strălucitoare flacăra iubirii.
1750 — Iubirea e numai nerăbdare, deşi pe dinafară
e plină de dulceaţă. Iubirea nu se poate uni cu răb
darea — stranie ar fi fost iubire răbdătoare.
1751 — Iubirea e o flacără îngrozitoare care poate
arde totul pe lume. Dar nu e nici o nenorocire, merită
să fii oare mîhnit de un gunoi ?
1752 — Iubirea e o treabă minunată, numai că ra
ţiunea nu e în măsură să o ia în seamă ; iar dacă
slujeşte frumuseţea, atunci va uita pe dată orice alt
ceva.
1753 — A iubi înseamnă să-ţi cheltuieşti sănătatea şi
să-ţi atragi mustrările duşmanilor.
CUGETĂRI 174
1754 — Viaţa fără întâlnirea cu cea dragă inimii este

ojpedeapsă chinuitoare.
1755 — Se poate măsura iubirea cu raţiunea ? Căci
iubirea e S im orgh , iar raţiunea doar un fleac de
furnică... Nu, raţiunea nu se poate gîlcevi cu iubirea,
fiindcă alături de ea îşi pierde toată puterea.
1756 — Poruncile raţiunii au putere pînă apare sul
tanul iubirii. Cînd apare, cîrmuitorul raţiunii deja
nu mai are putere îndeajuns ca poruncile sale să fie
îndeplinite. Raţiunea e un bun vizir, iar iubirea e
un rege puternic.
1757 — Iubirea este suferinţă care nu cunoaşte în
durare.
1758 — Fără a învăţa, iubirea te face înţelept.
TUTI-NAME, n o p ţ ile 1, 11, 17, 18, 20,
22, 23, 24, 40, 42.
1759 — Cosiţele sorb vlaga iubirii.

1760 — Iubirea e ca o suveică şubredă.
1761 •— Iubirea şi urşilor la suceşte capul.
1762 -— Cine iubeşte la frumuseţe nu priveşte.
Proverbe
XZBlNDĂ
1763 — Dacă vrei să izbîndeşti, străduieşte-te să vrei

binele şi să aduci liniştea celorlalţi.
NASER KHOSROU
ÎMPĂCARE
1764 — Uşor e să-l superi pe careva ; greu e doar
să-l împaci,
NASER KHOSROU
1765 — Inima zdrobită e o nenorocire mare, iar îm

păcarea cu ea în zadar o vei căuta. Cînd mînii pe
cineva, nu uita, mult vei aştepta împăcarea.
ÎM P IL A R E
1766 — Nu împila oamenii de pe pămînt ca fumul

blestemelor să nu se ridice la cer.
ÎM PRU M U T
1767 — Nu cere împrumut de la omul de curînd

îmbogăţit, fiindcă pînă la urmă se ajunge la sfadă.
1768 — Dacă iei pe datorie, omule înţelept, cînd ai
terminat cu treaba, încearcă să dai înapoi.
NASER KHOSROU
1769 — Mai bine să-ţi cîrpeşti vechile zdrenţe decît

să ceri împrumut veşminte străine.
’ SAADI, Golestan, 207.
1770 — Socoteşte drept fericire putinţa de azi, fiindcă

ce ai azi în plus e mai preţios decît împrumutul de
mîine.
HAFEZ
ÎNCEPUT
1771 — Care este începutul omului ? Dispariţia ;

fiindcă în treburile lumii începutul şi sfîrşitul e ace
laşi lucru.
M OHAM M AD IBN VASIF, P rim ii
poeţi, 14.
1772 — Ce n-are început nici sfîrşit nu va găsi.

HAFEZ
1773 — Oriunde s-ar găsi iubirea, întotdeauna înce

putul de la ea vine.
1774 — Apariţia substanţei şi a atributelor (sale) au
devenit omul şi lumea.
GHASEMI
1775 — Primul pas e pas mărunt.

1776 — Prima lovitură e cea mai grea.
1777 — A face e uşor, greu e de început.
1778 — începutul muncii îţi poate crăpa capul.
Proverbe
ÎNCERCARE
1779 — Oamenii nu devin înţelepţi pînă nu trec prin
încercări.
M ANUCHEHRI
1780 — Cînd doreşti să alegi (şi culegi) floarea, merită

s-o faci, chiar dacă îţi înţepi mina cu ghimpele.
GO RG ANI
1781 — Pentru cel ce a îndurat nenorocirea îi e

deaj uns o singură încercare.
NASER KHOSROU
1782 — Focul arată care-i aloea şi care-i lemnul

obişnuit.
IB N Y A M IN
ÎNCHIPUIRE
1783 — Deşi nu vezi totul cu ochii, ţi le închipui

mulţumită tocmai lor.
RUMI
1784 — Unul doar vine cu suta, nu suta cu unul.

NEZAM I
ÎNCREDERE
1785 — Cîtă vreme nu aflu printre cei învăţaţi un

virtuos, nu pot spune tot ce am pe suflet.
K H A Y Y A M , 62.
1786 — Dacă porneşti în pelerinaj, caută tovarăş

de drum ; poate fi indian, turc sau arab. Nu te uita
cum arată, la culoarea pe care o are ; ia aminte la
ţelul său, la gîndurile sale. Chiar dacă are pielea nea
gră, atîta timp cît gîndeşte ca tine spune-i că e alb,
că are aceeaşi culoare cu tine.
RUMI
1787 — Nu se poate avea încredere în omul cu care

nimeni nu s-a înţeles.
NEZAM I
1788 — Nu căuta la oricine drumul prieteniei şi nu

aştepta lumină de la orice cunoscut.
G IA M I
1789 — Nu-i asculta pe toţi — obrazul roşu poate să

pălească din pricina încrederii în cei vicleni.
T U T I-N A M E , n o a p te a 5.
ÎNDĂRĂTNICIE
1790 — E un neajuns să fii îndărătnic ; firea bună e
mai preţioasă decît un chip frumos.
G O RG AN!
1791 — Ochiul care nu e în stare să vadă marea e

una, iar acela care vede numai spuma e cu totul
altceva.
RUM I
1792 — Dacă cineva se abate de la drumul drept, nu

te strădui să-l ajuţi, că tot nu vei izbuti ; dacă un
copac a crescut strîmb şi strîmb i s-au desfăşurat
crengile şi-au pornit în sus, atunci el se poate în
drepta numai tăindu-1 şi geluindu-1.
GHABUS-NAME, C a p . VI.
1793 — îndărătnicia nu e o treabă, fiindcă omul rău

îi este lm însuşi duşman.
1794 — Măgarii nu-şi împart între ei fînul.

1795 — Copilul învăţat în poală pe jos n-are să
stea.
Proverbe
INDEMINARE
1796 — în copilărie şi adolescenţă poţi dobîndi odată

cu învăţătură şi îndemînarea.
p o e ţ i, 119.
1797 ■— Omul meşter e preţuit oriunde s-ar afla ;

el nicăieri nu e robul nevoii.
KHOSROU D EH LAVI
ÎN D O IA L A
1798 —- Oricît de înţelept ai fi, îndoieşte-te de păre

rea şi hotărîrea ta.
AD IE ŞABER TERMEZI
1799 — Dacă judecătorul se gîndeşte la bacşiş, cum

izbuteşte să afle care e asupritor şi care asuprit ?
RUMI
1800 — Ştiinţa e ca sufletul în trup ; de la capul fără

ştiinţă izvorăşte îndoiala.
O U KH AD I
1801 — Sufletul celui cu judecată se găseşte în

adincurile presupunerilor şi îndoielilor.
GHASEMI
1802 - — Porunceşte copilului ce să facă şi singur

fugi după el.
Proverb
ÎNDREPTARE
1803 — Cînd tu însuţi ai luat de la început calea

pervertirii nu aştepta îndreptarea de la ceilalţi.
G IA M I
ÎN D RU M ĂTO R
1804 — Cînd de o ştiinţă n-ai habar, nimic altceva

nu-ţi mai rămîne de făcut decît să ai un îndrumător.
A SA D I TUŞI
1805 — Cel ce învaţă o meserie fără meşter ajunge

de rîs (şi) în oraş şi în sat.
1806 — Chiar şi pe acel drum pe care aţi mers de
cîteva ori să nu porniţi fără călăuză. Pe drumul pe
care nu l-aţi văzut şi pe care nu-1 cunoaşteţi nu mer
geţi singuri ; nu întoarceţi spatele călăuzei, nu fiţi
îndărătnici.
RUM I
ÎN F Ă ŢIŞ A R E
1807 — Cel preocupat de înfăţişare, cînd va ajunge la

esenţă ? Dacă omul devine înrobit de înfăţişare, va
lăsa la o parte însăşi esenţa.
ANVARI
1808 — Deşi argintul şi aurul se scot din piatră, nu

orice piatră e aur şi argint.
SAADI, Colestan, 159.
1809 — Nu trebuie să judeci după înfăţişare, fiindcă

lina şi piatra scumpă nu sînt la fel peste tot. Cine e
minunat la înfăţişare poate fi şi păcătos, căci oame
nii ascund de mult păcatul greu.
ÎNFR ÎN G E R E
1810 — Obiceiul timpului e acesta : aripile îmi sînt

frînte înainte de cădere.
NEZAM I
ÎN G Ă D U IN Ţ Ă
1811 — Nu trebuie să te supere rana făcută de prie

ten ; orice asuprire vine de la un prieten nu trebuie
să te mîhnească.
SANAI
1812 — Dacă vrei să nu te supere careva, aşează-te

pe comoara îngăduinţei.
NASER K HOSROU
1813 — Nu trebuie să-ţi deschizi uşile oamenilor

lacomi ; iar de le-ai deschis, nu trebuie să-i îmbrîn-
ceşti.
1814 — Trebuie să-i înduri pe cei asemeni nouă,
căci în copacul neroditor nimeni n-aruncă cu piatra.
1815 — închide ochii la lipsurile celorlalţi ; priveş-

te-ţi chipul şi numără-ţi lipsurile.
1816 — Şicana vremurilor e departe de a fi ruşine ;
caută îndepărtarea de ea, căci îngăduinţa ei nu-i
departe.
1817 — Două feluri de oameni sînt îngăduitori în
vremurile noastre — cei ce-au murit şi cei ce încă
nu s-au născut.
NEZAM I
1818 — Uită-te la defecte şi virtuţi şi taci ; nu umili

pe nimeni în această lume.
KHOSROU D EH LAVI
1819 — Fii bun la inimă, priveşte cu ochi îngă

duitori.
GHABUS-NAME
1820 ■—• Sorţul băieşului şi-l pune cine pofteşte.

1821 — Din pricina unui eretic uşa moscheei nu se
închide.
Proverbe
ÎNJOSIRE
1822 — înjosirea aduce pagubă sufletească, iar îndu

rarea nedreptăţii vindecă nepăsarea.
NE ZA M I
1823 — Dacă vrei să fii cinstit de maimarele vremu

rilor, ia lăuta, fă pe măscăriciul şi cîntă.
ZAKANI
1824 — Nu-ţi mînji buzele cu orice mîncare, că la

masa zgîrcitului şi siropul îţi rupe dinţii.
1825 — Nu intra în vorbă spre a lăuda pe cei jos

nici ; nu-ţi aduce ruşine pentru a căpăta o pîine de la
cei josnici.
G IA M I
1826 — Dacă omul însuşi se înjoseşte, atunci nici

slava dumnezeiască nu-1 va ridica.
1827 — A te jelui — e o treabă femeiască.

1828 — Mai bine tăiat de topor decît de cuvînt.
1829 — Pîinea din mîini străine e o plată a înjosirii.
1830 —• Inima obişnuită să ceară e nenorocirea su
fletului.
1831 — Cită vreme îţi pleci spatele te vor încărca
cu poveri.
Proverbe
ÎN S U R Ă T O A R E
1832 — încearcă-ţi bărbăţia, apoi mi te însoară !

1833 — Întîi învaţă, apoi însoară-te.

1834 — Uită-te la mamă, apoi ia fata.
1835 — Dacă mireasa e slută, ce folos de la fru
museţea soacrei ?
1836 — Insoară-te tînăr ca feciorii să aibă timp să-ţi
devină tovarăşi.
1837 — în casa ginerelui nimic nu se aude încă, iar
într-a miresei deja e muzică şi joc.
Proverbe
ÎNŞELARE, ÎN Ş E L Ă C IU N E
1838 — Dacă nu vrei să te înşeli, atunci nu socoti

treaba nefăcută ca şi terminată.
A N U S H IR V A N
1839 •—■ înşelăciunea nu trebuie să-şi afle loc în

inima ta, fiindcă după mărire urmează decăderea.
FERDOUSI
C U G E T Ă R I PER SANE 184
1840 — A da mîncare din pîinea altcuiva înseamnă

a da pe datorie hîrtiile (de proprietate).
K H O SRO U D E H LA V I
1841 — Dacă prietenul te înşeală, înşeală-1 şi tu ;

dacă sabia e încovoiată, încovoiată e şi teaca.
T U T I-N A M E , n o a p te a 3.
1842 — Noaptea, pisica arată ca o zibelină.

1843 — Nu-1 înşeli de două ori pe omul cu judecată.
1844 — Pînă nu se descolăceşte, şarpele nu intră
în gaură.
1845 — Pe cel care înşeală nu-1 cred chiar cînd spune
adevărul.
P ro v e rb e
fN T ÎM P L A R E
1846 — Se întîmplă ca de la mintea luminată a înţe

leptului să nu primeşti sfatul cel mai bun ; la fel
cum se poate ca şi copiii fără minte, greşind, să
nimerească săgeata în ţintă.
SAADI
1847 — Şi viteazul cade la pămînt din pricina unei

coji de pepene.
P ro v e rb
ÎNTÎRZIERE
1848 — Deşi treburile se mai pot amîna, dovedeşti

lipsă de înţelepciune întîrziind să faci un bine
(aproapelui).
A B U S H O K U R B A LK H I, P r i m i i
p o e ţ i, 88.
185 C U G E TĂR I PE R S AN E
1849 — Pînă s-ajungă leacul din Irak cel muşcat

de şarpe e mort.
SAADI
1850 — Pelerina nu se îmbracă după ploaie.

Proverb
ÎN T R A JU T O R A R E
1851 — Merită să te întristezi pentru altcineva, ca

şi el să sufere pentru tine.
ASAD I TUŞI
1852 — Spune o mie de „bravo“ celui deznădăjduit,

ca să poată găsi în vorba ta nădejdea sprijinului.
KHOSROU D EH LAVI
1853 — Fructul de la fruct îşi ia culoarea.

G IA M I
1854 — Bărbatul este puternic cînd fraţii săi îl

ajută.
TU TI-NAM E, noaptea, 39.
1855 — O singură albină nu umple fagurele.

1856 — Pumnalul e frate, iar puşca prieten.
1857 — Cînd o apă se uneşte cu alta adună putere.
1858 — Rana din capul cîinelui tot un cîine o vin
decă.
1859 — Să nu dea Allah să aibă o mină nevoie de
cealaltă.
1860 — De la fiecare cîte un fir şi chelul cu plete
va ajunge.
1861 — Cîte o surcică de la mai mulţi, sarcină de

surcele pentru altul.
Proverbe
ÎN TR E B A R E
1862 -—■ întreabă tot ce nu ştii, căci înjosirea în

trebării îţi arată drumul spre culmea înţelepciunii.
1863 — Întrebînd, se poate ajunge în Hendustan.

1864 — Dacă fugi de întrebare înseamnă că ascunzi
ceva.
1865 — Cît ai fi de înţelept, întreabă-1, totuşi, şi
pe neghiob.
Proverbe
ÎN T R IST A R E
1866 — Nu trebuie să te întristezi, fiindcă lumea

(nu-i decît) umbră de nori şi miraj.
a d i b ’s a b e r teem ezi
1867 -— Hei, tu, pe care nu te întristează suferinţa

altora, pe tine (alţii) nu te pot numi om.
ÎNŢELEG ER E
1868 — Nu socoti iadul atît de friguros precum se

zice, iar pe A h rim a n atît de urît precum se spune ;
deşi hoţul se ţine de hoţie şi ponegririle la adresa lui
se născocesc multe.
GOEGANI
1869 — Trăieşte în înţelegere cu oamenii spre a pu

tea gusta bucuria vieţii.
RUMI
1870 — Să-nţelegi doar ce-i lăsat să se-nţeleagă.

SAAD I
1871 ■
—■ Fără îndoială că măgarul cu sarcina mai
mică păşeşte mai uşor.
1872 — Da, cu înţelegere cucereşti lumea.

1873 — Oricine înţelege pe măsura ştiinţei sale.
1874 — Nu oricine a citit o foaie i-a-nţeles rostul.
HAFEZ
1875 -—■ Dacă în toate doi oameni se află în bună în

ţelegere ei nu se tem de loviturile şi vicleniile duş
manilor ; rămînînd singuri şi dovedind hotărîre ei
pot sfîşia perdeaua cerului.
IB N Y A M IN
1876 — înţelepţii zilelor noastre nu se lasă fră-

mîntaţi de învierea din morţi, de chinurile iadului şi
de pedepsele apropiate sau îndepărtate, de îndură
rile dumnezeieşti şi de mînia Domnului, a virtuoşilor,
a proorocilor ; de aceea fiecare zi a vieţii lor şi-o în
chină patimilor şi plăcerilor.
ZAKANI
1877 — Fii cu toţi în înţelegere ca să n-ai nevoie de

împăciuitor.
1878 — Cere de la fiecare vorbă adevărul înţele
sului şi du-te în străfundurile adîncului acestui în
ţeles ; deşi e mai frumos, închis, fisticul e mai bun

cînd n-are coajă.
G IA M I
ÎNŢELEPCIUNE, ÎNŢELEPT
1879 — Cit ar fi omul de învăţat, dacă răsplata (pen
tru aceasta) nu va fi înţelepciunea, (atunci) cunoştin
ţele sale vor fi nenorocirea sa.
A N U S H IR V A N
1880 — A i un singur trup şi un singur suflet, dar

cîte cunoştinţe ; e de mirare, eşti om sau mare ?
RU D AKI, 237.
1881 — înţelepciunea îi e deajuns omului ca oaste ;

fără înţelepciune şi cu o mie de oameni eşti singur.
1882 — Nu-i de-a înţelepciunii să dai sabia unui

neghiob cînd e mînios.
1883 — Cînd vrei să omori vulpea, ia bine seama —
să nu-i zici altfel decît „leu puternic1'.
1884 — Omul capătă cu uşurinţă multe lucruri, lu
cruri ce nu le obţine prin luptă şi război.
poeţi, 123
1885 — Murdăriile caprelor împărăteşti sînt mosc

şi şofran ; freacă moscul împăraţilor dar fără să dai
şofranul tău.
1886 — Puternic e cel înţelept.

1887 — înţelepciunea scapă omul de nenorocire.
1888 — înţelepciunea e temelia vieţii.
1889 — înţelepciunea e coroana ştiinţei.
1890 — înţelepciunea dă naştere veşniciei.
1891 — înţelepciunea se încheagă din vorbe.
1892 — De la înţelepciune inima bătrînului întine
reşte.
1893 — Fii înţelept şi blînd ; întotdeauna controlea-
ză-ţi vorba.
1894 — Oricine se abate de la drumul înţelepciunii
pînă la urmă ajunge la fapta rea.
1895 -— Inima pe care o înfrumuseţează înţelep
ciunea este asemeni comorii plină de aur şi bogăţie.
1896 — Înţelepciunea educă sufletul înţeleptului, în
ţelepciunea îndrumă pe cititor.
1897 — întotdeauna să ai înţelepciunea unui coman
dant ; cu ea ai sufletul departe de nedreptate.
1898 — înţelepciunea trebuie să fie în capul omului
muncitor ; răutatea şi iuţeala din fire nu-şi au rostul.
1899 — îndrumă-ţi vorba şi sufletul cu înţelepciune
şi vorbeşte atunci cum pofteşti.
1900 — Leagă mîinile sfadei cu înţelepciune, dacă nu
vrei să păgubeşti din pricina răutăţii.
1901 — Cînd eşti mare faci lucrul cu înţelepciune ;
dacă nu ştii, cheamă-1 în ajutor pe cel înţelept.
1902 — înţelepciunea e paznicul blîndeţii şi năzuinţa
spre bunătate ; înţelepciunea îşi trece capul dincolo
de norul negru.
CUG ETAU! PERSANE 19 J
1903 —■ Mai sus de acest văl * nu este loc pentru vor

bă ; dincolo de graniţa fiinţei nu-i drum pentru gîn-
duri.
1904 — Cel ce urmează înţelepciunea îşi amărăşte
singur inima cu faptele sale, iar cel chibzuit îl nu
meşte ieşit din minţi şi chiar ruda îl socoteşte un
străin.
1905 — înţeleptul care din depărtare a văzut mărea,
cu ţărmuri de nezărit şi fundul ascuns ochilor, în
ţelege că atunci cînd ea va ridica valul nimeni nu va
ieşi din viitoare.
FEBDOUSI
1606 — Condiţia obligatorie a înţeleptului e să do

bândească cunoştinţe şi să adune agerime pentru ca să
înţeleagă tot ce se întîmplă după indicii şi să rupă
orice văl întîlneşte în cale.
ANSARI
1907 — Măsura celui învăţat înţeleptul o cunoaşte.

FAR R O K H I
1908 — Noi toţi ne tragem din Adam şi cu toate

acestea e mai scump cel ce e mai înţeleot.
1909 — Dintre oameni înţeleptul e renumit, fiindcă

oamenii pe oameni îi respectă.
1910 — Nu aduce din depărtare toate gîndurile
drepte, fiindcă tot din depărtare hohotele de plîns
seamănă cu veselia.
* înţelepciune.
1911 — înţelepciunea în lume este obîrşia realităţii,

iar mintea în unire cu ştiinţa este căpetenia sufle
tului.
ASAD I TUŞI
1912 — Pasărea înţeleaptă sparge colivia.

1913 — Mai bun e înţeleptul rău clecît neghiobul
cumsecade.
1914 — Chiar de-i sărac, înţeleptul e mai bun de o
sută dc ori declt bogatul neghiob.
SANAI
1915 — Celui cu ştiinţă şi judecată îi sînt dragi oa

menii cu ştiinţă şi cu judecată.
A T T AR
1916 — De la înţelepciune pămîntul a ajuns bun de

locuit ; L og h m a n cu înţelepciune s-a eliberat.
1917 — împreună cu înţelepţii temniţa e o grădină,
pe cînd cu neghiobii grădina e o temniţă.
1918 — Nobleţea roadelor izvorăşte din aroma lor ;
nobleţea omului izvorăşte din înţelepciune.
1919 — înţelepciunea e mai de preţ decît aurul pe
care îl ai ; în aur nimeni nu vede înţelepciunea.
1920 — Un fir de păr de la omul înţelept costă o
lume ; o sută de capete de neghiobi nu face cît o
pîine.
NASER KHOSROU
1921 •— Cel ce şi-a scris în inimă rîndurile înţelep

ciunii n-a trăit în zadar nici o clipă din viaţă.
C U G E T Ă R I PER S AN E 192
1922 — Găseşte-ţi un loc în rîndul înţelepţilor, căci

trupul tău e fir de praf şi vînt, scînteie şi picătură de
apă.
K H A Y Y A M , 29, 75.
1923 — Bună-i prietenia cu înţelepţii ; mai bine un

duşman înţelept decît un prieten neghiob.
RUMI
1924 — Fă ceea ce merită, nu ceea ce poţi.

SAAD I
1925 — Deşi săgeata zboară din arc, omul înţelept

pricepe că arcaşul o slobozeşte.
1926 — Doi oameni cu judecată nu se duşmănesc
şi nu se încaieră ; înţeleptul nu începe să se contra
zică cu neghiobul.
1927 — Cel pe care mintea îl duce mai departe nu

spune vorbe fără rost.
NEZAM I
1928 — Paznicul tău e înţelepciunea ta.

KHOSROU D EH LAVI
1929 — Nici o lumină nu e mai de preţ ca înţelep

ciunea.
1930 — Tot ce nu-i întemeiat pe înţelepciune, pen
tru înţelept preţuieşte cît vîntul.
1931 — înţelepciunea este asemeni luminării, iar
ştiinţa asemeni deşteptării ; adormirea şi patima sea
mănă cu noaptea întunecoasă.
O UKH AD I
1932 — Dacă pentru o clipă te îndepărtezi de bezna

ta, te vei găsi în lumină şi pînă la urmă vei ajunge
(tu însuţi) lumină.
GHASEMI
1933 — Fii cu judecată, fără încăpăţînare şi fără

gîlceavă, (de nu), fugi la umbra unui om înţelept.
1934 — Sufletul înfrumuseţat cu ştiinţă şi carte
nu cere haină ca podoabă şi loc (în societate).
1935 — Dacă lumina înţelepciunii nu cade din ure
che la inimă, atunci ce deosebire este între ureche
şi gura şoarecelui ?
1936 — Dacă înţeleptul nu are argint şi aur nu-1
numi cerşetor, că în inima lui plină de ştiinţă el
e stăpînul mării şi uscatului.
G IA M l
1937 — Temelia la tot ce există ca urmare a dreptă

ţii nu poate fi neghiobia şi întîmplarea ; în acest
fel, temelia lumii a ajuns înţelepciunea.
1938 — Dacă pămîntul nu va da roade şi steaua
nu va da dreptatea, nu le socoti răspunzătoare, de
oarece stelele atîta ştiu despre răsplata dreptăţii cît
şi pămîntul despre aducerea roadelor. Cum pămîntul
n-are o aşa înzestrare de a aduce rod otrăvitor cînd
tu semeni sămînţă dulce, aşa şi steaua bună nu poate
fi rea. Cum pămîntul e înfrumuseţat cu înţelep
ciune, atunci ce e înfrumuseţat nu poate să nu dea
rod şi să nu fie minunat.
1939 — Neghiobul sărăceşte repede, iar înţelep
ciunea nici hoţul n-o poate duce, nici apa, nici focul
n-o poate nimici.
cug etări persane 194
1940 — Iar dacă vei sărăci, străduieşte-te să te

îmbogăţeşti cu înţelepciunea, căci bogăţia înţelep
ciunii e mai scumpă decît bogăţia de bunuri. Doar
cu înţelepciune se poate dobîndi bogăţia, iar cu bogă
ţia n-ai să aduni înţelepciunea.
1941 — în orice situaţie te-ai găsi, poartă-te în aşa
fel încît să nu treacă un ceas fără să dobîndeşti în
ţelepciune, căci înţelepciunea trebuie învăţată şi de
la neghiobi.
1942 — N-are rost să fii îndrăgostit de Ptolemeu
şi Platon, însă trebuie să ai puţină înţelepciune.
1943 — Oricît ai fi de tînăr, nu te abate de la dru
mul înţelepciunii, măreţiei şi bunei-cuviinţe, ca
ţara să n-aibă de suferit (de pe urma ta).
GHABUS-NAM E Cap. II, V, VI,
XIV.
1944 ■— înţelepţii îşi luminează privirea şi fericit

e acela care nu e lipsit de această lumină. Crede-mă
că limba lor nu poate greşi, fiindcă cel care a recă
pătat vederea nu poate greşi.
1945 — înţeleptul merită laudele ! Faptele lui nu
se întîmplă să fie nefericite. Tot ceea ce gîndirea
înţeleptului născoceşte va fi logic şi minunat, aidoma
poeziei.
1946 — în treburile sale fiecare e înţelept.
1947 — îl putem numi înţelept doar pe acela care,
avînd încă putere, se păzeşte de nenorocire,
TU TI-NAM E, n o p ţ ile 16, 17, 20, 27.
1948 — Capul mare nu e semn al minţii.

1949 — Mintea omului nu ţine de vîrstă.
1950 — înţelepciunea caută înţelepciune.
1951 — Omului îi trebuie minte şi nu putere.

1952 — înţeleptul e sătul de înţelepciunea lui.
1953 — Mintea oamenilor în ochii lor se citeşte.
1954 — înţeleptului îi ajunge şi o singură vorbă.
1955 -— înţelepciunea se învaţă şi de la neghiobi.
1956 — Cioara înţeleaptă şi cu pămînt se hrăneşte.
1957 •—• Oamenii mărunţi greşesc, cei de seamă
iartă.
1958 — înţelepciunea îşi soarbe puterea şi din
afară.
1959 — înţeleptul pricepe cu privirea, neghiobul cu
ciomagul.
1960 — înţeleptul ştie şi întreabă, neghiobul nu
ştie şi nu întreabă.
1961 — Chiar de eşti Alexandru Macedon, la drum
nu porni fără bătrîni.
1962 — înţelepciunea nu e un dar al firii ci rod
al încercării.
1963 — Omul trebuie judecat după înţelepciune, nu
după cine e tată-său.
P ro v e rb e
în v ă ţ a t , în v ă ţ ă t u r ă
1964 — Pe cine timpul nu l-a învăţat, nimeni nu

trebuie să-şi cheltuiască stăruinţa să-l înveţe, fiindcă
strădania lui se va duce pe pustie.
A N U S H IR V A N
1965 — De unde ştie acel om înţelept dacă n-a în

văţat ? Dulgherul nu face treabă decît cu unelte.
1966 — învăţatul nici în mormînt nu e mort, pe cînd
neghiobul e mort şi pe tron (stînd).
ABU S A L IK , P r i m i i p o e ţ i, 59, 63.
1967 — Nu e comoară mai grozavă decît ştiinţa ;

cit poţi, du-te şi strînge această comoară.
R U D A KI, 209.
1968 — învaţă ! ca să n-ai nici o zi nefericită.

1969 — învaţă cit poţi, pînă vei ajunge rege.
1970 — învaţă cit poţi şi tu însuţi vei ajunge fericit.
1971 — învaţă cit eşti viu, zi şi noapte — aşa a
spus înţeleptul cînd a început să vorbească.
1972 — Legea învăţăturii a fost stabilită la înce
putul (lumii) ; prin învăţătură cel slab îl biruie pe
cel puternic.
1973 — învăţătura este aceea care îl face pe om
cumpătat, astfel a grăit marele înţelept al vremii,
căci învăţătura te scoate din necazuri şi dacă te
rătăceşti tot ea te readuce pe drumul bun.
1974 — Atunci cînd se vorbeşte frumos, învaţă;
iar spre acel lucru care nu e de tine tinde mai
puţin.
poeţi, 93, 110, 117, 126.
1975 — învaţă din fiecare ştinţă pînă ce-ţi vei afla

liniştea.
1976 — Cînd înveţi cu modestie (atunci) vei asculta
vorbele înţelepţilor.
1977 — Nu te odihni nici o clipă, învaţă dacă vrei
să-ţi înflăcărezi sufletul.
1978 — Ce vorbă e asta, că mi-am îndeplinit toate
dorinţele ? Am învăţat oare tot ce-mi trebuia ?
1979 — Nu pierde nici o clipă în a învăţa ; din pri
cina ştiinţei nu-ţi arunci inima în îndoială.
1980 — Niciodată nu te opri de a învăţa cînd auzi

cîte o vorbă din oricare ştiinţă.
FERDOUSI
1981 — Bogat e cel fericit ; respectat e cel învăţat.

ASAD I TUŞI
1982 — Cel ce n-a învăţat nu şi-a atins niciodată

ţelul.
1983 — Ca să poţi coase veşminte potrivite pe trup,
trebuie să înveţi la cei ce se pricep s-o facă.
A T T AR
1984 — Ascultă-mi bunul meu sfat, părintesc, nu

te gîndi la învăţătură ; de la ea numai necazuri se
ivesc.
M AS’UD S A ’D S A LM A N
1985 — Pînă nu înveţi nu poţi face bine nimănui.

1986 — Nimeni n-a ajuns învăţat decît de la alt
învăţat.
1987 — Ţi-e ruşine să înveţi ? Nu-ţi e ruşine de
această ruşine ?
1988 — învaţă, chiar de ţi-e greu, căci învăţătura
uşurează greutăţile.
1989 — Ţi-e ruşine de neştiinţa ta ? Atunci de ce
ţi-e ruşine să înveţi ?
1990 — învaţă ce nu ştii şi fii cu băgare de seamă,
fiindcă a învăţa nu e un cusur.
NASER KHOSROU
c u g e tăr i persan e 198
1991 — învăţat e acela care nu face lucruri ne

ghioabe şi nu acela care pe oameni îi învaţă şi el
nu face aşa.
1992 — Natura omului învăţat e aceeaşi cu a auru
lui curat ; oriunde s-ar duce e înconjurat de pre
ţuire şi respect.
1993 — Cel căruia nu-i e ruşine să înveţe scoate

fum din apă şi rubin din piatră.
1994 — Alegînd din fiecare carte ceea ce era în ea
preţios, eu am scos din fiecare păstaie seminţele ei.,,
şi din toate acestea am făcut o comoară.
1995 — Pentru zgîrcit aurul e pricină de teamă şi
mîhnire. Ceea ce tu aduni cu trudă şi moarte nu e
argint, ci aur. Priveşte la neghiobi cum, pentru o
piatră, un prieten începe cu altul războiul. Mai bine
să-ţi iei gîndul de la comori, căci de la ele vei
primi drept soartă numai nenorocire şi teamă.
N E ZA M I
1996 — Tu te înalţi prin învăţătură şi vei fi preţuit

de toată lumea.
O U KH AD I
1997 — Nu trece mai departe pînă nu înveţi lecţia

pe care o ai în faţă.
1998 —■ Nimeni nu găseşte viaţa de două ori ; du-te
după ştiinţa de care ai nevoie.
1999 — Viaţa e scurtă, multe sînt cărţile şi învă
ţăturile ; ia (din ele) tot ceea ce-ţi trebuie !
2000 — Preţul omului nu se socoteşte în argint
şi aur ; preţul omului e pe măsura instruirii sale.
G IA M I
199 c u getări persane
2001 —■ învăţătura — oglinda minţii.

2002 •—- Aşa că dacă ai minte, învaţă ceva, căci
mintea fără pricepere e ca trupul fără veşminte sau
ca omul fără chip, că doar s-a zis ; învăţătura e
chipul minţii.
2003 — Iar tu ia înţelepciunea şi de la neghiob, nu
numai de la înţelept.
2004 — Nu învăţa pe nimeni lucruri rele, fiindcă
asta e la fel cu a face rău.
2005 — Subjugă-ţi trupul prin clobîndirea înţelep
ciunii şi bunăvoinţei. învaţă ceea ce nu ştii şi aceasta
iţi va da două lucruri : sau folosirea a ceea ce ştii
sau învăţarea a ceea ce nu ştii.
2006 — Dacă-ţi poţi dobîndi pîinea cu neghiobia si
nepriceperea, fii neghiob şi nepriceput. De nu, învaţă
ceva. Nu te ruşina de a învăţa şi ascultă vorbe înţe
lepte, ca astfel, mai tîrziu, să scapi de ruşine.
2007 — învaţă ceea ce poţi, fiindcă de la asta vei
avea folos. i
GHABUS-NAME, Cap. V, VI, X X V II.
2008 — Dacă mă duc să învăţ, atunci mă duc cu

gînauri bune şi de aceea, chiar dacă n-am încuvi
inţarea părinţilor, e clar că nu este păcat şi nici
vină.
2009 — Mintea e una, iar şcoala e altceva.

2010 — Sabia n-are putere acolo unde e pana.
2011 — îndreaptă copacul cîtă vreme e tînăr.
2012 — Neştiutorul de carte e la fel ca orbul la
drum.
2013 — Măgarului neînvăţat căpăstrul nu ii scoţi.
2014 — Fierul se bate cînd e roşu, iar omul se învaţă

de mic.
2015 — Copilăria e vremea cînd se învaţă cartea şi
respectul.
2016 — Cine la patruzeci de ani învaţă să bată la
tobă, doar în mormînt va ajunge meşter.
Proverbe
ÎN V I N U I R E
2017 — Pe cît poţi, nu-i învinui pe alţii, fiindcă tu

însuţi, prietene, nu-ţi cunoşti păcatele.
NASER KHOSROU
2018 — Nu mă învinui, fiindcă pentru mine dra

gostea e şi laudă şi chin.
ADIB SABER TERMEZI
2019 — Cînd doi prieteni se învoiesc în toate, atunci

o mie de învinuiri ale duşmanilor nu fac nici cît ju
mătate din bobul de orez.
IBN Y A M IN
2020 — Fiindcă întotdeauna oamenii care păcătuiesc

tind să-i învinuiască pe alţii şi să-i blameze, nu
învinui pe nimeni de fapte josnice ; doar atunci o
poţi face cînd fapta este clară.
J IG N IR E
2021 — Jignirea pe oricine mîhneşte ; oricui îi e

grea jignirea prietenului.
GORGANI
2 01 CU GETĂRI PERSANE
2022 — Nu rîde de cinstea nimănui, fiindcă asta e

mai rău decît firea rea.
NASER KHOSROU
2023 — E un păcat să tulburi inima înţeleptului.

2024 — Clinele e mai cinstit decît omul care jig
neşte alţi oameni.
HAFEZ
JOC, JOACA
2025 — Hei, potîrniche, nu te juca, învaţă de la
corb, fiindcă cu joaca potîrnichea nu se face corb.
NASER KHOSROU
2026 — Vîntul aduce ploaie, joaca bătaie.

Proverb
JOSNICIE
2027 — Omul josnic e asemeni unei pisici flămînde ;
cîteodată se jăluie din toate puterile, cîteodată se
linguşeşte.
NASER KHOSROU
2028 — Pentru un os, cîinele face pace ; josnicul greu

îşi împacă sufletul.
NE ZAM I
2029 — Doar s-a zis : — mai bine să laşi ceva duş

manilor decît să ceri, la nevoie, de la prieteni.
GHABUS NAME, Cap. X X I.
2030 — Oricine e gata să se împrietenească cu

bogatul.
Proverb
JUDECATA
2031 — Recunoaşte că judecata e prima creaţiune.

2032 — Judecata e dascăl, judecata te mîngîie, ju-
decata îţi întinde mîna în ajutor.
2033 — Cînd judecata se întunecă, bărbatul curat la
suflet nu va avea parte de bucurie nici măcar un
ceas.
2034 — Judecata e ca ochii pentru suflet şi dacă te
gîndeşti, fără vedere n-are să-ţi fie prea vesel să
trăieşti.
2035 — Mulţumită judecăţii eşti cinstit, iar picioa
rele le are în lanţuri cel ce s-a rupt de judecată.
FERDOUSI
2036 — Din pricina lipsei de judecată pasărea ce

stă în colivie nu-şi găseşte salvarea.
RUM I
j u r A m în t
2037 — Nu-ţi deschide gura pentru jurăminte

strîmbe, fiindcă aceasta aduce boală inimii şi pagubă
sufletului.
G IA M I
LACOM, LĂCOMIE
2038 — Pe oricare rob, care e cumpărat sau vîndut,
socoteşte-1 mai slobod decît pe cel care e rob al
pîntecului său.
A N U S H IR V A N
2039 — De duşman se poate scăpa sau cu bani, sau

cu pace, pe cînd de lăcomie nu există putinţă de
scăpare.
poeţi, 123.
2040 — Respectul, locul de onoare (i se cuvin) ace

luia care nu e lacom.
K H O SR A V A N I, Contemporanii, 315.
2041 — Cel lacom la bucate nu e sănătos ; mare e

cel care îşi caută sănătatea trupului.
FERDOUSI
2042 — Nu te întinde ca faţa de masă pentru pîine,

nu te încinge, ca un cuptor, doar pentru pîntece.
M ANUCHEHRI
2043 — De la lăcomie vin durerile trupeşti.

2044 — Cînd există lăcomie, inima omului are mai
multe noduri.
2045 -— Din pricina lăcomiei calicul nu îndrăzneşte
să vorbească ; cînd lăcomia s-a scurtat, limba s-a
lungit.
ASAD I TUŞI
2046 — Nu te duce acolo unde se află sămînţa lă

comiei ; priveşte, sub sămînţă (vei vedea) capcana
nefericirii.
2047 — Lăcomia la femei urcă mai sus decît ruşinea

şi bunacreştere.
GO RG ANI
2048 — Clinele lacom stă la uşă pentru a fi alintat.

2049 — Te-ai îndatorat lăcomiei şi ai intrat ca bu
cata de aur în gura cleştelui.
SANAI
2050 — Suferinţa oamenilor are ca pricină lăcomia ;

sămînţa bolii în bucatele îmbelşugate se află.
2051 — Nu mînca din belşug cînd nu e vremea şi
cînd nu trebuie, căci, fără îndoială, lăcomia aceasta
te va mînca ea pe tine.
ATTAR
2052 — Adună-ţi patimile şi aşează-te într-un colţ ;

nu călări calul necredinţei şi nu scăpa frîul lăcomiei.
2053 -— Vei ajunge om cinstit dacă-ţi scurtezi lăco
mia, vei ajunge fruntaş dacă-i urmezi pe cei înţelepţi.
2054 — Lăcomia pune culoarea galbenă pe faţa oa
menilor ; dacă eşti bărbat cu adevărat, taie capul lă
comiei.
2055 — Cînd eşti nesăţios, eşti cîinele fiecărui pă-
gîn ; cînd ai rupt cu lăcomia, eşti propriul tău sultan.
NASER KHOSROU
205 c u g etări pe r san e
2056 — Dintre toţi cei ce au trecut acest prag, unde

e cel întors, ca să-l pot întreba ? Fereşte-te de ispita
lăcomiei şi a poftelor ; nu strînge nimic, pentru că
drumul vieţii e fără întoarcere.
K H A Y Y A M , 41.
2057 — Lăcomia orbeşte chiar şi ochii înţeleptului ;

pasărea şi peştele sînt ademenite în plasă de însăşi
lăcomia lor.
2058 — Mănîncă puţin şi vei avea multă tihnă ; mă-

nînci mult, multe răni vei avea. Ce legătură are
mintea ta cu mîncarea ? Zgîrcenia te-a împins la lă
comie. îndepărtează-te de acest nătărău * care îi în
şeală pe cei cu judecată.
N E ZAM I
2059 — Deşi prăjitura e bună pentru trup, cînd

mănînci mult e rea pentru pîntece.
2060 — Nu sădi sămînţa lăcomiei în inimă, că pînă
la urmă rodul ei va fi căinţa.
2061 — Cînd lăcomia bate la uşă, dreptatea fuge din

casă.
2062 — Lăcomia nu e altceva decît lanţuri la pi
cioare ; lăcomia nu e o treabă pentru omul înţelept.
2063 — Alungă-ţi lăcomia din suflet, fiindcă şi peş
tele cade în cîrlig tot din pricina lăcomiei.
2064 — Nu trage calul lăcomiei sub tine ; descurcă-te
în lume pe măsura nevoii.
* Lăcomia
2065 — Să nu-ţi mai fie gîndul la lăcomie ; uită-te

la pasăre şi vei înţelege că lăcomia a dus-o în laţ.
2066 — Lăcomia şi dreptatea sînt ca focul şi apa ;
cum se adună ele într-un loc ?
2067 — Nu deschide ochii lăcomiei la aurul celor
mîrşavi ; fii ca scoica care se mulţumeşte cu mărgări
tarul său.
2063 — Ce poate fi mai urît pe lume clecît să ajungi
robul pîntecelui, inimii şi sufletului ; străduinţele
tale vor lua calea pîntecelui şi orice altceva, în afară
de el, pentru tine nu mai există.
G IA M I
2069 — Nu te lăuda cu ştiinţa pe care n-o ştii şi nu

căuta în ea pîinea, n-ai să-ţi atingi ţelul cu o aseme
nea stiintă.
GHABUS-NAME, Cop. VII.
*
2070 — Vulpea vie ia vamă şi de la un leu mort.

2071 — Neghiobul mai bine pierde tot decît să îm
partă cu alţii.
Proverbe
LAŞITATE
2072 — Cinci vulturul cade pînă şi ciorile îl ciugulesc.
Proverb
LAUDĂ, LĂUDĂROŞENIE
2073 — Dacă doreşti ca dojana oamenilor de rînd
să nu cadă asupra ta, laudă-le munca !
A N U S H IR V A N
2074 — Deşi păgubeşte punga, lauda şi vorba dulce

aduc folos.
2075 — Dacă te-ai îmbogăţit, atunci nu te făli, fiindcă
la fel ca tine mulţi au văzut şi vor vedea această lume.
RU D AKI, 105, 144.
2076 — Cel mai mare cusur — îmbătarea de sine ; a

se socoti mai presus decît toţi oamenii.
ANSARI
2077 — Prostului îi place lauda de sine.

SAAD I
2078 — Lauda de sine zămisleşte doar prostie.

HAFEZ
2079 — Nu te lăuda cu izbînda asupra duşmanului ;

vei fi înfrînt dacă te vei lăuda.
208(ţ — Nu lăuda treaba oamenilor josnici, căci
hrănirea lupului aduce pabugă.
2081 — Poţi să te lauzi cu vorba, care e ca mărgă
ritarul ; doar cărămizile se pot înmulţi cu un tipar.
NEZAM I
2082 — Ce te lauzi cu numele tatălui cînd nu eşti

în stare să calci pe urmele lui ?
O U KH AD I
2083 — Deşi omul iubitor de bani se laudă cu dăr

nicia, la uşa lui nu se poate cerşi bunăvoinţă ; este
un vechi proverb care spune că din balegă se face
naramza, dar ea nu poate mirosi după ce e pusă
la rădăcina copacului.
G IA M I
CU G ETĂR I PER SANE 208
2084 — Străduieşte-te să fii lăudat de cei înţelepţi ;

ai grijă ca cei neghiobi să nu înceapă a te lăuda,
fiindcă cel pe care-1 laudă prostimea, cum am auzit
eu, este dojenit de oamenii cu judecată.
2085 — Nu tot ce-i rotund e nucă.

2086 — Spicul înalt boabe nu poartă.
2087 — Fiecare pasăre îşi laudă cuibul.
2088 — Şi ceapa se socoteşte pe sine fruct.
2089 — Dacă ai palme moi, mîngîie-te singur.
2090 — Lauda de prisos e mai rea decît sudalma.
2091 — Calul goneşte şi călăreţul se laudă.
2092 — In satul străin vaca mare arată ca un viţel.
2093 — Te judecă nu după ce ai avut, ci după ce ai
acum.
2094 — Nu numai tu ai adus la bazar castraveţi
proaspeţi.
2095 — în iazul în care nu-i peşte broasca e căpetenie
de oşti.
20945 — Zici că eşti măgar, dar să mănînci orz nu
eşti în stare.
2097 — înţeleptul îşi laudă calul, neghiobul se laudă
pe sine însuşi.
Proverbe
LEAC
2098 — Nu-i de-a-nţeleptului să pună-n cumpănă un
leac.
SAAD I
2099 — Cui mai ajută leacul cînd moartea a venit î

NEZAMI
m C U G ETĂR I PE R S AN E
2100 — Apa e leacul bolnavului.

Proverb
LENE, LENEŞ
2101 — Dacă tînărul începe să lenevească, rămîne cu

un caracter josnic şi suflet întunecat.
FERDOUSI
2102 — Cusur pentru bărbat e să stea acasă ; băr

batul trebuie să muncească.
SANAI
2103 — Cine doarme vara la umbră nu va dormi în

nopţile de iarnă din pricina foamei.
2104 — Nu te mîndri în răstimpul cînd ai putere, (că),
lenevia este o lipsă pentru cel puternic.
NASER KHOSROU
2105 — Zefirul zorilor miroase a trandafiri, dar ce

ştie despre el omul care doarme ?
G IA M I
2106 — Lenea e năruirea trupului.

2107 — Pe cel ce doarme îl poţi trezi cu o singură
strigare, pe cel leneş nici cu goarna, nici cu toba nu-1
trezeşti.
2108 — Lenea e ucenicul nefericirii.
GHABUS-NAME, C a p . VI, X X III,
XXX.
2109 — Şi dumicatul trebuie mestecat.

2110 — In copacul leneviei creşte foametea.
2111 — Cu „bravo“ nu se împodobesc hainele.
2112 — Trîntorul şi pe Allah îl scoate din răbdări.

2113 — Decît un înţelept leneş mai bine un neghiob
vrednic.
2114 — Roagă-te să moară alfabetul că de nu, învă
ţători sînt mulţi.
2115 — Porunceşti leneşului să muncească, vei auzi
de la el o povaţă.
Proverbe
LIB E R T A T E
2116 — Nu trebuie să te frămînţi pentru ceea ce nu

există ; trebuie să fii liber pentru ceea ce există.
2117 — Îndurînd suferinţa, omul o preface în liber
tate ; picătura de apă uitată în temniţa ei de cochilie
ajunge mărgăritar.
2113 — Nu-i dar mai scump ca libertatea.
K H A Y Y A M , 13, 81.
2119 — Ştii unde se dă pe faţă preţul omului liber ?

— în renunţarea la masa pe care i-o oferă zgîrcitul.
SANAI
2120 — Starea captivului eliberat din lanţuri e fără

îndoială mai bună decît starea emirului căzut în
captivitate.
2121 — Tindeţi spre societatea celor cinstiţi, nobili şi

drepţi, ca să fiţi liberi.
2122 — Nu vă pierdeţi liniştea ca să vă căpătaţi un
renume, pentru că (numai) astfel veţi trăi liberi.
ZAKAN I
2123 — Mai bine mort decît rob.

2124 — Libertatea e dovada bunăstării.
2125 •—• Indiferent unde-ar zbura pasărea din colivie,

pretutindeni i se va părea rai.
Proverbe
LIMBA
2126 — Cînd limba e în înţelegere cu inima uşa jos

niciei nu se află în nici o parte.
FERDOUSI
2127 — Limba tăiată de la locul ei e mai scumpă

decît aceea care minte.
2128 — Rana limbii e mai grea decît rana suliţei, că
una răneşte trupul, iar cealaltă sufletul.
ASAD I TUŞI
2129 — Vorba şi limba sînt destăinuitorii sufletului,

straja trupului, aducători de pagubă şi cîştig.
SANAI
2130 — Cine-şi lasă slobodă limba pentru bîrfeală de

răzbunare nu scapă.
2131 ■
—■ Leagă-ţi limba, să nu poată judeca pe alţii ;
de nu, te leagă ea de mîini şi de picioare.
ATTAR
2132 —• Sub limbă se ascunde omul.

2133 — Cînd ai de-a face cu un copil, trebuie să-i
vorbeşti pe limba lui.
RUMI
C U G E TĂR I PER SANE 212
2134 — Ce să zic ? Mai bine nu spun nimic, că limba

din gură e paznicul capului.
SAADI
2135 — înţeleptule, ce e limba ?

— JE cheia comorii înţeleptului !
2136 — Limba dă-n vileag omul, cum greutatea
(dă-n vileag) nuca seacă.
S A A D I, Golestan, 7, 187.
2137 — Limba-i de carne, sabia de fier.

NEZAM I
2138 — Adevărul se deschide cu limba, amănuntul

iese la iveală mulţumită explicaţiei sale.
G IA M I
2139 — Limba ciorii, cioara o înţelege.

2140 — Soacra-i în mormînt, dar limba-i afară.
2141 — Săgeata răneşte trupul, iar limba sufletul.
2142 — Caravana o poţi lega dar nu şi limba omului.
2143 — Calul îşi dobîndeşte hrana cu copitele, iar
omul cu limba.
2144 — Limba e de carne, în ce parte o învîrteşti aşa
se roteşte.
Proverbe
LINGUŞIRE
2145 — Să n-ajungi un linguşitor nesuferit, căci

linguşitorul se face de rîs.
ABUSHOKUR BALICHI
2146 — Omul cumpătat nu e linguşitor ; linguşitoare

e pisica şi asta din pricina lăcomiei ei.
S AN A I
LINIŞTE
2147 — Uneşte liniştea şi omenia ! Fugi de omul ce
strîmb gîndeşte.
FERDOUSI
2148 — Nu da, Doamne, ca oamenii să fie clarvă

zători ; nici un om n-ar mai putea trăi în linişte din
pricina aproapelui.
2149 — Nu întreba raţiunea de linişte şi nici iubirea

n-o întreba despre viaţă şi bogăţie.
HAFEZ
LIPSURI
2150 — Stinge focul mic înainte de pagubă, că va

pîrjoli lumea cînd va spori.
FERDOUSI
2151 — Dacă reuşeşti să-ţi descoperi lipsurile, mai ai

cînd să le vezi şi pe ale altora ?
ATTAR
2152 — Nu căuta cu nici un preţ lipsurile celorlalţi,

căci nici tu, prietene, nu ţi le ştii pe ale tale.
2153 — Nu fi mîndru şi nu căuta lipsurile celorlalţi
iar dacă cineva vorbeşte despre ele, spune-i să si
oprească.
2154 — Dacă ţi-e teamă că cineva îţi caută cusururile,

atunci trebuie ca şi tu să închizi ochii la lipsurile
celorlalţi.
NASER KHOSROU
2155 — Meşterul care i-a creat pe oameni, nu înţeleg,

de ce i-a făcut cu neajunsuri ? Dacă aceste forme
sînt bune, de ce a trebuit să le spargă ? Iar dacă
nu sînt bune, a cui e vina ?
KHAYYAM, 58.
2156 — Aluatul fără maia n-are gust.

Proverb
LO GICA
2157 — Pe o şa nu încalecă doi.

Proverb
LUCRU BINE FĂCUT
2158 —■ Toate treburile tale să le faci cu cei înţe

lepţi, iar cu cei neghiobi nici nu sta de vorbă.
SANAI
2159 — Fir cu fir se face covorul.

2160 — Din laptele bun iese iaurtul gustos.
Proverbe
LUCRU PROPRIU
2161 — Fiecare cu mormântul său, fiecare cu giulgiul

său.
2162 — Vrabia din mină e mai scumpă decît păunul

făgăduit.
2163 — Oţetul pe care-1 ai e mai bun decît halvaua
făgăduită.
2164 — Nimeni nu-mi scarpină spinarea în afară de
propriile mele mîini.
Proverbe
LUCRU PROST
2165 — Vînăta rea nici viermii n-o mănincă.

2166 — Uşa cu o singură balama nu se deschide în
totdeauna.
Proverbe
LUME
2167 — Această lume perfidă se aseamănă numai cu

maştera ; ea se duşmăneşte cu fiul vitreg la fel ca
şi cu fiica vitregă.
RU B A K I, 259.
2168 — Dacă priveşti cu băgare de seamă, această

lume e o apă sărată ; cu cît bei mai mult, cu atît eşti
mai însetat.
ABUSH O KUn BALKITI
2169 •— Şarpe e această lume, iar căutătorul bună

tăţilor pămîntene e acela care prinde şerpii ; acela
care prinde şerpii, eîndva, noaptea, negreşit va fi
păgubit de şarpe.
’AM M A R E M A R V A Z I, Contempora
nii, 88.
2170 — Lumea noastră e asemănătoare cu vinul, iar

noi beţivii ; în ea veselia e însoţită de amărăciune,
bucuria de mahmureală.
G H A M A R I G IU R G IA N I, Contempo
ranii, 376.
2171 — Nu-i strimtă lumea pentru înţelept.

2172 -— De la un capăt la altul lumea e numai în
ţelepciune şi povaţă ; atunci de ce cîştigul nostru e
numai nepăsarea ?
2173 — Aceasta e rînduiala şi cealaltă orînduirea
lumii, ca în afară de ce e menit morţii, nimeni nu se
naşte din mamă.
FERDOUSI
2174 — Rosturile lumii şi ale întregului univers sînt

vis şi nălucire, părere şi amăgitoare clipă.
2175 — Priveşte la această boltă cerească răsturnată
sub care toţi înţelepţii îndură asuprirea.
2176 — Să fi avut putere asupra cerului, ca alt
Dumnezeu, aş fi năruit bolta cerească şi aş fi creat
altă lume, în care omul bun să poată dobîndi ce-i
doreşte inima. .
K H A Y Y A M , 20, 58.
2177 — Fiule, întreaga lume e un ulcior plin ochi

cu ştiinţă şi frumuseţe.
2178 — Lumea este ca un rîu, iar noi ne găsim din
colo de malurile sale — în rîu se reflectă numai
umbra noastră.
2179 — Dacă priveşti la această lume vei observa
că ea e formată în întregime din luptă ; atomul se
luptă cu atomul... un atom zboară la stînga, altui
la dreapta caută necunoscutul... un atom zboară în

sus, altul cade ; atomii parcă ar sta locului, însă tu
priveşti lupta lor în această lume „nemişcată" ; iar
lumea se sprijină pe această luptă.
RUMI
2180 — Cupola bătută de vînturi, * după pravilă, îi

dă ceea ce i se cuvine şi bunăvoinţei, dar şi răutăţii.
NEZAM I
2181 — Priveşte la atom — o lume într-o lume.

2182 — Ghasemi spune cu toată puterea :
— Tu şi sufletul şi iubita (aceasta-i) lumea ta !
2183 — în afară de Ghasemi, după convingerile sale,
întreaga lume e o iluzie şi o legendă.
GHASEMI
2184 — Nu pot numi această lume raţională atîta

vreme cît ea e bună şi pentru neghiobi.
LUNA
2185 — Primăvara vine, iar după ea luna T i r ; luna
cînd întinereşte, cînd îmbătrîneşte.
FERDOUSI
LUPTA
2186 — Cînd lăcomia a înfrînt dezinteresul, omul a
început să se lupte cu omul.
RUMI
* Lumea.
2187 — Lupta e mai bună decît trîndăvia.

Proverb
m am a
2188 — Vorbitor ajunge acela care a auzit vorba

de la mamă.
2189 — Mama are multe drepturi asupra copilului,
ea nu merită atîta asuprire şi suferinţă.
RU M I
2190 ■— Nu te răzvrăti împotriva mamei, fiindcă

coroana onoarei este o pulbere în drumul mamelor.
2191 — Ţine minte cum mama ta a fost o viaţă
scoică pentru mărgăritarul fiinţei tale ; fără să aibă
avuţii, ea îţi pregătise mîncarea ; şi te-a crescut cu
sîngele inimii, din pîntece ţi-a făcut loc pe braţele
ei ; neprihănitul lapte de la pieptul ei l-ai supt.
G IA M I
2192 — Doica îţi e mai scumpă decît mama.

2193 — Pieptul mamei e leagăn pentru copil.
2194 — Copiii sînt argila, iar mama e olarul.
2195 — Cum e mama, tot aşa şi pantalonii copilului.
2188 — îţi iubeşti mama, atunci n-o supăra nici
pe-a mea.
2197 — De n-ai mamă bună, trebuie să te împaci şi
cu cea vitregă.
Proverbe
MATURITATE
2198 — Cînd puiul de porumbel îşi vede ciocul în
tărit, penele netede şi puful galben căzut nu mai
este făcut pentru cuib — el doreşte rămurişurile.
poeţi, 80.
MĂIESTRIE
2199 — Dacă omul are măiestrie, atunci măiestria

însăşi va arăta de ce e în stare, şi nicidecum cel
ce-o are.
SAAD I
2200 — Trupul tău n-a îndurat fumul luminării

şi nopţile făr-de somn ; atunci, de unde vrei să gă
seşti măiestrie ?
OUKH AD I
2201 — Tinde spre măiestrie, aurul doar n-are va

loare ; comoara şi aurul faţă de măiestrie n-au nici
un preţ.
G IA M I
MĂREŢIE
2202 — Dacă măreţia se află în gura leului, clu-te
şi îndrăzneşte, caută în gura lui.
BODCHISI, P rim ii poeţi, 12.
2203 — Omului i se cade măreţie morală în amîn-

două lumile.
SANAI
2204 — Nu-ţi închipui că măreţia se dobîndeşte

numai prin deşteptăciune ; neghiobul poate ajunge
josnic ca pulberea de pe drum.
NASER KHOSROU
2205 — Nu locul din societate dă măreţie omului,

ci omul dă măreţie locului.
G IA M I
2206 — Măreţia omului se află în mîinile lui.

Proverb
MĂRINIMIE
2207 — Dacă eu n-am mîncat niciodată din mînca-
rea ta, vino tu şi mănîncă dintr-a mea.
RU D ARI, 149.
2208 — Mărinimia leului este prea mare pentru ca

vulpea să-l poată ofensa.
2209 — In mîinile celor mărinimoşi n-ai să afli bani,

iar mărinimie la stăpînii averilor n-ai să vezi.
2210 — Dacă mărinimia nu te salvează, cauţi scă

pare în rău.
MĂRTURIE
2211 — în orice bănuială care se naşte, nu te
sprijini pe mărturii necinstite, iar mărturiei cinstite
nu-i socoti (tocmai) cinstea.
AN U SH IRV AN
2212 — Pentru vulpe coada e şi martor.

2213 — Sub ceaşcă mai ai şi farfurioara.
2214 — La căldură mare şi năduşeala vine repede.
2215 — Pomul cu atît se apleacă mai mult, cu cit
are mai multe poame.
Proverbe
MĂSURA
2216 — Măsoară-ţi vorba şi vorbeşte cu măsură.
2217 — Dacă nu-ţi cunoşti măsura, îţi înneci sufle
tul în sînge.
FERDOUSI
2218 — Orice întrece măsura, neapărat devine opu

sul lui.
2219 — Fii stăpînul tău şi (totul) cumpăneşte cu

înţelepciune ; orice faci, fă drept şi cu măsură.
2220 — Somnul şi mîncarea sînt treburile măgaru
lui ; de ce doreşti, neghiobule, să te întreci cu
măgarul ?
NASER KHOSROU
2221 — Sfătuitorii au zis : „Nu întrece măsura, calul

gîlcevii nu-1 mîna mai departe1'.
2222 — Dacă marea tot nu se poate goli de apă,
atunci apa trebuie băută pe măsura setei.
RUMI
2223 — Termină de vorbit înainte de a-ţi spune

„ajunge11 !
2224 — Acoperământul K a ’bei, pe care-1 sărută (toii),

e slăvit nu datorită viermelui de mătase.
2225 ■
— Poate să fie apa foarte limpede, dar tot te
îmbolnăveşti dacă bei mult.
NE ZAM I
2226 — Să ai pentru băut apă limpede, pentru

mîncat — zahăr ; bea cu măsură, mănîncă cu mă
sură.
G IA M I
2227 — Şi leacul otrăvii ajunge otravă de-i mult,

cînd el întrece măsura ce-o are.
GHABUS-NAME, Cap. XI.
2228 — Giulgiul se face pe măsura mortului.

