REZUMAT ANATOMIE

- AN II -
- SEMESTRUL II -

1
 MĂDUVA SPINĂRII

- Face parte din SNC

- Este situată în canalul rahidian
- Limite:
o Superior – plan orizontal prin marginea superioară a arcului posterior al
atlasului și mijlocul celui anterior
o Inferior – L2
- Lungime – 43-45 cm
- Urmează curburile coloanei vertebrale
o Coloana vertebrală depășește lungimea măduvei și crește mai repede în special
caudal
- Nu există o corespondență strictă vertrebro-medulară
- Segmente
o Cervical – corespunzător C1-C3 (3 cm)
o Cervico-toracal sau umflătura brahială – corespunzător C4-T1(10 cm)
o Toracal – T2-T10 (20 cm)
o Lombar sau umflătura lombară – T10-L1 (10 cm)
o Conul medular – se termină în dreptul L2
 Din vârf pleacă o prelungire filiformă de natură nevroglică și
conjuctivă – filum terminale
 Are o lungime de 20 cm și străbate canalul rahidian și apoi
sacrat
 Se inseră pe prima vertebră coccigiană
- Rădăcinile nervilor spinali au o direcție oblică în jos
o Nervii spinali sacro-coccigieni înfășoară filum terminale → coada de cal
- Rădăcinile nervilor spinali părăsesc canalul rahidian la un nivel inferior locului de
emergență din măduvă
- Identificarea numărului nervului spinal
o Între C2 și D10 se adaugă 2 la numărul apofizei spinoase
o Apofizele spinoase ale D11 și D12 corespund celor 5 segmente lombare
o Apofiza spinoasă a primei vertebre lombare corespunde primelor 5 segmente
sacrate

Configurație exterioară

- Este turtită antero-posterior

- Fața ventrală
o Cuprinsă între 2 șanțuri colaterale ventrale, drept și stâng
o Aceste șanțuri sunt marcate de ieșirea rădăcinilor ventrale, motorii, ale nervilor
spinali
o Pe mijloc prezintă șanțul median ventral (fisura mediană anterioară)
 Profund și larg de aproximativ 2 mm
 Împreună cu șanțurile ventrale delimitează cordoanele ventrale
- Fața dorsală
o Este delimitată de șanțuri colaterale dorsale
 Prin ele pătrund în măduvă rădăcinile dorsale senzitive ale nervilor
spinali
o Pe mijloc prezintă un șanț îngust – șanțul median dorsal

2
  Din fundul acestui șanț pătrunde în măduvă septul median dorsal – de
natură glială
o Șanțul median împreună cu șanțurile colaterale delimitează cordoanele dorsale
o În regiunea cervicală, cordoanele dorsale sunt divizate de un șanț paramedian
în:
 Tract al lui Goll (gracilis) – intern
 Tract al lui Burdach (cuneat) – extern
- Fețele laterale
o Sunt delimitate de șanțurile colaterale ventrale și dorsale
o Corespund suprafețelor exterioare ale cordoanelor laterale ale măduvei

Raporturi

- Măduvă este învelită de meningele spinal și are raporturi cu spațiul peridural și pereții
canalului rahidian
- Anterior
o Corpurile vertebrale
o Discurile intervertebrale
o Ligamentul vertebral comun posterior
- Lateral
o Pediculii vertebrali – delimitează găuri de conjugare prin care trec trunchiurile
nervilor spinali
- Posterior
o Peretele chirurgical al canalului rahidian – lamele vertebrale unite prin
ligamente galbene
o Baza de implantare a apofizelor spinoase

Structura internă

- Măduva este alcătuită din:

o Substanță cenușie
 Dispusă la interior sub forma literei H
 În centru prezintă canalul ependimar (canal neural primitiv)
o Substanță albă
 Dispusă în jurul substanței cenușii

Substanța cenușie

- Pe secțiune orizontală se prezintă sub forma a două bare ventro-dorsale unite printr-o
punte transversală – comisura cenușie a măduvei
- În centrul prezintă canalul ependimar
o Se întinde în tot lungul măduvei și se deschide superior în unghiul inferior al
ventriculului IV
o Inferior se termină prin ventriculul terminal a lui Krause
o Conține LCR
o Pereții sunt căptușiți de celule ependimare ciliate spre lumenul canalului
 Polul bazal trimite o prelungire care traversează măduva și se prinde pe
suprafața internă a piei-mater
- Un plan frontal dus prin canalul ependimar împarte comisura cenușie în:

3
 o Porțiune preependimară
o Porțiune retroependimară
- Același plan împarte brațele H-ului în:
o Cornul ventral
 Este mare
 Are contur zimțat
 Este distanțat de suprafața exterioară a măduvei
 Prezintă:
 O parte anterioară – cap
 O parte posterioară - bază
o Cornul dorsal
 Mai subțire
 Aproape atinge suprafața maduvei
 Este separat de aceasta printr-o lamă subțire de substanță albă –
zona marginală a lui Lissauer
 O strangulație numită gât îl împarte în:
 Porțiunea periferică posterioară – cap
o Este neuniform
o Dinspre periferie spre bază prezintă mai multe zone:
 O zonă periferică – stratul zonal a lui Waldayer –
culoare cenușie închisă
 O substanță gelatinoasă a lui Rolando – mai
deschisă la culoare
 Bogată în celule gliale și neuroni de
asociație intercalari
 Nucleul – subdivizat în 2 zone
 Conține neuroni de talie mare
o Aceste zone se mai numesc și ariile I, II, III, IV – din
cele zece arii descrise de Rexed
 Porțiunea anterioară – bază
o Pe margini prezintă niște proeminențe corespunzătoare
unei coloane neuronale
 Internă – mai bine reprezentată în regiunea
toracală – coloana lui Clarke
 Externă – corespunzătoare coloanei lui
Bechterey
o La limita dintre cornul ventral și cel dorsal se desprinde câte un corn lateral –
mai bine reprezentat în regiunea toracală superioară
 Superior și inferior acestei regiuni, locul cornului lateral este luat de
formația reticulată a măduvei – formată din prelungiri ale substanței
cenușii care se întrepătrund cu cele ale substanței albe

Structura funcțională a substanței cenușii

- D.p.d.v. morfo-funcțional substanța cenușie se împarte în 4 zone:

o Zona somato-motorie – formată din capetele coarnelor ventrale
o Zona somato-senzitivă – formată din capetele și bazele coarnelor dorsale

4
- Comisura cenușie, bazele coarnelor ventrale și coarnele laterale formează pars
intermedia sau zona vegetativă – această zonă este separată de un plan frontal prin
canalul ependimar în:
o Zona viscero-motorie – anterior
o Zona viscero-senzitivă – posterior
- Zona somato-motorie
o Formată din neuroni somatici, neuroni de asociație și celule gliale
o Neuronii motori somatici (radiculari) – tip alfa și gama
 Neuronii alfa sau fazici
 Neuroni de talie mare
 Dendritele fac sinapsă cu:
o Fibrele tracturilor căilor motorii piramidale și
extrapiramidale
o Axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali
 Aceste sinapse se realizează direct sau prin intermediul
neuronilor de asociație intercalari
 Axonii părăsesc măduva prin șanțurile colaterale ventrale și
intră în alcătuirea rădăcănilor motorii ale nervilor spinali – se
distribuie fibrelor m. scheletici
 Neuronul somato-motor + fibrele musculare pe care le
inervează = unitate motorie
 Neuronii somato-motori alfa sunt singurii neuroni din SNC care
au legătură directă prin axon cu m. periferici somatici – se mai
numesc neuroni motori periferici
 Funcții
o Motilitatea – primesc influxuri de la căile motorii
centrale, le modulează și le transmit musculaturii striate
o Tonicitatea – întrețin activitatea tonică a musculaturii
grație impulsurilor proprioceptive primite de la fibrele
rădăcinilor senzitive ale neuronilor spinali sau a celor ce
provin de la centrii corticali și subcorticali ai encefalului
o Reflectivitatea – de la ei pornește brațul centrifug al
reflexelor musculare somatice
o Troficitatea – țin sub dependență metabolismul celular al
musculaturii striate
 Simptome ale afectării neuronului motor periferic:
o Paralizie
o Hipotonie
o Areflexia
o Atrofia
 Neuronii gama
 Axonul merge în rădăcinile motorii ale nervilor spinali
o Se distribuie porțiunilor periferice contractile ale fuselor
neuro-musculare
o Excitația neuronilor gama nu este urmată de o contracție
aparentă a mușchiului
 Au o aferentare centrală – rol esențial în autoreglarea tonusului
muscular

5
 o Raport neuroni alfa/gama = 3 la 1
o Neuronii motori alfa și gama se grupează în zona somato-senzitivă și formează
nuclei motori
 Grupul medial – subdivizat în 2 subgrupe
o Medio-ventral
 Inervează musculatura proximală a membrelor
o Medio-dorsal
 Se întinde în tot lungul măduvei
 Inervează musculatura axială și paravertebrală a corpului
 Grupul lateral
 Mai evident în dreptul celor 2 umflături
 Subîmpărțit în 2 grupe:
o Latero-ventral
 La nivelul măduvei cervicale, acest nucleu dă
naștere rădăcinii medulare a nervului accesor –
se distribuie musculaturii parietale a gâtului
 M. sterno-cleido-mastoidian
 M. trapez
o Latero-dorsal
 Controlează musculatura parietală a trunchiului și cea a părților
distale ale membrelor
o Neuronii care comandă mușchii extensori și abductori stau pe un plan anterior
celor ce comandă mușchii flexori și adductori
o Această zona este bogat vascularizată – vulnerabilitate la infecții
o Zona somato-motorie mai conține neuroni de asociație: intercalari și cordonali
 Neuronii intercalari
 Sunt de tip Golgi II
 Au pericarionul și prelungirile exclusiv în substanța cenușie
 Leagă între ei alți 2 neuroni cu aceiași funcție sau cu funcții
diferite
 Se interpun pe majoritatea aferențelor centrale sau periferice
care sosesc la neuronii somato-motori
 Pot modula influxurile înainte de a le da cale liberă spre
neuronii motori – reprezintă centri medulari de integrare
 Unii neuroni intercalari pot facilita transmiterea excitației iar
alții o pot inhiba
o Neuronii lui Renshaw – neuroni inhibitori
 Mai au rol și în post-descărcare sau recrutare
 Totalitatea neuronilor intercalari formează plasa sau trustul
neuronilor intercalari
o Intervin activ, diferențial și nuanțat în elaborarea
comenzilor spre neuronii motori periferici
- Zona somato-senzitivă
o La nivelul capului cornului posterior (zonele III, IV) se găsesc neuroni somato-
senzitivi exteroceptori – formează nucleul capului cornului posterior
 Primesc fibre ale rădăcinilor senzitive ale nervilor spinali care aduc
sensibilitatea exteroceptivă
 Axonii lor intră în alcătuirea tracturilor spino-talamice

6
 o La nivelul nucleilor mediali (Clarke) și laterali (Bechterev) – se găsesc
neuronii somato-senzitivi proprioceptori
 Primesc fibrele proprioceptive inconștiente
 Trimit axonii în alcătuirea celor 2 tracturi cerebeloase
 Direct – originea în nucleul Clarke
 Încrucișat – originea în nucleul Bechterev

- Zona viscero-motorie
o Conține neuroni vegetativi motori sau preganglionari
 Majoritatea aprțin sistemului simpatic intra-nevraxial
 Axonii formează fibrele preganglionare care se alătură rădăcinii
ventrale a nervului spinal, apoi trunchiului comun și se despart din
aceastea sub numele de ram comunicant alb – ajung la ganglionul
simpatic latero-vertebral
 Unele fibre trec de ganglion și ajung la plexurile previscerale
sau intramurale în care fac sinapsă
o Fibrele postganglionare asigură inervația viscerelor și a
vaselor sanguine
 Alte fibre fac sinapsă în ganglionii simpatici latero-vertebrali
o Fibrele postganglionare se îndreaptă fie spre teritoriul
visceral, fie prin ramurile comunicante cenușii, se
alătură nervilor rahidieni – asigură inervația vegetativă a
somei
- Zona viscero-senzitivă
o Conține neuroni vegetativi senzitivi
 Primesc fibrele rădăcinilor senzitive ale neuronilor spinali – aduc
sensibilitatea viscerală sua interoceptivă
- Neuronii vegetativi motori sau senzitivi se găsesc intercalați în ambele zone vegetative
- Neuronii vegetativi din pars intermedia se grupează în lungul măduvei în 2 coloane:
 Una internă – coloana intermediară internă – plasată lângă canalul
ependimar – prezentă pe toată lungimea măduvei
 Alta externă – coloana intermediară externă – corespunde cornului
lateral și lipsește în regiunea umflăturilor brahiale și a părții inferioare a
celei lombare
o Cele două coloane coexistă în dreptul segmentelor medulare: C1-C3, T1-L2 și
sub L4
o Între coloane există anastomoze transversale, în scară
- Între L5-S4, pe partea internă a cornului ventral se află coloana parasimpatică sacrată
sau nucleul lui Laruelle
o La acest nivel se înșiruie centrii vegetativi ai măduvei; de sus în jos aceștia
sunt:
 Centrul irido-dilatator sau ciliospinal a lui Budge: C8-T3
 Centrul cardio-accelerator: T1-T4
 Centrul bronho-pulmonar: T1-T6
 Centrii vaso-motori, sudorali, pilo-motori: C8-L2
 Centrii splanhnici abdominali: T6-L2
 Centrii ejaculatori: L1-L3
 Centrul continenței vezicale și ano-rectale: L2-L4

7
  Centrii erecției, micțiunii și defecației – nucleul parasimpatic sacrat a
lui Laurelle: L5-S4
- În toate zonele măduvei se găsesc răspândiți neuroni de asociație cordonali
o Trimit axonul în substanța albă și acesta se reîntoarce în substanța cenușie a
altui segment medular
o Leagă între ele segmentele medulare
o Axonii se mai numesc și fibre intersegmentare sau endogene ale măduvei

Substanța albă

- Este împărțită în 3 cordoane: ventral, lateral și dorsal

o La suprafață sunt delimitate de șanțurile descrise, iar în profunzime se întind
până la substanța cenușie
- Cordoanele ventrale comunică între ele printr-o bandă transversală de substanță albă –
comisura albă a măduvei
- Cordonul ventral și cel lateral comunică între – cordon ventro-lateral
- Cele două cordoane dorsale sunt despărțite între ele de septul median dorsal
- Cordoanele sunt alcătuit în exclusivitate din fibre nervoase mielinizate
- Majoritatea fibrelor au origine în afara măduvii spinării:
 În ganglionii nervilor spinali
 În centrii nervoși supra-medulari ai encefalului
o Aceste fibre iau parte la formarea căilor nervoase ascendente și descendente
o Aceste căi ocupă porțiuni specifice în diversele cordoane ale măduvei –
formează tracturi sau fascicule
- În substanța albă sunt prezente și fibre cu origine în substanța cenușie
o Acestea reprezintă axonii neuronilor cordonali – fibre endogene sau
intersegmentare
- Fibrele exogene
o Intră în alcătuirea căilor nervoase:
 Ascendente – senzitive
 Descendente – motorii
- Căile nervoase ascendente – căile prin care se transmit de la periferie de-a lungul
cordoanelor medulare și apoi a etajelor supramedulare, diversele forme ale
sensibilității generale, pentru a fi proiectate pe scoarța cerebrală – devin senzații
conștiente
 Se împart în:
 Calea sensibilității exteroceptive
 Calea sensibilității proprioceptive
 Calea sensibilității interoceptive
 Aceste căi au originea în neuronii pseudounipolari din ganglionii
spinali – primul neuron
 Dendritele – se îndreaptă de-a lungul nervilor spinali și a ramurilor
acestora spre recptorii periferici
 Axonii – merg spre șanțul colateral dorsal în care pătrunde sub formă
de rădăcini dorsale sau senzitive ale nervilor spinali
 La nivelul zonei marginale a lui Lissauer, fiecare rădăcină
dorsală se desface în două mănunchiuri

8
 o Mănunchiul extern – format din fibre mielinizate subțiri
și fibre nemielinizate
 Cele mielinizate aduc sensibilitatea
exteroceptivă:
 Tactilă protopatică
 Termică și dureroasă
 Cele nemielinizate aduc sensibilitatea
interoceptivă
o Mănunchiul intern – format din fibre groase mielinizate
 Transportă sensibilitatea exteroceptivă tactilă
epicritică și sensibilitatea proprioceptivă
 Fibrele acestei rădăcini trimit colaterale spre neuronii motori
somatici și vegetativi cu care fac sinapsă direct sau prin
intermediul neuronilor intercalari
o Aceste colaterale închid arcurile reflexe medulare
segmentare
o Calea sensibilității exteroceptive
 Transportă excitațiile culese de exteroceptorii tegumentari cum sunt
cele de tact, presiune, durere și temperatură
 2 forme de sensibilitate exteroceptivă
 Sensibilitatea protopatică – cuprinde tactul difuz, presiunea,
durerea și temperatura
 Sensibilitatea epicritică – sensibilitatea tactilă fină,
discriminativă
 Calea sensibilității exteroceptive protopatice
 Primul neuron – în neuronii pseudounipolari din ganglionii
spinali
o Dendritele culeg excitația de tact, presiune, durere și
variațe termică de la exteroceptorii cutanați
o Axonii urmează 2 direcții
 Unii încrucișează linia mediană preependimar –
ajung în cordonul ventral opus (neuronul 2)
 Formează tractul spino-talamic ventral –
transportă tactul difuz și excitațiile de
presiune
 Alții intră în cordonul lateral opus (neuronul 2)
(pe același traiect)
 Formează tractul spino-talamic lateral
o Situat în prelungirea cordonului
ventral în care poate fi înglobat –
tractul semilunar al lui Dejerine
 Fibrele se așează în ordine din afară înauntru:
sacrate, lombare, dorsale și cervicale
 Fibrele ce conduc tactul se află în partea antero-
internă a tractului semilunar
 Sunt urmate în direcție postero-laterală
de: fibrele pentru presiune, durere și
temperatură
 Neuronul 3 – situat în nucleul talamic

9
 o Axonii neuronilor talamici prelungesc calea până în
zona senzitivă I și II a scoarței cerebrale – excitațiile
transportate sunt integrate în senzații conștiente
 Este o cale spino-medulo-talamo-corticală, fiind încrucișată
preependimar
 Calea sensibilității exteroceptive epicritice
 Primul neuron – neuronul pseudounipolar din ganglionul spinal
o Dendritele – culeg excitații tactile de la receptorii
cutanați (Meissner, Golgi-Mazzoni, discurile Merkel)
o Axonii – fibre mielinizate groase care intră în alcătuirea
mănunchiului intern al rădăcinii dorsale
 Se inflectează superior și ia parte la formarea
tracturilor lui Goll și Burdach din cordonul
posterior
 De aici au drum comun cu cel al căii proprioceptive conștiente
o Calea sensibilității proprioceptive conștiente
 Transportă excitațiile culese de la nivelul proprioceptorilor din
articulații, oase și periost – simțul presiunii, vibrațiilor și atitudinii
segmentelor corpului cât și a gradului de amplitudine a mișcării
 Primul neuron – situat în ganglionul spinal
 Axonii – sunt mielinizați
o Iau drumul mănunchiului median al rădăcinii dorsale a
nervilor spinali – intră în cordonul dorsal al măduvei
o Dau colaterale descendente spre segmentele medulare
subiacente și spre neuronii efectori motori
o Fibrele se inflectează și devin ascendente în grosimea
cordonului dorsal al măduvei
 Aceste fibre aparțin nervilor spinali sacrați,
lombari și dorsali inferior – formează tractul lui
Goll (gracilis) – ocupă porțiunea medială a
cordonului posterior
 Fibrele care aparțin nervilor spinali toracali
superiori și cervicali – formează tractul lui
Burdach (cuneatus) – lateral de Goll
o Fibrele care provin dintr-un segment inferior ocupă o
poziție mai apropiată de linia mediană
 Sunt împinse spre aceasta de fibrele care pătrund
în cordonul posterior la nivele superioare –
Legea lui Kahler
 Al doilea neuron – în treimea medie a bulbului
 Reprezentat de câte un nucleu corespunzător fiecărui tract
o Nucleul lui Goll
o Nucleul lui Burdach
 Majoritatea axonilor neuronilor din acești nuclei se încrucișează
cu cei simetrici în bulb – încrucișarea senzitivă piniformă
o Apoi se alătură și formează un fascicul unic – lemniscul
medial sau banda lui Reil medială
 Acesta urcă prin trunchiul cerebral și în calota
mezencefalică se separă în 2 fascicule simetrice

10
  Al treilea neuron – în talamus
 Axonii prelungesc calea până pe girusul postcentral – zona
senzitivă principală a scoarței cerebrale
 Față de căile exteroceptive, cea proprioceptivă are al doilea neuron în
bulb și nu în măduvă
 Este difinită o cale spino-bulbo-talamo-cerebrală, fiidn încrucișată în
bulb
 Această cale o iau și fibrele care alcătuiesc calea sensibilităii
exteroceptive tactile epicritice

o Calea sensibilității proprioceptive inconștiente

 Transmite excitații culese de la receptorii din mușchi (fusele neuro-
musculare) și de cei tendinoși ai lui Golgi
 Primul neuron – în ganglionul spinal al nervilor spinali
 Axonii – intră în alcătuirea rădăcinii dorsale și urmează
mănunchiul medial din măduvă
o Intră în substanța cenușie a cornului dorsal
o Dă colaterale spre neuronii motori sau spre cei
intercalari – închid arcuri reflexe
 Al doilea neuron - neuronii somato-senzitivi proprioceptori din nucleul
lui Clarke și al lui Bechterev
 Axonii neuronilor din nucleul lui Clarke trec în cordonul lateral
de aceiași parte
o Ocupă zona postero-laterală
o Devin ascendenți și formează tractul cerebelos direct al
lui Flechsig
 Ajunge în calota bulbară și părăsește trunchiul
cerebral prin pedunculii cerebrali inferiori
 Se termină pe scoarța paravermisului cerebelos
 Axonii neuronilor din nucleul lui Bechterev încrucișează linia
mediană prin comisura cenușie și trec în partea antero-laterală a
cordonului lateral opus
o Devin ascendenți și alcătuiesc tractul cerebelos
încrucișat al lui Gowers
 Urcă prin calota bulbară și pontină până la
marginea superioară a punții
 Părăsește trunchiul cerebral de-a lungul
pedunculilor cerebeloși superiori
 Ajunge pe scoarța paravermisului cerebelos
 Tractul cerebelos direct conduce sensibilitatea proprioceptivă
inconștientă de la nivelul membrelor inferioare și a trunchiului
 Tractul cerebelos încrucișat conduce sensibilitatea proprioceptivă
inconștientă de la nivelul membrelor superioare
 Tractul spino-cerebelos direct transportă excitațiile culese de la fusele
neuro-musculare și ambele tracturi transportă excitațiile recepționate de
la corpusculii tendinoși ai lui Golgi
o Calea sensibilității interoceptive

11
  Conduce excitațiile recepționate de interoceptori
 Primul neuron – în ganglionul spinal
 Dendritele – ajung la viscere de-a lungul ramurilor comunicante
albe, a lanțurilor latero-vertebrale și a nervilor splanhnici
 Axonii – sunt nemielinizați
o Iau drumul mănunchiului lateral al rădăcinilor dorsale a
nervilor spinali
 Al doilea neuron – în zona vegetativă senzitivă și în neuronii
exteroceptori senzitivi din capul cornului dorsal
 De la neuronii vegetativi senzitivi pleacă o primă cale
ascendentă, multi-sinaptică, multi-neuronală – urcă în lungul
substanței cenușii până în formația reticulată a trunchiului
cerebral
 Face releu în nucleii reticulați ai talamusului și se proiectează
difuz pe suprafața scoarței cerebrale
 Fibrele căii vegetative interoceptive care au facut sinapsă în neuronii
exteroceptori vor urma calea spino-talamică laterală până pe scoarța
cerebrală
 Pe această cale urcă durerea viscerală
 Fibrele durerii somatice și a celei vegetative converg pe aceiași
neuroni din capul cornului dorsal
o Durerea viscerală poate fi resimțită într-un teritoriu
cutanat, adeseori altul decât cel care corespunde
topografic viscerului respectiv
 Ex: fibrele care transportă stimulii nocivi de la
nivelul cordului converg în măduvă pe aceiași
neuroni la care ajung fibrele ce transportă
excitațiile de pe marginea internă a membrului
superior și din regiunea precordială – durerea
cardiacă va fi resimțită precordial și pe marginea
cubitală a mebrului superior
o Alte tracturi ascendente:
 Tractul spino-tectal
 Considerat o dedublare a tractului spino-talamic lateral
o Are aceiași origine si transmite aceleași impulsuri
termo-algezice
 Destinația spre centrii de integrare arhichinetică mezencefalici –
tuberculii cvadrigemeni
 Urcă prin cordonul lateral, pe fața profundă a tractului spino-
talamic lateral
 Tracturile spino-reticulare, spino-vestibulare și spino-olivare
 Au originea în neuronii somato-senzitivi din cornul dorsal
 Urcă prin cordoanele ventrale și laterale ale măduvei până în
neuronii formației reticulate, în nucleii vestibulari sau în olivele
bulbare
- Căile nervoase descendente
o De-a lungul acestor căi sunt transmise comenzile centrilor nervoși
supramedulari către neuronii somato și viscero-senzitivi medulari precum și
nucleilor motori ai nervilor cranieni

12
  Căile motorii pot fi somatice și viscerale
 Căile motorii somatice pot fi piramidale sau extrapiramidale
 Căile motorii somatice piramidale sunt:
o Cortico-spinale
o Cortico-nucleare
o Cortico-oculo-cefalogire
o Căile motorii somatice piramidale
 Calea piramidală cortico-spinală
 Formată din tracturi care reprezintă axonii neuronilor corticali
cu precădere situați în girusul precentral, dar și în alte regiuni:
scoarța lobilor parietali, temporali sau occipitali
 Un număr redus de axoni sunt groși, mielinizați – axonii
neuronilor lui Betz de pe aria 4 a girusului precentral
 Majoritatea sunt mielinizați, dar de calibru mai mic
 Tracturile cortico-spinale pornite din scoarța emisferelor
cerebrale coboară prin substanța albă a acestora și apoi prin
trunchiul cerebral
o La nivelul bulbului se așează în interiorul piramidelor
ventrale
 În treimea inferioară a bulbului, fibrele căii piramidale cortico-
spinale se împart în 3 grupe:
o Circa 85% se încrucișează în treimea inferioară a
bulbului → încrucișarea piramidală
 Apoi intră în cordonul lateral al măduvei sub
numele de tractul piramidal încrucișat sau
cortico-spinal lateral – acesta ocupă porțiunea
cetrală a cordonului lateral opus emisferului de
origine
 Dispoziția fibrelor, dinauntru în afară este:
 Fibrele cu destinație cervicală, toracală,
lombară și sacrată
 Pe măsură ce coboară, fibrele acestui cordon
pătrund în cornul ventral al măduvei pentru a
face sinapsă cu neuronii somato-motori alfa și
gama, fie direct fie prin intermediul neuronilor
intercalari
 Axoni ai neuronilor lui Betz se distribuie direct
fără interpunere de neuroni intercalari
o Un număr redus de fibre intră în cordonul lateral de
aceeași parte, fără a se încrucișa
 Constituie fasciculul homolateral Dejerine-
Muratov-Thomas
 După ce intră în cordonul lateral, o parte din
aceste fibre coboară împreună cu fibrele tractului
piramidal încrucișat iar o altă parte se alătură
tractului olivo-spinal, ocupând partea ventro-
laterală a cordonului lateral – tractul ventro-
lateral al lui Barne

13
  Fibrele homo-laterale se termină făcând sinapsă
cu neuronii somato-motori medulari prin
intermediul neuronilor intercalari
o Restul de 15% nu se încrucișează în bulb, pătrund în
cordonul ventral homo-lateral al măduvei sub numele de
tractul cortico-spinal ventral, așezându-se lateral de
șanțul median ventral
 Aceste fibre se pot încrucișa sau nu în comisura
albă a măduvei, pentru a face apoi sinapsă direct
sau prin intermediul neuronilor intercalari cu
neuronii somato-motori din nucleii mediali ai
coarnelor ventrale ce comandă musculatura
paraaxială
 Pe traseul căii piramidale cortico-spinale se deosebesc 2
neuroni:
o Neuronul central sau cortical – reprezintă neuronii
piramidali din scoarța cerebrală (girusul precentral)
o Neuronul periferic – reprezentat de neuronii somato-
motori din coarnele ventrale ale substanței cenușii a
măduvei spinării
 Lezarea fibrelor căii piramidale cortico-spinale înainte de a se
încrucișa în bulb este urmată de paralizia jumătății opuse a
corpului – hemiplegie
o Căile motorii extrapiramidale
 În cursul coborârii prin bulb nu trec prin piramidele bulbare ventrale ci
prin calotă
 Aceste căi cuprind arii ale scoarței cerebrale și nu nuclei subcorticali,
cunoscuți sub numele de sistemul extrapiramidal
 Sistemul extrapiramidal își exercită acțiunea pe neuronii somato-motori
medulari ca și calea piramidală cortico-spinală
 Această cale prezintă în mod obligator neuroni de asociație
intercalari
 Influxul condus nu determină apariția mișcării voluntare ci își exercită
acțiunea în reglarea tonusului muscular, în execuția mișcărilor de
însoțire semivoluntare și a celor automatizate
 Tracturile căii extrapiramidale își au originea în centrii motori
extrapiramidali din trunchiul cerebral
 De la nivelul mezencefalului pornesc:
 Tractul tecto spinal
o Origine – tuberculii cvadrigemeni anteriori și posteriori
o Se încrucișează cu partenerul deasupra apeductului lui
Sylvius (încrucișarea lui Meynert)
o Coboară prin calota trunchiului cerebral și la nivelul
măduvei se împarte în:
 Tractul tecto-spinal ventral – situat în cordonul
ventral, lateral de tractul cortico-spinal ventral
 Tractul tecto-spinal lateral – situat în cordonul
lateral

14
 o Ambele fasciule nu coboară mai jos de măduva
cervicală
 Tractul rubro-spinal
o Origine – nucleul roșu din calota mezencefalului
o Se încrucișează cu simetricul (încrucișarea lui Forel)
o Ajunge în măduvă și se așează în cordonul lateral,
anterior tractului piramidal încrucișat – tract piramidal
o Nu coboară mai jos de măduva cervicală
 Tractul nigro-spinal
o Origine – substanța neagă din calota mezencefalului
o În măduvă se găsește în cordonul antero-lateral
 De la nivelul jonțiunii bulbo-pontine pornesc:
 Tractul vestibulo-spinal
o Origine – nucleii vestibulari
o Se împarte în 2 fascicule
 Lateral – intră în cordonul medular lateral –
cuprinde fibrele pornite din nucleul lui Deiters
 Acest tract cuprinde în special fibre
directe
 Ventral – intră în cordonul ventral
 Are originea în restul nucleilor vestibulari
și conține în special fibre încrucișate
 De la nivelul bulbului pornesc
 Tractul olivo-spinal
o Origine – nucleul olivar al bulbului
o Nu coboară sub nivelul măduvei cervicale
o Ocupă partea ventro-laterală a cordonului lateral,
anterior tractului vestibulo-spinal lateral
 Din formația reticulată a trunchiului cerebral pornesc:
 Tractul reticulo-spinal ventral
o Origine – formația reticulată descendentă bulbară
inhibitorie din calota bulbară
o Conține fibre directe și încrucișate
o Coboară în cordnul ventral al măduvei, lateral de tractul
tecto-spinal ventral
 Tractul reticulo-spinal dorsal
o Origine – formația reticulată descendentă fasciulată din
punte și mezencefal
o Coboară prin calota bulbară
o Ajunge în cordonul lateral al măduvei, ventro-medial
față de tractul rubro-spinal
 Toate tracturile motorii piramidale cortico-spinale sau extrapiramidale
se termină făcând sinapsă cu neuronii motori medulari direct sau
indirect prin intermediul neuronilor intercalari
 Axonii motoneuronilor medulari somatici transmit mușchilor
comenzile primite de-a lungul acestor tracturi
 Neuronul motor medular este ținta finală a tuturor impulsurilor
venite din centrii superiori ai encefalului

15
 o Căile motorii descendente vegetative
 Formate în mare parte din fibre nemielinizate
 Origine – hipotalamus și nucleii vegetativi din formația reticulată a
trunchiului
 Coboară în cordonul ventral al măduvei cervicale
 Se termină prin sinapsă cu neuronii vegetativi motori din măduvă
- Fibrele endogene
o Formează tracturile de asociație ale măduvei
o Reprezintă axonii neuronilor de asociație cordonali
o Ocupă partea cea mai profundă a cordonului ventral și lateral – tracturi
fundamentale ventral și lateral
o În cordonul dorsal, fibrele endogene sunt mai lungi; sunt împărțite în fibre
ascendente și fibre descendente:
 Ascendente – ocupă unghiul dintre cornul dorsal și comisura cenușie a
măduvei – formează fasciculul corno-comisural al lui Pierre-Marie
 Descendente – pe secțiune transversală poate apare:
 În regiunea cervicală și toracală superioară – fasciculul în
virgulă a lui Schultze
 În regiunea toracală inferioară – bandeleta periferică a lui
Hoche
 În regiunea lombară – centrul oval al lui Flechsig
 În regiunea sacrată – triunghiul lui Gombauit-Philippe
- Sistematizând tracturile din cordoanele de substanță albă ale măduvei remarcăm:
o Cordonul ventral conține:
 Un singur tract ascendent - calea sensibilității exteroceptive protopatice
 Tracturi descendente:
 Piramidal – cortico-spinal ventral
 Extrapiramidale
o Tecto-spinal ventral – lateral de cortico-spinal ventral
o Reticulo-sponal ventral – extern de precedentul
o Vestibulo-spinal ventral – lateral reticulo-spinalului
 Un tract de asociație – fundamental ventral
 Cordonul ventral este predominant motor
o Cordonul lateral format din:
 Tracturi ale căilor sensibilității exteroceptive termice și dureroase –
tractul spino-talamic lateral
 Tracturi ale sensibilității proprioceptive inconștiente – tractul spino-
cerebelos ventral și spino-cerebelos dorsal
 Tracturi ale căii piramidale
 Cortico-spinal lateral
 Tractul lui Barne
 Cai extrapiramidale
 Rubro-spinal – ventral de cortico-spinal lateral
 Reticulo-spinal drosal
 Tecto-spinal lateral
 Olivo-spinal – pe părțile laterale
 Vestibulo-spinal ventral – posterior de olivo-spinal
 Un tract de asociație – tractul fundamental lateral – în continuarea celui
ventral
16
  Cordonul lateral este cvasi-senzitiv și motor
o Cordonul dorsal:
 Este lipsit de tracturi motorii
 Conține tracturi ascendente:
 Al sensibilității exteroceptive epicritice și proprioceptive
conștiente – tracturile Goll și Burdach
 Conține tracturi de asociație ascendente și descendente
 Cordonul dorsal este senzitiv și de asociație
- În cazul în care un factor lezional distruge o jumătate de măduvă se produce o
hemisecțiune medulară – sindrom Brown-Sequard cu următorul tablou simptomatic
instalat distal de locul leziunii
o De aceiași parte cu leziunea
 Paralizie spastică și vasomotorie
 Abolirea sensibilității proprioceptive conștiente și inconștiente și a
sensibilității exteroceptive epicritice
o De partea opusă cu leziunea
 Dispariția sensibilității exteroceptive termo-algezice
- Deasupra hemisecțiunii medulare se găsește o zonă de hiperestezie
- La nivelul leziunii este prezentă anestezia radiculară totală

Măduva segmentară

- Din măduvă pornesc 31 de perechi de nervi rahidieni sau spinali

o Porțiunea din măduvă care corespunde unui nerv spinal se numește segment
medular sau mielomer
- Un nerv spinal se formează din 2 rădăcini
o Rădăcina ventrală - motorie
 Formată din axonii neuronilor somatomotori alfa și gama și neuronilor
viscero - origine reală
 Iese din măduvă prin șanțul colateral ventral – origine aparentă
 Fiecare mielomer ține sub control:
 Un anumit grup de mușchi striați – reprezintă miomerul
 Activitatea anumitor viscere – constituie splanchnomerul
o Rădăcina dorsală - senzitivă
 Formată din axonii neuronilor pseudounipolari – origine reală
 Pătrunde în măduvă prin șanțul colateral dorsal – origine aparentă
 Fiecare fibră senzitivă aduce sensibilitatea dintr-o anumită regiune a
tegumentului – dermatem
 Aceasta se numerotează cu același număr ca și segmentul
medular căruia îi corespunde
 Prin aceiași rădăcină sosesc și fibrele sensibilității proprioceptive cât și
cele ale sensibilității viscerale
 Fiecare din aceste fibre dau 2 categorii de colaterale (la nivelul
zonei marginale a lui Lissauer)
o Colaterale descendente
 Coboară de-a lungul acestei zone marginale și
face sinapsă cu neuronii senzitivi sau intercalari
 Aceste fibre au valoare inter-segmentară

17
  Împreună cu fibrele endogene unesc segmentele
medulare între ele – le integrează într-un tot
unitar
o Alte colaterale
 Se îndreaptă spre neuronii efectori, motori,
somatici și vegetativi – fac sinapsă direct sau
prin neuroni intercalari – formează arcurile
reflexe medulare
 Arc reflex segmentar – arcul reflex se închide
într-un segment medular
 Arc reflex inter-segmentar sau poli-segmentar –
arcul reflex se închide între segmente diferite
o De la măduvă la dura-mater rădăcinile sunt separate
 De aici se unsc și formează trunchiul comun al nervului spinal
 Se învelesc cu o prelungire a durei mater și ies din canalul rahidian prin
gaura de conjugare
- În traiectul extrarahidian dă 2 ramuri colaterale și 2 ramuri terminale
o Ramurile colaterale – nervul sinu-vertebral
 Se reîntoarce în canalul rahidian și inervează vasele, ligamentul
vertebral comun posterior și dura mater
 Conține ramul comunicant – face legătura cu ganglionii simpatici
laterovertebrali
 Este reprezentat de:
o Ramul comunicant alb – conține axonii neuronilor
visceromotori sau fibrele preganglionare care merg la
ganglionii laterovertebrali
o Ramul comunicant cenușiu – format din fibre vegetative
postganglionare ale neuronilor din ganglionii
laterovertebrali care pleacă spre teritoriul somatic,
precum și fibre vegetative (dendrite ale neuronilor
viscero-senzitivi din ganglionul spinal) care urmăresc
rădăcina posterioară până la măduvă
o Ramurile terminale – sunt mixte (motorii și senzitive)
 Ramurile terminale anterioare
 Cele ale nervilor cervicali se unesc și formează plexurile
cervical și brahial
 Cele ale nervilor toracali – formează nervii intercostali
 Cele ale nervilor lombari și sacrați – formează plexurile lombar
și sacrat
 Ramurile terminale posterioare – asigură inervația motorie și senzitivă
a regiunii rahisului

Structura arcului reflex segmentar

- Prezintă 2 neuroni:
o Neuronul receptor sau senzitiv – reprezentat de neuronii din ganglionul spinal
o Neuronul efector sau motor – motoneuronii din coarnele ventrale ale măduvei
- Sinapsa dintre cei doi neuroni constituie centrul reflexului
o Brațul centripet – reprezentat de dendritele și axonul neuronului receptor

18
 o Brațul centrifug – reprezentat de axonul neuronului efector
- Acest reflex se mai numește arc reflex simplu sau mono-sinaptic
- Dacă între cei doi neuroni se mai interpun și alții, atunci reflexul se numește poli-
sinaptic
o Centrul reflexului este reprezentat de sinapsa cu neuronul efector
- Arcurile somatice pot fi:
o Somatice – neuron efector somatic
o Vegetative – neuron efector vegetativ

Arcurile reflexe inter-segmentare

- Se închid între un neuron receptor de la nivelul unui segment medular și un neuron

efector plasat în alt segment medular
- Aceste arcuri sunt pluri-sinaptice
- Tipuri de reflexe segmentare
o Reflexe cutanate sau reflexe de flexie
o Reflexul de întindere sau miotatic
o Reflexele osto-tendinoase
- Reflexul cutanat (de flexie)
o Ca răspuns la stimularea receptorilor din piele – se contractă mușchii flexori ai
segmentului excitat
o Se retrage membrul din fața stimulului nociv
o Reflexul de flexie este un reflex de apărare
o Este un reflex poli-sinaptic
o Din acest tip de reflex mai fac parte:
 Reflexele abdominale
 Reflexul cremasterian
 Reflexul cutanat plantar
- Reflexul de întindere sau miotatic
o Când mușchii sunt întinși sunt excitate fusele neuro-musculare
 Aceste excitații ajung la măduvă prin fibre groase ale rădăcinii
senzitive a nervilor spinali – fibre de tip I A (de mare viteză)
o Aceste fibre fac sinapsă cu neuronul motor alfa
 Axonul acestor neuroni determină contracția fibrelor musculare –
mușchiul se scurtează
o Acest reflex se mai numește bucla alfa
o Este un reflex simplu, mono-sinaptic – stă la baza reglării tonusului muscular
și a menținerii posturii
o Neuronii gama determină contracția capetelor contractile ale fuselor neuro-
musculare
 Exte excitată porțiunea centrală, senzitivă a fusului – determină
excitație la nivelul buclei alfa
 Acest arc reflex este numit bucla gama
 Prin bucla gama este menținută tensiunea pe fusul neuro-muscular
- Reflexele osteo-tendinoase
o Sunt excitați corpusculii tendinoși ai lui Golgi
o Acest reflex este poli-sinaptic
o Acest reflex este conectat la un mecanism inhibitor

19
  Înainte de a părăsi măduva, axonul neuronului alfa trimite un colateral
recurent spre neuronul intercalar Renshaw cu funcție inhibitorie
 Acest neuron face sinapsă cu neuronul alfa căruia îi transmite
inhibiția – bucla inhibitorie a lui Renshaw
o În acest fel se previn contracțiile prea violente ale mușchilor
o Neuronii lui Renshaw nu sunt supuși controlului central
 Pot fi atinși de toxina tetanică – este suprimată acțiunea inhibitorie →
hipertonie musculară

Reflexele inter-segmentare

- Reflexe de tip somatic: reflexul de pășire, de fugă, de scărpinare

- Alte reflexe sunt de tip vegetativ
o Pe brațul eferent are doi neuroni
 Unul central – în substanța cenușie a măduvei
 Altul periferic – așezat în ganglionul vegetativ din lanțurile latero-
vertebrale, plexurile previscerale sau intramurale
- Arcul reflex reprezintă cea mai elementară formă de reacție elaborată la un stimul
periferic
o Unitatea funcțională care formează reflexul se numește neuromer
- Ansamblul neuromerilor din măduvă și trunchiul cerebral constituie aparatul
protokinetic al sistemului nervos central
- Neuromerele sunt interconectate chiar dacă se închid în segmente medulare diferite
- Concluzie
o În segmentele medulare se închid arcuri reflexe – sunt capabile să elaboreze un
răspuns motor la o excitație periferică
 Asigură segmentelor medulare o funcție bine definită și, în parte, în
dependență cu centrii nervoși ai encefalului
o Secțiunea la joncțiunea bulbului cu măduva – decerebrare – nu modifică
esențial răspunsurile reflexe medulare
o Segmentele medulare sunt interconectate prin fibre de asociație endogenă sau
exogenă
 Prin acestea și prin arcurile reflexe sunt legate între ele anatomic și
funcțional – se formează reflexe poli-segmentare
o Prin căile nervoase ale substanței albe sau prin cele care străbat axul cenușiu al
măduvei, neuronii arcurilor reflexe pot fi modulați de centrii superiori ai
encefalului

Vascularizație

- Realizată de:
o Arterele spinale anterioare
 Se formează din artera vertebrală
 Se unesc într-un trunchi unic, median – trunchiul spinal median
anterior
 Are traiect vertical, înaintea șanțului median ventral al măduvei până în
dreptul segmentelor medulare C5-C6
o Arterele spinale posterioare

20
  Se desprind din artera vertebrală sau din ramul acesteia – artera
cerebelară posteroinferioară
 Coboară pe fețele dorsolaterale ale măduvei și se împart în:
 Ram ventral – descinde înaintea rădăcinilor dorsale ale nervilor
spinali
 Ram dorsal – coboară posterior acestor rădăcini
 Ajung până în dreptul segmentelor medulare C5-C6
o Arterele radiculare
 31 perechi
 De sus în jos:
 Artere vertebrale
 Artere intercostale
 Artere lombare
 Artere sacrate
 Pătrund de-a lungul nervilor spinali în canalul rahidian
 Se împart într-un ram anterior și unul posterior
 Ramul anterior
 Se prelungește pe rădăcina ventrală a nervului spinal până la
șanțul median ventral
 Dă o ramificație ascendentă și una descendentă
o Se anastomozează cu cele supra și subiacente
o Continuă în sens descendent trunchiul spinal median
anterior
 Ramul posterior
 Urmărește rădăcina dorsală a nervului spinal până la fața
dorsolaterală a măduvei
 Se împarte într-o ramificație ascendentă și una descendentă
o Prelungsc în sens descendent arterele spinale posterioare
- De fiecare jumătate a măduvei se deosebesc 3 coloane arteriale longitudinale
 Medioventrală
 2 posterolaterale
o Aceste coloane sunt conținute în grosimea piei mater – dau ramificații
transversale care se anastomozează – rețea perimedulară
o Din această rețea se desprind 2 tipuri de ramuri colaterale
 Ramuri periferice
 Pătrund în măduvă și irigă substanța albă și periferia substanței
cenușii, în special capul cornului dorsal
 Ramuri profunde
 Pătrund în măduvă prin șanțul median ventrla
 Irigă porțiunea centrală a substanței cenușii, cornul ventral al
măduvei și tractul cortico-spinal lateral și substanța albă a
cordonului lateral
o Nu există anastomoze între ramurile superficiale și profunde – au caracter
terminal
- În lungul măduvei se delimitează 3 teritorii arteriale
o Un teritoriu cervico-toracal
 Cuprinde măduva cervicală, umflătura brahială și primele 2-3 segmente
toracale
 Segmentul cel mai bine vascularizat

21
  Este vascularizat de:
 Arterele spinale posterioare
 Trunchiul spinal median anterior
 3-4 artere radiculare cervicale – din artera vertebrală
o Un teritoriu toracal mediu
 Cuprinde segmentele de la T4-T8
 Segmentul cel mai slab irigat
 Vascularizat de:
 1-2 artere radiculare toracale – din a 7-a intercostală
o Un teritoriu toraco-lombar
 Cuprinde segmentele medulare toracale 9-12 și umflătura lombară
 Segment bine vascularizat de o arteră unică – artera radicularis magna a
lui Adamkiewicz
 Poate proveni dintr-o arteră radiculară toracală sau lombară
 80% din cazuri provine de pe partea stângă

MENINGELE

- SNC este învelit de trei membrane concentrice

o Dura mater
o Arahnoidă
o Pia mater
- Dura mater
o Membrana cea mai groasă și mai rezistentă – meningele tare sau pahi-meninge
o Prezintă 2 fețe
 Externă – endosteală
 Se confundă cu periostul care învelește suprafața internă a
canalului cranio-spinal
 Internă – meningeală
 Raport cu arahnoida
o La nivel cranial delimitează niște canale pline cu sânge venos – sinusurile
durei mater
o Este formată din fibre de colagen, reticulare și elastice
- Arahnoida
o Foiță subțire și elastică
o Aplicată pe fața internă a durei mater
o Formată din 2 foițe
 Parietală
 Lipită de fața interioară a durei
 Viscerală

22
  Privește spre pia mater – separate prin spațiul sub-arahnoidian
o Cele 2 foițe sunt unite prin fibre conjunctive fine și delimitează un spațiu –
spațiu arahnoidian – cavum subdurale
- Pia mater
o Lamă conjunctivo-vasculară
o Învelește intim toată suprafața exterioară a nevraxului
o Pătrunde în fundul tuturor șanțurilor de pe suprafața acesteia
o În grosimea ei se află o bogată rețea vasculară
 De la acest nivel se desprind ramuri fine care pătrund în parenchimul
axului cerebro-spinal
- Arahnoida, spațiul subarahnoidian și pia mater formează meningele moale sau lepto-
meningele
- Pahi-meningele și lepto-meningele au origini embriologice diferite
o Pahi-meningele – din mezenchimul perineural
o Lepto-meningele – origine ectodermică
 Derivă din materialul crestelor neurale

Meningele spinal (rahidian)

- Dura mater spinală

o Forma unui sac fibros
o Învelește măduva și o separă de pereții osoși ai canalului rahidian
o În dreptul găurii occipitale aderă de circumferința acesteia – se continuă cu
dura-mater craniană
o La extremitatea inferioară depășește în jos măduva – se termină în canalul
sacrat
 Formează un fund de sac care coboară până în dreptul vertebrei S2
 La acest nivel trimite o teacă filumului terminale – se fixează pe coccis
o Suprafața exterioară
 Raport cu pereții osoși ai canalului rahidian
 La extremități aderă la acesta
 În partea superioară – aderă de fața posterioară a corpului
axisului
 În partea inferioară – aderă de corpul vertebrelor sacrate 1 și 2 –
ligamentul sacro-dural al lui Trolard
 În restul lungimii sale este separată de canalul rahidian printr-un spațiu
– spațiu epidural sau peridural
 Este plin cu grăsime semi-fluidă și plexuri venoase rahidiene –
conțin 750-1000 ml sânge
 Este traversal de prelungiri ale durei mater
o Anterior – spre ligamentul vertebral comun posterior
o Lateral – pe nervii spinali
 Aceștia traversează dura mater și primesc niște
teci care îi însoțesc până la găurile
intervertebrale – teci durale periradiculare
 La acest nivel se realizează anestezia epidurală
o Prezintă pe suprafață niște orificii – prin ele trec vase și nervi
 În partea superioară, puțin inferior articulației atloido-occipitale –
străbătută de cele 2 artere vertebrale