2229 — Clinele îl loveşti, pisica o plesneşti.
2230 — Şi pentru dorinţe trebuie ştiută măsura.
2231 — Fiecare măgar îşi are căpăstrul pe măsură
2232 — Nu cere mult de la „mulţ“ — îţi va lipsi
puţinul.
2233 — Pentru o mie de ciori e deajuns o singură
piatră.
2234 —■ Un cal arab slab e mai bun decît o herghelie
de măgari.
2235 — Mai bine să mergi desculţ decît să porţi
încălţări strimte.
2236 — Chiar dacă se seamănă întregul pămînt cu

orz măgarului tot un pumn i se dă.
Proverbe
MERIT
2237 — Nu i se face staul oricărui măgar.

2238 — în pustiu şi încălţarea veche c un dar dum
nezeiesc.
Proverbe
MESERIE
2239 — Săgeata strîmbă e ruşinea arcaşului.

SAAD I
2240 — încearcă în toate meseriile cîte puţin şi din

toate alege una de care să fii (legat) cu inima, (chiar)
dacă e noapte întunecată, (chiar) dacă e zi şi în orice
timp va fi.
G IA M I
2241 — Cel cu multe meserii umblă flămînd.

2242 — Omul fără meserie e ca pomul fără rod.
2243 — Trăieşti o sută de ani, învaţă o sută de
meserii.
Proverbe
MEŞTEŞUG
2244 — Dacă faci treaba fără meşteşug, prosteşte

îţi pierzi viaţa.
RUMI
2245 —■ Eu nu întind manile la comoara nimănui

pentru pomană ; meşteşugul îmi dă un cîştig uşor.
NEZAM I
2246 — Arta e una, meşteşugul altceva. Dar, după

mine, meşteşugul e cu adevărat cea mai mare artă.
2247 — Orice meserie şi orice îndeletnicire îţi va fi
de trebuinţă cîndva ; de aceea nu se poate greşi în
învăţarea meşteşugului şi dobîndirea cunoştinţelor.
GHABUS-NAME, Cap. X X V II.
m il A
2248 —- Mila şahului e ca jocul pisicii cu şoarecele.

Proverb
MINCINOS, MINCIUNA
2249 — Nu e ruşine mai mare decît atunci cînd te
încăpăţânezi să spui un lucru pe care nu-1 ştii, iar
apoi te dovedeşti mincinos.
A N U SH IR V A N
2250 — Cînd duşmanul tău poate spune o minciună

care seamănă cu adevărul, ce altceva poţi face decît
să taci ? Cearta nu şi-ar avea rostul.
poeţi, 115.
2251 — Nu fi binevoitor cu cel mincinos, că şi bu

nătatea fuge de el.
2252 — Omului cu vorba mincinoasă chipul nu-i
străluceşte din pricina judecăţii.
2253 — Nu te ţine de sudalmă, minciună şi glumă
proastă, nu-ţi lovi piciorul cu tesla !
NASER KHOSROU
2254 — Minciuna îl păgubeşte pe om de merit, min

ciuna îi aduce omului ruşinea.
SAADI
2255 — Cel ce-a ajuns vestit pentru minciună cu

atît mai mult (oamenii) nu cred în adevărul lui.
2256 — Mai bine întoarce spatele minciunii, căci

fericirea în dreptate o găseşti.
2257 — De la minciună o să cazi spre nimic şi ni
micnicie ; dacă vei fi drept, vei scăpa de toate su
ferinţele.
NEZAM I
2258 — Minciuna care-ţi bucură inima e mai scumpă

decît adevărul care te întristează.
ZAKANI
2259 — Lasă (culoarea) minciunii mincinoşilor,

fiindcă minciuna e cusur şi ruşine.
G IA M I
2260 — Minciuna ce seamănă cu adevărul e mai bună

decît adevărul ce aduce a minciună.
GHABUS-NAME, C a p . X X X II.
2261 — Vorba mincinoasă e moartea sufletului.

2262 — E şi mai râu cînd minciuna este spusă de
înţelepţi.
TU TI-NAM E, n o p ţ ile 23, 37.
2263 — Dacă minţi, fă-o după lege.

2264 — Mincinosul are mintea scurtă.
CU GETĂRI P E R S A N E , 2'2t
2265 — Lampa minciunii nu luminează.

2266 — Băţul strîmb nu pluteşte departe.
2267 — Mincinosul se face singur de rîs.
2268 — în drum spre apă se sparge ulciorul.
2269 — Cînd casa mincinosului arde nimeni nu-1
crede.
2270 — Minte în aşa fel incit în minciună să fie şi
sare.
2271 — Minciuna spusă cu gîna bun e mai de preţ
decît adevărul care naşte duşmănie.
2272 — Pe mincinos şi orbul îl vede.
Proverbe
M IN T E
2273 — Pentru om mintea este oaste, iar pasiunile

şi dorinţele îi sînt slugi.
poeţi, 111.
2274 — Mintea este cea mai bună căpetenie de oşti

şi cea mai bună comoară şi ascunzătoare.
2275 — Cel ce are minte nu trebuie să-l mustre pe

altul.
2276 — Cel ce are mintea drept stăpîn nu îşi va în
druma sufletul pe calea patimei.
FERDOUSI
2277 — Mintea nu e hoaţă şi vicleană, mintea nu e

bîrfitoare şi făţarnică.
SANAI
227 C U G E T Ă R I PEBSAM B
2278 — Mintea trebuie să fie luminoasă ca soarele,

să lovească cu raza sa întunericul, aşa încît nimic
să nu mai fie în afară de adevăr.
2279 — Minţile ajută minţile ; schimbul de idei dă
gîndirii deschidere şi profunzime.
RUMI
2280 — Nu strălucirea aurului luminează ochii, ci

strălucirea minţii.
2281 — E de-ajuns dacă mintea îţi va fi călăuză în
tru realizarea dorinţelor. Despre tot ce-ai întreba,
întreab-o numai pe ea.
2282 — Mintea e un bun vecin, însă e rău cînd se
învecinează cu uliţa neghiobilor. Dacă a ta casă se
află pe uliţa neghiobilor, mai bine să nu te lauzi
atît cu înţelepciunea.
NEZAM I
2283 — Oricine are ca ajutor mintea, cînd va cădea

la învoială cu faptele rele ?
G IA M I
2284 — Dacă mintea-i oarbă, ce folos de ochi lim

pezi ?
2285 — Smintitul are minte destulă pentru treaba
lui.
Proverbe
MIŞCARE
2286 — Luna nu se ruşinează de-a ei mişcare.

M A S ’UD S A ’D S A L M A N
2287 — Ceea ce dobîndeşti în mişcare, oare vei pu

tea găsi stînd pe loc ?
IBN Y A M IN
MÎHNIRE
2288 — Cum toate lucrurile pe lume se termină în

nefiinţă, nu-ţi încărca inima cu mîhnire de dragul
celor lumeşti.
MANUCHEHRI
2289 — Mîhnirea după care te vei bucura e mai

de preţ decît bucuria după care vei suferi.
2290 — Slab e cel care poartă în el mîhnirea ; gras

e omul care nu suferă de nimic.
2291 — Cînd nu-ţi place mîhnirea inimii tale, nu-ţi
închipui toamna în grădina altcuiva.
KHOSROU D EH LAVI
2292 — Inima care nu cunoaşte dragostea nu cu

noaşte nici mîhnirea.
MlINI
2293 — Mîinile omului sînt ca o floare.

2294 — Biruinţa cu mîinile se dobîndeşte.
Proverbe
229 c u g etări persan e
MÎNCARE
2295 — Toate suferinţele trupeşti se trag de la

abundenţa hranei.
ASAD I TUŞI
2296 — Răbdarea se întăreşte cu mîncare puţină ;

mîncarea prea îmbelşugată îţi împuţinează mintea.
2297 — Hrana îmbelşugată îţi întăreşte grumazul,
pe cînd mintea ţi-o ascut bucatele puţine.
SANAI
2298 — Nu te deprinde de-a mînca mult, niciodată,

fiindcă de la belşugul bucatelor inima se întunecă,
iar sufletul se înşeală.
NASER KHOSROU
2299 — Cînd mîncarea-i prea multă gîndirea se mic

şorează.
2300 — Mult nu trăieşte cel ce mănîncă mult ; nu
trebuie, asemeni vitelor, să ajungi robul pîntecelui.
2301 — Omul nu trăieşte pentru a mînca. Cîinel'e
are mai multă cinste decît omul care, asemeni mă
garului, îşi îndreaptă privirea numai la hrană.
NE ZAM I
2302 — Sahl f iu l lu i Abdallah Tu sta ri a zis :

— Nu-1 crede pe cel care, făcîndu-şi rugăciu
nea de dimineaţă, se gîndeşte, de fapt, la ce va
avea de mîncare.
M ÎNDRIE
2303 — Sînt mulţi care se socotesc „eu“ , (iar) dacă

îi cîntăreşti, n-au (nici) greutatea unui atom.
ABU S A LIK , P rim ii poeţi, 56.
2304 — întotdeauna întunericul nopţii fuge de lu

mina zilei ; cînd apare mîndria, cusururile se ascund.
FA R R O K H I
2305 — Celui ce-şi înalţă capul din pricina mîndrlei

pînă la urmă şi prietenii îi vor apărea duşmani.
AT'TAR
2306 — Urîtă e mîndria, dar şi mai urîtă e la cer

şetori.
RUMI
2307 — Ţi se pare că eşti măreţ ; la drept vorbind,

şaşiul vede dublu.
230S — Nu te mîndri cu farmecul ochilor ce vrăjesc,

căci eu am încercat şi mîndria n-a avut nici un rost.
2309 — Inimă, de vrei renume, nu sta de vorbă cu
oamenii răi ; sufletul meu, mîndria e pricina ne
ghiobiei.
HAFEZ
2310 — Prea bine ştii că în lupta cu sabia mîndria

duce la pierderea capului *.
Ambiţia de a ţine capul sus.
2311 — Din pricina mîndriei zboară coroana de pe

cap. Doar nimeni nu se mîndreşte cu puterea lui.
NEZAM I
2312 — Mîndria e pricina antipatiei oamenilor.

KHOSROU D EH LAV I
2313 — Dacă eşti mîndru — vei suferi, iar dacă nu

eşti — atunci nu preţuieşti nimic.
ZAKANI
2314 — Există mîndrie care se clădeşte din necinste ;

dacă faci deosebire între cinste şi ruşine, atunci să-ţi
fie ruşine de o asemenea mîndrie.
OUKH AD I
2315 — Nu te mîndri că ai punga plină, fiindcă

treaba bolţii cereşti este pungăşia.
2316 — Nu-ţi ridica pînă la cer capul din pricina
mîndriei, fiindcă locul umbrei e mai plăcut pe pă-
mînt.
G IA M I
M lN G lIE R E
2317 — îl întrebară pe Eskandar :

— (Cu ajutorul) căror însuşiri ai dobîndit regatele
într-un timp aşa de scurt ?
— Eu am cucerit duşmanii cu mîngîierea şi mi-am
făcut prieteni prin grija pe care le-am purtat-o.
GHABUS-NAME, Cap. X X V III.
2318 — Glasul frumos vindecă urechile.

Proverb
M ÎNIE
2319 — Nu te descurci, nu te mînia ! Gîndeşte totul,

revede totul, de la cap la coadă.
FERDOUSI
2320 — Mînia ta face din trupul duşmanului ce face

soarele cu capul ce n-are păr.
SU ZANI
2321 — Cînd te mînii nu te aprinde ca focul, că de

foc se feresc oamenii cu judecată.
NASER KHOSROU
2322 — E o neghiobie să-ţi mînii prietenii.

SAAD I
2323 — Boii şi măgarii ce cară povara sînt mai de

preţ decît oamenii ce mînie poporul.
2324 — Dacă ţi se întîmplă o nenorocire, nu te mînia
pe oameni, fiindcă nu de la ei vin liniştea şi tul
burarea.
2325 — C-o piatră nu tulburi rîul cu multă apă ;
înţeleptul care se mînie e doar un pîrîiaş.
2326 — Ce bine i-a zis Begtash prietenului : „De
ţi-ai mîniat duşmanul — păzeşte-te !“
2327 — Dacă în ziua judecăţii de apoi el se va apuca
să se adreseze cu mînie, atunci nu va ajuta nici
iertarea (cerută) proorocilor.
2328 — Nu-i mînia pe cei slabi, altfel şi tu vei ni
meri sub împilarea altuia mai puternic.
SAADI, Golestan, 37, 42, 82, 109, 202,
204.
2329 — Cînd flacăra mîniei te atinge, căldura ei îţi

usucă buzele.
2330 — Stropeşte focul mîniei cu apa răbdării ; nu
stîrni răutatea şi bunătatea lumii.
2331 — Tu, cel ce te străduieşti să devii recunoscut
pentru bunătate, să nu te gîndeşti la altceva — a
mînia cît mai puţin să-ţi fie îndeletnicirea.
G IA M I
2332 — Pînă nu te mînii treaba nu merge bine.

Proverb
M OARTE
2333 — Au plecat de pe pămînt toţi acei care au

înălţat palate.
2334 — Toţi marii bărbaţi ai acestei lumi au murit ;
toţi şi-au plecat capul în faţa morţii.
2335 — De-i lungă viaţa — sau scurtă, oare pînă
la urmă nu se va întîmpla să mori ?
2336 — Toate le striveşte moartea-n piua ei.
RU D ARI, 66, 84, 96.
2337 — Ce folos, ce ajutor de la pază şi comoară

cînd moartea se va năpusti asupra capului tău ?
MORADI, P rim ii poeţi, 50.
2338 — în faţa morţii ştiinţa n-are nici un rost ; şi

nici mintea prea multă şi nici experienţa.
2339 — Pînă ce n-a îmbătrînit, omul nu ştie preţul

morţii ; pînă ce nu s-a rănit, pasărea nu ştie preţul
aripii.
KASAI
2340 — Am reuşit să mă rup din lanţurile felurite

lor viclenii şi uneltiri ; în faţa mea s-au deschis toate
stăvilarele în afară de stăvilarul morţii.
IB N Ş IN A
2341 — Dacă moartea ar fi legată de bătrîneţe şi ti

nereţe, bătrînul ar fi murit, (iar) tînărul ar fi trăit.
A SG IA D I
2342 — Lasă jos sabia şi coiful dacă ţi-e teamă de

moarte, căci la luptă porneşte doar acela căruia nu-i
teamă de moarte.
ASAD I TUŞI
2343 — Cel reînviat de dragoste ajunge nemuritor.

2344 — Mortul şi omul adevărat, ce teamă au de
moarte ?
SANAI
2345 — Şi tu vei dormi sub pămînt, deşi acum

dormi în mătase.
2346 — Nimeni n-a venit din acea lume să ne aducă
(măcar) o veste oarecare, să ne povestească de starea
călătorilor (plecaţi într-acolo).
2347 — O, neştiutorule, nimic nu preţuieşti în al
cătuirea lumii ; temeiul tău e vîntul şi ca el te spul
beri în nimic ; hotarele fiinţei tale se pierd în ne
fiinţă, în afara şi înlăuntrul tău sălăşluieşte golul.
2348 •— Cei ce au pătruns adîncurile înţelepciunii şi
ale cunoaşterii au ajuns izvor de lumină pentru alţii
pe drumul ştiinţelor ; dar n-au izbutit să risipească
noaptea întunecoasă de dincolo, au născocit cîteva
poveşti, apoi au intrat şi ei în somnul cel fără de

capăt.
2349 — Am plecat, pentru că a mai dăinui pe acest
tărîm nedrept nouă înseamnă risipă zadarnică de
zile ; de moartea mea să se bucure doar acela care
va putea scăpa de moarte.
2350 — Noi sîntem păpuşi, iar cerul — păpuşarul ;
asta e realitatea curată, nu asemuire a fanteziei ;
jucăm un timp pe covorul vieţii, pentru ca, rînd
pe rînd, să nimerim în lada fără fund a nefiinţei.
2351 — Din cînd în cînd, cîte unul ajunge pe cul
mile vieţii şi zice : „Iată cine sînt eu !“ Ridicat pe
bogăţie, argint şi aur, se semeţeşte : „Iată cine sînt
eu !“ Dar într-o zi şi belşugul lui ajunge la capăt,
şi de la spate cea nedorită de nimeni îi şopteşte :
„Iată cine sînt eu“ !
K H A Y Y A M , 16, 24, 54, 78.
2352 — N-a rămas nici o fiinţă dintre fiare, păsări,

peşti şi gîngănii al cărei strigăt de deznădejde să
nu se fi ridicat pînă la cer.
2353 — Nevoiaşul ce-a îndurat lipsurile şi asupri
rea sărăciei se apropie uşor de porţile morţii.
2354 — Cel ce şi-a pierdut viaţa fără rost n-a cum
părat nimic — doar şi-a aruncat banii (în vînt).
2355 — Fiinţa e prea uşor s-o lipseşti de viaţă,
fiindcă e cu neputinţă a învia ce-i mort.
2356 — Chiar dacă te arunci în gura leului şi-a ti
grului, ei nu te vor mînca decît în ziua morţii.
2357 — Flămîndul umblă pe tot pămîntul după pli
nea cea de toate zilele, iar moartea după el.
SAADI, Colestan, 94, 167, 178, 191,
195, 196.
2358 — Niciodată nu moare-acel ce inimii-i dă dra

goste.
2359 — Trăieşte în lume în aşa fel ca, dacă ai fi
mort, să nu se spună — a murit.
2360 — Drumul iubirii e un drum al cărui sfîrşit
nu se vede ; în afară de moarte altă ieşire nu există.
HAFEZ
2361 — Nu se află mijloc pe care omul să nu-1 ştie,

în afară de cel împotriva morţii, în faţa căreia e
neputincios.
NE ZA M I
2362 — In orice prilej, păziţi-vă de moarte, căci din

vremi străvechi moartea a scîrbit.
ZAKANI
2363 — Mortul în casă nu rămîne.

2364 — Moartea n-are zădărnicie.
2365 — Moartea e oaspetele fiecăruia.
2366 — Moartea e o lege — dar pentru vecin.
2367 — In tot locul moartea e o sărbătoare.
2368 — Moartea alături de prieteni e sărbătoare.
2369 — Moartea vine o dată, odată şi se plînge.
2370 — Moartea fratelui n-o doresc nici duşmanului.
2371 — Moartea nu-1 deosebeşte pe bătrîn de tînăr.
2372 — Cît de drag ar fi, mortul tot nu-1 poţi păstra.
2373 — Moare acela care nu ştie puterea duşmanu
lui său.
2374 — De-ar învia de la lacrimi, atunci morţi n-ar
mai fi.
2375 — La poarta morţii şi şahul şi săracul sînt
deopotrivă.
2376 — Moartea e o cămilă care se culcă la pragul

fiecărei case.
2377 — Cînd furnicii îi bate ceasul de pe urmă îi
cresc şi aripi.
2378 — Horcăitul soacrei înaintea morţii sună mai
plăcut decît trilul privighetorii.
Proverbe
MODERAŢIE
2379 — Nu iscodi lucrurile mărunte şi nu spune
vorbe tari.
A N U S H IR V A N
2380 — Viaţa mi-a zis : „Opreşte-ţi mînia ; cine

n-are limba legată, are picioarele în lanţuri."
RU D AKI, 59.
2381 — Ceea ce a zis înţeleptul nu e minciună, că

acela care se mîndreşte măcar o zi va vedea înjo
sirea după ce-a căpătat respectul.
RABE’E, C o n t e m p o r a n ii, 112.
2382 — Omul trebuie să aibă reţinere ; blestemată

să fie existenţa neruşinată.
2383 — Pe iudeu şi creştin nu-i dojeni ; care este
superioritatea ta în comparaţie cu ei doi ?
2384 — Nu deschide gura pentru preamărirea oricui,
indiferent cine ar fi el ; nu supăra inima omului
ce-ţi cere adevărul curat.
NASER KHOSROU
2385 — Spune-i viespei înrăite, îndărătnice : „Atîta

vreme cit nu dai miere, măcar nu înţepa !“
2386 — Nu mînca atîta ca să-ţi curgă din gură şi

nu mînca atîta ca să mori de slăbiciune.
2387 — Dacă reuşeşti să-ţi domoleşti firea ta nă

valnică, atunci moneda sincerităţii va purta nu
mele tău.
2388 — Minunat se scurge viaţa aceluia care nu
tulbură peste poate bazarul zgîreeniei... El umblă
prin lume cu plăcere, măsoară fuga calului său *
şi nu cunoaşte risipa.
NE ZA M I
2389 — Nu fi mîndru cu puterea braţelor ; ţine-ţi

greutatea în propria-ţi balanţă.
O U KH AD I
2390 — Oricît ai plăti, tot fiertură mănînci.

2391 — Mănîncă mai puţin ca să tocmeşti slugă.
2392 — în cârcă cit poate, duce atît cit să nu moară.
2393 — Fă astfel încît nici frigarea şi nici frigăruia
să nu se ardă.
Proverbe
MODEST, MODESTIE
2394 — Dacă vrei să ajungi bogat fără muncă, atunci

fii modest.
2395 — Desfrânatul modest, care se mulţumeşte doar
cu această lume, e mai scump decît omul pios, înfu
murat şi căutător al celeilalte lumi.
A N U S H IR V A N
* Patimile.
2398 -— Orice însetat care nu găseşte nicăieri fîntîna,

fără îndoială că se va mulţumi şi cînd află un iaz.
SHAHID B A L K H I, P rim ii poeţi, 27.
2397 — Nu te mîndri cu întinderea culturii tale ;

ţine-ţi piciorul la locul său.
2398 -— Cînd ai credinţa că nu mai ai ce învăţa din
ştiinţă, te va părăsi justificarea înţelepciunii.
FEEDOUSI
2399 — Trebuie învăţat de la pupila ochiului de-a

vedea pe toţi oamenii şi a nu se vedea pe sine.
ANSARI
2400 — Cel cu chipul modestiei n-a văzut, nimic n-a

văzut.
SANAI
2401 — Modestia te face iubit, îngîmfarea o să te facă

de ocară.
2402 — Cînd nimeni nu se satură la masa ta, e mai
bine să nu chemi şi pe alţii.
2403 — înţeleptul ia avuţie de la modestie, iar mă
reţia se împodobeşte cu dărnicia.
2404 — Cunoaşte-ţi locul într-o adunare şi ele pe co
voraşul tău nu întinde piciorul mai departe.
2405 -— Cînd pătrunzi pe terenul înţelepciunii nu
călări prea tare, ca să nu cazi în cap.
NASER KHOSROU
2406 — Dacă soarta nu ne hărăzeşte trandafiri, să

ne mulţumim cu spinii ; dacă nu ni se dă lumină,
să ne mulţumim cu focul,
K H A Y Y A M , 12.
2407 — Soarele nu are nevoie de laudă.

2408 — Avuţia şi aurul nu pot fi prietenii sufletului
tău ; dă aurul şi cumpără sorm e pentru a-ţi ascuţi
privirea.
RUMI
2409 — Cînd vezi duşmanul neajutorat nu te făli cu

puterea ta ; în fiecare os e măduvă, în fiecare cămaşă
un bărbat.
2410 — Grădinile raiului sînt minunate, dar fii atent

şi nu uita nici umbra de sub salcie, nici poieniţa.
2411 — Mulţumeşte-te cu ceea ce ţi-e dat şi mîn-
gîie-ţi cutele de pe frunte atîta timp cît nouă nu ni
se mai dă libertatea alegerii.
HAFEZ
2412 — Mulţumeşte-te cu o bucată de pîine uscată,

refuzînd turta dulce a necinstei. Oare nu-i mai bine
aşa., decît de o mie de ori, în fiecare dimineaţă, să i te
închini omului care cu nimic nu ţi-e superior ?
IBN Y A M IN
2413 — Cînd nu ai decît un copac, în afară de roadele

lui nimic nu vei mai căpăta.
2414 — Nu-ţi împrăştia seminţele mîndriei în piept ;
vorba veche uit-o.
KHOSROU D EH LAVI
2415 — Dacă pătrunzi în istoria vieţii bărbaţilor de

seamă din trecut, poţi vedea că în vremurile de-a-
tunci ei socoteau modestia una dintre cele patru

virtuţi şi o întemeiau pe curăţenia morală.
ZAKANI
2416 — Să nu te lauzi cînd ţi-e punga plină.

2417 — Nu te mîndri cu mulţimea însuşirilor tale ;
ţine-ţi piciorul la locul său.
2418 — Fii modest faţă de acel învăţat care prin
ştiinţă este mai mare decît tine.
2419 — Craca fără rod îşi înalţă capul pentru a
sta în sus ; craca plină de rod se arcuieşte pentu
închinăciune.
2420 — Nu te privi pe tine asemeni cum priveşte
ochiul (însuşi) ; să nu te vezi pe tine mai mare decît
pe alţii.
2421 — Y u s u f f iu l lu i Hossein a r-R a zi a zis :
— Toată fericirea e în casa a cărei cheie e mo
destia ; iar ce-i rău, în casa a cărei cheie e îngîmfarea.
G IA M I
2422 — Fii modest şi pînă te ridici, află-te jos ;

fii folositor spre a intra şi tu în rînd cu ceilalţi ; la
început, sămînţa jos a căzut şi (numai) după aceea s-a
ridicat pînă la cer.
G IAM I, B a h a r e s ta n , 13.
2423 — Fiţi modeşti pentru a avea mulţi prieteni.

2424 — Nu te socoti printre cei prea înţelepţi, ca
ştiinţa ta să nu orbească.
2425 — Cînd vei învăţa şi afla totul, socoteşte-te
printre neghiobi, căci înţelept vei fi (doar) atunci
cînd îţi vei recunoaşte neghiobia.
2426 — Chiar dacă ai fi înţelept, socoteşte-te neghiob,

ca înaintea ta să se deschidă porţile învăţăturii.
2427 — Cel mai bun obicei este modestia, fiindcă
modestia e dar divin, nimeni n-o pizmuieşte.
GHABUS-NAME, Cap. VI, V II, X III,
X L III.
2428 — ll întrebară pe a-sh-Shafii :

— Cine se cade să fie socotit înţelept ?
— Omul sprinten la minte, răspunse el, care se
socoteşte neghiob.
întotdeauna fă pe neghiobul, nu pălăvrăgi, fiindcă
pălăvrăgeala aduce numai necazuri. Fă să se creadă
că nimic n-ai fi văzut. Aceasta te va scăpa de nefe
ricire.
2429 — Olarul bea apă din ciob.

2430 — Şi piatra mică sparge capul.
2431 — Dacă nu ai oaie, taie şi capra.
2432 — Piciorul lămpii stă în întuneric.
2433 — Modestia înfrumuseţează credinţa.
2434 — Aşează-te acolo de unde să nu te scoale.
2435 — Decît un leu mort, mai bine o vulpe vie.
2436 — Sunetul tobei e mai plăcut din depărtare.
2437 — Ce are dervişul în traistă, dervişul ştie.
2438 — Dacă n-ai uşă, la ce-ţi mai trebuie paznic ?
2439 — Dorinţe sînt multe şi de altele nu mai e
nevoie.
2440 — Cămila cară povară grea şi mănîncă doar
mărăcini.
2441 — Mai bine sărac şi călare decît în halat şi
pe jos.
2442 — Mătură casa prietenilor şi nu bate la uşa

duşmanilor.
2443 — Viermele din palmă e mai bun decît şoimul
din văzduh.
2444 Pentru calul dracului piciorul unei -furnici
e un dar.
2445 — Resturile rămase de la vacă sînt bune şi
pentru măgar.
2446 — Dacă se satură cu lapte acru, pentru orfan
e sărbătoare.
2447 — Intre trandafiri fii trandafir, între ghimpi
fii ghimpe.
2443 — Şapte dervişi încap pe un covoraş, pe cînd
doi şahi n-au loc într-o singură ţară.
P ro v e rb e
MOFTURI
2449 — Nici măcar un pic lumea nu satisface mof
turile.
NEZAM I
2450 — Dacă găina se îngraşă ouă nu mai face.

2451 — Nazurile logodnicii ţin de zestrea pe care o
are.
2452 — Cu cît e mai obraznică maimuţa, cu atît
mofturile ei sînt mai mari.
P ro v e rb e
M OŞTENIRE
2453 — Nu se cade să semeni numai pentru sine.

Din grădina sădită de străbuni roadele le-au strîns
urmaşii. Dacă a fost ceva semănat pentru noi, atunci

să semănăm şi noi pentru alţii. Dacă vom privi la
semănăturile lumii, noi toţi sîntem semănători — unul
pentru altul.
NEZAMI
2454 — E limpede celor care se închină ştiinţei că

dreptul înaintaşilor (continuă) să le aparţină tot lor.
GIAMI
2455 — Poamele rele sînt date de pomii răi.

2456 — Intîi dovedeşte că eşti frate şi apoi pretinde
moştenirea.
P ro v e rb e
M ULT, M U LŢIM E
2457 — In ştiinţă fereşte-te de ce-i mult şi tinde

numai către ceea ce este cu adevărat necesar.
GIAMI
2458 — E atîta iasomie că nu i se văd florile.

2459 — De cînd are pui, corbul nu mai mănîncă pe
săturate.
P ro v e rb e
M U LŢU M IRE
2460 — Poartă de grijă mamei şi tatălui în zilele

lor de bătrîneţe ; lasă la o parte tinereţea şi nebunia.
NASER KIIOSROU
2461 — Asemeni mării, fii mulţumit cu propria-ţi

bogăţie.
NE ZAM I
2462 —• Nu te mulţumi cu tot ce găseşti ; grăbeşte-te

de la „bun“ spre „mai bun“ .
G IA M I
2463 — Iar cînd vei face un bine cuiva, să vezi că

în acea vreme vei avea şi tu aceeaşi mulţumire pe care
o va avea şi acel om.
2464 — Oaspetele niciodată nu-i mulţumit.

2465 — Am şi nu dau — fii şi pentru asta mulţumit.
P ro v e rb e
MUNCA
2466 — Dacă doreşti să-ţi petreci viaţa uşor, (nu
uita că) ea depinde de cum priveşti munca.
A N U S H IR V A N
2467 — Trebuie să-ţi încredinţezi trupul muncii, fi

indcă a munci e în acord cu înţelepciunea.
FERDOUSI
2468 — De-ţi trebuie rubin, sapă în mină, iar de-ţi

trebuie iubire, munceşte cu zor.
SANAI
2469 — Natura omului e creată de (însăşi) munca

lui.
2470 — Nu e nici o ruşine de munca mîinii şi nu se
află altceva mai bun ca munca.
2471 — Dacă faci o treabă vei primi leafă ; cînd
nu munceşti, fără îndoială că rămîi fără leţcaie.
NASER KHOSROU
2472 — Nu părăsi munca şi dacă tu nu găseşti no

rocul, atunci te va găsi el pe tine.
2473 —- Cită vreme eşti sănătos şi puternic, tru
deşte ! Munca şi stăruinţa nu se împotrivesc norocului
de a găsi comoara.
RUM I
2474 — Cel ce munceşte mănîncă pîinea.

SAAD I
2475 — (In această lume) am venit pentru muncă,

nu pentru a spune vorbe goale am venit.
2476 — E bine să te obişnuieşti cu orice muncă, ca
(mai tîrziu) să nu întinzi mîna în faţa altora.
2477 — Munceşte, fiindcă după însăşi natura sa
munca şi iadul sînt mai de preţ decît raiul şi trîn-
dăvia.
NE ZA M I
2478 — Cu vorba nu se poate munci.

2479 — Fiecare e făcut pentru o muncă anume.
IB N Y A M IN
2480 — învăţatul fără muncă n-ajunge mare, cu

toate că şi-a ridicat capul cu o sută de viclenii.
KliO SRO U D EH LAVI
2481 — De la munca făcută în pripă nimeni n-a cîş-

tigat ; cînd halvaua e necoaptă te îmbolnăveşte.
G IA M I
2482 — înţelepţii au spus : munciţi ca să înfloriţi

şi mulţumiţi-vă cu puţin ca să fiţi bogaţi.
2483 — Munca nimănui nu se pierde ; pînă şi şar

pele îşi ascunde comoara. Ramura destinului aduce
întotdeauna fruct zemos, munca. întotdeauna aduce
multe bucurii.
2484 ■—- Acela care a încetat să mai muncească o
face fie din lene, fie din ruşine, fie că se bizuie pe
Allah. Cine nu mai munceşte din lene cu siguranţă
va rîvni (la alţii) ; cine munceşte de ruşine se va
chinui, iar acela care nu munceşte nădăjduind la
Allah va întinde mîna după pomană.
2485 — întotdeauna munca aduce rod bogat, iar
lenea îţi va zgîria pieptul cu ţeapa sa ascuţită.
2488 — Dacă leul nu porneşte la vînătoare el nu va
prinde sălbăticiunea.
2487 ■—■ Acela care este gata să muncească va ajunge
negreşit la ţelul său.
2488 — De mulţi ani mă uit la treburile oamenilor
şi am văzut că munca este de folos tuturor.
TU TI-NAM E, nopţile 2, 4, 28, 38, 38.
2489 — Munca nu-i o ruşine.

2490 —• Omul e făcut pentru muncă.
2491 —- Baie fără sudoare nu se poate.
2492 —- Munca noastră — comoara noastră.
2493 •—■ Inima e făcută de lucrul mîinilor.
2494 — Kababul nu se frige fără să-l întorci.
2495 — Munca din primăvară îţi umple hambarul.
2496 — Aurul în foc.îl cunoşti, iar omul la muncă.
2497 — Munceşte şi atunci poţi mînca un elefant
întreg.
2498 — Pînă să înflorească grădina grădinarul se
COCOŞGS.Zcl.
2499 — Munca unei singure femei e mai bună decît

vorbele a o sută de bărbaţi.
P ro v e rb e
MURDĂRIE
2500 — Şi de şapte ori poţi spăla cîinele în mare ;
cînd e ud e şi mai murdar.
MUSAFIR
2501 — De cel sosit trebuie să te bucuri ; iar de cei
plecaţi nu merită să-ţi aminteşti.
RUDAKI ’
2502 — Cînd vine un musafir, fii fericit şi uită de

toate tristeţile.
NASER KHOSROU
2503 — Musafirul e măgarul gazdei.

2504 — Musafirul aduce belşug în casă.
2505 — Musafiru-i drag pînă-n trei zile.
2506 — Musafirul partea lui şi-o mănîncă.
2507 — Musafirul e ostatec în mîinile gazdei.
2508 — Musafirul nechemat cinstire nu găseşte.
2509 — Musafirul nechemat e un dar dumnezeiesc.
2510 — Să te temi de musafirul care vrea să plece.
2511 — Musafirul îţi arată seara faţa, iar dimineaţa
ceafa.
2512 — Chiar de ţi-e duşman, primeşte-ţi oaspetele
cu cinstire.
P ro v e rb e
MUZICA
2513 — Muzica e o binefacere măreaţă. Să ştii că cei

pe care nu-i mişcă sînt morţi care nu vor putea fi cu
nimic reînviaţi.
2514 — în muzică e ascunsă o forţă minunată ; oare
raţiunea i se poate opune ?
NĂDEJDE
2515 — O, dacă mi s-ar fi dat nădejdea ca după o
sută de mii de ani să renaştem din sinul pămîntului,
ca iarba !
K H A Y Y A M , 20.
2516 — Nu nădăjdui la fericirea lumii care pe mulţi

oameni, asemeni ţie, i-a ridicat şi i-a omorît.
SAAD I
2517 — în nădejde este nădejde ; sfîrşitul nopţii ne

gre s-a luminat.
NEZAM I
2518 — Nădăjduieşte la omul sincer, că sufletul lui

se face scut împotriva săgeţilor nefericirilor tale.
KHOSROU D EH LAVI
2519 — Nu-ţi pune nădejdea în acea mîncare din

care nici n-ai apucat să iei un dumicat şi ţi se spune :
„Scoală-te“ !
G IA M I
C U G E T Ă R I PE R S A N E . 250
2520 — Oamenii înţelepţi zic că nădejdea o poţi

cheltui pe orice, însă nădejdea la nădejde trebuie păs
trată.
2521 — Nădejdea e o cetate.

2522 — Cît e suflet e şi nădejde.
2523 — Nu se jeleşte omul ce încă trăieşte.
2524 — Nădejdea nu e un cusur al tinerilor.
2525 — Cine stă cu nădejdea la vecin rămîne flă-
mînd.
P ro v e rb e
narav
2526 — Cel nărăvit, chiar dacă zboară în ceruri din

pricina belelelor şi acolo tot de belele va da, din
cauza năravului.
SAADI, Golestan 134.
2527 — Din lup cioban nu va ieşi.

2528 —• Nici o pisică nu prinde şoareci în numele
lui Allah.
2529 — Femeia uşuratică, chiar dacă o închizi într-o
sticlă tot îşi va face de cap.
2530 •— Măgarul şi calul legaţi la un loc dacă nu
ajung să aibă aceeaşi culoare, atunci ajung să aibă
acelaşi nărav.
Proverbe
N E CH IB ZU IN ŢA
2531 — Cînd v ie i să ocoleşti necazul, nu alunga ceea
ce nu vine.
A N U S H IR V A N
2532 — Acela care foloseşte vorbe nepotrivite stării

sale nu-şi vede locul rîvnit de nimeni.
ABUSHOKUR B A L K H I, P r i m i i
p o e ţ i, 122
2533 — Dacă feciorul tău e un imbecil, pînă cînd îl

vei lega în grajdul tuturor nobililor.
2534 — Capul fără judecată e ca trupul fără viaţă.

2535 — Ţînţarul n-are deloc înţelepciune, de aceea
nu socoteşte pe nimeni om.
FEKDOUSI
2536 — Neghiob e lupul ce doreşte să vîneze leul ;

nechibzuită e vrabia ce zboară cu ’Anka.
MÂNU CHEHRI
2537 — Nu spune un lucru ce nu-şi află loc în

ştiinţă ; mintea n-o cumpăneşti cu bobul de orez.
GORGANI
2538 — Mintea care ţi-e călăuză în viclenie, nu-i

minte, ci frîna ei.
S AN A I
2539 — Nu te duce nechemat la masa altuia ; nu

mînca leşul, ca vulturul.
ATTAR
2540 — în coada răului scorpion se află moartea pro

priului cap ; la faptele rele şi tu eşti o coadă pentru
propriu-ţi cap.
2541 — Gîndirea rîde de preamărirea celor ne

demni ; nimeni nu atîrnă mărgăritarul la gîtul mă
garului.
NASER KHOSROU
2542 — Cită vreme mintea nu aduce oamenilor un

folos, roadele vieţii le vor culege numai neghiobii.
K H A Y Y A M , 68.
2543 — Lucrul tău "de azi nu-i terminat ; atunci, de

ce te gîndeşti la cel de mîine ?
AD IB SABER TERMEZI
2544 — Hărmălaia e de la turban, nu de la butoiul cu

vin.
RUMI
2545 — Doi cîini se ceartă pentru-un stîrv.

SAAD I
2546 — Cel ce fugind îşi salvează pielea din luptă se

joacă cu soarta întregii oştiri.
2547 — Dacă încerci să te măsori cu cel ce-aruncă
praştia, după prostia ta îţi vei sparge capul.
2548 — Neghiobul de rînd, năpăstuit, e mai bun de-
cît învăţatul necumpătat ; unul se pierde pe drum de
chior, iar celălalt, avînd doi ochi, nimereşte-n groapă.
SAADI, G o le s ta n , 16, 40, 194.
2549 — Cînd s-a umplut măsura şi tu încă mai

torni, atunci vei risipi tot ce adaugi.
N E ZA M I
2550 — Cîtă vreme piciorul tău este stînjenit de o

petală de floare, nu presăra spini în drum pentru
picioarele altora.
KHOSROU D EH LAV I
2551 — Nu trebuie să-ţi înfrîngi prietenii ; după

aceasta ei nu se mai pot întoarce.
O U KH AD I
2552 — Nu fi dintre tinerii nechibzuiţi, că de la

agerime nu se întîmplă nefericirea, ci de la nechib-
zuinţă.
2553 — Nu-i firesc ca din pricina trîndăviei să
pierzi din mînă ceea ce a fost dobîndit prin trudă şi
stăruinţă.
GHABUS-NAME, Cap. IX, X XI.
2554 — Nu-ţi tai nasul fiindcă-i urît.

2555 — Apa de lîngă casă nu este preţuită.
2556 — Ce pricepe bivolul din mirosul florilor.
2557 — Nu mustra oglinda pentru chipu-ţi strîmb.
2558 — Nu trebuie plîns ceea ce se poate înlocui.
2559 — Cel gol rîde de cel înveşmîntat în zdrenţe.
2560 — Chiar de scuipi sus, tot pe barbă-ţi cade.
2561 — Nădăjduieşte la Allah, dar nu face boacăne.
2562 — Copilul cu două moaşe iese cu capul strîmb.
2563 — Orbul cînd n-are ce face îşi smulge genele.
2564 — De multă alergătură numai încălţările se
rup.
2565 — Cîtă vreme nu ţi-a crescut barba nu rîde de
cel spîn.
2566 — E o nechibzuinţă să stingi focul şi să laşi
tăciunii aprinşi. __ j
2587 —- Rudele chiar dacă se mănîncă între ele,

oasele nu le aruncă străinilor.
2568 — Dacă în zi de sărbătoare eşti aşa îmbrăcat,
atunci cum te îmbraci la seceriş ?
2589 — Dacă măgarul ar fi avut coarne precum boul,
atunci ar fi sfîşiat pîntecele tuturor oamenilor.
P ro v e rb e
NECINSTE
2570 — Nu merită (să te foloseşti) de nefericirea
lumii pentru a dobîndi comori.
GO RG ANI
2571 — Cinstea ţi-o pierzi dacă vorbeşti pentru a

cîştiga o pîine.
SANAI
2572 — Dezgustătoare e mîncarea căpătată cu înjo

sire ; oala-i pusă pe foc, dar în ea fierbe cinstea.
2573 — Cînd pe uliţă prind hoţul, (ceilalţi) hoţi fug

şi strigă : „Hoţul ! Hoţul !“
2574 — Focul acestui pămînt aşezat în coliba ce-şi
roteşte cupola după vînt (fără stăruinţa nimănui) nu
va da pîine pînă nu va lua cinstea omului.
NEZAM I
2575 — La judecata de apoi îl vor întreba pe şah —

„ce doreşti ?“ E limpede ce va răspunde — „sărăcie".
GHASEMI
2576 — Cînd cel mare batjocoreşte pe cel mic şi-l

face de rîs, îşi pierde cinstea şi se întinează cu dispreţ
şi ruşine,
G IA M I, B a h a r e s ta n , 17.
2577 — Dacă soarta ţi-a dat o măsură, fereşte-te

de-a o cheltui în necinste
BAKHTYAR-NAME
2578 -— Necinstea e mai grea decît piatra de mor-

mînt.
2579 — Numai ce zici „sînt robul tău“ că te şi vinde.
2580 — Cine se adună cu necinstiţii, necinstit ajunge.
2581 — Necinstitul socoteşte că toate aparţin credin
ţei sale.
2582 — E uşor să fii darnic cînd banii sînt din bu
zunar străin.
Proverbe
NECREDINŢA
2583 — Nu mă întreabă ce religie am, nu mă întreba

despre lumea de apoi, căci eu le-am pierdut din
prima zi.
GHASEMI
2584 — Povestea despre necredinţă nu-i erezie.

Proverb
NECUNOAŞTERE
2585 — Pînă să ajungă în inel, cumpărătorul dă pe
rubin preţ mic.
poeţi, 114.
C U G E T Ă R I PE R S A N E
2586 — Lumina soarelui, care luminează universul,

e nesuferită ochilor liliacului.
2587 — Cel ce trăieşte în linişte şi belşug cum poate
şti care-i starea flămîndului ?
SAADI, G o le s ta n , 115, 194.
2588 — Cînd de comoara ta nu te poţi folosi, tu eşti

doar paznic al acestei comori.
IBN Y A M IN
2589 — A b u -S a id -H a rra z a zis :

Cel ce gîndeşte că prin stăruinţă va ajunge la înde
plinirea dorinţei, în zadar stăruie ; iar cel care se
bizuie că va dobîndi ce-şi doreşte fără stăruinţă, în
zadar merge pe drumul dorinţei.
2590 — Un înţelept a zis :
— Vraciul neştiutor ©asemeni ciumei.
G IA M I, B a h a re s ta n , 10, 76.
2591 •— In casa orbului lampa n-are preţ.

2592 — Degetul îndoit în grăsime nu intră.
2593 — La toţi le place carnea, pe cînd pisica, .nu
poate trăi fără ea.
P ro v e rb e
NED R EPTATE
2594 — Bogatul e lăudat ani şi luni în şir, iar săracul,

nevinovat, capătă blestemele.
2595 — La B alkh s-a făcut vinovat fierarul, iar în

Shustar l-au pedepsit pe arămar.
2596 — Frate, nu te hotărî la nedreptate, căci ne
dreptatea n-o statorniceşti cu dreptatea.
FERDOUSI
2597 — O, cerule ! De ce dai celui zgîrcit băi, mori

şi case, cînd cel bun, ca să cineze, trebuie să-şi pună
lucrurile zălog.
KH AYYAM
2598 — Sau în această lume nu-i deloc dreptate, sau

în vremurile noastre nimeni n-o spune.
2599 — Limbii ce spune vorbe nedrepte trebuie să i

se răspundă cu tăcerea.
NEZAMI
2600 — Cît de departe vrei să te afli de drumul drep

tăţii şi devotamentului ? Şi cît vrei să rămîi cu inima
întunecată şi chipul surîzător ?
GIAMI
2601 — Bogatul mănîncă kabab, săracul înghite fu

mul.
2602 — In cîmp cămila a mîncat bumbacul, iar în
oraş i s-a tăiat urechea ţesătorului.
P ro v e rb e
NEFERICIRE
2603 — De ce aceşti oameni învăţaţi, înţelepţi şi cu

judecată se află în amărăciuni şi chinuri învrăjbin-
du-se cu fericirea ?
KHQSRAVI, C o n t e m p o r a n i i, 336.
2604 — Cel cu vorba blîndă e nefericit, fiindcă la el

bunătatea şi răutatea sînt la fel.
ABUSHOKUR BALKHI
2605 — Nu te jelui mult de nefericire, altfel va fi

ca şi cum lupul ducea mielul, iar kurdul ţipa şi ocăra.
2606 — Într-atîta sîntem de bogaţi în nefericire,
încît nu trebuie să cerem altora.
BAKH TYAR-NAM E
2607 — Săracul şi piatră raănîncă.

2608 — Surdul şi orbul sînt fraţi.
P ro v erb e
NEGHIOBIE
2609 — Cei neghiobi sînt duşmanii ştiinţei.

2610 — Ce nenorocire că deştepţii fac şi copii ne
ghiobi.
R U D A K I, 102.
2611 — Dacă de la neghiobie s-ar fi născut o faptă

bună, atunci omul ar fi apreciat-o.
A B U S H O K U R B A L K H I, P r i m i i
127.
p o e ţ i,
2612 — Intr-adevăr, cu neghiobia nimic nu se poate

depăşi.
FARROKHI
2613 — Nu-i curajos neghiobul ce-şi pierde capul

fără rost.
2614 — E cel mai neghiob dintre oameni acela care
urmează drumul simţurilor şi dorinţelor.
ASADI TUŞI
2615 — De cel neghiob, rău şi neomenos fugi în

noapte fără să te mai uiţi în spate.
2616 — Omul care a trăit cu neghiobul, deştept n-a
ajuns — a murit (şi el) neghiob şi măgar.
2617 — Deşi doi neghiobi pot fi prieteni şi se pot
afla mereu împreună, odată, pe neaşteptate, ei tot se
vor duşmăni.
2613 — Deşi neghiobul se poate urca în anvon, nici
odată nu va putea sta pe aceeaşi treaptă cu înţeleptul.
NASER KHOSROU
2619 — Cu cei doi-trei neghiobi care-şi închipuie,

ignoranţi, că sînt învăţaţii lumii, fii măgar, căci liota
aceasta, din belşugul însuşirilor ei măgăreşti, socoteşte
nepriceput în ale ştiinţei tot ce nu e măgar.
KHAYYAM , 70.
2620 — Cît vor fi neghiobi în lume, risipitorii vor

avea unde găsi o pîine.
2621 — Cînd oglinda e perfectă ar fi o neghiobie să
o mai lustruieşti.
RUMI
2622 — Cel ce stă cu neghiobul bunătate nu va vedea.

2623 — Dacă pisica ar fi avut aripi, ea ar fi şters
de pe faţa pămîntului neamul vrăbiilor ; dacă măga
rul ar fi avut coarnele vacii, el pe nimeni n-ar fi lăsat
să se apropie.
2624 — Cel înţelept e asemănător cu taraba parfu-
mierului : tăcut şi plin de conţinut, iar cel neghiob
seamănă cu toba acrobatului ce joacă pe sîrmă —
gras puternic şi gol pe dinăuntru.
SAADI
2625 — A face bine neghiobilor e acelaşi lucru cu a

face rău oamenilor cumsecade.
2626 — Nobilul neînvăţat seamănă cu banii care nu
sînt buni şi pe care în alte ţări nu ţi-i primeşte pen
tru nimic în lume.
2627 — Despre cel ce n-are minte, gînduri bune şi
chibzuinţă, bine-a zis straja : „Nimeni nu-i acasă !“
2628 — Alegînd tovărăşia neghiobilor tu însuţi te
socoteşti neghiob.
SAADI, G o le s t a n , 20, 105, 171, 199.
2629 — E limpede pentru toţi, şi liberi şi robi, că

neghiobul e mort, iar înţeleptul viu.
2630 — Ce bine ar fi fost dacă neghiobul, care se
laudă cu ştiinţa lui, de la început şi-ar fi căutat-o în
traistă.
GIAM I
2631 — Aşa se spune : dacă n-ar fi fost neghiobi, băr

baţii (adevăraţi) ar fi murit, adică, dacă n-ar fi fost
cei cu minte puţină, lumea s-ar fi prăbuşit.
GHABUS-NAME, Cap, XXXII.
2632 — Mare nenorocire e neghiobia. Cine ar putea

vedea fundul acestei mări ? Nu vei izbuti să găseşti
în această lume pacoste mai rea pentru cei născuţi
din Adam.
2633 — E nepotrivit ca doi orbi să se dojenească
pentru lumina ochilor care le lipseşte.
2634 — Neghiobul face la sfîrşit ceea ce înţeleptul
face la început.
2635 — Vecinătatea neghiobului e mai groaznică
decît moartea, iar întîlnirea cu el e nenorocire fără
sfîrşit.
2636 — Numai neghiobii îi imită pe alţii.
TUTI-NAME, n o p ţ ile 21, 22, 31, 35, 54.
2637 — Neghiobul e veşnic chinuit.

2638 — Neghiobului îi place lauda.
2639 — lîîzi ziua de ce-ai făcut noaptea.
2640 — Cine n-ajunge la măgar îi bate samarul.
2641 — Neghiobul se minunează de faptele sale.
2642 — Povara neghiobului întotdeauna e mai grea.
2643 — Nu arde pantalonii din pricina păduchelui.
2644 — Neghiobul vorbeşte, iar mincinosul compară.
2645 — Capul fără'judecată e osîndă pentru picioare.
2646 — Mai bine născut din fiori decît născut ne
ghiob.
2647 — Nu se întreabă măgarul cînd e ziua de
miercuri.
2648 — Necredinciosul socoteşte că toţi îi sînt deopo
trivă.
2649 — înţeleptul se străduieşte, neghiobul tot trage
nădejde.
2050 — De eşti mai mare peste noi, ce mai întrebi

de înţelepciune ?
2651 — Vrei să cazi în nenorocire, atunci împriete-
neşte-te cu neghiobul.
2652 —• Neghiobul nu face nimănui atîta pagubă
cîtă îşi face lui însuşi.
2653 — Cîtă vreme sînt pe lume neghiobi, cel ruinat
nu rămîne fără pîine.
2654 — E neghiob cel fără prieten, dar şi mai ne
ghiob cel ce pierde prietenul.
2655 — Nuiaua învăţătorului e un trandafir, cel ce

n-a simţit-o pe pielea lui e un neghiob.
P ro v erb e
NEGOŢ
2656 ■—■ Niciodată nu face tîrgul fără a fi de faţă ;

de la mijlocitori ai pagubă şi-ţi ies vorbe.
ABUSHOKUR B A L K H I, P r im ii
p o e ţ i, 79.
2657 — Dacă un prieten cu un alt prieten fac un

negoţ, ei n-au nevoie de mijlocitor.
FERDOUSI
2658 — Cînd eşti mărinimos, dăruieşte cui pofteşti,

dar la negoţ tocmeşte-te.
2659 — Cel omenos, în timpul negoţului, nu face
niciodată pagubă nici celui rău, nici celui bun.
SANAI
2660 — Nu aştepta de la negustor adevăr, dreptate,

cinste.
ZA K AN I
2fi3 CU GETĂRI PERSANE
2681 — Nu scăpa prilejul ele a te tîrgui, căci a face

negoţ şi a cere un preţ mare e jumătate din toată
negustoria.
GHAEUS-NAME, C a p . XXIV.
2662 — In negoţ intră tot ce ai, chiar şi otrava de

şarpe.
2663 — Acolo unde balega şi moscul au acelaşi preţ
vînzătorul de parfum poate să-şi închidă prăvălia.
P ro v e rb e
NEÎNCREDERE
2684 — Dacă săbiei îi vei opune iubirea, din pricina

neîncrederii vei intra în panică.
FERDOUSI
2685 -— Dacă încrederea se îmbolnăveşte din pricina

neîncrederii, atunci va veni si o altă neîncredere.
GORGANI
2666 — Nu sta de vorbă cu cei josnici ; nu te în

crede pe vorba celui mîrşav.
SANAI
2667 — Nu găsi la oameni cusururi ascunse ca să-i

faci de ocară, fiindcă tu însuţi ai să te lipseşti de
încredere.
SAADI, G o le s ia n , 188.
2688 — Treburile unui popor date pe mina ta ? Cu

ce folos cînd nu eşti în stare să-ţi vezi măcar de
treburile tale ?
GUKHADI
2669 — Prietenul tuturor nu e prietenul nimănui.

2670 — Nu-i bine să crezi în prietenul neîncercat.
2671 — Nu crede în rumeneala mărului şi prietenia
duşmanului.
2672 — Nu crede în prietenul tău — el o să-ţi umple
pielea cu paie.
P ro v e rb e
N E M U L Ţ U M IR E
2673 — în lumea asta, înconjurînd-o de la un capăt

la altul, n-ai să găseşti un om cu judecată care să
fie mulţumit.
SH A H ID B A LK H I, P r i m i i p o e ţ i, 34.
N E N O R O C IR E
2674 — Nu sta de vorbă cu prieteni neghiobi, că din

pricina asta, în fiecare clipă, te afli în nenorocire.
N A SE R K HOSROU
2675 — Lingura goală zgîrie dinţii.

2676 — în pămîntul neroditor orice buruiană creşte.
P ro v erb e
NEPĂSARE
2677 — La palatul aceluia care este nepăsător în

această lume nectarul se schimbă în otravă.
ABUSHOKUR BALKHI, P r i m i i
p o e ţ i, 89.
2678 — Nu-i pe lume comoară pe care s-o găseşti

fără trudă ; omul nepăsător comoară nu va găsi.
FERDOUSI
2679 — Uşurinţa nu aduce bucurie, nepăsarea nu-ţi

aduce renume.
GORGANI
2680 — Nepăsarea e cu neputinţă la omul înţelept.

SANAI
2681 — Norul negru de pe cer, ce pierde de la lă

tratul cîinelui ?
NASER KHOSROU
2682 — Deschide-ţi ochii ca să iei aminte unde se

află răutatea şi unde se află bunăvoinţa, (ca astfel) să
ştergi de pe oglinda ta rugina nepăsării.
GIAM I
NEPOTRIVIRE
2683 — ...cîinii rup pe cel ce nu ajunge cîine ; mă
garii dau cu copita în cel ce nu-i măgar.
MAS’UD SA’D SALM AN
2684 — Nu-i bun turbanul făcut jumătate din atlas,

jumătate din cîrpă.
FARIABI
2685 — Deşi ploaia, după natura ei, este la fel de

generoasă, în grădină cresc lalele, iar în pustiu mă
răcini.
C U G E T Ă R I PER S AN E 2G6
2686 — A fi blînd în toiul luptei e la fel cum ai

bate fierul cu un mărgăritar.
IBN YAM IN
2687 — Sabia nu se aseamănă cu săgeata ; şi un

ghiile ascuţite pot zgîria.
TUTI-NAME, n o a p te a 30.
2688 — Dumicatul mare îţi rupe gîtul.

2689 — Smochina nu-i hrană pentru orice pasăre.
2690 — Făina nu se păstrează în sacul de cărbuni.
2691 — Orbul ascunde, iar cel ce vede nu găseşte.
Pro v e rb e
NEPUTINŢA
2692 — A păzi de neghiob tot ce există e mai uşor
decît să-l fereşti pe neghiob de el însuşi.
ANUSH IR VAN
2693 — Nu te apuca, asemeni oamenilor fără jude

cată, de treaba pe care n-o poţi duce pînă la capăt.
NASER KHOSROU
2694 — Nici o zi nu mă pot desface din lanţurile

lumii ; nici o clipă nu mă pot bucura de traiul meu ;
viaţa m-a învăţat multe, dar rînduielile lumii tot
n-am ajuns să le stăpînesc.
KHAYYAM , 77.
2695 — Cită vreme te afli în fîntînă razele (soarelui)

nu ajung pînă la tine.
RUMI
2G7 C U G E TĂRI PERSANE
2696 — Doar şi noi sîntem pioşenie ; oare ce putem

face dacă fericirea ne înşeală ?
h a 'f e z
2697 — Ignorantul e în vîrful tronului, iar învăţatul

afară, după uşă ; cu ajutorul vicleşugului el caută
drumul, dar nu izbuteşte să ajungă nici pînă la
strajă.
ZAKAN I
2698 — Cînd o pasăre zboară din colivie e greu s-o

aduci înapoi.
2699 — Nu te mai gîndi la cel răposat, ţinînd doliu,
că doliul pe nimeni n-a înviat.
G IA M I
2700 — Cel ce nu-şi poate supune propriul trup nu

va fi în stare să supună nici trupurile altor oameni.
2701 — Alături de gingaşa porumbiţă nu e loc pen

tru măgar.
2702 — Cu aripi străine n-ai să zbori.
2703 — Nu se poate face pod peste mare.
2704 — Pe drumul drept nu te rătăceşti.
2705 — Cu poalele nu poţi acoperi soarele.
2706 — Bîrlog de lup fără oase nu găseşti.
2707 -— Nu face sprinceana ceea ce face ochiul.
2708 — Două săbii nu încap într-o singură teacă.
2709 — Cu sila nu poţi duce copoiul la vînătoare.
2710 — Omul bătrîn merge, dar povară nu mai
duce.
2711 — Două capete de oaie nu fierbi în aceeaşi

oală.
2712 — Dacă trăieşti o sută de ani ajungi sclav în
casă.
2713 — Pînă ce nu se descolăceşte, şarpele nu intră
în gaură.
2714 — Nimeni nu e pus în mormînt că aşa i-a fost
dorinţa.
2715 — Un nebun aruncă piatra în fîntînă, o sută de
înţelepţi n-o pot scoate.
P ro v erb e
NERECUNOŞTINŢA
2716 — Cît ai fi de gingaş cu şarpele, dacă se supără
odată atunci vei regreta.
RU D AKI, 104.
2717 — Cît de bine ai îngriji şarpele, dacă o dată

se va supăra, atunci se va răzbuna ; omul josnic are
firea şarpelui, fără îndoială ; încearcă să n-ai de-a-
face cu cel josnic.
p o e ţ i, 86.
2718 — Nemernicul ce-1 mîngîi toată viaţa e gata să

se bată cu tine pentru o mică jignire.
SAADI, G o le s t a n , 201.
2719 — Nu aştepta de la cei răi bunătate, fiindcă

nimeni n-a mîncat zahăr de la papură.
IB N Y A M IN
2f>9 CU GETĂRI PERSANE
2720 — Clinele care-şi aminteşte fapta bună e mai

scump decît omul nerecunoscător.
P ro v e rb
NESĂBU INŢĂ
2721 — Raţiunea încuviinţează totul în afara nesă

buinţei şi firii rele.
120.
p o e ţ i,
2722 — Unul bate caiaua altul potcoava.

2723 — Ce construieşte o sută şi unul poate dărîma.
2724 — Cînd dulăul latră, potaia se repede la tre
cător.
2725 — Moscheea nu-i un loc unde să priponeşti
măgarul.
2726 — Celui ce-aruncă cu pămînt, răsplata-i va fi
o piatră.
2727 — Mai bine să mănînci pîinea ta cu ceapă
decît să-ţi umpli burta cu bunătăţi la masa şahului.
Proverbe
NESOCOTINŢA
2728 — Nu e om mai înşelat decît acela care soco

teşte lucrul găsit drept negăsit.
A N U S H IR V A N
2729 — Nu-1 nesocoti pe cel cu gînduri negre.