23
  Pe tot lungul fețelor laterale – orificiile prin care ies rădăcinile
anterioare și poasterioare ale nervilor spinali și prin care pătrund vasele
radiculare
o Suprafața interioară delimitează cu foița parietală a arahnoidei spațiul subdural
o Între orificiile de ieșire a rădăcinilor nervilor spinali, pe partea laterală a acestei
suprafețe, se inseră dințăturile ligamentelor dințate
o Prezintă fibre de colagen cu orientare longitudinală, circulară și radiară
 Fibrele longitudinale
 Bine dezvoltate
 Se adaptează la principalele mișcări ale coloanei vertebrale –
flexie și extensie
 Fibrele circulare
 Se condensează între orificiile de ieșire a nervilor spinali
 Se adaptează pentru a rezista la presiunile din interiorul sacului
dural
 Fibrele radiare
 Se dispun în dreptul tecilor pe care meningele le trimite pe
nervii spinali
 Se adaptează la tracțiunile executate pe tecile nervilor spinali, la
ieșirea din canalul rahidian
- Arahnodia
o Prezintă o față parietală – spre dura mater și una viscerală – spre pia mater
o Între foița parietală și dura mater se găsește spațiul subdural
o Foița viscerală se prelungește inferior până la fundul de sac dural
o Între foițe se găsește spațiul virtual arahnoidian
- Pia mater spinală
o Aderă intim de suprafața exterioară a măduvei
o Pătrunde în fundul tuturor șanțurilor de pe suprafața ei
o În partea superioară se continuă cu pia mater craniană
o În partea inferioară se prelungește pe filum terminale
o Suprafața exterioară a piaei mater delimitează cu foița viscerală a arahnoidei –
spațiul subarahnoidian – conține LCR
o De pe fața exterioară a piei mater se desprind prelungiri fibroase care merg
spre suprafața interioară a durei mater
 Unele subțiri și lipsite de importanță – se desprind din dreptul șanțurilor
mediene ventral și dorsal
 Altele se întind în sens transversal
 Se orientează în plan frontal, de o parte și de alta a măduvei
 Constituie ligamentele dințate
o Ligamentele dințate
 Se întind în lungul canalului rahidian de la nivelul extremității
superioare până la nivelul emergenței primei perechi de nervi spinali
lombari din măduvă
 Prezintă:
 Margine itnernă – unită de pia mater ce acoperă fața laterală a
măduvei
 Margine externă – dințată, se prinde pe suprafața internă a durei
mater

24
 o Fiecare dințătură corespunde mijlocului distanței între
orificiile de ieșire a doi nervi spinali vecini
o Între 2 dințături vecine, marginea externă a fiecărui
ligament dințat este concavă
 Acest segment corespunde orificiilor de ieșire
din dura mater a celor 2 radăcini ale unui acelați
nerv spinal
 Se întind în plan frontal între pia mater și dura mater
 Împart spațiul subarahnoidian spinal într-un compartiment
anterior și altul posterior
 Comuncă la nivelul arcadelor dintre dințăturile marginii externe
a ligamentelor descrise
- Vascularizație
o Arterele – din arterele radiculare
o Venele – din rețeaua pială perimedulară
 Se varsă în plexurile venoase peridurale
o Limfaticele
 În grosimea leptomeningelui nu se găsesc limfatice
 La nivelul durei mater limfa circulă prin niște spații delimitate de
fibrele conjunctive din structura ei – lacune limfatice
 Aceste lacune se continuă cu vase limfatice adevărate –
părăsesc canalul rahidian o dată cu nervii spinali
o Se varsă în ganglionii limfatici paravertebrali: cervicali,
mediastinali posteriori, lombari și sacrați
- Inervație
o Asigurată de ramurile meningeale ale nervilor spinali și de filete vegetative
simpatice ce se desprind din lanțurile latero-vertebrale
o Se distribuie meningelui de-a lungul vaselor acestuia

MENINGELE CRANIAN

Dura mater craniană

- Diferă de dura mater spinală prin 3 particularități

o Este în contact direct cu oasele cutieni craniene – nu există spațiu epideural
cranian
o De pe fața internă trimite prelungiri care compartimentează cavitatea craniană
o În grosimea ei prezintă canale venoase numite sinusuri venoase ale durei mater
- Fața externă
o Raport cu oasele craniului de care este aderentă
o Aderența variază
 Mai mare la copil și bătrân
 La nivelul bolții craniului aderența este slabă
 Zone decolabilă descrisă de Gerard Marchant
o Corespunde regiunii temporale
o Se extinde de la marginea posterioară a micii aripi a
sfenoidului până la 2-3 cm anterior protuberanței
occipitale interne

25
  La nivelul bazei craniului aderența este puternică, în special la nivelul
proeminențelor osoase
 La nivelul orificiilor de ieșire a nervilor cranieni, dura mater
aderă de circumferința lor, pătrunde prin aceste orificii și se
continuă cu periostul extracranian
- Fața internă
o Netedă și lucioasă
o Căptușită de arahnoidă
o Dă 5 prelungiri
 3 în plan orizontal
 Tentorium crebelli sau cortul cerebelului
o Așezat la partea posterioară a cavității craniene
o Desparte cerebelul de lobii temporo-occipitali ai
emisferelor cerebrale
o Formă de semilună cu concavitatea anterior
o Fața superioară
 Pe linia mediană prezintă o creastă antero-
posterioară pe care se inseră baza coasei
creierului în care se găsește un canal venos –
sinusul drept
 Lateral are raport cu fața inferioară a lobului
occipital și cu 2/3 posterioare ale lobului
temporal
o Fața inferioară
 Pe linia mediană dă inserția bazei coasei
cerebelului
 Pe laturi vine în raport cu emisferele cerebelului
o Circumferința posterioară (marginea posterioară)
 Se prinde pe protuberanța occipitală internă apoi
pe ambele părți pe porțiunea orizontală a
sinusului lateral, marginea superioară a stâncii și
apofiza clinoidă posterioară
 La nivelul marginii superioare a stâncii trece
deasupra incizurii trigeminale pe care o
transformă într-un orificiu osteo-fibros – cavum
Meckeli
 Se află pe fața antero-superioară a stâncii
și conține ganglionul lui Gasser și
porțiunea incipientă a celor 3 ramuri ale
trigemenului
o Circumferința anterioară (marginea anterioară)
 Împreună cu dorsum sellae și clivusul occipital
delimitează un orificiu – foramen ovale sau
incizura tentoriae (orificiul lui Pacchioni)
 Prin acest orificiu se angajează cei doi
pedunculi cerebrali,
 Diaphragma sellae sau cortul hipofizei
o Este un sept orizontal care acoperă fața superioară a
hipofizei

26
 o Inserții
 Posterior – pe dorsum selllae
 Anterior – șanțul optic
 Lateral – cele 4 apofize clinoide
o Pe laturile hipofizei formează un sept vertical care
separă loja hipofizară de cea cavernoasă
o Separă glanda hipofiză de chiasma optică și
infundibulum hypotalamic și este străbătută de un
orificiu prin care trece tija hipofizei
o La marginea anterioară și posterioară prezintă un canal
venos cu direcție transversală – sinus coronar
 Sinusurile coronare unesc între ele cele 2
sinusuri cavernoase
 Cortul olfactiv
o Mică prelungire inconstantă care se desprinde de dura
mater în afara apofizei crsita galli și care acoperă bulbul
olfactiv
 2 în plan sagital
 Falx cerebri sau coasa creierului
o Lamă sagitală plasată în fisura interemisferică
o Formă de lamă de coasă cu vârful îndreptat anterior și
inferior
o Fețele laterale vin în raport cu emisferul corespunzător
o Marginea superioară
 Se inseră succesiv pe creasta frontală internă,
marginile șanțului longitudinal de pe mijlocul
feței endocraniene a calotei și apoi pe
protuberanța occipitală internă
 În grosimea sa se găsește sinusul longitudinal
superior

o Marginea inferioară
 Conține sinusul longitudinal inferior
 Spre extremitatea posterioară atinge corpul calos
o Vârful – se prinde pe apofiza crista galli
 Trimite o prelungire spre foramen cecum a
osului frontal
o Baza – se inseră pe mijlocul feței superioare a
tentoriumului
 Conține sinusul drept
 Falx cerebelli sau coasa cerebelului
o Pătrunde între cele 2 emisfere cerebeloase până în
vecinătatea extremității posterioare a vermisului
o Marginea anterioară
 Corespunde șanțului median de pe fața inferioară
a cerebelului
o Marginea posterioară
 Se inseră pe creasta occipitală internă

27
  În grosimea ei se găsesc cele 2 sinusuri
occipitale posterioare
o Baza – se inseră pe mijlocul feței inferioare a
tentoriumului
o Vârful – dirijat inferior și anterior
 Se bifurcă și fiecare ram de bifurcație se termină
pe circumferința găurii occipitale
 Ramurile de bifurcație conțin în grosimea lor
porțiunea inferioară a sinusului occipital
posterior
- Vascularizație
o Arterele durei mater
 Artera meningee mijlocie
 Ram din a. maxilară internă
 Pătrunde în craniu prin gaura mică rotundă și se termină prin 2
ramuri
o Anterioară – mai voluminoasă
o Posterioară
 Lasă amprente sub formă de șanțuri pe fața endocraniană a
parietalului, a solzului temporal și a aripei mari a sfenoidului
 Artera meningee mică
 Ram din a. maxilară internă
 Pătrunde în craniu prin gaura ovală
 Împreună cu a. meningee mijlocie irigă dura mater din fosa
cerebrală mijlocie și din regiunea fronto-parieto-temporală
 Arterele etmoidale
 Anterioară și posterioară
 Ramuri din a. oftalmică
 Arterele meningeale posterioare
 Provin din a. vertebrală, faringiană ascendentă sau occipitală
 Pătrund în craniu prin găurile jugulare, găurile condiliene sau
gaura mastoidiană
 Irigă dura din fosa cerebrală posterioară
o Venele durei mater
 Rețea profundă
 Rețea superficială – reprezentată de vene izolate sau satelite arterelor
 Se vară în sinusurile venoase ale durei mater sau străbat baza
craniului și se deschid în plexurile venoase pterigoidiene
- Inervație
o La nivelul fosei cerebrale anterioare – nervii etmoidali anterior și posterior
 Provin din ramura oftalmică a trigemenului
o La nivelul fosei cerebrale mijlocii – ramuri din n. mandibular și maxilar
o La nivelul tentoriumului – din n. recurent al oftalmicului
o Planșeul lojei subtentoriale – din ganglionul jugular al vagului

Sinusurile venoase ale durei mater

- Canale aflate în grosimea durei mater craniene prin care sângele venos este drenat spre
vena jugulară internă

28
- Caracteristici
o Pereții sunt formați din dedublarea locală a durei mater
 Spre lumenul sinusului este căptușită de un endoteliu
 Tunica musculară lipsește
o Sinusurile sunt avalvulare
 Lumenul poate fi întretaiat de bride conjunctive – încetinește circulația
la acest nivel
o În majoritatea lor, sinusurile durei sunt în comunicare unele cu altele
- Sinusurile bolții craniene
o Sinusul longitudinal superior sau sagital superior
 Situat în marginea superioară a falx cerebri
 Ia naștere la nivelul foramen cecum a frontalului
 În dreptul protuberanței occipitale interne se termină într-un larg
confluent venos – confluens sinuum sau confluentul lui Herophile
 În el se varsă venele ascendete de pe fața laterală și cea medială a
emisferelor și venele durei mater
 Poate primi și vena parietală emisară a lui Santorini
o Sinusul longitudinal inferior sau sagital inferior
 Plasat în marginea inferioară a falx cerebi
 La extremitatea posterioară se varsă în sinusul drept
 În el se varsă o parte din venele corpului calos și vene din falx cerebri
o Sinusul drept
 Așezat la baza coasei creierului, pe mijlocul feței superioare a
tentoriumului
 Unește extremitățile posterioare ale sinusurilor longitudinale superior și
inferior
 În el se varsă vena cerebrală mare a lui Galien
o Sinusurile laterale
 Se întind de la confluens sinuum până la gaura jugulară, unde se
continuă cu jugulara internă
 Prezintă 2 porțiuni
 Una orizontală sau sinus transvers
o Aflată la marignea posterioară a tentoriumului, situată în
șanțul orizontal de pe fața endocraniană a solzului
occipital
 Alta verticală sau sinus sigmoidian
o Situată într-un șanț la limita externă a feței potero-
superioare a stâncii
o Primește vena emisară mastoidiană și sinusul pietros
superior
- Sinusurile bazei craniului
o Cu excepția sinusului occipital transvers, sunt sinusuri pereche și simetrice
o Sinusurile cavernoase
 Sunt așezate pe laturile corpului sfenoidal
 Se întind în sens antero-posterior de la fisura orbitară superioară până la
vârful stâncii
 Lumenul este traversal de trabecule conjunctive – aspect cavernos
 Se mai numește loja cavernoasă și prezintă 3 pereți
 Medial – fața laterală a corpului sfenoidal, acoperit de periost

29
  Lateral – dura mater
o Pe acest perete se află n. abducens
 Inferior – baza craniului care corespunde orificiului superior al
canalului carotidian
o Prin acest orificiu pătrunde în loja cavernoasă a. carotidă
internă
 Anterior este deschis spre fisura orbitară superioară
 Pe aici pătrund în loja cavernoasă 2 vene oftalmice
o Vena oftalmică superioară – situată medial a. carotide
interne
o Vena oftalmică inferioară – situată lateral a. carotide
interne și despărțită de aceasta printr-un sept fibros care
conține nervii III, IV și ramura oftalmică a trigemenului
 Cele 2 vene oftalmice sunt unite prin numeroase anastomoze și
la extremitatea posterioară se varsă diferit:
o Cea superioară – în sinusul pietros superior
o Cea inferioară – în vena găurii ovale sau în vena
anastomotică superioară (Trolard)
 Posterior loja cavernoasă este închisă de inserția circumferineți
anterioare a tentoriumului pe vârful stâncii
o Sinusurile coronare
 Canale de comunicare între venele lojei cavernoase dintr-o parte cu
cele ale lojei cavernoase simetrice
o Sinusul occipital transvers sau sinusul basilar
 Așezat pe clivus, posterior dorsumului selar
 Direcție transversală
 Unește extremitățile posterioare ale lojelor cavernoase
 Uneori poate uni între ele cele 2 sinusuri pietroase inferioare
o Sinusurile sfeno-parietale ale lui Breschet
 Se formează la nivelul șanțului dintre aripa mare a sfenoidului și osul
parietal
 Urmăresc aripa mică a sfenoidului în lungul marginii sale posterioare și
se varsă în venele lojei cavernoase
o Sinusurile pietroase superioare
 Situate pe marginile superioare ale stâncilor temporale, în grosimea
circumferinței posterioare a tentoriumului
 Leagă venele lojei cavernoase de sinusul transvers
 În ele se varsă o parte din venele cerebelului și ale casei timpanului
o Sinusurile pietroase inferioare
 Se întind de la extremitatea posterioară a venelor din loja cavernoasă
până la foramen jugulare unde se varsă în vena jugulară internă
 Primesc ca afluenți vene ale trunchiului cerebral și vene condiliene
o Sinusurile pietro-occipitale ale lui Englisch
 Inconstante
 Dublează traiectul sinusurilor pietroase inferioare, situându-se inferior
o Sinusurile occipitale posterioare
 Inconstante
 Se formează pe marginea găurii occipitale și apoi urcă în marginea
posterioară a falx cerebelli

30
  Se termină în confluens sinuum
- Aplicații clinice
o Venele oftalmice fac legătura dintre sistemul cavernos și vena facială

Pia mater

- Acoperă suprafața exterioară a creierului

- Fața externă
o Privește spre spațiul subarahnoidian
o Scăldată de LCR
o Pe ea se prind trabecule fine care o unesc cu arahnoida
- Fața internă
o Vine în contact cu membrana limitantă externă a encefalului
- În grosimea piei mater se află o bogată rețea vasculară din care se desprind ramuri ce
pătrund în parenchimul cerebral
- Trimite prelungiri spre toate segmentele sistemului ventricular – formează pânzele
choroidiene și plexurile choroide

Arahnoida

- Membrană groasă, avasculară și aderentă de fața profundă a durei mater

- Fața internă
o Privește spre spațiul subarahnoidian
o Acoperită de un rând de celule turtite, așezate pe o membrană bazală
- Fața externă
o Contact direct cu dura mater
o La nivelul interfeței dintre dura și arahnoidă există doar o fină peliculă de
lichid
o Între interfața dura-arahnoidă și membrana bazală a arahnoidei s-a descris
existența unui complex celular – stratul interfeței sau neuroteliu subdural
 Format din fibre colagene și elastice și numeroase celule turtite,
alungite și cu ramificații bogate
 Între celule sunt prezente joncțiuni strânse – constituie o barieră între
sângele din capilarele durei mater și LCR
- Spațiul subarahnoidian și cisternele sale
o Spațiul subarahnoidian are dimensiuni variabile în funcție de regiune
 Este îngust pe suprafața girusurilor
 Larg la nivelul și în lungul șanțurilor
 Mult mai larg în anumite regiuni în care constituie rezervoare de LCR –
cisternele spațiului subarahnoidian
o Cisterna magna sau cerebeloasă inferioară
 Ocupă spațiul dintre fața inferioară a cerebelului și fața posterioară a
bulbului
 La nivelul ei se varsă lichidul din V IV
 La nivelul ei, lichidul este dirijat spre spațiul subarahnoidian rahidian,
dar și spre cisternele bazale ale creierului
 Nu este străbătură de vase cerebrale mari
o Cisterna pontină
 Situată pe fața anterioară a punții

31
  Conține trunchiul bazilar
 Inferior se prelungește pe fața anterioară a bulbului, iar superior
comunică cu cisterna interpedunculară
o Cisterna interpedunculară
 Corespunde spațiului dintre cei 2 pedunculi cerebrali
 Comunică superior și anterior cu cisterna chiasmatică
 Inferior comunică cu cisterna suprahipofizară
 Conține poligonul lui Willis, tulpina hipofizară și nervul III
o Cisterna chiasmatică
 Conține chiasma optică
 Este considerat punct critic al spațiului subarahnoidian
 Superior se continuă cu cisterna lamei terminale
o Cisterna lamei terminale
 Situată anterior lamei termianale și inferior rostrumului corpului calos
 Se prelungește superior și posterior cu cisterna corpului calos
o Cisterna corpului calos sau supracaloasă
 Plasată pe fața superioară a corpului calos
 Conține a. cerebrală anterioară
 Posterior se deschide în cisterna superioară
o Cisterna superioară sau cisterna marei vene cerebrale
 Situată sub spleniumul corpului calos și superior epifizei și a coliculilor
superiori
 Lateral se continuă cu cisternele ambiens, iar posterior comunică cu
cisterna cerebeloasă superioară
 La acest nivel se află arterele choroidiene postero-mediale, artera
cerebrală posterioară (segmentul P3) și vena cerebrală mare a lui
Galien
o Cisterna ambiens sau latero-pedunculară
 Situată pe latura externă a pedunculului cerebral respectiv
 Face legătura dintre cisterna interpedunculară și cea superioară
 La acest nivel se găsesc a. choroidiene posterioare și segmentul P2 al a.
cerebrale posterioare
o Cisterna cerebeloasă superioară
 Delimitată între fața inferioară a tentoriumului și fața superioară a
cerebelului
o Cisterna fisurii laterale sau cisterna sylviană
 Corespunde fisurii sylviene
 Pe fața bazală e emisferului este mai largă și comunică cu cisterna
interpedunculară
 Conține a. cerebrală laterală
- Vilozitățile arahnoidiene (villi arahnoidae)
o De pe suprafața arahnoidei se desprind, îndreptându-se spre dura mater, niște
prelungiri de dimensiuni variabile – vilozități arahnoidiene
o Numărul și dimensiunea lor cresc odată cu vârsta
o Unele pot hernia prinn dura mater și erodează fața endocraniană a calotei
o Villi arahnoidae sunt mai numeroase în vecinătatea sinusurilor durei mater și în
special a sinusului longitudinal superior

32
 ENCEFALUL

- Din punct de vedere anatomic și fiziologic se împarte în:

o Trunchiul cerebral
o Cerebel
o Creierul mare

Trunchiul cerebral

- Este alcătuit de sus în jos din următoarele segmente:

o Bulb rahidian
o Puntea lui Varolio – protuberanța inelară
o Pedunculii cerebrali cu lama cvadrigeminală (tectală) – tuberculii
cvadrigemeni
- Din puncte de vedere funcțional trunchiul cerebral realizază legătura între diferite
componente ale SNC
o Prin el trec căile motricității, căile sensibilității, o parte din căile senzoriale și
căile cerebeloase
- În interior prezintă o serie de centri vitali:
o Nucleii nervilor cranieni
o Formațiuni cenușii proprii
- Leziunile trunchiului cerebral sunt mai grave decât ale creierului
- Limite:
o Inferior - plan ce trece prin mijlocul arcului anterior al atlasului și pe marginea
superioară a arcului posterior
o Superior – diencefalul
- Este situat sub cortul cerebelului, în fosa cerebeloasă
o Posterior are raport cu cerebelul, de care este separat prin ventriculul IV
cerebral
- Pedunculii cerebrali trec din fosa posterioară în loja cerebrală prin orificul lui
Pacchioni, delimitat de:
o Anterior – dorsum selae
o Postero-lateral – marginea anterioară a cortului cerebelului
- Raporturi anterioare – pe segmente:
o Bulbul
 Gaura occipitală
 Spațiul dintre gaura occipitală și inelul anterior al atlasului
 Acest spațiu este închis de ligamentele occipito-atloidian
anterior și odonto-occipital
 Anterior acestor ligamente este ligamentul vertebral comun
anterior
 Vârful apofizei odontoide
 Posterior de aceasta se găsește ligamentul transvers
o Puntea – șanțul bazilar al occipitalului
o Pedunculii cerebrali – marginea superioară a lamei patrulatere a sfenoidului
- Raporturi posterioare
o Bulbul rahidian
 Până să intre în craniu are raport prin intermediul meningelui cu
membrana occipito-atlaoidiană posterioară

33
  Posterior de aceasta cu părțile moi ale regiunii nucale
 La acest nivel, spațiul subarahnoidian formează o dilatație –
cisterna magna – determinată de trecerea directă a arahnoidei de
pe emisferele cerebrale pe fața posterioară a bulbului
o La acest nivel se realizează puncția suboccipitală
- Trunchiul cerebral are forma unui trunchi de con cu baza în sus și vârful în jos
o Lungime de 9-10 cm
o Direcție oblică de sus în jos și dinainte înapoi
- Prezintă 4 fețe
o Fața anterioară
 Prezintă 3 etaje: bulbar, pontin și mezencefalic
 Etajul pontin proemină pe fața ventrală
 Convex în plan sagital și transversal – protuberanță
 Este separat de etajul bulbar prin șanțul bulbo-protuberanțial
 Este separat de etajul mezencefalic prin șanțul ponto-peduncular
o Aceste șanțuri se găsesc doar pe fața ventrală
 Etajul bulbar
 Formă triunghiulară cu baza în sus
 Limită inferioară – decusația piramidelor
o Acest plan corespunde scheleto-topic mijlocului arcului
anterior al atlasului sau mijlocul apofizei odontoide
 Limită superioară – șanțul bulbo-protuberanțial
o Pe linia mediană prezintă gropița oarbă a lui Vicq
d’Azyr (foramen cecum)
o La nivelul acestui șanț găsim originea aparentă a
nervului oculo-motor extern (VI-abducens) – superior
piramidelor bulbare ventrale
 Pe linia mediană – șanțul median anterior
o Superior se termină la nivelul gropiței oarbe
o Inferior prezintă decusația piramidelor
 De o parte și de alta a șanțului median proemină două reliefuri
longitudinale, mărginite lateral de șanțurile colaterale ventrale
bulbare (pre-olivare) – acestea sunt numite piramidele bulbare
ventrale
o Prin profunzimea lor trec tracturile căilor piramidale
cortico-spinale
 La nivelul șanțului colateral ventral găsim originea parentă a
nervului hipoglos (XII) – 10-15 fascicule
 Etajul pontin
 Limitat de cele 2 șanțuri supra și subpontine
 Este mai larg inferior decât superior
 Median prezintă șanțul bazilar – prin el trece trunchiul arterei
bazilare
o De o parte și de alta a șanțului – piramidele pontine – în
continuarea celor bulbare
 Fața lor anterioară prezintă șanțuri transversale
paralele determinate de fibre pontine superficiale