2730 — Cînd stăpînul casei se satură de musafiri,
atunci ocărăşte sluga.
FERDOUSI
2731 — A i avut nestemată, nu i-ai ştiut preţul ; eu

neghiobia i-ai dat drumul din mină.
ASAD I TUŞI
2732 — Cînd se va murdări apa mării din pricina

gurii cîinelui ?
MUEZI
2733 — Groaznică e doar o moarte, moarte fără

înviere, pieirea sufletului în urma neştiinţei şi ne
socotinţei.
NASER KHOSROU
2734 — Slujba înaltă şi bogăţia întregii lumi —

acestea fac cît spînzurătoarea cea mai înaltă.
2735 — Agerimea gîndirii şi înţelegerea sînt ase
mănătoare cu înotătorul în mare. Pînă la urmă el
se îneacă, puţini scapă. încetează să înoţi, renunţă
la pizmă şi trufie, fiindcă acestea nu sînt nici pîrîu
şi nici rîu — sînt mare şi încă nemărginită.
RUM I
2736 — Ce ştie călăreţul de cel ce merge pe jos ;

el îşi vede de drum, iar tu alergi.
SAAD I
2737 — E o necosotinţă s-aprinzi focul între doi oa

meni şi-apoi să arzi singur între ei.
2738 — De laudă e mila, însă nu pune balsam pe
rana celui rău.
2739 — Nu-ţi socoti în ziua luptei duşmanul fără
putere, fiindcă el poate scoate creerul leului cînd
îşi pierde nădejdea la viaţă.
2740 — A milui tigrul cel cu dinţii ascuţiţi în

seamnă a fi tiranul oilor.
SAADI, Golestan, 181, 182, 184, 190.
2741 — Goana după înavuţire, duce la pierderea

şi a ceea ce ai.
NE ZAM I
2742 -— Oricui şi-a uitat obîrşia şi starea (avută)

amintiţi-i-le.
ZAKANI
2743 — Hei, tu ce ţi-ai vîndut limba minciunii, cle

vetirea străluceşte în vorba ta ; pentru un om ce are
judecată nu e o ispravă atîta vreme cît limba e una,
iar inima altceva.
G IA M I
2744 — Nu-ţi socoti duşmanul drept ceva neîn

semnat.
2745 — înţeleptul a zis că nu e greu să goneşti

pisica la slănină şi cîinele la carne.
2746 — Nu te juca cu coada leului.

2747 — Odată cu griul creşte şi iarba rea.
2748 — Pielea cămilei pentru măgar e povară.
2749 — Nu se poate judeca după o singură întîm-
plare.
2750 •— Şarpele nu suferă isma, iar isma creşte la

gura lui.
2751 — Să nu pregăteşti ridichi în nădejdea pila
fului de la vecin. '
2752 — Cînd datoria i-a ajuns la o sută de tum an i
şi el mănîncă pilaf.
P ro v erb e
NESTATORNICIE
2753 — Cită vreme ziua şi noaptea vin şi pleacă, nu
te uimi de nestatornicia sorţii.
A N U S H IR V A N
2754 — E păcătos cel ce nu şi-a respectat promi

siunea ; el şi-a ales rodul amar şi a aruncat mierea.
FERDOUSI
2755 — Nu căuta adăpost în nestatornicie, deci nu

te mîndri cînd vei ajunge mare.
A SA D I TUŞI
2756 — Dacă ai să trăieşti în pace cu duşmanul,

nu te feri de el, dar nici nu te mîndri cu linguşirea
lui.
NASER KHOSROU
2757 —: De cum deschizi ochii minţii, bagi de seamă

că cel pe care te bizui îţi este duşman.
2758 — Creatorul, care cu puterile lui zămisleşte şi
binele şi răul, o face întotdeauna în folosul duş
manului.
K H A Y Y A M , 16, 83
2759 — Orice se capătă uşor, mult nu rămîne.

2760 — Nimic nu are însemnătate din ce-i trecă
tor — nici tron şi belşug, nici putinţa de-a porunci
şi opreliştea, nici puterea.
SAAD I
2761 — Cei ce spun ,,căiţi-vă“ ei înşişi uită de

căinţă.
2762 — Niciodată nu mă plîng de străini ; tot ce
s-a-ntîmplat cu mine, acel prieten mi-a făcut.
HAFEZ
2763 — Nu vînzîndu-şi sufletul omul cinstit îşi

croieşte drum.
O U KH AD I
2764 — Vîntul duce lătratul cîinelui.

2765 — Pînă şi marea îşi schimbă locul.
2766 — Ce-aduce vîntul, tot vîntul duce.
2767 — Ce-aruncă marea, tot marea strînge.
2768 — Pînă la urmă orice blană la tăbăcar ajunge.
2769 — Nu întotdeauna rîul curge pe o singură
albie.
2770 — îndată ce bărbatul are două perechi de
izmene se şi gîndeşte la altă nevastă.
Proverbe
NEVASTA
2771 — Cine are casa bine orînduită şi soţia îi

împarte grijile, Dumnezeu se uită la el cu privirea
milostivă.
SAADI
2772 — O nevastă neghioabă în casa unui bărbat

bun, chiar pe această lume — e un iad ; păzeşte-te,
de soaţa neghioabă, păzeşte-ne pe noi, Doamne, de
chinurile iadului !
2773 — Nu căutaţi tihna şi bucuria şi rînduiala în

casa bărbatului care are două neveste.
ZAKANI
2774 — Cînd ai nevastă nu te mai duce la altă fe

meie ; dacă te duci, în femeia ta nu mai rămîne bu
nătate.
O U KH AD I
2775 — Se zice : nevasta bună e salvarea vieţii.

KH ABU S-NAM E, Cap. X X V I.
2776 — Nevasta rea mai bine s-o alungi ; să ştii că

nu trebuie să te întristezi (gîndindu-te) la nevastă.
2777 — Toate nevestele sînt rele şi viclene, prie
tene. A i grijă şi nu te încrede în limba lor minci
noasă. Adesea din pricina femeilor inima îndură
multe chinuri, fiindcă atunci cînd femeia e vicleană
chinurile nu mai au sfîrşit.
2778 — Viclenia nevestei luminează fiecare clipă,
aidoma lunii — ele sînt toate înconjurate de fumul
uneltirilor. Da, natura lor e vicleană. Cu adevărat
se poate spune că în viclenia lor din viclenie sînt
plămădite.
2779 — Tot ce doreşti vei găsi în această lume, însă
nu ştii, oare nevasta se va găsi aceea...
2780 — Pe lume toţi caută să fugă de div, dar şi

divul fuge de nevasta furioasă.
TU TI-N A M E , I n tr o d u c e r e , n o p ţ ile 8,
15, 31.
2781 — N-ai nevastă, n-ai mîhnire.
2782 — Nevasta altuia face nazuri.
2783 — Nevasta te face om dar şi ticălos.
2784 — Nevasta rea e ca încălţările ce strîng.
2785 — In casa în care nu-i nevastă lumina lip
seşte.
2786 — Mai bine burlac decît însurat cu o femeie
rea.
2787 — In casa bărbatului sînt şapte butoaie cu
fiere.
2788 — Nevasta însetată de putere e bărbatul pro
priului său bărbat.
2789 — Cînd în casă sînt două stăpîne, gunoiul îţi
ajunge pînă la genunchi.
P ro v e rb e
NEVOIE
2790 — Cît timp îmi eşti prieten bun, de altul n-am

nevoie.
SANAI
2791 — Ceea ce face un leu să ia năravul vulpii,

nevoia e.
RUMI
£792 — Cine-şi deschide uşa cerşetoriei, pînă la

moarte se va afla în nevoi.
SAADI
2793 — Nevoia educ-o în spiritul ei.

2794 — Asemeni trandafirului, lasă blîndeţea firii,
lasă şi făţărnicia violetei. Se întîmplă cînd e necesar
spinul, nesăbuinţa poate fi de folos.
N E ZAM I
2795 — împrejurarea cea mai grea pentru om este

nevoia şi orice însuşire, care slujeşte de laudă pentru
bogaţi, tot ea e dojană pentru cei săraci.
2796 — Cel mai respectat om de pe lume este acela
care n-are nevoi, iar cel mai nefericit şi de nimic este
acela care are nevoie de (alţi) oameni şi nu se ruşi
nează de asta, iar pentru aur şi argint îl slujeşte pe
altul asemeni lui.
GHABUS-NAME, Cap. X X I, X L III.
2797 — Nevoia vine şi de la prostie.

2798 — Piatra de care ai nevoie nu e grea.
2799 — Ca să te scarpini ai nevoie de unghie.
2800 — Orbul pe orb caută, precum apa adîncitura.
P ro v e rb e
NOBLEŢE
2801 — Cine e nobil nu va lovi cu piciorul pe cel
căzut ; dacă vei întinde mîna celui căzut — eşti
nobil.
RU D AKI, 130.
2802 — Dacă vei reuşi să te stăpîneşti — eşti nobil ;

dacă nu vei rîde nici de orb, nici de surd — eşti nobil.
2803 — Două vorbe dau linişte în două lumi — no
bleţe prietenilor, duşmanilor cumpătare.
HAFEZ
NOROC
2804 — La omul fără noroc măiestria e cusur, pe

cînd la cei norocoşi şi lucrul urît arată frumos.
ABUSH'OKUR B A LK H I, P r im ii
poeţi, 122.
2805 — Se întîmplă adesea în lume ca neghiobul

să fie respectat, iar înţeleptul înjosit ; alchimistul
moare de mîhnire şi chin, (pe cînd) neghiobul gă
seşte printre dărîmături comoara.
2806 — Cel ce nu se cufundă în adîncurile mării

va avea oare norocul să găsească şiragul de măr
găritare ?
IB N Y A M IN
2807 — Dacă dă norocul, măgarul cal se face.

2808 — Cînd îţi dă, Allah nu te întreabă cine eşti.
2809 — Dacă te-a părăsit norocul, ce folos de la
vitejie ?
2810 — Dacă norocul vine, nu te întreabă : „tu cine
eşti“ ?
2811 — Dacă norocul se abate la om sărac, mult nu
rămîne.
2812 — Dacă vînătoru-i norocos, vînatul cade în
laţ singur.
2813 — Dacă vezi lupul e un noroc, să nu-1 vezi
norocul e şi mai mare. *
2814 — Dacă zarurile ar cădea numai cu noroc,
atunci oricine ar juca.
P ro v erb e
Vezi nota la p. 454.

OBICEI
2815 — Dacă prostul obicei s-a înrădăcinat în fire,
atunci el nu iese pînă nu vine moartea.
SAAD I
2816 — (Chiar) dacă obiceiul meu ţi se pare ne

demn, nu lăsa din mîini obiceiul tău bun.
2817 — Nu te deprinde cu propria-ţi natură, căci

ea e asemeni scînteii.
N E ZAM I
2818 — Cînd păunul va trăi în grădină nu-şi va mai
aduce aminte de India.
KHOSROU D EH LAVI
2819 — Nu există pentru omul înţelept obicei mai

nobil decît îndeplinirea promisiunii sau respectarea
cuvîntului dat.
2820 — Ca să moară, şarpele fuge la potecă.

P ro v e rb
OBIŞNUINŢA
2821 — Nu-i de mirare dacă privighetoarea închisă
în aceeaşi colivie cu un corb nu va mai cînta.
2822 — Stăpînul ştie drumul spre casă.

2823 — Renunţarea la obişnuinţă duce la boală.
2824 — în casa ta picioarele cunosc fiecare treaptă.
2825 — De zici des „codoş“ urechile ti se obişnuiesc

P ro v erb e
OBRĂZNICIE
2826 — Obraznicul şi cu o mie de oameni e tot

singur.
SHAHID BALKHI, P r i m i i p o e ţ i, 24.
2827 — Decît copii obraznici, mai bine făr-de

urmaşi.
SAAD I
2828 — Nu fi umil cu tiranii, altfel te împotmo

leşti în tristeţe ca măgarul în noroi. Purtarea bună a
leului cu omul de la frica de oameni se trage şi nu
de la mărinimie. Cu acel om, care e crud, e mai
bună obrăznicia decît firea blîndă.
NE ZAM I
2829 — Obraznicul primeşte palma lumii.

O U KH AD I
2830 — Cînd ai şters chipul bunei-cuviinţe din

suflet, ce rost mai are împodobirea trupului ?
G IA M I
2831 — Cînd pisica nu-i acasă şoarecii fac nuntă.

2832 — Nici în casa lui Allah nu se merge nechemat.
Pro v e rb e
OCHI
2833 — Păzeşte-ţi ochii, prietene ! îţi dau acest
sfat din inimă. Pentru muritori duşman mai rău

decît ochii nu se află în întreaga lume.
ODIHNĂ
2334 — Fără muncă nu-i odihnă.

Proverb
OM, OM BUN, OM RĂU, OMENIE

2835 — Neamul omenesc e veşnic, iar omul singur
luat, e trecător.
K H O S R A V I, Contemporanii, 329.
2836 — Cine-i cumpărător al omeniei nu înjură ca

să nu fie înjurat.
2837 — Nu face nimic în lume în afară de-a sădi
sămînţa omeniei.
2838 — Pe cel ce s-a abătut de la drumul omeniei
socoteşte-1 vîndut diavolilor, nu om.
2839 — Dacă eşti om, nu face nimic cu înşelăciune,
că, atunci, fără îndoială, vei fi mai jos decît oricare.
2840 — Mare este acel om care spune adevărul,
(care) şi-a înfrumuseţat vorba şi n-a spus josnicia.
2841 — Cînd vrei să afli omenia cuiva, trebuie s-o
încerci şi la cîştig şi la pagubă.
2842 — Aspiră spre omenie şi nu mînia pe nimeni ;
acesta este drumul salvării şi e singurul.
FERDOUSI
2843 — Cînd vezi un om căzut în drum nu e fru

mos să dai pinteni calului.
2844 — Dacă omul de patruzeci de ani n-are minte

şi cuviinţă, cu siguranţă că nu-1 poţi numi om.
2845 — Şarpele este rău, păzeşte-te de el ; dar omul
hain e mai rău decît şarpele.
2846 — Omenia nu e altceva decît a nu aduce supă
rare altui om ; dacă mă sfîşii, înseamnă că nu
eşti om.
2847 — Cînd eşti fiu de om, fii cu oamenii ; ce în
seamnă să fii diavol ? Fii om !
2848 — Ţine (apropiate) inimile celorlalţi cu bună
voinţa şi dărnicia ta ; pe nimeni nu asupri cu vorba
şi cu mina.
2849 — Dacă n-ar fi fost omul, întreaga lume s-ar fi
prefăcut într-un pustiu ; nici roadele n-ar fi crescut,
căci apa de pe pămînt îi îngăduie omului să crească
roade, iar acolo unde nu sînt urme de om, acolo
nu sînt nici roade. Dacă n-ar fi fost înrîurirea omu
lui, atunci animalele sălbatice le-ar fi distrus pe cele
domestice, iar din pricina lipsei oamenilor lumea
ar fi încetat să mai existe.
NASER KHOSROU
2850 — Ţelul întregii creaţiuni sîntem noi ; izvorul

vederii în ochii minţii sîntem noi ; cea mai măiastră
piatră încrustată în crugul lumii, ca într-un inel,
sîntem, desigur, tot noi.
K H A Y Y A M , 23.
2851 — Doreşte omenia, iată un adevărat ţel, restul

nu e (decît) deşertăciunea deşertăciunilor.
2852 — Omul e asemănător cu apa curgătoare pe
care numai ce o tulburi că nu îi mai vezi fundul ;
iar fundul apei e plin de mărgăritare şi corali. Fii
cu băgare de seamă şi nu tulbura omul, căci el e

curat şi limpede. Sufletul omului e asemănător cu
aerul care, dacă-1 tulburi cu praf, ajunge văl în
faţa cerului şi ascunde soarele.
RUMI
2853 — Ce deosebire e între un om evlavios şi un

înţelept ? Primul îşi salvează covoraşul său (de rugă
ciune) din valuri, iar al doilea se străduieşte să-l
salveze pe cel ce se-neacă.
SAAD I
2854 — Mîncînd o jumătate de lipie, omul credin

cios dă de pomană cealaltă jumătate săracului, iar
şahul, avînd o ţară întreagă, se străduieşte, cu toate
acestea, să mai pună mîna pe încă una.
2855 — îndepărtează-te de răutate şi străduieşte-te

spre omenie.
2856 — Astăzi cînd bazarul e plin de muşterii, cîş-
tigă comori cu banii omeniei.
HAFEZ
2857 — Omului îi e de trebuinţă omenia ; aloea

cînd n-are miros e lemn de foc.
KI-IOSROU D EH LAVI
2858 — Poţi avea orice credinţă, însă fii bun, vir

tuos şi mărinimos, fiindcă necredinţa şi bunele obi
ceiuri sînt mai de preţ decît Islamul şi desfrîul.
ZAH ANI
2859 — Tu eşti sufletul întregii lumi şi regele exis

tenţei.
2860 —- Tu eşti sultanul veşnic, tu eşti ţelul, tu eşti
limita superioară.
2861 — Am înconjurat lumea şi am privit cerul
de la un capăt la altul ; esenţa este omul.
GHASEMI
2862 ■— In tinereţe puţin să-ţi pese (de altceva) ;

alege-ţi drumul omeniei şi dărniciei.
2863 — Foaia omeniei este în caietul vieţii tuturor
oamenilor, aşa a zis înţeleptul care a meditat ; feri
cit e acel om care a scris pe acest caiet curat, dintre
toate cuvintele, doar pe cele ale bunătăţii, iar moş
tenire a lăsat bunăvoinţa.
G IA M I
2864 — Cu lumea poartă-te ca lumea, cu omul

poartă-te omeneşte, fiindcă una e lumea, altceva
omul. Şi oricine s-a trezit din somnul nesocotirii va
trăi cu oamenii aşa cum am zis eu.
2865 — înţelepţii spun : lumea îl merită pe om, iar
omul merită animalele.
2866 -— Dacă cineva săvîrşeşte o greşeală, cere-ţi
iertare inimii tale pentru greşeala lui, fiindcă el e
om, iar prima greşeală Adam a săvîrşit-o.
GHABUS-NAME, Cap. V II, XXV,
XXX.
2867 — Cel care l-a luat pe omul bun drept pildă

le-a închis gura duşmanilor îngrozitori pentru toată
viaţa.
2868 — Omul are înclinare spre împilare şi el n-are

seamăn printre fiarele sălbatice ! De aceea nimeni pe
lume nu e mai groaznic ca omul.
2869 — Nu după veşminte îl cunoşti pe om.

2870 — Omul din copilărie începe să crească.
2871 — E mai greu să ajungi om decît ştiutor de
carte.
2872 — Omul e mai tare ca piatra şi mai gingaş
decît trandafirul.
P ro v erb e
ONOARE
2873 — Păzeşte-te să nu-ţi pătezi numele, căci
dezonoratul nu găseşte lumea după cum îi e dorinţa.
FERDOUSI
2874 — Mai bine să fiu omorît lăsînd un nume ne

pătat, decît să trăiesc cu o mie de păcate.
SANAI
2875 — Plata care te onorează poate fi făcută cu

bani falşi sau trudiţi.
KHAGHANI
2876 — Vecinului — primul loc.

P ro v e rb
OSPITALITATE
2877 — Dacă vrei să te ridici deasupra celorlalţi
oameni, fii ospitalier.
ANUSHIRVAN
2878 — Pe oricine ai în ospeţie, prieten sau duş

man, zi şi noapte trebuie să ai grija lui.
p o e ţ i, 94.
2879 — Piatra loveşte numai uşa închisă.

2880 — Pisicii şi oaspetelui „fugi“ nu-i zici.
2881 — Du-te acolo unde te pofteşte, nu de unde te
goneşte.
2882 — Chiar de-ar fi un singur oaspete, pentru el
gazda taie o vacă.
Pro v e rb e
OSTENEALA
2883 — Numai osteneala ta îţi va împuţina oste
neala.
125.
p o e ţ i,
2884 — Pînă ce trupul grăsanului izbuteşte să slă

bească, slăbănogul moare de osteneală.
2885 — (Chiar) dacă vrei să cumperi trebuie să te

osteneşti.
GHABUS-NAME, Cap. X X IV .
PACE
2886 — Fără îndoială că pacea e mai bună decît
războiul ; nu uita că şi boul tău e îmbrăcat în piele.
2887 — Nu-i om fără lăcomie, fără cinste şi ruşine ;
într-adevăr, pacea e mai bună decît războiul.
FERDOUSI
2888 — Pacea e mai bună decît cearta şi războiul,

fiindcă ultimile aduc răni şi durere, pe cînd pacea
numai strălucire şi înflorire.
2889 — Cînd dorinţa se împlineşte în pace, de ce
trebuie să dai pinteni pe drumul războiului ?
N E ZAM I
2890 — Pacea este un lucru pentru toţi.

2891 — Cită vreme poţi trăi în pace nu bate la
poarta războiului.
Proverbe
PADIŞAII
2892 — Am auzit cum padişahii erau asemuiţi ja
rului ; cine caută oare adăpost lîngă un jar ?
poeţi, 12G.
PAGUBA
2893 — La fapta bună nimeni nu păgubeşte nici
odată.
FARR O KH I
2894 — Pripeala în muncă aduce pagubă.

NEZAM I
2895 — Să ştii că sfîrşitul oricărei dorinţe e pagubă,

aşa că nu te lăsa orbit de putere.
GHABUS-NAME, Cap. X X X V II.
2896 — Lătratul cîinelui nu păgubeşte norul.

2897 — Pînă să se spargă un ulcior mare se fac praf

altele mici.
2898 — Mai bine să păgubeşti din pricina glonţului
decît a clevetirii.
Proverbe
PANA
2899 — Pana-i o sabie, dar mai înţeleaptă.
FARR O KH I
2900 — Pana-i unealta dreptăţii, iar spada a răz

boiului.
NASER KHOSROU
PASIUNE
2901 — Pasiunea peste măsură se preface în otravă.
2902 — Pasiunea este o flacără mistuitoare.
2903 — îmbrăţişarea iubiţilor şi brăţara o sfărîmă.

Proverb
PATIMA
2904 — Să ştii că cel aflat în frunte împins de pa
timă pînă la urmă nu va ajunge la izbîndă.
2905 — Am auzit că cel care îşi înmulţeşte patima
va fi pedepsit şi asta fără ca cel puţin să-i treacă
prin gînd.
FERDOUSI
2908 — Rupe-ţi din inimă aţa dorinţei ca să te eli

berezi repede de robie.
2907 — E o pierdere să te risipeşti în patimă ; ea
aduce după sine slăbiciunea trupească şi renunţarea
la suflet.
NASER KHOSROU
2908 — Patima e o boală omenească.

2909 — Patima şi îndărătnicia sînt primii duşmani
(ai omului).
2910 — Hei, călăreţule, drumul simţurilor este dru
mul măgarilor.
2911 — Patima este un foc care distruge totul şi pe
care cu greu îl stingi.
RUM I
2912 — Patima e un foc, fereşte-te de el.

SAAD I
2913 — Patima e scînteia ce naşte flacăra, flacără ce-1

poate arde pe om.
2914 — (Vrei) să te fereşti de patimă, priveşte (şi
înţelege ce e) dominarea.
2915 — La început scărpinatul e plăcut mîinii, apoi
pe mînă cade jăratecul putrefacţiei.
2916 — Eu am un rob pe nume — patima. Inima
mea e stăpîna acestui rob. Iar tu eşti acela care eşti
robul robului, servitor al servitorului nostru.
2917 — O, inimă ! Arborele patimei a crescut lîngă
uşile tale, rupe-i vîrful pînă nu-ţi rupe el gîtul.
Dacă izbuteşti să arunci această povară, n-ai să
jeleşti din pricina patimilor ce-ţi aduc pagubă.
NEZAMX
2918 — Oi’icine a băut o gură din vinul patimei,

pînă la sfîrşitul lumii nu va scăpa de ea.
2919 — Patima este un nor fără ploaie şi a cărui
umbră e pricina nefericirii, (fiindcă) nici ogorul fap
telor nu va lua apă de la el, nici căldura nu va
trece prin trup şi inimă.
G IA M I
PATRIE, PATRIOTISM
2920 — Mai bine să fii omorît de oricare în luptă,
decît să dai ţara duşmanului.
FERDOUSI
2921 — Despre dragostea de patrie nu pălăvrăgi.

RUM I
2922 — Omul fără patrie e ca privighetoarea fără

grădină.
P ro v e rb
PAZA, PAZNIC
2923 — Unde păstorul e orb, lupul e sigur baci.
SANAI
2924 — Cine nu se fereşte la timp de duşman nu

scapă mai tîrziu de năpasta lui.
ATTAR
2925 — Cîinele şi straja, numai ce îl zăresc pe omul

străin că unul îl apucă de poale, iar altul de guler.
SA A D I, G o le s la n , 34.
2926 — Păzeşte-te de legăturile cu padişahul cum

păzeşti bumbacul uscat de focul mistuitor.
N E ZAM I
2927 — Cînd, aflîndu-te în preajma sa, împăratul

îţi va promite siguranţa, în chiar aceeaşi zi păzeş
te-te mai mult (ca oricînd).
GHABUS-NAME
PACAT
2928 — Păcatul săvîrşit şi trecut nu trebuie repetat.

■poeţi, 92.
2930 — Diavolul mi-a arătat calea spre un păcat,

iar acum eu îi arăt diavolului calea spre sute de
păcate.
SU ZAN I
2931 — Vinul ferecă mintea, somnul — ochiul ;

păcatul se spală cu iertarea, veşmîntul cu apă.
GO RG ANI
2932 — Khayyam ! De ce suferi atît din pricina

păcatului ? Ce folos, măre sau mic, de la tristeţe ?
Dacă n-ar fi existat păcatul, s-ar mai fi născut ier
tarea ? Iertarea e făcută pentru păcat ; de ce, atunci,
să suferi ?
K H A Y Y A M , 53.
2933 — Visarea nu-i un păcat.

Proverb
PALAVRAGEALA
2934 — Regele nu trebuie să fie vorbăreţ, fiindcă
în faţa duşmanului palavragiul îşi pierde cinstea.
ABUSHOKUR B A L K H I, P r im ii
p o e ţ i, 109.
2935 — Nu-i face cinste nimănui să se poarte ca

un palavragiu neruşinat.
FERDOUSI
2936 — E demon şi nu învăţat cel de la care auzi

doar vorbă şi nu vezi nici o faptă. t
2937 — La povestit sau la cîntec, mutul e mai bun
decît palavragiul care bate cîmpii.
SANAI
2938 — Pentru înţelept, un bou necuvîntător e de

o sută de ori mai scump decît un palavragiu.
NASER KHOSROU
2939 — Pălăvrăgeala — şi ea e sminteală.

2940 — Vorbe multe — povară pentru măgar.

2941 — Cel cu mîini scurte are limba lungă.
2942 — Duşmanul îl prinde pe cel ce pălăvrăgeşte.
2943 — Nu te teme de norul negru şi de omul
vorbăreţ.
P ro v e rb e
PĂMÎNT
2944 — Din pămînt ai fost creat şi cel ce te-a crescut
e tot pămînt.
RU D AKI, 139.
2945 — Pămîntul e o mamă care naşte aur.

Proverb
PĂRERE
2946 — Deşi prima părere poate fi pătrunzătoare,

ultima e, totuşi, mai de preţ.
KHOSROU D EH LAVI
2947 — Părerile a doi oameni nu e acelaşi lucru ca

părerea unuia singur, căci niciodată cu un ochi nu
vei vedea ce vezi cu doi.
PĂRINŢI
2948 — Omul e ca un fruct, iar tatăl şi mama ca
un copac. Cu cit te vei îngriji mai mult de copac, cu
atît mai mult îţi vei iubi tatăl şi mama.
GHABUS-NAME, Cap. V.
PĂSTRARE
2949 — Nu te mîhni de ceea ce-ai pierdut ; păs
trează bine ce-ai acuma.
ASAD I TUŞI
PEDEAPSA
2950 — Lupul e bătut chiar dacă n-a mîncat oaia.
2951 — Pedeapsa pentru cel care vinde scump e
să nu cumperi.
P ro v e rb e
PERICOL
2952 — Pericolul îl îngrijorează mai mult pe omul

cu judecată decît pe ceilalţi.
2953 — Fugi, smintitule, a venit un beţiv !

2954 <
— Intr-un furnicar rouă este un potop.
2955 — Lupul duce oaia care s-a rătăcit de turmă.
Proverbe
PERSEVERENŢĂ
2956 — Dacă vrei ca sufletul să-ţi urmeze vorba,

urmează-ţi tu (însuţi) vorbele.
A N U S H IR V A N
2957 — A ajuns acasă cel care a căutat ; a ajuns sus

cel care a căutat.
FERDOUSI
2958 — Lumea e asemănătoare cu un săculeţ cu

mosc. Plăcerile lumii sînt asemeni parfumului de
mosc care însă nu se păstrează. Cine a simţit par
fumul va căuta moscul. Laudă aceluia care nu se
va mulţumi doar cu parfumul.
RUMI
2959 — Omul ajunge mare prin perseverenţă, iar

dacă n-o face e un măgar nemaipomenit.
KHOSROU D EH LAV I
2960 — în luptă, eîtă vreme poţi face un pas înainte,

nu ceda !
GHABUS-NAME, Cap. XX,
29C1 — Cu ceaşca nu goleşti marea.

2962 — Cînd băcanul n-are treabă cântăreşte talerele
balanţei.
2963 — Cînd bărbierii n-au muşterii îşi bărbieresc
capul unul altuia.
2864 — Bidiviul arab trece în galop, iar cămila
merge agale noapte şi zi.
Proverbe
PERSONALITATE
2965 — Dacă e să te spînzuri, alege măcar o spîn-

zurătoare înaltă.
Proverb
PIERDERE
2966 — Din pricina rămînerii îndelungate pînă şi

cel drag îşi pierde preţul.
DAG H IG H I
PIERDERE DE TIMP
2967 — Nu pierde vremea cu omul neînzestrat, căci
din papură n-ai să dobîndeşti zahăr.
2968 — Dacă ţi-ai măcinat sacul, ce mai aştepţi la

moară ?
2969 — Dacă apa stă într-un singur loc începe să
miroasă.
P ro v e rb e
PILDA
2970 — Cuvintele lui Saadi sînt pilde şi poveţe, ele

îţi prind bine dacă le vei f olosi.
SAAD I
2971 — Ia pildă de la nefericirea altora, ca alţi

oameni să nu ia pildă de la tine.
PIZMA
2972 — ...nu pizmui bunăstarea altora, (fiindcă) sînt

miulţi care te pizmuiesc (şi) pe tine.
RU D AKI, 59.
2973 — Nu bate drumul vicleniei şi pizmei ; oricine

merge pe drumul pizmei va cădea în cap.
NASER KHOSROU
2974 — Oricine pizmuieşte universul ; pizmuirea

este o moarte veşnică.
RUM I
2975 — Niciodată nu-i dori vreo nenorocire piz

maşului, fiindcă acest nefericit şi aşa se află în
nenorocire.
2976 — Nu râvniţi la bunurile altuia, astfel veţi

rîde de alţi oameni.
ZAKANI
2977 — Nu-i pizmui pe alţii — e nesocotinţă.

2978 — Sufletul pizmaşului s-a topit în focul tris
teţii.
2979 — Lumea nu suferă atît de răutatea focului

cît suferă de pizmă.
2980 — Pizmaşul să rămînă în afara adunării
oamlenilor, iar rana timpului să-l orbească.
2981 — De la pizmă ochii minţii vor orbi ; iar de
boală, ochii pizmei rămîn fără lumină.
2982 — Cel care ascultă pe cei pizmaşi uită de
credinţa devotamentului ; pizmaşul ia din sufletul
drag dulceaţa prietenilor vechi.
G IA M I
2983 — Dacă vrei să nu te mîhneşti mereu, nu fi

pizmaş.
2984 — De vrei să fii iubit de mulţi prieteni, nu
pizmui !
2985 — Şi dacă totuşi vei pizmui, atunci pizma va
fi cel mai rău duşman al tău, mai rău decît o mie
de duşmani. De un duşman străin te poţi păzi, dar
de pizmă nu.
2986 — De vrei ca niciodată să nu ştii ce-i aceea
plictiseală, fii mereu nepretenţios şi nu fi pizmaş ;
atunci inima ta va fi mereu veselă, căci motivul
supărărilor e pizma.
GHABUS-NAME, Cap. X X V I, X L III.
P lIN E
2987 — Cine mănîncă pîinea dobîndită prin truda
lui n-are nevoie de bunătatea lui H atem Tay.
SAAD I, Golestan, 95.
2988 — Dai pîine, dă poruncă.

2989 — Pâinea nu se caută la subsuoara celui ce

moare de foame.
2990 — Mai repede ajungi la steaua de pe cer decît
la pîinea zgîrcitului.
2991 — Dacă pîinea e câştigată cinstit o poţi mânca
şi-n mijlocul drumului.
Proverbe
PIRA
2992 — Când pîrăşti, nu sta liniştit, că va veni ziua
când altul te va pîrî şi pe tine.
PLĂCERE
2993 — Dacă ai putinţa, gustă din toate plăcerile,

fiindcă la nimeni nu rămâne lumea veşnic.
FERDOUSI
2994 — E uşor să faci din ceară un curmal, dar la

el nu vei găsi plăcerea fructului.
KHAGHANI
2995 — Nu căutaţi plăcerea altundeva decît în iubire

şi la cei apropiaţi.
ZAKANI
PLÎNS
2996 — Am trecut hotarul nefiinţei curaţi şi viaţa
ne-a pîngărit; ne-am zămislit cu bucuria în fire şi
viaţa a pus în locu-i întristarea.
K H A Y Y A M , 30.
2997 — Nu-1 învăţa să plângă pe cel ce-şi pierde

mama.
NEZAM I.
2998 — Cel puternic nu ştie să plîngă.

2999 — Cînd ajunge în loc îngust apa începe să facă
zgomot.
Proverbe
POCĂINŢĂ
8000 — Azi mie îmi ajută pocăinţa la fel cum
bolnavului îi ajută strănutul.
RU D AKI, 99.
POET
3001 — îi e uşor să aşeze vorbele celui ce se mulţu
meşte cu versuri goale.
NE ZAM I
3002 — Cînd gîndurile s-au adunat e uşor a fi poet,

ONSORI
3003 — Meşteşugul poetului nu-i o meserie ca de la

ea să-ţi ajungă pîinea pentru praz şi prazul pentru
lapte acru.
IB N Y A M IN
3004 — Fantezia poetului e ca aluniţa pe obrazul

fetei ; cînd aluniţele sînt puţine, numai atunci ele
adaugă frumuseţe.
3005 — Cuvîntul „poet", deşi e scurt, strânge în el
o sută de mii de neajunsuri şi răutăţi ; nu se află un
astfel de neajuns şi fire nătângă, care să nu se fi

înţeles sub acest „titlu“ .
G IA M I
POEZIE
3006 — Doar unde e nevoie foloseşte poezia.
FERDOUSI
3007 — A nu versifica e mai bine decît a scrie

o poezie proastă ; a nu face copii e mai bine decît
să-i lepezi la şase luni.
M ANUCHEHRI
3008 — Cuvîntul, cu toate că poate fi frumos şi în

proză, sună mai bine cînd e spus în vers.
RASHIDI
3009 — Poezia e o lumină ce străluceşte din cer ;

de la ea cerul şi-a luat puterea şi nemurirea.
O U KH AD I
3010 — Poezia, ca orice fată frumoasă, crescută în

belşug, nu mai are nevoie de podoabe.
3011 — Nu se află nestemată mai scumpă decît
limba ; nu e artă mai fină pe care să o poată crea
omul.
3012 — E bună la poet măiestria cuvintelor, însă nu
într-o aşa măsură încît să-i păgubească desăvîrşirea
cuprinsă în înţelesul lor.
G IA M I
3013 — Proza e ca supusul, iar versul ca împăratul.

3014 — Versurile se compun pentru (alţi) oameni,

nu pentru sine.
3015 —■ Nu minţi peste poate în versuri, deşi min
cinoasa hiperbolă dă preţ poeziei.
GHABUS-NAME, C a p . XXXV.
PO FTA DE M ÎNCARE
3016 — Pofta de mâncare între dinţi se află.

3017 — Pâinea nu se poate mânca cu pofta altuia.
3018 — Cel căruia îi place ciorba mănâncă şi carne
tare.
P ro v e rb e .
PO LITEŢE
3019 — La necuviincioşi n-ai să afli credinţa iubirii,

fiindcă religia iubirii este numai politeţea.
GIAM I
PONEGRIRE
3020 — Nu ponegri haimanalele, pustnic curat după

natura-ţi, căci păcatele altora nu ţi se trec ţie pe
răboj.
HAFEZ
3021 — Ceaunul îi zice ceaunului : tu ai faţa

neagră.
P ro v e rb
PORUNCA
3022 — De vreme ce mulţumirea puterii împărăteşti

este în a porunci, de n-ar fi asta, chipul împăratului
şi al supusului ar fi unul şi acelaşi.
GHA-BUS-NAME
PO S IB ILITATE
3023 — Cu funia la ce n-ajungi.

3024 — Dacă chelul ar fi vraci şi-ar tămădui capul
său.
Pro v e rb e
PO TR IVIR E
3025 — Şuba e bună pentru luna D ey şi nu pentru

primăvară.
3026 — Cine are acoperişul mare, la acela şi zăpa-
da-i mai multă.
3027 — Vinde pîsla acolo unde oamenii sînt
obişnuiţi să stea pe ea.
P ro v e rb e
PO V A Ţ A
3028 — Deşi ştiinţa ta se-nalţă pînă-n cer, merită

să asculţi şi alt om înţelept ; aşa au spus în lungile
poveşti, că nimeni nu cunoaşte îndestularea de povaţă.
ABUSHOKUR BALKHI, P r im ii
p o e ţ i, 113.
3029 —■ Noi am dat poveţe la locul potrivit şi-am

pierdut pentru asta cîtăva vreme ; dacă nu va fi pe
CU GETĂRI PERSANE 30 2
gustul urechii unora, oe să-i faci — datoria solului

e de a da de veste şi numai atît !
SAAD I
3030 — N-ai ştiut oare c-ai să-ţi vezi picioarele

în lanţuri atunci cînd n-ai vrut s-asculţi poveţele
oamenilor ?
3031 — Tinere, nu întoarce capul la povaţa bătrâni

lor, fiindcă povaţa bătrînului e mai preţioasă decît
norocul tînărului.
HAFEZ
3032 — Cei aleşi de soartă îşi amintesc bunele

poveţe, iar oamenii mari ascultă sfaturile dervişilor.
ZAKANI
3033 — Bune sînt poveţele, dar să vină de la omul

cu bună purtare.
O U KH AD I
3034 — Pentru inima prietenilor povaţa e asemieni

zefirului dimineţii în grădină ; dacă n-ar fi adierea
din grădină, cine să dezlege nodul ce strînge inima
bobocului ?
3035 — Cînd auzi o povaţă de la un om, fii asemeni
înţeleptului şi fă-i loc în suflet ; nu face ca neghio
bul să-ţi intre pe o ureche şi să-ţi iasă pe cealaltă.
G IA M I
PR A C TIC A
3036 — Fără practică ştiinţa este asemeni unei

monede false, care se va da de gol curînd şi va
rugini.
3037 — înţeleptul n-a văzut ştiinţă fără să fie pusă
în practică ; ştiinţa nu se poate lega cu sfoară.
3038 — Ştiinţa şi fapta * te fac precum mărgăritarul ;
acesta este drumul pe care trebuie să-l găseşti.
3039 — Mătasea, aurul şi argintul — frumuseţea şi
podoaba femeilor ; pentru bărbat nu se află frumu
seţe şi podoabă în afară de ştiinţă şi faptă.
NASER KHOSROU
3040 — Fără faptă, .învăţatu-i ca albina fără miere.

3041 — Cel ce-a .învăţat ştiinţele şi nu le-a dat viaţă
e asemănător cu acela care a arat cu boii, dar n-a
semănat.
3042 — L-au întrebat pe un om :
— Cu cine se aseamănă înţeleptul fără practică ?
— Cu albina fără miere, răspunse acesta.
SAAD I
3043 — Vitejia şi talentul sînt zadarnice dacă nu le

foloseşti, (căci) aloea se pune pe foc, iar moscul se
pisează.
3044 — Oricît de mult ai fi studiat ştiinţele, eşti
neînvăţat dacă nu le pui în practică.
SAADI, G o le s t a n , 104, 178.
3045 — Ţelul ştiinţei nu-i decît practica.

* Practică.
3046 — Mânuieşte ştiinţa pe care-ai învăţat-o ; nu

stinge flacăra pe care ai aprins-o.
3047 — Cînd ai dobîndit ştiinţa nu renunţa la prac
tică ; ştiinţa fără practică n-are preţ.
3048 — După ce ai dobândit ştiinţa, străduieşte-te
s-o foloseşti, că ştiinţa fără rod e o treabă nesănă
toasă.
G IA M I
3049 — Orice ştiinţă ai avea, dar nu ştii s-o folo

seşti, e tot una de-o ai sau nu.
GHABUS-NAME, Cap. X X X V III.
3050 — Vrabia de anul acesta n-o învaţă pe cea de

anul trecut.
Proverb
PRECAU ŢIE
3051 — Păzeşte-te de ignorantul care se socoteşte

învăţat.
3052 — Pe oamenii lipsiţi de preţ nu-i socoti printre
cei vii.
A N U S H IR V A N
3053 — Dacă doreşti ca o taină să rămînă ascunsă,

ia seama şi n-o chibzui decît în tine însuţi.
3054 — Eşti fecior de padişah ? Teme-te de acest
tată dacă ţii la capul tău.
poeţi, 112, 123.
3055 — Cînd îţi găseşti trupul puternic, gîndeşte-te

la boală şi durere.
FERDOUSI
3056 — Nu arunca piatra grea, că de se întoarce

îţi va cădea în cap.
3057 — Celui ce nu-i cunoşti firea şi gîndul nu-i
spune ascunsa taină şi hotărîrea ce-ai luat.
ASAD I TUŞI
3058 — Priveşte în toate zilele la mîine ; nu face

rău ca să nu primeşti reaua răzbunare.
G O RG ANI
3059 — Fiule, nu mînca niciodată pîinea zgîrcitu-

lui ; aşază-te oît mai rar la masa lui.
ATTAR
3060 — Oriunde vrei să intri, uită-te şi la drumul

de ieşire.
3061 — Fereşte-te de cel care pîrăşte, frate, că
din pricina lui sufletul ajunge în foc.
NÂSER KHOSROU
3062 — Dacă eşti oştean, atunci luptă eu cel pe

care-1 poţi doborî sau de la care izbuteşti să fugi.
3063 — Dacă n-ai unghii ascuţite e mai bine să
nu speri la fiare sălbatice.
3064 — Dacă îndrepţi săgeata spre duşman, păzeş
te-te să nu-i ajungi ţintă.
3065 — A-ţi spune părerea, care e altfel decît a
sultanului, înseamnă să-ţi înmoi mlîinile în pro-
priu-ţi sînge.
3066 — Deşi cel ce împleteşte rogojina e ţesător,

nu-1 lăsa la războiul de ţesut mătase.
3067 — Nu te bate şi nu-ţi măsura puterea cu cel
mîniat ; în faţa ghiarelor puternice pune-ţi mîinile
la subsuoară.
SAADI, G o le s t a n , 7, 38, 40, 47, 163,
189.
3068 — Pînă nu fixezi pasul nu pune piciorul în

căutarea nici unui lucru.
NE ZA M I
3069 — Dacă vrei să nu cazi de la locul tău, picio

rul nu-1 pune dincolo de măsura ta.
KHOSROU D EH LAVI
3070 — Feriţi-vă de vecinătatea asceţilor, ca să

puteţi trăi aşa precum sufletul vostru pofteşte.
ZAKANI
3071 — înţeleptul încearcă să fugă de foc, nu se

dă focului care arde.
3072 — Cel care se împrieteneşte cu o tufă de
trandafir nu trebuie să uite că ea are şi ghimpi.
O U KH AD I
3073 — Cînd vrei să te odihneşti, aşează-te, ai grijă

ca altcineva să nu te apuce de mină şi să-ţi zică :
„scoală-te“ !
G IA M I
3074 — Păzeşte-te de neghiobul ce înţelept se

socoteşte.
= = = = = ■ ............ ................ .....................- = m
3075 — La mînie socoteşte ca neapărată înăbuşirea

furiei ; prietenului şi duşmanului vorbeşte-le domol
şi spune-le cuvinte blînde, fiindcă vorba dulce e
asemeni vrăjii.
GHABUS-NAME, C a p . X X IX .
3076 — Gîndeşte-te, tiran şi uzurpator, la săgeţile

rugăciunii de dimineaţă a celor săraci !
3077 — Păzeşte-te de zidul strîmb.

3078 — Nu socoti că ai duşmani puţini.
3079 — Nu pleca la drum cu om necunoscut.
3080 — Dacă te-ai ars cu lapte, suflă şi-n apă.
3081 — Deasupra cuibului său cioara nu croncăne.
3082 — Nu trage pisica de coadă că te zgîrie pe
mîini.
3083 — Dacă nu poţi ajunge din urmă, întoarce-te
acasă.
3084 — De-aş fi ştiut unde cad, plapuma mi-aş fi
întins-o.
3085 — înainte de-a porni la drum află cine ţi-e
tovarăşul.
3086 — Vinde-ţi covorul acolo unde şi tu poţi sta
pe-un colţ al lui.
3087 — Nu bate în uşa mea cu o mină — în a ta se
va bate cu amîndouă.
P ro v e rb e
PREFĂCĂTORIE
3088 — Iubirea şi prefăcătoria nu pot sta laolaltă ;
nici iubirea cu trufia.
A T T AR
*
3089 — Dacă cu adevărat totul este unic, ce rost

mai au ha d is-u rile despre bunătate şi răutate ?
GHASEMI
3090 — Boul trudeşte iar carul se vaită.

3091 — Lacrimile prefăcute sînt bune în căsnicie.
3092 — Vulpea făgăduieşte câtă vreme e pe fundul
fîntînii.
Pro v e rb e
PRETENŢIE
3093 — Ridici capul pentru pretenţii, ţi-1 aşezi
pentru lovitură.
SAAD I, G o le s t a n , 11.
3094 — De pe o vulpe să jupoi două piei.
3095 — Fiecare trage spre el fierăstrăul.
3096 — Cu un strigăt să întorci din drum turma.
3097 — Are fată chioară şi el vrea ginere frumos.
3098 — Dacă peretelui îi e să cadă,'atunci să cadă
în curte.
3099 — Dacă mingii un sărac, el ajunge să pretindă
moştenire.
3100 — Cumperi cal — trebuie şa, cumperi şa —
trebuie călăreţ.
3101 — Ce pricepe măgarul la zahăr, să fi fost o
grămadă de paie şi un colţ unde să se aşeze.
P ro v erb e
PREŢUIRE
3102 — Dacă vrei să te preţuiască după merit, pre-
ţuieşte-i şi tu pe alţii.
A N U S H IR V A N
3103 — Omul cu fapta bună, deşi are chipul urît şi

negru, de multe ori e mai preţios decît cel chipeş şi
necinstit în fapte.
A SA D I TUŞI
3104 — Pentru flămmdul aflat în pustiu ridichea

fiartă e mai de preţ decît argintul în bulgări.
SAAD I
3105 — Ramura eu poame dulci e mai scumpă decît

o mie de grădini neroditoare.
3106 — Preţul a trei lucruri e cunoscut de trei

oameni ; preţul tinereţii îl cunoaşte bătrînul, preţul
sănătăţii cel bolnav, preţul bogăţiei — cel nevoiaş.
GIAM I
3107 — Preţul inelului de la nestemată vine.

3108 — Pînă cînd omul nu pleacă din oraşul lui el
nu este preţuit aşa cum preţul mărgăritarului nu se
cunoaşte înainte de a fi scos din scoică.
TU TI-N A M E , n o p ţ ile 14, 28.
3109 — Bobul de grîu e mai scump decît mărgări

tarul.
3110 ■— Cerceii sînt scumpi, dar urechile şi mai
scumpe.
3111 — Piatra scumpă n-are preţ la locul de unde
se scoate.
3112 ■— Dacă fiecare piatră ar fi fost rubin de
Badakhshan, atunci preţul pietrei şi-al rubinului ar
fi fost acelaşi.
P ro v e rb e
C U G E T Ă R I PER S AN E 31(
PREVEDERE
3113 ■— Nu trebuie să treci iarăşi pe drumul pe

care te-ai poticnit.
3114 — Păziţi-vă vorba cînd lucrul este îndoielnic,
pentru ca nimeni să nu vă pătrundă tainele.
3115 — înţeleptul trebuie să prevadă cu sufletul
de o sută de ori mai înainte (ca ceilalţi).
3116 — Cel care veghează asupra treburilor sale e
dator să-şi vegheze mai eu seamă duşmanul.
poeţi, 92, 111, 112, 116.
3117 — M-am avântat ca un cal nărăvaş şi n-am

ştiut că laţul se strînge mai tare cu cît tragi mai
puternic.
3118 — Nu lăsa nici o treabă pe mîine ! De unde

ştii mîine ce va aduce ?
3119 — Vitejia îşi află temeiul în prevedere ; vitea
zul merită lauda.
3120 — Dacă vrei să rupi trandafirul, atunci nu
uita că el are si spini.
FERDOUSI
3121 — Nu ridica pe nimeni atît de sus, că n-ai

să-l mai poţi coborî de-acolo.
3122 ■— Cel care în orice treabă e prevăzător nu se
căieşte din pricina faptelor sale.
3123 — Nimeni nu te va preţui cînd te vei apuca
de un lucru al cărui sfîrsit este nesigur
A SA D I TUŞI
3124 — (Dacă) în orice muncă te gîndeşti dinainte şi

ajungi la ţelul dorit, atunci ai motiv de mare
bucurie.
G O RG ANI
3125 — Puternicul leu nu e ferecat pentru că noi

îl dispreţuim ; cîinele calic se află la uşă nu Dentru
că noi îi acordăm atenţie.
SANAI
3126 — De vrei să te ocolească primejdia, du-te şi

fă bine tuturor.
3127 — Nu-ţi mai stîrni inima cu năzuinţe zadar
nice ; nu păşi dincolo de hotarul tău.
3128 — Dacă cineva nu-ţi vindecă durerea de cap
înseamnă că îi e teamă să nu-ţi schimbe firea.
ATTAR
3129 — în orice treabă, cînd vrei să intri, priveşte-i

de la început sfîrşitul.
3130 — Nu te apuca să faci un lucru care nu te pri
veşte, că el, întotdeauna se va mînia.
3131 — Nu te îndrepta oriunde (fără ţel) şi nu te
întoarce, iar cu vorba nu fi asemeni mingii.
NASER KHOSROU
3132 — Vai de cel ce nu-i prevăzător.

3133 — Cine e mai prevăzător, acela e şi mai
fericit.
3134 — Cel ce întrevede de la început sfîrşitul
lucrului va merge pînă la capăt fără să se ruşineze.
RUMX
3135 — Furnica strînge vara ca să fie iarna

liniştită. i,
SAAD I
3136 — Nu azvîrli cu piatra în cetate, fiindcă se

întîmplă ea şi din cetate să zboare o piatră.
3137 — Nu lăsa duşmanul să întindă arcul cîtă
vreme îl poţi străpunge cu săgeata.
SAADI, G o le s t a n , 109, 180.
3138 — Nu păgubeşte nimeni din pricina prevederii.

3139 — De la cel ce n-are scule n-aştepta o treabă
bună.
3140 — Cînd vei îmbrăţişa buchetul de trandafiri,
fii ca un spin, cu suliţa la umăr.
3141 — Cînd vine primăvara, nu rupe floarea,
fiindcă ea îţi poate folosi în timpul frigului.
NE ZA M I
3142 — Paznic ţi-e chiar prevederea.

KHOSROU D EH LAV I
3143 — Fără aripi nu te avînta spre-nalt.

3144 — Cînd nu ştii cine ţi-e vecinul, nu-ţi cheltui
zadarnic aver ea pentru a ridica o casă.
O U KH AD I
3145 — II întrebară pe rac :

— De ce ai ajuns strîmb şi tot atît de strîmb umbli ?
— Şi una şi cealaltă le-am învăţat uitîndu-mă la
şarpe, răspunse racul. El e subţire şi se mişcă drept.
Dar, întotdeauna sau capul îi e strivit de piatra tira
nului, sau coada îi e retezată de sabia asupritorului.
G IA M I, B n h a re sta n , 109.
3148 — Teme-te tot timpul de mînia regelui, fiindcă

două lucruri niciodată nu le poţi prevedea : primul
— mînia regelui, al doilea — sfatul înţelepţilor ;
oricine, care prevede aceste două lucruri, sigur şi
fără voia lui, merită prevederea.
3147 — Străduieşte-te ca în legăturile cu pizmaşii
să nu arăţi ceva ce i-ar putea mînia, aşa cum ei vor
începe să trăiască doar pentru a-ţi face rău.
3148 — Cînd vine vremea culesului şi semănatului,
trage fără preget şi a doua brazdă, iar de roadele
anului viitor îngrijeşte-te din acest an.
GHABUS-NAME, Cap. X X X V II,
X X X IX , X L II.
3149 — Alungă viespea pînă nu te-a înţepat.

3150 — Şarpele rănit trebuie scos din gaură.
3151 — Fugi de duşmanul ce ţi se pare prieten.
3152 — Păstrează lampa pentru orice întuneric.
3153 — De nu te gîndeşti. la rău, bine nu va fi.
3154 — Cu povara strîmb legată nu ajungi acasă.
3155 — Nu pleci de cu noapte — nu ajungi la ţel.
3156 — Ţi-ai amintit de cîine, ia un băţ în mînă.
3157 — Întîi uită-te la nori, apoi scoate cişmele.
3158 — înţeleptul merge înainte şi priveşte înapoi.
3159 — Zăvoreşte poarta şi nu-ţi socoti vecinul hoţ.
3160 — Dacă n-ai inimă de leu nu pleca la drum
lung.
3161 — Allah l-a ştiut pe măgar şi nu i-a dat coarne.
3162 — Cînd pleci să vînezi o vulpe, ia arc ca pen
tru leu.
3163 — Nu lovi nici cu degetul ca să nu te bată
cu pumnul.
3164 — La un drum de o zi trebuie luate provizii

pentru zece.
3165 — Gîndeşte-te la pîine, fiindcă pepenele nu-i
decît apă.
3166 — Dacă te duci după vulpe, pune-ţi încălţările
tigrului.
3167 — Cine mănîncă pepeni trebuie să se gîndească
la fripturi.
3168 — Cine urcă măgarul pe acoperiş tot acela îl
poate şi coborî.
3169 — înainte de-a fura minaretul, sapă groapa în
care să-l ascunzi.
3170 — Dacă nu poţi duce măgarul la povară,
atunci duci povara la măgar.
3171 — Sau nu te împrieteni cu cel ce mînă elefan
ţii, sau ridică-ţi casă pe măsura elefanţilor.
Proverbe
PREVENIRE
3172 — Dacă vrei să nu ţi se rîdă în spate, fii
binevoitor şi supus.
ANU SH IR V A N
3173 — Dacă temeliile casei nu sînt solide, sînt

prea sigur că ea va cădea în ruine.
FA R A L A V I, P rim ii poeţi, 41.
3174 — Ia aminte la cea mai neînsemnată durere şi

îngrijeşte-te, cît nu te ajunge neputinţa şi, cu ea,
boala.
ATTAR
3175 — Un pui de vulpe o rugă pe mamă-sa :

— învaţă-mă o viclenie ca să mă pot salva de cîine,
dacă el mă prinde.
— Sînt multe viclenii, îi răspunse vulpea, dar cea
mai bună dintre ele — stai acasă, ca nici el să nu
te vadă şi nici tu pe el.
3176 — Ca să prinzi o pasăre şireată trebuie să pui

două laţuri.
Proverb
PRIBEGIE
3177 — Refuză hrana de la şah, căci slujba de oştean
aduce după ea pribegia.
NE ZA M I
PRICEPERE
3178 — Treaba fără pricepere nu aduce roade.
SANAI
3179 — La treburile însemnate trimite bărbat încer

cat, ce poate prinde leul în laţul arcanului.
3180 — Dacă mina a încercat toate şireteniile,
atunci poate să apuce sab.a.
3181 — Nu toţi oamenii sînt buni pentru aceeaşi

treabă ; musca nu poate face treaba lui Simorgh.
3182 — Omul fără pricepere e ca viţelul fără coadă.

3183 — Grîu e pretutindeni, dar brutar bun doar
ici-colo.
3184 — A trage cu arcul e o măiestrie, a nimeri e
o biruinţă.
P ro v erb e
PRICINĂ
3185 — Mina săracului nu se întinde fără pricină.
3186 — Fără pricină vorba nu poate fi atît de lungă.
3187 — Cînd şahul vine în oraş treburile se în
dreaptă.
Pro v e rb e
PRIETEN, PRIETENIE
3188 — Prietenul într-o nefericire se cunoaşte, la

grea-ncercare prietenu-ţi cunoşti.
3189 — Eu n-am alt gînd decît pentru prieten ; în
afară de prieten, iubirea a ajuns în lume ocupaţia
mea.
RUDAKI, 223.
3190 — Prietenul face belşugul prietenului său.

3191, j— Toate lucrurile âmbătrînesc, să ştii ! în
afară de prietenie, care e veşnică.
3192 — Pentru om prietenu-i un scut ; atunci ce
altoeva-i mai scump decît un prieten ?
3193 — Cel care e mai puţin prieten la pagubă şi
mai mult la cîştig, oare este el prieten ? Fără îndo
ială că este duşman.
3194 — Fratele e frate, dar mai bun e prietenul ;

cum şi duşmanul e mai bun când n-are vene şi piele.
p o e ţ i, 118, 124, 125, 126.
3195 — E foarte neplăcută prietenia eu cel ce n-are

ştiinţă îndeajuns.
D AG H IG H I
3196 — întăreşte prietenia cu cel ce la strîmtoare

te ajută.
3197 — E mai bună prietenia cu un om mare, ca
în zilele grele să-ţi fie de-ajutor.
FERDOUSI
3198 — Prietenul nu trebuie să se plîngă de alt

prieten.
FA R R O K H I
3199 — Un prieten se găseşte într-o sută de ani,

iar într-o zi poţi găsi şaizeci de duşmani.
3200 — Gît îţi stă în putinţă, ai grijă de prieteni,
ca drept răsplată să primeşti bunătatea lor în clipa
de tristeţe.
3201 — Lovitura grea dată de prieten cu ciomagul e
mai bună decît sărutul dat de duşmanul înverşunat.
A SA D I TUŞI
3202 — De vrei prieten sincer, fii om de omenie,

pentru că cel ce are nume bun nu rămîne singur.
SU ZANI
3203 — Prietenia şi duşmănia n-au loc împreună.

3204 — Mai rău decît pizmaşul e un prieten
neghiob.
3205 — Dacă prietenia o legi cu oricine, la despăr
ţire n-ai nici o durere.
3206 ■ —■ Ca primul prieten altul nu găseşti ; nu
orice iubită e asemeni celei dinţii.
GO RG ANI
3207 — Prietenia din raţiune e adevărata prietenie.

3208 — Drumul fără prieten e greu ; cum se duce
apa fără apă ?
3209 — Pe prieteni la pagubă poţi să-i vezi şi să-i
judeci.
3210 — Prietenia care porneşte din interes soco
teşte-o duşmănie.
3211 — N-ai trebuinţă de-a prostului prietenie, căci
ea e doar nenorocire pentru orişicare suflet.
3212 — Nu te împrieteni cu neghiobul niciodată ;
prietenia cu el va fi nefericirea vieţii tale.
3213 — Soeoteşte-1 rău pe cel cu prieteni puţini ;
(şi) mai rău dacă şi-a ales prieteni şi le-a întorş
apoi spatele.
SANAI
3214 — Ailă-te mereu cu prietenii ; încearcă să nu

vezi faţa duşmanului.
3215 — în cel ce ţi s-a arătat prieten la nevflie
încrede-te şi cînd ziua ţi-e fericită.
3216 — Trăieşte fericit în mijlocul prietenilor, iar
dacă duşmanul se face totuşi simţit, ţine-te cit mai
departe de el.
A T T AR
3217 — Dacă meriţi prietenia, fii înţelept în orice

lucru.
3218 — Cînd îţi găseşti un prieten, ţine-1 strîns,
nu-1 scăpa cu uşurinţă.
3219 — Socoteşte-1 drept cel rrnai bun prieten pe
acela care îndrumă omul spre linişte.
3220 — Mai scump e cîinele legat cu sufletul de
tine deeît prietenul fudul.
3221 — E nevoie să faci deosebire între duşman şi
prieten ; e prea bine să ştii care e prieten şi care e
duşman.
3222 — Alege-ţi prieten care să fie mai bun deeît
tine, ca să te schimbe (şi să ajungi) asemeni lui.
'3223 — Sfătuieşte-te întotdeauna cu prietenii' şi
tot întotdeauna ascunde taina faţă de duşmani.
3224 — Cînd sufletul îţi este înrîurit de vorbă,
alege-ţi pentru discuţie prieteni de preţ.
3225 — înţeleptul nu caută prietenia cu neghio
bul ; e la fel cum l-ai numi pe duşman prieten.
3226 — Mai bună e prietenia cu un copil înţelept
deeît cu un bătriîn neghiob şi neştiutor.
3227 — Omul care se mândreşte cu un prieten cînd
e vorba de suflet e gata să şi-l dea.
3228 — Înţeleptul îl socoteşte prieten pe acela care
şi la rău şi la bine îi rămîne prieten.
3229 — Prietenul nu e altceva deeît oglinda prie
tenului ; unul pentru celălalt e oglindă, cu sufletul
şi cu inima.
3230 — Dacă-ţi găseşti un prieten, ţine-1 bine, nu
da drumul cu uşurinţă din mană poalelor veşmîntu-
lui.
3231 — Clinele care ţi-e credincios sincer e mai de

preţ decît prietenul care-ţi poartă pică.
3232 — A întemeia o prietenie e un lucru sănătos,
iar a o sfîrşi cu devotament e un lucru mare.
NASER KHOSROU
3233 — Mă tem că n-avem să mai nimerim pe-această

lume şi nu vom mai întîlni prietenii.
K H A Y Y A M , 21.
3234 — Cu înţelepţii numai prieteşugu-i bun.

3235 — Cel ce părăseşte un prieten rămîne sărac
chiar dacă are o sută de bogăţii.
3236 — Prietenul rău e mai rău decît şarpele rău,
aşa că fereşte-te cît poţi de prietenul rău.
R.UMI
3237 — Dacă vrei ea toţi să-ţi fie prieteni, ori cu

cine te-ai însoţi, fii asemeni lui.
3238 — Dacă doreşti prietenia duşmanului, atunci,
oricît te-ar ponegri în lipsă, tu laudă-1 cînd e de faţă.
SAAD I
3239 — Nu-ţi lega inima de cel care n-are inima

legată de tine.
3240 — Ce-ar putea face duşmanul dacă prietenul
ţi-e credincios ?
3241 — Niciodată nu te împrieteni cu cel ce merge
în locuri nedemne.
3242 :— ...în ziua nenorocirii sau morţii durerea
inimii duce la prieten.
3243 — Dacă liliacul nu doreşte prietenia cu soa
rele, asta nu micşorează strălucirea soarelui.
3244 — Prietenul cîştigat într-o viaţă nu trebuie

supărat într-o clipă.
SAADI, G o le s t a n , 20, 53, 73, 129, 192.
3245 — Ştii oare ce-i. fericirea ? E să-i vezi chipul

prietenului.
3246 — Pentru că în amîndouă lumile am nevoie
de prieteni, atunci care mai e legătura mea cu raiul,
iadul sau cu îngerii ?
HAFEZ
32,47 — Prietenia oamenilor este ajutor de nădejde.

3248 — Cum lumea nu-i rămîne nimănui, atunci tre
buie să-ţi păstrezi măcar inima prietenilor.
3249 — Nu fi amărît, deoarece ai cu cine împărţi
necazul ; de ai un prieten, rupi gîtul necazului.
3250 — Chiar dacă-mi va ploua pe cap cu pietre
negre, nu am sufletul care să-şi întoarcă faţa de la
prieten.
3251 — Sînt multe lucrurile care se înfăptuiesc
cu prietenii ; trebuie prieteni ca să se facă o treabă.
3252 — Prietenilor de la prieteni le vine ajutorul.
E nevoie de prieten ca treaba să se încheie cu bine.
în orice treabă îti trebuie un prieten.
NEZAM I
3253 — Trebuie căutat un astfel de prieten, care

să-ţi rămînă veşnic prieten.
3254 — Mulţi sînt prieteni din interes ; prieten
adevărat îţi este acela care îţi cară povara.
3255 — Cel care are un prieten credincios şi bine
voitor are fericire şi viaţă veşnică.
3256 — Nu-1 socoti prieten numai după (culoarea)

pielii ; el (poate) n-are cinste pentru prietenie.
3257 — Socoteşte-1 prieten pe acela care va împărţi
cu tine şi durerea şi bucuria.
3258 — Cînd vrei să te împrieteneşti cu cineva,
trebuie să-l deosebeşti pe om de diavol.
3259 — Cînd la muncă n-ai alături un prieten e o
năpastă, că lucrul făcut fără el n-are spor.
3260 — Nu oricine te salută ţi-e prieten ; nu orice
scoică poartă mărgăritar 'împărătesc în ea.
3261 — Dacă vrei să socoteşti pe cineva prieten,
socoteşte-1 pe acela care ţi-e sprijin la durere ca
şi la bucurie.
3262 — In aşa fel fii prieten, ea numiele tău să
rămînă amintire, iar salutul tău să fie luat drept
sănătate.
3263 — Nu-i prieten cel ce nu se dovedeşte bun
şi la necaz şi la bucurie ; altfel, de ce să vă înve
seliţi împreună cînd el însuşi e mîhnirea ta ?
KHOSROU D EH LAVI
3264 — Jertfeşte-ţi sufletul pentru prietenii ade

văraţi.
3265 — Nu vă plîngeţi de ghionturile şi pumnii
primiţi de la prieteni.
3266 — Dacă mîine mă vor trimite în rai cu cei
neprihăniţi, dar fără prieteni, atunci mai bine să
mă tîrască în iad alături de păcătoşi.
ZAKANI
3267 — Fă-ţi casa pe uliţa fericiţilor şi leagă prie

tenie cu cei învăţaţi.
3268 — Pentru înţelepţi nu sînt bune drumul fără

tovarăşi şi munca fără prieteni.
3269 — Prieten e cel ce ţi-a spus lipsurile ; cel ce
le ascunde ţi-e numai şarpe.
O U KH AD I
3270 — Clipa în care sînt cu prietenul o socotesc

bucurie ; bucuria care este fără el o socotesc tristeţe.
3271 — Prietenul e cheia de la comoara speranţei.

3272 — Care este ţelul pentru care s-a creat lumea,
dacă nu prietenul ?
3273 -— Prietenul e vestea de bucurie despre feri
cirea veşnică.
3274 — Fii ou toată lumea prieten ; cu o inimă,
cu o faţă, cu acelaşi gînd.
3275 — Nu căuta lipsurile prietenilor, iar cu mus
trarea nu le frfinge speranţele.
3276 — Nu te căi pentru viaţa dată prietenilor,
dar deosebeşte-1 pe prieten de duşman.
3277 — Dacă prietenul este ochi, tu fii sprîncenă ;
ridică-te în jurul lui şi fii asemenea sprîncenii.
3278 — Prietenului care îţi întunecă inima nu-i
fi prieten, fiindcă el ţi-e o povară.
3279 — Prietenul care nu păşeşte pe drumul devo
tamentului, o sută de arii de treierat ale lui nu preţu
iesc cît un bob de orz.
G IA M I
3280 ■— A b u -l Hasan K u sh n gi a zis :

— Nimic nu e mai rău decît prietenia de dragul
profitului.
3281 — A b u A ii R ud bari zicea :

—• Cea mai rea dintre temniţe e prietenia cu duş
manii.
G IA M I, B a h a re s ta n , 11, 14.
3282 — Să ştii că în prietenie oamenii sînt întotdea

una fericiţi, iar în iubire întotdeauna nefericiţi.
3283 — Uşor se poate face un prieten duşman, dar
să-l faci pe duşman prieten e foarte greu, căci una
e treabă de copil, iar cealaltă e treabă pentru bătrîni,
înţelepţi şi clarvăzători.
3284 — Se zice : prietenul bun e o comoară imensă.
3285 — Socoteşte-1 prieten pe acela despre care ştii
că te iubeşte.
3286 — Nu te împrieteni cu ignoranţii, fiindcă ei nu
merită nici prietenia, nici duşmănia.
3287 — Nu te împrieteni niciodată cu cei nesocotiţi,
fiindcă prietenul fără judecată va face ceea ce o sută
de duşmani înţelepţi n-o vor face (nici) din răutate.
3288 — Cînd îţi faci un nou prieten nu întoarce
spatele prietenului vechi. Caută nou prieten, dar pe
cel vechi ţine-1 ca întotdeauna, să ai mai mulţi prie
teni.
3289 — Străduieşte-te să ai de două ori mai mulţi
prieteni decît duşmani.
GHABUS-NAME, Cap. X IV , X X I,
X X V III, X X IX .
3290 — Fără prieten n-am să am fericire nici în rai.

3291 — Întîlnirea cu prietenul socoteşte-o binefa

cere ! Ziua despărţirii de prietenul drag e moarte
pentru noi. Poţi găsi în această lume o ţară veşnică ?

A găsit-o acela care şi-a făcut un prieten.
3292 — Cu nimic nu se poate asemui prietenul cre
dincios, de aceea străduieşte-te tot timpul să fii şi tu
prieten bun. Înţelepţii au zis : prietenul bun este
întotdeauna mai preţios decît o rudă rea.
3293 — Ce folos de la prietenia măgarului cu turtu
rica, ce cîştig are elefantul de la apropierea ţîn-
ţarului ?
3294 — Deşi pe lume este multă răutate, tu să nu
uiţi că prietenul rău e mai groaznic decît cel mai rău
duşman.
3295 — Unde se poate găsi prietenul ? Acest copac
ne dă rar fructul său. Viaţa e minunată, însă fără
prieteni viaţa pămînteană n-are noimă.
3296 — In zilele nefericite prieten îţi trebuie, fiindcă
în cele vesele vei găsi cu sutele.
3297 — Viaţa fără societatea prietenului este o
moarte groaznică.
3298 — Prietenii credincioşi şi tainele încredinţate
există tocmai pentru ca zilele negre să respingă,
asemenea scutului, săgeţile nenorocirii, iar în vremu
rile grele să apere prietenii de săgeţile necazurilor.
TU TI-N A M E , n o p ţ ile 1, 3, 5, 16, 21,
23, 24.
3299 — Cei mai scumpi bani — prietenia.

3390 — Prietenia ţi-i face pe străini rude.
3301 — Prietenul vechi e ca un cal înşăuat.
3302 — Ghimpele e prietenul trandafirului.
3303 — în temniţă duşmanii ajung prieteni.
3304 — Prietenia e un drum de o sută de ani.
3305 — Tot ce vine de la prieten e lucru bun.
CU GETĂRI PERSANE 32(5
3306 — Prietenul bun în ziua grea se cunoaşte.

3307 — Şarpele rău e mai bun decît prietenul rău.
3308 — Nu te împrieteni cu cei mai slabi ca tine.
3309 — Odată cu darul oaspetele aduce şi prietenia.
3310 — Lucrul e bun nou, iar prietenul cînd e vechi.
3311 — Dacă prietenul e bun atunci lucrul are spor.
3312 — Prietenia cu proştii e o primejdie pentru
viaţă.
3313 — Ţi-ai găsit prieten, ţi-ai găsit şi sporovăială.
3314 — Dacă prietenii se înţeleg şi viaţa-i mai
uşoară.
3315 — Năzuieşte spre acela care năzuieşte şi el spre
tine.
3316 — Un prieten adevărat e mai preţios decît
un frate hain.
3317 — Ce-ţi va putea face duşmanul dacă ai un
prieten cu tine ?
3318 — Dacă vrei să învingi duşmanul, ocroteşte-ţi
prietenul.
3319 — Prietenul se străduieşte să îndrepte, duşma
nul să pedepsească.
3320 — Mai bine să mături casa prietenilor decît
să baţi la uşa duşmanilor.
3321 — Prieten e cel care te face să plîngi, iar duş
man cel care te face să nu plîngi.
P ro v e rb e
PRIMEJDIE
3322 — Nici n-a ajuns cămila la păşune că vulpea,
corbul şi lupul i-au şi pregătit capcana.
RU D AKI, 133.
3323 — Nu căuta ceea ce la sfîrşit are primejdie ;

nu întinde piciorul mai mult decît preşul.
A SA D I TUŞI
3324 — Chipul prietenului ce-ţi iubeşte (doar) trupul

e asemeni morţii ; vorba lui e ghinion, (deci) trebuie
să-l părăseşti.
RUM I
3325 — Dacă şi o sută de ani un gabr va face focul,

e deaj uns să cadă în el pentru o clipă şi va arde.
SAAD I
3326 — Cei de vază nu sînt la adăpost de primejdie ;

primejdia nu ştie numai treaba acelora care sînt
lipsiţi de valoare.
NE ZAM I
3327 — Şi dorinţa şi făţărnicia sînt mama primejdiei.

GHASEMI
3328 — Acolo unde-i mîncare sînt şi muşte.

Proverb
PRIPEALA
3329 — Pripeala face să pară urît şi ceea ce este fru

mos, de aceea nu este frumos pentru un cîrmuitor să
fie iute la mînie.
poeţi, 115.
3330 — Găina o dată o mănînci — ouăle ei de o sută

de ori.
Proverb
P R O F IT
3331 — Dacă prietenii care suferă alături de tine sînt

puţini, cei profitori sînt mulţi.
SANAI
3332 — Unde profitul îşi deschide aripile, prieteniei

nu-i mai rămîne loc.
G IA M I
P R O M IS IU N E
3333 — E mai bine ca omul să-şi taie aţele *, decît

să nu-şi respecte cuvîntul dat.
poeţi, 101.
3334 — Oricine s-a abătut de la promisiunea făcută

s-a abătut de la drumul omeniei.
FERDOUSI
3335 — Mai bine nu promite decît să nu vii.

3336 — A nu promite e mai bine decît să faci şi să
n-o ştii.
SAAD I
3337 — Eu, care şi azi mă aflu in rai, de ce să cred

în promisiunea de mîine făcută de preot ?
3338 — Dacă eşti prieten apropiat, ţine-te de pro
misiune ; fii împreună şi în chilie şi la baie şi în
grădină.
HAFEZ
* Venele
3339 — După cum se povesteşte despre minunăţiile

raiului, pedepsele iadului se pot dobîndi şi pe această
lume, cum şi- poetul a zis : „Celui căruia îi e dat,
îi e dat în această lume, iar celui lipsit — i se făgă
duieşte .,mîine“ .
ZAKAN I
PROST, PROSTIE
3340 — Prostia e moartea, iar ştiinţa e viaţa.

3341 — Dacă sari peste prostia ta, vei sări peste toate
răutăţile.
3342 — Copacul prostiei nu va rodi altceva decît rău
tate ; smulge-1 repede din suflet pînă nu va creşte
înalt.
NASER KHOSROU
3343 — Cusurul cel mai mare e prostia.

3344 — Pe cel ce se-adună cu proştii binele n-are
să-l vadă.
3345 — Tu, care n-ai văzut lampă, cu lampă ce-ai să
vezi ?
SAAD I
3346 — Oricine a dat pe aur o idee luminoasă ca

ziua a luat o piatră şi a dat pentru ea o nestemată.
NE ZAM I
3347 — Prostul e duşmanul înţeleptului.

3348 — Cine se ascunde după un perete dărîmat ?
3349 — Dacă mintea e oarbă, ce folos de la ochii cu
vedere ?
3350 •—• Sînt pe lume trei mari prostii : să te urci pe

munte fumînd, să părăseşti casa ta pentru a te muta
la socru şi să pleci la drum singur în vreme de noapte.
Proverbe
PROVERB
3351 —
Proverbul în vorbire e ca mierea.
3352 —
Proverbul e pildă luminoasă.
3353 —
De la proverb vin gîndurile mari.
3354 —
Proverbu-î scump, dar şi mai scump e ce
te-nvaţă.
3355 — Proverbul e ca rubinul ce înfrumuseţează
giuvaerul vorbirii.
Proverbe
PRUDENŢA
3356 — Trebuie privit la (lucrul) urît şi să-l socoteşti

frumos ; trebuie gustată otrava şi socotită zahăr.
3357 — Vulpea nu porneşte niciodată la drum cu leul.

3358 — Omul care se păzeşte de cel josnic la suferinţă
nu va fi împovărat şi de răutate.
3359 — Fii darnic, înfrumuseţează-te şi nu spune
nimic despre dimineaţa zilei de mîine ; de unde ştii
ce va aduce ?
3360 — Străduieşte-te să stingi flacăra pînă nu se
transformă în nenorocire ; ea poate aprinde întreaga
lume cînd se înteţeşte.
FERDOUSI
3361 — Să-ţi fie teamă de pizma răzbunătorului ; nu

te abaţi din drum la vorba oricui.
3362 — Nu te bucura de durerea celorlalţi, fiindcă

lumea nu se roteşte mereu pe calea dreaptă.
A SA D I TUŞI
3363 — Teme-te de cei cu gînduri rele şi aşează-te

cu cei blajini.
SANAI
3364 — De nu-ţi doreşti nenorocirea, de cei răi să te

fereşti.
3365 ■—- Păzeşte-te de cei josnici ; ridică-ţi casa în
mahalaua celor cinstiţi.
3366 — Nu te întovărăşi cu cel pe care nu l-ai în
cercat, atîta vreme cît între văz şi auz e deosebire.
3367 — Fereşte-te de omul bogat şi mîndru, (şi nu
uita) că latrina miroase mai puternic cînd se umple.
3368 — Cel cu firea rea poate avea chipul frumos ;
în afară de acest chip nu uita să priveşti şi ce are
peretele sub zugrăveală.
NASER KHOSROU
3369 —- în viaţă trebuie să fii înţelept. Cînd cugeţi la

rînduielile universului, fă-o în taină ; deşi ai ochi,
limbă şi urechi, e mai bine să rămîi orb, mut şi surd.
3370 — Şi sămînţa nădejdii va rămîne în arie, aşa
cum grădina şi casa vor rămîne fără mine şi fără tine...
Argintul şi aurul tău, de la derharn la orz, cheltuieş-
te-i cu prietenii, căci altfel vor rămîne duşmanului.
K H A Y Y A M , 59, 77.
3371 — Săgeata nu se mai întoarce din drum ; inun

daţia trebuie stăvilită de la izvor.
RUMI
CU GETĂRI p e r s a n e 332
3372 — Dacă nu înduri acul gîngăniilor, atunci nu-ţi

vîrî degetul în ascunzătoarea scorpionului.
SAADI, Gole stan, 34.
3373 — Chiar şi în singurătate ascunde-ţi gîndurile

de pereţi, căci după pereţi sînt urechi.
3374 — Nu pune pe nimeni sub talpa piciorului,
fiindcă pămîntul a zdrobit sub picioare pe mulţi ase
meni ţie.
3375 — Nu vorbi în faţa străinilor ceea ce nu se cade,
şi nu numai a străinilor, dar nici în faţa prietenului
apropiat.
NE ZA M I
3376 — Nu te socoti niciodată la adăpost de duşmanul

puternic şi păzeşte-te de el, căci trebuie să te sperii
de doi : unul e acest duşman puternic, iar altul prie
tenul nesincer.
3377 — Deşi eşti preţuit, păzeşte-te tot timpul,
fiindcă duşmanul apare la (orice) nereuşită.
GHABUS-NAME, Cap. X X IX , X X X I.
3378 — Prudenţa e jumătate din viaţă.

3379 — Devreme semeni, curînd culegi.
3380 — Întîi uită-te şi apoi pune piciorul.
3381 — Întîi gustă şi apoi spune că e sare.
3382 — La război un pas costă o sută de ani.
3383 — O singură dată cade măgarul în groapă.
3384 — Nu aştepta de la vrabie încleştarea şoimului.
3385 — Nu se doarme pe locul pe unde poate curge
apa.
3386 — Dacă nu ştii să înoţi, nu te apropia de malul
apei.
3387 — Intîi priveşte-i faţa, apoi întreabă cum se

simte.
3388 — Nu te lăuda cu recolta pînă n-ai strîns-o în
hambar.
3389 — Chiar dacă eşti la un hoţ sau cunoscut, mai
bine să legi măgarul.
3390 — Nu-ţi fie teamă de cel care ţipă mult, teme-te
de cel care stă liniştit.
Proverbe
PURTARE
3391 — Cînd părerea oamenilor despre tine e bună,
fii bun ; pînă cînd părerea lor devine siguranţă.
SU ZAN I
3392 — Poartă-te astfel, încît, dacă ţi s-ar tăia capul,

prietenii să nu se bucure.
SANAI
PUTERE
3393 — Apa din ce devine mai puternică, cu atît mai

uşor rune digul slăbit.
RU D AKI, 184.
3394 — De glasul vulpii tigrul nu se teme.

3395 — Puterea îi dă omului sinceritatea ; slăbiciu
nea e pricina strîmbăciunii.
FERDOUSI
3396 — Socotiţi izbînda, sănătatea şi tihna egale cu

puterea împărătească.
ZAKANI
3397 — Puterea cîrmuitorului e o flacără îngrozi

toare ; să ştii că această flacără lipseşte de apă (pînă)
şi marea.
TU TI-N A M E , n o a p te a , 17.
3398 — Puterea învinge bărbăţia.

3399 ■ — Nătărăul e mai tare ca toţi.
3400 — Puterea te ridică pînă la soare.
3401 — In munte ursul este B u A ii Şina.
3402 — Măgarul fără povară merge şi la trap.
3403 — Puterea poate birui şi înţelepciunea.
3404 — Nu-i putere în mîini, nici aur nu va fi.
3405 — Unde cel slab înjură, puternicul loveşte.
3406 ■ — Picătura de ploaie nu face rău granitului.
3407 — Puternic e acela care la mînie nu-şi pierde
firea.
3408 -— Şoarecele se desparte de viaţă, iar pisica se
joacă.
3409 — Ziua e pentru cei puternici, noaptea e pentru
cei slabi.
3410 — Puterea n-are nevoie de dovadă scrisă şi nici
de poliţă.
3411 — Nu te uita că piperul e mic, sparge-! şi ai să
vezi ce iute e.
Proverbe
RAI
3412 — Dacă beţivii nimeresc în iad, atunci, spune,

cine va vedea raiul ?
K H A Y Y A M , 59.
3413 — Deşi creatorul iadului caută tot timpul bezna,

raiul este acolo unde inima e plină de dragoste.
GHASEMI
R A ŢIU N E
3414 — Toate lucrurile sînt alese de raţiune ; în

afară de neîndemînare şi firea rea.
3415 — înţeleptul a zis : raţiunea e un padişah care
are puteri atît asupra celor aleşi cît şi asupra oame
nilor de rînd.
3416 — înţeleptul a zis : cel care urmează raţiunea
obţine (orice lucru) la vremea cuvenită.
poeţi, 111, 112 .
3417 — Nimeni nu caută în flacără apa de izvor.

3418 — Dacă sufletul se va întovărăşi cu mintea
(nenorocirea) n-o vor socoti zi rea.
FERDOUSI
3419 — Nici un dascăl din lume nu e mai bun ca

raţiunea.
MUEZI
3420 — Cel orb la ochiul minţii nu e om, e vită.

3421 ■— De ce să-l laud, cînd asta îmi înjoseşte min
tea ; de ce să-l biciuiesc în satire, cînd ştiu că o fac
în zadar ?
SANAI
3422 — Doar raţiunea sfarmă strînsoarea de câtuşi,

NASER KHOSROU
3423 — Dacă n-ai duşman, ce folos de la oaste ?

3424 — Dacă grădinarul n-ar fi dorit şi n-ar fi nă
dăjduit să adune rodul, el n-ar fi sădit copacul.
3425 — Dacă cineva doreşte să pună lampa pe un
loc mai înalt n-o face pentru lumina însăşi, ci pentru
ceilalţi. Pentru lumină n-are nici o însemnătate unde
să se afle, fiindcă ea la fel luminează.
RUM I
3426 — Dă-mi ultima înghiţitură, căci din pricina ra

ţiunii am rămas însetat în pustiul mîndriei.
3427 — Fără îndoială că îndrăgostitul nu aduce vorba
de raţiune ; iar dacă, greşind, o aduce, nu va avea
nimeni încredere în ea.
3428 — Raţiunea (e necesară) în chibzuinţă, iubirea
în buimăceală, raţiunea (e necesară) în stăruinţă, iu
birea în căutarea prieteniei ; raţiunea (e necesară) în
sîrguinţă, iubirea în înălţare ; raţiunea caută sprijinul,
iar dragostea întoarcerea (la esenţă) ; raţiunea caută
atingerea celui mai înalt vîrf, iar dragostea (apro
pierea) celui mai înalt prieten.
GHASEMI
3429 — Praful purtat de vîntul care se iscă de la

neştiinţă va fi curăţat (numai) de ochii minţii.
G IA M I
3430 — Urechile înţeleptului — graniţa raţiunii.

3431 — întinde mîna raţiunii că te va ajuta ; ea va
aprinde luminarea dreptăţii.
3432 — Slăvit lucru e raţiunea ; străduieşte-te să te

înţelegi cu ea. Dacă un înţelept întreprinde ceva,
nimeni nu va îndrăzni să-l dojenească.
3433 — Dacă într-o ţară nu pot fi doi cîrmuitori,
atunci cum pot fi doi stăpîni pe un singur trup slab ?
Dar ce fel de stăpîni ? Unul e raţiunea, iar celălalt
iubirea.
3434 — Deşi raţiunea e un mărgăritar şi o nestemată
rară, se zice că ea încătuşează omul. Raţiunea pentru
om este (asemeni) cătuşelor, spune proverbul.
3435 — Raţiunea şi durerea nu se despart niciodată.
3436 — Tinde spre raţiune, dar nu te împrieteni
cu ea, cît despre fericire, la ea doar visează.
3437 — Orice lucru de pe pămînt îşi are însuşirile
sale ascunse şi nici una dintre ele nu e lipsită de ra
ţiune.
RĂBDARE
3438 — In toate treburile răbdarea e mai scumpă

decît o sută de h a rva ri de aur ; adună-ţi răbdarea în
inima ta strimtă ; răbdarea e mai bună decît multe
comori.
3439 — Curajos e cel care are răbdare (şi care) la
mînie se domoleşte.
3440 — Răbdarea celui căzut în capcană preţuieşte
mai mult decît nerăbdarea legată de o izbîndă.
A B U S H O K U R B A L K H I, P rim ii
poeţi, 110, 122, 125.
3441 — Răbdarea e îndrăgită de cel a cărui judecată

a atins desăvîrşirea.
M U NG IK
3442 — Dacă de la răbdare începe omenia, atunci pe

nerăbdători trebuie să-i plîngi.
3443 —• Amara răbdare e mai renumită decît dra
gostea ; e mai uşor cel care se află mai jos.
3444 — Răbdarea e urmată de dreptate ; rupe-ţi
inima de la strîmbătate şi josnicie.
3445 —• Omenia începe de la răbdare, iar omul ne
răbdător (fără îndoială) se va înjosi.
3446 — Acolo unde este josnicie şi înşelăciune băr
batul viteaz nu trebuie să rabde.
3447 — Decît graba, în orice treabă e mai scumpă
răbdarea ; mai bine să strălucească soarele pe munca
ta.
3448 — Cînd omul doreşte să vorbească şi chiar
începe, ai răbdare să spună el şi nu te grăbi să-i iei
vorba din gură.
FERDOUSI
3449 — Din sămînţa răbdării creşte fericirea.

3450 -—■ Inima care nu are răbdare în dragoste nu se
teme nici de căldură, nici de ger.
G O RG ANI
3451 — Ştiinţa fără răbdare e pulberea de pe uliţă ;

ştiinţa cu răbdare e o virtute.
3452 ■— Ştiinţa fără răbdare e ca o luminare fără
lumină, iar amîndouă, împreună, sînt ca mierea.
SANAI
3453 — Frumuseţea omului se află în răbdare, iar

mărimea omului în ştiinţă.
3454 — Deşi răbdarea este amară asemeni sfatului,
cu răbdarea ta sfatul se va îndulci.
3455 ■ — Dacă răbdarea se împrieteneşte cu inima ta,

la sfîrşit izbînda îţi va fi scumpă.
3456 — Cu răbdare se poate face o scară, dacă doreşti
ca sub tine să se găsească Gemenii.
3457 — Ajutorul cere-1 de la răbdare, fiindcă alt
prieten mai bun pentru omul însingurat nu afli.
NASER KHOSROU
3458 — Trebuie (să treacă) mii de ani pînă ce din

strălucirea lunii şi soarelui să iasă la iveală o neste
mată.
MUEZI
3459 — Dacă n-ai dorinţă, atunci n-ai nici răbdare.

3460 — Cu răbdare îţi îndeplineşti dorinţa, nu cu
graba.
3461 ■ — Răbdarea e amară, dar dă fruct dulce şi plin
de folos.
3462 — Pînă la urmă, în orice răbdare este o bi
ruinţă ; la sfîrşitul zilei, orice amar se îndulceşte.
3463 — Dacă vrei să vorbeşti dulce, ai răbdare şi
mănîncă această halva *.
3464 — E nevoie de mulţi ani ca de la soare rubinul
să-şi ia culoarea strălucitoare şi lumina.
3465 -— Sabia răbdării e mai ascuţită decît sabia de
fier şi mai victorioasă decît o sută de osteni cuceritori.
RU M i
3466 — Răbdarea nu e o ruşine pentru nimeni.

3467 — Amară e răbdarea, însă dulce-i fructul ei.
3468 — De la dragoste pîn-la răbdare e o mie de
poşte.
înţelepciune.
3469 — Iarăşi e acru la gust strugurele copt ; rabdă

două-trei zile şi el va ajunge dulce.
3470 — Nu te uita la acel lup care duce mielul ; vei
vedea odată cum îl va rupe tigrul şi pe el.
SAAD I
3471 — Nu fi amărît din pricina nestatorniciei vre

murilor, căci răbdarea, deşi e amară, aduce poame
dulci.
3472 — Cine nu are răbdare, nici înţelepciune n-are.
3473 — Dacă doreşti s-ajungi la ţel, nu te grăbi ; as
cultă sfatul meu —■învaţă să rabzi.
3474 — Dovada înţelepciunii arcaşului e răbdarea,
fiindcă săgeata odată scăpată din arc înapoi nu se mai
întoarce.
SAADI, G o le s t a n , 33, 38, 150, 191.
3475 — Răbdarea şi izbînda sînt vechi prieteni ; pe

urma răbdării va veni izbînda.
3476 — Mai bine să nu-mi întorc faţa de la răbdare ;
e cu putinţă să-mi îndeplinesc dorinţa.
3477 — Fii răbdătoare, inimă, şi nu te întrista, fiindcă
pînă la urmă această noapte va deveni dimineaţă, iar
această seară zori.
HAFEZ
3478 — Aşa cum treaba nu merge după dorinţa cuiva

anume, mai bine să fii răbdător decît să ai multe
dorinţe.
N E ZA M I
3479 — Oriunde-i tăietură, răbdarea e cheia închi

derii ei.
KHOSROU DEHLAVI
3480 — Blîndeţea nu e în fond decît răbdare.

ZAKANI
3481 — Aruncă piatra răbdării în geamul mîniei.

3482 — Răbdarea va aduce rodul speranţei ; răbdarea
aduce fericirea veşnică.
3483 — Cu răbdare bobul iese din spic şi de la spic
lumea îşi ia bucatele.
3484 — Mustrarea roade sufletul omului ; cum de-i
posibilă răbdarea lui ?
3485 — Răbdarea este o corabie, supărarea este fur
tună ; răbdătorul e ca şi corăbierul.
3486 — Nu se poate scoate zahărul din trestie fără
răbdare ; cu răbdare piatra ajunge preţioasă.
3487 — Răbdarea este temelia biruinţelor şi cea mai
puternică temelie 3 zilelor fericite.
3488 — Cu răbdare picătura de ploaie ajunge mărgă
ritar în scoică ; cu răbdare pumnul se umple de rubine
şi nestemate.
3489 — Cînd începe să bată vîntul nenorocirii, nu
trebuie să te zbaţi pe loc, asemeni paiului ; mai bine e
să stai ghemuit într-un loc, neclintit precum un
munte.
G IA M I
3490 — Cu vremea fapta bună aduce roade.

3491 — Răbdarea e acelaşi lucru cu înţelepciunea.
GHABUS-NAME, Cap. VI, X X IV .
3492 — Cui îi cresc chinurile, îi cresc în suflet pro

vizii de răbdare.
3493 — Bărbatul îndrăgostit nu trebuie să se gră
bească ; răbdarea e însuşirea îndrăgostiţilor.
3494 — Prieteni ! întreaga lume aşa e, (nedreaptă),

deci, răbdare ! Iată unica salvare !
3495 — Ce este lumea ? ceea ce ai încercat şi ai
înţeles ; dovedeşte deci răbdare la amărăciunile ei.
3496 — în răbdare se ascunde aur.

3497 — Treaba bună se face cu răbdare.
3498 — A avea răbdare e o soartă crudă.
3499 — Ucenicul iavaş-iavaş ajunge meşter.
3500 — Picătură cu picătură se face marea.
3501 — Mergi domol şi întotdeauna vei ajunge.
3502 — Răbdarea e amară însă dă roade dulci.
3503 — Răbdarea îndrăgostitului e ca apa în sită.
3504 — Nici pasărea nu-şi face dintr-odată cuibul.
3505 — Nu te-ai înţeles la preţ, nu te apuca să mă~
sori.
3506 — Întîi înţelege-te cu starostele, apoi jefuieşte
satul.
Proverbe
RĂSPLATĂ
3507 — Cu-nţelepciune-i răsplătit al înţeleptului cu-

vînt.
R U D A KI, 99.
3508 — Nimeni nu va secera bunătate dacă a semă

nat urîtul.
3509 — Astfel îmi grăi A a ro n în ziua morţii : „Nici
unuia dintre oameni nu-i da muncă fără plată“ .
34c CUGETĂRI. P E R S A N E
3510 — Tu ştii că oamenii fac bine ; fac ca să culeagă

roadele ; roadele pot fi de mai multe feluri — unul
e acela că ceea ce semeni, acelaşi lucru şi culegi.
poeţi, 112.
3511 — în timpul cînd a început căinţa şi tristeţea a

cuprins inima, în acelaşi timp a început răsplata pen
tru faptele săvîrşite.
FERDOUSI
3512 ■
—■ Priveşte în urmă ce fapte bune ai făcut ;
aceeaşi răsplată vei vedea.
3513 — Nu lăsa să-ţi scape prilejul de-a face o faptă
bună, fiindcă va veni si o zi pentru răsplată.
Â SA D I TUŞI
3514 —• Mama unei zile jalnice naşte o sută de ani de

fericire.
SANAI
3515 ■— Cel fericit cînd e ucenic, într-o zi, ce va veni,

va ajunge dascăl.
3516 •— înţeleptul se aşteaptă la orice răsplată ; cel
ce a făcut rău, pînă la urmă va suferi.
3517 — Cind singur ţi-ai dat cu toporul în picior,
tu însuţi vei fi tămăduitor, îndureratule !
NASER KHOSROU
3518 — Hei, tu, care sapi groapa tiraniei, îţi legi sin
gur lanţurile.
3519 — Cînd sapi în fiecare zi la fîntînă, pînă la urmă
la apă limpede tot ajungi.
RUM I
3520 — Nu uita de răsplata pentru faptă, că doar de

la griul semănat creşte grîu, iar de la orz — orzul.
SAAD I
3521 — Nu te speria de nereuşită şi nu te mîhni, căci

în beznă e ascuns izvorul apei vii.
3522 — Asupra celui ce-a făcut rău altuia, cîndva,

acelaşi rău i se va întoarce împotrivă.
3523 — Fă bine şi apoi aruncă binele în fîntînă. Şi
din fîntînă el îşi va întoarce faţa spre tine.
3524 — Cel ce pregăteşte altuia ţepuşi şi suliţe, tot
el îşi pune, singur, lanţuri la mîini şi la picioare.
3525 — Trestia de zahăr, în ţinuta-i dreaptă şi-a găsit
dulceaţa, iar floarea în strîmbătatea tulpinei şi-a găsit
ghimpele la subsuoară.
NE ZA M I
3526 — Cînd semeni orz, cum poţi culege grîu ?

G IA M I
3527 — Orice dai pămîntului, din pămînt capeţi.

3528 — Seamănă mereu acel pămînt care se înveş-
mîntează pe sine ; atunci şi pe tine te va înveşmînta.
3529 — Ţine bine minte că oricine face rău va avea

răsplata chiar în această lume.
3530 — Niciodată omul nu va muri în nenorocire
dacă la necaz e gata să-i ajute şi el pe alţii.
3531 — Dă-mi puterea să fac cu acest duşman pu
ternic ce se pregăteşte să facă el cu mine.
3532 — Cu o mînă dai, cu aceeaşi ai să primeşti.

3533 — în grădină rupi lalele, în pustiu mărăcini.
3534 — Dacă ai lovit, atunci simte şi tu lovitura
altuia.
Proverbe
RĂSPUNS
3535 — După răspuns se cunoaşte înţeleptul.
3536 — Întîi trebuie ascultată vorba ; doar cînd ai
înţeles capeţi răspunsul bun.
FERDOUSI
3537 — Nu e frumos răspunsul amar venit de la buze

dulci.
MUEZI
3538 — Cînd vrei să răspunzi, gîndeşte-te la fiecare

întrebare, începînd cu tăcerea (chiar) din acea clipă.
NASER KHOSROU
3539 — Bărbatul cu judecată nu răspunde pînă cînd

întrebarea nu i-a fost adresată.
3540 — Învaţă meşteşugul de la meşteşug ; deschide

porţile, nu le închide !
NE ZA M I
3541 — Grija celui ce-aşteaptă răspunsul e aspră, iar

răutatea din răspuns, chiar de-i mică, pare fără sfîrşit.
3542 — Nu vorbi nimic pînă nu te întreabă.

Proverb
RĂTĂCIRE
3543 — Cine pe corb îl ia drept călăuză, pînă la urmă
la cimitir ajunge.
GO RG ANI
3544 — Unii cugetă pe căile dumnezeirii, alţii şi-au

chinuit mintea căutînd drumul adevărului. Teamă
mi-e că vom auzi odată : adevărata cale nu e nici pe
acolo, nici pe dincolo.
K H A Y Y A M , 84.
3545 — O inimă se va rătăci între două iubite ; în-

tr-un ochi nu încap două pupile.
KHOSROU D EH LAV I
RĂUTATE
3546 —- Deşi răutatea e ascunsă în suflet, ea (totuşi)

străluceşte pe fruntea omului.
3547 — Răutatea e asemeni focului ce mocneşte şi
care pînă la urmă se va arăta dintr-odată.
poeţi, 122, 125.
3548 •— Răutatea nu porneşte de la omul înţelept.

3549 —• Mai rău decît răul în lume nu se poate.
3550 — Din fapta rea îşi trag oamenii răutatea.
3551 — Inima o învii cu ceea ce ştii, de aceea, cît
îţi stă în putinţă, nu încerca răutatea în lume.
3552 — Nu trebuie să-ţi dea răutatea tîrcoale ; fii

încredinţat că de la răutate ţi se va trage răul.
3553 — Cuvîntul e ca lacătul, iar răspunsul ca o
cheie ; cu răspunsul răutatea se descoperă şi în
răutate.
FERDOUSI
3554 — Nu face rău nimănui şi nu gîndi strîmb,

fiindcă de vei face rău, rău ţi se va cuveni.
GO RG ANI
3555 — Eăutatea înţeleptului e mai bună decît bună

tatea prostului.
3556 — Nu cunosc tîlhar mai vinovat ca acela care
face rău omului cinstit.
3557 — Cine e rău e rău chiar dacă foloseşte la ceva ;
cîinele rămîne cîine şi cînd păzeşte casa.
SANAi
3558 — Focul mic îl poţi stinge cu apă ; vai de clipa

cînd se înteţeşte.
3559 — Fii înţelept şi nu te lăsa împins spre răutate ;
cînd dobîndeşti înţelepciune nu te mai poţi purta
uşuratic.
ATTAR
3560 ■—• Stelele ursitei sînt în mîinile noastre ; avem

steaua bună atîta timp cît nu căutăm să fim răi.
3561 —■ Sînt lucruri care rămîn aceleaşi chiar dacă
încerci de sute de ori (să le schimbi) ; aşa cum de la
lup nu vei vedea niciodată prietenie.
NASER KHOSROU
c u g etări persane 348
3562 — Răutatea nu-şi atinge niciodată ţelul.

K H A Y Y A M , 49.
3563 — E aproape cu neputinţă ca în această lume

să nu existe răutate.
3564 — A dori răul de dragul răului este o sluţenie
prin ea însăşi ; dar a dori binele, atunci nu mai e rău.
RU M I
3565 — Cel care răspîndeşte cruzimea şi suferinţa,

fără îndoială că îşi dărîmă pămîntul pe care stă.
3566 — Acea răutate pe care nu ţi-o doreşti ţie, n-o
face nimănui, frate ! Dacă tu îţi iubeşti mama, nici
pe a mea n-o împroşca cu ocări !
S AA D I
3567 — Cine a împrăştiat sămînţa răutăţii şi s-a aş

teptat la bogăţie în zadar a nădăjduit ; a nutrit visuri
goale.
3568 — Sufletul supus răutăţii este duşmanul spiri

tului ; tu, nepăsătorule, ea este cu tine, în hainele tale.
GHASEMI
3569 — Cînd la un izvor curge apa amară şi sărată,

cum să sature pe cei însetaţi ?
3570 — Păzeşte-te de acel drum care duce spre rău
tate, că el te îndreaptă spre groapă ; nu pune piciorul
pe acest drum întunecos ca, pe neaşteptate, să cazi.
G IA M I
3571 — Nu fi rău în vorbe, căci vorba rea e ca să-

mînţa din care creşte duşmănia.
GHABUS-NAME, Cap. V II.
3572 — Ce multă răutate topeşte-n ea izbînda.

3573 — Nu te deda la răutate, fiindcă flăcările mîniei
ard şi cinstea şi numele tău bun.
3574 — La omul rău în vecii vecilor ziua bună nu

va veni.
3575 — Despotul îşi dărîmă şi zidul său.

3576 — Omul rău nici la cimitir nu-i bun de vecin.
3577 — Taurul moare, dar răutatea din ochi tot nu-i
piere.
3578 — Dacă oala nu fierbe pentru mine, atunci în
ea poate să fiarbă şi un cap de cîine.
Proverbe
RĂZBOI
3579 — Pentru că de la împăcare vine fericirea, înţe

leptul niciodată nu începe un război.
poeţi, 124.
3580 — Din război n-ai faptă bună.

FERDOUSI
3581 — Ca să înceapă războiul trebuie duşman ; dacă

nu există duşman nici războiul nu e cu putinţă.
RUM I
3582 — Să nu se aprindă acest foc *, altfel nici cu

apa unei mări nu se va stinge.
N E ZA M I
3583 — Războiul e lucrul diavolului.

3584 — Războiul altora e jumătate biruinţă pentru
tine.
P ro v e rb e
RĂZBUNARE
3585 — Ce bine a spus acel bărbat maimarelui său :

„Nu face rău, dacă acelaşi lucru nu ţi-1 doreşti ţie !“
R U D A KI, 217.
3586 — Iartă cu bunăvoinţă şi bucurie ; treci peste

nefericire şi răzbunare, (fiindcă) răzbunarea n-are la
temelia ei bunăvoinţa şi cel lipsit de ea nu e om ; nu
încerca să ieşi din cercul omeniei !
G IA M I
3587 •— Sîngele nu-1 speli cu sînge.

3588 — Răzbunarea tot pe lumea asta vine.
3589 — Setea răzbunării şi din mormânt se iveşte.
3590 —• Răzbunarea sângeroasă două case păgubeşte.
3591 —■ Sîngele vărsat fără pricină cheamă la răz
bunare.
P ro v e rb e
Războiul.
351 C U G ETĂRI PERSANE
R E A LIZ A R E A LU C R U LU I DORIT
3592 — în afară de tine nimic nu se mai află pe

lume ; deci de la tine cere tot ce vrei, pentru că numai
tu exişti.
RUMI
3593 — Vrei să ai spic, seamănă bobul.

3594 — Orice dorinţă ţi-o îndeplineşti cînd vorba,

fapta şi gîndul merg împreună.
O U KH AD I
RECUNOAŞTEREA GREŞELILOR, LIPSURILOR

3595 — Dacă toate lipsurile ce le am vin de la mine
însumi, cui mă pot plînge ?
NA,SER KHOSROU
3596 — O, Doamne, eu am adus patru lucruri care

nu sînt între comorile tale ; eu am adus nefiinţa,
nevoia, iertarea şi păcatul.
SU ZANI
3597 — Omul trebuie să-şi vadă lipsurile, (ca astfel)

să nu stea pe drumul asuprii şi plîngerii.
SANAI
3598 — înjurătura pe care şi-o împroşcă bărbatul lui

însuşi socoteşte-o temelia preamăririi sale.
KHAGHANI
3599 — Cînd noaptea neagră îşi leagă vălul ei în

tunecat şi înainte de-a adormi, aprinde pentru o
vreme lampa înţelepciunii şi priveşte în lumina ei
faptele zilei.
G IA M I
3800 — Nu-i ruşine să zici : „nu ştiu“ .

3601 — Ridici băţul, pisica vinovată fuge.
3602 — Cap să fi avut, căciuli sînt multe.
3603 — Mîna pe care n-o poţi tăia, sărut-o.
3604 — A-ţi spune cusurul înseamnă a închide gura
duşmanilor.
3605 — Toţi se tem de noapte, numai că unii recu
nosc şi alţii nu.
Proverbe
RECUNOŞTINŢA
3606 — Nu am fost deloc recunoscător pînă în clipa

cînd am fost lovit de destin.
ABU-SHO’AIB, P rim ii poeţi, 130.
3607 — Acolo unde ai băut apă curată nu merită să

arunci pietre şi pămînt.
A SA D I TUŞI
3608 — Culege din copacii altora, apoi sădeşte şi tu.

3609 — Iubeşte-i pe bătrîni de tînăr, pînă vei fi iubit

şi tu de cei mai tineri ca tine.
ATTAR
353 cug etări persane
3610 — Aminteşte-ţi-1 întotdeauna pe cel care măcar

o dată ţi-a făcut un bine.
3611 — Dacă faci bine, nu aştepta recunoştinţă, căci
recunoştinţa duce la pieirea buneivoinţe.
NASER KHOSROU
3612 — Cînd de poame eşti sătul nu rupe craca.

SAAD I
3613 — Cel ce-a venit (pe această lume) şi a ridicat

o casă a plecat şi i-a lăsat adăpost altuia.
3614 — Niciodată cîinele nu va uita bucata de pîine,
chiar dacă (apoi) îl loveşti de o sută de ori cu piatra.
3615 — Mănîncă (orice) îţi pune gazda în faţă şi din

tot trupul fă-ţi limbă pentru a mulţumi.
3616 — Nu strînge degetele pumn pentru a-1 mînia
pe acela la masa căruia (aceleaşi) degete ţi le-ai mînjit
cu mîncare.
3617 — Dacă dai jos povara sărăciei de pe trup, nu-i
pune pe grumaz povara recunoştinţei ; un pai de recu
noştinţă va fi mai mult decît muntele de sărăcie pe
care îl ai în cale.
3613 — Să găurească oţelul cu dinţii, să sape cu un
ghiile drum în granit, să cadă cu capul în vatră, să
aleagă tăciuni cu pleoapele, să-şi pună pe cap încăr
cătura a o sută de cămile, să fugă din zori şi pînă în
amurg — de multe ori e mai uşor pentru Giami, decît
să care povara recunoştinţei celor josnici.
G IA M I
3619 — Dacă vei fi întotdeauna de folos altuia şi

acela va dori să-ţi facă un serviciu.
3620 — Capul este asemănător călăreţului, iar trupul
calului. Gloria i se cuvine învingătorului şi nu în
vinsului, respectul îl merită călăreţul şi nu calul.
TU TI-N A M E , nopţile 14, 35.
3621 — Nu sparge solniţa acolo unde mănînci pîine

şi sare.
3622 — Cîinele căruia i se dă de mîncare singur iese
înaintea lupului.
Proverbe
REGRET
3623 — Regretul e deajuns o dată ; nimeni n-a luat
otravă a doua oară.
ABUSH O KUR B A L K H I, P rim ii
poeţi, 92.
3624 — Nenorocirea omenirii e regretul şi asta pînă

nu devii tu însuţi regret.
M AS’UD S A ’D S A L M A N
3625 — In aşa fel trăieşte, ca la moarte să scapi, şi

nu trăi aşa, ca la moarte să scape ceilalţi de tine.
SANAI
3626 — Plîngi cu sînge pentru acela al cărui sînge

e ca apa.
NE ZA M I
355 C U G E T Ă R I PER S AN E
RENUME
3627 — întregul renume, care e dat de oameni, chiar
de va fi spus pînă în ziua judecăţii de apoi, ţie (tre
buie) să-ţi aparţină.
RU D AKI, 241.
3628 — Cu renume merită să mori ; îmi trebuie re

nume, fiindcă trupul va muri.
ABUSHOKUR BALKHI, Prim ii
p o e ţ i, 111.
3629 — Renumele este frate cu adevărul ; cine a

cîştigat de la josnicie ?
3630 —■ Nimeni nu rămîne veşnic pe lume şi din
toate, renumele se va păstra ca amintire.
FERDOUSI
3631 — Nimeni n-a găsit şi nu va găsi renumele folo-

sindu-se de înşelăciune şi păcăleală.
FARROKHI
3632 — Renumele în lume îl merită cel a cărui

faptă e bună şi vorba dreaptă.
A SA D I TUŞI
3633 — Prin muncă oamenii devin mai renumiţi.

3634 — Fericirea nu vine cu uşurinţă, cum fără trudă

nu vine renumele.
GORGANI
cu g etări persane 356
3635 — ...să ai faţa zîmbitoare şi vorba plăcută, să-ţi

iasă nume bun în lume !
ATTAR
3636 — Fie ca după om mai bine să rămînă renumele,

decît să rămînă palat aurit.
S AA D I
3637 — K a ru n a murit, deşi avea patruzeci de co

mori ; N u şirva n n-a murit, fiindcă a lăsat un nume.
3638 — Dacă renumele tău s-a răspîndit (pretutin
deni), atunci nu poţi trînti uşa în nasul oamenilor.
3639 — Trăieşte astfel în lume, ca să rămîi veşnic

nemuritor.
3640 — Nu moare omul ce şi-a cîştigat nume bun
de la oameni ; omul ales nu moare niciodată.
RENUNŢARE
3641 — Tăiat să fie capul ce din răutate nu renunţă.
FAR R O K H I
3642 — Suferă şi nu mînca pîinea celor aspri, fiindcă

înţeleptul suferă, iar copilul mănîncă zahăr.
RUM I
3643 — De ce să suferi ? Cîtă vreme, asemeni îndră

gostitului, nu vei renunţa la tine, nu vei înfăptui
nimic.
K H A Y Y A M , 76.
cu g etări persane
357
3644 — Vreau vin amar care să înfrîngă puterea pi

cioarelor, ca pentru o clipă să renunţ la lume, la rău
tatea ei, la deşertăciunea ei.
HAFEZ
3645 — Mai bine să nu fie scoasă din tolbă săgeata

care nu va nimeri ţinta.
3646 — Nu aşteptaţi daruri de la oamenii care s-au

îmbogăţit nu de mult.
ZAKAN I
3647 — Cînd roadele nu sînt frumoase şi aromate e

mai bine să laşi de o parte dulceaţa şi gustul lor.
3648 — îţi dictez o vorbă înţeleaptă pe care merită
s-o scrii cu litere de aur : „Dacă întinzi mîna, mai
bine să iei otravă decît să-ţi lingi degetele de la dul
ceaţa altuia“ .
G IA M I
3649 — Celui care doarme nu-i mai trebuie perină.

Proverb
REPETIŢIE
3650 — In poezie repetiţia nu e un cusur, fiindcă e

plăcută acea vorbă dulce care-i repetată.
NASER KHOSROU
3651 — Dacă-ai zis o dată (vorba), n-o repeta mai

mult, căci halvaua o dată o mănînci şi-i de-ajuns.
3652 — Nu spune ceea ce (deja) a spus înţeleptul

dinainte, fiindcă într-o perlă nu se pot face două găuri.
Şi cu toate acestea, închide în povestea ta ceea ce
trebuie repetat neapărat. Aşa cum în treaba aceasta
eşti o călăuză, nu merge în urma celor ce ţi-au fost
înaintaşi.
NE ZA M I
REPROŞ
3653 — Nu te plînge de greşeala celui ce ţi-a ajuns

prieten fără să-l fi încercat.
3654 — Sabia vorbei din teacă n-o scoate.

FERDOUSI
3655 — Mîna ruptă e o povară pentru gît.

Proverb
RESPECT
3656 — Ştii cine e respectat pe lume ? Cel ce are cu

getul curat.
A TTAR
3657 — Dacă respecţi pe cei bătrîni, la bătrîneţe

vei fi deasupra celorlalţi bătrîni.
NASER KHOSROU
3658 —• Există oameni pe lume a căror (simplă) ve

dere, fără a mai pomeni de apropiere, merită întreaga
bogăţie a lumii.
RUM I
3859 —■ Cînd omul este mare, el are o însuşire — ori

când, în orice treabă, el este respectat.
G IA M I
3660 —■. Respectul se cunoaşte între obrăznicii.

3661 —• De rîs, rîzi, dar şi de barba tatălui tău ?
Proverbe
R E Z U LTA T
3662 — Pînă nu plînge norul nu creste floarea.

RUM I
3663 —• Toţi oamenii sînt agricultori ; ce seamănă,

aceeaşi culeg.
IB N Y A M IN
3684 — Omul îşi dobîndeşte rangul prin truda lui.

3665 —- Pomul îl judeci după roade.

3666 — Sîngele nu curge pînă nu te tai.
3867 — încarci prost, pînă acasă nu cari.
3868 —• Pînă nu bate vîntul nu se mişcă crengile.
3669 —• Dacă ştii cîntece de leagăn, de ce nu adormi ?
3870 — Bulgărele de lut uscat de perete nu se lipeşte.
Proverbe
RISC
3671 —• Nu întotdeauna din mare se scoate perla ; va

ii o zi cînd capul nu va mai ieşi.
c u g e tă r i persan e 3G0
3672 — Cel care culege sidef în marea adîncă trebuie

să-şi pună sufletul în palmă*.
A SA D I TUŞI
3673 — Cel ce pune piciorul dincolo de locul lui îşi

pierde capul.
ATTAR
3674 — ... există o zicală, care spune că şoarecii cînd

rămîn fără treabă încep să se bucure, să se veselească
şi se duc să-i scarpine capul pisicii.
NASER KHOSROU
3675 — Acela care intră în luptă îşi joacă propriu-i

sînge.
3676 — Deşi nimeni nu moare fără ceasul morţii, nu
te arunca în gura dragonului.
SAADI, Golestan, 1G, 107.
3677 — Cine merge pe marginea prăpastiei cade în

gol.
Proverb
R IS IP A
3678 — Dacă neghiobul aprinde ziua luminarea de

camfor, atunci în curînd vei vedea că noaptea opaiţul
lui va rămîne fără ulei.
3679 — Nu fi risipitor în slujbă, dacă vrei ca atunci
cînd o părăseşti duşmanul să nu-ţi poată face nimic
rău.
* Să rişte.
3680 — Viaţa e asemeni opaiţului ; dacă vei turna

ulei peste măsură, focul se va stinge pe dată. Insă
cînd acelaşi ulei, care a fost pricina stingerii, va avea
o măsură, atunci el va fi pricina vieţii, fiindcă numai
risipa a fost cauza morţii *.
3681 — Fiecare nefericire are o pricină — pricina
sărăciei socoteşte-o risipa ; iar risipă nu mai chel
tuirea bogăţiilor. Şi în mîncare şi în fapte şi în vorbe
şi în orice faci nu trebuie să fii risipitor, căci risipa
slăbeşte trupul, sfîşie sufletul, usucă gîndirea şi
omoară ce-i viu.
RÎS
3682 — Sfătuieşte-i pe nebun şi beţiv, iar de bătrîni

şi bolnavi nu rîdeţi !
A SA D I TUŞI
3683 — Cînd în lume eşti mare prin nobleţea ta sufle

tească, nu merită să rîzi mult la orice fleac.
NASER KHOSROU
3684 — In urma oricărei lacrimi şi rîsul se iveşte.

RUM I
3685 — Capul fără judecată — dovleac sec ; buzele

ce nu rîd — crăpătură în perete.
SAAD I
3686 — Zahărul îndulceşte gura, rîsul linişteşte firea.

3687 — Grădina este surîzătoare de la florile surîză-
toare ; rîsul este credinţa înţelepţilor.
G IA M I
Stingerii
3688 — în zilele triste nu trebuie să rîzi căci cine a

uitat aceasta va plînge negreşit mai tîrziu.
3689 — Mai bine să plîngi decît să rîzi cînd nu tre
buie, fiindcă acest rîs poate stîrni bîrfa.
3690 — Surdul rîde de două ori.

3691 — Oamenii rîd de neghiob şi neghiobul de
oameni.
3692 — Rîsul nelalocul lui e sărbătoarea neghiobului.
3693 — Mai bine să plîngi oricînd decît să rîzi cînd nu
trebuie.
Proverbe
ROEIE
3694 -—■ Cînd şi cel ce-i înger ajunge rob, oala plină
ochi n-o mai poţi umple.
SANAI
RUDE
3695 — Fă bine oricui, dar nu şi rudei.
3696 — Mai bine să înnoptezi la moară decît acasă la
socru.
Proverbe
RUŞINE
3697 — Viaţa şi traiul îi vor fi la strîmtoare celui
care va avea ruşine la orice lucru.
FERDOUSI
3C3 C U G E T Ă R I PE R S A N E
3698 — Fericirea de o sută de ani nu preţuieşte cit

ruşinea din pricina căreia rămîne o rugină veşnică.
GO RG ANI
3699 — Ruşinea este esenţa în existenţa omului ; că

ea îl face pe om om.
3700 — Avînd ruşine, eşti prietenul îngerilor ; neru
şinat, eşti alături de diavol.
NASER KHOSROU
3701 — Ruşine celui ce-a plecat şi n-a făcut nimic.

SAAD I, Golestan, 6.
3702 — De la munca ce are în ea ruşinea meşterul va

suferi şi va ajunge de ocară.
NE ZAM I
3703 — Mai bine să moară omul în nefericire decît să

trăiască cu faimă rea.
KHOSROU D EH LAV I
3704 — Cine şi-a îndepărtat ruşinea a rupt vălurile

cinstei.
O U KH AD I
3705 — La beţiv ruşine nu găseşti.

3706 — Numai cel mort nu cunoaşte ruşinea.
3707 — Nu faci pe stăpînul la masa străină.
3708 — Ruşinea nu te lasă să mănînci pîinea.
3709 — După prima uşă la care a cerut pomană cer
şetorul nu mai are ruşine.
3710 — Ruşinea în ochi se citeşte.
3711 -— Orfanului nu-i e ruşine de lacrimi.
Proverbe
SACRIFICIU
3712 — Astfel a grăit K h o sro u : — mai bine să mori
cu nume bun decît să rămîi viu spre fericirea duş
manului.
poeţi, 111.
3713 — Nu căuta cu ochi mustrători că sînt şchiop ;

poţi să-mi ceri să merg drept.
' ' SANAI
3714 — Trudeşte de cauţi acea comoară scumpă ; nu

crede că există flori fără ghimpi.
O U KH AD I
3715 _ De dragul iubitei indianul mănîncă şi carne

de vacă.
Proverb
SATIRĂ
3716 — Nu te deprinde să scrii satire, fiindcă nu tot
deauna ulciorul cu apă se întoarce întreg (de la
izvor).
GHABUS-NAME, Cap. X X X V .
SĂNĂTATE
3717 — Orice cărămidă scoasă din trup, înapoi nu se
mai întoarce.
3718 — Pe lume două lucruri sînt cele mai bune —
tinereţea şi sănătatea.
ASAD I TUŞI
3719 — Cînd cumpăna sănătăţii se curmă, nu ajută

nici leacul, nici altceva.
3720 — Cită vreme pasărea cu dulce glas va trăi sănă

toasă, ce dacă se va deschide colivia ?
3721 — Dacă ai nevoie de sănătate, fii asemeni ure
chii, iar pentru vorba fără rost nu deschide gura.
G IA M I
3722 — Sănătatea e temelia bogăţiei.

3723 — Pînă nu te îmbolnăveşti nu afli preţul
sănătăţii.
P ro v e rb e
SĂRĂCIE
3724 — Unul nu ridică aurul şi argintul de pe drum,
(iar) altul adună pe cîmp şi o jumătate de balegă.
TAYYN M A R G H A ZI, C o n te m p o ra
n i i , 167.
3725 — Mai bună-i sărăcia decît punga necinstită.

SANAI
3726 — Mai bine moartea decît o viaţă amară.
3727 — De unde să iau fustă dacă n-am cămaşă ?

3728 — Pîinea se poate mînca şi cînd n-ai dinţi ; ne
norocire e atunci cînd nu ai pîine.
SAAD I
3729 — Sărăcia leagă mîna curajului şi rupe laba

Icului.
3730 — Mai bună e sărăcia decît o gazdă haină ;

cel ce doarme e mai preţios decît un paznic orb.
KHOSROU D EH LAVI
3731 — Oricît ai fi de bogat şi slăvit, dacă nu eşti

drept, atunci socoteşte-te sărac, căci cel făcut de
ocară şi mincinosul, la urma urmelor, întotdeauna
ajung la sărăcie.
GHABUS-NAME, Cap. X X II.
3732 — Sărăcia şi nevoia sînt mari nenorociri ; deşi

nevoia e îngrozitoare, între străini e de o sută de ori
mai mare.
T U T I-N A M E , noaptea 3.
3733 — Săracul şi piatră mănîncă.