34
  Lateral de piramidele pontine găsim originea aparentă a
nervului trigemen (V) – delimitează fața ventrală de fața laterală
a punții
 Etajul mezencefalic
 Format din fețele ventrale ale celor doi pedunculi cerebrali
o Delimitează un spațiu numit inter-peduncular sau spațiul
perforat posterior – aparține mezencefalului
 Este acoperit de substanță cenușie perforată de
artere și conține nucleul interpeduncular
(ganglionul interpeduncular)
 Acest spațiu este delimitat anterior de corpii
mamilari – fac parte din hipotalamus
 Pe părțile laterale ale fețelor interne ale celor 2 pedunculi
cerebrali se găsește un șanț longitudinal – ies fibrele nervului
oculo-motor (III) (origine aparentă)
o Fața posterioară
 Prezintă 3 etaje: bulbar, pontin și mezencefalic
 Etajul bulbar
 Porțiunea inferioară – extraventriculară
o Continuă fața posterioară a măduvei
o Pe linia mediană prezintă un șanț median dorsal bulbar
(fisura mediană posterioară) în continuarea celui
medular
o De o parte și de alta se găsesc cordoanele dorsale
 Sunt delimitate lateral de șanțurile colaterale
dorsale bulbare
 La acest nivel se găsește originea
aparentă a nervilor IX, X și XI (de sus în
jos) – retroolivar
o Cordoanele dorsale sunt împărțite prin șanțul
intermediar dorsal bulbar în:
 Tractul lui Goll – intern
 În partea superioară prezintă o
proeminență determinată de nucleul lui
Goll - clava
 Tractul lui Burdach – extern
 Porțiunea superioară – intraventriculară
o Cele două cordoane dorsale se despart unul de altul, în
sus și lateral
 Între ele rămâne membrana tectoria
o Tractul lui Goll ia numele de piramida bulbară dorsală
sau corpul juxta-restiform
o Tractul lui Burdach ia numele de corpul restiform
o Aceste formațiuni se unesc în unghiul lateral al
planșeului ventriculului IV cerebral și formează
pedunculul cerebelos inferior – leagă bulbul de cerebel
o Membrana tectoria
 Pe părțile laterale, spre corpii restiformi, prezintă
o îngroșare ce poartă numele de ligula

35
  Pe fața posterioară este acoperită de piamater –
pânza coroidiană inferioară sau pânza coroidiană
a ventriculului IV
 Vasele piale din grosimea ei formează
plexurile coroide ale ventriculului IV
cerebral
o Membrana tectoria dublată posterior de vălul coroidian
formează segmentul inferior al plafonului ventriculului
IV cerebral
 Inferior, prezintă pe linia mediană un orificiu al
lui Magendie – prin acest orificiu cavitatea
ventriculului IV comunică cu spațiul
subarahnoidian
 Etajul pontin
 Corespunde segmentului superior al plafonului ventriculului IV
 Situat posterior celor doi penduculi cerebeloși superiori
o Formațiuni nervoase ce fac legătura între mezencefal și
cerebel
o Între ei se găsește valvula lui Vieussens
 Etajul mezencefalic
 Reprezentat de lama cvadrigeminală sau tuberculii
cvadrigeminali anteriori (superiori) și posteriori (inferiori)
 Tuberculii cvadrigemeni anteriori se prelungesc spre lateral prin
brațele conjunctivale anterioare sau superioare, până la corpii
geniculați externi
o Cei posteriori se prelungesc prin brațele conjunctivale
posterioare sau inferioare, până la corpii geniculați
interni
 Între tuberculii cvadrigemeni se găsește un șanț cruciform
o Porțiunea superioară, dintre tuberculii anteriori, se
numește patul epifizei
o Inferior se continuă cu fața posterioară a valvulei lui
Vieussens cu o prelungire numită frâul valvulei lui
Vieussens
 De o parte și de alta își are originea aparentă
nervul patetic (IV - trohlear)
o Fețele laterale
 Prezintă 3 etaje: bulbar, pontin și mezencefalic
 Etajul bulbar
 Delimitat de cele 2 șanțuri colaterale, ventral și dorsal
 Jumătatea superioară a feței laterale este ocupată de o
formațiune situată imediat posterior șanțului colateral ventral –
oliva bulbară
o În profunzime conține nucleul olivar
o Deasupra se observă o depresiune ce corespunde
șanțului bulbo-protuberanțial – foseta supra-olivară
 Aici au originea aparentă nervii facial (VII) și
intermediar a lui Wrisberg (VII bis)
o Posterior se găsește gropița laterală a bulbului

36
  Prezintă originea aparentă a nervului acustico-
vestibular (VIII)
 În partea inferioară proemină nucleul senzitiv al trigemenului
(V) – tuberculul cenușiu al lui Rolando
 Raport cu amigdalele cerebeloase
o În caz de hipertensiune intracraniană sau o scădere a
tensiunii LCR, acestea coboară spre gaura occipitală și
deermină compresiune asupra bulbului – angajare
cerebeloasă
 Etajul pontin
 Se continuă cu pedunculii cerebeloși mijlocii – leagă puntea ce
cerebel
 Etajul mezencefalic
 Fața laterală a pedunculului cerebral prezintă un șanț
longitudinal – șanțul lateral al istmului
o Acest șanț împarte fața laterală în 2 regiuni
 Regiunea superioară (dorsală)
 Corespunde calotei
 Formă triunghiulară – trunghiul lui Reil
 La acest nivel se exteriorizează lemniscul
lateral (calea acustică centrală)
 Regiuea inferioară (ventrală)
 Corespunde piciorului pedunculului
cerebral
 Fața laterală a pedunculului cerebral este înconjurată de nervul
IV

Structura internă a trunchiului cerebral

- Substanța cenușie este prezentă sub formă de nuclei dispersați în substanța albă
- În interiorul trunchiului cerebral se disting 2 regiuni:
 Una mai apropiată de fața ventrală
 Cuprinde în structura sa aproape numai substanță albă – piciorul
trunchiului cerebral
 Mici grupe de substanță cenușie se află numai în piciorul punții
– nuclei pontici
 A doua regiune este situată posterior piciorului
 Este reprezentată de calotă sau tegmentumul trunchiului
cerebral
 Prezintă numeroși nuclei și restul substanței albe a trunchiului
o Limita între picior și calotă este dată de elemente diferite în cele 3 segmente
ale trunchiului cerebral:
 La nivelul bulbului
 Piciorul este reprezentat de cele două piramide ventrale
împreună cu conținutul lor – tracturile cortico-spinale
 La nivelul punții
 Limita este dată de un plan tangent la fața anterioară a
lemniscului medial
 La nivelul pedunculilor cerebrali

37
  Piciorul este despărțit de calotă printr-un nucleu bogat încărcat
cu pigment negru – substanța neagră
o Calota trunchiului cerebral conține nucleii de origine ale fibrelor motorii și
nucleii terminali ale fibrelor senzitive din structura nervilor cranieni
 Acești nuclei derivă din plăcile alo-fundamentale ale tubului neural
primitiv
 Acești nuclei ocupă un anumit segment al trunchiului cerebral –
encefalomer
 Între nucleii unui nerv cranian dintr-un encefalomer se închid arcuri
reflexe segmentare – echivalente arcurilor reflexe spinale
 Arcuri reflexe se pot realiza și între nucleii nervilor cranieni din
encefalomere diferite – arcuri reflexe polisegmentare
 Nucleii nervilor cranieni sunt numiți nucleii segmentari ai trunchiului
cerebral
o Trunchiul cerebral conține și alte grupe de nuclei care coordonează activitatea
reflexă medulară sau pe cea a trunchiului cerebral
 Acești nuclei sunt întâlniți:
 În derivație – pe una sau mai multe căi nervoase
 Chiar pe traiectul unei căi
 Nucleii de coordonare se numesc nuclei intersegmentari
 Ei derivă din materialul migrator al plăcii tectale a tubului
neural primitiv
o În partea dorsală a trunchiului se dezvoltă prin diferențierea plăcii tectale
centrii nervoși de integrare superioară – centrii suprasegmentari
 Au rol de reglare și coordonare a unor funcții complexe
 Sunt reprezentați de:
 La nivelul rombencefalului – de cerebel
 La nivelul mezencefalului – de tuberculii cvadrigemeni
 Acești centri sunt separați de segmentele trunchiului cerebral prin
lumenul sistemului cavitar - ventriculul IV și apeductul lui Sylvius
 Cerebelul, tuberculii cvadrigemeni și trunchiul cerebral derivă din
aceleași vezicule primitive

Nucleii segmentari ai trunchiului cerebral

- Reprezintă nucleii de origine ai fibrelor motorii și de terminare ai fibrelor senzitive a

ultimelor 10 perechi de nervi cranieni
o Acești nuclei sunt derivați din substanța cenușie a măduvei, datorită
încrucișării la nivelul bulbului a tracturilor căilor motorii piramidale și a celor
senzitive spino-bulbare
 Cornul ventral – este împărțit de încrucișarea piramidală în 2 coloane
nucleare motorii
 Una derivată din cap
 Alta derivată din bază
 Cornul dorsal – este împărțit de încrucișarea căii spino-bulbo-talamo-
corticale în 2 coloane nucleare senzitive
 Una rezultată din cap
 Alta rezultată din bază

38
  Cu excepția coloanelor rezultate din capetele coartenlor ventrale, toate
celelalte vor fi trase sub planșeul ventriculului IV, ca urmare a
apropierii canalului de fața dorsală a bulbului și transformării sale în
acest ventricul
 Toate coloanele cenușii ce urcă în lungimea trunchiului sunt
fragmentate de fibre arciforme în nucleii de origine și terminare a
nervilor cranieni
- La nivelul trunchiului cerebral se pot identifica și două coloane vegetative, una
motorie și alta senzitivă
- În structura trunchiului cerebral nu sunt prezente peste tot fibre arciforme
o Astfel de fibre lipsesc între nucleul nervului III și IV
- Nu există relație de cauzalitate între fragmentarea substanței cenușii din bulb și
încrucișarea căilor motorii sau senzitive
- Pe peretele lateral al rombencefalului și mezencefalului întâlnim un șanț limitant care
delimitează 3 regiuni:
o Una ventrală șanțului – lama fundamentală
 Din această lamă rezultă
 La nivelul măduvei – cornul ventral
 La nivelul rombencefalului – două coloane nucleare motorii:
o O coloană motorie somitică – echivalentă cu cornul
ventral al măduvei
o O coloană motorie branhială – fără echivalent medular
 La nivelul mezencefalului – o coloană somitică motorie
o Una dorsală șanțului – lama alară
 Din această lamă se formează
 La nivelul măduvei – cornul dorsal
 La nivelul rombencefalului – 2 coloane
o Una senzitivă somitică – echivalentul cornului dorsal al
măduvei
o Alta senzitivă branhială – fără echivalent medular
 La nivelul mezencefalului – o coloană senzitivă branhială
o Una în dreptul șanțului – lama limitantă
 Din această lamă se formează:
 La nivelul măduvei – zona vegetativă
 La nivelul rombencefalului – 2 coloane vegetative: motorie și
senzitivă
 La nivelul mezencefalului – o coloană vegetativă
- În concluzie
o La nivelul rombencefalului – din fiecare segment al peretelui lateral rezultă 2
coloane enrvoase
o La nivelul mezencefalului – din fiecare segment derivă o singură coloană
o Coloanele branhiale – nu au corespondent în măduvă
o Toate coloanele se dezvoltă independent de încrucișările motorii sau senzitive
din bulb
- Neurobiotaxie – fenomenul prin care neuronii se izolează și se grupează în centrii
funcționali ai unui segment al corpului

Coloana motorie somitică

39
- Fibrele acestor nuclei inervează mușchii rezultați din primele 9 somite înglobate în
extremitatea cefalică
- Această coloană se așează sub epindimul sistemului cavitar al trunchiului în imediata
vecinătate a liniei mediane; este reprezentată de următorii nuclei:

o La nivelul bulbului
 Nucleul motor al hipoglosului
 Situat în profunzimea aripei albe interne
 Nervul hipoglos inervează mușchii limbii, derivați din somitele
7-9
o La nivelul punții
 Nucleul motor al nervului abducens (VI)
 Situat în grosimea eminenței teres
o La nivelul pedunculilor cerebrali
 Nucleul nervului trohlear
 Situat sub apeductul lui Sylvius
 Plasat caudal de nucleul oculo-motorului
 Nucleul nervului oculo-motor
 Situat sub apeductul lui Sylvius
 Poate fi împărțit în subgrupe nucleare, din anterior spre
posterior sunt destinate mușchilor:
o Ridicător al pleoapei superioare
o Drept superior
o Drept intern
o Mic oblic
o Drept inferior
 Între cei doi nuclei oculo-motori se află un grup nuclear distinct
– nucleul lui Perlia – rol coordonator în convergența globilor
oculari
 Nervii III, IV și VI inervează mușchii extrinseci ai globului
ocular – derivă din somitele 1, 2, 3
o Somitele 4, 5, 6 se atrofiază
- Toți nervii cranieni cu origine în nucleii ce rezultă din coloana motorie somitică sunt
nervi motori
o Au originea pe fața ventrală a trunchiului cerebral
o Nervul trohlear are origine aparentă pe fața posterioară a trunchiului cerebral,
sub coliculii cvadrigemeni posteriori, pe laturile frâului valvulei lui Vieussens

Coloana motorie branhială

- Fibrele motorii ale nervilor cranieni care își au originea în acești nuclei inervează
mușchii care rezultă din arcurile branhiale
o Se află în plină substanță albă a calotei bulbului și punții
- Din această coloană fac parte următorii nuclei
o La nivelul bulbului:
 Nucleul ambiguu (IX, X, XI) – prezintă:
 Segment inferior – nucleul laringian al lui Winkler – originea
reală a fibrelor rădăcinii bulbare a nervului spinal (XI - accesor)
o Se distribuie musculaturii laringelui
40
  Segment superior – nucleul faringian
o Iau naștere fibrele motorii ale vagului (X) și ale
glosofaringianului (IX)
 Inervează musculatura striată a faringelui

o La nivelul punții
 Nucleul motor al facialului (VII)
 Se află în jumătatea inferioară a calotei pontine
 Format din 2 mase nucleare
o Nucleul facialului superior – comandă contracția
mușchilor frontal și orbicular al pleoapelor
 Primește aferențe de la ambele emisfere
cerebrale
o Nucleul facialului inferior – comandă restul mușchilor
pieloși ai feței
 Primește aferențe corticale numai din emisferul
controlateral
o Paraliziile de facial prin leziuni ale neuronului cortical
lasă libere mișcările pleoapelor și a frunții
 Axonii nucleului motor al facialului ocolesc nucleul nervului
abducens, trecând succesiv inferior, intern și superior ascestuia
– formează coliculus al facialului
o Părăsește trunchiul cerebral prin gropița supraolivară –
originea aparentă
 Nucleul motor (masticator) al trigemenului (V)
 Situat puțin superior nucleului motor al facialului, în
profunzimea calotei pontine
 Fibrele sale părăsesc trunchiul cerebral la limita feței ventrale
cu cea laterală a punții – origine aparentă
- Toți nervii care iau naștere din nucleii derivați din coloana motorie branhială se
distribuie mușchilor rezultați din arcurile branhiale
o Trigemenul – nervul arcului I din care derivă mușchii masticatori
o Facialul – nervul arcului II din care derivă mușchii pieloși ai capului și gâtului
o Glosofaringianul – nervul arcului III din care derivă mușchii faringelui
superior
o Vagul și spinalul – nervii arcurilor IV și V din care derivă mușchii faringelui
inferior și ai laringelui
- Fibrelor motorii ale acestor nervi li se alătură, la ieșirea din trunchiul cerebral, fibre
senzitive și vegetative – devin nervi micști (nervul XI face excepție )
- Originea aparentă a acestor enrvi se găsește pe fața laterală sau latero-dorsală a
trunchiului cerebral

Coloana vegetativă motorie

- Din ea rezultă nucleii vegetativi parasimpatici

- La nivelul bulbului:
o Nucleul cardio-pneumo-enteric

41
  Fibrele lui se alătură nervului vag și face sinapsă în ganglionii
plexurilor cardiac, pulmonar și solear
o Nucleul salivator inferior
 Axonii se alătură succesiv nervilor gloso-faringian, timpanic și mic
pietros profund și ajung la ganglionul otic
 Fibrele post-ganglionare ajung la parotidă și determină secreția
acesteia
- La nivelul punții
o Nucleul salivator superior
 Situat în vecinătatea nucleului facialului
 Axonii se alătură nervului intermediar al lui Wriesberg și apoi corzii
timpanului
 Fac sinapsă în ganglionii sublingual și submaxilar
 Fibrele post-ganglionare merg la glandele salivare
o Nucleul lacrimo-muco-nasal
 Situat cranial precedentului
 Axonii se alătură rădăcinii motorii a facialului și nervului mare pietros
superficial
 Ajung la ganglionul sfenopalatin
 Fibrele post-ganglionare se alătură ramurilor maxilarului
superior și se îndreaptă spre glanda lacrimară și glandele
mucoasei nazale
- La nivelul pedunculilor cerebrali
o Nucleul papilar (ciliar) al lui Edinger-Westphal
 Situat ăn partea orală a nucleului oculo-motorului comun
 Axonii urmăresc traseul nervului oculo-motor și apoi a ramului
nervului micului oblic
 Fac sinapsă în ganglionul oftalmic
 Ramurile post-ganglionare sfârșesc în musculatura intrinsecă a
globului ocular:
o Mușchiul ciliar
o Sfincterul pupilar – determină micșorarea pupilei
(mioza)
 Acest nucleu se mai numește irido-constrictor

Coloana vegetativă senzitivă

- La acești nucleu sosește sensibilitatea viscerală culeasă de la terminațiile vegetative

ale nervilor vagi (X) și glosofaringieni (IX)
- Bine reprezentați sunt 2 nuclei așezați în profunzimea părții laterale a aripei cenușii:
o Nucleul dorsal al vagului
o Nucleul rotund al glosofaringianului

Coloana senzitivă branhială

- Primește excitații din regiunile rezultate din aparatul branhial

- La nivelul bulbului

42
o Nucleul fasciculului solitar
 Fac sinapsă, de jos în sus fibrele senzitive ale nervilor:
 Vag – origine reală în ganglionul jugular și plexiform
 Glosofaringian – origine reală în ganglionul Andersch și
Ehrenriter
 Nervul intermediar al lui Wriesberg – origine reală în
ganglionul genicular
 Porțiunea cranială a acestui nucleu primește toate fibrele ce transportă
sensibilitatea gustativă și se individualizează sub numele de nucleul
gustativ al lui Nageotte
 Nucleul solitar se găsește în profunzimea porțiunii mijlocii a aripei
cenușii din bulb
o Nucleul senzitiv al trigemenului
 Se întinde pe toată lungimea trunchiului cerebral – de la porțiunea
inferioară a bulbului până în calota mezencefalului
 Prezintă 3 porțiuni:
 Porțiunea bulbară – nucleul spinal sau descendent al
trigemenului sau gelatinos al lui Rolando
o Se prezintă sub forma unei coloane de substanță cenușie
așezată medial de tractul sau rădăcina descendentă a
trigemenului
o Proemină pe fața dorso-laterală a bulbului sub numele
de tuberculul cenușiu al lui Rolando
o La acest nivel fac sinapsă fibrele rădăcinii senzitive a
trigemenului cu orignea în ganglionul lui Gasser –
transportă sensibilitatea termo-algezică a feței
 Aceste fibre constituie rădăcina senzitivă a
trigemenului sau tractul spinal al trigemenului
 Fibrele fac sinapsă la nivelul nucleului gelatinos,
de jos în sus după cum urmează:
 Fibrele nervilor maxilari inferiori
 Fibrele nervilor maxilari superiori
 Fibrele nervilor oftalmici
 Porțiunea pontină – nucleul principal al trigemenului (al lui
Dejerine)
o Aici fac sinapsă fibrele sensibilității cutanate tactile a
feței
 Porțiune mezencefalică – nucleul mezencefalic al trigemenului
o Format din neuroni pseudounipolari a căror prelungiri
nervoase formează rădăcina mezencefalică sau
ascendentă a trigemenului
o Dendritele se alătură rădăcinii motorii a trigemenului și
se îndreaptă spre proprioceptorii din mușchii masticatori
o Axonii dau ramuri scurte nucleului motor al
trigemenului din aceeași parte și de partea opusă
 Fac sinapsă în nucleul senzitiv principal al
trigemenului

43
 o Nucleul mezencefalic culege sensibilitatea
proprioceptivă a mușchilor masticatori – reprezint un
ganglion senzitiv
 Eferențele nucleului spinal sau descendent al trigemenului și ale
nucleului principal se încrucișează pe linia mediană și formează
fasciculul trigemino-talamic sau quinto-talamic
 Se alătură lemniscului medial mergând la talamus

Coloana somitică senzitivă

- Se află la joncțiunea bulbo-pontină

- Este reprezentată de nucleii acustici și vestibulari
- Nucleii acustici (cohleari) – situați în profunzimea aripei albe externe bulbare
o Nucleul cohlear ventral
 Primește aproape toate fibrele nervului acustic și originea reală în
ganglionul Corti
 Constituie al doilea neuron al căii acustice
 Axonii încrucișează linia mediană în calota punții sub numele
de corp trapezoid
o Ajunși la partea laterală a calotei pontine de partea
opusă, devin ascendenți și formează lemniscul lateral
sau calea acustică centrală
 Acesta urcă prin punte și peduncul, lasă
colaterală în tuberculii cvadrigemeni posteriori și
întălnește al treilea neuron în corpul geniculat
medial
 Axonii se proiectează în zona auditivă a
scoarței cerebrale – al patrulea neuron al
căii acustice
 Alți axoni ieșiți din nucleul cohlear ventral fac sinapsă într-un nou
nucleu – cliva pontină și de aici se îndreaptă spre nucleii motori ai
nervilor oculo-motor și facial
 Închid arcuri reflexe – climit la zgomot, acomodare auditivă a
mușchiului scăriței sau întoarcerea ochilor în direcția
zgomotului
 Pot întâlni și alți nuclei de releu – nucleii corpului trapezoid,
continuându-și drumul spre lemniscul lateral opus
 O altă parte din axonii nucleului cohlear ventral rămân de aceeași parte
și intră în constituția lemniscului lateral homolateral
 Lemniscul lateral conține atât fibre homolaterale cât și fibre
heterolaterale (75%)
 Pe traiectul său lemniscul lateral are mici grupe nucleare numite
nucleii lemniscului lateral
o Între ei se pot schimba fibre comisurale în partea
superioară a calotei pontine – comisura lui Probst
 Nucleul cohlear ventral trimite axoni care fac sinapsă în nucleul cohlear
dorsal
o Nucleul cohlear dorsal

44
  Primește un număr redus de fibre acustice, care au făcut deja sinapsă în
nucleul cohlear ventral
 Axonii acestui nucleu formează striurile acustice de pe planșeul
ventriculului IV
 După ce încrucișează linia mediană pătrund prin tija
calamusului în calota punții și fac sinapsă cu nucleii formației
reticulate – fasciculul cohleo-reticulat al lui Eyries
- Nucleii vestibulari
o Formează o masă nucleară voluminoasă la joncțiunea bulbului cu puntea, în
dreptul feței dorsale și laterale a acestui sector
o Această masă este divizată în mai mulți nuclei:
 Nucleul principal triunghiular – posterior al lui Schwalbe
 Nucleul angular superior – protuberanțial al lui Behterev
 Nucleul dorsal extern al lui Deiters
 Acest nucleu este lipsit de aferențe vestibulare directe
 Nucleul inferior al lui Roller sau a rădăcinii descendente
o Spre acești nuclei se îndreaptă ramura vestibulară a nervului VIII, cu originea
reală în ganglionul lui Scarpa
o Acest nerv își împarte fibrele în 2 ramuri:
 Una ascendentă – face sinapsă cu nucleii lui Behterev și nucleul
triunghiular Schwalbe
 Trimite si fibre directe la nucleii acoperișului ai cerebelului –
fasciculul direct al lui Edinger
 Această ramură aduce fibrele ce au cules excitațiile
 Alta descendentă – face sinapsă în nucleul triunghiular și în nucleul lui
Roller
 Această ramură aduce fibrele ce au cules excitațiile de la
maculele saculară și utriculară
o Conexiunile nucleilor vestibulari
 Spinale – spre motoneuronii medulari prin intermediul neuronilor
intercalari sub forma tracturilor vestibulo-spinale
 Lateral – origine în nucleul lui Deiters
o Coboară prin cordonul lateral homolateral până în
regiunea dorso-laterală
 Ventral – origine în nucleul triunghiular
o Format din fibre homo- și hetero-laterale care merg prin
cordonul ventral până în regiunea cervicală
 Aceste tracturi controlează necesitățile posturii, tonusului
mușchilor trunchiului, membrelor și cefei
 Cerebeloase – prin care nuclei vestibulari întrețin relați eferente și
aferente cu arhicerebelul
 Eferențele – prin tractul vestibulo-cerebelos (fibre din nucleul
Deiters) care are traiect prin pedunculul cerebelos inferior
 Aferențele – prin 2 tracturi cerebelo-vestibulare:
o Unul care vine prin pedunculul cerebelos inferior
o Altul în cârlig al lui Russel – merge prin pedunculii
cerebeloși superiori spre nucleul lui Deiters, Schwalbe și
Behterev
 Aceste conexiuni realizează circuitul vestibulo-arhicerebelor