3734 — Fii sărac, dar nu hoţ.
3735 — Vara e veşmînt pentru săraci.
3736 —- Săracul nu se teme de sărăcie.
3737 — Săracul săracului îi e duşman.
3738 — Sărăcia e mai grea decît piatra.
3739 — Pe cel despuiat orice cămaşă îl încape.
3740 — în uşa spartă toate pietrele zboară.
3741 — întotdeauna sărăcia e vinovată în toate.
3742 — Omul sărac nuntă nu face, doliu nu ţine.
3743 —- Săracul cunoaşte mai bine cine e zgîrcit.
3744 — Piciorul desculţ e mereu la uşa cismarului.
3745 — Săracul n-are pagubă şi nici dări nu plăteşte.
3746 — Şi ciorbă de mănîncă, săracul îşi rupe dinţii.
3747 — Chiar şi hoţul iese ruşinat din casa săracului.
3748 — Pe sărac îl muşcă cîinele şi cînd e călare
pe cămilă.
3749 — Omul desbrăcat vede în somn pînza de două

ori mai lată.
3750 — Săracul o duce rău că n-are, iar bogatul din
pricina zgîrceniei.
3751 —■ Dacă eşti bogat, tot tribul-ţi-e frate, iar de
eşti sărac şi prietenul ţi-e duşman.
Proverbe
SCHIMBARE
3752 — Apa căutată este scumpă, iar cînd e găsită

nu are preţ.
SANAI
3753 —■ Sărmanul măgar, deşi e încăpăţînat, cînd

cară povara el devine drag.
3754 —• Bogăţia e schimbătoare, nu şi viaţa.

GHABUS-NAM E
3755 — In fiecare schimbare e o desfătare.

3756 — Ce pentru unul e plăcut, pentru altul e

otravă.
3757 — Schimbarea se caută în curgerea timpului.
3758 —• Strugurele necopt ajunge stafidă, dar sta
fida niciodată strugure.
Proverbe
SCRIITOR
3759 — Scriitorul are mina vorbitoare ; de la inima

lui miroase floarea ştiinţei.
ASAD I TUŞI
CUG ETĂRI persan e 368
SERIOZITATE
3760 — Statul nu glumeşte în relaţiile sale de prie
tenie, (aşa cum) lumina nu se ia din beznă.
M O H AM M AD IBN VASIF, P rim ii
poeţi, 15.
3761 ■—• Nimeni nu miroase .în locul moscului bălegar

de cal ; nimeni nu-1 ia pe hoitar drept şoim.
R A G IN G IA N I, P rim ii poeţi, 70.
SFADA
3762 — Omul cinstit nicicînd la sfadă n-ajunge.
FERDOUSI
SFAT
3763 — Ascultă-mi sfatul şi fă întocmai, fiindcă cîş-
tigul de la povaţă îl are cel care o foloseşte.
A B U -L -F A TH BUSTI, Contempora
nii, 372.
3764 — Fii viteaz, înţelept şi ager ! La strajă fii

treaz şi dîrz.
FERDOUSI
3765 — Nu ţi-a plăcut sfatul din acea zi, aşa că ri-

dică-te acum şi fluieră a pustiu, că sfat n-ai să mai
primeşti.
FA R R O K H I
3766 — Deşi tînărul poate avea vorbe chibzuite, as

cultă mai bine sfatul de la bătrîni.
ASAD I TUŞI
3767 — Sfatul dezinteresat e ca zahărul ; cînd în

spate i se ascunde profitul, e o capcană.
SANAI
3768 — Binevoitorii sfătuiesc, iar cei fericiţi dau as

cultare sfaturilor.
3769 — Dacă doreşti să dobîndeşti ştiinţa şi fericirea,
nu uita sfatul înţelepţilor.
3770 — Deşi sînt amare, ascultă sfaturile prietenilor,
că pînă la urmă rodul muncii va fi dulce.
NASER KHOSROU
3771 — Sfatul dă minţii care-1 primeşte înţelepciune

şi isteţime ; mintea ajută altă minte.
RUMI
3772 — Mai mult au regii nevoie de sfatul înţelep

ţilor decît aceştia de apropierea regilor.
SAAD I
3773 — Ascultă sfaturile fiindcă tinerii fericiţi iu

besc sfatul bătrînului înţelept mai mult decît (pro
priul) suflet.
3774 — Prietenul nu-i zgîrcit cînd e vorba de viaţă
sau avuţie ; Pentru prietenul ce-ţi ascultă sfatul eşti
în stare să-ţi dai o sută de suflete.
HAFEZ
3775 — Oricît ar fi tînărul fără rival în ştiinţă, de

sfatul bătrînului tot are nevoie.
3776 — (Deşi) tînărul poate fi viteazul vitejilor va
veni vremea cînd va avea nevoie de sfatul bătrînilor.
NEZAM I
3777 — Fericit e cel care ascultă sfatul, cel care ia

pildă de la altul.
3778 — Cînd vorba sfătuitorului e nepotrivită, cum
să fie folositor sfatul lui ?
3779 — De la sfaturi toate inimile reînvie ; sfaturile
dezleagă toate încurcăturile.
3780 — Ascultă sfatul şi împrieteneşte sfatul cu şti
inţa, iar cînd ştii, atunci apucă-te de treabă.
3781 — Cînd asculţi un sfat, trebuie să-i faci loc în
suflet ca un înţelept ; nu te purta ca neghiobul, ca
să-ţi intre printr-o ureche şi să iasă pe cealaltă.
GIAM I
3782 — Treaba celui ce vorbeşte e de-a spune şi ni

mic altceva, iar dacă cel ce-ascultă nu se învoieşte,
nu-i pricină de supărare.
3783 — Nu socoti drept ruşine a cere cuiva sfatul ;
sfătuieşte-te cu bătrîni înţelepţi şi prieteni credincioşi.
3784 — Nu vorbi pînă nu te întreabă ; pînă nu eşti ru
gat, nu sfătui pe nimeni, nu da povaţă, mai cu seamă
nu-i poţi povăţui pe cei care şi singuri se prăbuşesc.
Nu sfătui pe nimeni cînd alţii sînt de faţă, căci se
zice : — sfatul spus în faţa altora e mustrare.
GHABUS-NAME, Introducere, Cap.
VI.
3785 — Sfatul e un lucru bun, e o perlă folositoare

urechii tale.
3786 — In dragoste sfaturile nu mai au loc.
3787 — îndrăgostitul n-are nevoie de vorbe înţelepte,
pentru el sfaturile sînt asemeni cătuşelor.
3788 — Cine se sfătuieşte cu neghiobul va primi sfa

tul corespunzător.
TU TI-NAM E, nopfile 13, 47, 48.
3789 — Orice sfat e amar.

Proverb
S F IA L A
3790 —• Ruşinează-te de nesocotinţă, sudalmă şi min

ciună şi nu te ruşina de vorba (spusă în faţă) şi fap
tele drepte, căci din pricina sfielii mulţi nu şi-au putut
atinge ţelul.
3791 — In negoţ nu trebuie să te sfieşti, fiindcă cei
şireţi spun : sfiala micşorează pîinea cea de toate
zilele.
GHABUS-NAME. Cap. VI, X X X II.
SFlRŞIT
3792 — Nu-i lung pustiul dacă are un sfîrşit.

SAAD I
SIG U RAN ŢA
3793 — Mosc este acela de la care vine parfumul şi

nu acela despre care spune parfumierul.
SAADI
3794 — Departe cauţi, aproape găseşti.

3795 — Ceaşca spartă n-o mai vezi întreagă.
Proverbe
SINCERITATE
3796 — Orice aş lăuda la tine va fi adevărat şi drept ;

iar pentru aceasta nu voi folosi clei şi lipitură.
R U D A K I , 242.
3797 — Minciuna scade iertarea ruşinii ; dar, dacă

spui adevărul, cine crede ?
3798 — Spune vorbele deschis, nu pe ascuns, nu

vorbi fără să gîndeşti, folosind vorbe zugrăvite.
FERDOUSI
3799 — La ce spune inima nimic nu poţi s-adaugi ;

Cine îţi arată cusururile în faţă te face să treci cu
uşurinţă de la întuneric la lumină.
A T T AR
3800 — Cel ce n-a semănat pe ogorul inimii sinceri

tatea se va ruşina la vremea secerişului.
HAFEZ
3801 — Nu spune nimeni că iaurtul său e acru.

3802 — Cine-i sincer, aceluia (i se cuvine) mai mult
respect.
3803 — Cuprinde talia făgăduinţei cu mîna sinceri
tăţii, încearcă să nu devii vînzător al nădejdii.
3804 — Eu n-am ales cuvintele după pilda altora ;
ce mi-a poruncit inima, numai aceea am spus.
NE ZAM I
3805 — Nu trebuie să iubeşti două fete cu o singură

inimă.
37 3 C U G E T Ă R I PE R S AN E
3806 — Fii cu o inimă, cu un drum, cu o faţă *.

GIAMI
3807 — Spune orice, chiar de-i amar.

GHABUS-NAM E
3808 — Limpa poporului e bici divin.

3809 — Pe limbă îţi vine ce-ai pe inimă.
Proverbe
SINGURĂTATE
3810 — Cînd n-ai prieten credincios, e mai bine sin
gur ; de o sută de ori e mai bine singur decît să te
afli cu un prieten neghiob.
NASER KIIOSROU
3811 — Nu mă socoti însingurat pe drumul singură

tăţii ; sufletul lui Ghasemi e o lume într-o lume.
GHASEMI
3312 — Singurătatea i se cuvine lui Allah şi nimănui

altcuiva.
3313 — Cînd eşti singur, măgarul ţi-e frate, cînd n-ai
sare şi piatra e sare.
P ro v e rb e
SÎNGE
3814 — Nimic nu e mai de preţ decît sîngele ini
mii ; feciorul înţelept e aidoma inimii.
FERDOUSI
* Sincer.
3815 — Ţînţarul trăieşte mai puţin decît elefantul

fiindcă ce e setos de sînge nu trăieşte o veşnicie.
SANAI
SÎRGUINŢĂ
3818 — Cere înflorirea de la sîrguinţă, nu de la

avuţie.
ANVARI
3817 — Pînă nu pleci seara, ziua n-ajungi nicăieri.

SAAD I
3818 — De nu-ţi dai sufletul n-ajungi la ţinta mult

rîvnită.
HAFEZ
3819 — Doar se zice : — trăieşte prin sîrguinţă şi nu

prin strădanii.
GHABUS-NAME. Cap. V.
SLĂBICIUNE
3820 — Atunci cînd îţi vor aduna faptele, în ziua ju

decăţii (de apoi), vei fi fără putere, ca un măgar în
mijlocul bălţii.
RU D ARI, 134.
3821 — E o dovadă de slăbiciune dacă cel vinovat şi

sîngeros mai rămîne în ţară.
FERDOUSI
3822 — E bun acel prieten care, asemeni oglinzii,

îţi spune în faţă cusururile şi nu acela, care asemeni
pieptenului, cu o mie de limbi, te judecă în spate,
despicînd firul de păr în patru.
SAAD I
3823 — Copacul care numai ce-a prins rădăcini poate

fi smuls cu puterea unui singur om.
3824 — Apa roade malul în locul slab.

3825 — Nu-i un asemenea loc unde să se ascundă cel
slab.
3826 — Cînd salcia îmbătrîneşte, seva fuge spre
rădăcină.
Proverbe
SLAVA
3827 — Nouă nu ne este dată intrarea spre locul

slavei ; de nu-ţi place asta, schimbă soarta.
HAFEZ
3828 — Cel care caută slava nu se teme de viaţă.

SLUJBA
3829 — Alege-ţi slujba în aşa fel, ca făcînd-o, să nu

te ruşinezi de ea.
NEZAM I
SLUJIRE
3830 — Adevăratul drum spre Dumnezeu e numai
slujirea poporului şi nu mătăniile, închinarea sau veş
mintele de schimnic.
SAAD I
3831 — Nu poţi sluji dintr-odată doi prieteni oricît

te-ai strădui. Deşi inima ţi se topeşte, într-o teacă
nu poţi băga două săbii.
SOARE
3832 — S-ar zice că aştrii sînt regi, între care soa
rele este împărat.
3833 — Soarele îşi caută ţelul în atom.

GHASEMI
3834 — Soarele se judecă după cum a răsărit.

3835 — în casa în care nu intră soarele vine vraciul.
Proverbe
SOARTA
3836 — Soarta e un cal, iar tu călăreţul ; aleargă

după judecata ta.
3837 — Oamenii josnici au scară de aur la şa, iar
cei cinstiţi n-au nici încălţări în picioare.
RU D AKI, 59, 150.
3838 — Soarta desmiardă nătărăul şi niciodată nu

satisface dorinţa inimii noastre — ea nu-şi apleacă
urechea la cei năpăstuiţi.
TAHER C IA G H A N I, C o n t e m p o r a n i i,
326.
3839 — Dacă steaua cuiva este nefericită, atunci

calităţile lui nu plac altora ; curajul lui pare smin
teală, elocinţa — pălăvrăgeală, dărnicia — risipă, no
bleţea — desfrîu, învăţătura — fleac.
A B U -Z A R R A ’A, C o n t e m p o r a n ii 135.
3840 — Cînd soarta se mînie, granitul se asemuie

cu ceara.
3841 — Aşa-i obiceiul lumii înşelătoare — cînd te
ridică, cînd te coboară.
3842 — Dacă cîştigul meu ar fi fost de o potrivă
cu cheltuiala, atunci timpul * mi-ar fi fost frate bun.
FERDOUSI
3843 — într-o oră ghalam ul poate face multe lu

cruri pe care soarta e neputincioasă a le face.
FA R R O K H I
3844 — Şterge-ţi cu grijă colbul de pe faţă, căci şi el

a fost, cîndva, chipul unei frumoase.
SANAI
3845 — De vreme ce pîinea noastră cea de toate zi

lele ne e dată de Dumnezeu, atunci El nu ne va împu
ţina-o niciodată şi nici nu ne-o va spori.
* Soarta.
3846 — Nu te lăsa cuprins de amărăciunea soartei

noastre nedrepte ; ţine-ţi departe sufletul de restriştile
celor ce-au plecat ; nu-ţi pierde firea !
3847 — Treburile mele şi ale tale nu sînt în mîinile
noastre ; supune-te sorţii — pentru înţelept e mai
bine.
3848 — Khayyam, soartei îi e ruşine de cel ce &tă
trist din pricina nestatorniciei ei.
3849 — Fii cu băgare de seamă, căci soarta e per
fidă ; nu fi nepăsător, că sabia destinului e ascuţită.
3850 — Dacă aş fi dat de un singur rod pe ramura
nădejdii, aş fi prins şi capătul firului depănat de
soarta mea.
K H A Y Y A M , 13, 16, 18, 32, 73, 79.
3851 — N-ai să găseşti nici o otravă şi nici un zahăr

care să nu fie pentru un om picioarele, iar pentru
altul lanţurile. Da, aşa este, pentru un om ele sînt
picioarele, pentru altul lanţurile, pentru unul zahăr,
pentru altul otravă. Pentru şarpe otrava sa este viaţă,
iar pentru om este moarte. Pentru peşte marea este
ca o grădină, pentru om este moarte.
RUM I
3852 Cînd omul se îneacă în Amu-Daria, indiferent

cît de deasupra (capului) îi va fi apa — de înălţimea
mîinii, a suliţei sau a o mie de suliţi.
SAAD I
3853 — Cum n-am fost de faţă la proorocită împăr

ţire, atunci, cît ne-ar nemulţumi, nu cerceta.
379 c u g e tă r i persan e
3854 — Nici un astrolog n-a ştiut aştrii fericirii

mele ; o, Doamne, pentru ce soartă am fost născut de
iumea-mamă ?
3855 — Iubirea de zece zile a sorţii e o poveste ;
prietene, socoteşte o întîmplare fericită cînd faci bine
oamenilor.
3856 — Eu voi rupe roata sorţii, dacă ea se va în-
vîrti împotriva voinţei mele ; eu nu sînt din cei care
să cadă sub roată.
HAFEZ
3857 — Cînd soarta uluieşte pe om, el face (atunci)

tocmai ce nu trebuie.
ZAKAN I
3858 — Spune-i celui ce ne-a ruşinat cu nestatornicia

sorţii : „Oare cu soarta se luptă careva în afară de
cei cărora le este scump rangul ?“
3859 — Străduieşte-te să te înţelegi cu soarta, fiindcă

nimeni nu i se poate împotrivi. Viclenii dau întot
deauna un astfel de sfat : numai acela e viclean care
ştie să se împace cu soarta.
3860 — Să ştii că soarta ne-aduce numai necazuri.
Doar un necaz îl poţi abate, atunci cînd vezi că
soarta îngrozeşte şi alte sute de oameni.
3861 — Soarta înseamnă (şi) despărţirea îndrăgostiţi
lor şi piedică pentru prieteni.
3862 — Cînd vine soarta ochii orbesc, zice un pro
verb.
3863 — Dacă soarta nu vrea să înţeleagă, atunci ea

trebuie biruită.
TU TI-NAM E, n o p ţ ile 1, 8, 24, 25, 38.
3864 — Pantofii cismarului n-au tocuri.

3865 — Cînd boul cade — se ascut cuţitele.
3866 — Una visează elefantul, alta cel ce-1 mînă.
3867 — întotdeauna piatra nimereşte capul orfanului.
3868 — Cui îi e scris să moară spînzurat nu se
înneacă.
3869 — Dacă soarta nu te desmiardă, desmiard-o
tu pe ea.
3870 — Calul, deşi are patru picioare, tot se îm
piedică.
3871 — La măcelărie capra se atîrnă chiar de pi
ciorul ei.
3872 — Capra se bate cu capra şi oaia iese cu picio
rul rupt.
3873 — Pînă la urmă tot şarpele îl omoară pe cel
ce prinde şerpi.
3874 — Cînd fiarei i-a sunat ceasul din urmă fuge
drept spre vînător.
3875 — Cînd apa trece de cap e totuna dacă-i de-un
cot sau de-o sută.
3876 — Cel ce dărăceşte bumbacul lucrează o zi şi
trei îşi curăţă barba.
3877 — Cînd fîntîna este seacă, oricît i-ai turna de
sus, tot fără apă rămîne.
3878 — Cîinii din mai multe curţi se mănîncă în
tre ei, iar la omul sărac se reped împreună.
PROVERBE
SOL
3879 — Solul trebuie să fie înţelept ; să fie curajos
şi puternic în vorbă.
FERDOUSI
SOLUŢIE
3880 — Nu-i treaba caprei să treiere grînele ; pen
tru asta trebuie un bou şi-un bătrîn.
RUM I
SOMN
3881 — De ce doarme liniştit acela care e cunoscut

cu regele ?
AN U S H IR V A N
3882 —• Somnul neghiobului îl merită cei de-o teapă

cu el, fiindcă n-are preţ şi nu-i bun de nimic.
RUM I
3883 — Somnul este o moarte scurtă.

3884 — Somnul nu-ţi umple căuşul palmei.

Proverb
SOŢIE
3885 — Cea mai bună soţie este aceea de care întot
deauna e bărbatul mulţumit.
FERDOUSI
3886 — Cea mai minunată soţie duce cu ea fericirea ;

cu ea se capătă nădejdi trainice.
‘ B A K H T Y A R -N A M E
SPERANŢA
3887 — Cînd îţi pui speranţa în lucrurile celorlalţi vei
avea de suferit din pricina deznădejdii.
G O RG AN!
3888 —• Taie ramura speranţei deşarte care e aidoma

lămpii cu viaţa efemeră ; smulge rădăcina dorinţei că
e un copac viaţa vremelnică.
KHAGHANI
3889 — Dacă belşugul s-a irosit, mai poate fi reclă

dit ; dacă pocalul s-a golit, înseamnă că trebuie um
plut din nou.
K H A Y Y A M , 81.
3890 — în deznădejde e foarte multă speranţă ; sfîr-

şitul nopţii negre e alb.
3891 — Nu-ţi închide porţile speranţei, căci multe
suferinţe sînt folositoare.
NE ZAM I
3892 — Dacă la o sută de porţi nu-ţi poţi înplini

speranţa, pentru nesperanţă nu merită să suferi.
G IA M I
3893 — Speranţa îi întovărăşeşte întotdeauna pe oa

meni şi îi slujeşte întreaga viaţă.
3894 — Cel ce se înneacă se agaţă şi de spumă.

3895 — Cîtă vreme este ulei lampa nu se stinge.
3896 — Nu te uita sub picioare, priveşte înainte.
P ro v e rb e
SPIRIT
3897 — îndeobşte tu trebuie să ştii că desenele fă
cute pe pereţii temniţei înfăţişează forme existente
în afara temniţei.
RUMI
STATORNICIE
3898 — Timpul se scurge şi începe o nouă epocă.

Luna e aceeaşi pe cînd apa nu, ea e nouă. Şi drep
tatea e aceeaşi şi înţelepciunea la fel, dar timpul se
schimbă, se schimbă oamenii, o epocă o înlocuieşte
pe alta... Numai ideile sînt veşnice şi neschimbătoare.
De cîte ori s-a schimbat apa în acest pîrîu şi cu
toate acestea imaginea lunii şi stelelor se vede necon
tenit, fiindcă temeiul lor nu se află în pîrîul care
curge, ci în bolta cerească. Aceste însuşiri, întocmai ca
şi ideea de stea, se bizuie pe cerul ideii.
RUMI
3899 — Statornicia şi sinceritatea nu sînt date

orişicui.
HAFEZ
3900 — în slavă statornicia e bună.

NEZAM I
3901 —• Nu păşi în fiecare clipă pe bolovăniş şi nu

trece în fiecare clipă de pe o cracă pe alta.
G IA M I
3902 — Străduieşte-te pentru (obţinerea) imposibi

lului, iar starea nu ţi-o schimba, fiindcă marii bărbaţi
nici pentru adevăr şi nici pentru minciună nu se
clintesc de la locul lor.
STAPlN
3903 — Stăpîn e cel ce-i poartă slugii de grijă.
HAFEZ
3904 — în oraşul lui fiecare e stăpîn.

3905 — Casa se năruie atunci cînd are doi stăpîni.
Proverbe
STAPÎNIRE DE SINE
3906 — Cel ce-şi stăpîneşte mîhnirea şi lăcomia e
mai puternic decît duşmanul său.
SANAI
3907 — Cel ce ştie să-şi stăpînească supărarea se

rînduieşte printre fericiţii vieţii.
A T T AR
3908 — Fericit e omul ce-a-nchis gura, atîta vreme

cit turbatul cîine întotdeauna îşi scoate limba.
NEZAM I
STĂRUINŢĂ
3909 — Stăruinţa omului trebuie îndreptată în a-şi
ţine cuvîntul dat.
G IA M I
3910 — Oricine stăruie în părerea lui întotdeauna

va regreta.
3911 — Stăruinţa în viciu măreşte păcatul.

3912 — Stăruinţa fără rost — şale rupte.

3913 — Stăruinţa tinereţii e odihna bătrîneţii.
Proverbe
STRĂDUINŢĂ
3914 — Cînd străduinţa a întrecut măsura, socoteşte
că cel care caută şi-a pierdut nădejdea.
FERDOUSI
3915 — Deşi după părerea înţelepţilor tăcerea în

seamnă bună-creştere, cînd vine vremea să trebu
iască, străduieşte-te în vorbire.
SAADI, Golestan, 7.
3916 — Străduieşte-te pentru prieten, că merită.
HAFEZ
3917 — Fiecare muncă are nevoie de o ştiinţă, iar

străduinţa din ştiinţă va avea preţ.
G IA M I
3918 — Şi cînd omul cu judecată vede că pentru

desăvîrşire şi virtute încep să-l preţuiască mai mult
decît pe cei de-un leat cu el, atunci se va strădui să
ajungă şi mai desăvîrşit şi mai virtuos.
3919 — Dacă te străduieşti aur mult găseşti.

Proverb
STRĂIN
3920 — Eu nu mă tînguiesc niciodată din pricina
străinilor, dar tot ce-am avut de tras de la acest
cunoscut vine.
HAFEZ
3921 — Focul străin nu încălzeşte.

3922 — Omul fără casă pare tot un străin.
3923 — Focul străin e mai rece ca ghiaţa.
3924 — Străinilor li se pare noaptea mai lungă.
P ro v erb e
STRICAREA LUCRULUI BUN
3925 — Cel ce-a amestecat înţelepciunea cu răutatea,

fără îndoială că rămîne înlănţuit, deşi judecata îi
rămîne (liberă).
SANAI
3926 — Nu e bine dacă fierarul se apucă de treaba

giuvaergiului.
P ro v erb
SUBIECTIVISM
3927 — Şahul nu avea minte ; dar nu ca să mă pună
pe mine pe tron.
3928 — Fratele meu e mai mare, dar nu orice lucru
care e mai mare e şi mai bun.
FERDOUSI
3929 — Noaptea, măgăruşul ţi se pare păun.

3930 — Acolo unde nu-i carne şi sfecla-i fruntea.
3931 — Noaptea, sămînţa de bumbac ţi se pare măr
găritar.
3932 — Din pricina unui păcătos patruzeci de maha
lale se dărîmă.
Proverbe
SUFERINŢA
3933 — Nu este de mirare că suferinţa încovoaie
vîrful chiparosului şi îngălbeneşte trandafirul.
p o e ţ i, 121.
3934 — îndurarea nedreptăţii aduce slăbiciune.

3935 — Cînd ştii cu siguranţă de ce suferi, pricina
suferinţei (însăşi) va fi uşurare.
NE ZA M I
3936 — Cum de-nţelepţii astfel trăiesc ca la mîhnire

să sufere pînă şi ai lor duşmani ?
3937 — Cine-i bărbat de suferinţă nu se teme, că nici
un leu nu se îmbată atunci cînd are capul înfierbîntat.
SANAI
3938 — Doar cel ce suferă îşi află comoara.

3939 — Suferinţa din boală îţi face milă, cea din
prostie — silă.
RUM I
3940 — Cel lipsit de suferinţa oamenilor, pentru om

nu e om.
KHOSROU D EH LAV I
3941 — Cine înţelege suferinţa celui îndurerat ? în

dureratul. La cei ce n-au suferit tălmăcirea durerii
este asemeni nepăsării.
G IA M I
3942 — Un întreg an de fericite întîlniri nu face

cît suferinţa despărţirii de-o zi, căci iubirea, de la
început pînă la sfîrşit, e suferinţă, chin al inimii şi
nenorocire, deşi e o boală plăcută.
GHABUS-NAME, Cap. XIV.
3943 — Zilele negre sînt şi scurte.

3944 — Nimeni nu îndură atîta cît îndură pirostriile.
Proverbe
SUFLET
3945 — Suflet şi spirit — un singur lucru în ochii

filosofului, deşi denumirea distinge şi spirit şi suflet.
p o e ţ i, 73.
3946 — Trupul mort şi sufletul prostului sînt la fel.

ASAD I TUŞI
3947 — Sufletul mişcă trupul precum mina (mişcă)

mîneca.
3948 — Sufletul are propriile sale picioare şi mîini
nevăzute.
3949 — înălţimea trupului nu e mai mare de doi
arşini, pe cînd sufletul se ridică pînă la cer.
RUM I
3950 — Oamenii n-au sufletul de la frumuseţe, ci de

la firea lor.
3951 — Trupul primeşte viaţă mulţumită sufletului,

sufletul mulţumită iubitei ; sufletul se îndreaptă spre
inimă, inima spre suflet';
3952 — Dacă eşti clarvăzător, priveşte la starea
noastră ; toate trupurile au ajuns suflet, toate sufle
tele sînt îndrăgostite.
GHASEMI
SUPĂRARE
3953 — Supărarea cîştig n-aduce.

D AG H IG H I
3954 Nu supăra pe nimeni, ca să ceri apoi iertare,

că e lucru rău să superi pe cineva.
3955 — Nu căuta să superi pe nimeni azi, fiindcă
mîine, fără îndoială, vei fi tu cel amărît.
NASER KHOSROU
3956 — Ca răspuns la asuprire, sfarmă puterea sus

pinului ; de suspine moare cel născut din om.
N E ZAM I
3957 — Supărarea e urîtă şi urîtă ; după ce s-a

săvîrşit, împăcarea rămîne fără putinţă.
OUKHADI
3958 — Te-ai înclinat ca violeta, capul ţi-1 laşi în

pămînt şi (stai) supărat ; mai bine întoarce capul pe
spate, asemeni florii, fără să-ţi pese de mustrarea
marelui ghimpe.
GIAM I
3959 — Dacă te superi, atunci muşcă-ţi nasul.

3960 — Azi vorbele te supără, mîine om te fac.
3961 — Nimeni n-a văzut foloase de la supărare.
Proverbe
SUPERFICIALITATE
3962 — De la imitator pînă la cercetător e drum
lung ; cercetătorul e ca David, celălalt aidoma glasului.
RUMI
3963 — Nu trebuie să faci două treburi cu o mînă ;

nu se poate cu o singură inimă să-ţi faci doi prieteni.
G IA M I
SUPUNERE
3964 — Dacă viaţa e supusă cu uşurinţă, asprimea şi
căldura nu-ţi mai folosesc.
3965 — Supunerea te înalţă, mîndria te coboară.

SANAI
3966 — Văzîndu-i fericiţi pe cei nedemni, oamenii cu

judecată preferă să se supună.
3967 —• Măgarul se leagă acolo unde arată stăpînul.

Proverb
SU R PRIZA
3968 — Cînd piatra nimereşte în capul cîinelui el

sare de bucurie ; ce-i asta — os ?
ŞANSA
3969 — Nimeni nu caută altceva decît ziua bună.
FERDOUSI
3970 — Grădina fără paznic e fericire, iar comoara

fără paznic e un noroc.
TU TI-NAM E. noaptea 36.
3971 — Luna nu răsare mereu de după nori.

3972 — Fiecare coborîre are şi o înălţare.
3973 — A fi măgar e tot un dar dumnezeiesc.
3974 — Puiul de găină nu rămîne veşnic sub coş.
3975 — Nu întotdeauna ciutura iese întreagă din
fîntînă.
Proverbe
ŞEDERE
3976 — Cînd apa rămîne multă vreme în iaz, din
pricina şederii îndelungate capătă miros urît.
D AG HIGHI
ŞTIINŢA
3977 — Ştiinţa e o lampă luminoasă în suflet.
RUDAKI
3978 — Ştiinţă, îmi pare rău că n-ai preţ, deşi va

loarea de la tine vine.
3979 — Ştiinţa şi bogăţia — narcisă şi trandafir ce
nu înfloresc în acelaşi loc şi în acelaşi timp.
SHAHID B A LK H I, Prim ii poeţi, 24,
31.
3980 — Dacă doreşti ca lucrul pe care îl faci să fie şi

bun, este nevoie de provizii de ştiinţă.
3981 — Dacă doreşti corectitudine în fapte, asta o
găseşti, prietene, fără îndoială, (doar) în dobîndirea
ştiinţei.
3982 — Cînd nu ştii, ştiinţa te învaţă ; cînd te ofi
leşti, ea îţi dă vigoarea.
3983 — Cu ştiinţă poţi descoperi lumea ; cu ştiinţă se
poate toarce şi ţese.
3984 — Oricine urmează în viaţă învăţăturile ştiinţei
nu rămîne nefolositor nici el şi nici dascălul său.
3985 —• Tu, care păzeşti comoara de duşmani, (să ştii
că) ştiinţa este pe vecie propriul tău paznic.
3986 — înţeleptul a zis că temelia firii bune este
ruşinea, iar paznicul său este ştiinţa.
3987 — Cînd amarul se coace, devine dulce ; cu
ştiinţă vorba se împodobeşte cu mărgăritar.
3988 — înţeleptul spune că ştiinţa este regele, că e
cîrmuitor şi peste cei mici şi peste cei mari.
poeţi, 88, 110, 111, 113, 117, 120, 123.
3989 — Frumos a grăit Nushirvan — că preţul oa

menilor vine de la ştiinţă.
3990 — Vînatul leului este cerbul, iar al leopardului,

gazela ; pentru învăţat ştiinţa şi filosofia îi e vînatul.
A B U S A L IK , P rim ii poeţi, 62.
3991 — N-am văzut om să sufere din pricina ştiinţei.

3992 — Străduieşte-te în orice muncă şi ascultă de
ştiinţă.
3993 — îndreaptă-te într-acolo unde-i ştiinţă ; de la
înţelepţi ţara e în linişte.
3994 — înfrumuseţarea sufletului o face ştiinţa, că
preţul îl dă ştiinţa ; dacă ştii, încearcă !
3995 — Oricine are ştiinţă, mai are ceva în plus ;
trupul moare, dar numele îi rămîne viu.
FERDOUSI
3996 — Cel ce şi-a întinerit sufletul cu ştiinţă rămîne

viu chiar de-şi omoară trupul.
A SA D I TUŞI
3997 — Munca fără ştiinţă nu dă roade, sămînţa fără

miez nu rodeşte.
3998 — Ştiinţa ce-i învaţă cu gîndul la mărire are ca
rod doar suferinţă şi zile negre.
3999 — Sufletul fără ştiinţă e neajutorat, aşa cum
pasărea fără aripă nu poate sta în aer.
4000 — Ştiinţa împletită cu munca e rodnică ; ştiinţa
fără muncă — cătuşe la picioare.
4001 — Cînd ştii şi nu faci nimic, te porţi ca un

măgar care-şi pierde timpul cărînd poveri de
giuvaeruri.
4002 — Ştiinţa omului sincer se află în sufletul lui ;
făţarnicul pe limbă îşi ţine ştiinţa.
4003 — Boului e bună carnea, lui îi trebuie grăsime ;
iar a omului podoabă-i sînt doar ştiinţa şi talentul.
4004 — Ştiinţa trebuincioasă doar pentru a avea, a
trăi liniştit şi a putea sluji la curtea împărătească e
asemeni hoţului care fură la lumina zilei.
SANAI
4005 — Cînd ştiinţa e puţină, n-o socoti fleac, fiindcă

ştiinţa are valoare de nepreţuit.
4006 — Lumea — casa asta a suferinţei — e plină de
întuneric ; în ea ştiinţa e singura făclie ce-ţi arată
drumul.
A T T AR
4007 — Dacă nu-ţi faci nici un dar, cine altcineva

să-ţi dăruiască ?
4008 — Ajută mintea cu ştiinţă, că mintea e cumpără
torul ştiinţei.
4009 — împodobeşte-te cu ştiinţă, fiindcă nu e frumos
cel ce s-a gătit cu mătase.
4010 — Cu ştiinţă vei ajunge fericit din inimă şi
suflet, fiindcă omul fără ştiinţă e veşnic rătăcit.
4011 — Lîngă înţelepciune se află un alt giuvaer,
care e ştiinţa ; ştiinţa e piatra filosofală.
4012 — Trupul trăieşte prin suflet, iar sufletul prin
ştiinţă ; ştiinţa în casa sufletului e giuvaer.
4013 — Dacă de la ştiinţă cauţi hrană sufletului,
atunci fă-ţi inima stomac şi gura ureche.
4014 — Cel ce nu se închină ştiinţei habar n-are de

ştiinţă ; aurarul nu e aurar dacă nu lucrează aurul.
4015 — Pe ramura existenţei nu e nimic mai bun
decît rodul ştiinţei ; pentru înţelept nimic nu e mai
dulce decît vorba gîndită.
4016 — Trupul e viu doar prin suflet ; ştiinţa, asta-i
viaţa sufletului ; ştiinţa e o perlă tainică, grăbeşte-te
s-o dobîndeşti.
4017 — De la mintea plină de ştiinţă nu vine nimic
în afară de bunătate ; de la zefirul curat vine ră
coarea curată.
4018 — Aşează-te întotdeauna alături de oameni în
văţaţi, că pînă la urmă de la ştiinţă vei găsi mărirea.
4019 — Tinde spre ştiinţă în aceste zile de bătrîneţe ;
lasă la o parte ameţeala rămasă de aseară.
4020 — Din mintea pustie nu iese altceva decît vorbă
goală ; cînd ţi-ai durat sufletul cu ştiinţă vei avea
vorba înţeleaptă.
NASER KHOSROU
4021 — Dacă ai ajuns la îndeplinirea dorinţei, ce

folos de la ştiinţă ?
4022 — Ştiinţa ţi-ajunge prieten cînd îţi intră în
suflet ; cînd se leagă de trup devine povară.
RUMI
4023 — Văd că lumea e plină de dorinţele căută

torilor. Unul tinde spre mare, altul spre mărgăritar.
Dar nu văd pe nimeni care să fi năzuit spre ştiinţă.
N E ZAM I
4024 — Ştiinţa fără pic de folos are trup, dar n-are

suflet.
4025 — Ştiinţa fără un rost practic e ca trupul fără

suflet.
4026 — Nu poţi dovedi ştiinţă fără experienţă \ nu
mai împreună fiind se poate vorbi de (adevărata)
ştiinţă.
KHOSROU D EH LAV I
4027 — Oricît ştii tu e mai bun decît neştiinţa.

4028 — Ştiinţa te îndrumă ; cu lumina ei te călău
zeşte.
4029 — Ştiinţa poartă spre culmi desăvîrşirea, mintea
răspunde întrebărilor.
4030 — Nu-i apă vie în afară de ştiinţă ; nu-i cale-a
salvării în afară de ştiinţă.
4031 — Tu pentru asta eşti menit, să munceşti, iar în
lume să alegi ştiinţa.
4032 — Calitatea ştiinţei e ca şi a aurului, cu cît e
mai vechi, cu atît e mai nou.
4033 — Ştiinţa este lumină, iar ignoranţa întuneric ;
ştiinţa duce spre tihnă.
4034 — Sufletul fără ştiinţă e ca ochiul fără lumină ;
omul neghiob e departe de omenie.
4035 — Ştiinţa trebuie învăţată pentru luminarea
minţii, nu pentru dorinţa de-navuţire.
4036 — Ştiinţa nu e o capcană în care să prinzi
bogăţia sau slujba ; pe drumul tău nu nădăjdui la
ajutorul lăcomiei.
O U KH AD I
4037 — Coroana tuturor capetelor talentate e ştiinţa ;

ştiinţa e cheia tuturor lacătelor.
4038 — Din ştiinţă nu se naşte altceva decît drep
tate ; de la ştiinţă nu e nici o cale spre asuprire.
397 CUGETĂRI p e r s a n e
4039 — Spală întunericul neghiobiei cu apa ştiinţei,

ca astfel munca ta să nu îngreuneze, iar povara de
pe spatele tău să nu crească.
4040 — Cu ştiinţă se pun în ordine treburile lumii,
fiindcă neghiobia le va tărăgăna ; în primul rînd
taina ştiinţei izvorăşte din inimă, iar treburile se
aranjează cu mîinile şi picioarele.
4041 — Nu te lipsi de şansa biruitoare ; împarte-ţi
ziua în trei -— o parte învaţă ştiinţă, căci fără ea nu e
nimic altceva decît nevoie şi cusur, (în a doua) chel-
tuieşte-ţi ştiinţa în muncă şi în a treia (ai răbdare
să priceapă) oamenii neînvăţaţi.
GIAMI
4042 — Oricare ştiinţă pe care o înveţi îţi va fi de

trebuinţă cîndva.
GHABUS-NAME, Cap. XXVII.
4043 — Ştiinţa este cea mai grozavă binefacere ;

oare care altă binefacere se poate compara cu ea ?
Avînd ştiinţă, cu trupul tău neînsemnat probabil că
vei întrece toţi oamenii.
4044 — Ştiinţa îţi aduce pîine şi vei trăi liniştit zilele
lungii vieţi.
4045 — Ştiinţa este o muzică minunată.
4046 — Ştiinţa şi muzica — mare învolburată al cărei
fund nu se poate atinge.
4047 — Fără bici ştiinţa nu poate merge înainte.
4048 — Ştiinţa a fost socotită pricina nenorocirii
pentru toate fiinţele de pe lume.
4049 — O zicală ne spune că ştiinţa este cea mai
nobilă şi mai respectată genealogie.
4050 ■— Dacă faci ceva fără a avea ştiinţă, în ceea ce

faci nimeni nu va găsi sensul.
4051 — Arabii spun : deasupra fiecărui învăţat se
află ştiinţa.
TU TI-NAM E, nopţile 1, 5, 18. 19, 22,
24, 34, 42, 46.
4052 — Ştiinţa e lumina ochilor.

4053 — Ştiinţa e felinarul minţii.
4054 — Ştiinţa îl scoate pe om de pe drumul greşit.
4055 — Ştiinţa în mîinile omului rău e ca sabia în
mîinile beţivului.
4056 — Ştiinţa nu există fără discuţii, banii fără
negoţ şi ţară fără cîrmuire.
Proverbe
TAINA
4057 — Dacă vrei ca tainele să nu-ţi fie aflate,
atunci nu le trîmbiţa altora.
4058 — Dacă vrei ca taina să nu ţi-o afle duşmanul,
n-o încredinţa prietenului.
4059 — Dacă vrei ca oamenii să te laude, nu dezvălui
taina omului înţelept.
A N U S H IR V A N
4060 — Dacă vrei ca taina să-ţi rămînă ascunsă,

procedează în aşa fel, ca ea să-ţi fie legată de suflet.
4061 — Cel care îşi dezvăluie taina nu va ajunge
la îndeplinirea dorinţelor ; (se cuvine) să-ţi ascunzi
întotdeauna taina în inima ta, în inima ta trebuie
s-o închizi ; nu încredinţa taina nici prietenului nici
duşmanului, acesta este sfatul pe care mobadul l-a
dat fiului său ; n-ai auzit ce-i spune şamanul şama

nului ? Nu-ţi destăinui taina nimănui.
4062 — Am auzit că un lucru este cu atît mai bine
păzit, cu cît are mai multe străji ; dar asta în afară
de taină, pe care un singur om trebuie s-o păzească.
4063 — Dacă taina oamenilor nu-şi află locul la tine,
cum de şi-l află în inima altora ?
4064 — Cel ce nu păstrează taina prietenului merită
să fie jupuit.
4065 — Dacă păstrezi taina la mine, nu te aştepta
s-o păstrez şi eu.
poeţi, 112, 113, 114, 117, 120, 126.
4066 — Din trupul prietenului poţi scoate sufletul,

nu şi taina.
4067 — Dacă vrei să-ţi spui taina, spune-o celui
puternic, pentru că cel puternic vorbeşte (mai) puţin.
SANAI
4068 — De ţi-e viaţa scumpă, păstrează bine taina.

4069 — Păstrează taina de vrei capul să-l păstrezi.
4070 — înţeleptul nu spune taina neghiobului ; vra
bia nu merită mîncarea şoimului.
4071 — Nu merită să-i spui taina oricui ; la fel cum
din apă nu ies toate ulcioarele (întregi)...
NASER KHOSROU
4072 — Fiecare taină din inima înţeleptului trebuie

să rămînă mai ascunsă decît ’A n ka ; mărgăritarul se
alege tocmai pentru că scoica ascunde în adîncul ei
picătura care e taina inimii oceanului.
K H A Y Y A M , 76.
4073 — Străinul ce-şi ţine taina e mai preţios decît

ruda.
4074 — Oamenii înţelepţi ce vorbesc despre taină cu
grijă, îşi spun gîndurile despre cer prin aluzii.
4075 — Spune-i astfel taina ta prietenului care, în-
chipuie-ţi că este cel mai mare duşman.
NE ZA M I
4076 Nu fi înclinat să afli taina ce n-are legătură cu

binele sau răul şi nu-ţi spune taina nimănui în afară
de ţie (însuţi).
GHABUS-NAME, C a p . V II.
4077 — Taina se va păstra numai la bărbatul ade

vărat.
4078 — Taina e un lucru greu. Oare ţi s-a întîmplat

să-l încerci ?
4079 — A i spus taina, ţi-ai dat viaţa.

4080 — Nu ştiu şi sufletul mi-e liniştit.
4081 — Nu-i taină care să nu se afle cu vremea.
4082 — Sfătuieşte-te cu o mie de oameni, însă taina
spune-o unuia singur.
4083 — Dacă vrei să nu ţi se afle taina, n-o spune
prietenului că şi el are prieten.
Proverbe
401 C U G E T Ă R I PER SANE
TALENT
4084 — Talentul e un bun padişah ; el este ciobanul

ce-şi apără turma de lup.
4085 — Măiestria e mai de preţ decît talentul nefo

losit, fiindcă înţeleptul te ia drept un om de nimic.
FERDOUSI
4086 — Să n-aibă ghiare cei ce neagă talentul, doar

ceaţă în vedere, fiindcă unor astfel de cîini ai naturii
e păcat să le dai osul.
NE ZAM I
TALISMAN
4087 — Mîna să nu se împrietenească cu talismanul,
fiindcă în palatul înalt al cerurilor nimeni nu se mută.
TATA, TATA ŞI FIU

4088 — Ce folos cînd ştiinţa tatălui trece moştenire
copilului neghiob.
RU D AKI, 102.
4089 — Fiul care se abate de la drumul tatălui nu-1

socoti ca fiu al acestuia^
4090 — Feciorul care n-a moştenit de la tată min
ciuna şi firea rea nu merită răutatea (altora).
FERDOUSI
4091 — La fel ajunge fiul, cum este şi tatăl.

4092 — Fiul ce-i dă mulţumire tatălui n-are zile
negre, iar viaţa îi e uşoară.
4093 — Pentru că în toate treburile meşter ţi-e tatăl,
cînd vei ajunge tată la toate vei fi meşter.
FARR O KH I
4094 — Nu-i de mirare ca acelaşi tată să dea doi

fii — unul bun, iar altul rău, fiindcă din acelaşi copac
se ciopleşte fie amvon, fie spînzurătoare.
ASAD I TUŞI
4095 — Cum poate fi drăgăstos tatăl cu fiul cînd fiul

nu e crescut în firea tatălui ?
AD IE SABER TERMEZI
4096 — De pofteşti moştenirea tatălui — învaţă-i

ştiinţa, căci avutul tatălui se poate irosi într-o zi.
4097 — Nu te lega ca neghiobii de (numele) tatălui ;

lasă-1 pe el şi fii fiul înţelepciunii.
4098 — Fericirea bărbatului este rodul dat de copil,
iar de la copil rămîne viu numele bărbatului.
4099 ■—• Deşi poate fi pupilă de ochi, e neom oricare
fiu ce se laudă cu tatăl şi nu cu ştiinţa şi măiestria ce
le are ; cu toate că o cracă poate să crească de la un
pom roditor, cîtă vreme nu dă poamă intră la soco
teală drept lemn de foc.
G IA M I
TĂCERE
4100 — Dacă n-ai ştiinţă, atunci podoabă mai fru

moasă decît tăcerea nu se află.
4101 — Nu-i nici o podoabă mai de preţ decît tăce
rea, dacă ea e noţiune căpătată din ştiinţă.
FERDOUSI
4102 — Omul tăcut, de parcă n-ar avea limbă, e

asemeni trupului frumos înveşmîntat, dar lipsit de
suflet.
A SA D I TUŞI
4103 — Ce bună e tăcerea cînd vorba-i făr-de

noimă.
4104 — Cînd nu ştii e mai bine să taci, fiindcă vorba
nespusă e mai scumpă decît vorba negîndită.
NASER KHOSROU
4105 — Calul şi scara de la şa sînt de trebuinţă

pină la mare... Mai departe e de trebuinţă un cal de
lemn care nu poate fugi pe mal, însă pentru cei din
mare ajunge călăuză. Iar acest cal este tăcerea.
RUM I
4106 — Dacă n-ai judecata întreagă, atunci e mai

bine să-ţi ţii limba în spatele dinţilor.
4107 — Sau înfrumuseţează-ţi vorba cu judecată,
ca oamenii, sau stai, ca animalele, tăcînd.
4108 —- Spală ca apa orice-ai auzit, iar de n-ai

văzut, aidoma oglinzii taci din gură.
4109 — Deşi vorba poate fi nemaipomenită, e mai

bine să taci decît să spui ceva (negîndit).
4110 — Din ulciorul pe jumătate gol răsună plescăi
turi. Dar cînd se umple, atunci devine tăcut. De eşti
plin de ştiinţă, fii tăcut, părăseşte-ţi limba şi fii numai
urechi.
NE ZAM I
4111 — Pe mulţi i-am văzut căindu-se de o vorbă

spusă ; pe nimeni n-am văzut căindu-se pentru că
a tăcut.
KHOSROU D EH LAVI
4112 — Stai tăcut, fiindcă a tăcea într-o adunare

e mai bine decît a spune vorbe care pricinuiesc
căinţa.
G IA M I
4113 — Să ştii că soarta tuturor lucrurilor de pe

lume e să se nască şi să dispară. Cit timp trăieşti
nu nega adevărul şi dacă cineva începe să nege,
opreşte cearta cu tăcerea. Să ştii că tăcerea e un răs
puns adresat celui neghiob.
4114 — Tăcerea îmblînzeşte mînia.

4115 — Cel ce tace nu-i un tovarăş bun de drum.
4116 — Dacă vorba-i de aur, tăcerea e mărgăritar.
4117 — Tăcerea e cel mai bun răspuns al neghiobului.
Proverbe
TEAMA
4118 — Dacă vrei să nu cunoşti teama, nu face rău !
A N U S H IR V A N
4119 — (Ştii tu) cum tremură vrabia sub ploaie ?

Asemeni ei tremur şi eu cînd vorbesc despre tine.
R A B IN G IA N I, P r i m i i p o e ţ i, 71.
4120 — Temător este cel încăpăţînat, fiindcă nimeni

nu-1 iubeşte.
FERDOUSI
4121 — Cel ce se-neacă nu se mai gîndeşte la furtună.

4122 — Celui amestecat într-o treabă necurată îi
tremură mîinile cînd i se cere socoteala.
SAAD I
4123 — Cînd umbli după miere nu te teme de albină.

O U KH AD I
4124 — De arcul rupt se tem doi.

4125 — Lupul flămînd de cioban nu se teme.
4126 — Cine se teme de vrăbii mei nu seamănă.
4127 — Dacă ţi-e teamă nu te gîndi la biruinţă.
4128 — Dacă ţi-e teamă de peşte nu intra în apă.
4129 — Dacă ţi-e teamă de cîine nu te apuca de cerşit.
4130 — Cel muşcat de şarpe se teme şi de frînghie
pestriţă.
4131 — Nu te teme de apa năvalnică, teme-te de
cea liniştită.
4132 — Mai bine să înduri nenorociri decît să ai
teamă de ele.
i. ... ■-- ----■ ----------- - - ----
4133 — în iad e un scorpion de teama căruia cauţi

scăpare şi la şarpe.
Proverbe
TEMEINICIE
4134 — Temelia pune-o pe pămînt tare, fiindcă pă-
rnîntul tare e păzitorul temeliei.
RU D AKI, 138.
4135 — Treaba e făcută de acela care a dus-o pînă

la capăt.
Proverb
TIHNA
4136 — Oriunde e tihna (acolo) au fost o sută de
chinuri, (iar) sub comoară sînt două sute de chinuri.
SANAI
4137 — După muncă vine măreaţa tihnă.

N E ZAM I
TIMP
4138 — Nu trăieşti acelaşi timp de fiecare dată ;
nu în fiecare an gazela mănîncă aceeaşi iarbă.
poeţi, 92.
4139 — Nu fi mîhnit cînd la muncă timpul nu-ţi

dă răgaz ; tu doar rodul să-l aştepţi şi nu graba.
ASAD I TUŞI
4140 —- Cîtă vreme nu-ţi îndeplineşti dorinţa, strădu-

ieşte-te ; dacă timpul nu se înţelege cu tine, înţele-
ge-te tu cu el.
MAS'UD SA’D S A L M A N
4141 — Timpul poate lega lanţurile pe care mintea

nu le poate desface.
4142 — Dacă acele cuvinte nu se mai folosesc, ele au
dispărut din pricina rotirii timpului.
GORGANI
4143 — Deşi piua zdrobeşte toate lucrurile, timpul

o macină şi pe ea.
S AN A I
4144 — Fiule, niciodată nu se întoarce anul ce-a

trecut.
NASER KHOSROU
4145 — Să ştii că timpul este o formă a iubirii, iar

înfăţişarea noastră se află în afara lui, fiindcă timpul
este o colivie dincolo de care se găsesc muntele G haf
şi pasărea ’Anka.
RUMI
4146 — Cît poţi, foloseşte-te de timp, dragul meu,

căci această clipă e un rezultat al vieţii, să ştii asta !
HAFEZ
4147 — Astă-seară e o seară, nu un an.
NEZAM I
4148 — Apăraţi timpul, că viaţa nu se dă a doua

oară.
ZAKANI
c u g e tă r i persan e ■408
4149 — S-a spus că timpul e o sabie ascuţită, care

trece (pretutindeni) fără oprelişti ; pe oriunde trece
cu iuţeală această sabie, nu se întoarce (să-şi spună)
regretul. Deşi trecerea ei poate fi preţ de-o răsuflare,
urmele lăsate sînt adînci ; duşmanului aduce moarte,
iar de-1 retezi pe prieten e păcat. (Mare) păcat !
G IA M I
4150 — Preţuieşte timpul, fiindcă timpul e perlă,

e comoară scumpă.
4151 — Ce bătrîn e veacul nostru şi cit de multe
minuni a văzut. E o vulpe acest lup bătrîn care a
sfîşiat mulţi oameni de seamă.
4152 — înţelepţii care iubesc alegoriile povestesc
că Timpul avea odată o fată pe care o peţeau trei
flăcăi : Raţiunea, Fericirea şi Speranţa.
4153 — Timpul desparte prietenii, anii adună prie
tenii.
TU TI-NAM E, I n t r o d u c e r e , n o p ţ ile 8,
24, 40.
TINEREŢE
4154 — Deşi tinerii sînt frumoşi şi chipeşi, ei nu

sînt credincioşi nimănui.
4155 — Cită vreme e tinereţe şi sănătate, toate

dorinţele se împlinesc.
4156 -—■ Trecut-a tinereţea, deci dusă-i viaţa toată ;
dacă tinereţea e dusă, dusă poate fi şi lumea.
NEZAM I
4157 — Foloseşte-te de tinereţe pe cît poţi, cînd

îmbătrâneşti deja n-ai să mai ai puterea.
GHABUS-NAME, Cap. IX.
4158 — Nu căuta la bătrîni bucuria tinereţii.

4159 — Cu cît e mai tînăr, cu atît e mai de preţ.
4160 — în pîntecele tînărului şi piatra se topeşte.
P ro v e rb e
TINEREŢE ŞI BĂTRlNEŢE
4161 — Tinerii lasă nădejdile pentru zilele bătrî-
neţii ; părul deja încărunţit negru nu mai ajunge.
FERDOUSI
4162 — Dovedeşte-ţi măiestria în tinereţe, fiindcă

la bătrâneţe tragi înapoi jocurile (tinereţii).
ASAD I TUŞI
4163 — Cînd puteai, înşfăcai ca uliul, cînd ai ajuns

un neputincios eşti grifon.
NASER KHOSROU
4164 — Rareori bătrînul este drept ca tînărul ; rare

ori bătrânul are bunăvoinţă pentru cel tînăr.
N E ZAM I
4165 — A i îmbătrînit, ia înfăţişarea omului bătrîn,

fiindcă numai ea i se potriveşte bătrîneţii ; ia mîna
de pe frîul tinereţilor ; iubirea şi tinereţea lasă-le
celor tineri.
G IA M I
4166 — Deşi eşti tînăr, fiule, fii bătrîn după judecată.

4167 — Nu se cade ca la bătrîneţe să te porţi ca

tînărul, cum nu-i şedea bine nici tînărului să se
arate bătrîn. întinerirea la bătrîneţe e ca şi cum în
timpul alergării ai sufla într-un corn,
4168 — Bătrînul şi-a dobîndit ceea ce şi-a dorit,
rodul (dorinţei) şi l-a cules, dar pentru tînăr e mai
rău — e posibil ca el să-şi îndeplinească dorinţa, dar
e posibil să nu şi-o îndeplinească.
4169 — Deşi există un aşa obicei, ca tinerii să-i ia
în rîs pe bătrîni din pricină că ei au nevoie de tine
reţe, nu se cade tinerilor să se grozăvească pentru
asta ; dacă bătrînii rîvnesc la tinereţe şi tinerii, fără
îndoială, rîvnesc la bătrîneţe.
4170 — Fii mai drept cu bătrîneţea decît cu tinere
ţea, căci tinerii au nădejdea la bătrîneţe, iar bătrînii
n-au altă nădejde în afară de moarte şi le e greu să
nădăjduiască la altceva anume.
GHABUS-NAME, Cap. IX, X.
TIRANIE
4171 — Cu cît mîna tiranului e mai puternică, cu
atît mai repede ea merge la reprimare.
Proverb
TOVĂRĂŞIE
4172 — Dacă tovărăşia ar fi fost o treabă bună,

atunci şi Allah şi-ar fi luat pe cineva alături.
Proverb
TRĂDARE
4173 — Dacă cineva trădează azi, fii convins că mîine

va fi şi el trădat.
4174 — T r ă d ă t o r u lu i n -o s ă -i m e a r g ă bine.
4175 — Prima lovitură pe capul trădătorului cade.
Proverbe
TRĂINICIE
4176 — Sfoara împletită în trei nu se rupe repede.
Proverb
TRISTEŢE
4177 — Dacă vrei să nu fi peste poate de trist, nu fi

pizmaş.
A N U S H IR V A N
4178 _ Tristeţea bărbatului poate izvorî de la ne

credinţa copilului sau a femeii sale.
ASAD I TUŞI
4179 — E plăcută tristeţea singurătăţii, dacă însă

există şi speranţa revederii.
G ORGANI
4180 — Să-mi fi încăput în mînă răbojul sorţii,

l-aş fi întocmit după gîndul meu ; aş fi alungat din
lume tristeţea şi de bucuria izbînzii asupra ei mi-aş
li înălţat fruntea pînă în tăriile cerului.
K H A Y Y A M , 14.
4181 — Spune-i inimii să nu caute tinereţea, pentru

că suferinţa tot nu va scădea.
4182 —■ Nu te întrista, tu, cel cu sufletul nevinovat ;
ştergeţi oglinda inimii de praful tristeţii.
RU M I
4183 — Tristeţea şi bucuria se află întotdeauna

împreună.
SAADI
4184 — Nu sta trist şi nu te (mai) mîhni, căci de la

tristeţe pîinea nu se înmulţeşte, nu se împuţinează.
4185 — Nu-i de-a-nţelepţilor să te întristezi din pri
cina tovarăşului de drum ; în speranţa uşurării, suferă
pînă la prima oprire a caravanei.
HAFEZ
TRÎNDAVIE
4186 — Nimic nu e mai rău decît trîndăvia ; trîndă-
via îl face pe viteaz necinstit.
SANAI
4187 — Măgarul care doarme nu mănîncă orz.
4188 — Munca neplătită e mai bună decît trîndăvia.
4189 — Rugăciunea e treaba trîndavilor, iar postul
e nenorocire pentru un suflet.
Proverbe
TRUDA
4190 — Uşa fericirii e ascunsă în comoară ; găsirea
drumului comorii e ascunsă în trudă.
poeţi, 120.
4191 — Nu se poate ajunge fericit fără trudă şi

teamă, că fără trudă omul nu poate scoate argintul
din piatră.
ASAD I TUŞI
4192 — Vino şi suferă, nu căuta uşurarea, căci tre

burile lumii cu trudă se fac.
4193 — N-ajunge să aibă tihnă cel ce nu trudeşte.

HAFEZ
4194 — Truda grea nu istoveşte.

4195 — Eu mă hrănesc cu truda propriilor mîini ;
dacă am îndestulare, ea e din cămara proprie.
NE ZAM I
4196 — Comoară fără trudă nimeni n-a văzut ; floare

fără ghimpi n-a rupt nimeni.
4197 — Cînd să aibă omul în palmă mărgăritar curat
dacă nu şi-a vîrît capul sub apă ?
G IA M I
4198 — Cu toate că ai pierdut mult în viaţă, truda

ta nu se va pierde.
4199 — Fără trudă nu poţi strînge avuţie.

4200 — Nu oboseşti, nici îndestularea n-ai s-o vezi.
4201 — Fără trudă lucrurile pămînteşti nu se pun
în ordine.
Proverbe
TRUFIE
4202 — La adunarea în care soarele se socoteşte
un fir de praf, a te vedea mai mare nu-i semn de
bună-cuviinţă.
HAFEZ
4203 — Cînd omul cumsecade face o faptă bună pe

zgârcit îl doare capul.
P ro ve rb
TRUP. TRUP ŞI SUFLET

4204 — Trupul este oastea raţiunii.
4205 — Trupul omului a fost în aşa fel plămădit
ca să îndure la fel şi constrîngerea şi bunăstarea ; el
trăieşte din hrana ta şi păşeşte pe calea pe care tu i-o
dai s-o străbată.
111, 119.
p o e ţ i,
420G ■— Nu-ţi dura adăpostul nici în trup, nici în

suflet, fiindcă primul e jos, iar al doilea prea înalt ;
îndepărtează-te de amîndouă — nu te sprijini nici
pe unul, nici pe altul.
SANAI
4207 — Trupul este veşmîntul sufletului.

4208 — Dacă trupul n-are suflet, socoteşte-1 cadavru.
4209 — Trupul faţă de marea sufletului este o pi
cătură.
4210 — Trupul este teacă, iar sufletul sabie ; treaba

o face sabia şi nu teaca.
GIAMI
ŢARA
4211 — înţeleptul a zis : dragostea şi cinstea sînt
temeliile ţării.
poeţi, 111.
4212 — Slava ţării e mai scumpă decît viaţa.

Proverb
ŢARAN
4213 — Tăria sufletului şi trupului le avem de la
ţăran ; dacă omenirea nu s-ar bucura de fiinţa lui,
atunci foametea se va răspîndi în fabrica lumii.
G IA M I
UITARE
4214 — Cel ce uită de ştiinţă, mai bine să tacă din
gură.
FERDOUSI
4215 — (întreaga) iubire se şterge de la nevedere ;

dacă ochiul nu vede, inima nu cere.
GORGANI
4216 — Ce pleacă din ochi şi din inimă pleacă.