45
 Reticulare – spre nucleii vegetativi ai formației reticulate
 Explică fenomenele vegetative care însoțesc sindromul
vestibular: tahicardie, paloare, greață și vărsături
 Cu nucleii oculo-motori ai nervilor III, IV și VI – direct sau prin
intermediul formației reticulate
 Suportul anatomic al reflexelor oculo-cefalogire de origine
labirintică
 Talamice – prin fibre care reprezintă fibrele ascendente ale bandeletei
longitudinale superioare până la nucleul centro-median al talamusului
o Zona de proiecție corticală este imprecis delimitată
 Se apreciază ca fiind în ariile temporale sau frontale
 Sau în girusul postcentral

Nucleii intersegmentari ai trunchiului cerebral

- Se împart în:
o Nuclei bulbari
 Nucleii lui Goll (gracilis), Burdach (cuneat) și Von Monakow (cuneat
accesor)
 Olivele și paraolivele bulbare
o Nuclei pontini
 Nucleii pontici
 Olivele pontine
 Nucleii corpului trapezoid
 Nucleii lemniscului lateral
o Nuclei mezencefalici
 Nucleul roșu – Stilling
 Substanța neagră - Soemmering
 Nucleul interstițial al lui Cajal
 Nucleul lui Darkschewitsch
 Nucleul interpeduncular al lui Gudden
o Nuclei ai formației reticulate a trunchiului cerebral
- Nucleii bulbari
o Nucleul lui Goll
 Proemină pe fața dorsală a bulbului sub forma unei umflături – clava
o Nucleul lui Burdach
 Lateral precedentului
o Acești nuclei reprezintă al doilea neuron pe traiectul căilor spino-bulbo-
talamo-corticale – sunt nuclei de releu
 Trimit axonii ventral pentru a realiza încrucișarea piniformă a lui
Spitzka
 Se continuă ascendent cu lemniscul medial
o Nucleul lui Von Monakow
 Situat în partea dorso-laterală a nucleului lui Burdach, sub corpul
restiform
o O parte din axonii neuronilor din acești nuclei nu se îndreaptă spre lemniscul
medial ci formează fibrele arciforme ale bulbului
- Olivele și paraolivele bulbare

46
 o Oliva bulbară
 Este o lamă de substanță cenușie
 Prezintă o deschidere medio-dorsală – hilul olivei
 In interior prezintă o porțiune de substanță albă numită centrul medular
 Comunică prin hil cu restul substanței albe a bulbului
o Paraolivele – nucleii olivari accesori
 2 nuclei mici așezați de o parte și de alta a olivei: medial și doral
o Conexiuni cu:
 Motoneuronii medulari – prin tractul olivo-spinal
 Cerebelul
 Prin fibre încrucișate olivo-cerebeloase ale lui Mingazzini – trec
prin pedunculii cerebeloși inferiori
 Prin fibrele cerebelo-olivare – trec prin pedunculii cerebeloși
inferiori
 Diencefalul și nucleul roșu – prin tractul talamo-rubro-olivar sau
fasciculul central al calotei
- Nucleii pontici
o Sunt așezați în piciorul punții printre fibrele ce alcătuiesc tracturile cortico-
spinale ale căilor piramidale
o Sunt nuclei de releu pe traiectul conexiunilor cortico-ponto-cerebeloase
o La nivelul lor fac sinapsă fibrele fronto-pontine și temporo-parieto-oocipito-
pontine
o Axonii încrucișează linia mediană și prin pedunculii cerebeloși mijlocii se
îndreaptă spre cortexul neocerebelului sub numele de fibre ponto-cerebeloase
- Olivele pontine și nucleul corpului trapezoid
o Mici mase nucleare ce se așează pe traiectul fibrelor ce alcătuiesc corpul
trapezoid
- Nucleii lemniscului lateral
o Mici mase nucleare plasate pe traiectul lemniscului lateral
o Axonii lor au valoare de fibre comisurale – leagă între ele cele 2 lemniscuri –
comisura lui Probst
- Nucleul roșu
o Unul din cei mai mari nuclei ai mezencefalului
o Ocupă o porțiune centrală în calota pedunculilor cerebrali
 Culoare roșie datorită încărcării cu pigment roșu a neuronilor ce-l
constituie cât și a bogăției sale în vase
o Polul caudal corespunde unui plan transversal ce trece prin marginea anterioară
a tuberculului cvadrigemen posterior
o Polul superior depășește mezencefalul și se termină în regiunea subtalamică a
diencefalului
o Nivelul de trecere din mezencefal în diecenfal este marcat, pe partea medială a
nucleului roșu, de o strangulație dată de intersectarea sa cu fasciculul retro-
reflex al lui Meynert
o Nucleul roșu este alcătuit din 2 porțiuni:
 Partea magno-celulară – formată din neuroni mari, sărăci în pigmenți,
ce ocupă polul inferior al nucleului roșu
 Reprezintă partea cea mai veche în filogeneza – pales-rubrum
 Partea parvo-celulară – formată din neuroni mici, bogați în pigment, ce
ocupă porțiunea superioară

47
  Reprezintă partea mai nouă – neorobrum
 Prezintă conexiuni mai bogate
o Aferențe
 De la scoarța cerebrală a lobului frontal – prin
fibre cortico-rubrice
 Corpul striat – prin fibrele ansei lenticulare
 Cerebel – tractul cerebelo-rubric
 Aceste fibre au originea în nucleul dințat
sau în nucleul interpozitus al cerebelului
 Se angajează prin penduculii cerebeloși
superiori și la nivelul porțiunii caudale a
calotei pedunculilor cerebrali se
încrucișează cu simetricele →
încrucișarea lui Werneklink
 O parte din fibre fac sinapsă în nucleul
roșu – fibre cerebelo-rubrice
 Alte fibre se îndreaptă spre nucleul venral
intermediar al talamusului – fibre
cerebelo-talamice
 Substanța neagră
 Tuberculii cvadrigemeni
 Nucleii formației reticulate
o Eferențe
 Tractul rubro-spinal – origine în porțiunea
magno-celulară
 O parte din fibrele fascicolului central al calotei
sau diencefalo-rubro-olivar
 Fibre rubro-reticulare – se continuă cu tracturile
reticulo-spinale spre motoneuronii medulari
 Nucleul roșu are și rol în distribuirea și
reglarea tonusului muscular
- Substanța neagră
o Nucleu voluminos care se întinde în tot lungul pedunculului cerebral
 Se termină în regiunea subtalamică a diencefalului
o În sens transversal se întinde de la fața medială până la cea laterală a
pedunculilor cerebrali
o De la 4 ani neuronii ei se încarcă cu pigment negru
o Prezintă 2 zone
 Una posterioară și caudală – neuronii sunt bogat încărcați cu pigment și
grupați în grămezi compacte – pars compacta
 Această parte este dopaminergică și principalul furnizor de
dopamină pentru corpul striat
 Alta antero-superioară – pars reticulata
 Mai întinsă ca suprafață
 Neuronii sunt rari și bogat încărcați cu lipofuscină și fier
 Această parte este colinergică
o Conexiuni:
 Aferențe
 Din scoarța cerebrală a lobului frontal – fasciculul fronto-nigric

48
  Corpul striat și nucleul subtalamic al lui Luys – fibrele ansei
lenticulare și fasciculul palid al vârfului
 Căile auditive optice și lemniscul medial
 Fibrele eferente
 Unele pătrund în piciorul pedunculului cerebral – formează așa-
numitul curent al piciorului – coboară în motoneuronii medulari
 Altele intră în calotă – formează curentul calotei și se îndreaptă
spre:
o Nucleii motori ai nervilor cranieni
o Formația reticulată
o Nucleul roșu
o Nucleii corpului striat
o Alte formațiuni încărcate cu pigment melanic negru:
 Grupul perirubric – din jurul extremității caudale a nucleului roșu
 Nucleul liniar – sub nucleul oculomotorului, sub fasciculul longitudinal
posterior
 Nucleul paramedian al nucleului interstițial al lui Cajal
 Acești nuclei, împreună cu locul ceruleus din formațiunea reticulată a
punții se îndreaptă în sistemul melanic al trunchiului cerebral
 Acest sistem este afectat în parkinsonismul post-encefalic
- Nucleul interstițial al lui Cajal
o Situat dorso-medial față de nucleul nervului oculo-motor, inferior deschiderii
apeductului lui Sylvius în ventriculul III
 Este intercalat printre fibrele fasciculului longitudinal posterior
o Aferențe
 Nucleii vestibulari – prin fasciculul longitudinal posterior
 Nucleii dințați ai cerebelului
 Corpul striat – fasciculul palido-interstițial
 Principalele conexiuni sunt cu corpul geniculat lateral prin intermediul
tuberculilor cvadrigemeni anteriori
o Eferențe
 Nucleul nervului oculo-motor
o Este considerat un centru subcortical însemenat pentru mișcările verticale și
rotatorii ale globilor oculari
o Leziunea sa duce la nistagmus vertical și paralizia mișcărilor conjugate ale
globului ocular – sindromul lui Parinaud
- Nucleul lui Darkschewitch
o Situat lateral precedentului, la partea postero-laterală a polului superior al
nucleului nervului III
o Este conectat la nucleii vestibulari, prin fasciculul longitudinal posterior, de
nucleii cerebelului și de corpul striat
- Nucleul interpeduncular al lui Gudden
o Situat între cei 2 pedunculi cerebrali, în unghiul posterior al spațiului perforat
posterior
o Principala conexiune este cu triunghiul habenular al epitalamusului – tractul
habeluno-interpeduncular sau fasciculul retro-reflex al lui Meynert
o Reprezintă principala stație de releu al fibrelor pornite din formația reticulată a
trunchiului cerebral înspre hipotalamus și rinencefal, prin fasciculul media al
telencefalului

49
 Formația reticulată a trunchiului cerebral

- Este formată din numeroase grupe nucleare situate într-o vastă rețea de fibre nervoase
- FR primește aferențe diverse:
o Căi senzitivo-senzoriale
o Nucleii: trigemenului, vestibulari, acustici
o Corpul striat
o Cerebel
o Scoarța cerebrală
- Structural, FR a trunchiului cerebral conține 4 grupe nucleare:
o Nucleii dorsali
 Așezați sub fața dorsală a bulbului și punții
 Implicați în coordonarea unor funcții vegetative
 La nivelul bulbului – sub planșeul ventricular
 Centrii respiratori
o Prezintă o componentă inspiratorie și alta expiratorie
 Excitarea uneia duce la inhibiția celeilalte
o Centrul inspirator este întreținut tonic de un centru
pontin numit centrul apneustic
 Activitatea acestuia este suprimată de alt centru
respirator pontin – centrul pneumotaxic
 La nivelul bulbului se mai găsesc și centrii vasculari constrictori și
dilatatori și centrul cardio-inhibitor
 Acești centri sunt legați de vasele periferice și de cord prin fibre
vegetative simpatice și parasimpatice
o Nucleii laterali
 Situați în partea laterală și superioară a calotei bulbului
 Au legături în dublu sens cu cerebelul – sunt numiți nuclei cerebeloși ai
FR
o Nucleii centrali
 Situați în centrul calotei trunchiului cerebral
 Prin partea laterală primes aferențe – colaterale din toate căile specifice
lemniscale
 În partea medială își trimit axonii care pot fi descendeți sau ascendenți
 Axonii descendenți – coboară spre motoneuronii spinali sub
numele de tracturi reticulo-spinale
o Fac sinapsă cu neuronii motori gama
o Nucleii care au dat naștere acestor tracturi alcătuiesc
formația reticulată descendentă (FRD)
o Segmentul bulbar al FRD are influență inhibitorie asupra
motoneuronilor spinali – formație reticulată bulbară
inhibitorie (FRDI)
o Segmentul ponto-mezencefalic al FRD are acțiune
facilitantă pe neuronii motori medulari – formație
reticulată descendentă facilitantă (FRDF)

50
  Axonii ascendenți – parcurg calota trunchiului cerebral având
pe traiect numeroase sinapse în neuronii similari supraiacenți
o Realizează o cale multisinaptică, lentă, nespecifică –
ajunge până la nucleii reticulați intralaminari ai
talamusului
o Nucleii care trimit axonul ascendent formează FR
ascendentă (FRA) și sunt concentrați în special în calota
mezencefalului
o Împreună cu nucleii reticulați intralaminari ai
talamusului realizează o unitate funcțională – sistem
mezo-diencefalic sau centrencefalic
 Acest sistem este responsabil de menținerea
stării de veghe
 De la nucleii reticulați intralaminari ai
talamusului impulsurile sunt proiectate difuz pe
toată suprafața scoarței cerebrali menținând-o în
stare de alertă
 Numai pe acest fond – tonus cortical – căile
lemniscale își pot trimite mesajele analizatorilor
corticali, care le transformă în senzații
 Atât FRD cât și FRA sunt sub control cortical – au relații de feed-back
cu suprafața scoarței cerebrale
 Alți nuclei centrali:
 La nivelul calotei pontine
o Centrul sau structura lui Jouvet
o Locus coeruleus – interconectat cu nucleul lui Jouver
o Acești nuclei formează centrul somnului paradoxal – a
doua fază a somnului
 La nivelul porțiunii orale a FR mezencefalice
o Aria limbică a mezencefalului
 Spre ea converg proiecții rinencefalice,
habenulare, hipotalamice
 De la ea pleacă răspunsuri oflactive
 Din punct de vedere funcțional, nucleii centrali ai FR au rol:
 Menținerea și coordonarea tonusului muscular – FRD
 Menținerea stării de veghe (conștiență) – FRA
 Declanșarea celei de a doua faze a somnului – structura lui
Jouver și locus ceruleus
 Menținerea unor strânse relații rinencefale-hipotalamo-
habenulare – aria limbică a lui Nauta
o Nucleii mediani
 Cuprind așa numiții nuclei ai rafeului – ocupă linia mediană a calotei
trunchiului cerebral
 Se întind superior până sub apeductul lui Sylvius
 Mai bine reprezentați în segmentul bulbo-pontin (rombencefalic)
 Aferențe de la hipotalamusul anterior, hipocamp și aria septală prin
fasciculul median al telencefalului
 Axonii urcă prin trunchiul cerebral până în nucleii reticulați talamici –
conectați la grupul nucleilor liniei mediene al lui Dempsey-Morrison

51
  Acești nuclei sunt foarte bogați în serotonină
 Nucleii rafeului, în segmentul lor bulbo-pontin, nucleul lui Jouvet și
locus coeruleus – structuri rombencefalice responsabile de instalarea și
întreținerea somnului
- Există 2 faze ale somnului:
o Prima fază – somnul cu unde lente (SOL)
 Unde lente pe traseul EEG
 Păstrarea tonusului muscular al mușchilor cefei
 Prag de trezire relativ scăzut
 Instalarea SOL presupune blocarea sistemului de trezire mezo-
diencefalic și întrarea în acțiune a nucleilor rafeului – trimit ascendent
pe cale talamică o inhibiție pe suprafața scoarței
 Instalarea SOL poate fi provocată și de serotonină – mediatorul chimic
al nucleilor rafeului
o A doua fază – somnul paradoxal (PP)
 Se produce doar pe fondul SOL
 Ritm rapid pe traseul EEG – identic cu cel din starea de veghe
 Dispariția tonusului muscular
 Tulburări în ritmul respirator și cardio-vascular
 Mișcări rapide ale globilor oculari
 Prag de trezire ridicat
 Această fază coincide cu visele
 Răspunzător de această fază este structura lui Jouvet care trimite
răspunsuri spre:
 Locus coeruleus – principalul centru inhibitor
o Prin intermediul FRDI inhibă neuronii motori medulari
ceea ce duce la:
 Prăbușirea tonusului muscular – mediație
adrenergică
 Centrii vegetativi cardiaci, vasculari, respiratori
o Explică tulburările vegetative ale acestei faze
 Nucleii vestibulari și prin intermediul lor nucleii motori oculari
III, IV și VI
o Explică mișcările rapide ale globilor oculari
 Corpii geniculați externi și scoarța vizuală
 Scoarța cerebrală
o O stimulează pe calea fasciculului median al
telencefalului
o Explică ritmul cortical rapid al acestei faze
o Cele două faze ale somnului se succed de mai multe ori în cadrul perioadei de
somn de opt ore
 Trezirea se efectuează în mod spontan, din faza SOL
 Se datorează epuizării acțiunii factorilor care au declanșat
somnul și intrarea în acțiune a sistemului mezo-diencefalic de
trezire

Nucleii subsegmentari mezencefalici

Tuberculii cvadrigemeni

52
- Tuberculii cvadrigemeni au rol de centri reflecși ai funcției vizuale – tuberculii
cvadrigemeni anteriori sau ai funcției auditive – tuberculii cvadrigemeni posteriori
- Tuberculii cvadrigemni posteriori sau inferiori
o Acoperiți la exterior de un strat subțire de substanță albă – stratul zoonal
o Sub aceasta se găsește substanța cenușie – nucleul cenușiu al tuberculului
cvadrigemen posterior
 Prezintă 3 grupe celulare
 Grup principal sau central – cel mai voluminos
 Grup extern
 Grup intern – impar și median – grupul internuclear sau
intermediar
o Aferențe
 Corpul geniculat medial, care primește de la lemniscul lateral – aferențe
principale
 Aduce impulsurile auditive
 Tractul spino-tectal
 Scoarța cerebrală

o Eferențe
 Corpul geniculat intern
 Scoarța cerebrală a lobului temporal
 Scoarța cerebelului – de-a lungul pedunculilor cerebeloși superiori
 Motoneuronii medulari și bulvari –
 Tractul tecto-bulbo-spinal - brațul centrifug al reflexului de
rotație a capului și a ochilor la un zgomot puternic
 Comisura tecto-tectală – formează comisura lui Gudden – dublează
bandeletele și chiasma optică
- Tuberculul cvadrigemen anterior sau superior
o Format din 5 straturi – de la suprafață spre profunzime
 Strat de substanță albă – stratul zonal
 Strat celular – substanță cenușie
 Stratul striilor sau al lamelor medulare – format din neuroni și fibre
 Extern
 Mijlociu
 Intern
- Aferențe
o Corpul geniculat lateral – brațul conjunctival anterior
 Fibre pupilare ale retinei – brațul aferent al reflexului irido-constrictor
și a reflexului de acomodare la distanță
o Cortexul occipital al ariei vizuale – fasciculul cortico-tectal
o Tractul spino-tectal
- Eferențe – din stria medulară internă
o Nucleul pupilar al lui Edinger-Westphal
o Tractul tecto-bulbo-spinal – brațul eferent al reflexului vizual oculo-cefalogir
o Cerebel – fibre tecto-cerebeloase
o Formația reticulată – tractul tecto-reticulat

Substanța albă a trunchiului cerebral

53
- Alcătuită din fibre mielinizate clasificate în mai multe grupe
o Fibre care alcătuiesc tracturi ce aparțin căilor descendente - motorii
 Piramidale
 Extrapiramidale
o Fibre ce alcătuiesc tracturi ale căilor ascendente – senzitivo-senzoriale
o Fibre de asociație – leagă trunchiul cerebral de alte structuri nervoase
- Tracturile căilor piramidale – grupate în
o Unele care trec prin trunchiul cerebral spre măduva spinării – tracturile cortico-
spinale
o Altele care se termină în nucleii motori ai nervilor cranieni din trunchiul
cerebral – cortico nucleare și cortico-oculocefalogire
- Tracturile cortico-spinale
o În trunchiul cerebral ocupă cele 3/5 mijlocii ale piciorului pedunculului
cerebral
o Pătrund în piciorul punții
o În piramidele ventrale ale bulbului se grupează în fascicule compacte
 Majoritatea (cele care ocupă partea medială) se încrucișează în treimea
inferioară a bulbului cu simetricele și formează încrucișarea piramidală
 Trec în cordonul lateral opus al măduvei sub numele de tract
cortico-spinal lateral
 Restul fibrelor (situate lateral) nu se încrucișează în bulb și ajung în
cordoanele ventrale ale măduvei – tract cortico-spinal ventral
- Tractul cortico-nuclear
o Situat în 1/5 internă a piciorului pedunculului cerebral
o Coboară prin calota ponții
o Fibrele sale sfârșesc în nucleul bulbar al nervului spinal controlateral
o Din acest tract se desprind fibre care ajung în nucleii motori ai nervilor V, VII,
IX, X, XI, XII
o Înainte de a face sinapsă fibrele tractului cortico-nuclear încrucișează linia
mediană
 Fiecare din nucleii motori ai nervilor cranieni primește comandă din
emisferul cerebral contro-lateral
 Nucleul facialului superior primește comandă de la ambele
emisfere cerebrale
- Tractul cortico-oculo-cefalogir
o Situat în calota pedunculilor cerebrali – ocupă planul ventral al acesteia
o Se termină în nucleul motor medular al nervului spinal
o Pe traiectul său lasă fibre care încrucișează linia mediană pentru a sfârși în
nucleii motori ai globilor oculari III, IV și VI
o Este numit și pes lemniscus profundus – are dispoziție profundă
- Tracturile căilor extrapiramidale
o Fibre cortico-ponto-cerebeloase
 Origine în etajul cortcal al sistemului extrapiramidal
 Reprezentate de
 Fascicolul fronto-pontinâ
o Origine – lobul frontal
o Intră în piciorul pedunculului cerebral în 1/5 internă a
acestuia, medial de tractul cortico-nuclear
54
  Fascicolul temporo-parieto-occipital – temporo-pontin al lui
Turk-Meynert
o Origine – scoarța lobilor respectivi ai emisferelor
cerebrale
o Ocupă 1/5 extenră a piciorului pedunculului cerebral
 Ambele fascicule pătrud în piciorul punții – fac sinapă cu nucleii
pontini
 Axonii acestora încrucișează linia mediană și prin pedunculii
cerebeloși mijlocii aung la scoarța emisferelor cerebeloase
o Alte tracturi cu origine în nucleii extrapiramidali din trunchiul cerebral
 Tractul tecto-spinal
 Origine – tuberculii cvadrigemeni
 Se încrucișează cu simetricul imediat sub apeductul lui Sylvius
– încrucișarea lui Meynert
 Ocupă poziția medio-dorsală în calota trunchiului cerebral
 În porțiunea inferioară a bulbului se desface în cele 2 tracturi
tecto-spinale: ventral și lateral
 Tractul rubro-spinal
 Origine – nucleul roșu
 Se încrucișează cu simetricul – încrucișarea lui Forel, ventral
față de încrucișarea tracturilor tecto-spinale
 Ocupă porțiunea dorso-laterală a calotei trunchiului cerebral
 Tractul nigro-spinal
 Origine – substanța neagră a mezencefalului
 Coboară cu tracturile piramidale cortico-spinale
 Dă colaterale pentru nucleii motori ai nervilor cranieni bulbo-
protuberanțiali
 Tractul vestibulo-spinal
 Origine – nucleii vestibulari
 Localizare diferită
o Superior – situat în partea dorso-laterală a calotei
bulbare
o Se desparte în 2 tracturi – ventral și lateral – se apropie
de fața ventro-laterală a bulbului
o Inferior – cele 2 tracturi sunt situate sub fața ventro-
laterală, lateral tracturilor cortico-spinale ale căilor
piramidale
 Între tractul vestibulo-spinal vetral și cel lateral
se interpune tractul olivo-spinal
 Tractul olivo-spinal
 Origine – oliva bulvară
 Coboară între cele 2 tracturi vestibulo-spinale, în cordonul
lateral al măduvei
 Tracturile reticulo-spinale
 Origine – dispersată în FR a trunchiului
 În porțiunea inferioară a bulbului ocupă porțiunea ventro-
laterală
- Tracturile căilor ascendente