HAFEZ
UMILINŢA
4217 — Cine e amestecat în umilirea altora termină
prin a plînge el.
A T T AR
4218 — Picătura cînd se ceartă cu oceanul e ne

ghioabă şi se umileşte.
4219 — Din umilirea acestei lumi noi a ieşit luna
plină ; nu vei putea ocoli prostia altora pînă nu te
vei umili.
RUMI
4220 — Umilirea aduce pagubă sufletului.

N E ZAM I
4221 — Spune mai mult ceea ce te pricepi şi ce ţi-e

bine cunoscut, ca să nu ridici prin vorbe pretenţii
neîntemeiate, fiindcă pretenţiile neîntemeiate au ca
rod umilinţa.
G H A B U S -N A M E , Cap. X X X I.
UNIRE
4222 — Cînd veţi fi uniţi şi veţi avea acelaşi gînd,
pînă şi muntele se poate scoate din rădăcini.
4223 — Oastea împrăştiată nu mai e bună de nimic ;
două sute de oşteni în stare să se bată sînt mai de
preţ decît o sută de mii de oameni.
FERDOUSI
4224 — Picătură cu picătură se adună şi, odată, va

ajunge mare.
4225 — Nu te mîndri cu puterea braţului, că puterea
mai multor mîini o întrece (pe a ta).
4226 — Nu se poate petrece fără ca prietenii să fie
împreună adunaţi ; cum să fie plăcută grădina cu o
singură floare ?
NASER KHOSROU
4227 — Cînd furnicile se unesc, jupoaie pielea leului

furios.
4228 — Cînd se strîng mulţi ţînţari, ei înfrîng ele
fantul cu toată cruzimea şi puterea lui.
4229 — Da, cu unire se poate cuceri lumea.

HAFEZ
4230 — Două inimi dacă se unesc, dărîmă un munte ;

dezbinarea va aduce suferinţa.
4231 — Dacă eşti om, amestecă-te cu oamenii, pentru
că oamenii sînt deprinşi cu oamenii.
4232 — Nu te strădui să fugi de oameni, asemenea
vrăjitorului, leagă-te cu oamenii de eşti om, căci
omului îi e plăcut să se strîngă cu semenii săi.
NE ZAM I
4233 — Ascultă pilda mea de la jocul de table ; cîte

unul, pul urile n-ajung la ţel, dar dacă stau alături,
cîte două, atunci nu le mai e teamă de nici o bătaie.
IBN Y A M IN
4234 — Prietenul cînd se alătură prietenului pal

mierul speranţei devine roditor.
4235 — S-a spus pe această lume josnică — ajutat
de o mină, glasul nu ajunge departe ; pînă ce n-o
întovărăşeşti cu altă mină nu merită să strigi ; dacă
două braţe nu vor fi pereche, spune, cum să faci o
balanţă ?
G IA M I
4236 — Uneşte-te numai cu cei înţelepţi, că de unirea

cu cei buni oamenii cîştigă bunul nume. Oare nu vezi
că uleiul, deşi se scoate din susan, dacă e amestecat

cu violetă sau trandafir, de la fericirea legăturii cu
cei buni deja îl numesc nu ulei de susan ci ulei de
trandafir sau violetă ?
URA
4237 — Cînd ura a încolţit într-o inimă, niciodată
n-ai s-o vezi micşorîndu-se.
poeţi, 116.
URÎŢENIE
4238 — Deşi copilul poate fi urît ca diavolul, el i se
pare mamei ca rupt din rai.
ASAD I TUŞI
4239 — Pentr-o nevastă hîdă bărbatul orb e cel

mai bun.
4240 — Mătasea şi pînza scumpă arată urîte pe
mireasa slută.
SAADI, G o le s ta n , 84, 85.
4241 — îngerul morţii mi-e mai plăcut decît chipul

tău.
ZAKAN I
URMĂRI
4242 — Unii privesc înainte şi văd începutul, pe cînd

alţii văd sfîrşitul. Cine gîndeşte la urmări e om ales.
RUMI
4243 — Noi vedem des că apa e mică la izvoarele

sale, însă cînd se revarsă, atunci duce şi cămila cu
povară (cu tot).
SAAD I
(4244 — Pe tavă, aloea nu răspîndeşte parfum ;

pune-o în foc şi ea va mirosi ca ambra.
VALOARE
4245 — De la mosc mirosul, de la pai doar fumul.
A SA D I TUŞI
4246 — Preţul perlei nu vine de la sidef ; preţul

săgeţii o dă ţinta.
SANAI
4247 —• Frumuseţea înţeleptului nu suferă chiar dacă

îi pui pe spate desagii măgarului.
4248 — Găina slabă e mai bună decît o ridiche
fiartă ; deşi poate mirosi şi mai rău, aloea e mai
scumpă decît un pai.
NASER KHOSROU
4249 — Deşi e slab, calul arab e totuşi mai bun

decît măgarul bine hrănit.
4250 — Cel ce nu te face bogat ştie mai bine decît
tine cît meriţi.
4251 — Sticla se găseşte peste tot şi de aceea n-are
preţ ; rubinul se scoate cu trudă şi de aceea e scump.
4252 — Dacă o piatră oarecare va sparge un vas
de aur, de la asta nu va creşte preţul pietrei, iar al

aurului nu se va micşora.
SAADI, Golestan, 15, 96, 187, 191.
4253 — Dacă ghimpele şi uscătura n-ar rămîne pe

drum, cine ştie ce preţ ar avea floarea.
4254 — Argintul nu va străluci pînă nu iese din
piatră ; rubinul nu va avea preţ pînă nu se desparte
de zăcămînt.
N E ZAM I
4255 — Ce-i mai de preţ pentru orb decît ochi lu

minoşi ?
4256 — Cînd nestematele sînt în pămînt, preţul lor
rămîne ascuns lumii.
G IA M I
VECINĂTATE
4257 — Nu căutaţi vecinătatea celor răi, iar de cei
neghiobi să n-ai scîrbă.
ASAD I TUŞI
4258 — Vecinul doar la vecin cîştigă preţ şi merit.

NASER KHOSROU
4259 — Nu afli altă fericire a inimii decît atunci

cînd vecinul ţi-e prieten şi devotat.
G IA M I
4260 — Vecinul are drepturi mai multe decît toţi.

GHABUS-NAME, Cap. X X IV .
4261 — Vecinul bun e milă dumnezeiască.

4262 — Cînd cumperi casă, află mai întîi cine-i

vecinul.
4263 — In ziua de apoi eşti întrebat şi de vecini.
Proverbe
VESELIE
4264 — De vreme ce clipa se scurge oricum din viaţa

ta, cel puţin fă-o să nu treacă decît în veselie.
4265 — Uită ziua care a trecut şi nu-ţi chinui sufle
tul pentru ceea ce n-a început ; nu te sprijini pe ce va
fi sau pe ce s-a dus, fii vesel acum, nu-ţi irosi viaţa.
4266 — Ia-ţi partea ce ţi se cuvine din bucuriile
vieţii, răsfaţă-te în tronul veseliei şi înalţă pocalul ;
Domnului nu-i trebuie nici supunerea, nici răzvrătirea
noastră ; aşadar, soarbe din plin fericirea !
4267 — De vreme ce dăinuirea omenirii este cît clipa,
porneşte şi trăieşte în veselie, chiar dacă mai apoi
vei suferi.
K H A Y Y A M , 15, 61, 71, 75.
4268 — Cei plăcuţi la chip sînt veseli.

SAAD I
4269 — Adevărata veselie e aceea care din suflet

izvorăşte.
AD IB SABER TERMEZI
4270 — Cîtă vreme să rămîi cu faţa plină de zbîrci-

turi ca noaptea plină de stele ? Nu te mai încrunta
şi rîzi asemenea dimineţii.
G IA M I
4271 — Atîta vreme cît lumea nu-i veşnică, fii ve

sel ! Vino şi bea vin, fiindcă temelia s-a surpat.
GHASEMI
4272 — A vorbi despre veselie înseamnă pe jumătate

veselie.
4273 — Veseleşte-te dacă ai la ce — de n-ai, vezi-ţi de
drum.
Proverbe
VESTE
4274 — Vestea morţii e mai grea decît moartea

însăşi.
Proverb
VEŞNICIE
4275 — Taina veşniciei nici tu n-o ştii, nici eu ; aceste

scrieri neînţelese nici tu nu le vei citi, nici eu.
4276 — Cucernice, cît vei mai cuvînta despre veşnicie
şi despre ce e sortit pieirii ? De vreme ce sîntem trecă
tori, nu e oare totuna dacă lumea este sau nu veşnică ?
4277 — Cît o să mai vorbim de îngustimea temniţei
în care ne este ferecată fiinţa ? O, de-aş fi găsit poarta
spre nemurire !
K H A Y Y A M , 20, 48, 79.
VIAŢĂ
4278 — De ce se socoteşte viu acela a cărui viaţă s-a

aranjat nu după dorinţa lui ?
AN U S H IR V A N
423 cugetări persane
4279 — A i auzit vorbindu-se de un duşman mai

scump decît viaţa ?
4280 — înţeleptul zice că această lume este un pod
pe care drumeţim împreună.
poeţi, 112, 116.
4281 — E de plîns viaţa celui ce-a trăit în teamă

şi tristeţe.
4282 — Cînd îşi pierde preţul, viaţa îl împinge pe
înţelept în gura zmeului.
FERDOUSI
4283 — Nimănui nu i s-a dat viaţa de două ori.

FA R R O K H I
4284 — Socoteşte-ţi viaţa numai vînt.

ATTAR
4285 — Lumea, o, Khaghani, e o fiinţă fără cap, iar

„azi“ şi „mîine“ sînt cele două mîini ale ei. Dacă
azi te ridică cu o mînă, atunci mîine cu altă mînă te
va defăima.
KHAGHANI
4286 — Dacă vrei viaţa mai lungă, nu aduce supă

rare inimilor, că întotdeauna cel ce sîcîie mai puţin are
viaţa mai lungă.
NASER KHOSROU
4287 — Fii cu băgare de seamă, fiindcă tîlcul împă

răţiei pămîntene este viaţa ; aşa cum o petreci, aşa
trece.
4288 — Ciudat trece această caravană a vieţii ; feri

cită e clipa care se scurge în veselie.
4289 — Cînd trece viaţa, ce (folos de-i) dulce sau
amară ?
4290 — Ce se poate alege din visurile şi năzuinţele
noastre cînd ştim că viaţa nu ni se supune ? Sîntem
mereu îndureraţi că ne e clipa tîrzie şi trecerea repede.
4291 — Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor,
cocoşul suspină dureros de repetate ori ? Iată ce în
seamnă asta — în oglinda dimineţii s-a arătat că din
viaţa ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ţi dai
seama.
4292 — Am avut un vis — un înţelept îmi zicea :
„Nimănui somnul nu i-a înflorit trandafirul fericirii ;
de ce să faci ce e totuna cu a nu mai fi ? Trezeş-
te-te, căci ni s-a hărăzit oricum să dormim veacuri
întregi".
4293 — Oceanul vieţii a apărut din necunoscut ;
nu se află om care să fi desfăcut mărgăritarul unde
stă închisă această mare taină ; fiecare şi-a dat cu pă
rerea, după ce urmărea dincolo de cele spuse, iar des
pre ce e viaţa cu adevărat nimeni n-a ştiut să arate
nimic.
K H A Y Y A M , 15, 27, 45, 63, 70, 72, 80.
4294 — Viaţa-i ca zăpada sub un soare de Cuptor.

4295 — Dacă duşmanul a murit, nu-i loc de bucurie,
căci nici viaţa noastră nu-i veşnică.
4296 — Viaţa e scurtă, de aceea este şi scumpă. Pre

ţul vieţii a apărut de la puţinătatea ei.
NEZAM I
425 cug etări persane
4297 — Pe acest drum (al vieţii) partea şi întregul

au nevoie unul de celălalt.
GHASEMI
4298 — Cheia vieţii fericite e în mîinile celui căruia

îi sînt date cinci lucruri — sănătate, apărare, îndestu
lare, prieten credincios, pace.
4299 — O întrebară pe vulpe :
— Nu vrei ca pentru o sută de dinari să duci
cîinilor o veste ?
— Plata-i mare, mă jur pe Dumnezeu, răs
punse vulpea, dar viaţa e mai scumpă.
G IAM I, Baharestan, 23, 108.
4300 — Viaţa omului e ca un meteor ; străluceşte în

noapte şi se transformă în cenuşă.
4301 — Viaţa-i cel mai bun dascăl.

4302 — Vesel sau amărît tot trebuie să trăieşti.
4303 — Pentru sărac pîinea e uşoară — nu la fel
şi viaţa.
4304 — Cîtă vreme e apă la rădăcină e şi nădejde la
roade.
Proverbe
VIAŢA ŞI MOARTE
4305 — Noi toţi sîntem prada acestei lumi, fiule ;

noi parcă am fi o cotubatură, (iar) moartea un corb.
4306 — Mortul nu învie, cel viu se duce la cimitir ;
aşa e legea lumii cît timp se va roti pămîntul.
RU D AKI, 96, 145.
4307 — Dacă nu îndepărtezi răul de mine, nici nu mă

scoţi din nevoi în vremuri grele, dacă nu am loc în
umbra ta şi în ziua judecăţii de apoi nu mă scapi de
iad, atunci viaţa şi moartea îmi sînt indiferente ; ce
mai contează dacă poarta este deschisă sau închisă ?
poeţi, 82.
4308 — Toţi au perna din ţărînă şi cărămidă ; fericit

cel ce n-a semănat decît omenie.
FERDOUSI
4309 — Bătrîni şi tineri, toţi ne petrecem prin această

lume, pentru că nimeni nu stăpîneşte veşnic împărăţia
vieţii ; s-au dus unii şi după ei vom merge noi ; vor
veni alţii şi vor pleca asemeni nouă.
4310 — Păcat că am îmbătrînit fără rost ! Ce-a fost
în pocal s-a spulberat ca vîntul ; cerul m-a tîlmăcit ;
jale şi durere ! Abia clipim — şi nu mai sîntem, ne
ducem odată cu dorurile noastre neîmplinite.
4311 — A fost picătură de apă şi, iată, s-a pierdut în
mare ; a fost fir de praf şi l-a înghiţit pămîntul ; ce
urmă lasă trecerea ta prin această lume ? O biată
gîză care s-a născut ca să piară în nefiinţă.
4312 — Unde-i prietenul apropiat ca (cel puţin) o
dată să-i povestesc ce-a fost omul la începutul-începu-
tului ? Născut sub poveri, amestecat din lutul durerii,
el a rătăcit puţin prin lume şi s-a oprit (pentru veş
nicie).
4313 — In cuprinsul care închide ivirea şi trecerea
noastră nu ni se dezvăluie nici începutul, nici sfîrşitul ;
cine poate lămuri de ce am apărut şi încotro ne
ducem ?
427 C U G E TĂR I PE R S AN E
4314 — Fii vesel, suferinţele sînt, şi aşa, fără capăt ;

pe cînd stelele vor împodobi mai departe cerul, alţi
oameni îşi vor înălţa case din cărămizile lutului tău.
KHAYYAM , 11, 12, 25, 45, 46, 48.
4315 — Viaţa e o cumpănă a părţilor trupului ; cînd

trupul se strică, omul se transformă pentru totdeauna
în nimic, în loc pustiu.
ZAKANI
4316 — Agaţă-te de viaţă înainte de-a te adormi

moartea.
OUKHADI
4317 — Atîta vreme cît pentru mine fiinţa şi ne

fiinţa sînt la fel, ce-mi pot da legendele despre
fiinţă şi nefiinţă ?
GHASEM I
4318 — Decît să trăieşti asemeni dorinţei duşmanului,

mai bine să mori decît să rămîi în viaţă.
G1AMI
4319 — Nimic nu e pe lume mai scump decît viaţa.

Moartea cea rea în ochii vieţii e un ghimpe îngrozitor
de ascuţit.
4320 — Frînghia are două capete.

4321 — Şi viaţa lungă are un capăt.
4322 — Nici o lampă nu arde pînă dimineaţa.
P ro v e rb e
VICLENIE
4323 — împotriva femeilor vicleniile nu au putere
atîta timp cit nu înţelegi treburile lor. Dacă cineva
ar scrie uneltirile femeieşti, aceste cărţi n-ai să le
încarci nici într-o sută de corăbii.
4324 —• Prin viclenie muntele poate fi netezit, mul
ţumită vicleşugului se poate face pod peste rîu.
4325 — Lumea este un lup bătrîn, iar omul dintot-
deauna viclean.
TU TI-NAM E, nopţile 8, 39, 44.
4326 — Oamenii virtuoşi nu se ţin de viclenii.

4327 — Femeile atîtea viclenii au cît mei într-un
sac.
4328 — Cînd biruinţa e aproape şi şacalul devine
tigru.
P ro v e rb e
VIGILENŢA
4329 — Fii viteaz şi înţelept şi treaz, iar pentru straja

sufletului, fii şi mai treaz.
FERDOUSI
VIN
4330 — Vinul doar trezeşte tăria în bărbat.
4331 — Dacă n-ar fi fost vinul, atunci toate inimile
ar fi fost triste ; o, dacă în trup ar fi fost vin în loc
de suflet !
4332 — Dacă acest vin s-ar fi aflat sub nori în ghia-
rele vulturului, ca să nu-1 poată bea cei nedemni —
uite, aceasta ar fi fost cu adevărat dreptate.
429 CUGETĂRI p e r s a n e
4333 — Pentru a înfrînge oastea amărăciunii din

inimă, mai bine adu vin şi împarte-1.
RU D ARI, 68, 104, 107.
4334 — Vinul e duşmanul beţivului şi tot el e prie

tenul celui cumpătat.
4335 — Vinul puţin e leac pentru otravă ; dacă e
mult, atunci este otravă curată.
4336 — Oare e vinovat vinul că-1 bea cel neghiob,
care apoi merge prin întuneric asemeni orbului ?
4337 — După legea credinţei, vinul e permis înţelep
tului ; după legea minţii, el e interzis pentru măgari.
4338 — A b u A ii, dacă vei bea vin cu înţelepciune,
atunci, mă jur pe Dumnezeu, fiinţa ta se va uni cu
Adevărul.
4339 —• Intr-adevăr, minunatul vin e hrană şi pentru
suflet, fiindcă culoarea şi aroma lui întrec culoarea şi
mirosul trandafirului.
IBM ŞIN A
4340 — Şi la bătrîn şi la tînăr greşeala de la vin se

trage.
FERDOUSI
4341 — Nu beau cu plăcere vinul curat, pînă nu sorb

din mîinile durerii băutura ei rea.
4342 — Dacă Ib lis ar fi băut o înghiţitură de vin,
atunci de două mii de ori i s-ar fi închinat lui Adam.
4343 — Şi durerii cînd îi dai vin prinde a juca.
4344 — Sînt bolnav, sufletul a pus la încercare ceta
tea trupului meu ; renunţarea la vin îmi ameninţă
viaţa.
4345 — Durerea lumii e otravă, iar vinul îi este lea-
cui ; cînd beau vin nu mă tem de otravă.

4346 — Un neghiob e cel ce ponegreşte vinul.
4347 — Niciodată nu mă voi căi că folosesc vinul,
fiindcă el e acela care face omul om.
4348 — O înghiţitură de vin e mai scumpă decît un
tron redobîndit.
K H A Y Y A M , 17, 24, 30, 34, 70.
4349 — Vinul nu face rău oricărui cap ; el doar

adaugă ceva la ceea ce deja este.
RUMI
4350 — A i înşirat toate cusururile vinului, spune-i
şi însuşirile ; nu tăgădui înţelepciunea de dragul cî-
torva oameni de rînd.
4351 — Celui care înainte de veşnicie a avut parte
de-o ceaşcă cu vin, în ziua reînvierii din morţi, să-l
pedepseşti pentru acest păcat ?
HAFEZ
4352 — De la bărbatul care se foloseşte de vin şi opiu

nu vă aşteptaţi la neprihănire şi nevinovăţie.
ZAKANI
4353 — Vinul e o otravă minunată care nu poate pri-

cinui rău pieptului. Din punct de vedere al legii el
este interzis, dar, uneori, şi păcătosul îţi este folositor.
4354 -— Nu există trandafir care să nu fi înţepat cu
spinii săi, nu există vin care să nu te silească să
suferi de mahmureală.
4355 — Intîi vinul şi apoi nenorocirea.

Proverb
431 CU GETĂRI p e r s a n e
VINOVĂŢIE
4356 — Priveşte blana vulpii la blănar şi-nţelege că

vina ei e coada.
RU D AKI, 139.
4357 — De ce-i privighetoarea-n colivie ? Din pricina

limbii.
IB N Y A M IN
4358 — Cel vinovat îndură tortura.

P ro v e rb
VIRTUTE
4359 — Virtutea este esenţa stăpînirii lumii ; aripa

păsării lumii este virtutea.
ATTAR
4360 — Virtutea e izvorul fericirii ; acel ce n-are

această însuşire e un zgîrcit.
NASER KHOSROU
4361 — Vine sau nu proorocul, tu fii virtuos, fiindcă

oamenii cu sufletul curat n-ajung în iad.
ZAKAN I
4362 — Pentru dobîndirea virtuţii îţi trebuie străda

nie, să-ţi petreci viaţa în căutarea celor mai bune
(lucruri) ; vîrtejul căutării e larg şi îndepărtat, marea
ştiinţei e îndepărtată şi adîncă.
G IA M I
4363 ■—• Fii răbdător cu nărozii şi certăreţii, iar cu cei

mîndri fii tu însuţi rnîndru. Dar întotdeauna, orice ai
face, nu părăsi drumul virtuţii.
4364 — De nu poţi face bine oamenilor, cel puţin
păzeşte-i de răutate, fiindcă în aceasta este cea mai
măreaţă şi omenească virtute.
GHABUS-NAME, Cap. X X IX , X L III.
VIS
4365 — însetatului i se pare în vis că întreaga lume-i
un izvor.
VITEJIE
4366 — (Inimile) a o mie de potîrnichi nu fac cît

o singură inimă de şoim.
4367 — Oşteanul care se teme de lovitura săgeţii

numeşte-1 lehuză şi nu bărbat viteaz.
A B U -L -M O A Y Y A D B A L K H I, Con
temporanii, 315.
4368 — Nu se cade să părăseşti lupta, deşi în ea îţi

poţi pierde viaţa.
4369 — Omul viteaz nu trebuie să se teamă, nu-i o
astfel de greutate care să nu poată fi depăşită.
4370 — Cei viteji nu se tem de sunetul tobei care
nu-i decît două bete şi o bucată de piele.
FERDOUSI
4371 — Viteaz de vrei să fii, pumnalul ia-1 în rriînă.

KUM I
4372 — Mai bine dă frumuseţe săbiei tale decît să
te-alegi cu haine scumpe la un preţ înjositor.
4373 — Nu e viteaz cel ce năvăleşte, viteaz e cel care
se poate stăpîni la mînie şi care nu trece graniţa
cinstei.
SAADI
4374 — Asemeni unui leu înfrînge oastea ; tu însuţi

fii al tău virtuos fecior.
N E ZAM I
4375 — Nu fi viteaz cu vorba, fără rost, ca să nu te

cobori în ochii oamenilor.
G IA M I
4376 — Fii viteaz, fiindcă sabia scurtă în mîna celui

îndrăzneţ ajunge lungă.
GHABUS-NAME, Cap. XX.
4377 — De viteaz şi moartea se teme.

4378 — Vitejia înfrumuseţează bărbatul.
4379 — Dacă eşti viteaz, arat-o pe cîmpul de bătaie.
P ro v erb e
VOINŢA
4380 — Dacă o sută de munţi de oţel trebuie să

dispară, ei ajung o nimica toată în mîinile oamenilor.
NE ZAM I
4381 — Dacă ciobanul vrea, mulge lapte şi de la ţap.

P ro v e rb
VORBĂ
4382 — Cum diamantul taie fierul, la fel vorba taie

sufletul.
4383 — Vorba nesocotită şi care a fost spusă e ase
meni şarpelui ieşit din gaură ; să ştii şi să te fereşti
de el cum se cuvine, fiindcă mai repede îl muşcă pe
acela care e în apropiere.
4384 — Oricum ar fi vorba, chiar mai scumpă, e
goală dacă vine de la un neghiob.
4385 — Vorba spusă de gura celor mari, dacă va fi
frumoasă, va ajunge poveste.
4386 — Cînd vorba a trecut de cei treizeci şi doi
de dinţi ai tăi ea se aşează în tot atîtea urechi şi
inimi.
4387 — Acela pe care nu-1 bucură vorba frumoasă nu
deosebeşte prin nimic binele de rău.
4388 — Vorba e otravă şi leac, e caldă şi rece ; vorba
e amară şi dulce, ea vindecă şi durerea.
4389 — Vorba care n-are în ea folos n-ar mai trebui
să vină pe limbă.
ABUSHOKUR BALKHI, Prim ii
poeţi, 112, 113, 114, 117, 121, 125.
4390 — Vorba şi cu săbiile bărbaţilor se luptă.

4391 — Vorba taie mai adine decît sabia ascuţită.
4392 — Nu te întrista, învaţă o vorbă frumoasă, ui

mitoare şi scurtă, dar puternică şi întemeiată.
KASAI
4393 — ... vorba bună nu îmbătrîneşte.

4394 — Cu vorbă înţeleaptă e mai frumoasă gura bă-
tr inului.
4395 — Nu uita vorbele auzite, căci vorba e o coroană
pe capul ştiinţei.
4396 — Nu-i frumos ca omul înţelept să vorbească
fără rost în faţa altora.
4397 — Cînd vorba mai are şi înţelepciune, încîntarea
vine de la vorbitor.
4398 — Toate vorbele trebuie gîndite ; vorba chib
zuită nu se învecheşte niciodată.
4399 — Nu, eu niciodată n-am să mor, rămîn viu,
fiindcă am împrăştiat sămînţa vorbei.
4400 — Cînd vorba fără noimă se înmulţeşte, vorbi
torul devine un nimic în faţa adunării.
4401 — Cînd vorba în capul ei n-are miez, (chiar)
dacă plouă cu mărgăritare frumoasă nu va fi.
4402 — Cînd vorba se va întîlni într-un loc cu cearta,
atunci vor nărui tot ce s-a clădit pînă la ele.
4403 — Dacă gura cuiva grăieşte dulce, aceluia nu-i
va ajunge la ureche obrăznicia.
FERDOUSI
4404 — Vorba e ca o pasăre ce vine din cerul gurii ;

cînd scapă din laţ se aşează oriunde.
4405 — De vorbele înţeleptului, care sînt bune, va
profita oricare i se va găsi în preajmă.
4406 — în vorbă să n-ai minciună şi laudă, iar tot
ce-ţi doreşti nu face cu grabă.
ASAD I TUŞI
4407 — E plăcută vorba omului umblat, la fel cum

uşor e şi războiul la care doar priveşti.
GO RG ANI
4408 — Cu vorba trebuie să poţi găuri mărgăritarul,

altfel, e mai scumpă muţenia.
4409 — Vorba neghiobilor e ca un cazan gol ; gol pe
dinăuntru, iar pe dinafară negru.
4410 — Nu sta de vorbă cu neghiobii, fiindcă cel bun
ajunge rău prin molipsire.
SANAI
4411 — De la cel cu chipul întunecat şi vorba posacă

prietenii îşi întorc capul.
4412 — Dacă vorba spusă e frumoasă ca aurul, cea
negrăită o întrece.
4413 — Dacă socoteşti că ai destulă înţelepciune,
atunci vorbeşte cu oamenii blînd şi potolit.
ATTAR
4414 — E călare cel ce încalecă pe vorbă şi nu cel

care s-a suit pe cal.
4415 — învaţă vorbele frumoase şi de la ele învaţă
ca de la un dascăl.
4416 — Fii scurt în vorbire, că din pricina limbuţiei
rătăceşti drumul.
4417 — Dacă vrei să fii fericit, nu uita niciodată (să
spui) vorbă frumoasă.
4418 — Dacă vorbeşti, vorbeşte cu blîndeţe, că de
vorba aspră vor suferi inima şi sufletul.
4419 — Omul înţelept ascultă vorba bună, nu pia
tra ; toţi oamenii josnici sînt ca pietrele.
4420 ■ —- Vorba poate fi grăită sau negrăită ; cînd e

grăită, cum (mai) rămîne ascunsă ?
4421 — Nefericirea omului vine de la vorbă, că de ea
e legată şi paguba şi cîştigul.
4422 — Omul a cărui vorbă, oricare-ar fi, e o su
dalmă, în faţa celorlalţi n-are nici un preţ.
4423 — Dacă nu doreşti să ai pagubă, ai grijă ca
limba să nu spună vreo vorbă urîtă.
4424 — Vorbeşte puţin şi frumos ; înjosirea omului
vine (şi) de la vorba fără rost.
4425 — De ce cauţi ce nu-i folositor ? De ce începi
vorba cînd n-o poţi duce pînă la capăt ?
4426 — Nu vorbi cu neghiobii, fiindcă de la acea
vorbă, cu fiece clipă te vei apropia de suferinţă.
4427 ■—■ Vorba dovedeşte dacă eu sau tu sîntem oa
meni, că fără vorbă amîndoi sîntem desene pe pereţi.
4428 — A i vorbă bună şi nu te folosi de putere,
fiindcă măreţia omului o dă vorba şi nu înălţimea
trupului.
4429 — Nu vorbi urît, ca nici răspunsul să nu fie
urît ; în munte cîntă plăcut, ca şi ecoul să fie
plăcut.
4430 — Cînd vorbeşti, ia-o înainte celuilalt, iar dacă
vrei scăpare, nu spune ce nu se cade.
4431 — Dacă vorbeşti, vorbeşte frumos, că bunătatea
e cîştig, ea nu cunoaşte paguba.
4432 — Atîta vreme cît trupul nostru este viu de la
apă şi aer, vorba bună pentru inima oamenilor este
apă şi aer.
4433 — Dacă eşti om de treabă, nu da vin smintitu
lui ; vorbeşte cu el pe măsura gîndirii ce-o are.
4434 — Dovada înţelepciunii omului se află în vor

bire ; vorba va dezvălui taina (înţelepciunii).
4435 — Preţul omului nu vine de la grosimea trupu
lui ; preţul omului se dă după vorbă, iar ştiinţa e de
nepreţuit.
4436 — îndreaptă-ţi vorba precum ţinteşti cu să
geata şi numai atunci spune ; nu vorbi fără rost, nu
arunca suliţa (decît) cu vârful înainte.
4437 — Orice spune omul înţelept, vorba şi înţelesul
sînt ca urzeala şi bătătura ; şi orice spune neghiobul
n-are nici urzeală, nici bătătură.
NASER KI-IOSROU
4438 — Cit sînge varsă vorba prostului.

4439 — Vorba este umbra adevărului.
4440 — Vorba mi-e duşman fiindcă nu mi se supune.
De aceea sînt mîhnit.
4441 — Vorba este ca un căpăstru — omul e atras
spre alt om de suflet şi nu de vorbă.
4442 —- Vorba care a sărit de pe limbă negîndită e la
fel cu săgeata care a scăpat din arc.
4443 — Aşa cum inima este esenţa, iar vorba doar o
întîmplare trecătoare, atunci ce-i trecător e de prisos,
iar esenţa principalul scop.
RUMI
4444 — A dascălului vorbă de-nvăţăminte-i plină.

4445 — Doar de la înţelepţi rămîne vorba amintire.
4446 — Nu spune ceea ce tu nu eşti în stare să as
culţi, fiindcă cel ce-a semănat orz nu va strînge de pe
ogor grîu.
SAAD I
4447 — Două lucruri sînt lipsite de judecată — să-ţi

ţii răsuflarea cînd trebuie să vorbeşti şi să vorbeşti
cînd trebuie să taci.
4448 — Bătrînul încercat, care ştie preţul vorbelor,
întîi gîndeşte, apoi deschide gura.
4449 — Nu intra în vorbă fără să gîndeşti ; vorbeşte
cu înţeles, iar dacă vei vorbi tărăgănat, nu-i nici o
nenorocire.
4450 — Omul pînă nu vorbeşte, calităţile şi defectele
îi rămîn ascunse.
4451 — Din orice vorbă, spusă chiar pentru desfă
tare, înţeleptul scoate folosul, iar dacă neghiobului
i se citesc o sută de capitole din cartea înţelepciunii,
lui totul i se pare distracţie.
4452 — O, înţeleptule, vorba are început şi sfîrşit ; nu
intra în vorbă cînd altul vorbeşte.
4453 — Vorba ce se cere tăinuită nu trebuie spusă
la fiecare adunare.
4454 — Dacă îi vorbeşti blînd şi binevoitor, neghio
bului îi creşte mîndria.
4455 — Nu vorbi curtenitor şi nu fi mărinimos cu cel
neruşinat, fiindcă fierul mîncat de rugină nu se
curăţă cu pilă moale.
SAADI, G o le s ta n , 7, 10, 11, 15, 67,
118, 180, 193, 200.
4456 — Vrei nume slăvit, nu vorbi cu cei răi.

4457 — îndrăgostitul nu rosteşte iubitei vorbă amară.
4458 — Vorba pe buzele prietenului e o nestemată.
4459 — Orice vorbă îşi are locul, orice punct îşi află
locul.
4460 — Bine se poate vorbi gîndind cu înţelepciune

şi ştiinţă ; cînd toate înţelesurile le-ai adunat se poate
lămuri orice.
HAFEZ
4461 — Vorba ce nu duce spre adevăr merită dis

preţul, chiar de s-ar sprijini pe lună.
4462 — Cu toate că vorba are gingăşia apei, preţul
ei vine de la scurtimea pe care o are.
4463 — Vorbeşte mai puţin şi cu vorbe alese, că din
acest puţin al tău se umple lumea (cu înţelepciune).
4464 — Supraveghetorul sever, dar dulce la vorbă, e
mai iubit decît cel grosolan (prin fire), dar bine
voitor.
NE ZAM I
4465 -— Socotesc vorba neghiobului ca pe o haină

de piele care e grea şi nu încălzeşte trupul.
XBN Y A M IN
4466 — Vorbeşte astfel, ca cel ce te ascultă s-ajungă

înţelept.
4467 — Vorba e aceea care, cu focul pasiunii, aprinde
mintea şi sufletul.
4468 — Nu toate vorbele omului sînt plăcute ; plă
cut e tot ce e acceptat de toţi.
4469 — Nu sta de vorbă cu necinstitul şi mincinosul,
iar pe cel sincer apucă-1 strîns de poale.
KHOSROU D EH LAVI
4470 — Toate vorbele de dragoste sînt simboluri şi

alegorii.
GHASEMI
4471 — în vorba prietenului nici nu încape sufletul,

nici bucuria şi nici tristeţea lumii.
4472 — La om curat — vorbă curată.

4473 — Vorba va arăta cît de curat sau murdar este
sufletul.
4474 — Orice nenorocire care îl paşte pe om nu
vine decît de la vorbă.
4475 — întoarce frîul vorbei de la neghiobul ce nu
cunoaşte preţul vorbirii.
4476 — Nu asculta în zadar orice vorbă goală atîta
timp cît nu vrei să suferi pedeapsa ei.
4477 — Vorba pe care ştiinţa n-o încuviinţează, în
scriere va aduce ruşinea.
4478 — Vorba este plăcută la omul înţelept, (ea nu
poate fi ascunsă) cum nu se pot ascunde moscul şi
iubirea.
G IA M I
4479 — Cine are vorba dulce, acelaşi are şi mulţi

binevoitori.
4480 — Cu toată iscusinţa ce-o ai străduieşte-te să
spui vorba la locul potrivit, căci vorba nelalocul ei,
chiar dacă-i bine zisă, pare a fi dezgustătoare.
4481 — Mai bine să rămînă nerostită vorba vîndută
minciunii şi nefolositoare judecăţii, căci şi înţelepţii
compară vorba cu vinul — de la el şi durerea de cap
şi, tot de la el, leac pentru această durere.
4482 — Dacă vorbele spuse nu le înţelegi, tu eşti
asemeni acelei păsări ce se numeşte papagal ; şi el
este vorbitor, dar vorbele nu le pricepe.
4483 — Să nu-ţi pară rău de vorba spusă acolo unde

îi era locul, iar vorbele ce nu se potrivesc nu le
cheltui, pentru a nu asupri înţelepciunea.
4484 — Sînt vorbe care se spun intr-un aşa fel, că
de la ele se împrospătează sufletul, dar aceleaşi vorbe
se pot spune şi altfel, că de la ele sufletul se tulbură.
4485 — Vorba pe care o spui în faţa oamenilor spu
ne-o cum se poate mai bine, ca ei s-o înţeleagă şi să-şi
dea seama de preţul ei, fiindcă oamenii cei mari şi
înţelepţi se află după vorbe şi nu vorbele după oa
meni.
4486 — Aminteşte-ţi prima vorbă, ca ultima să n-o
strice.
GHABUS-NAME, Cap. VI, V II,
X X X I.
4487 — Vorba e un lucru straniu ; ca şi taina, nu o

poţi ţine ascunsă şi în acelaşi timp nu se poate spune
şi altora.
4488 — Acela care nu ascultă vorbele bune va avea
parte de loviturile soartei.
4489 — Vorba dreaptă e amară.

4490 — Vorba înţeleptului bucură inima.
4491 — Vorba dreaptă de la copil o auzi.
4492 — Apa strică pămîntul — vorba pe om.
4493 — Vorba e oglinda celui ce vorbeşte.
4494 — Vorba trebuie de şapte ori înghiţită.
4495 — Cu vorba dulce scoţi şarpele din gură.
4496 — Vorbele nemernicului tot nemernice sînt.
4497 — Dacă în casă e un om, ajunge o singură vorbă.
4498 — Vorba dulce e mai bună decît zahărul şi

mierea.
4499 — Vorba dreaptă e mai scumpă decît piatra
preţioasă.
P ro v e rb e
VORBA ŞI FAPTA
4500 — Dacă doreşti să fii îndrăgit de toţi şi să nu
le atragi duşmănia, vorbeşte tuturor cum le place.
A N U S H IR V A N
4501 — Vorba dulce spusă de zgîrcit roade n-aduce.

RU D AKI, 99.
4502 — Măreţia nu e numai vorbă ; două sute de

vorbe nu sînt nici cît jumătate de faptă.
FERDOUSI
4503 — Cu vorba dulce omul iscusit poate face ce

nu-i la îndemîna săbiei.
4504 — Să nu-ţi treacă vorbele mai sus de preţul
faptelor ; nu vorbi de lucrurile pe care nu le ştii.
ASAD I TUŞI
4505 — Greşeşte oricine fără gîndire vorbeşte.

4506 — Dacă ştii totul despre un lucru, de ce mai
întrebi zadarnic? La ce-i bună vorba cînd vezi pur
tarea ?
FARR O KH I
4507 — Cînd vorba ajunge sus de tot, repede i se

ivesc neajunsuri.
SANAI
4508 — Să-ţi fie fapta pe măsura vorbei.

NASER KHOSROU
4509 — Stînd de vorbă cu bărbaţii ajungi bărbat ;

rodia surîzătoare face grădina înfloritoare.
4510 — O vorbă poate pustii lumea ; atunci vulpile,
care abia şi-ar trage sufletul, ar ajunge lei.
4511 — Dacă cineva vorbeşte frumos despre altul,
lucrul acesta se va întoarce asupra sa. Cu adevărat
el se laudă pe sine însuşi.
RUMI
■4512 — Atunci foloseşte arma vorbirii, cînd eşti

convins că vorba face treabă.
4513 — Mai bună e gura închisă cu o sută de lanţuri

decît vorba spusă fără rost.
KHOSROU D EH LAVI
4514 — Nu te mîndri cu frumuseţea vorbei tale ; cu

vorba înfrumuseţează-ţi faptele.
4515 — Lumea e ca un munte şi ecou faptele tale ;
răsplata faptelor e glasul. Iar în acest munte, plin de
ecoul faptelor, nu va răsuna decît acela care se armo
nizează cu glasul.
G IA M I
4516 — Păzeşte-te de vorba fără rost, fiindcă vorba

nefolositoare e pagubă curată.
4517 ■— Străduieşte-te să uneşti vorba cu fapta, căci

cel cu judecată întotdeauna pe dată va cinsti fapta.
Dacă înţeleptul va spune o vorbă, fapta întocmai va

fi, fiindcă vorbele nu le cheltuie în van.
TUTI-NAME, noaptea 6.
4518 — Şi vorba bună o singură dată e bună.

4519 — Zicînd „foc“ , limba nu ţi-o arzi.
4520 — O singură vorbă poate pustii lumea.
4521 — Vorba negîndită e ca aurul neîncercat.
4522 — Cînd vorbeşti mai tîrziu, vorba e ca tran
dafirul.
4523 — Două sute de vorbe nu fac cît o jumătate
de treabă.
4524 — Oricît ai spune „halva-halva“ , în gură dulce
nu se face.
4525 — Pînă omul nu vorbeşte, vredniciile şi cusu
rurile lui rămîn ascunse.
4526 — Cine-a zis şi-a făcut — e om ; cine n-a zis
şi-a făcut — e leu ; cine-a zis "şi n-a făcut — e
măgar.
P ro ve rb e
VREMELNICIE
4527 — Casa care are temelia din cărămidă crudă se

va nărui toată după două-trei ploi.
KHOSROU D EH LAV I
4528 — Orice durere (ţine) pînă piere, iar tot ce-i

înalt (doar) pînă la cădere.
4529 — Paharul sună cîtă vreme nu se sparge.

Proverb
ZĂDĂRNICIE
4530 — Nu căuta, fiule, cheia ce va deschide piedica
răutăţii.
FERDOUSI
4531 — Dacă ochii văd fericirea, iar în palmă nu-i

nici para chioară, asta (va fi asemeni) capului tăiat
aşezat pe o tipsie de aur.
FA R R O K H I
4532 -— Cerul nu face să iasă trandafirul din pămînt

fără ca, apoi, să nu-1 frîngă şi să nu-1 schimbe iar în
pămînt.
K H A Y Y A M , 33.
4533 — Nu face mierea-nţepătura albinei.

SAAD I
«•
4534 — Ce folos dacă în pădure nu e leu ci e

leoaică.
Proverb
ZBUCIUM
4535 — Dacă începi să te zbuciumi, atunci vei arde
din pricina chinului, iar de nu te vei zbuciuma,
atunci vei ajunge un ignorant nepăsător.
N E ZAM I
ZGÎRCENIE
4536 — Dacă doreşti să te socoteşti nobil, nu-i lăsa
zgîrceniei drum spre tine şi nu-i face loc în suflet.
A N U S H IR V A N
4537 — De cînd am şters din inimă rugina lăcomiei

şi zgîrceniei spre ce porţi m-am îndreptat, ele n-au
fost închise pentru mine.
4538 — Cînd zgîrcenia părăseşte omul, atît ţărîna

cît şi comorile împărăteşti au acelaşi preţ.
FERDOUSI
4539 — Mai bine numeşte-1 zgîrcit pe cel ce-ntinde

masa cu gîndul la profit.
ASADI TUŞI
4540 — Greutatea zgîrceniei e o povară urîtă, frate !

4541 — Gîtul slăbeşte şi se subţiază din (pricina)
poverii zgîrceniei.
4542 — Omul cinstit şi darnic se strică din pricina
celor josnici ; nu îmbrăca veşmântul negru al zgîr
ceniei.
NASER KHOSROU
4543 — Zgîrcenia şi prietenia nu se pot afla îm

preună.
SAAD I
4544 — Ochii zgîrciţilor nu se satură de bunătăţile

lumii, aşa cum fîntîna nu se umple cu rouă.
4545 — Zgîrcenia este curmalul ce rodeşte numai

ghimpi ; ghimpi ce rănesc sufletul.
4546 — Nu-i da drumul zgîrceniei să-ţi intre în su

flet, fiindcă pumnul deschis e mai bun decît cel
închis.
4547 — Zgîrcenia şi pizma faţă de oameni e pricina
suferinţelor ; rupe-te de zgîrcenie ca să nu păti
meşti.
4548 ■—■ Tot ce-a cîştigat omul darnic a vărsat la pi
cioarele prietenilor şi orice a adunat zgîrcitul, cu
firea-i josnică, după moartea lui a rămas duşmanilor.
G IA M I
4549 — Zgîrcenia numai ocară îţi poate aduce.

4550 — Zgîrcitul mănîncă puţin.

4551 — Zgîrcitul întotdeauna e năpăstuit.
4552 — Ieftin cumperi — putrezit cumperi.
4553 — Oricît ar fi de darnic, bogatul tot nu pune
masa în mijlocul drumului.
P ro v e rb e
NOTE
pag. 11 — Simorgh, în mitologia iranică pasăre fabu

loasă în stare să ridice cu uşurinţă şi un elefant. Este
cunoscută ca regele păsărilor ; se crede că trăieşte o mie
şapte sute de ani şi face ouă la trei sute de ani. Puii nu apar
decît peste alţi douăzeci şi cinci de ani. Atunci cînd se apro
pie Simorgh cerul se întunecă, acoperindu-se cu nori grei. In
basme apar două păsări Simorgh — una bună, paznicul şi
sfătuitorul lui Rostam — erou al epopeei „Şah-name“ de
Ferdousi — care are darul vorbirii. A doua este cea omorîtă
de Esfandiar — alt erou din „Şah-name“ — cu ajutorul far
mecelor. După credinţa iranienilor din vechime, Simorgh are
cuibul aşezat pe coloane de fildeş şi lemn de santal pe vîrful
muntelui Ghaf.
pag. 21 — Karun, biblicul Core, legendarul bogătaş care a
fost înghiţit de pămînt din pricina zgîrceniei sale. Apare în
Coran (X X V III, 76 şi X X IX , 38). Conform acestor menţiuni,
bogăţiile lui erau atît de mari, încît cheia cu care erau zăvo
rite nu putea fi urnită din loc de cîţiva oameni. A fost înghiţit
de pămînt din pricina necredinţei sale.
pag. 51 — kalîm sau mehr, banii pe care cel ce se însoară
îi dă miresei, în vederea unui eventual divorţ. O parte din
sumă se plăteşte înainte de nuntă, restul cu prilejul divorţu-
N O TE 450
lui. în alte zone locuite de populaţie musulmană întreaga

sumă este pretinsă şi primită de tatăl miresei.
pag. 58 — Bugial, de fapt Abu Ghial, supranumele — ne
ghiobul — dat de profet şi de alţi musulmani unui duşman al
Islamului în primii ani ai răspîndirii sale.
pag. 60 — molia, titlu cu sens larg, de obicei dat persoa
nelor care au absolvit o şcoală confesională şi care le conferă
dreptul de a fi slujitori ai cultului musulman sau învăţători.
pag. 67 — hurie, în religia musulmană, fecioară promisă
de Mohammad credincioşilor în paradis.
pag. 74 — pocalul (cupa) lui Giamshid ; Giamshid a fost,
conform „Şah-nameului“ al patrulea rege din dinastia legen
dară a Pislidadizilor (înaintaşilor) ; unul din cele mai impor
tante şi vechi personaje ale mitologiei iraniene ; în perioada
musulmană, în special în literatura populară şi mai rar în cea
cultă, figura acestui personaj se împleteşte cu imaginea cora-
nică a regelui Soleyman (biblicul Solomon). După legendă,
el a domnit şapte sute de ani, timp în care ţara a cunoscut
o perioadă înfloritoare nemaiauzită — nu se cunoştea nici
boala şi nici moartea. Giamshid avea un pocal în care vedea
tot ce se întîmplă în lume. Pocalul lui Giamshid este în poe
zie simbolul înţelepciunii şi cunoaşterii,
pag. 75 — vezi nota de mai sus.
pag. 81 — Ba hram Gur, şah din Dinastia Sasanidă, a cîr-
muit între 420—438. A rămas în istorie ca pasionat şi iscusit
arcaş. Datorită pasiunii sale pentru vînătoarea de onagrii a
primit supranumele de gur (onagru, măgar sălbatic). Este
erou al multor legende.
pag. 82 — cadiu, judecător musulman, care pronunţa sen
tinţele pe baza normelor juridice şi religioase ale Islamului,
în mod normal, trebuia să fie model de înţelepciune şi
dreptate.
451 N O TE
pag. 85 — mobad, slujitor al cultului zoroastrian. In litera

tura medievală apare ca sfetnic înţelept, tîlmăcitor de vise,
păstrător şi ocrotitor al tradiţiilor naţionale şi mai puţin ca
slujitor al cultului.
pag. 85 — kabab — carne friptă, friptură.
pag. 86 — derviş — călugăr musulman pribeag, aparţinînd
uneia din numeroasele secte sau ordine răspîndite pe vremuri
în ţările islamice ; în dese cazuri, dervişii obişnuiţi erau
cerşetori şi se ocupau cu confecţionarea de talismane „făcă
toare de minuni". Dervişii se bucurau de reputaţia unor
„oameni ai Domnului", în stare să facă minuni ; printre ei
se găseau mulţi şarlatani, care exploatau superstiţiile şi fana
tismul religios.
pag. 84 — Solomon, regele biblic care în Coran apare în
forma Soleyman. După credinţa musulmană, avea un inel
fermecat pe care era gravat unul din cele nouăzeci şi nouă
de nume ale lui Allah, ceea ce îi dădea putere asupra tuturor
duhurilor şi făpturilor însufleţite. Socotit patron al vrăji
torilor.
pag. 95 — tuba, copac din rai.
pag. 104 — Hendustan, denumirea persană a Indiei.
pag. 127 — tabib — medic tradiţional.
pag. 127 — Cin — denumire dată de iranieni Chinei. Nu
mele vine de la statul Cin, în jurul căruia s-a realizat unifi
carea ţării în urma unor războaie din secolul al III-lea î.e n.
pag. 133 — Eskandar (Iskandar Rumi), forma orientală a
numelui lui Alexandru Maeedon. în tradiţia literară a Evu
lui Mediu din Orientul Mijlociu şi Apropiat, precum şi în
Asia Centrală, figura lui Alexandru Maeedon apare în cele
mai dese cazuri ca întruchipare a suveranului înţelept şi
drept.
pag. 134 — Nuh, — biblicul Noe.
NO TE 452
pag. 135 — Khosrou — vezi Anushirvan la indicele de au

tori ; uneori titlul regilor din Iranul antic.
pag. 139 — zahed — titlu prin care erau desemnaţi asce
ţii musulmani.
pag. 140 — div. demon sau duh, rău în cele mai multe
cazuri. După unele credinţe şi legende din Iran, divii sînt cu
mult mai mari decît oamenii, au coarne, copite, coadă şi o
piele pătată ; au nasul borcănat, fruntea bombată, ochii mari,
rotunzi şi adînciţi în orbite. Locuiesc fie dincolo de muntele
Ghaf, fie printre oameni, în băile părăsite sau în munţi şi
pustiuri. Supuşi diavolului, divii pot avea şi alte nume.
pag. 151 — mimbar, un fel de catedră sau amvon din care
slujitorii cultului musulman se adresează credincioşilor aflaţi
la rugăciune.
pag. 151 — aliund, persoană care, avînd instrucţiune reli
gioasă, obţine dreptul de a fi învăţător sau slujitor al cultu
lui ; cuvîntul se poate folosi şi ca titlu pentru o persoană
instruită.
pag. 153 — în ţările islamice ziua liberă este vinerea,
pag. 157 — Ruaym ; Abu-Mohammad Ruaym, mort în anul
915, cunoscut sufi iranian.
pag. 162 — nouruz, prima zi a anului (21 martie) în calen
darul solar iranian ; echinocţiul de primăvară ; conform aces
tui calendar nouruzul este prima zi a lunii farvardin, sărbă
toare care se menţine şi în epoca musulmană. în antichitate
se sărbătorea vara, la solstiţiu, în prima zi a lunii azar.
pag. 165 — Ghaf, în mitologia orientală, lanţ alcătuit din
munţi de smaragde care, conform Coranului, înconjoară pă-
mîntul, considerat a fi de formă plată. Pe vîrful lor cel mai
înalt s-ar găsi un vulcan. Se crede că toţi munţii de pe pă-
mînt sînt în legătură cu muntele Ghaf, cutremurele avînd loc
atunci cînd Allah se atinge de vîrfurile acestuia. După le
453 NOTE
gendă, Alexandru Macedon ar fi împrejmuit muntele Ghaf

cu un zid de netrecut.
pag. 167 — sorme, pomadă cu care femeile îşi vopsesc
pleoapele pentru a da expresivitate ochilor şi ascuţime ve
derii.
pag. 168 — kaurma, carne prăjită care se păstrează în
grăsime peste iarnă.
pag. 169 — Khezr, prooroc musulman legendar, nefigurînd
printre proorocii din Biblie sau Coran. E identificat cu sfîn-
tul Ilie sau cu sfîntul Gheorghe din religia creştină. Credin
cioşii şi-l închipuie ca pe o fiinţă misterioasă, înveşmîntată
în verde, fără caracter divin, dar nemuritoare. Căci Khezr
a găsit în ţara beznei izvorul cu apă vie, care i-a dat ne
murirea. I se atribuie puterea de a se deplasa în chip mira
culos, venind astfel în ajutorul drumeţilor ce sînt pe punctul
de a muri în pustiu.
pag. 174 — vezi trimiterea de la pag. 11.
pag. 186 — Ahriman, personificarea răului în mitologia
iraniană, apoi în zoroastrism.
pag. 191 — Loghman, înţelept şi medic legendar, eroul nu
meroaselor povestiri folclorice care îşi au originea în Esopeia.
pag. 217 — Tir, a patra lună a calendarului solar iranian
(22 mai — 21 iunie).
pag. 222 — K a’ba, templu la Mecca, în zidul căruia este
fixată „piatra neagră“ ; locul cel mai sfînt al religiei maho
medane şi principal centru de pelerinaj (hagialîc).
pag. 229 — Sahl fiul lui Abdallah Tustari, mort în anul
816 ; sufi iranian, care a propovăduit cea mai mare parte a
vieţii în oraşul Basra (azi în Irak).
pag. 232 — Begtash, nume turcesc foarte răspîndit, folosit
de Saadi în Golestan probabil cu sens de substantiv comun.
N O TE 454
pag. 241 — Yusuf fiul lui Hossein al-Razi, mort în anul

913, sufi iranian.
pag. 242 — ash-Shafii, a trăit între anii 767—820, legiui
tor arab, creator al unor interpretări juridice conforme Cora
nului ; fondator al uneia din cele patru secte ortodoxale din
Islam.
pag. 251 — ’Anka, pasăre în mitologia iraniană ; la început
ar fi trăit printre oameni, aducîndu-le răul. Pe vremea pro
orocului Ilandala ar fi furat o mireasă ; proorocul a bleste^
mat-o, iar Dumnezeu a trimis focul ca s-o ardă şi în afară de
nume nimic să nu mai rămînă din ea pe pămînt.
pag. 256 — Abu-Said Harraz, mort în anul 899, sufi egip
tean.
pag. 257 — Balkh, oraş şi ţinut aparţinînd în prezent A fga
nistanului. Capitală a satrapiei Khorassan în perioada Dinas
tiei Ahemenide, apoi centru al cultului statului greco-bac-
trian. în secolul al VH-lea a fost cucerit de arabi. Ajunge
în Evul Mediu unul dintre cele mai puternice centre cultu
rale şi comerciale ale Iranului, înflorirea fiindu-i însă
curmată de năvălirea mongolilor.
pag. 257 — Shustar, oraş în Iran.
pag. 272 — tuman, unitate monetară iraniană egală cu
zece riali.
pag. 277 — în Iran există credinţa că vederea lupului
aduce noroc.
pag. 296 — Hatem Tay, Hatem ibn Abdallah at-Tay, mort
în anul 605 ; poet şi emir arab a cărui vitejie şi dărnicie au
rămas legendare ; erou al multor povestiri şi al eposului
popular arab.
pag. 301 — Dey, a zecea lună a calendarului solar iranian
(22 decembrie — 28 ianuarie).
455 N O TE
pag. 308 — hadis, sensul vechi al euvîntului hadis a fost

poveste, comunicare sau mai rar c ita t; în terminologia spe
cială are sensul de legendă sau tradiţie despre spusele sau
faptele lui Mohămmad.
pag. 309 — Badakhshan, regiune muntoasă în zona cursului
superior al Aimu-Dariei, renumită încă din Evul Mediu în
toată lumea musulmană pentru calitatea rubinelor extrase
din minele sale. A zi se găseşte în graniţele Afganistanului.
pag. 323 — Abu-l-Hasan Kushngi, mort în anul 959, unul
dintre cei mai proeminenţi propovăduitori sufi din Khorassan.
pag. 324 — A b u -’A li Rudbari, mort în anul 934, cunoscut
culegător şi într-o oarecare măsură autor al unor aforisme
cu caracter moralizator.
pag. 327 — gabr, gabrii sau magii, se are în vedere zoro-
astrienii, cei care credeau în învăţătura lui Zoroastru (Zara-
thustra) ; zoroastrismul a fost principala religie a Iranului
şi a altor provincii din vecinătatea sa pînă în secolele V II—
IX cînd a fost înlocuită de Islam odată cu cucerirea arabilor.
pag. 331 — derham, monedă de argint în sistemul monetar
arab ; a circulat în toate teritoriile califatului. De origine gre
cească, denumirea a fost luată de arabi de la perşi, care ba
teau aceste monede înainte de cucerirea ţării de către arabi.
Cîntărea 4,25 grame.
pag. 334 — Bu AU Şina, vezi ibn Şina la indicele de autori,
pag. 337 — harvar, (ad. litt. povara măgarului) ; unitate de
măsură a greutăţii ,de circa 290—300 kg.
pag. 342 — Aaron, conform Bibliei a fost fratele lui Moise
şi primul mare preot din seminţia lui Levi. Contrar tradiţiei
biblice nu a fost fratele lui Moise şi un preot al cultului
boului.
NO TE 456
pag. 356 — Nushirvan, vezi Anusliirvan la indicele de

autori.
pag. 377 — ghalam, toc confecţionat dintr-o bucată de tres
tie tăiată în spaţiul dintre două noduri şi avînd ascuţit unul
dintre capete. ; înlocuieşte peniţa în scrierea cu caracter cali
grafic arab.
pag. 429 — Abu AH, vezi ibn Şina la indicele de autori,
pag. 429 — lblis, Eblis — satana, diavol.
INDICE DE AUTORI*
A B U -L-FA TH BUSTI, Abu-l-Fath ’A li ibn Mohammad

ibn Hossein ibn Yusuf ibn Mohammad ibn Abdolaziz Kăteb
din Bust (971-1010).
A scris versuri în limbile arabă şi persană. Din creaţia
sa în limba persană nu se cunosc decît zece versuri. Faptul
că apare în cele mai vechi şi autorizate antologii a dus la
concluzia că a fost un poet renumit al epocii salo.
(Citat: A B U -L-FA TH B U S TI): 165; 1011; 3763.
ABU-L-M ASAL. A croat la curtea samanizilor din Buhara
Nu i se cunoaşte nici un element biografic.
(Citat: A B U -L-M A S AL): 275-276.
A B U -L-M O AYYAD B A L K H I. Unul din cei mai renumiţi,
poeţi ai secolului X. I se atribuie scrieri, necunoscute nouă,
cum ar fi £ăh-năme, Garsasp-nâme, Yusuf f i Zoleykha.
(Citat: A B U -L-M O A YYA D B A L K H I): 4367.
A B U -S A L IK GORGAN I a scris pe vremea sultanului
saffarid ibn Lais (879 — 902). Se cunosc doar douăzeci de
versuri din creaţia sa, dintre care patru îi sînt, în acelaşi timp,
atribuite şi lui Rudaki.
(Citat: A B U -S A L IK ): 124; 612; 866; 1709; 1965-1966;
2303; 3990.
* în tr u c lt In cazul unor autori nu se cunosc cu ex a c tita te datele
naşterii sau m o r ţii,‘ am m enţionat perioada in care se presupune că
a r fi a vu t loc even im en tu l resp ectiv.
IND ICE DE A U T O R I 4 58
ABU-ăO’A IB , Abu-Soa’ib Săleh ibn Mohammad din

Ilerat. în literatura de specialitate, necunoscîndu-se nici un
fel do date biografice, se menţionează că a făcut parte din
generaţia lui Abu-ăokur Balkhi.
(Citat: ABU-SHO’A I B ): 3606.
ABU-SOKUR B A L K III s-a născut în 915/16. A făcut
parte din cercul poeţilor de la curtea samanizilor (874 — 999)
din Buhara. Din toată opera sa se cunosc doar 192 distihuri,
majoritatea fragmente. Din cele trei poezii întregi, una, cu
titlul Ăfarin-năme, a fost scrisă între anii 944—948.
(Citat: Abushokur Balhki): 114; 137; 141; 167; 193;
232-234; 244; 339; 416-417; 589; 613-614, 669; 680;
715; 748-749; 867; 1050-1051; 1056; 1121; 1186-1190;
1224; 1228; 1244; 1268; 1326-1327; 1344; 1381-1382;
1519; 1582; 1603; 1655; 1705; 1796; 1848; 1882-1884;
1968-1974; 2039; 2145; 2168; 2198; 2250; 2273; 2532;
2585; 2594; 2604; 2611; 2656; 2677; 2717; 2721; 2804;
2878; 2883; 2892; 2928; 2934;3028; 3053-3054; 3113-3116;
3190-3194; 3329; 3333; 3414-3416; 3438-3440; 3508-
3510; 3546-3547; 3579; 3623; 3628; 3653; 3671; 3712;
3797; 3933; 3945; 3964; 3980-3988; 4060-4065; 4084;
4138; 4190; 4204-4205; 4211; 4237; 4279-4280; 4307;
4382-4389.
A B U -Z A R R A ’A, Abu-Zarra’a M u ammari al-Gurgătii (din
Gorgan). Poet de Ia sfirşitul secolului X. Izvoarele nu men
ţionează nici un fel de date biografice.
(Citat: A B U -ZA R R A ’A ): 3839.
A D IB SĂBER TERM EZI, Sebab-ad-din Săber ibn Isma'il
din Termez. A slujit la curtea selgiukului Sangiar (1108 —
1157) ca poet şi traducător. Sultanul !-a folosit şi în acţiuni
de spionaj, trimiţîndu-1 la curtea rivalului său kliorezmşahul
459 IN D IC E DE A U T O R I
Atsiz, motiv pentru care a fost înecat în Amu-Daria între

anii 1143 — 1148.
Poezia lui se caracterizează prin simplitate şi atentă ela
borare. Bun cunoscător al limbii arabe, Adib Sâber Termezi
a tradus şi poezie persană.
(Citat: A D IB SABER TE R M E Z I): 1798; 1866; 2018;
2543; 4095; 4269.
’AMMĂRE M A R VA ZI, Abu Mansur ibn Mohammad
(Ahmad?, Mahmud?) din Merv. Poet din secolul X. Nu se
cunosc nici un fel de date biografice. Este citat de Griami în
Bahărestăn (1487) alături de marii poeţi clasici.
(Citat: ’AM M ARE M A R V A Z I): 367; 2169.
A N S Ă R I, Abu al-Ghăsem Hasan ibn Ahmad din Herat.
A trăit între anii 1006—1088. A fost unul dintre primii şi
cei mai renumiţi creatori ai catrenului sufi. A avut înaltul
titlu religios de seikh-ol-islam şi a purtat numele literar
(takliallos) P ir-e Ansâr.
în cultura persană rămîne ca primul autor de tratate
( rasăle) scrise în proză rimată (nasr-e mosagga’) . Maestru
al versului, el a fost imitat de Saadi în scrierea GoZesJăn-ului.
(Citat: A N S A R I): 376; 1906; 2076; 2399.
A N U S IR V A N este forma din limba persană contempo
rană a numelui lui Khosrou I (531 — 579) Anosakravân —
Anusirvăn sau simplu, popular azi, Nusirvăn — cel cu sufletul
nemuritor. înăbuşind răscoala lui Mazdak, Khosrou I sal
vează aristocraţia iraniană de la distrugere, fapt pentru care
cronicile oficiale sasanide îi aduc cele mai mari elogii, supra-
numindu-1 şi cel Drept (Anusirvăn-e ’ădel), cu timpul deve
nind şi pentru creaţia literară, orală şi scrisă, monarhul
deal.
IN D IC E DE A U T O R I 480
Căutînd să explice originea supranumelui de cel Drept,

alţi autori menţionează că în timpul domniei sale s-a făcut
înregistrarea tuturor pămîntulur şi au fost stabilite dările,
care pînă atunci erau percepute în mod samavolnic.
Aforismele care i se atribuie sînt numeroase şi răspîndite
în opera multor poeţi. în culegerea de faţă marea majoritate
a fost selectată din Ghăbus-năme, unde capitolul V I I I îi este
dedicat în întregime.
(Citat: A N U S IIIR V A N ): 9 - 1 0 ; 171; 442-443; 462;
498; 747; 863-865; 1004-1006; 1062; 1183-1184; 1602;
1612; 1642; 1838; 1879; 1964; 2073; 2211; 2249; 2379;
2394-2395; 2466; 2531; 2692; 2728; 2753; 2877; 2956;
3051-3052; 3102; 3172; 3881;4057-4059; 4118; 4177;
4278; 4500; 4536.
A N V Ă R I, Auhad-ad-din Mohammad ibn Mohammad. S-a
născut la Havaran (Khorassan) şi a murit în a doua parte
a secolului X II.
Jumătate din viaţă şi-a petrecut-o în anturajul selgiukului
Sangiar, slăvindu-i măreţia în versuri. A avut o influenţă
mare asupra creaţiei poeţilor din următoarele secole, care
l-au supranumit apostol al panegiricului, versurile sale fiind
modele ale genului. Considerat de aceiaşi confraţi ca ferici
pentru poziţia ocupată la curte, adesea răzbate, totuşi, din
versurile sale nemulţumirea faţă de starea de dependenţă
materială şi spirituală în care a fost silit să scrie.
Cu solide cunoştinţe în toate domeniile ştiinţelor timpului,
căpătate încă din şcoală (astronomie, cosmogonie, matema
tică, astrologie, filosofie), nu s-a considerat niciodată poet.
A lăsat o bogată moştenire literară.
(Citat: A N V A R I): 395; 984; 1807; 3816.
A S A D I TU ŞI, Abu-Mansur (N a s r) ’A li ibn Ahmad
Asadi, mai cunoscut sub numele de Asadi Tuşi. S-a născut
461 IND ICE DE A U T O R I
la începutul secolului X I şi a murit la sfîrşitul anilor optzeci

ai aceluiaşi secol (unele izvoare precizează anul 1073/74).
Datele biografice sînt foarte sărace. Se cunoaşte că datorită
condiţiilor grele materiale a fost nevoit să rătăcească prin
tot Iranul de vest în căutarea unei slujbe.
Asadi Tuşi a scris un poem celebru, Cartea despre Garsasp
(Garsasp-nâme), inspirat din eposul vechiului Iran. Tot el a
scris un preţios dicţionar al limbii persane — Lughat-i furs.
Se consideră că Asadi Tuşi este creatorul genului monăfere
(disputa) în literatura persană.
(Citat: A S A D I T U Ş I): 1 8 -1 9 ; 90; 142; 270; 277; 410;
465; 502; 590-591; 710; 729-730; 860; 921; 1065; 1193;
1311; 1352; 1384-1387; 1418; 1470; 1544; 1559; 1562; 1586;
1694; 1804; 1851; 1909-1911; 1981; 2043; 2045; 2127-2128;
2295; 2342; 2613-2614; 2731; 2755; 2949; 3056-3057;
3103; 3121-3123; 3199-3201; 3323; 3361-3362; 3512-
3513; 3607; 3632; 3672; 3682; 3717-3718; 3759; 3766;
3946; 3996; 4094; 4102; 4139; 4162; 4178; 4191; 4238;
4245; 4257; 4404-4406; 4503-4504; 4539.
ASCrIADI, Abu-Nazar Abdolaziz ibn Mansur din Merv
(sau din Herat). A murit dn anul 1040/41. A făcut parte din
şcoala lui ’ Onsori. Din divanul său s-au păstrat puţine versuri,
în creaţia sa forma a dominat conţinutul.
(Citat: A S G IA D I): 2341.
A TTĂ R , Farid-ad-din Abu-Hamed Mohammad ibn Abu-
Bakr Ebrahim ibn Mostafa. Datele despre viaţa sa sînt
nesigure. Se presupune că s-a născut în jurul anului 1119 la
Nişapur, iar anul morţii nu se cunoaşte. Este unul din impor
tanţii poeţi sufi.
I se atribuie, tradiţional, un număr de 66 poeme şi încă
douăsprezece opere poetice ce ar fi însumat 45 000 distihuri.
Acest lucru a întîrziat pe de o parte editarea operei, iar pe
IND ICE DE A U T O R I 462
de alta s-a acreditat ideea că ar fi existat nu mai puţin de

trei poeţi cu acelaşi nume literar (takhallos).
Dintre poemele sigure ca aparţinînd lui Attăr cităm:
Limba păsărilor (Mantigh-at-tayr), Cartea dumnezeiască
(Ilahi-năm e), Cartea chinurilor ( Mosibat-năme). De o largă
popularitate s-a bucurat şi se bucură Cartea sfaturilor (Pand-
năme).
în afara unui divan care conţine gazeluri şi qasîde, Attăr
a alcătuit o culegere de catrene (peste 2000), sub titlul
Mokhtar-năme, selectate din întreaga sa operă.
(Citat: A T T A R ): 23; 157; 203; 227; 315; 368-369; 422;
466; 483, 670; 740; 781; 1019; 1068; 1195-1196; 1250;
1403; 1420; 1587; 1665; 1915; 1982-1983; 2050-2051;
2130-2131; 2151; 2305; 2539; 2924; 3059; 3088; 3126-3128;
3174; 3214-3216; 3558-3559; 3609, 3635; 3656; 3673
3799; 3907; 4005-4006; 4217; 4284; 4359; 4411-1413.
A U H AD -A D -D IN K E R M Ă N I, Abu-Hamid. A murit în
anul 1298. Din opera sa se cunoaşte, pe lingă puţine fragmente
de poezii, poemul Felinarul sufletelor (Misbah al-aroăh), care
face parte, conform tradiţiei epocii, din seria de poeme care
poartă cititorul într-o călătorie alegorico-mistică prin lumi
necunoscute, motiv pentru care a fost comparat cu Divina
Comedie a lui Dante.
Şi acest poem, cum probabil întreaga activitate de literat
şi teolog, a făcut ca autorul să fie urmărit pentru erezie,
cu atît mai mult, cu cît el a fost adeptul propovăduitorului
panteismului din Islam, maurul spaniol al-’Arabi.
(Citat: A U H AD -A D -D IN K E R M A N I): 32.
A ZR A G H I, Abu-l-Mahăsin Abu-Bakr Zayn-ad-din. Anul
naşterii necunoscut, a murit înainte de anul 1072/73.
Activitatea poetică îi este legată de curtea unor cîrmuitori
ocali din dinastia selgiukizilor, cărora le-a închinat majori
tatea poeziilor. A continuat tradiţia panegirică a cercului

literar de Ia curtea din Ghazna.
(Citat: A Z R A G H I): 1015.
BĂBĂ TĂH ER, cunoscut şi sub numele de Babă Tăher

Uriăn. Se bănuie că. s-a născut în jurul anului 1000 la Hama-
dan şi a murit în acelaşi oraş după anul 1055/56.
Babă Tăher face parte din rîndul primilor poeţi care au
scris catrene, însă în alt metru faţă de clasicul roba’i, de
aceea ele se numesc dobeiti ( două distihuri). Se consideră că
această caracteristică le leagă de poezia persană veche.
Deşi a fost instruit, martore sînt tratatele sale scrise în
limba arabă, Bâbâ Tăher a folosit în poezie o limbă simplă,
populară, uneori chiar dialectul lur (lo r i). Aceasta a fost
cauza pentru care nomazii l-au considerat drept sfînt al lor.
(Citat: BABA T Ă H E R ): 805.
BAIAZ1D BESTAMI, Baiazid (Abu-Yazid), a murit
în anul 874.
(Citat: B A IA Z ID B E STA M I): 1070.
B A K IIT Y Ă R -N Ă M E (Povestea celor zece viziri) — lucrare
cu caracter programatic şi care înmănunchiază poveşti despre
daunele aduse de hotărîrile nechibzuite. Lucrare în proză
cu un mare număr de versuri cu valoare aforistică. A circulat
în diferite redacţii şi variante
Poetul şi savantul Sams-ad-din Mohammad Daghăyk;
Marvazi a fixat-o în scris la începutul secolului X II.
(Citat: B A K H T Y A R -N A M E ): 334; 457; 518; 625; 646;
696; 788; 807; 942; 987; 1178; 1338; 1465; 1747; 2210; 2577;
2606; 2952; 3076; 3290; 3430-3431; 3492-3495; 3572 —
3573; 3664; 3828; 3886; 4077; 4300.
BODGHISI, Hanzala, unul din primii poeţi persani din
a cărui operă sînt cunoscute numai opt versuri, înregistrate
de cele mai vechi lazkere (antologii poetice). Este singurul poet

cunoscut din timpul Dinastiei Taheride (824 — 873). Ca an
al morţii s-a propus 836, dar şi 862.
(Citat: B O D G H ISI): 779; 2202.
D A G H IG H I, Abu-Mansur Mohammad ibn Ahmad. S-a

născut pînă la jumătatea secolului X şi a murit între 976 —
981. A fost originar din Tus (după alte izvoare — din Balkh,
Buhara sau Samarkand).
Poet renumit din ultima perioadă a epocii samanide.
Importanţa lui pentru cultura iraniană nu constă atît în
nivelul artistic al liricii scrise, care o depăşea pe cea a con
temporanilor, ci încercării sale de a crea o epopee naţională
iraniană. Ferdousi, reluînd ideea lui Daghighi de a compune
un Sah-năme, a inclus din creaţia acestuia o mie de versuri.
(Citat: D A G H IG H I): 196; 1122-1123; 2966; 3195;
3953; 3976.
F A R A L A V I, Abu- Abdallah ibn Musa Faralavi. Contem

poran cu Rudaki şi Sahid Balkhi. Nu se cunosc date biogra
fice. Prin numărul însemnat de citate din creaţia sa, răspîn-
dit în diverse dicţionare, se poate trage concluzia că a fost
unul dintre importanţii poeţi ai epocii sale.
(Citat: F A R A L A V I): 1483; 3173.
F Ă R IĂ B I, Zăher-ad-din Abu-l-Fazi Tăher ibn Mohammad
din Fariab (mic sat din Khorassan), cunoscut în literatură
cu numele de Zăher Făriăbi. S-a născut în jurul anului 1156
şi a murit in 1201 — 1202 la Tabriz.
în anii tinereţi a slujit un timp în Khorassan pe lîngă
unii cîrmuitori locali selgiukizi. Restul vieţi a peregrinat pe
întreg teritoriul Iranului ca poet de curte.
(Citat: F A R IA B I): 2684.

F A R R O K H I, Abu-l-Hasan ’A li ibn Giulug din Sistan.
A murit în 1037/38. A provenit din pătura de jos, aceasta
explicînd şi anii tinereţii duşi în lipsuri şi cu speranţa de a
ajunge în cercul poeţilor de la curtea gaznavizilor. Admis
la curtea lui Mahmud în anul 1015, el nu va găsi, totuşi,
bucuria creaţiei.
Mai liric şi mai sincer decît ceilalţi poeţi din Ghazna,
cu o muzicalitate şi măiestrie mai pronunţată, el şi-a apropiat
într-o măsură foarte mare poezia populară, folosind o limbă
simplă şi împrumutînd multe din zicalele şi proverbele care
circulau în epocă.
A fost considerat de posteritate cel mai talentat poet de
la curtea lui Mahmud. Divanul său numără mai mult de
9000 versuri. Elegia fmarsiej la moartea lui Mahmud este
un model al genului.
(Citat: F A R R O K H I): 329; 460; 702; 810; 1263; 1269;
1346; 1511; 1907; 2304; 2612; 2893; 2899; 3198; 3631;
3641; 3765; 3843; 4091-4093; 4283; 4505-4506; 4531.
FERDOUSI, Abu-l-Ghăsem Mansur (Hasan, Ahmad)j
originar din Baj, suburbie a oraşului Tus. S-a născut între
anii 932 — 941, a murit între anii 1020 — 1026.
Ferdousi este prima mare figură a literaturii persane.
A dus la capăt intenţia lui Daghighi şi a altora de a scrie
epopeea naţională iraniană. Aceasta, purtînd titlul de Cartea
regilor (i§ăh-nâme), s-a vrut o cronică a istoriei popoarelor
de pe întreg teritoriul Iranului, începînd cu apariţia primului
om pe pămînt şi terminînd cu cucerirea ţării de către arabi
(651)
Săh-năme-ul se compune din trei părţi distincte, întocmai
tradiţiei care s-a păstrat pînă în secolul trecut, şi anume:
mitologică, legendară (eroică) şi istorică. Deşi de obicei se
spune că are 120 000 versuri, în realitate volumul nu depăşeşte

100 000. Sah-nâme-ul apare ca un tot datorită faptului că o
parte din eroi se întîlnesc în mai multe capitole (de exemplu
Rostam este prezent în nu mai puţin de cincisprezece), frag
mentarea pe epoci sau perioade neîngreunînd lectura.
Ferdousi este cunoscut, în special în Europa, prin legenda
cu privire la deteriorarea relaţiilor sale cu sul tanul Mahmud
în momentul cînd îi dedică şi prezintă cea de a doua versiune
a epopeii şi care a constituit cauza scrierii celebrei satire sau
scrisori (tradusă în limba română de G. Coşbuc prin filieră
germană). Astăzi se pune la îndoială paternitatea satirei.
Săh-năme-ul a avut două redacţii, prima din 994, ultima,
din 1009 — 1010, fiind cea cunoscută de noi.
Din însăşi relatările contemporanilor (destul de sărace)
şi ale poetului rezultă că el n-a slujit la curte şi că a lucrat
la epopee treizeci şi cinci de ani. în afara epopeii, Ferdousi
nu a scris mult, sau cel puţin nu se cunoaşte încă. în ceea
ce priveşte poemul Yusuf şi Zoleykha, inspirat de sura a
douăsprezecea din Coran, astăzi nu i se mai atribuie.
, (Citat: FE R D O U SI): 1 2 -1 6 ; 154; 198-200; 312; 328;
374; 419-420; 444-447; 463; 499-501; 603; 615-616;
660; 681; 723 — 725; 738; 750; 809; 819; 839; 868 — 872; 983;
991-992; 1012-1014; 1052-1053; 1063-1064; 1126-1130;
1191; 1248 — 1249; 1253-1254; 1275-1278; 1306; 1308 —
1310; 1345; 1350-1351; 1365; 1383; 1412; 1423; 1441; 1472;
1492-1494; 1520-1524; 1584-1585; 1604; 1656-1657;
1667; 1675-1676; 1704; 1839; 1886-1905; 1975-1980;
2031-2035; 2041; 2101; 2126; 2147; 2150; 2171-2173;
2185; 2216-2217; 2275 — 2276; 2319;2397 — 2398; 2467;
2534-2535; 2595-2596; 2657; 2664; 2678; 2729-2730;
2754; 2836-2842; 2873; 2886-2887; 2904 — 2905; 2920;
2935; 2957; 2993; 3006; 3055; 3118-3120; 3196-3197; 3334;
3357-3360; 3394 — 3395; 3417-3418; 3442 — 3448; 3511;

3535-3536; 3548-3553; 3580; 3629-3630; 3654; 3697;
3762; 3764; 3798; 3814; 3821; 3840-3842; 3879;
3885; 3914; 3927-3928; 3969; 3991-3995; 4085; 4089 —
4090; 4100-4101; 4120; 4161; 4214; 4222-4223; 4281-
4282; 4308 — 4329; 4340; 4368 — 4370; 4393 — 4403; 4502;
4530; 4538.
GHĂBUS-NĂME reprezintă una din cele mai populare

cărţi de învăţătură din Orientul islamic. Ghăbus-năme este
totodată cea mai veche lucrare în proză cu caracter didactic
cunoscută în literatura persană.
Autorul acestei cărţi, Kay-Ghăbus (Qăbus) sau, mai com
plet, ’Onsur al-M oali Kay-lCaus ibn Ishandar, s-a născut în
anul 1021 şi a murit în anul 1098. A fost urmaşul unor
cîrmuitori ai Tabarestanului (provincie la sudul Mării Caspice)
Ghăbus-năme a fost denumită şi Carte de învăţătură ( Naşi-
hat-năme) şi a fost scrisă de autor în memoria înaintaşului
său, celebrul om de litere şi recunoscut stilist de limbă arabă
Ghăbus ibn Vosmgir (976—1012), la opera căruia se fac
nenumărate trimiteri.
Această carte de învăţătură, scrisă spre folosinţa fiului,
a devenit imediat populară datorită stilului şi limbii accesibile
în care a fost compusă. Caracteristica prozei persane din
perioada clasică, de a include un mare număr de versuri, se
păstrează şi în acest caz.
(Citat: G H A B U S-N A M E ): 41; 102; 159; 177; 246; 285 -
286; 307-309; 354; 364; 384; 401; 439; 508; 515-516;
529; 597; 624, 649; 677; 722; 737; 773-774; 835; 888; 933;
952; 962; 1031-1032; 1163-1167; 1211 —1213; 1235; 1257;
1317-1318; 1357; 1395-1396; 1408; 1416; 1431; 1448;
1481-1482; 1513-1515; 1528; 1552; 1597-1600; 1684
1746; 1792; 1819; 1937 — 1943; 2001-2007; 2029; 2069;

2084; 2106—2108; 2227; 2246-2247; 2260; 2317; 2423-
2427; 2463; 2482; 2552-2553; 2631; 2661; 2700; 2744; 2775;
2795-2796; 2864 — 2866; 2885; 2895; 2927; 2939; 2947 —
2948; 2960; 2983-2986; 3013— 3015; 3022; 3049; 3074-
3075; 3146-3148; 3282-3289; 3376-3377; 3490-3491;
3527-3528; 3541; 3571; 3680-3681; 3716; 3731; 3754;
3782 — 3784; 3790 — 3791; 3807; 3819; 3858; 3902; 3910;
3918; 3942; 4042; 4076; 4113; 4157; 4166-4170; 4221; 4236;
4260; 4363-4364; 4376; 4479-4486; 4516; 4528.
G H A M A R I G IU R G IĂ N I, Abu-l-GhăsemZyâd ibn Moham-
mad al-Ghamari al-Giurgiâni (din Gorgan). Poet din timpul
lui Ghăbus ibn Vosmgir. Nu se cunosc nici un fel de date
biografice. Moştenirea sa literară se cifrează la circa 60 ver
suri.
(Citat; G H AM ARI G IU R G IA N I): 2170.
GHĂSEMI, poet şi filosof, cunoscut şi sub numele de
Ghâsemi Anvăr. Datele referitoare la viaţa lui Ghăsemi sînt
mai mult decît sărace. Izvoarele menţionează că era originar
din Azerbaidjan (din Tabriz sau Sarab) şi că a fost unul din
cei mai instruiţi şi mai mari gînditori ai epocii. A trăit în
cîteva din centrele culturale ale timpului, printre care Herat
ei Samarkand şi a murit în surghiun la Horgerd (în Giam)
în anul 1434.
Legat de religie prin activitatea sa, Ghăsemi a lăsat
posterităţii o operă filosofică pe cît de întinsă, pe atît de
variată. Poemele sau tratatele sale oferă întregii iranistici
tabloul cel mai cuprinzător al mişcării de idei din secolul
XV.
(Citat; GHĂSEM I); 40; 266; 318-319; 436; 718; 745;
766-770; 928-930; 951; 975; 1072; 1102-1105; 1176;
1272; 1439-1440; 1581; 1610; 1731-1741; 1773-1774 ;

1801; 1932; 2181-2183; 2575; 2583; 2859-2861; 3089;
3327; 3413; 3426-3428; 3568; 3811; 3833; 3951-3952;
4271; 4297; 4470.
CrIAMI, Nur-ad-din Abdarrahman Abu-l-Hasan, ultimul
clasic al poeziei persane.
S-a născut la 7 noiembrie 1414 în orăşelul Giam din Kho-
rassan. Şi-a desăvîrşit studiile la Herat şi Samarkand, deve
nind unul din erudiţii epocii, recunoscut pînă în India, pre
ţuit de cîrmuitorii Dinastiei Ak-Koyunlu, duşmanii timuri-
zilor, sau de Baiazid al II-lea sultanul Imperiului Otoman,
cu care a purtat corespondenţă sau le-a dedicat lucrări.
Giami este unul din puţinii creatori persani care s-a
bucurat de o largă popularitate încă din timpul vieţii. Cunos
cute şi comentate au fost tratatele sale teologice despre regu
lile îndeplinirii ceremoniilor religioase. A mai scris lucrări de
filosofie a sufismului sau despre viaţa unor personalităţi
ale acestui curent mistic.
în creaţia artistică a lui Giami se observă un fapt aparte
— lucrările cele mai ample, poemele, de fapt romane în ver
suri, au fost scrise în ultima parte a vieţii. Versurile lirice
le-a strîns într-un divan în 1479. Cu prima parte a poemului
Lanţul de aur (Silsilat az-zahab), In 1472, începe apoteoza
creaţiei sale Şapte tronuri (H aft ourang), ciclu cunoscut şi
sub titlul Ursa Mare. Urmează apoi prelucrările marilor
teme (nazire) Salaman şi Absal, Yusuf şi Zoleykha, apoi
Layli şi Magnun şi Cartea despre înţelepciunea lui Alexandru
( Khirad-năme-ye Iskandari).
Cu alt caracter tematic Giami scrie tot în aceşti ani poe
mele filosofico-didactice, ca părţi din Lanţul de aur, Darul
celor liberi (Tuhfat al-ahrar) şi Mătăniile celor cinstiii (Sub-

hat al-abrar).
Giami a murit la 9 noiembrie 1492 la Herat.
(Citat: G IA M I): 37-39; 100-101; 130-131; 212-213;
284; 342; 345; 353; 414; 437-438; 454-456; 469-470;
477; 492-493; 537; 596; 623; 659; 673; 675; 711-712;
735-736; 771-772; 815; 820-821; 830-833; 843; 857;
861; 887; 903; 931-932; 940-941; 961; 976 — 977; 986;
1001; 1030; 1106; 1147-1162; 1173; 1177; 1210; 1225;
1270; 1285; 1330; 1394; 1406-1407; 1430; 1464; 1506-
1508; 1551; 1618-1620; 1661-1662; 1742-1743; 1788;
1803; 1824-1825; 1853; 1877-1878; 1933-1936; 1997-
2000; 2037; 2061-2068; 2083; 2105; 2138; 2190 — 2191;
2201; 2205; 2226; 2240; 2259; 2283; 2315-2316; 2329-2331;
2415-2421; 2454; 2457; 2462; 2481; 2519; 2600; 2629 —
2630; 2682; 2698-2699; 2743; 2830; 2862-2863; 2918-
2919; 2977-2982; 3004-3005; 3010-3012; 3019; 3034-
3035; 3046-3048; 3073; 3106; 3271-3279; 3332; 3429;
3481-3489; 3526; 3569-3570; 3586;3599;3615-3618;
3647-3648; 3659; 3686-3687; 3720-3721;3777-3781
3805-3806; 3892; 3901; 3909; 3917;3941;3958; 3963
4037-4041; 4097 — 4099; 4112; 4149; 4165; 4196—4197;
4210, 4213; 4234-4235; 4255-4256; 4259; 4270; 4318,
4362; 4375; 4472-4478; 4514-4515; 4545-4548.
GIAMI. Bahărestan (Grădina prim ăverii). Unica lucrare
în proză, dar incluzînd numeroase versuri, Giami a scris-o
în anul 1487.
Bahărestan-ul a fost compus de autor drept carte de lec
tură, cu un profund caracter didactic, pentru Zya-ad-din
Yusuf, singurul său fiu rămas în viaţă.
Se consideră că Giami a încercat să-şi dea măsura talen

tului într-o întrecere cu Saadi, luînd Golestăn-ul acestuia
drept model, cu atît mai mult, cu cît în epocă era socotit o
culme a desăvîrşirii prozei în limba persană.
Bahăreslân-n\ se compune dintr-o prefaţă şi opt capitole
(grădini), urmate de o postfaţă. De remarcat că în capitolul
V I I (Păsările care culeg rime în imaginara grădină a cuvin
telor şi care compun cîntece în trestia de zahăr a poeziei) se
găseşte o scurtă istorie a poeziei persane, cu multe exemple,
şi care demonstrează, comparativ cu valorile consacrate şi
admise astăzi, siguranţa judecăţii autorului.
(Citat: GIAM I, Baharestan): 676; 744; 834; 858; 1373;
1594; 1744-1745; 2302; 2422; 2576; 2589-2590; 3145;
3175; 3280-3281; 4298-4299.
GORGANI, Fakhrid-din Assad din Gorgan. S-a născut
la începutul secolului X I. A slujit la curtea cîrmuitorului
Isfalianului.
Unica lucrare rămasă de la acest poet este poemul Vis
si Rămin. Subiectul, aşa cum menţionează autorul însuşi,
a fost luat din legendele vechi iraniene. Deşi s-a bucurat de
popularitate în special în păturile largi ale cititorilor, poemul
nu s-a răspîndit decît cu întîrziere în toate provinciile. în
primul rînd Vis şi Rămin a fost considerată o creaţie care
depăşeşte bunul simţ, deşi ea nu oferă cititorului decît
întîmplările ce se petrec la palat, văzute şi judecate cu ochii
şi mintea omului de rînd.
Vis şi Rămin a fost una din marile capodopere desco
perite nu de mult de iranistica europeană şi care i-a fixat
definitiv locul aparte pe care îl ocupă azi în literatura
persană.
(Citat: G O R G A N I): 20; 201; 279; 544-545; 780; 935;

1016; 1066; 1079; 1085; 1194; 1312; 1366-1367; 1419;
1479; 1496; 1644; 1713-1715; 1780; 1790; 1868; 2021;
2047; 2537; 2570; 2665; 2679; 2931; 3058; 3124; 3203-3206;
3449-3450; 3543; 3554; 3634; 3698; 3887; 4141-4142;
4179; 4215; 4407.
IIĂFEZ, Sams-ad-din Mohammad. S-a născut în 1325/26,

după alte izvoare în 1317/18, la Şiraz, unde şi-a petrecut
aproape întreaga viaţă. A murit în 1390.
După legendă, Hăfez a avut o copilărie mai puţin fericită
şi o tinereţe dusă în nevoi materiale. Cu toate acestea, el a
primit o instrucţie solidă, a studiat ştiinţele timpului. înzes
trat cu o memorie ieşită din comun (takhallos-ul hăfez îl
desemnează pe acela care a memorat Coranul), Hăfez va fi
creatorul cel mai de seamă al liricii persane, ducînd gazelul
pe culmile perfecţiunii.
Deşi a fost în slujba cîrmuitorilor din Şiraz într-o perioadă
extrem de agitată din istoria Iranului, acest lucru nu a
influenţat decît într-o măsură nesemnificativă creaţia poe
tului. Mărturie stă divanul, care în afară de cîteva qît’a-uri
(fragmente), catrene, două qasîde şi două masnavi (unul
dintre ele fiind Sâlti-nâme) nu conţin decît gazeluri, genul
prin excelenţă liric al poeziei persane.
Dacă astăzi cele mai bune catrene i se atribuie geniului
lui ’ Omar Khayyăm, acelaşi lucru se întîmplă cu gazelurile
care, în convingerea multora, nu pot fi ieşite decît de sub
pana lui Hăfez. Cum această atribuire s-a făcut în decursul
cîtorva secole, alcătuirea unui divan Hăfez constituie şi la
ora actuală o problemă pentru iranistică.
(Citat: H Ă FE Z): 33; 323; 399; 413; 432; 505-506; 520;
604; 610; 621; 658; 880; 938-939; 969-971; 993; 1095-
1 097; 1205; 1233; 1427; 1617; 1721-1722; 1770;

1772; 1872-1874; 2023-2024; 2078; 2149; 2308-2309;
2358-2360; 2410-2411; 2696; 2761-2762; 2803; 2855—
2856; 3020; 3031; 3245-3246; 3337-3338; 3475-3477;
3644; 3773-3774; 3800; 3818; 3827; 3853-3856; 3899; 3903;
3916; 3920; 4146; 4184-4185; 4193; 4202; 4216; 4229;
4350-4351; 4456-4460.
IB N SINÂ, Abu-’AU Hossein ibn Abdallah ibn Şină,

cunoscut in Europa cu numele de Avicenna.
S-a născut în anul 980 în satul Afşana de lîngă Buhara.
De mic copil a făcut studii serioase în domeniile ştiinţelor
exacte, filosofiei şi medicinii, astfel că la optsprezece ani a
devenit un medic renumit la curtea samanizilor. După căderea
acestora s-a stabilit în Khorezm. Urmărit de sultanul Mahmud
pentru vina de a fi refuzat să-l slujească, este nevoit să se
refugieze în vestul Iranului, unde a dus o viaţă agitată (numit
vizir, apoi obligat să se ascundă pentru a-şi salva viaţa,
îşi recapătă demnităţile). A murit şi a fost înmormîntat la
Hamadan în anul 1037.
Ibn Şină rămîne în cultura iraniană cea mai mare şi tipică
figură de savant enciclopedist. Opera sa scrisă în domeniul
medicinii a influenţat şi studiul acestei ştiinţe în Europa
evului mediu, unde Canon-ul a servit drept manual. Ibn
Şină a scris şi poezie, în limbile arabă şi persană, dar numă
rul versurilor este foarte mic.
(Citat: IB N Ş IN A ): 298; 327; 2340; 4334-4339.
IB N Y A M IN , Am ir Mahmud ibn amir Yamin-ad-din
Tugrai, sau cum mai e cunoscut, ibn Yamin (1286 — 1368),
s-a născut la Fariumad în Khorassan.
îbn Yamin a trăit într-o epocă de mari frămîntări poli

tice în care a fost direct implicat. în 1342, în timpul unei
lupte, şi-a pierdut unicul exemplar al manuscrisului divanului,
ceea ce a făcut ca să-l recompună din memorie. în prima
variantă divanul conţinea toată creaţia sa poetică.
Rămîne ca un maestru al genului qît’a. Qasîda lui, ca poet
profesionist, nu se distinge prin calităţi artistice deosebite.
(Citat: IB N Y A M IN ): 333; 521; 1054; 1415; 1428; 1558;
1595-1596; 1638; 1702; 1782; 1875; 2019; 2287; 2412;
2478-2479; 2588; 2605; 2686; 2719; 2806; 3003, 3663;
4233; 4465.
KAM ĂL K H U G IA N D I, Kamăl-ad-din (K am âl) Mas'ud

s-a născut la Khogent, de unde şi Khugiandi ca nesba.
A trăit mare parte din viaţă la Tabriz unde a cucerit o
mare popularitate ca poet şi ca seikh sufi, avînd numeroşi
adepţi. Patru ani îşi pierde libertatea, fiind luat în robie în
urma unui atac al unui han din Hoarda de Aur. Reuşeşte să
se întoarcă la Tabriz în 1385, unde a şi murit între 1390 — 1401.
Lirica lui Kamâl Khugiandi a fost preţuită de contem
porani, iar ulterior a cunoscut o răspîndire nefirească în
Asia Centrală. Se explică acest lucru şi prin apropierea
poeziei sale de creaţia populară.
(Citat: K A M A L K H U G IA N D I): 317; 400; 522; 605;
1271; 3045; 3270; 3593; 4471.
K A S Ă ’ I, Abu-l-Hasan ( Abu-Ishak?). Originar din Merv,
s-a născut în anul 953. Pînă Ia bătrîneţe a proslăvit în
versuri pe samanizi, abbasizi sau pe sultanul Mahmud, apoi
şi-a schimbat concepţia religioasă. A dus mai departe o
viaţă de ascet cu serioase înclinaţii spre misticism. Rămîne
unul dintre poeţii importanţi ai epocii.
(Citat: K A S A I): 2339; 4392.
KH Ă G H Ă N I, Afzal-ad-din Badil (Ibrahim ) ibn ’A li din

Şirvan. S-a născut între anii 1120 — 1122 şi a murit între
anii 1198-1199.
A făcut parte din cercul poeţilor de curte ai şirvanşahilor,
cîrmuitori ai Iranului de nord-vest. Cu toate acestea, prin
creaţie are strînse legături cu şcolile poetice din Khorassan.
Poezia lui Khăghăni şi în special qasîda arată tendinţa
sa de îngreunare şi complicare a versului. Faptului că i-a
fost mamă o sclavă creştină i se datorează cunoaşterea unor
tradiţii biblice din ale căror simboluri, uneori citate din texte
sacre sau rugăciuni, le-a introdus în poezia persană.
Deşi poet de curte, astăzi se consideră că n-a fost un
simplu „meseriaş", ci un maestru original, genial chiar. Odele
scrise n-au fost, conform tradiţiei, doar întru slăvirea stăpî-
nului. El le încarcă cu învăţături şi sfaturi şi nu rareori gă
seşte ocazia să introducă şi satira.
Remarcînd doar că Rumi şi Ilăfez au fost influenţaţi de
versurile lui Khăghăni e suficient pentru a sublinia valoarea
şi locul său în literatura persană.
(Citat: K H Ă G H Ă N I): 300; 653; 751-752; 804; 1020 —
1021; 1086; 2875; 2994; 3598; 3888; 4285.
K H A Y Y Ă M , Abu-l-Fath ’Omar ibn Ibrahim. S-a născut
la Nişapur la 18 mai 1048. A fost celebru astronom, mate
matician şi filosof, recunoscut încă din timpul vieţii. Pe lîngă
lucrările ştiinţifice scrise aproape toate în limba arabă,
Khayyăm a compus roba’i -uri (catrene). El a scris puţin şi
într-un stil foarte laconic, ceea ce a dus la învinuirea sa de
„zgîrcenie", avîndu-se în vedere activitatea şi cunoştinţele
din alte domenii. Vechii autori nu indică numele lui Khay
yăm printre poeţii incluşi în antologiile lor. Celebritatea
căpătată atît de tîrziu îşi are originea în Europa, unde în
ultimul secol s-au efectuat numeroase traduceri.
în prezent continuă discuţiile cu privire la atribuirea

unui imens număr de catrene lui Khayyăm.
Se consideră că poetul a murit în iarna sau primăvara
anului 1122 în oraşul natal.
(Citat: K H A Y Y A M ): 173; 281; 301-304; 412; 546-547;
654-655; 695; 720; 726; 753-757; 873-876; 953-957;
968; 996; 998; 1022; 1057; 1137; 1175; 1246; 1332; 1424-
1425; 1615; 1716, 1785; 1921-1922; 2056; 2116-2118;
2155; 2174-2176; 2345-2351; 2406; 2515; 2542; 2597;
2619; 2694; 2757 —2758; 2850; 2932; 2996; 3233; 3369-3370;
3412; 3544; 3562; 3643; 3845-3850; 3889; 4072; 4180;
4264-4267; 4275-4277; 4287-4293; 4309-4314; 4341 —
4348; 4532.
KH O S R A V A N I, Abu-Tâher at-Tayib ibn Mohammad,
poet din secolul X, originar din Khorassan.
(Citat: K H O S R A V A N I): 115; 823; 967; 1413; 2040;
4537.
KH O SRAVI, Abu-Bakr Mohammad ibn ’A ii al-Khosravi,
a fost originar din Saraks şi a murit în anul 1002. A făcut
parte din cercul poetic de la curtea emirului zyarid Sams-ul-
Maali Ghăbus ibn Vosmgir (976—1012).
(Citat: K H O S R A V I): 2603; 2835.
KHOSROU D E H LA V I, A m ir Khosrou ibn Yamin-ad-din
Abu-l-Hasan din Delhi. S-a născut în oraşul Patiali în 1253
şi a murit în 1325. A fost poet de curte pe lîngă şapte sultani
de Delhi pe care i-a slujit în lunga sa viaţă.
Khosrou Dehlavi a fost cel mai important poet de limbă
persană din India. Creaţia lui se încadrează epocii cînd
această literatură îşi căpătase deja dreptul la o existenţă de
sine-stătătoare.
Opera scrisă de Khosrou Dehlavi este foarte întinsă
(400 000 versuri) şi se compune din lucrări literare şi ştiin
ţifice. Din cele zece poeme, cinci fac parte din hamse (cinci
poeme) şi au fost scrise între 1298 — 1301 Numai lirica, la
rîndul său, formează cinci divanuri intitulate Darul tinereţii,
M ijlocul vieţii, Deplinătatea desăvirşirii, Bestul cel ales şi
Limita desăvirşirii. Numărul gazelurilor rămase de la poet
este în jur de 2000.
Important pentru literatura persană rămîne faptul că
Khosrou Delilavi a introdus o serie întreagă de subiecte
„indiene" în această literatură. El mai este şi autorul unor
lucrări în proză, cum ar fi — Istoria ’A lizilor (Tărihh-e
’alăij, Comoara biruinţelor (Hazăin-ul-futuh), Incomparabilul
Khosrou ( ’lgăz-e khosravi).
(Citat: KHOSROU D E H L A V I): 176; 183; 229; 259;
382; 435; 451-453; 485-487; 507; 594-595; 611; 622;
734; 786-787; 985; 1028-1029; 1071; 1142-1144; 1209;
1234; 1305; 1316; 1447; 1564-1565; 1797; 1818; 1840;
1852; 1928; 2059-2060; 2290-2291; 2312; 2413-2414;
2480; 2518; 2550; 2818; 2857; 2946; 2959; 2992; 3069;
3105; 3142; 3253-3263; 3479; 3545; 3639-3640; 3645;
3703; 3729-3730; 3940; 3950; 4024-4026; 4111; 4466-
4469; 4513; 4527.
MA’N A V I, poet din secolul X, originar din Buliara. A

trăit la cumpăna dintre milenii, atît sub Dinastia Samanidă
cît şi sub ghaznavizi. Numărul versurilor cunoscute ca apar-
ţinîndu-i este de opt.
(Citat: MA’N A V I): 1124.
MANUCEHRI, Abu-n-Nagm Ahmad ibn Ghus (Yakub?)
ihn Ahmad din Damghan. A murit în jurul anului 1040.
A fost poet la curtea lui Mas’ud, fiul lui Mahmud. Influ
enţat de poezia arabă preislamică, fapt demonstrat şi de
includerea unor fragmente în limba arabă în poezia sa. A
rămas în istoria literaturii persane ca fin mînuitor al cuvîn-

tului şi stilist de seamă.
(Citat: M AN U C H E H RI): 464; 856; 920; 1229; 1779;
2042; 2288; 2536; 3007.
M A’R tlF I B A L K H I. Nu se cunosc datele naşterii şi
morţii. Contemporan cu Rudaki, a fost poet la curtea sama-
nizilor din Buhara. Din creaţia sa au rămas numai 92 versuri.
(Citat: M A ’R U F I B A L K H I): 990; 1712.
M AS’UD SA’D SALMĂN. S-a născut la Lahore între
1046—1049 şi a murit în 1121. Deşi provenea dintr-o familie
înstărită şi a ocupat, ca şi tatăl său, slujbe importante în
administraţie, viaţa şi destinul său creator au avut un
sfîrşit tragic.
în urma unor clevetiri a fost în două rînduri întemniţat,
şaptesprezece ani fiind rupt de viaţa literară. Cu toate acestea,
rămîne pentru posteritate un maestru necontestat al qasîdei,
pe care a scris-o în spiritul lui ’ Onsori, fără însă a-1 plagia
sau imita. Rămîn memorabile versurile sale scrise în temniţă,
caracterizate printr-un neobişnuit optimism. A influenţat
poezia epocii.
(Citat: MAS’UD SA’ D S A L M A N ): 91; 278; 421; 592;
1047; 1279; 1495; 1543; 1658; 1908; 1984; 2046; 2218;
2286; 2683; 3608; 3624; 3633; 4140; 4192.
M ISRI. Unul din primii poeţi persani din secolele I X —X.
(Citat: M IS R I): 197; 1125; 2274; 2338; 3989; 4390-4391.
MOHAMMAD IBN V A S IF face parte din rîndul primilor
poeţi persani precursori ai lui Rudaki şi pleiadei sale.
Nu se cunosc nici un fel de date biografice. Moştenirea
literară rămasă de la poet este săracă — 38 versuri.
(Citat: MOHAMMAD IB N V A S IF ): 588; 679; 1771;
3760.
MORADI, Abu-l-Hossein ( Hasan?) ibn Mohammad

Moradi din Buhara. A scris versuri în limbile arabă şi per
sană. Se cunoaşte un panegiric în limba arabă închinat
samanidului Nuh ibn Ahmad (914 — 943). Din creaţia sa în
limba persană se cunosc numai patru versuri. La moartea
sa Rudaki a scris o elegie din care s-a păstrat un fragment.
(Citat: M O R A D I): 2337.
MUEZI, Abu-Abdallah Mohammad ibn Abdallah Mu'ezi.
S-a născut la 1048/49, a murit între 1125—1127.
Din anii tinereţii a slujit ca poet la curtea sultanilor
segiukizi Malik-şah şi Sangiar, primind mai tîrziu titlul de
emir al poeţilor (amir-os-so’a ră ). Mare talent poetic, erudiţie
rar întîlnită la alt contemporan, Muezi este poetul care şi-a
închinat ca nimeni altul pînă Ia el şi chiar mai tîrziu întreaga
activitate numai pentru preamărirea dinastiei pe care a
slujit-o.
Divanul său conţine peste 1 000 distihuri. E considerat
azi maestru al descrierii (vasf) şi precursor al neobişnuitei
simplităţi ( sahl-e mumtane’) .
(Citat: M U EZI): 1329; 2732; 3419; 3458; 3537.
M UN&IK, Abu-l-Hasan ’A li ibn Mohammad. Originar
din Termez, a făcut parte dintre poeţii din cea de a doua
jumătate a secolului X şi care n-a creat la curtea din Buhara.
Versurile rămase de la Mung'ik sînt cu puţin peste cinci sute,
majoritatea fragmente de un distih sau două.
(Citat: M U N G IK ): 3441.
NASER KIIOSROU, Abu-Mo'in Năser ibn Hăres. S-a

născut în anul 1004 la Kobadian. După studii temeinice
ajunge într-o înaltă funcţie (supraveghetor asupra strîngerii
dărilor), slujbă pe care a părăsit-o pentru a călători în „cău
tarea adevărului". întreaga viaţă va fi călăuzit de cele două
devize — „cel ce caută găseşte" şi „dreptatea este apoteoza

creaţiunii", ceea ce îl duce la o participare activă ca propovă
duitor al credinţei karmate. Concepţiile sale se vor oglindi
apoi în întreaga operă scrisă pînă la moarte.
Naser Khosrou ia atitudine împotriva despotismului
dinastiei sau nobilimii locale, apără cu înverşunare poporul.
Hăituit ani îndelungaţi pentru concepţiile sale filosofice ce
contraveneau ideilor oficiale ale vremii, poetul moare în
sărăcie în anul 1078 (după alţi autori 1088) în îndepărtatul
sat Yumgan din munţii Pamir, unde se ascunsese.
Naser Khosrou a scris numeroase lucrări cu caracter
religios, filosofic sau etico-didactic şi o valoroasă carte de
călătorii (Safar-nâme). Din divanul ce se pare a fi avut
30 000 versuri astăzi se cunosc puţin peste 11 000. Naser
Khosrou a urmărit în poezie în primul rînd ideea, ceea ce îl
deosebeşte net de epigonii săi.
(Citat: N ASER KHO SRO U): 88; 9 2 -9 4 ; 204-206;
235; 280; 310; 316; 330-331; 340; 370; 375; 411; 423-428;
448; 467; 476; 503; 524-525; 543; 617-618; 684; 719; 825-
827; 840; 922-923; 1055; 1067; 1135-1136; 1197-1201;
1245; 1255-1256; 1304; 1328; 1331; 1368-1370; 1390—
1391; 1442; 1459-1460; 1512; 1537; 1545; 1588-1589;
1607; 1614; 1633; 1678; 1695; 1701; 1763-1764; 1767-1768;
1781; 1812; 1916-1920; 1985-1990; 2017; 2022; 2025;
2027; 2052-2055; 2103-2104; 2152-2154; 2204; 2219 —
2220; 2251-2253; 2298; 2321; 2382-2384; 2401-2405;
2460; 2469-2471; 2502; 2540-2541; 2615-2618; 2674;
2681; 2693; 2733; 2756; 2843-2849; 2900; 2906-2907;
2t38; 2973; 3036-3039; 3060-3061; 3129-3131; 3217-
3232; 3340-3342; 3364-3368; 3422; 3453-3457; 3515—
3517; 3538; 3560-3561; 3595; 3610-3611; 3650; 3657;
3674; 3683; 3699-3700; 3768-3770; 3810; 3954-3955;

4007-4020; 4068-4071; 4103-4104; 4144; 4163; 4224-
4226; 4247-4248; 4258; 4286; 4360; 4414-4437; 4508;
4540-4542.
NEZĂMI, G ia m ă l-a d -d in A b u -M o h a m m a d I lia s ibn Y u s u f.
S-a născut între anii 1138 — 1148 în Gangi, oraş din Azer
baidjan.
Pe Iîngă poezia lirică, Nezami a scris şi un celebru hamse
în decursul a treizeci de ani şi care însumează în jur de 60.000
versuri. Hamse-ul lui Nezami se compune din următoarele
poeme, scrise în ordine — Comoara tainelor (1173 — 1180),
Khosrou şi Şirin (1181), Layli şi Magnun (1188), Cele şapte
frumoase (1197) şi Iskandar-nâme (1203).
Trei din cele cinci poeme sînt romantice — imnuri închi
nate iubirii. Iskandar-nâme, de fapt Alexăndria Orientului,
este aproape în întregime construit pe motive antice.
După anul 1203, cînd hamse-ul este încheiat, poeţi de
primă mărime încep să reia, cîteva secole la rînd, aceleaşi
subiecte şi să-şi constituie opera în jurul lor. Astfel subiec
tele devin clasice pentru hamse.
(Citat: N E ZA M I): 3 4 -3 6 ; 9 7 -9 9 ; 129; 158; 209-210;
239; 324-325; 344; 349-351; 433-434; 450; 468; 491;
517; 528; 593; 638; 645; 685; 717; 731-733; 764; 784-785;
881-886; 902; 905; 926; 958-960; 972-973; 1000; 1027;
1098-1099; 1141; 1206-1208; 1266; 1283; 1315; 1334-1336;
1353-1354; 1371; 1405; 1414; 1436; 1446; 1463; 1501;
1526-1527; 1538-1539; 1550; 1706; 1723-1730; 1784;
1787; 1810; 1815—1817; 1822; 1927; 1993 — 1995; 2028;
2058; 2081; 2099; 2137; 2180; 2225; 2245; 2256-2257;
2280-2282; 2299 — 2301; 2310-2311; 2361; 2387 — 2388;
2449; 2453; 2461; 2475-2477; 2517; 2549; 2573-2574;
2599; 2741; 2793-2794; 2817; 2828; 2888-2889; 2894;

2913-2917; 2926; 2997; 3001; 3068; 3138-3141; 3177;
3247-3252; 3326; 3346; 3373-3375; 3478; 3522-3525;
3540; 3582; 3626; 3652; 3702; 3775-3776; 3801-3804;
3829; 3890-3891; 3900; 3908; 3934 -3935; 3956; 4023;
4073-4075; 4086; 4108-4110; 4137; 4147; 4155 — 4156;
4164; 4194-4195; 4220; 4230-4232; 4253 — 4254; 4296;
4374; 4380; 4461 -4464; 4535
’ ONSORI, Abu-l-Ghăsem Hasan ibn Ahmad din Balkh.

S-a născut la începutul celei de a doua jumătăţi a secolului X
şi a murit în 1039/40. A fost regele poeţilor la curtea din
Ghazna în perioada cînd numărul acestora era în jur de
patru sute.
Divanul, care la început se pare a fi avut 30.000 distihuri,
a ajuns pînă în zilele noastre la numai 2.000 şi nu conţine
decît qasîdele scrise în ultima parte a vieţii.
Lui ’ Onsori i se atribuie şi trei poeme — Idolul alb şi
idolul roşu (Kheng-bot va sorkh-bot) şi altele două care poartă
numele a două perechi de îndrăgostiţi: Vamik va ’Azrâ şi
iSădbahr va ’Ayn al-hayăl.
(Citat: O N S O R I): 17; 126; 803; 1192; 1478; 1670; 3002.
O U K H A D I, Oukhad-id-din Oukliadi Maraghei (1271/73 —
1338). S-a născut la Isfahan. în cea mai importantă lucrare
a sa, masnavi-ul Cupa lui Giamsid ( Giam-i Giam ) sau Oglinda
întregului univers, care are în jur de 5.000 de versuri şi a fost
scrisă între 1332 — 1333, Oukhadi şi-a expus filosofia sa sufi,
luînd drept model o lucrare a lui Sană’i, fără însă a imita
sau plagia. Deşi mistica ar fi trebuit să domine, autorul
acordă unor probleme sociale şi pedagogice un interes mai
mare. De fapt, s-a subliniat că aceste probleme n-au fost la
nici un alt poet atît de profund oglindite într-o creaţie

literară.
Giteva din gazelurile sale au fost incluse în divanul lui
Hăfez. Este, de fapt, cea mai grăitoare dovadă de recunoaş
tere a înzestrării sale poetice.
(Citat: O U K H A D I): 211; 514; 765; 842; 1101; 1145-
1146; 1355-1356; 1437-1438; 1485; 1800; 1929-1931;
1996; 2082; 2200; 2314; 2389; 2551; 2668; 2763; 2774; 2829;
3009; 3033; 3071-3072; 3143-3144; 3267-3269; 3594;
3704; 3714; 3957; 4027-4036; 4123; 4316.
R A B E ’E, Rabee fiica lui Ra’ab-ul Ghazdari. Cea mai

cunoscută poetă din întreaga poezie clasică persană. Legată
de numele ei există în Orient o legendă despre dragostea
pe care a nutrit-o pentru sclavul Bektas şi care a fost prelu
crată de diferiţi poeţi în decursul aproape a unui mileniu.
(Citat: R A B E ’E ): 1711; 2381; 3117; 3356.
R A B IN G IA N I, Abu-l-’Abbas Fazi ibn ’Abbas din Rabin-
gian (localitate situată în regiunea Samarkand). Nu se cunosc
date biografice. Citeva menţiuni din operă fac trimiteri la
epoca în care a scris. De exemplu, într-o qasîdă se menţio
nează succesiunea lui Nuh ibn Nasr, în anul 943, la tronu
samanizilor de la Buhara în urma lui Nasr ibn Ahmad.
Farroklii l-a caracterizat drept să’er-e ostâd (poet-maestru).
(Citat: R A B IN G IA N I): 418; 647; 1010; 1583; 1885;
2533; 3761; 4119.
R A S ID I SAM ARG H AN D I, Abu-Mohammad ibn Moham-
mad Rasid. Poet din secolul X II. S-au păstrat puţine ştiri cu
privire la viaţa sa. S-a transmis prin izvoare literare că
prin protecţie a ajuns la curtea karahanidului Hezr-han
„stâpînul poeţilor", titlu inferior însă celui de „emir al poe
IN D IC E DE A U T O R I 48 4
ţilor", atribuit altuia şi că a fost cunoscut în epocă cu un

alt titlu, cel de „maestru11 (ostâd).
în afară de lirică a scris şi două poeme — Cartea podoabei
(Zinat-năme) şi Mehr va Vafă, titlu care ar putea fi tradus
prin Iubire şi Credinţă sau, e posibil, să fi fost numele a doi
îndrăgostiţi.
Faptul că vinul a constituit una din temele sale preferate
a dus la concluzia că Rasidi a fost creştin, lucru care aruncă
o cu totul altă lumină în înţelegerea operei sale poetice.
(Citat: R A S H ID I): 3008.
R U D A K I, Abu-’Abdallah Gia'far ibn Mohammad Rudaki
Samarghandi. S-a născut în anii 50—60 ai secolului IX şi a
murit, după cum menţionează majoritatea izvoarelor, în
940/41. Poet de curte la Buhara, unde cîrmuia Dinastia
Samanidă.
Cu figura acestui „Adam al poeţilor" încep cele şase
veacuri de glorie a poeziei persane. Creator de şcoală, a influ
enţat covîrşitor dezvoltarea ulterioară a poeziei în Mave-
rannahr (teritoriul de la nordul Amu-Dariei), Khorassan
şi Iran.
Din opera poetică, care conform tradiţiei ar fi numărat
1.300.000 distihuri, s-au păstrat pînă în zilele noastre circa
o mie, bună parte fragmente răspîndite în diferite antologii.
I se atribuie compunerea în anul 932 a unei variante
persane în versuri, cu titlul Rotaţia soarelui (Dourăn-e âftăb)
a celebrei Kalila şi Dimna, prelucrare din limba arabă după
'Abdallah ibn al-Muqaffa, care la rîndul său o tradusese în
proză din persana medie.
Rudaki rămîne în istoria literaturii persane ca maestru
de necontestat al gazelului.
(Citat: R U D A K I): 11; 231; 297; 311; 326; 347-348;

541-542; 1007-1009; 1174; 1185; 1243; 1252; 1273-1274;
1613; 1643; 1710; 1880; 1967; 2074-2075; 2167; 2207;
2333-2336; 2380; 2501; 2609-2610; 2716; 2801-2802;
2944; 2972; 3000; 3188-3189; 3322; 3393; 3507; 3585;
3627; 3796; 3820; 3836-3837; 3977; 4088; 4134; 4305-4306;
4330-4333; 4356; 4501.
RUM I, Moulănă Gialăl-ad-din Mohammad ibn Bahă’ad-
din-Mohammad ibn Hossein al-Khătibi, cunoscut în Orient
mai mult sub numele de Moulavi.
S-a născut la 30 septembrie 1207 la Balkh (pe teritoriul
actualului Afganistan). în 1220 familia poetului s-a refugiat
din faţa invaziei mongole şi a ajuns în Asia Mică — Rum,
de unde vine takhallos-vl de Rumi. Aproape întreaga viaţă
şi-a petrecut-o în oraşul Konya (în Turcia de azi) unde s-a
stabilit.
A primit o instrucţie solidă, religioasă şi laică, iar după
moartea tatălui a luat conducerea unei madrase (şcoală
confesională).
Din tinereţe a fost atras de sufism, însă un eveniment
crucial atît pentru viaţa cît şi pentru creaţia sa s-a petrecut
în anul 1244 cînd l-a întîlnit pe dervişul rătăcitor Sams-ad-din
Mohammad din Tabriz, cu care a legat o prietenie pasionată
şi exaltată. Impresionant prin frumuseţe fizică şi putere de
convingere ieşite din comun, acesta a avut o puternică înrîu-
rire asupra tuturor acelora cu care venea în contact sau care
îi ascultau predicile. în anul 1247 dervişul, cunoscut mai
mult cu numele de Soarele din Tabriz ( Sams tabrizi), a dis
părut, dată de la care Rumi, pînă atunci doar teolog şi
propovăduitor (avînd şi înaltul titlu de seikh) a început să
scrie versuri pe care i Ie va atribui. Astfel apar numeroase
poezii de dragoste ale lui Rumi adunate mai tîrziu în Divăn-e

kabir-e sams tabrizi.
în 1263 Rumi l-a întilnit pe dervişul Hosam-ad-din
Hasan care i-a sugerat să compună masnavi. în final, această
operă dictată de autor învăţăceilor săi timp de zece ani va
însuma 27.000 distihuri.
Rumi a murit Ia Konya în 1273, iar prin creaţia sa apar
ţine atît literaturii persane cît şi turce.
(Citat: R U M I): 24; 143; 163; 174-175; 228; 236; 282; 371;
397; 481; 504; 519; 526; 548; 607; 643; 656; 721; 741; 758 —
760; 782; 877; 900; 907; 936; 1060; 1077; 1087-1090; 1138;
1264; 1435; 1444; 1461; 1487; 1497-1499; 1510; 1590;
1608; 1616; 1669; 1671-1672; 1679; 1717-1720; 1783;
1786; 1791; 1799; 1805-1806; 1869; 1923; 2036; 2132-2133;
2177-2179; 2186; 2188-2189; 2221-2222; 2244; 2278 —
2279; 2306; 2407-2408; 2472-2473; 2544; 2620-2621;
2695; 2734-2735; 2791; 2851-2852, 2908-2911; 2921;
2958; 2974; 3132-3134; 3234-3236; 3324; 3371; 3423 —
3425; 3459-3465; 3518-3519; 3563-3564; 3581; 3592;
3642; 3658; 3662; 3684; 3771; 3851; 3880; 3882; 3897-3898;
3938 — 3939; 3947-3949; 3962; 4021-4022; 4105; 4145;
4181 — 4182; 4207 — 4209; 4218-4219; 4242; 4349; 4371;
4438-4443; 4509-4511.
SAADI, Abu-’Abdallah Mosarrif-ad-din (sau Muslih-ad-

d in). S-a născut la Şiraz la începutul secolului al X lII-lea
(între 1213 — 1219) şi a murit la 9 decembrie 1292 în acelaşi
oraş.
Saadi este una din personalităţile cele mai originale ale
culturii iraniene. A avut o viaţă agitată, plină de aventuri
(făcut prizonier de cruciaţi, apoi răscumpărat de un negustor),
a călătorit mult. Numai după reîntoarcerea sa la Şiraz a

cucerit gloria. în anii 1256—1257 a scris Livada (Bustăn),
iar în anul următor Grădina trandafirilor (Golestăn). Acest
al doilea poem l-a dedicat prinţului Saadi ibn Abu-Bakr ibn
Saad, în cinstea căruia poetul şi-a luat drept takhallos numele
acestuia.
S-a discutat foarte mult în legătură cu perioada prea
scurtă de timp în care Saadi a scris cele două poeme. Se
consideră că o parte din material a fost prelucrat înainte de
anul 1256.
Creaţia poetică a lui Saadi este variată. El a excelat în
toate genurile abordate. O mare parte din opera sa este
formată din poezie lirică, panegirică sau erotico-mistică.
Numai gazelurile şi qasîdcle formează cîteva culegeri (ulterior
alcătuite). Qasîdele scrise în persană şi arabă se îndepărtează
de cele tradiţionale, ele conţinînd, de această dată, doar ele
mente panegirice, cu alte cuvinte precumpăneşte poezia.
Gazelurile, şi nu numai ele, s-au bucurat odată cu trecerea
timpului de o popularitate crescîndă. Poeţii care au urmat
i-au recunoscut lui Saadi măestria în compunerea gazelului
cit şi faptul că poezia lirică, în mod deosebit, le-a servit
drept model a desăvîrşirii artistice spre care au tins.
(Citat: S A A D I): 2 5-2 6; 128; 155; 168; 181; 207; 245;
429-430; 513; 608-609; 727-728; 742; 761-762; 783;
828-829; 841; 878; 924-925.; 944; 1023-1024; 1069;
1091-1094; 1139; 1202; 1265; 1.281; 1314; 1392; 1421-1422 ;
1426; 1462; 1473; 1546; 1563; 1591; 1645; 1659; 1680-1681;
1846; 1849; 1870; 1924; 2077; 2098; 2134; 2199; 2239; 2254;
2322; 2474; 2516; 2545; 2622-2624; 2736; 2759 — 2760;
2771; 2792; 2815; 2827; 2853; 2912; 2970; 3029; 3040-3042;
3104; 3135; 3237-3238, 3325; 3335-3336; 3343-3345;
3466-3470; 3520; 3565-3566; 3612; 3636; 3685; 3726-
3728; 3772; 3792-3793; 3817; 3822; 3830; 3852; 4121-4122;

4183; 4243; 4268; 4372-4373; 4444-4446; 4533; 4543.
GOLESTĂN. Dacă Bustăn-ul, lucrare mai mult teoretică,
e scris in versuri, pentru Golestăn Saadi a ales o altă manieră.
Golestăn-ul este format din anecdote, care nu sînt întotdeauna
moralizatoare, scrise într-o proză rimată şi ritmată (modelul
lui Ansări este evident, cum am mai remarcat), care a influ
enţat puternic proza artistică persană.
Numărul versurilor, care de fiecare dată constituie morala
anecdotei, este foarte mare.
Tratarea realistă, stilul îngrijit precum şi întreaga con
strucţie a poemului ne dau posibilitatea să judecăm la adevă
rata sa valoare geniul autorului. Iar conţinutul de idei al
Golestăn-ului face să strălucească o altă latură a personalităţii
lui Saadi — de această dată el ne apare ca un gînditor
interesat de tot ceea ce îl înconjoară, de soarta semenilor
săi. El va fi pentru posteritate filosoful cu gîndirea dreaptă,
încrezător în viitor, dar şi sceptic, în măsura în care viaţa
însăşi, plină de încercări, îi fusese dascăl.
Mai mult de jumătate de mileniu Golestăn-ul a circulat
într-un număr impresionant de manuscrise pe o arie geogra
fică întinsă, iar după apariţia tiparului, în special, s-a folosit
în şcoli drept carte de lectură obligatorie.
(Citat: SAADI, Golestăn): 1, 2 7 -3 1 ; 9 5 -9 6 ; 152; 156;
194; 208; 222; 237-238; 263; 283; 332; 341; 362-363;
372-373; 377-381; 398; 431; 449; 484; 490; 527; 587;
619-620; 644; 648; 657; 6 8 2 6 8 3 ; 743; 763; 812-814;
879; 901; 908-909; 937; 945; 999; 1025-1026; 1058;
1078; 1140; 1203-1204; 1230 — 1232; 1267; 1282; 1333;
1393; 1404; 1445; 1471; 1484; 1500; 1525; 1592-1593;
1609; 1646; 1682; 1766; 1769; 1808; 1813-1814; 1832;
1862; 1867; 1871; 1925-1926; 1991-1992; 2057; 2120;
2135-2136; 2148; 2209; 2223-2224; 2255; 2289; 2307;

2323-2328; 2352-2357; 2385-2386; 2409; 2500; 2526;
2546-2548; 2572; 2586-2587; 2598;2625-2628; 2667;
2685; 2718; 2737-2740; 2772; 2805; 2816; 2821; 2854;
2884; 2925; 2967; 2971; 2975; 2987; 3030; 3043-3044;
3062-3067; 3093; 3136-3137; 3179-3180; 3239-3244;
3372; 3471-3474; 3521; 3539; 3567; 3613-3614; 3637-3638;
3651; 3675-3676; 3678-3679; 3701; 3719; 3753; 3823;
3915; 3966; 3968; 4096; 4106-4107; 4154; 4227-4228;
4239-4240; 4244; 4249-4252; 4294-4295; 4365; 4447-
4455; 4512; 4544.
SANĂ’I, Abu-l-Magd ibn Ădam. S-a născut ]a Balkh sau
Ghazna în 1070 şi a murit în jurul anului 1140.
La început a fost poet de curte, apoi a renunţat Ia această
slujbă dedicîndu-se unei activităţi religioase şi literare. Din
cele şapte poeme, Grădina adevărului (Hadighat-ol-haghigha)
este cea mai cunoscută ca o originală enciclopedie a sufismu-
lui în care teoria acestui curent mistic se împleteşte cu para
bole în care poetul îşi face cunoscută atitudinea sa laică.
Poezia lirică este strînsă într-un divan de peste 13.300
versuri. Laconismul expresiei face din Sanâ’i un poet greu
de înţeles. Are mari merite în dezvoltarea poeziei sufi.
(Citat: S A N A I): 2 1-2 2; 111; 127; 172; 202; 299; 3 1 3 -
314; 396; 480; 674; 703; 739; 811; 824; 906; 1017-1018;
1131-113.4; 1280; 1313; 1388-1389; 1401-1402; 1509;
1606; 1637; 1677; 1811; 1912-1914; 2048-2049; 2102;
2119; 2129; 2146; 2158; 2203; 2277; 2296-2297; 2343 —
2344; 2400; 2468; 2538; 2571; 2658-2659; 2666; 2680;
2790; 2874; 2923; 2936-2937; 3125; 3178; 3207 — 3213;
3331; 3363; 3392; 3420-3421; 3451-3452; 3514; 3555-
3557; 3597; 3625; 3694; 3713; 3725; 3752; 3767; 3815;
3844; 3906; 3925; 3936-3937; 3765; 3997-4004; 4066-

4067; 4136; 4143; 4186; 4206; 4246; 4408-4410; 4507.
SAHID B ALKI1I, Abu-al-Hasan Saltid ibn Hossein (lin
Balkh. Nu se cunoaşte data naşterii. De asemenea, lipsesc
ştirile cu privire la viaţa sa. A fost contemporan şi prieten
cu Rudaki. A murit în anul 937. Din opera sa poetică a ajuns
pînă în zilele noastre numai un număr de 168 versuri, din
studiul cărora s-a ajuns la concluzia că a scris cu precădere
poezie lirică.
(Citat: SHAHID B A L K H I): 226; 822; 982; 1881; 2208;
2396; 2673; 2826; 3832; 3978-3979; 4366.
SUZANI, Mohammad ibn ’AH ( sau ibn Mas’ud) Suzani
din Nasaf (localitate în apropiere de Samarkand). A murit
în 1173/74, după alte izvoare în 1179.
Opera Iui Suzani se caracterizează printr-o simplitate
ieşită din comun. Nu s-a remarcat prin creaţia panegirică
pe care a fost obligat s-o scrie ca poet profesionist. A excelat
în satiră (hagv) şi parodie care, uneori, au depăşit prin
limbaj şi conţinut bunul simţ.
Suzani rămîne ca un fin stilist şi ca o personalitate mar
cantă în gîndirea epocii, unul din cei mai buni cunoscători
ai poeziei persane scrise pînă la el.
(Citat: SU ZANI): 1084; 1605; 1668; 2320; 2930; 3202;
3391; 3596.
TĂ H E R CAGHĂNI, A m ir Abu-Yahia (Abu-l-Hasan?)