55
o Tracturi ce aparțin căilor sensibilității trunchiului și membrelor – tracturi cu
origine medulară
 Tracturile căilor sensibilității exteroceptive
 Tractul căii sensibilității tactile protopatice
o Tractul spino-talamic ventral – situat în centrul calotei,
posterior lemniscului medial
 Tractul căii sensibilității termo-algezice
o Tractul spino-talamic lateral – situat în partea laterală a
calotei bulbo-pontine
 Se încadrează în fasciculul heterogen al calotei
 Tractul căii sensibilității tactile epicritice
o Același traiect cu cel al sensibilității proprioceptive
conștiente
 Tracturile căilor sensibilității proprioceptive
 Tracturile căii sensibilității proprioceptice conștiente
o Tracturile Goll și Burdach – ajung în nucleii
corespunzători din bulb – al doilea neuron
o Axonii acestor nuclei se încrucișează cu simetricul și
formează încrucișarea senzitivă profundă pinifromă a lui
Spitzka
o La nivelul căilor piramidale formează lemniscul medial
– panglica lui Reil medială
 Cel mai voluminos lemnisc al trunchiului
cerebral
 Tracturile căii sensibilității proprioceptive inconștiente
o Tractul spino-cerebelos direct al lui Flechsig
 Ajunge numai în jumătatea inferioară a bulbului
 Ocupă o poziție dorso-laterală în calotă
 Se angajează în corpul restiform și se termină în
cortexul vemian și paravermian cerebelos
o Tractul spino-cerebelos încrucișat Gowers
 Urcă până în porțiunea superioară a calotei
pontine
 Ia parte la formarea fasciculului heterogen al
calotei
 De-a lungul pedunculului cerebelos superior se
îndreaptă spre scoarța cerebelului încrucișând
linia mediană
 Face sinapsă în neuronii corticali cerebeloși ai
regiunii vermiene și paravermiene
 Tracturile căii sensibilității interoceptive
o Tracturi ce aparțin căilor sensibilității capului și gâtului – tracturi cu origine în
trunchiul cerebral
 Tracturi ce aparțin căilor sensibilității capului și gâtului sau tracturi cu
origine în nucleii senzitivi ai nervilor cranieni V și VII, IX, X – nucleul
fasciculului solitar
 Axonii neuronilor din nucleul fasciculului solitar încrucișează
linia mediană și se alătură lemniscului medial cu care ajung în
nucleul talamic

56
  Tracturi ce aparțin căilor senzoriale: acustică, vestibulară și gustativă
 Fibrele căii gustative sunt reprezentate de fibre ce pleacă din
porțiunea superioară a fasciculului solitar – nucleul lui Nageotte
o Se încrucișează cu cele de partea opusă, se alătură
lemniscului medial și se termină la talamus
- Fibre de asociație
o Fasciculul central al calotei
 Origine – nucleii reticulați ai talamusului, hipotalamus, nucleul roșu,
nucleul interpeduncular și în nucleii formației reticulate
 Ocupă centrul calotei pontine
 Coboară până în oliva și paraolivele bulbare
o Fasciculul longitudinal posterior sau bandeleta longitudinală posterioară
 Fascicul de asociație heterogen
 Se întinde între măduva spinării și diencefal
 Format din
 Fibre descendente – origini diferite
o Din tuberculii mamilari ai hipotalamusului – pătrund în
calota mezencefalului sub numele de fasciculul mamilo-
tegmental al lui Gudden
 Coboară până la nucelii vegetativi reticulari din
trunchiul cerebral
 Aduc excitații de natură olfactivă
o Din hipotalamus – se îndreaptă spre nucleii vegetativi
parasimpatici ai trunchiului cerebral
 Formează fasciculul longitudinal al lui Schutz
o Din nucleul lui Drakschewitch – unesc mezencefalul cu
neuronii medulari din cornul ventral
 Fibre ascendente
o Se îndreaptă spre nucleul talamic
o Unele au origine în nucleul fasciculului solitar iar altele
în nucleii vestibulari
 Fibre internucleare
o Leagă nucleii nervului VI de nucleii nervilor III și IV de
partea opusă
 Este situat în calota trunchiului cerebral
 Ocupă partea cea mai dorsală, posterior lemniscului medial și a
tractului tecto-spinal
o Fibrele cerebeloase ale trunchiului cerebral
 Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin trei perechi de pedunculi
cerebeloși
 Inferiori
 Mijlocii
 Superiori
 Prin intermediul acestora se stabilesc numeroase conexiuni
 De la nivelul bulbului
o Conexiunile cu cerebelul se realizează prin fibre
arciforme care se îndreaptă sau vin de la scoarța
cerebelului prin pedunculii cerebeloși inferiori
 Fibre arciforme interne

57
  Olivo-cerebeloase
 Cerebelo-olivare și paraolivo-cerebeloase
 Vestibulo-cerebeloase
 Cerebelo-vestibulare
 Reticulo-cerebeloase
 Cerebelo-reticulare
 Fibre arciforme externe
 Se formează din nucleii lui Goll, Burdach
și Von Monakow
 Se împart în:
o Anterioare
 Se îndreaptă spre șanțul
median ventral
 Se încrucișează cu cele de
partea opusă
 Se angajează prin
pedunculii cerebeloși
ineriori spre cerebel
 Prezintă mase nucleare –
nucleii arcuați

o Posterioare
 Sunt homo-laterale
 Ajung pe fața posterioară
a bulbului și pătrund în
pedunculii cerebeloși
ineriori
 La nivelul punții
o Fibre pontocerebeloase – axonii neuronilor pontici aflați
în piciorul punții
 Încrucișează linia mediană și pătrund în
pedunculii cerebeloși mijlocii
 Fac parte din circuitul cortico-ponto-cerebelos
o Ruta tecto-ponto-cerebeloasă a lui Crosby
 Folosită de impulsurile vizuale pentru a ajunge
pe scoarța cerebelului
 La nivelul mezencefalului
o Fibre cu sens aferent – fibre cerebelo-rubrice aduse prin
pedunculii cerebeloși superiori
o Fibre eferente
 Fibrele tecto-cerebeloase

Topografia tracturilor la nivelul trunchiului cerebral

- De la nivelul extremității inerioare bulbare până în dreptul mezencefalului, tracturile

se dispun în 3 mănunchiuri
o Mănunchiul median
 Tractul oculo-cefalogir
 Lemniscul emdial

58
  Tractul spino-talamic ventral
 Tractul tecto-spinal
 Fasciculul longitudinal posterior
o Mănunchiul lateral sau heterogen
 Tractul spino-cerebelos încrucișat Gowers
 Tractul rubro-spinal
 Tractul spino-tectal
 Tractul spino-talamic lateral
o Mănunchiul ventral – conține tracturile căilor piramidale cotrico-spinale,
printre care coboară și tractul nigro-spinal

EMISFERELE CEREBRALE

Configurație externă

- Pe suprafața emisferelor se observă șanțuri care delimitează lobi și girusuri

- Pe fața laterală se delimitează 5 lobi
o Frontal
 Separat de parietal prin șanțul central
 Girusul precentral dinaintea acestui șanț corespunde ariei motorii
primare
 Pe fața orbitară se află bulbul și tractul olfactiv
o Parietal
 Prezintă girusul postcentral – corespunde primei arii somestezice
 Girusurile supramarginal și angular împreună cu fața superioară a
primului girus temporal alcătuiesc aria senzorială a limbajului de pe
emisferul dominant
o Temporal
 Situat sub lobul șanțul lateral
 Pe fața superioară se află:
 Girusurile temporale transverse – corespund ariei auditive
primare
 Planul temporal – mai extins pe emisferul dominant
 Pe fața medială, șanțul cingular separă girusul cingular de girusul
frontal medial
 Șanțul parieto-occipital medial separă lobul precuneus – aparține
lobului parietal, de lobul cuneus – aparține lobului occipital
o Occipital
o Lobul insulei – situat în fundul șanțului lateral
- Pe fața bazală originea șanțului lateral separă lobul orbitar de fața inferioară a lobilor
temporal și occipital
o Principalul girus de pe fața bazală – girusul parahypocampic
 Prezintă uncusul hypocampic și aria entorinală – funcții olfactive și
limbice
o Girusul parahypocampic și girusul cingular formează lobul limbic

- Emisferele cerebrale se dezvoltă din vezicula telencefalică

o Acoperă nucleii talamici și ventriculul III și formează creierul mare

59
- Emisferele cerebrale sunt separate prin fisura interemisferică în care pătrunde coasa
creierului
o Sunt complet separate spre extremitățile lor
o În porțiunea mijlocie sunt eunite prin corpul calos
- Emisferele cerebrale sunt situate în loja supratentorială a cutiei craniene
o Formă de ovoid cu extremitatea îngustată posterior – lobul occipital
- Pe suprafața emisferelor sunt prezente șanțuri
o Primare sau fisuri
 Apar primele
 Sunt mai adânci – separă teritorii întinse pe suprafața emisferelor – lobi
o Secundare sau intergirare
 Delimitează arii restrânse din cadrul unui lob – girusuri sau
circumvoluții
o Terțiare
 Brăzdează girusurile
- Girusurile și lobii se pot lega între ele prin pliuri de substanță nervoasă – pliuri de
trecere

Fața laterală

o Prezintă 3 fisuri
 Fisura laterală – scizura lui Sylvius
 Apare prima pe creierul embrionar
 Cea mai lungă și mai profundă fisură
 Începe pe fața inferioară a acestuia în unghiul extern al spațiului
perforat anterior
o Se îndreaptă lateral și ajunge pe fața laterală a
emisferului
 Are direcție oblic ascendentă până în regiunea
parietală a emisferului
 În ansamblu prezintă 2 porțiuni
o O porțiune pe fața inferioară – valecula
 Separă lobul orbital de cel temporo-occipital
o O porțiune pe fața laterală
 Este profundă – fossa sylviană
 Separă lobul temporal, situat inferior, de lobul
frontal și parietal situați superior
 Marginile scizurii prezintă niște proeminențe – operculi
o Sunt vizibili când se depărteză marginile fisurii pe fața
laterală a emisferului
o Pe marginea superioară – operculul frontal și parietal –
sunt proeictate aria motorie și senzitivă a capului
o Pe marginea inferioară – operculul temporal
 Acești operculi maschează o porțiune de emisfer numită insula
sau lobul insulei
o Situat în fundul fossei sylviene
o Formă triunghiulară cu vârful inferior și anterior
o Înconjurată de un șanț – sulcus circularis insulae – o
separă de girusurile profunde

60
 o Pe suprafață prezintă un șanț longitudinal cu direcție
dinspre bază spre vârf
 Lob anterior – 2-3 girusuri scurte
 Lob posterior – 2 circumvoluții lungi
o Spre vârful insulei se găsește deschiderea fisurii laterale
– limen insulae
 Trimite spre lobul frontal 2 prelungiri
o Una anterioară – orizontală
o Una posterioară – verticală
 În fisura laterală se găsește artera cerebrală laterală (mijlocie) –
artera sylviană
 Fisura centrală – scizura lui Rolando
 Apare spre sfârșitul lunii a V-a
 Separă lobul frontal de cel parietal
 Începe în dreptul operculului fontal și urcă spre marginea
superioară a emisferului
o Se termină în lobul paracentral de pe fața medială
o În traiectul său descrie 3 curburi succesive
 Inferioară – convexitatea posterior
 Mijlocie – convexă anterior
 Superioară – convexă anterior
 Porțiunea de emisfer situată anterior are funcții motorii și
asociative – lobul frontal
 Cortexul lobilor parietal și occipital, situați posterior, are funcții
receptoare și asociative
 Fisura parieto-occipitală laterală – perpendiculară externă
 Se desprinde la 4-5 cm de polul occipital de pe marginea
superioară a emisferului
 Reprezintă o extensie a fisurii parieto-occipitale interne pe fața
laterală a emisferului cerebral
- Lobul frontal
o Cel mai voluminos lob
o Pe fața laterală este delimitat
 Inferior – fisura laterală
 Posterior – fisura centrală
 Anterior șanțului central se află șanțul precentral
o Se termină pe fața medială a emisferului și împreuna cu
șanțul paracentral limitează anterior lobulul paracentral
o Șanțul paracentral împreună cu fisura centrală
delimitează girusul precentral
 Cortexul acesteia împreună cu cel de pe
versantul anterior al fisurii centrale constituie
aria motorie primara
o Anterior girusului precentral se găsesc 2 șanțuri orizontale care delimitează 3
girusuri
 Superior
 Mijlociu
 Inferior

61
  Este împărțit de cele 2 prelungiri ale fisurii laterale în 3
segmente
o Pars orbitalis
o Pars triangularis
o Pars opercularis
 Pars triangularis și pars opercularis corespund centrului efector
al limbajului
o Lobul prefrontal – porțiunea lobului frontal vecină cu polul frontal
 Are funcții asociative, comportamentale și psihice
- Lobul temporal
o Plasat inferior fisurii laterale
o Se extinde și pe fața inferioară a emisferului
o 2 șanțuri orizontale paralele cu fisura laterală îl împart în 3 girusuri temporale
 Superior
 Mijlociu
 Inferior
 Se extinde pe fața inferioară sub numele de girus temporo-
occipital-lateral
o Prezintă o față superioară – planșeul fisurii laterale
 Prezintă cele 2 girusuri temporale transverse – pliurile lui Heschl –
formează aria auditivă primară
 În partea posterioară se numește planul temporal
 Împreună cu o parte din cortexul parietal formează aria
receptivă a limbajului – aria lui Wernicke
- Lobul parietal
o Pe fața laterală este limitat de:
 Anterior – fisura centrală
 Inferior – fisura laterală
o Posterior se continuă cu lobul occipital
 Este separat de acesta printr-o linie convențională ce unește fisura
parieto-occipitală laterală de ancoșa occipitală de pe marginea
inferioară a emisferului
o Pe fața laterală prezintă 2 șanțuri
 Șanțul postcentral
 Paralel cu fisura centrală – delimitează girusul postcentral
 Separă 2 girusuri parietale
o Superior
o Inferior
 Subdivizat de șanțul lui Yensen în 2 girusuri:
 Anterior – girusul supramarginal
 Posterior – girusul angular
o Leagă lobul parietal de prima și a
doua circumvoluție temporală –
pliu curb
 Aceste girusuri fac parte din aria
receptoare a limbajului – pe emisferul
dominant și pe emisferul nondominat au
rol în percepțiile spațiale, recunoașteri
vizuale și elemente muzicale
62
  Șanțul intraparietal
- Lobul occipital
o Se extinde pe toate cele 3 fețe ale emisferului cerebral
o Prezint șanțuri superficiale care despart 2-3 circumvoluții occipitale

Fața medială

- Principala structură este comisura interemisferică reprezentată de corpul calos

o Dinainte îndărăt prezintă
 Rostrum
 Genunchi
 Corp
 Spenium
- Corpul calos este separat de girusul cingular printr-un șanț – sulcusul corpului calos
- Șanțul corpului calos
o Separă corpul calos de girusul cingular
o Înconjoară speniumul corpului calos și se continuă cu șanțul hypocampic
- Mai prezintă 3 șanțuri
o Cingular
 Pornește de sub genunchiul corpului calos
 Trece deasupra acestuia și paralel cu el până la splenium
 Se termină pe marginea superioară a emisferului – sulcus
marginal
 Dă 2 prelungiri
 Ascendentă – sulcusul paracentral
 Descendentă – sulcusul subparietal
 Între sulcusul cingular și cel al corpului calos se delimitează girusul
cingular
 Anterior înconjoară genunchiul corpului calos și se continuă cu
girusul subcalos
 Posterior înconjoară spleniumul și prin istmul cingular se
continuă girusul parahypocampic pe fața inferioară a lobului
temporal
 Girusul subcalos, cingular și parahypocampic – marea circumvoluție
limbică
 Între șanțul cingular și marginea superioară a emisferului cerebral se
delimitează girusul frontal medial
 În partea posterioară a acestuia se identifică lobul paracentral –
delimitat de:
o Anterior – sulcusul paracentral
o Posterior – sulcusul marginal
o Parieto-occipital medial
 Pornește de pe marginea superioară a emisferului, deasupra polului
occipital
 Se îndreaptă în jos și anterior și se unește cu fisura calcarină
 Anterior acestui șanț se află lovul precuneus (aparține lobului parietal)
– delimitat de:
 Anterior – sulcusul marginal
 Inferior – sulcusul subparietal

63
 o Fisura calcarină
 Pornește de pe polul occipital
 Se îndreaptă în sus și anterior și se unește cu șanțul parieto-
occipital intern
 Cortexul acestei fisuri formează aria vizuală primară
 Între aceasta și șanțul parieto-occipital medial se delimitează lobul
cuneus – aparține lobului occipital

Fața inferioară

- Pe această față se află porțiunea inițială a fisurii laterale

o Împarte fața inferioară în:
 Segment anterior – lobul orbitar
 Reprezintă fața inferioară a lobului frontal
 Prezintă șanțul orbitar intern
o Conține bulbul și tractul olfactiv – șanț olfactiv
 Intern acestui șanț se află girusul rectus sau girusul orbitar
intern
 La extremitatea posterioară, tractul olfactiv se bifurcă în 2
striuri olfactive
o Împreună cu tractul optic și girusul parahypocampic
delimitează spațiul perforat anterior
 Prin acest spațiu trec arterele striate laterale
 Segment posterior – lobul temporo-occipital
 Reprezintă fața inferioară a lobilor temporal și occipital
 În porțiunea posterioară are raport cu tentorium cerebelos
 Anterior se sprijină pe planșeul fosei cerebrale mijlocii
 Străbătut de 2 șanțuri cu direcție antero-posterioară
o Unul lateral
 Separă 2 girusuri temporo-occipitale
 Medial
 Lateral – extensia pe fața inferioară a
girusului temporal inferior
o Unul medial
 În porțiunea anterioară se numește șanț colateral
 Împreună cu șanțul hypocampic
delimitează girusul parahypocampic
o Extremitatea anterioară a acestuia
se mai numește lob piriform
o Spre partea medială prezintă
uncusul parahypocampic
 În porțiunea occipitală se continuă cu girusul
lingual
 Istmul cingular leagă girusul parahypocampic de girusul
cingular
- Fisura cerebrală transversă – fanta cerebrală a lui Bichat
o Delimitat de:
 Superior – spleniumul corpului calos
 Inferior – epifiza și coliculii superiori

64
 o La acest nivel pătrunde spre V III prelungirea piei mater care formează tella
choroidea superior – conține vase choroidiene postero-mediale
 La acest nivel iese din profunzimea encefalului vena cerebrală mare a
lui Galien

Marginile emisferelor

- Marginea superioară
o Urmărește inserția superioară a coasei creierului
- Marginea externă
o La limita dintre fața laterală și cea inferioară
o Este întreruptă de fisura laterală Sylvius – se interpune între frontal și temporal
- Marginea internă
o Scobită în porțiunea mijlocie în dreptul fantei lui Bichat

Extremitățile emisferelor

- Polul frontal
o Situat la nivelul unghiului diedru dintre bolta orbitară și porțiunea ascendentă a
osului frontal – la nivelul sinusului frontal
- Polul occipital
o Situat în unghiul diedu dintre cortul cerebelului și solzul occipitalului
- Polul temporal
o Situat la nivelul marginii externe a emisferului cerebral

- Emisferele cerebrale sunt alcătuite din

o Scoarță cerebrală
o Nuclei centrali sau ganglioni bazali
o Substanță albă
 Între nucleii centrali – capsula internă
 Între nuclei și scoarță – centru medular

SUBSTANȚA ALBĂ A EMISFERULUI CEREBRAL

- Formată din fibre mielinizate

- Dispusă:
o Fie între nucleii centrali ai emisferului – capsula internă
o Fie ocupând spațiul dintre acești nuclei și cortex – centrul medular sau centru
oval

Capsula internă

- Formă de unghi diedru cu deschidere laterală în care pătrunde nucleul lenticular

- Aspect diferit în funcție de secțiune:
o Secțiune frontală tip Charcot prin corpii mamilaroi
 Aspectul unei lame de substanță albă dirijată oblic superior și lateral
 Raporturi

65
  Lateral – nucleul lenticular
 Medial – nucleul caudat și talamus
o Secțiune orizontală tip Flechsig prin genunchiul și spleniumul corpului calos
 Formă de unghi diedru
 Raporturi
 Lateral – nucleul lenticular
 Medial – capul nucleului caudat și talamusul
- Pe secțiune orizontală prezintă mai multe segmente
o Braț anterior
 Limitat între capul nucleului caudat și fața antero-superioară a
nucleului lenticular
 Dirijat oblic anterior și lateral
 Traversat de punți de substanță cenușie și fibre care leagă nucleii
caudat și lenticular
 Cea mai importantă lamă cenușie – fundus striati
o Limitează inferior brațul anterior al capsulei
o Genunchi
 La jonțiunea brațului anterior cu cel posterior
 Limitat
 Lateral – palidus
 Medial – unghiul dintre nucleul caudat și talamus
o Braț posterior
 Dirijat posterior și lateral
 Cuprins între nucleul neiticular și talamus
 Se continuă inferior cu bazisul pedunculului cerebral
o Segment retrolenticular
 Prelungește brațul posterior îndărătul planului trecut prin extremitatea
posterioară a nucleului lenticular
o Segment sublenticular
 Se confundă cu regiunea sublenticulară
- Structura
o Fibrele prezente la acest nivel se distribuie astfel
 În brațul anterior
 Fibre fronto-pontine
o Unesc cortexul frontal cu nucleii pontici
 Pedunculul anterior al talamusului
o Leagă cortexul frontal cu nucleii dorso-median și
anterior ai talamusului
 Fibre ale sistemului limbic și ale hypotalamusului anterior
o Merg spre cortexul frontal
 Fibre transversale
o Unesc nucleul caudat cu cel lenticular
 În genunchi
 Fibrele cortico-nucleare ale căii piramidale
 În brațul posterior
 Fibrele căilor piramidale
 Fibrele cortico-rubrice
 Fibrele parieto-pontine

66
 o Se îndreaptă spre nucleii pontici
 Pedunculul superior al talamusului
o Origine în în nucleii ventrali postero-lateral și postero-
medial ai talamusului
o Reprezintă etapa finală a căilor sensibilității somestezice
 Fibre care unesc palidusul de nucleul subtalamic
 În segmentul retrolenticular
 Radiațiile optice sau fascicolul geniculo-calcarin
o Etapa finală a căii vizuale
 Fibre ale pedunculului posterior al talamusului
o Unesc pulvinarul de lobii occipital și parietal
 Fibre occipito-tectale și occipito-coliculare
o Implicate în reflexele vizuale oculomotorii
 Fibre occipito-pontine
 În segmentul sublenticular
 Radiațiile acustice – etapa finală a căii acustice
o Origine în corpul geniculat medial
o Se îndreaptă spre ariile 41, 42 ale lobului temporal
 Fibrele temporo-pontine
 Fibre care unesc cortexul insular și temporal de nucleul talamic

Centrul medular

- Fibre de proiecție
o Unesc scoarța cerebrală cu celelalte etaje ale nevraxului
o Aparțin călor senzitivo-senzoriale sau celor motorii
 Fibrele senzitivo-senzoriale – axonii neuronilor talamic de releu
 Etapele finale ale căilor somestezice, vizuală, auditivă și
gustativă
 Fibrele căilor motorii – aparțin sistemului piramidal
 Converg spre genunchiul și brațul posterior al capsulei interne
 Li se alătură fibrele cortico-pontine, cortico-striate, cortico-
reticulare, cortico-rubrice și cortico-olivare
- Fibrele comisurale
o Unesc puncte simetrice (homeotope) sau asimetrice (fibre heterotope) de pe
scoarța celor 2 emisfere
o Intră în structura comisurilor emisferice
- Fibre de asociație
o Fibre care unesc puncte de pe scoarța aceluiași emisfer
o Pot fi:
 Scurte – unesc circumvoluții vecine
 Lungi – trec de la un lob emisferic la altul – formează 5 fascicole
 Fascicole plasate înafara nucleilor centrali
o Fascicolul longitudinal superior sau arcuat
 Unește cortexul parieto-temporo-occipital de cel
al lobului frontal
 Face legătura între aria receptoare și cea
efectorie a limbajului

67
  Lezarea sa duce la afazie de conducere
o Fascicolul fronto-occipital sau subcalos
 Unește cortexul frontal de cel occipital și
temporal
o Fascicolul unciform
 Leagă aria motorie a limbajului și cortexul
orbito-frontal de cortexul temporal anterior
 Fascicolul cingular – situat intern nucleilor centrali
o Aparține sistemului limbic
o Unește aria septală, girusul cingular și girusul
parahypocampic
 Fascicolul longitudinal inferior – situat inferior nucleilor
centrali
o Are origine în ariile 18 și 19 ale cortexului occipital și se
termină în cortexul lobului temporal
 Fascicolul senzorio-vizual descris de Eliot Smith
o Unește cortexul de pe marginile fisurii calcarine de cel
al girusului angular
o Lezarea sa duce la alexie

Comisurile interemisferice

- Cele 2 emisfere cerebrale sunt unite între ele prin:

o Comisuri mici – comisurile transdiencefalice
o Comisuri mari – fornixul și corpul calos

Comisurile mici, transdiencefalice

- Unele se dispun la nivelul planșeului ventriculului III – comisurile planului inferior

o Comisura lui Guden sau intergeniculată
 Dublează marginea posterioară a tracturilor și a chiasmei optice,
traversând hypotalamusul
 Este formată din fibre retiniene ce se desprind din căile vizuale
o Comisura lui Meynert sau supraoptică dorsală
 Formată din fibre comisurale ce trec prin hypotalamus și unesc nucleii
lenticulari
o Comisura lui Forel sau comisura subtalamică
 Formată din fibre ce unesc nucleii subtalamici și zona incerta
- Altele sunt plasate mai aproape de plafonul ventriculului III – comisurile planului
superior
o Comisura albă posterioară
 Cordon îngust cu direcție transversală
 Este așezată pe marginea posterioară a V III între epifiză și deschiderea
apeductului mezencefalic
 Conține fibre care sunt implicate în reflexe vizuale
 Fibre intercoliculare superioare
 Fibre care unesc aria pretectală cu nucleul ciliar al nervului
oculomotor

68
 Fibre cu origine în nucleul comisurii posterioare, nucleul
interstițial, nucleul lui Darkschevitsch și nucleul habenular
o Comisura habenulară
 Formată din fibre transversale care unesc cei doi nuclei habenulari
o Comisura intertalamică
 Este inconstantă
 Reprezintă relieful nucleului comisural al nucleilor liniei mediene ai
talamusului
o Comisura albă anterioară sau comisura rostralis
 Cea mai veche din punct de vedere filogenetic
 Cordon alb, de grosimea n. optic, cu direcție transversală
 Prezintă:
 Segment median – plasat în marginea anterioară a V III
o Plasat între ciocul corpului calos și lamela terminală și
anterior columnelor fornixului
 2 segmente laterale
o Oblice posterior și lateral
 Spre extremități se împarte în 2 mănunchiuri
 Anterior - fibrele se îndreaptă lateral și anterior și sfârșesc în
bulbul olfactiv, tuberculul olfactiv, spațiul perforat anterior,
nucleii acumbens și cortexul frontal
 Posterior – fibrele se îndreaptă postero-lateral spre cortexul
insular, temporal, parahypocampic și spre hypocamp și nucleul
amigdalian

Comisurile mari

Fornixul sau trigonul cerebral

- Formațiune alcătuită din 2 coloane de substanță albă

o În segmentul mijlociu se alătură – formează corpul fornixului
o Anterior și posterior corpului, coloanele rămân distanțate și formează pilierii
fornixului: 2 anteriori și 2 posteriori
- Corpul fornixului
o Formă de triunghi cu vârful anterior
o Prezintă
 O față superioară
 În partea posterioară este aderentă de corpul calos
 Pe linia mediană se inseră septum pelucidum
 Pe laterale ia parte la formarea planșeului corpului ventriculului
lateral
 O față inferioară
 Raport cu vălul choroidian superior și membrana tectoria a V III
 Lateral corespunde feței dorsale a talamusului
 2 margini laterale – flancate de plexurile choroide latarale
 O bază
 Îndreaptată posterior
 Aderentă de fața inferioară a corpului calos

69
  Din unghiurile ei se desprind pilierii posteriori ai fornixului –
crura fornicis
o Se îndreaptă postero-extern, ocolind polul posterior al
talamusului
o Se dirijează inferior și anterior
o Pătrund în cornul temporal al V lateral unde se continuă
cu fimbria și hypocampul
 Un vârf
 Corespunde locului de divergență a pilierilor anteriori –
columnae fornicis
o Înconjoară anterior polul anterior al talamusului cu care
delimitează orificiul interventricular al lui Monro
o Trec la marginea anterioară a V III
o Se așează posterior comisurii albe anterioare
o Se îndreaptă postero-inferior, traversează hypotalamusul
și se termină în corpii mamilari
- Structura fornixului
o Format din fibre longitudinale și transversale
o Fibrele longitudinale
 Cele mai numeroase
 Pornesc din hypocamp și ajung în corpii mamilari ai hypotalamusului
pe următorul traseu: fimbrie - pilier posteiror – corp - pilier anterior
 La nivelul comisurii albe anterioare, o parte din fibre trec precomisural
spre aria septală și aria preoptică
 Alte fibre se termină în nucleii anterior, lateral dorsal și al liniei
mediane ai talamusului
 Există si fibre cu originea în tuberculii mamilari și care au traseu invers
celui de mai sus
o Fibre transversale
 Mai puține
 Singurele care dau fornixului abilitarea de comisură interemisferică
 Au origine în hypocamp, trec în pilierul posterior, apoi traversează linia
mediană și prin pilierul posterior opus ajung în hypocampul
controlateral
 Alcătuiesc comisura interhypocampică – mai poartă numele de
plasterium sau lira lui David
- Importanță funcțională
o Face parte din fascicolele de asociație ale sistemului limbic
o Rol important în comportamentul instinctiv-emoțional și în viața afectivă
o Rolul principal este în procesul de memorizare
o Secționarea duce la amnezie de fixare a informațiilor recente

Corpul calos

- Principala comisură interemisferică

- Cea mai nouă filogenetic
- Prezintă 2 componente
o Una vizibilă după depărtarea celor 2 emisfere

70
 o Alta care cuprinde extremitățile sale laterale care pătrund în substanța albă a
fiecărui emisfer – poate fi observată pe secțiuni frontale
- Porțiunea vizibilă prezintă din anterior spre posterior
o Genunchiul
 Reprezintă extremitatea anterioară
 Situat la circa 3 cm posterior polului frontal
 Se termină inferior printr-o porțiune efilată – rostrumul corpului calos
(ciocul)
 Aderă de comisura albă anterioară și lama terminală
 Rostrumul și genunchiul sunt înconjurate de a. cerebrală anterioară
 Lateral, fibrele genunchiului corespund cornului frontal al ventriculului
lateral
o Corpul – prezintă:
 Față superioară
 Se află în fundul fisurii interemisferice
 Prin sinusul corpului calos este despărțită de girusul cingular
supraiacent
 Prezintă o lamă de substanță cenușie – indusium griseum
o Curpinde 2 fascicule mediale numite strii mediale sau
nervii lui Lancisi
o Lateral se găsesc 2 strii cenușii – striurile laterale
 La extremitatea posterioară, indosium și cele 2 striuri se unesc
între ele de fiecare parte și formează o lamă subțire de substanță
cenușie - fascicola cinerea (girus fasciolar)
o Înconjoară spleniumul corpului calos și se continuă cu
fascia dentată din cornul temporal al ventriculului lateral
 Anterior, striurile longitudinale înconjoară genunchiul corpului
calos sub numele de pedunculii corpului calos
o Se termină în girusurile paraterminale
 Indusium griseum și striurile mediale și laterale reprezintă
resturile unei circumvoluții atrofiate – circumvoluția
intralimbică
 Pe această față se găsește și a. cerebrale anterioare și ramul lor
terminal – a. pericaloasă posterioară
 Pe linia mediană prezintă raport și cu marginea inferioară a
coasei creierului
o Distanța care separă marginea inferioară a coasei
creierului de corpul calos crește din posterior spre
anterior
 Fața inferioară
 Puțin anterior spleniumului dă inserția corpului fornixului
 Pe linia mediană se prinde marginea superioară a septului
pelucid
 Pe laterale formează plafonul prelungirilor frontale și a corpului
ventriculului lateral
o Spleniumul
 Formează extremitatea posterioară și reprezintă partea cea mai
voluminoasă

71
  Situat superior epifizei și a coliculilor cvadrigemeni cu care delimitează
fisura transversă a creierului – fanta cerebrală mediană a lui Bichat
- Structură corp calos
o Format din milioane de fibre care leagă între ele puncte simetrice sau
nesimetrice de pe scoarța celor 2 emisfere
 Au originea în straturile profunde ale cortexului
 Nu dau colaterale în traseul spre emisferul opus
o Cele care trec prin genunchi unesc lobii frontali
 Formează o curbă cu concavitatea anterioară – forcepsul anterior sau
forcepsul minor
o Fibrele care trec prin trunchi unesc cele 2 emisfere cu excepția porțiunilor de
lob temporal de sub girusul temporal 2 care sunt reunite prin fibre ale comisurii
albe anterioare
o Fibrele care trec prin splenium unesc lobii occipitali
 Formează o curbă cu concavitatea posterioară – forcepsul posterior
- Funcții
o Fiecare emisfer primește imputul informațional din jumătatea opusă a corpului
și comandă motilitatea acestuia
o Prin comisuri se pot transfera informațiile – indispensabil integrării armonioase
în mediul înconjurător
o Emisferul stâng – emisferul limbajului și depozitarul datelor memorizate legate
de această funcție
 Este superior emisferului drept în ceea ce privește raționamentul
o Emisferul drept – orientare temporo-spațială, discriminări vizuale și activități
muzicale
o Prin unirea celor 2 emisfere, corpul calos are rol important în funcțiile gnozice,
praxice, și psihice

Septum pellucidum

- Lamă nervoasă așezată sagital între coarnele frontale ale celor 2 ventriculi laterali
- Prezintă:
o 2 fețe laterale – privesc spre ventriculii laterali
o Margine superioară – aderă la corpul calos
o Margine inferioară – se inseră pe corpul fornixului
- Format din 2 lame nervoase care delimitează o cavitate mică – ventriculul lui Verga

DIENCEFALUL

- Ocupă o poziție intermediară între trunchiul cerebral și emisferele cerebrale – creier

intermediar

TALAMUSUL

- Un nucleu voluminos așezat pe peretele lateral al ventriculului III

- Axul mare dirijat oblic dinapoi înainte, dinafară înauntru și de jos în sus
- Cei 2 nuclei talamici sunt mai apropiați la polul anterior și mai distanțați posterior

Configurație exterioară

72
- Fața dorsală – superioară
o Acoperită de o pătură subțire de substanță albă – stratul zenal
o Mărginită lateral de un șanț care o separă de nucleul caudal – șanțul talamo-
striat
 Conține:
 Vena talamo-striată (opto-striată)
 Stria terminală – formată din fibre care unesc rinencefalul cu
hipotalamusul
 Lama cornată – lamă de substanță albă ce acoperă celelalte două
formațiuni
o Spre partea medială este mărginită de o strie de substanță albă – stria talami
sau habena (habenula)
 Pornește din partea anterioară a glandei epifize – numită pedunculul
anterior al epifizei
 Se îndreaptă anterior și se termină în aria septală și nucleii anteriori ai
hipotalamusului
 În partea posterioară, împreună cu fața dorsală a talamusului și cu
pedunculul mijlociu al epifizei delimitează o suprafață triunghiulară –
triunghiul habenular
 În aria acestuia se află nucleul habenular
o Este străbătută de un șanț oblic – șanțul choroidian
 Conține plexurile coroide ale ventriculilor laterali
 Împarte fața dorsală în 2 porțiuni
 Postero-internă – acoperită de trigonul cerebral
 Antero-externă – participă la alcătuirea planșeului prelungirii
frontale a ventriculului lateral
- Fața ventrală – inferioară
o Raport cu regiunea subtalamică care face trecerea dintre mezencefal și
diencefal
o Regiunea subtalamică conține nuclei și fibre nervoase
 Nucleii regiunii subtalamice
 Zona incerta – mic conglomerat neuronal
o Face parte din grupul nucleilor reticulați ai talamusului
 Extremitățile superioare ale nucleului roșu și ale substanței
negre
 Nucleul lui Luys – nucleul subtalamic
o Principalul nucleul al regiunii
 Nucleii câmpului lui Forel
o Situați în partea supero-internă a regiunii subtalamice
 Cu excepția zonei incerta care aparține talamusului, ceilalți
nuclei fac parte din sistemul extrapiramidal
 Fibrele se condensează în fascicule
 Fasciculul lenticular al lui Forel
o Origine în nucleul lenticular
o Inferior zonei incerta
 Fasciculul talamic al lui Forel
o Origine în nucleii talamici și lenticular

73
 o Superior zonei incerta
 Fasciculul dentato-talamic
o Origine în nucleul dințat al cerebelului
o Se îndreaptă spre nucleul ventral intermediar al
talamusului
 Fasciculul mamilo-talamic al lui Vicq d’Azyr
 Aceste fibre se întretaie în porțiunea superointernă a
subtalamusului – câmpul lui Forel
- Fața medială – prezintă 2 segmente
o În cele 2/3 anterioare
 Formează peretele lateral al ventriculului III
 Limitată inferior de șanțul lui Monro – o separă de hipotalamus
 Se întinde de la deschiderea apeductului lui Sylvius în
ventriculul III până la orificiul lui Monro – face comunicarea cu
cornul frontal al ventriculului lateral
o În 1/3 posterioară
 Fața medială a talamusului depășește posterior ventriculul III și are
raport cu:
 Cisterna ambiens
 Ampula venei lui Galen
 Glanda epifiză
 Tuberculii cvadrigemeni
o Fețele interne sunt unite printr-o bandă de substanță cenușie care traversează
ventriculul III – comisura cenușie
- Fața laterală
o Separată anterior de nucleul lenticular prin brațul posterior al capsulei interne
 Conține un număr mare de fibre inter-talamo-striate perpendiculare pe
fibrele cortico-spinale – formează zona grilajată a lui Arnold
 La acest nivel se găsesc neuroni care formează nucleul reticulat
lateral al talamusului
o Posterior are raport cu segmentul retrolenticular al capsulei interne prin care
trec radiațiile optice
- Polul anterior
o Înconjurat de stâlpul anterior al trigonului cerebral cu care delimitează orificiul
lui Monro
- Polul posterior
o Constituie pulvinarul
o Infero-extern se găsesc 2 reliefuri de masă nervoasă – corpii geniculați
 Medial
 Lateral – mai voluminos
o Corpii geniculați alcătuiesc metatalamusul
 Sunt uniți de câte corpii cvadrigemeni prin brațe conjunctivale
 Corpul geniculat lateral este unit de corpul cvadrigemen
anterior prin brațul conjunctival anterior
 Corpul geniculat medial este unit de corpul cvadrigemen
posterior prin brațul conjuctival posterior

HIPOTALAMUSUL

74
- Reprezintă porțiunea bazală a diencefalului
- Nu este acoperită de telencefal
- Formează planșeul ventriculului III și se extinde și pe pereții laterali ai acestuia până
sub șanțul lui Monro care-l separă de talamus
- Face legătura dintre:
o Formația reticulată a trunchiului cerebral – pe de o parte
o Cortexul orbitofrontal și ..........
- Limite
o Anterior – lamela supraoptică
o Posterior – fasciculul retro-reflex – îl separă de trunchiul cerebral
o Lateral – se continuă cu regiunile subtalamică și sublenticulară

Configurație exterioară

- Fața posterioară
o Privește spre cavitatea ventriculului III – formează planșeul acestuia
o Porțiunea centrală formează vârful ventriculului III – infundibulul ventricular
- Fața inferioară
o Singura care se vede – poate fi pusă în evidență la baza creierului
o Ocupă toată suprafața dinaintea spațiului perforat posterior
o Este încadrată în limitele rombului optopeduncular – limitat de:
 Antero-lateral – chiasma și bandeletele optice
 Postero-lateral – divergența pedunculilor cerebrali
o Pe linia mediană, prezintă din anterior spre posterior următoarele porțiuni:
 Anterioară – mascată de chiasma optică – hipotalamusul anterior sau
partea supraoptică
 Mijlocie – proemină sub forma unei ridicături – tuber cinereum
 Corespunde infundibulului ventriculului III
 De aici se desprinde tulpina hipofizei
 Constituie hipotalamusul mijlociu sau partea infundibulo-
tuberiană
 Posterioară – reprezentată de tuberculii mamilari
 Alcătuiește hipotalamusul posterior sau partea mamilară
 Laterale – situate de o parte și de alta a celor 3 regiuni mediene

EPITALAMUSUL

- Derivă din porțiunea posterioară a tavanului veziculei diencefalice

- Reprezentat de:
o Glanda epifiză
o Trigonul habenular
o Comisura albă posterioară
- Glanda epifiză
o Formă de pin de con cu baza anterior – glanda pineală
o Fața superioară
 Raport cu spleniumul corpului calos – desparțite prin fanta cerebrală
mediană a lui Bichat
o Fața inferioară

75
 Situată în spațiul dintre cei 2 tuberculi cvadrigemeni anteriori –
triunghiul subpineal al lui Obersteiner
o Vârful – situat posterior
o Baza
 Împărțită de un fund de sac al ventriculului III (recesul pineal) în 2
lame
 Superioară
o Superior, ventriculul III trimite un alt diverticul –
recesul suprapineal
 Inferioară
o Sub aceasta se află comisura albă posterioară
 De la acest nivel pornesc 3 perechi de pedunculi ai epifizei
 2 anteriori
o Mărginesc medial fața dorsală a talamusului
o Se îndreaptă anterior spre aria septală – delimitează
hipotalamusul anterior
 2 mijlocii
o Se îndreaptă spre talamusul corespunzător
 2 posteriori
o Coboară înaintea comisurii posterioare și se termină în
nucleii talamici

GANGLIONII BAZALI

- Reprezentați de nucleul caudat și nucleul lenticular – situați în porțiunea bazală a

emisferului cerebral, lateral de talamus
- Din punct de vedere funcțional li se alătură nucleul subtalamic și substanța neagră

Nucleul caudat

- Descrie o curbă cu concavitatea inferior și anterior în care este cuprins nucleul talamic
- Este inscris în concavitatea ventriculului lateral
- Brațul superior – capul și corpul nucleului
o Capul
 Situat în lobul frontal
 Proemină înaintea spațiului perofrat anterior
 Trimite o punte de legătură spre extremitatea rostrală a putamenului –
fundus striati
 La acest nivel se găsește nucleul accumbens
o Atașat porțiunii ventro-mediale a capului nucleului
caudat
o Aparține corpului striat

76
 o Corpul
 Limita dintre cap și corp este dată de un plan vertical coborât prin
foramen intreventriculare
 Situat în profunzimea lobului parietal
 Înconjoară polul poterior al talamusului
- Brațul inferior – coada nucleului
o Coada
 Pătrunde în lobul temporal, până în vecinătatea nucleului amigdalian
- Pe toată lungimea sa, nucleul caudat trimite prelungiri care traversează capsula internă
și se termină în nucleul lenticular – dau numele de corp striat acestui complex
- Fața convexă a nucleului este ventriculară, privind spre ventriculul lateral – formată
succesiv din:
o Planșeul prelungirii frontale a ventriculului lateral – la nivelul capului
o Planșeul corpului ventriculului – la nivelul corpului
o Peretele anterior al răspântiei ventriculare – la nivelul continuării corpului cu
coada
o Peretele superior al prelungirii sfenoidale a ventriculului lateral – la nivelul
cozii
- Fața concavă este capsulară – raport succesiv dinspre cap spre coadă cu brațul
anterior, genunchiul, brațul posterior, segmentul retrolenticular și segmentul
sublenticular ale capsulei interne
- Marginea internă
o La nivelul capulului – raport cu septum pelucidum
o Restul nucleului – formează împreună cu talamusul șanțul talamo-striat care
conține:
 Vena talamo-striată
 Stria terminalis
 Lamina afixa
- Marginea externă
o La nivelul capului și corpului – raport cu marginea laterală a corpului calos
o La nivelul cozii – raport cu substanța albă a lobului temporal

Nucleul lenticular

- Formă de piramidă triunghiulară cu baza îndreptată lateral

- Pe secțiune are formă triunghiulară cu vârful medial și baza lateral
- Fața externă
o Privește spre fundul fisurii laterale de care este separată prin capsula externă,
claustrum și capsula extremă
- Fața antero-superioară
o Separată de capul nucleului caudat prin brațul anterior al capsulei interne
- Fața postero-superioară
o Despărțită de talamus prin brațul posterior al capsulei interne
- Fața inferioară
o Corespunde regiunii sublenticulare și cozii nucleului caudat
o Regiunea sublenticulară este situată antero-lateral celei subtalamice
 Este traversată de comisura albă anterioară care o împarte în 2
segmente:

77
  Regiunea sublenticulară anterioară – în sens cranio-caudal
prezintă:
o Comisura lui Meynert
o Substanța nenumită
 Complex neuronal hipercrom așezat
 Raporturi
 Inferior – spațiul perforat anterior
 Superior – comisura albă anterioară
 Lateral – nucleul amigdalian
 Medial – hypotalamusul lateral
 La nivelul acestui complex se găsesc:
 Nucleul bazal al lui Meynert
 Nucleul bandeletei diagonale
 Nuclei ai ariei septale
o Pedunculul infero-intern al talamusului
 Regiunea sublenticulară posterioară – prin ea trec fascicolul
temporo-talamic, fascicolul temporo-pontin și porțiunea finală a
căii acustice
- Vârful – corespunde genunchiului capsulei interne
- Extremitatea rostrală – ajunge până în spațiul perforat anterior și înglobează tuberculul
olfactiv
- Extremitatea caudală – corespunde segmentului retrolenticular al capsulei interne
- Nucleul lenticular este subdivizat de o lamă de substanță albă, lama medulară externă,
în 2 părți:
o Externă – corespunde bazei, este mai închisă la culoare și se numește putamen
 Străbătută de niștre striații nervoase
o Internă – mai palidă, numită palidus
 Subîmpărțită de o lamă medulară internă în:
 Pars medialis
 Pars lateralis
- Nucleul caudat și putamenul formează striatum dorsalis
- Nucleul accumbens și tuberculul olfactiv formează striatum ventralis (striatul limbic)
- Striatul ventral și cel dorsal derivă din telencefal
- Și palidusul prezintă o componentă dorsală și una ventrală
o Componenta ventrală este situată la partea posterioară a spațiului perforat
anterior, superio-lateral de nucleul bazal al lui Meynert
 Este separată parțial de palidusul dorsal prin comisura albă anterioară
- Palidusul are origine diencefalică

Structura corpului striat

- Striatul ventral și cel dorsal este alcătuit din neuroni mici și neuroni mari – raport 20/1
- Acești neuroni pot prezenta pe dendrite gemule sau spini
- Neuronii mici
o Cei cu spini sau neuronii S
 Cei mai numeroși – 75%
 Neuroni multipolari cu arborizații dendritice sferice
 Pot fi de 3 tipuri
 S1 – GABA

78
  S2 – enkefaline
o Au receptori de tip D2 pentru dopamină
 S3 – SP-ergici
o Au receptori de tip D1
 Primesc majoritatea aferențelor striatului
 Axonii constituie totalitatea eferențelor striatale
o Cei fără spini sau AS
 Sunt intrinseci
 Prezintă acetilcholin-esterază (AchE) și cholin acetil transferază (CAT)
dar și somatostatină (SOM)
- Neuronii mari
o Cei cu spini
 Conțin AchE și CAT
 Sunt intrinseci
o Cei fără spini
 Par să aibă aceiași semnificație

Structura palidusului

- Celularitate mult mai redusă – 1/5 din neuronii striatali

- Neuroni mari, multipolari, fusiformi sau triunghiulari
o Mai denși în palidus lateralis
- În palidus dorsal – neuroni gabaergici
- Palidus medialis – neuroni SP-ergici
- Palidus lateralis – neuroni enkefalinergici
- Palidus ventral – neuroni gaba și cholinergici

Conexiuni striat dorsal

- Aferențe
o Cortexul cerebral
 Cele cu origine în cortexul somato-senzorio-motor se îndreaptă
predominant spre putamen
 Striatul dorsal are acces la toate tipurile de informații senzoriale, cu
excepția celor olfactive
 Proiectează informațiile primite pe aria motorie suplimentară a
scoarței
 De notat conexiunile capului nucleului caudat cu cortexul orbitar și
frontal
 Toate fibrele cortico-striate sunt glutamatergice
o Nucleii talamici
 De la nucleul centro-median spre putamen
 De la nucleul central lateral spre nucleul caudat
o Pars compacta a subtanței negre și nucleul retrorubric
 Aferențe dopaminergice
 Origine în pars compacta și în nucleul retrorubric
 2/3 rostrale substanță neagră – capul nucleului caudat
 1/3 caudală – putamen
 20% din fibrele nigro-striatale sunt cholinergice

79
 o Nucleii dorsali ai rafeului substanței reticulare
 Ajung la corpul striat
o Locus ceruleus
 Sunt noradrenergice
- Eferențe
o Fibre strio-palidale
 Axoni ai neuronilor S din structura striatului
 Cele gabaergicie – palidusul lateral
 Cele SP-ergice, enkefalinergice și Ach-ergice – palidusul medial
 Axonii neuronilor din porțiunea medială a palidusului dorsal se
grupează în 2 fascicole
 Ansa lenticulară
o Participă la formarea câmpului H1 a lui Forel
 Fascicolul lenticular
o Trece prin câmpul H2 al lui Forel
o Se alătură ansei lenticulare și formează fascicolul
talamic – se termină în nucleul
 Centro-median – proiectează pe cortexul somato-
senzorio-motor
 Partea anterioară a nucleului ventral lateral –
proiectează pe cortexul ariei suplimentare
motorii
 Aceste fibre formează circuitul cortico-putamino-palido-talamo-
cortical sau circuitul putaminal
 Din ansă și din fascicolul lenticular se desprind fibre spre:
o Nucleul ventro-medial al hypotalamusului
o Nucleul habenular lateral
o Pars compacta a substanței negre
 Nucleul caudat prezintă un circuit diferit – circuitul nucleului caudat
o Pars reticulata a substanței negre
 Cale directă
 Fascicolul pectineat strio-nigric
 Origine în putamen
 Fibre SP și enkefalin-ergice
 Cale indirectă
 Origine în palidus
o Lateral – merg la nucleul subtalamic
o Medial – merg la nucleul pedunculo-pontic al formației
reticulate
 Pars reticulata trimite proiecții spre:
 Nucleul ventral lateral al talamusului – trimite axonii spre
cortexul prefrontal și cingular
 Straturile profunde ale coliculilor superiori și spre formația
reticulată bulbară