Tăher ibn Abu-l-’Abbas Fazi ibn Abu-Bahr Mohammad ibn
Abu-Said Mozaffar ibn Mohtăg Caghăni. A murit în anul
987.
(Citat: TA H E R C IA G H A N I): 3838.
T A Y Y N M ARGHAZI. Nu se cunosc nici un fel de date
biografice. Reprezentant de seamă al satirei. Este citat ca
49 1 IND ICE DE A U T O R I
poet de valoare de către Asadi Tuşi în Lughat-i furs şi de

Ansări în secolul X II. Din opera sa s-au păstrat numai
102 versuri.
(Citat: T A Y Y N M A R G H A Z I): 3724.
TUTI-NĂM E (Cartea papagalului), una din cele mai
populare cărţi din literatura persană. Scrisă în India, Tuti-
năme reprezintă într-o bună măsură prelucrarea unor subiec
te din literatura clasică indiană. Lucrarea este împărţită
în povestiri de sine-stătătoare (corespunzătoare nopţilor) în
care papagalul (tu li) joacă rolul principal. Ca structură
seamănă cu 1001 nopţi, însă cu un număr mult mai mare de
versuri. întreaga lucrare are un caracter didactic dar şi
umoristic. Despre autorul lui Tuti-năme, Ziyă-ed-din Nah-
sabi nu se cunosc prea multe. S-a născut la Nahsab (azi
Karşi în R.S.S. Uzbekistan) în ultimul sfert al veacului
X III, apoi a trăit în oraşul Badaun din India, unde a murit
în 1350. Nahsabi a mai scris şi alte lucrări, cunoscute doar
în manuscris, dar nici una n-a cucerit cititorii asemenea lui
Tuti-năme. Maximele şi aforismele culese din această lucrare
sînt citate după numărul nopţilor.
(Citat: T U TI-N A M E ): 4 2 -4 3 ; 103-106; 138; 214-216;
240-241; 247-249; 267; 287-288; 335; 343; 385; 388;
550; 606; 626-627; 836; 844; 910; 943; 978; 1003; 1048;
1107-1110; 1168; 1236; 1286-1288; 1319-1321; 1339;
1358-1359; 1374-1375; 1397; 1449; 1486; 1502-1503;
1553; 1579; 1611; 1621; 1663; 1685-1686; 1696; 1707;
1748 —1760; 1765; 1789; 1793; 1809; 1826; 1841; 1854;
1944-1947; 2008; 2020; 2184; 2261-2262; 2292; 2428;
2483-2488; 2513-2514; 2520; 2632-2636; 2687; 2701;
2745; 2776-2780; 2819; 2833; 2867-2868;2901-2902;
3107-3108; 3181; 3291-3298; 3397; 3432-3437; 3529-
3531; 3574; 3619-3620; 3688-3689; 3732; 3755; 3785-
3788; 3881; 3859-3863; 3883; 3893; 3911; 3970; 4043-4051;

4078; 4087; 4150-4153; 4173; 4198; 4319; 4323-4325;
4353-4354; 4487-4488; 4517; 4549.
Z A K Ă N I, Nezăm-ad-din ’Obaidollah ('Obaid). S-a născut

în satul Zakan de lingă Kazvin. Instrucţia şi-a făcut-o în
Kazvin unde se pare că s-a bucurat de recunoaşterea talen
tului poetic la curte şi în cercul învăţaţilor. A slujit şi în
administraţie. A călătorit mai tîrziu la Bagdad, stabilin-
du-se apoi la Şiraz unde a şi murit în 1371 sau 1372.
Deşi a fost un poet liric de excepţie (în divan au fost
adunate gazeluri şi qasîde care însumează circa 3000 disti
huri), el a rămas în literatura persană drept cel mai mare
satiric.
A scris şi proză — Cartea cea veselă (Rasăle-ye delgosă),
Despre barbă (Ris-năme) , Etica aristocraţiei ( Akhlak-ul-as-
răf). Popularitatea cea mai mare ’ Obaid Zakani şi-a cucerit-o
cu poemul Şoarecele şi pisica (M u s va gorbe) în care, alegoric,
biciuieşte societatea timpului bazată pe împilare şi tiranie.
Urmărind tradiţia, poetul a scris şi O sută de sfaturi ( Sad
pandj, lucrare caracterizată prin laconism, dar şi cu multe
sfaturi ce nu pot vedea lumina tiparului. Sfaturile par la
prima vedere simple paradoxuri, deşi ele zugrăvesc cu veri
dicitate starea de spirit şi moravurile existente în timpul
său.
(Citat: Z A K A N I): 182; 255-258; 264-265; 305-306;
352; 383; 549; 927; 974; 1059; 1100; 1247; 1251; 1284;
1337; 1372; 1429; 1480; 1660; 1683; 1703; 1823; 1876;
2121-2122; 2258; 2313; 2362; 2415; 2660; 2697; 2742; 2773;
2 858; 2976; 2995; 3032; 3070; 3264-3266; 3339; 3396;
3480; 3646; 3857; 4148; 4241; 4315; 4352; 4361.
INDICE TEMATIC
A
Abnegaţie: 1 —2
Adaptare: 3—8
Ademenire: 597
Adevăr; 9 - 8 9 ; 703; 1416; 1693; 1738; 2138; 2255; 2258;
2260; 2271; 2278; 3544; 3629; 4338; 4439; 4461
Afecţiune: 88—89
Aforism: 676
A jutor: 9 0 -1 1 0 ; 278; 863; 1442; 1508; 1901; 2279; 2283;
2801, 3196-3197; 3247; 3252; 3254; 3457; 3771
Alegere: 111 -112; 1031; 3222; 3804
Aluzie: 113; 4074
Amăgire: 114 —123
Ambiţie: 124
Amestec: 125; 274; 3925
Am intire: 126-136; 343; 622; 819; 1096; 1123; 1135; 1324;
2359; 2501; 3156; 3262; 3610; 3630; 3995; 4445
Amtnare: 137—140; 3118; 4161
Anim al: 27
Aparenţă: 141—151; 548
IN D IC E T E M A T IC 494
Apă: 5 - 6 ; 19; 58; 60; 117; 152-153 ; 230; 553-554; 556;

568; 688; 705; 802; 891; 947; 963; 1169; 1476; 1530; 1626;
1689; 2100; 2168; 2222; 2225; 2396; 2555; 2969; 2999; 3393;
3519; 3607; 3752; 3824; 3875; 3976; 4128; 4131; 4243; 4304;
4492
Apărare: 154—156; 1483
Apropiere: 157 -160; 354; 1195
Arm ă: 161 -162: 222; 3184
Arm onie: 163—164
Arogantă: 165—166
A rtă: 1 6 7 -1 7 0 ; 1671; 2246
Ascultare: 9; 171 —180; 3536
Asemănare: 181 —192
Asprime: 193—195
Asuprire, asupritor: 196—221; 466; 528; 830; 1146; 3145;
3374; 4483
Aşteptare: 222—225
Atenţie: 226-227; 1261; 3174
A u r: 6 1 -6 2 ; 8 4 -8 5 ; 2 2 8 - 229 ; 671; 1059; 1919; 1995;
2067; 2496; 3404; 3496; 3919; 4032; 4521
Avantaj: 230
Avere, avuţie: 146; 231-243; 409; 645; 1012; 1151; 3816;
4035; 4199
Bani: 120; 244-254; 511; 1554; 2209; 2626; 3299

Barbă: 2 5 5 - 258
Batjocură: 259-261; 2022; 3682
Bănuială: 262; 2211
Bărbat, bărbăţie: 2 6 3 - 269; 317; 774; 779; 798; 1174; 1347;
495 IN D IC E T E M A T IC
1351; 1556; 1723; 1832; 2054; 2770; 3398; 3446; 3493; 3539;
4077; 4378; 4509
Bălaie: 270 - 274; 1516; 2026
Bătrin, bătrîneţe: 89; 92; 115; 275-296; 312; 413; 1100;
1280; 1283-1284; 1291; 2341; 2371; 2460; 2710; 2712;
3031; 3226; 3609; 3657; 3766; 4019; 4310; 4394; 4448
Băutură: 297—309
Belşug: 310; 724; 2504; 3190; 3889
Beţie, beţiv: 311—322; 1710; 1747; 2953; 3412; 3705
Bine: 3 2 3 -3 2 5 ; 1191
Bine şi rău: 135; 326—338
Binefacere: 3 3 9 - 343; 1985; 2513; 3291; 4043
Binevoitor: 344— 346 ; 2251
Biruinţă: 791; 1972; 2294; 3462; 3487; 3584; 4127; 4229;
4328
Bizuire pe sine: 347—359
Bilbtială: 360—361
B irfă : 52; 362 -366; 1140; 2130; 2656; 3689
Blamare: 367-372; 2267
Blestem: 373; 2594
Bllndeţe: 193-194; 374-387; 2686; 3480; 4418
Boală, bolnav: 102; 290; 388-394; 690; 1078; 2043; 2908;
3835; 3942
Bogat, bogăţie: 212; 395-409; 712; 1133; 1365; 1467; 1704;
1914; 1940; 2075; 2394; 2594; 3567; 3754; 3979; 4036
Bucurie: 410-415; 654; 713; 2483, 2679, 2773; 3124; 3257;
3270; 4158; 4183
Bun, bunătate: 340; 416-441; 501; 623; 2719; 4017; 4431
Bunăcuviinţă: 284; 442— 459 ; 4202
Bunăstare: 460 —461; 2124
Bunăvoinţă, binevoitor: 28; 428; 462 —474; 1814; 3855; 4164
IN D IC E T E M A T IC 49 6
€
Cal: 475; 2143; 2234; 2530; 2964; 3117, 3301; 3870; 4105;
4249
Calităţi: 476—479
Calităţi şi defecte: 480—481
Capră: 482; 584; 709; 801; 1474; 1613; 2431; 3871-3872;
3880
Caracter: 483—489; 541
Carte: 4 90 -497; 1994; 2012; 2015
Căinţă: 498 -512; 1524; 1529; 1538; 1584; 2060; 2761;
3276; 3511; 4111-4112
Călătorie: 282; 513—516
Călăuză: 1009; 1735; 1806; 3543
Cămilă: 562; 1340; 1576; 2376; 2440; 2602; 2748; 3322
Căsătorie: 517—518
Căutare: 12; 374; 519 -523; 759; 2957; 3794
Ceartă: 499; 524-536; 936; 2250; 4402
A cere: 537 -540; 2029; 2606; 3709
Certitudine: 49; 51; 5 3 -5 5 ; 79; 360-361; 541-586
Cheltuială: 243; 245; 580; 587; 644; 1059; 1549; 3370
Chibzuinţă: 588—602; 998;
Chin: 285; 603-606; 1079; 2603; 2637; 4136
Chip: 473; 607-611; 1655; 2252; 2557; 3368; 4268
Cinste: 396; 422; 612-637; 1019; 1565; 1644; 2035; 2053;
2412; 2839; 2934; 3734; 3762
Cinstire: 638-639; 1696; 2508; 2512
Cline: 207; 572-573; 578-579; 639; 640 -642; 661; 690
692; 859; 885; 887; 946; 979; 1278; 1283; 1452; 1638; 1654
1691; 1720; 1858; 2024; 2028; 2048; 2229; 2301; 2500; 2545
2681; 2683; 2720; 2724; 2764; 2925; 3125; 3220; 3231; 3557
3614; 3622; 3748; 3878; 3968; 4129

Cintec: 450
Circiumă: 319; 399; 643
Ciştig: 252; 644-646; 926; 1418; 2245; 2856; 3842; 3953
Claritate: 647
Clevetire, clevetitor: 157; 260; 362 — 365; 648—652; 2743;
2898
Clipă: 653—659; 4146; 4264; 4267; 4288
Comoară: 240; 494; 496; 603; 660; 919; 1423; 1967; 1994;
2274; 2492; 2678; 3285; 3938; 3970; 4196
Compensare: 256; 660-663; 1851; 1868
Competenţă: 664—668
Complicaţie: 669-672; 1787
Complicitate: 673
Concizie: 674—678
Conducere, conducător: 286; 679 — 683; 3397
Consecinţe: 224; 227; 327; 684 -694; 1805; 1831; 1845
Consolare: 695—701
Conştiinţă: 703
Convingere: 7 0 2 - 709; 1817; 2790
Copil: 415; 656; 710-714; 1306; 1548; 1795; 2015; 2194;
2562; 2827; 2870; 3007; 3226; 4238; 4491
Corectitudine: 589; 715-716; 797; 1798; 1801; 1870; 1877;
1944; 3598; 3981
Cotropitor: 717
Creator: 718; 2758
Credinţă: 470; 852; 948; 1150; 2433; 2858; 3687
Cuget, cugetare: 300; 719—722; 821; 1159
Culoare: 48; 83; 141; 1853
Cumpătare: 723-737; 1973; 2146; 2803
Cunoaştere: 492; 495; 738—746; 1024; 3743
IN D IC E T E M A T IC 49 8
Cunoaştere de sine: 626; 740; 747-778; 928; 1022

Curai, curajos: 517; 636; 779-799; 1269; 1445; 2342; 2613;
3439; 3828
Curăţenie: 625; 800 — 802
Curiozitate: 803—806
Curtenitor: 807 — 808
Cusur: 752; 809 -818; 1215; 1790; 1990; 2076; 2102; 2154;
2259; 2304; 2524; 2804; 3343; 3564; 3604, 3799
Cuvînt: 819-821; 1436; 1500; 3008; 3507; 3553
D
Dar: 822-838; 2118; 2238; 2427; 2444; 2509; 2658; 2759;
3309; 3646; 4007
Dascăl: 839 -844; 1076; 1274; 2032; 3419; 3515; 4301; 4444
Datorie: 8 4 5 - 848; 1597; 1768; 2752
Dărnicie: 421; 472; 474; 814; 849-855; 1434; 1690; 2582;
2862; 3359
Decădere: 320; 856-859; 1839
Defăimare: 860
Defecte: 861 — 862
Delăsare: 1362
Demn, demnitate: 863—899; 1018; 1025
Deosebire: 310; 900 -904; 3221; 3258
Depărtare: 905
Dependenţă: 253; 906—919
Desăvirşire: 344; 856; 920-933; 1459; 1463; 3012; 3441;
3918; 4029
Desfătare: 934; 3755
Despărţire: 935—943; 1113
Desperare: 944—950
Destăinuire: 951 —952; 1785
Destin: 953 -966; 2174; 3849

Devotament: 9 67 -981; 2442; 2982; 3232; 3279
Dezacord: 982—989; 4507
Dezamăgire: 990 — 995
Dezaprobare: 996—997
Deznădejde: 998-1002; 2352; 3887; 3890; 3914
Dezonoare: 870-871; 1003; 2873
Discernămlnt: 178; 900; 1004—1046; 1874
Disciplină: 223; 1047
Discordie: 1048—1049
Discreţie: 1050 —1054
Discuţie: 1055
Dispreţ: 1056—1059
Dirzenie: 1060 —1061
Dojana: 838; 1107; 3432
Dorinţă: 20; 498; 520; 1060; 1062-1076; 1724; 2230; 2439;
2614; 2714; 2895; 2906; 3327; 3459-3460; 3476; 3478; 3769;
3818; 3888; 3980; 4021; 4155
Dovadă: 24; 45; 1077-1083; 1416; 1640; 1740; 2456; 3188;
4379; 4434
Dragoste: 318; 481; 810; 1071; 1084-1120; 1176; 2018;
2292; 2343; 2358; 3443; 3468; 3503; 3786; 4457; 4470
Dreptate: 10; 12; 618; 956; 1121-1172; 1492; 2061; 2066;
2256-2257; 3431; 3444; 4038; 4332
Drepturi: 1363; 21.89
Drum: 74; 1173; 1961; 2360; 2704; 3060; 3079; 3085; 3113;
3160; 3164; 3208; 3268; 3304
Durere: 98; 393; 425; 1174-1182; 1478; 1648-1649; 3205;
3257; 3435; 4341; 4343; 4345; 4388
Duşman, duşmănie: 346; 652; 701; 795; 907; 1003; 1041;
1046; 1097; 1183-1223; 1333; 1336; 1382; 1596; 1629-
1630; 1657; 1714; 1926; 2609; 2617; 2758; 2909; 2942; 2985;
3078; 3116; 3137; 3193; 3199; 3203; 3240; 3281; 3283;

3289; 3320-3321; 3571; 3581; 3737; 3751; 4279; 4295;
4440
E
Economie: 1224—1227
Educaţie: 1228-1242; 1392; 1896; 2793
Egalitate: 191
Egoism: 1243-1247
Elefant: 380; 889; 3171; 3866; 4228
Eliberare: 88
Elocinţă: 1248—1250
Eşec: 1251; 2904
Evitare: 15; 1023; 1252-1262; 2531
Evoluţie: 1263—1266
Ezitare: 1267
Exagerare: 1268; 1352
Exemplu peronsal: 1269—1270
Existenţă: 1271 —1272; 1737
Experienţă: 277; 1273-1303; 1962; 3179; 4026
Expunere la rău: 181; 1304—1305
F
Fam ilie: 1306—1307
Faptă, faptă bună, faptă rea: 267; 323 —325; 341 — 342;
1308-1325; 1391, 1894; 2641; 2893; 3040; 3490; 3512;
3550; 3580; 4203
Farmec: 1250; 1326-1327; 2308
Făgăduinţă: 1328—1330 ; 3092; 3803
Făţărnicie: 1331-1343; 1581, 3327; 4002
Fecior: 1235; 1242; 1344-1349; 1836; 2533; 3814

Femeie: 1350-1364; 1479; 1482; 1715; 2047; 2499; 2529;
4327
Fericire: 427; 456; 927; 960; 978; 1064; 1128; 1365-1380;
1656; 1731; 1770; 2421; 2516; 3133; 3245; 3255; 3290; 3436;
3449; 3514; 3634; 3698; 3886; 3908; 4010; 4190; 4259; 4360;
4417
F ie r: 72
F ire : 782; 1381—1398-, 3128; 3414; 3950
Flămînd: 1399-1400; 2241; 2357; 2525; 2587; 3104
Flecar, flecăreală: 1401 — 1409
Foame: 1410-1411; 1579; 2103; 2110; 4213
Foc: 69; 81; 648; 670; 905; 1214; 1289; 1412; 1782; 2150;
2321; 2566; 2911-2913; 3071; 3325; 3558; 3921; 3923; 4519
Folos: 97; 509; 1413-1417; 1446; 2074; 2488; 2970; 3961;
4389
Foloase şi ponoase: 2; 1418—1422
Folosirea momentului potrivit: 78; 1423—1434; 4157
Formă şi conţinut: 611; 1410; 1435—1440; 1669; 1736;
1808-1809, 2155
Frate: 444; 1441-1443; 1854; 2370; 2608; 3194; 3316;
3751; 3928
Frică, fricos: 1444—1458; 3729
Frumos, frumuseţe: 435; 609; 1361; 1458 —1468; 1835; 3004;
3453; 3994
Fugă: 1469: 2780; 3151
Furie: 481; 734; 1470-1471
Gr
Garanţie: 198; 1472—1476
Gazdă: 18; 1477; 3730
Gelozie: 1113; 1478-1482
Generozitate: 1483 —1485

Ghiftuire: 1486
Ghinion: 1487—1491
Gilceavă: 1492-1493; 2221
Ghid, gindire: 14; 596; 1494-1505; 1520; 1547; 2065; 2299;
2541; 2735; 3002
Gind şi faptă: 1314; 1402; 1506—1508
Ginduri bune, ginduri rele: 1509—1510
Glas: 2318
Glorie: 1511
Glumă: 1512-1517
Gospodărire: 1518
Grabă, grăbit: 226; 655; 1519-1536; 4139
Greşeală: 31; 512; 1208; 1537-1542; 1586; 1591; 1595; 1608;
2866; 4340; 4505
Greutate: 1543; 1988
G rijă: 13; 116; 385; 471; 475; 1544-1549; 2317; 2459;
2878; 2952; 3541; 3903
Grosolănie: 1550
II
Harnic, hărnicie: 1551 —1556; 2113
Haz: 1557
H irtie: 1558
Hotărîre: 291; 1559-1561
Hoţie: 184; 237; 262; 953; 1297; 1341; 1453; 1488; 1562-
1578; 3159; 3169
Hrană: 723; 1579-1580; 1729; 2051; 4195
I
Iad: 1581; 2477; 2772
Iarnă: 134
Iertare: 31; 1005; 1537; 1582-1601; 1957; 2932; 3586; 3954
Ignoranţă: 1017; 1602-1611; 1982; 3051; 3195; 3286; 4033

Im itaţie: 2636
Imposibilitate: 26; 107; 1067; 1612-1632; 2961
Incertitudine: 1033; 1633—1636
Incompetentă: 1637—1641
Indiferenţă: 1119; 1612—1649
Indiscreţie: 1650 — 1651
Indulgenţă: 345
Inegalitate: 1652—1653
Inferioritate: 1654
Inimă:■ 77 ; 405 ; 410; 1087 ; 1095; 1112 ; 1115; 1177-1178 ;
1331; 1462; 1655-1664; 1830; 1892; 1895; 2044; 2292;
2493; 3242; 3413; 3551; 3759; 3800; 3805; 3951; 4490
In ju rii: 1665—1666
Insistenţă: 1667—1668
Inteligenţă: 1669; 1872
Interes: 255; 1342; 1441; 1670-1674, 3210
Intrigă: 1359
Inutilitate: 63; 122; 1675-1693; 1850; 2809; 3423
Invidie: 1694—1700
Ipocrizie: 1701—1703
Iscusinţă: 1704
Ispită: 395; 1705-1708
Iubire: 40; 400; 437; 606; 627; 643; 741; 815; 990; 993;
1116; 1320; 1465; 1658, 1709-1762; 1773; 2149; 2360;
2467; 2984; 2995; 3088; 3189; 3206; 3282; 3433; 3715;
3805; 3942; 4215
Izbândă: 1503; 1749; 1763; 2079; 3440; 3455; 3475; 3572
Izvor: 152; 3569
î
împăcare: 125, 529; 1764-1765; 3957
îm pilare: 469; 1203; 1766; 2868; 3374
împrumut: 716; 1767—1770
început: 574; 1088; 1498; 1771-1778; 2634
încercare: 1779-1782
închipuire: 1783—1784
încredere: 142; 1785-1789; 2665
îndărătnicie: 375; 1364; 1790 —1795; 1806
îndeminare: 790; 1796 —1797
îndemn: 326
îndoială: 506; 702; 1610; 1798-1802; 2779
îndrăzneală: 3697
îndreptare: 22; 151; 271; 1803; 2011; 3187
îndrumător: 1804—1806; 1899
înfăţişare: 1468; 1807-1809; 4165
Înfrîngere: 1458; 1810
îngăduinţă: 595; 1811—1821
înjosire: 13; 367; 376; 864; 1395; 1513; 1822-1831; 2572;
4424
însănătoşire: 392
însurătoare: 1307; 1832—1837
înşelare, înşelăciune: 1718; 1838-1845; 2696; 2728; 3631
Întîmplare: 381, 1846-1847; 1937; 2749
Întîrziere: 500; 1848—1850
întrajutorare: 1851—1861; 3530
întrebare: 1862-1865; 1960; 2647; 3542
întristare: 1676; 1866-1867; 2996
înţelegere: 164; 483; 1049; 1068; 1868-1878, 3314; 3506
înţelepciune, înţelept: 100; 129; 272; 280; 292; 315; 396;
432; 456; 463; 493; 503; 592; 594; 754; 772; 832; 877; 903;
968, 1008, 1201; 1277 ; 1290; 1368; 1370; 1460; 1508; 1521;
1655; 1758; 1862; 18 79—1963; 2003; 2062; 2405; 2467;
2624; 2629; 2650; 3115; 3158; 3217; 3225; 3234; 3403;
3430; 3472; 3474; 3491; 3516; 3535; 3548; 3559; 4131;
4247; 4350; 4396-4397; 4413; 4437; 4466
învăţat, învăţătură: 39; 190; 454; 494; 722; 923; 1020; 1603;
1719; 1964-2016; 2025; 2426; 2480; 4415
învinuire: 303; 813; 2017-2020
Jignire: 1818; 2021-2024; 2718

Joc, joacă: 2025 - 2026 ; 2746; 3408
Josnicie: 2027-2030; 2717; 4419
Judecată: 2031-2036; 3836; 4166
Jurămînt: 1141; 2037
Lacom, lăcomie: 617; 1143; 2038-2071; 3906; 4036; 4537

laşitate: 2072
Laudă, lăudăroşenie: 80; 443; 824; 994; 1008; 1052; 1346;
1945; 2069; 207 3 - 2097; 2384; 2416; 2638; 3238; 3796!
4059; 4511; 4514
Leac: 389; 1029; 2098-2100; 2227; 3719; 4335
Leafă: 245
Lemn: 75
Lene, leneş: 1535; 2101-2115; 2485; 2834; 3884; 4001
Leu: 388; 699; 790; 897; 1276; 1278; 1637; 2208; 2435;
2486; 2791; 3125
Libertate: 2116 —2125
Limbă: 163; 453; 792; 944; 1062; 2045; 2126-2144, 3808-
3809
Linguşire: 887; 1342; 2145-2146

Linişte: 192; 1667; 1742; 1763; 1975; 2122; 2147-2149;
3135; 3219; 4080
Lipsuri: 1815; 2104; 2150 - 2156; 3595
Logică: 2157
Lovitură: 7; 530; 1776; 3093; 3163; 3405; 4175
Lucru bine făcut: 2158—2160; 2693
Lucru propriu: 585; 704; 2161 — 2164
Lucru prost: 187; 2165—2166
Lume: 14; 33; 99; 248; 412; 420; 546; 658; 1099; 1161; 1409;
1546; 1589; 1774; 1866; 2167-2184; 2864-2865; 2958;
3248; 3272; 3495; 3563; 3811; 4006; 4276; 4280; 4285; 4520
Lună: 57; 2185
L u p : 204; 484; 510; 524; 988; 1338; 1491; 2527; 2536; 2813;
2923; 2950; 2955; 4125; 4325
Luptă: 444; 892; 1193; 2179; 2186-2187; 2310; 2960; 3863;
4390
M
Mamă: 1834; 2188-2197; 2945
Maturitate: 2198
Măgar: 65; 186; 859; 1043; 1339; 1487; 1609; 1628; 1686;
1692; 1698; 1708 ; 1794; 1871; 2013; 2096; 2231; 2237; 2445;
2503; 2569; 2683; 2701; 2807; 2910; 3101; 3161; 3168;
3383; 3402; 3753; 3813; 3929; 3967; 3973; 4001; 4187
Măiestrie: 2016; 2199-2201; 3499; 4085; 4162
Măreţie: 168; 174; 1157; 1511; 1744; 2202- 2206; 2403;
4428; 4502
Mărgăritar: 605; 3260; 4116
M ărinim ie: 835; 220 7- 2210
Mărturie: 29; 189; 543; 2211-2215; 3105
Măsură: 455; 537; 598; 737; 827; 1590; 1855; 1S73; 1907;
2064; 2216-2236; 3069; 3127; 3680-3681; 4508

M erit; 257; 1908; 2237-2238; 3658
Meserie: 2239 —2243
Meşteşug: 1805; 2244-2247; 3003; 3540
M ilă : 2248: 2738; 3939; 4261
Mincinos, minciună: 17; 30; 46 — 47; 1204; 1330; 1335; 2127;
2249-2272; 2644; 3015; 3797; 4481
M inte: 259; 401; 630; 721; 1136; 1953; 2009; 2264; 2273—
2285; 3420; 3429; 4008; 4053
M iros: 144
Mişcare: 1090; 2286—2287
M îhnire: 111; 377; 99(T; 1480; 1512; 2021; 2288—2292;
2781; 3263; 3906; 3936
M îin i: 828; 901; 911; 1075; 1216; 2206; 2293-2294; 2493;
2941; 3180; 3404; 3603; 3655; 4171; 4380
Mtncare: 147; 1030; 2220; 2295-2302; 2497; 2506; 3328
Mîndrie: 429; 878; 1828; 2303-2316; 2381; 2417; 2828;
3227; 3426; 3965; 4225; 4454
Mingiere: 428; 434; 2317-2318
M in ie: 369; 382; 1236; 2112; 231 9- 2332; 2380; 3067; 3075;
3130; 3146-3147; 3329; 3481; 4114
Moarte: 113; 115; 128; 216; 411; 510; 710; 789; 863; 869;
872; 896; 899; 942-943; 958; 961; 980; 1304; 1329; 1394;
1450; 1560; 1622; 1643; 1646; 1966; 2173; 2261; 233 3- 2378;
2733; 2974; 3297; 3324; 3340; 3640; 3676; 3703; 3706;
3726; 3874; 3883; 4170; 4274; 4377
Moderaţie: 746; 776; 1380; 2379-2393
Modest, modestie: 885; 1976; 2067; 2389; 2394—2448, 2461;
2482; 2755
M ofturi: 2449- 2452
Mormtnt: 191
Moştenire: 544-545; 2453-2456; 2863; 3099; 4090

Mult, mulţime: 2457—2459
M ulţum ire: 2460 - 2465 ; 3022; 3615
Muncă: 1401; 1552; 1778; 2073; 2102; 2466- 2499; 3259;
3268; 3311; 3509; 3633; 3702; 3770; 3917; 3997; 4000; 4031;
4041; 4137; 4188
Murdărie: 2500; 2732
Musafir: 2501-2512; 2730
Mustrare: 1753; 2275; 2557; 3275
Muzică: 2513- 2514; 4045-4046
Muzicant: 169 — 170
N
Nădejde: 352; 587; 2515-2525; 2561; 2649; 2751; 3850;
3886; 4170
Nărav: 2526-2530
Neajutorare: 103
Nebunie: 1027; 1732
Necesitate: 200; 3772
Nechibzuinţă: 238; 924; 2531-2569
Necinste: 1512; 1653; 1825; 2314; 2570-2582; 3256; 3704;
4186
Necredinţă: 937; 1160; 2583- 2584 ; 2648; 4178
Necunoaştere; 1004; 2585—2593
Necuviinţă: 195; 1239; 3019
Nedreptate: 196; 1127; 1662; 2594 - 2602 ; 3837; 3934
Nefericire: 149; 208; 378; 550; 975; 1231; 1379; 1479; 1614;
2033; 2046; 2108; 2570; 260 3- 2608; 2919; 3212; 4421
Neghiob, neghiobie; 460; 504; 763; 987, 1056; 1256; 1302;
1319; 1447; 1472; 1523; 1583; 1596; 1913; 1920; 1939; 1955;
1959; 2071; 2322; 2534; 2609 - 2655 ; 2805; 3212; 3691-
3692; 3788; 3810; 3882; 4039; 4070; 4218; 4257; 4346; 4384;
4409-4410; 4451; 4454; 4465; 4475

Negoţ: 577; 628; 678; 693; 1227; 2656-2663
Neîncredere: 1787; 2664-2672
Nelinişte; 1069
Nemulţumire: 2673
Nemurire: 4399
Nenorocire: 229; 673; 865; 1377; 1386; 1577; 1765; 1879;
1887; 2610; 2632; 2635; 2651; 2674-2676; 2975; 3211;
3249; 3360; 3364; 3489; 3606; 3624; 3732; 4048; 4132;
4355; 4474
Nepăsare: 1645; 2172; 2677-2682; 3941
Nepotrivire: 2683—2691
Neputinţă: 197; 359; 362; 1326; 2355; 2361; 2692-2715-,
3825-3826
Nerăbdare: 1750
Nerecunoştinţă: 2716—2720
Nesăbuinţă: 203; 357; 2721-2727
Nesocotinţă: 358; 1198; 1211; 1799; 2633; 2728-2752; 2977;
3287; 3376
Nestatornicie: 242; 2753- 2770 ; 3471; 3848
Nevastă: 2771-2789; 4239
Nevinovăţie: 87
Nevoie: 108; 549; 1138; 1271; 1502; 1797; 1859; 2064;
2790 - 2800; 3006; 3775-3776
Noapte; 19; 3155; 3409; 3924; 3929; 3931
Nobleţe: 1918; 2801-2803
Noroc: 397; 2472; 2804-2814
O
Oaspete, ospeţie: 269; 403; 457; 639; 1477; 2365; 2464
Obicei: 2427; 2815- 2820 ; 3841
Obişnuinţă; 3 - 4 ; 41; 298. 2476. 2821-2825
Obrăznicie; 447; 2826—2832; 4403

Ocară: 279; 446; 2667; 2730; 2935
Ochi: 136; 416; 1451; 1688; 1791; 2284; 2399; 2707; 2834;
2947; 3277; 3349; 3545; 3710; 3862; 4034; 4052; 4255
Odihnă: 916; 2834; 3073; 3913
Om, om bun, om rău, omenie: 101; 127; 132; 151; 384; 423;
436; 462; 478; 485-487; 514; 524; 634-635; 684; 777; 817;
929; 1248; 1395; 1774; 1793; 1867; 2242; 2469; 2490; 2496;
2835-2872; 3334; 3442; 3445; 4034; 4231-4232; 4308;
4347; 4427; 4433; 4497
Onoare: 2190; 2873-2876
Orb: 3 - 4 ; 564; 1074; 1292; 1378; 1631; 1687; 2272; 2563;
2691; 2800
Origine: 50; 581; 1963
Ospitalitate: 2877—2882
Osteneală: 1526; 1531; 2883-2885
Otravă: 137; 1124; 2227; 2662; 2901; 3623; 3648
Pace: 2756; 2886-2891

Padişah: 2727; 2892; 2926; 3054
Pagubă: 685; 1293; 1413; 1418; 1900; 2254; 2652; 2656;
2659; 2893-2898; 3138; 3209; 3590; 3745; 4220; 4423;
4516
■Pană; 2010; 2899-2900
Pasiune: 491; 1732; 2901 —2903
Patim ă; 764; 2052; 2276; 2904-2919
Patrie, patriotism: 118; 2920 —2922
Pază, paznic: 16; 780; 1194; 1902; 1928; 2056; 2134; 2326;
2438; 2588; 2692; 2923- 2927; 3051; 3074; 3114; 3142;
3365; 3377; 3970; 3985-3986; 4062
Păcat: 235; 620; 760; 765; 1001; 2023; 2874; 2928-2933;

3020; 3911
Pălăvrăgeală: 174; 1509; 2921; 2934-2943
Pământ: 431; 2676; 2944-2945; 3527-3528; 3565
P ă r: 283
Părere: 2946-2947; 3065
Părinţi; 2948
Păstrare: 2372; 2520; 2949; 3152; 4069
Pedeapsă: 1754; 2595; 2645; 2905; 2950-2951; 3319; 4351;
4476
Pericol: 2952- 2955
Perlă: 167; 1048; 1670
Perseverenţă: 1941; 2956—2964
Personalitate: 2965
Piatră: 66; 2233; 2430; 2715; 2726; 2798; 2879; 3111-3112;
3136; 3733; 3738; 3867
Pierdere: 1428; 2741; 2966; 3293
Pierdere de timp: 250; 1978; 2244; 2967—2969
P ild ă : 130; 1288; 2867; 2970-2971; 3777
Pisică: 63; 944—945; 949; 999; 1842; 2027; 2528; 2593;
2623; 2831; 3082
Pizm ă: 1168; 1695; 2972-2986; 3204; 3361; 4177
P lin e: 82; 599; 672; 881 915; 1829; 2006; 2042; 2474;
2571; 2574; 2620; 2653; 2987-2991; 3017; 3059; 3165;
3708; 3728; 3845; 4044; 4303
P lră : 2992; 3061
Plăcere: 18; 515; 2993-2995
Plâns: 1417; 1622; 2369; 2558; 2996-2999; 3684; 3688;
3693
Pocăinţă: 3000
Poet: 3001-3005
Poezie: 3006 - 3015 ; 3650
Poftă de mtncare: 3016—3018

Politeţe: 3019
Ponegrire: 24; 860; 1665; 3020-3021; 3661
Poruncă: 575; 590; 1345; 2988; 3022
Posibilitate: 3023—3024
Potrivire: 2019; 3025- 3027; 3102
Povară: 77 706 2642; 3154; 3170; 3278; 3358; 3655; 4540
Povaţă: 339; 2115; 2172; 302 8 - 3035; 3763
Practică: 3036— 3050 ; 4025
Precauţie: 368; 391; 3051-3087
Prefăcătorie: 3088—3092
Pretenţie: 1738; 3093-3101; 4221
Preţuire: 167; 225; 247; 477; 610; 762; 768; 1464; 1797;
1929; 1992; 1996; 2119; 2555; 3102-3112; 3123; 3989;
4159; 4212; 4246; 4258; 4296; 4435
Prevedere: 1028; 3055; 3113-3171
Prevenire: 8; 3056; 3172-3176
Pribegie: 3177
Pricepere: 1505; 3178-3184
Pricină: 2642; 3185-3187
Prieten, prietenie: 23; 106; 109; 112; 145; 183; 278; 345 —
346; 939-940; 969-971 ; 981; 1032; 1106; 1184; 1199;
1219-1221; 1259; 1390; 1545; 1671; 1701; 1746; 1788;
1811; 2030; 2305; 2423; 2551; 2654; 2657; 2669-2672;
3188- 3321; 3332; 3653; 3780; 3822; 3916; 4066; 4458;
4543
P rile j: 138; 523; 967; 1423; 1429; 2661; 3513;
Primejdie: 139; 158; 203; 681; 795; 3126; 3312; 3322-3328
Pripeală: 261; 2481; 3329 —3330
P rofit: 502; 1247; 3280; 3331-3332; 4405; 4539
Promisiune: 894; 2754; 3333—3339; 3909
Prost, prostie: 453; 1055; 1057; 1267; 2077-2078; 2797;

3340-3350; 3399
Proverb: 42; 3351-3355
Provizii: 96
Prudenţă: 602; 1813; 1868; 1947; 3355-3390; 410G
Purtare: 8; 383; 3391-3392; 4167
Putere: 90; 105; 168; 241; 793; 1101; 1886; 1951; 1958;
2311; 2373; 2788; 2998; 3393-3411; 4067; 4160
R
R ai: 32; 217; 822; 2125; 3412-3413
Raţiune: 140; 737; 1327; 1706; 1735; 1756; 2721; 3207;
3414—3437; 4050; 4204
Răbdare: 398; 604; 785; 1459; 2159; 2296; 2330;
3438- 3506; 4363; 4406
Răsplată: 218; 220; 1709; 1879; 3200; 3507—3534
Răspuns: 68; 459; 715; 3535-3542; 3553; 4113; 4117
Rătăcire: 26; 28; 1139; 2704; 3543-3545
Răutate: 119; 199; 202; 328; 371; 430; 433; 440; 1066; 1200;
1334; 1514-1515; 1604; 2784; 3294; 3341-3342; 3546-
3578; 4429
Război; 379; 577; 2889; 2891; 3382; 3579-3584; 4407
Răzbunare: 1585; 3058; 3130; 3585—3591
Realitate: 1911
Realizarea lucrului dorit: 758; 1978; 2176; 2281; 3592—3594;
4168
Recunoaşterea greşelilor, lipsurilor: 749; 753; 756; 761; 771;
773; 818; 1021; 2425; 2639; 3595-3605;
Recunoştinţă: 246; 1026; 3606—2622
Regret: 171; 3623-3626; 3910
Renume: 424; 890; 2309; 3627— 3640; 4236; 4456
Renunţare: 1734; 2823; 3641-3649

Repetiţie: 2928; 3650—3652
Reproş: 3653—3655
Respect: 1909; 1981; 1992; 2015; 2040; 2796; 3620; 3656-
3661; 3802
Rezultat: 1446; 3662—3670
Risc: 2546; 3671-3677
Risipă: 3678—3681
R is: 3682-3693; 4270
Robie: 991; 2068; 2123; 2300; 3694
Rubin: 76; 114; 2468
Rude: 231; 2567; 3292; 3695-3696
Rugăminte: 538, 1076
Ruşine: 214; 600; 637; 840; 868; 1040; 1110; 1651; 1718;
1987; 1993; 2239; 2249; 2254; 2259; 2470; 2489; 2576; 3134;
3282; 3466; 3600; 3697—3711; 3747, 3783; 3790; 3829;
3986; 4477
Sabie: 59; 154-155; 1134; 1296; 1882; 2010; 2137; 2664;

2687; 2708; 2899; 3654; 4055; 4376; 4391
Sacrificiu: 3712-3715
Salvare: 1457; 3494; 4030; 4133
Satiră: 3716
Săgeată: 1170; 2687; 3371; 3645; 4246; 4442
Sănătate: 2041; 3717-3723
Sărăcie: 399; 402; 508; 1489; 1651, 2353; 2441; 2607; 3099;
3185; 3235; 3617; 3681; 3724-3751
Sărbătoare: 531
Sărut; 270; 3201
Schimbare: 483; 1394; 2765; 2783; 3752-3758
Scriitor: 3759
Seriozitate: 3760 — 3761
Sfadă: 938; 1767; 3762
Sfat: 176; 682; 1343; 1846; 1984; 3032; 3146; 3223; 3454;
3763-3789; 4082
Sfială: 3790-3791
Sfirşit: 406; 1063; 1088; 1772; 2768; 3792
Siguranţă: 1875; 3391; 3793—3795
Sinceritate: 321; 624; 2387; 2465; 2518; 3269; 3395; 3796-
3809; 3899
Singurătate: 347; 1881; 2826; 3810-3813, 4179
Singe: 66; 236; 551; 612-613; 646; 3587; 3591; 3666;
3814-3815; 4438
Sirguinţă: 3816 —3819
Slăbiciune: 159; 1246; 2739; 2907; 3820-3826; 3934
Slavă: 3827-3828; 3900
Slujbă: 94; 3829
Slujire: 996; 3830 — 3831; 3893
Soare: 19; 57; 64; 289; 719; 906; 1037; 1089; 1420; 1496;
1716; 2407; 2705; 3243; 3832-3835
Soartă: 348; 479; 836; 1615; 1685; 2406; 2577; 2753; 3498;
3560; 3827; 3836-3878; 4180
Sol: 807; 3029; 3879
Soluţie: 3880
Somn: 322; 507; 1129; 2220; 3385; 3649; 3881-3884;
4187; 4292
Soţie: 3885- 3886
Speranţă: 104; 3271; 3482; 3887-3896; 4234
Spirit: 432; 3897; 3945
S p rijin : 95; 1852; 3261
Sprinceană: 25
Statornicie: 547; 2596; 3898- 3902
Slăptn: 640; 667; 985; 1560; 1564; 1574; 1618; 2789; 2822;
3707; 3903- 3905
Stăpinire de sine: 263; 2802; 3407; 3906- 3908
Stăruia!ă: 888; 1977; 2473; 2589; 3909- 3913
Străduinţa: 307; 372; 426; 1426; 2649; 3819; 3914-3919;
3992
Străin: 825, 1281; 2925; 3300; 3920-3924; 4073
Stricarea lucrului bun: 328; 1620; 3925—3926
Subiectivism: 1865; 3927—3932
Suferinţă: 210; 265; 388; 461; 525; 842; 1593; 1757; 1781;
2050; 2117; 2295; 2979; 3642-3643; 3891-3892; 3933-
3944; 3991; 3998; 4192; 4230; 4426; 4547
Suflet: 83; 769 — 770; 1103; 1137; 1616; 1660; 1728; 1934;
2217; 2522; 2763; 3418; 3568; 3945-3952; 3999; 4012;
4024; 4441;
Sultan: 157; 2055
Supărare: 1060; 1371; 1448; 1812; 2846; 2986; 3244; 3485;
3782; 3907; 3953-3961; 4286; 4333
Superficialitate: 3962—3963
Supunere: 1741; 2700; 3172; 3847; 3984-3967
Surpriză: 3968
Ş
Şansă: 3969—3975
Şarpe: 156; 295; 386; 544-545; 1.194; 1217; 1258; 1263;
1844; 2169; 2713; 2716-2717; 2750; 2820; 2845; 3150;
3236; 3307; 3873; 4495
Şedere: 3976
Ştiinţă: 21; 497; 738-739; 748; 933; 982; 1105; 1249;
1370; 1460; 1606; 1800; 1889; 1931; 1975; 2069; 2338; 2457;
3028; 3036-3039; 3044-3049; 3451-3453; 3917; 3977-
4056; 4088; 4110; 4214; 4395; 4435
Taină: 951-952; 1050-1051; 1053-1054; 1175; 1615;

1733; 3053; 3057; 3223; 3298; 3373; 4057-4083; 4420;
4453
Talent: 3043; 4003; 4084— 4086
Talisman: 4087
Tată, tată şi fiu : 638; 841; 2082; 4088-4099
Tăcere: 449; 467; 2599; 3538; 3915; 4100-4117; 4408; 4412;
4447
Teamă, temător: 5; 1131; 1171; 1294; 1578; 2510; 2943;
3233; 3363; 3390; 3736; 4118-4133; 4191; 4281; 4377
Temeinicie: 4134—4135
Tigru: 181; 199; 221; 273; 387; 641; 899; 2740
Tihnă: 239; 2773; 4033 ; 4136-4137; 4193
Tim p: 1507; 1810; 1964; 4138-4153
Tinereţe: 281; 1430; 1505; 1559; 3718; 4154-4160; 4181
Tinereţe şi bătrîneţe: 4161 —4170
Tiranie: 219; 829; 3145; 3518; 4171
Tovărăşie: 662; 1525; 1571; 1786; 2628; 3366; 4172
Trădare: 4173—4175
Trăinicie: 11; 4176
Trebuinţă: 1506; 4042
Trecut: 131
Tristeţe: 527; 742; 1367; 1481; 2502; 2776; 2932; 2978;
4177-4185; 4281; 4331
Trtndăvie: 2187; 2553; 4186-4189
Trudă: 408; 632; 660; 888; 972; 1006; 3090; 3664; 3714;
4190- 4201; 4251
Trufie: 4202- 4203
Trup, trup şi suflet: 725; 1616; 1922; 2005; 2106; 3946—
3947; 3949; 4204- 4210 ; 4315
F
Ţară: 1130; 1943; 3993; 4211-4212
Ţăran: 4213
Uitare: 1582; 2414; 2742; 2818; 3072; 4214- 4216; 4265

Um ilinţă: 1818; 4217-4221
Unire: 182; 188; 1857; 2126; 4222- 4236
Univers: 143; 254; 3369
Ură: 2744; 4237
Ureche: 179
Urîţenie: 4238— 4241
Urmă: 132
Urmări: 215; 373; 542; 4242-4244
y
Vacă: 293; 576; 816; 984; 2092
Valoare: 244; 264; 633; 1197; 1924; 2000; 3978; 4245- 4256;
Vătămare: 733
Vecinătate: 2282; 2366; 2525; 2635; 2876; 3070; 3144; 3576;
4257-4263
Veselie: 4264-4273
Veste: 3273; 4274
Veşnicie: 35; 650; 1122; 1725; 1890; 2835; 3191; 3815;
4275-4277
Viaţă: 249; 731; 1206- 1207; 1251; 1366; 1454; 1888;
1998-1999; 2466; 2542; 2775; 3295; 3340; 3378; 3754 ;
4068; 4148; 4278- 4304
Viaţă ţ i moarte: 126; 288; 4305— 4322
Viclenie: 21; 1335; 1358; 1374; 1789; 2480; 2538; 2697;
2777-2778; 2973; 3175; 3357; 4323- 4328

Vigilenţă: 4329
Vin: 297; 299; 301; 303 — 304; 308-309; 313; 315; 621;
837; 974; 1337; 2170; 2931; 3644; 4271; 4330 — 4355; 4481
Vindecare : 390
Vinovăţie: 997; 1499; 3741; 4356-4358
Virtute: 353; 480; 1414; 2415; 4359-4364
Vis: 1262; 2933; 4365
Vitejie; 1; 15; 133; 451; 812; 851; 893; 1455; 3043; 3119;
4366-4379
Vtrslă: 1949
Voinţă: 4380—4381
Vorbă: 18; 3 6 -4 0 ; 4 3 -4 4 ; 6 7-6 8; 86; 121; 172-173;
175; 177; 180; 446; 674-675; 898; 1013; 1120; 1254-1255;
1257; 1403-1404; 1407; 1891; 1893; 1954; 1980; 2081;
2129; 2158; 2216; 2261; 2379; 2478; 2532; 2940; 3075;
3131; 3186; 3224; 3448; 3571; 3635; 3778; 3798; 3960;
3987; 4015; 4020; 4104; 4375; 438 2- 4499
Vorbă şi faptă: 27; 593; 1528; 2936; 4500-4526
Vraci: 102; 1094; 2590
Vremelnicie: 534; 1117; 1425; 1717; 2760; 2811; 2993;
4527-4529
Vulpe: 149; 1673; 1883; 3070; 2212; 3092; 3166; 4299
Zădărnicie: 1921; 2364; 3421; 4530 — 4534

Zbucium: 4535
Zgircenie: 404; 464; 1485; 1824; 1995; 2597; 2990; 3750;
4501; 4536—4553
Z i: 70;91;720;1424;1968;3409; 3843
CUPRINS
P r e f a ţ ă ................................................. V
Notă asupra e d i ţ i e i ........................... X IX
B i b l i o g r a f i e ...................................... X X I
CUGETĂRI PERSANE . . . . I
N o t e ..................................................... 449
Indice t e m a t i c ................................... 493
Indice de a u t o r i ................................. 557
L e c to r: G H E O R G H E M A R IN
T e h n o r e d a c to r : M A R I A N A Ş T E F A N
B u n d e t i p a r 1 .II.1 9 8 3 . A p ă r u t 1983
C o m a n d a n r . 2022
C o l i d e t i p a r 17.
C om an d a nr. 20 564
C o m b in a tu l p o lig r a fic „C a s a S c în te ii"
P ia ţa S c fn te ii n r. 1, B u c u re şti
R e p u b lic a S o c ia lis tă R o m â n ia
Au m a i ;a p ă r u t •
P R O V E R B E Ş l C U G ET Ă R I
BEN G A LEZE
CUG ETĂ RI G RECEŞTI
P R O V E R B E , MAXIME
Şl
A FO R ISM E A R A B E
PR O V ER B E Ş l CUG ETĂ RI
A R M EN EŞT I
P R O V E R B E Ş l C U G ET Ă R I
IT A LIEN E
Lei

Cugetari Persane

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cugetari Persane

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Editura Albatros — Bucureşti

Continuitatea remarcabilă de peste un m ileniu

Deşi influenţa arabă a fost încă de la început

de anumite dinastii , cercul poeţilor de la curte,

Aşa explicăm şi existenţa unei literaturi persane

aforisme. E încă o dovadă că, dintr-o operă poate

unor aforisme pe care oamenii le-au purtat cu ei

artistică chiar şi atunci cind îşi populează operele

Didactice sau nu, operele scriitorilor clasici s-au

D in secolul X I I evenimente istorice zdruncină

climatul'?'apariţiei unui nou curent filosofic la

poezia în sine are ceva de pierdut. î n plus, nu

Vinul nu face rău oricărui cap; el doar adaugă

C ititoru l va observa că multe din maximele şi

Cum în creaţia mai tuturor poeţilor clasici nu

menţiona alte două tip ă ritu ri, cea din 1941 a lu i

Maximele şi aforismele incluse în culegerea de faţă au

Faptul că în poezia persană clasică creatorii n-au

1. As'ăr-e ham'asrăn-e rudalii (Versurile contemporanilor lui

1 — Eu nu sînt omul a cărui spinare o vei vedea în

2 —■ Acul a cusut pentru toţi şi el însuşi a rămas

3 — Şi orbul ştie unde-î gura.

9 — Dacă adevărul e amar, trebuie (totuşi) să-l

11 — Nimic nu se năruie pînă-n temelii ; tot ce-i

12 — Oricine caută adevărul cu sufletul, cînd dă el

17 — Dacă minciuna ta e bună, adevărul e mai

13 — Deşi gazda e dulce la vorbă, ca vraci spusele

20 — Dorind adevărul, la dorinţa inimii ajungi.

21 — Învinge cel care caută adevărul în ştiinţă şi

23 — Să nu ascunzi adevărul în faţa a două feluri

24 — Orice are temei singur se dovedeşte, iar ce-i

25 — Sprinceana îşi află dreptatea în arcuirea ei.

27 — Darul vorbirii îl deosebeşte pe om de animal,

31 — Cel obişnuit să spună adevărul e iertat cînd

32 — Ce-i acela rai ? O lume a adevărului.

33 — Nu căuta cetatea adevărului în această lume

34 — Şi în mocirla tulbure se văd stelele.

37 —• Orice spui, spune cu dreptate, că adevărul e

40 •—■ Deşi adevărul a fost hărăzit iubirii, în apa­

41 ■— Ţine-te întotdeauna de obişnuinţa de-a spune

42 — Un proverb ne spune că în ulcior va plescăi

44 — Vorba adevărată nu păgubeşte pe nimeni.

66 — Din piatră sînge nu curge.

83 — Cînd te-ai legat sufleteşte de ceva, ţi-ai legat

89 — Bătrânelor le place să stea între cele de-o

91 — Ziua în care n-am ajutat pe nimeni nu-i din

92 — Ajută-1 pe cel bătrîn şi neputincios, că la bă-

95 — Spune-i celui ce-şi doreşte sprijin în zilele

97 — Ajută-mă în această treabă cu ceva, că intr-o

100 — Cînd înţeleptul are o greutate el se va

102 —• Cînd vraciul se îmbolnăveşte şi boala i se în­

103 — Acela care primeşte ajutor numai de la alţi

106 — Ajutorul prietenului e un lucru mare ; cînd

107 — Nimeni nu-şi rade singur capul.

111 — Mîhnirea e ca sabia, iar răbdarea ca zalele ;

112 — Mai bine suferinţă fără prieten decît prieten

113 — Părul cărunt e prevestitor de moarte.

114 — In ochii celor mici lutul ars de pe degetul re­

115 — Mă mir de acei bătrîni care-şi vopsesc barba ;

116 — Dumnezeu se îngrijeşte şi de omul chel.

124 — Ambiţiile tale sînt atît de mari că alături de

126 — în aşa fel trebuie să fie drumul vieţii, ca

127 — Dusă-i omenia, nu mai e credinţă ; le-au ră­

40 •—■ Deşi adevărul a fost hărăzit iubirii, în apa

102 —• Cînd vraciul se îmbolnăveşte şi boala i se în

114 — In ochii celor mici lutul ars de pe degetul re

127 — Dusă-i omenia, nu mai e credinţă ; le-au ră

128 — Mort e acela de care nimeni nu-şi mai amin

165 — Deşi (în casa) săracului se poate naşte un fe

167 — Socoţi perla mai scumpă decît arta ; dar pen

174 — Nu-ţi căuta mărirea în palavre ; mai bine as

203 — Cel ce-a nefericit pe careva din pricina asu

211 —■ Asuprirea îţi întunecă inima şi ţi-o înne

212 — Cît sînge vrei să verşi de dragul bogăţiei in

229 — Cu cît mai mult aur, cu atît mai multă ne