Striatul ventral și conexiunile sale

- Format din nucleul accumbens și tuberculul olfactiv din spațiul perforat anterior
- Nucleul accumbens

80
 o Mică expansiune pe marginea medială a capului nucleului caudat
o Ventro medial are raport cu nucleul bazal al lui Meynert
o Pe marginea medială prezintă neuroni secretori cholinergici – insulele lui
Calleja
- Tuberculul olfactiv
o Reprezentat de substanța cenușie a spațiului perforat anterior
- Aferențe
o Corticale
 Din ariile limbice ale cortexului cerebral
 Spre întregul striat ventral – aferențe de la cortexul olfactiv, entorinal,
cingular anterior și temporal
 Spre nucleul accumbens – fibre cu originea în hypocamp
o Amigdaliene
 Din nucleul bazal lateral al amigdalei
o Aminergice – de la
 Aria tegmentală ventrală a lui Tsai
 Grupa dopaminergică A10
 Stiuată în calota mezencefalică, medio-dorsal substanței negre
 Formează ruta mezo-limbică
 Grupele serotoniergice ale nucleilor rafeului
 Locus ceruleus
 Grupa noradrenergică A6
- Eferențe
o Palidus ventral – eferențele ajung la
 Nucleul dorso-median al talamusului – trimite proiecțiile pe cortexul
prefrontal și cingular
 Nucleii liniei mediene – proiectează pe hypocamp
 Nucleii habenulari – trimit eferențele spre nucleii limbici ai
mezencefalului
o Pars reticulata a substanței negre – aceleași eferențe ca striatul dorsal
- Diferențe între aferențele striatului dorsal și ventral
o Striatul dorsal primește aferențe de la sistemul dopaminergici mezo-striat cu
origine în grupa A9
o Striatul ventral primește fibre dopaminergice de la sistemul mezo-limbic cu
origine în grupa A10
o Striatul dorsal este aferentat de cortexul senzorio-motor și asociativ
o Striatul ventral primește aferențe cu originea în cortexul limbic

Fiziologia corpului striat

- Buna funcționarea a nucleilor bazali depinde de echilibrul dintre dopamină, GABA și

acetilcholină
- Dopamina rol fundamental – 80% din dopamina cerebrală este localizată în complexul
nigro-striat
o În condiții normale, dopamina modulează răspunsul striatului la mesajele
primite de la cortexul cerebral și talamus
o În lipsa dopaminei, răspunsul este anulat sau distorsionat
- Principala funcție a corpului striat este de a participa alături de cerebel la reglarea
funcției motorii

81
 o 2 sindroame striate
 Sindromul hiperton-akinetic – boala Parkinson
 Degenerări masive și depigmentări ale neuronilor
dopaminergici din subtanța neagră
 Deficit mare de dopamină
 Receptorii pentru dopamină nu sunt afectați
 Semne de eliberare boala Parkinson
o Tremor static
o Hipertonia musculară
o Tulburări vegetative
 Semne de deficit
o Bradikinezia
o Afectarea vorbirii, mimicii și mersului
o Sincinezii normale sau abolite
o Corpul și membrele devin rigide
o Akinezie
 Este afectat sistemul nigro-striat
 Sindromul hipoton-hiperkinetic
 Semne de eliberare
o Mișcări coreice
 Coreea Sydenham sau coreea Huntington
o Mișcări atetozie
o Hipotonie musculară
 Semne de deficit
o Pierderea mișcărilor automate
 Există o pierdere masivă și specifică a neuronilor gaba- și
cholinergici din stirat
 Sunt afectate sistemele intrastriat și strio-palidal
- Sistemul nigro-striat – dopaminergic
- Sistemul intrastriat – cholinergic
- Sistemul strio-palidal și strio-nigric – gabaergic

Nucleul claustrum

- Bandă subțire de substanță cenușie ce se interpune între putamen și corexul insular

- Separat de cortexul insular prin capsula extremă
- Separat de putamen prin capsula externă
- Este nucleu de releu
- Componentele sale sunt de ordin vizual și somatosenzitiv

SISTEMUL VENTRICULAR

- Reprezintă lumenul veziculelor cerebrale primitive

- Este format din mai multe segmente
o Telencefal – se subdivide în 2 vezicule telencefalice care vor edifica emisferele
cerebrale
o Cavitățile veziculelor telencefalice se înrulează și se basculează și formează
ventriculii laterali

82
  Aceștia comunică cu ventriculul III printr-un orificiu – orificiul
interventricular sau Monro
o Lumenul diencefalului – formează ventriculul III
 Cavitate unică mediană
 Comunică cu ventriculul IV printr-un canal îngust – apeductul
mezencefalic
o Apeductul mezencefalic
o Ventriculul IV – reprezintă lumneul rhombencefalului
 În unghiul inferior se deschide canalul ependimar al măduvei
- Pereții sistemului ventricular sunt căptușiți de celule ependimare, derivate din
spongioblaste – alcătuiesc ependimul ventricular; acesta se diferențiază în anumite
regiuni ale sistemului
o În jurul V III și la nivelul arier postrema a V IV formează organele ependimare
sau circumventriculare
 Au rol de eliberare a unor produși în LCR
 Sunt arii excluse din bariera hemato-encefalică – prezintă capilare
fenestrate
o La nivelul contactului cu capilarele plexurilor choroide, celulele ependimului
sunt unite prin joncțiuni strânse
 Se formează bariera hemato-lichidiană – secretă LCR
- Pia mater trimite invaginări spre sistemul ventricular – formează pia mater internă;
prezente în 3 regiuni:
o Între cerebel și segmentul inferior al plafonului V IV – pânza choroidiană
inferioară
 Între foițele ei se găsesc plexurile choroide ale ventriculului IV
o La nivelul fisurii transversale a creierului, pia se invaginează între spleniumul
corpului calos și coliculii superiori și ajunge pe plafonul V III
 Formează pânza choroidiană superioară – conține plexurile choroide
ale V III
o La nivelul șanțului choroidian de pe fața medială a lobului temporal – se
formează plexurile choroide ale ventriculului lateral
- Plexurile choroide sunt principalele surse producătoare de LCR
o LCR circulă prin sistemul ventricular dinspre ventriculii laterali spre V IV
o Canalul ependimar al măduvei nu conține LCR

Ventriculii laterali

- Reprezintă lumenul primitiv al veziculelor telencefalice

- Toată cavitatea ventriculului este căptușită de ependim
o Este înfundat pe peretele intern al ventriculului de plexurile choroide –
proemină în lumenul său
- Formă de potcoavă care cuprinde în concavitate curbura nucleului caudat și polul
posterior al talamusului
- Prezintă:
o Corn frontal
o Corn temporal

83
 o Corn occipital
o Răspântia ventriculară – locul de deschidere al coarnelor
- Cornul frontal
o Reprezintă brațul superior al potcoavei ventriculare
o Prezintă 2 porțiuni separate de un plan vertical dus prin orificiul lui Monro
 Segment anterior – în interiorul lobului frontal
 Prezintă
o Perete superior – fața inferioară a corpului calos
o Perete inferior – prezintă 2 versante
 Extern – capul nucleului caudat
 Intern – genunchiul corpului calos
o Perete intern – septul pelucid – îl separă de cornul
frontal al V III simetric
o Margine externă – corespunde joncțiunii corpului calos
de nucleul caudat
o Extremitate anterioară – corespunde genunchiului
corpului calos
 Segment posterior – situat în lobul parietal
 Se mai numește corpul ventriculului lateral
 Prezintă:
o Perete superior – fața inferioară a trunchiului corpului
calos
o Perete inferior – format din lateral spre medial de:
 Corpul nucleului caudat
 Șanțul talamo-striat
 Talamus
 Fața superioară a fornixului
o Perete intern – septum pelucid
 Pe acest perete se află foramen interventriculare
– locul de comunicare cu ventriculul diencefalic
 Delimitat de polul anterior al talamusului
și columna fornixului
 La acest nivel, plexurile choroide ale V
III se continuă cu cele ale ventriculului
lateral
 Tot la acest nivel, venele plexurilor
choroide se undesc cu cele ale septului
pelucid și ale corpului stirat și formează
venele cerebrale interne – merg în vena
cerebrală magna a lui Galien
o Margine externă – corespunde unirii corpului calos de
nucleul caudat
- Cornul occipital - prezintă
o Perete supero-extern – format dintr-o serie de fascicole de substanță albă,
dinăuntru înafară și de jos în sus sunt:
 Forcepsul mare al corpului calos
 Tapetum
 Fascicolul superior al radiațiilor optice
 Fascicolul longitudinal inferior

84
 o Perete infero-intern
 Prezintă 2 proeminețe separate de un șanț
 Supero-internă – bulb al cornului posterior
o Reprezintă relieful intraventricular al porțiunii interne a
forcepsului posterior
 Infero-externă – calcar avis sau pintenele lui Morand
o Expresia intraventriculară a fisurii calcarine
 Poate fi prezentă și o a treia proeminență – eminența colaterală a lui
Meckel
 Este produsă de fundul șanțului care separă circumvoluțiile
temporo-occipitale externă și internă
o 2 margini
 Supero-internă
 Infero-externă
o O extremitate posteriară – acoperită de fibrele forcepsului posterior
- Cornul temporal sau sfenoidal
o Plasat în lobul temporal
o Prezintă
 Perete supero-extern – format dinafară înăuntru de:
o Tapetum
o Coada nucleului caudat
o Stria terminalis
 Deasupra acestora se află regiunea sublenticulară posterioară și
nucleul lenticular
 Peretele infero-intern
 Prezintă 3 reliefuri alungite antero-posterior și paralele între ele;
dinafară înăuntru ele sunt:
o Eminența colaterală a lui Meckel – expresia
intraventriculară a șanțului colateral de pe marginea
externă a girusului parahypocampic
o Hypocampul sau cornul lui Ammon
 Proeminență voluminoasă, semilunară cu
concavitatea medial și extremitatea voluminoasă
anterior
 Fața superioară este acoperită de substanță albă –
alveus
 Extremitatea posterioară este efilată și se alipește
fimbriei
 Marginea externă este festonată
 Marginea internă este concavă și corespunde
fasciei dentata și fimbriei
 Corespunde fundului fisurii hypocampice
o Fimbria sau corpul bordant
 Bandă de substanță albă situată în concavitatea
hypocampului
 Anterior se pierde în substanța albă a uncusului
parahypocampic
 Posterior se continuă cu pilierul posterior al
fornixului

85
  Marginea internă acoperă girusul dentat
 Margine externă – dublată de fascicolul longitudinal inferior
 Margine internă
 Prezintă șanțul choroidian
 Extremitatea anterioară
- Răspântia ventriculară
o Cea mai dilatată porțiune a ventriculului lateral
o La nivelul său se întâlnesc cele 3 coarne
- Plexurile choroide
o Se prezintă ca niște proeminențe viloase, roșiatice
o Au formă de potcoavă cu o prelungire în cornul frontal și alta în cel temporal
 Se întâlnesc la nivelul răspântiei și formează o îngroșare – glomus
o Plexurile choroide din cornul frontal, continuă plexurile choroide ale V III și
conțin ramificații ale arterelor choroidiene posteo-mediale
o În plexul choroid din cornul temporal arterele provin și artera choroidiană
anterioară și a. choroidiană postero-laterală
o Venele plexurilor choroidiene drenează diferit:
 Cele din cornul frontal – formează vena choroidiană superioară – se
varsă în vena cerebrală internă
 Cele din cornul temporal – se îndreaptă spre o venă choroidiană
inferioară – se varsă în vena bazală a lui Rosenthal
 Se deschide, ca și vena cerebrală internă în vena cerebrală
magna a lui Galien
o Aceasta sfârșește în sinusul drept
- Proiecție pe peretele cranian
o Inferior – linie orizontală paralelă cu arcada zigomatică și la 2 cm superior
acesteia
o Superior – orizontală la 6 cm de zigomă și paralelă cu precedenta
o Anterior – verticală prin extremitatea anterioară a arcadei zigomatice
o Posterior – verticală la 4 cm anterior protuberanței occipitale externe

Ventriculul III sau diencefalic

- Reprezintă lumenul diencefalului

- Cavitate impară, mediană, situată între cei 2 nuclei talamici, superior hypotalamusului
și inferior fornixului și vălului choroidian superior
- Comunică cu ventriculii laterali prin orificiile interventriculare și cu V IV prin
apeductul mezencefalic
- Pereții laterali
o Șanțul hypotalamic (sulcus limitans al lui Monro) îi împarte în 2 etaje
 Etaj superior talamic
 Corespunde celor 2/3 anterioare ale feței mediale a talamusului
 În centru poate prezenta comisura intertalamică
 Etaj inferior hypotalamic
 Corespunde regiunii infundibulo-tuberiene a hypotalamusului
 Formă triunghiulară cu vârful inferior, în fund de sac, numit
infundibulum
 În profunzime este străbătut de columna anterioară a fornixului
- Marginea anterioară – de sus în jos este formată din:

86
 o Columnele anterioare ale fornixului
o Comisura albă anterioară
 Trece transversal anterior columnelor fornixului și delimitează cu
acestea un diverticul al ventriculului III – vulva
o Lama terminală
 Lamă subțire de substanță albă care reprezintă creștetul telencefalului
 Unește rostrumul corpului calos de chiasma optică – delimitează un
fund de sac al ventriculului III – recesul supraoptic
 Anterior se află o cisternă a spațiului subarahnoidian – cisterna lamei
terminale
o Chiasma optică și substanța cenușie a versantului anterior al tuberului
- Marginea posterioară
o Oblică inferior și anterior
o De sus în jos este formată din:
 Baza glandei epifize
 La acest nivel, V III trimite un fund de sac – recesul epifizar
o Acesta împarte baza epifizei în 2 lamele: superioară și
inferioară
o Deasupra celei superioare, înre ea și vălul choroidian
superior se delimitează recesul supraepifizar –
corespunde cisternei superioare a spațiului
subarahnoidian
 Comisura albă posterioară
 Orificiul superior al ductului mezencefalic
 Substanța albă a pedunculilor cerebrali
 Substanța cenușie a spațiului perforat posterior
 Corpul mamilar și versantul posterior al tuberului
- Vârful
o Situat la unirea celor 2 margini
o Îndreptat inferior și anterior
o Pătrunde în tulpina hypofizară și formează un diverticul – infundibulum
- Baza (plafonul)
o Formată din membrana ependimară diencefalică, desupra căreia se așează
pânza choroidiană superioară și corpul fornixului
o Membrana ependimară
 Reprezintă peretele dorsal al diencefalului
 Limitată lateral de striurile talamice iar anterio-posterior se întinde de
la columnele fornixului la baza epifizei
 Inferior privește spre ventriculul III
 Superior este acoperită de pânza choroidiană superioară
 Foița inferioară aderă de membrana ependimară și formează
membrana tectoria a V III
o Pânza choroidiană superioară
 Prelungire a piei mater invaginată la nvielul fisurii cerebrale transverse
 Formă triunghiulară cu vârful anterior și baza posterior
 Formată din 2 foițe
 Una superioară – căptușește fața inferioară a fornixului
 Alta inferioară – aderă la membrana ependimară și se extinde
lateral și pe fața dorsală a talamusului

87
 o La nivelul șanțului choroidian al talamusului se reflectă
și se continuă cu foița superioară
 Marginile laterale conțin plexurile choroide ale ventriculului lateral
 Provin din capilarizarea arterei choroidiene postero-mediale
 Vârful – corespunde vârfului corpului fornical
 Baza – îndreptată posterior la nivelul fisurii cerebrale transverse
 Între cele 2 foițe se formează un spațiu – cisterna subfornicală – conține
LCR
 Se deschide posterior în cisterna superioară
o Corpul fornixului și corpul calos
 Situate deasupra pânzei choroidiene superioare
- Organele circumventriculare
o Reprezintă diferențieri ale ependimului V III
o Acestea sunt:
 Organul subcomisural
 Situat sub comisura albă posterioară, în dreptul deschiderii
apeductului mezencefalic în V III
 Organul subfornical
 Inferior și posterior columnelor fornixului, între cele 2 orificii
interventriculare
 Reglează circulația umorilor în organism
 Organul vascular al lamei terminale
 Aflat pe fața ventriculară a acestei lame
 Rol în eliberarea de neuropeptide
 Funcție receptoare pentru concentrația peptidelor plasmatice
 Tuberul hypotalamic și neurohypofiza
o Cu excepia organului subcomisural, toate celelalte sunt irigate de capilare
fenestrate – sunt excluse de la bariera hemato-encefalică

Ventriculul IV

- Cavitatea cuprinsă între fața posterioară a bulbului și punții – planșeu și cerebel

împreună cu vellum-urile medulare – plafon
- Peretele anterior (planșeul)
o Are numele de fossa rhomboidă
o Format din 2 triunghiuri suprapuse bază la bază
 Triunghiul superior pontin – are vârful superior
 Triunghiul inferior bulbar – are vârful inferior
 Se mai numește calamus scriptorius (comparație cu o peniță)
 Vârful este acoperit de o lamă nervoasă transversală – obex
o Axul lung este străbătut de un șanț – sulcus medialis – delimitează 2 jumătăți
simetrice, dreaptă și stângă
 Fiecare jumătate este împărțită de un șanț limitant într-o arie laterală și
una medială
 Aria laterală sau aria vestibulară
o În profunzime conține nucleii vestibulari
o Se întinde pe toată lungimea fosei
o La partea laterală prezintă un relief – tubercul acustic
 Corespundce nucleilor cohleari

88
  Aria medială
o Relief convex, longitudinal, care la nivelul calamusului
se îngustează
o Ia aspectului unui triunghi – trigonul hipoglosului
 În profunzime prezintă extremitatea rostrală a
nucleului hipoglosului
o Cranial acestui trigon, aria medială prezintă o
proeminanță – eminența medială
 Reprezintă relieful fibrelor motorii ale nervului
facial
o Lateral trigonului hipoglosului se află o depresiune
triunghiulară – trigonul nervului vag
 În profunzime prezintă extremitatea dorsală a
nucleului dorsal al vagului, nucleul salivator
inferior și, lateral lor, nucleul solitar
 Porțiunea cea mai caudală a acestui trigon
prezintă o fâșie îngustă de substanță nervoasă –
aria postrema
 Face parte din organele ependimare –
este exclusă din bariera hemato-
encefalică
 Conține receptori la apomorfină și
glucoizii digitalici
o Excitarea lor declanșează reflexul
de vomă
 La extremitatea rostrală a sulcusului limitans se află o mică arie
pigmentată – locus ceruleus
 Corespunde nucleului noradrenergic cu același nume
 În dreptul joncțiunii bulbo-pontine, fosa romboidă este străbătută de
fibre cu direcție transversală – striuri medulare
 Provin din nucleul cohlear dorsal și fac parte din fibrele căilor
acustice
- Peretele posterior (plafonul)
o Format din 2 versante înclinate care se întâlnesc în unghi pe fața anterioară a
cerebelului
 Are formă de fund de sac și se numește fastigium
o Prezintă 3 porțiuni
 Inferioară – infracerebeloasă
 Format din ependimul ventricular dublat pe fața posterioară de
pânza choroidiană inferioară
 Ependimul ventricular
o Acoperă triunghiul bulbar al fosei romboide
o Lateral se fixează pe pedunculii cerebeloși inferiori
o Baza, îndreptată superior, intră în hilul cerebelului și se
prinde de vălul medular inferior
o Vârful, îndreptat inferior, trece posterior obexului și se
continuă cu ependimul canalului ependimar
o Fața antero-inferioară – privește spre lumenul
ventricular

89
 o Fața postero-superipară – acoperită de pânza
choroidiană inferipoară
o Pe marginile laterale prezintă o lamă îngustă de
substanță albă – lingula – prezintă 2 porțiuni
 Una oblic ascendentă – urcă pe marginea
medială a corpului restiform
 Una transversală – aderentă de fața posterioară a
corpului restiform; trece pe sub plexurile
choroide
 Vălul choroidian inferior
o Prelungire a piei mater care se invaginează între
ependimul ventricular și fața inferioară a cerebelului
o Formată din 2 foițe:
 Postero-superioară
 Antero-inferioară
 Aderentă de ependim – împreună
formează membrana tectoria a
ventriculului IV
o În unghiul inferior este perforată
de un orificiu – apertura medialis
sau orificiul lui Magendie
 Singurul loc prin care
LCR părăsește sistemul
ventricular și comunică cu
cel din spațiul
subarahnoidian
o Între foițe se găsește LCR din cisterna magna și
plexurile choroide ale ventricului IV
 Arteriolele acestor plexuri provin din a.
cerebeloasă postero-inferioară
 Porțiunea terminală a plexurilor este comparată
cu un buchet de flori – coșuleț cu flori sau corn
al abundenței
 Mijlocie – cerebeloasă
 Corespunde feței anterioare a cerebelului
 La acest nivel, V IV trimite un fund de sac – fastigium
o Formă rombică, cu axum mare transversal
o Prezintă
 Perete superior – pedunculii cerebeloși superior
unii prin vălul medular superior
 Perete inferior – nodul și vălul medular inferior
 Superioară – supracerebeloasă
 Formată de cei 2 pedunculi cerebeloși superiori uniți prin vălul
medular superior
 Pedunculii cerebeloși superiori
o Pornesc din hilul cerebelului și se îndreaptă convergent
superior și medial spre coliculii inferior
o Marginea laterală aderă de marginile triunghiului pontin
al fosei romboide

90
 o Pe marginea lor medială se inseră vălul medular superior
 Vălul medular superior
o Lamă subțire de substanță albă
o Vârful între coliculii inferior și baza în hilul cerebelului
o Marginile laterale aderă de pedunculii cerebeloși
superiori
o Fața anterioară – căptușită de ependim
 Privește spre cavitatea ventriculară
o Fața posterioară – acoperită în ¾ inferioară de substanță
cenușie
- Marginile
o 2 margini supero-externe – liniile de unire a pedunculilor cerebeloși superiori
de marginile feței dorsale a punții
o 2 margini infero-externe – date de pedunculii cerebeloși inferiori la unirea cu
membrana ependimară
- Unghiurile
o Unghiul superior – orificiul de deschidere a apeductului mezencefalic
o Unghiul inferior – locul de deschidere a canalului ependimar al măduvei
o Unghiurile laterale
 Se numesc recesuri laterale
 Limite
 Anterior – fața posterioară a pedunculilor cerebeloși inferiori
 Postero-inferior – lingula
 Posterior – floculus cerebelos
 A fost descrisă existența unor orificii laterale ale ventriculului IV
(orificiile lui Luschka) – comunicare cu spațiul subarahnoidian

Apeductul mezencefalic sau apeductul lui Sylvius

- Străbate mezencefalul pe sub coliculii cvadrigemeni și se deschide în V III

- Înconjurat de o manta de substanță cenușie – substanța periapeductală
- Pe planșeul său se înșurie nucleii nervilor cranieini III și IV
o Ventral lor se află fascicolul longitudinal median

NERVUL OLFACTIV

- Prima pereche de nervi craniei

- Formată din filete senzoriale – filetele lui provin de la celule nervoase situate în afara
nevraxului
o Provin din mucoasa olfactivă, situată în partea superioară a foselor nazale
 Aceste celule nervoase bipolare reprezintă un ganglion nervos
 Dendritele, mai scurte și mai groase se găsesc printre celulele de
susținere – se termină cu o veziculă olfactivă care prezintă cili
scurți și rigizi = peri olfactivi
 Axonii acestor celule devin fibrele nervoase ale nervului
olfactiv – trec prin orificiile lamei ciuruite a etmoidului și ajung
la fața inferioară a bulbului olfactiv
- Rapoarte meninge cu filetele nervilor olfactivi
o Pia-mater – formează fiecărui filet olfactiv o teacă conjunctivă – nevrilema

91
 o Arahnoida – se fixează în circumferința orificiilor lamei ciuruite
 Țesutul subarahnoidian se prelungește dedesubtul lamei ciuruite, până
la originea filetelor nervoase
o Dura-mater – la niveul găurilor lamei ciuruite se împarte în 2 foiție:
 Una – se confundă cu periostul
 Alta – coboară în fosele nazale și formează o teacă fibroasă pentru
filetele nervoase

NERVUL OPTIC

- A doua pereche de nervi cranieni

- Format din axonii celulelor multipolare din grosimea retinei – se înmănunchează la
nivelul papilei optice, străbat coroida și sclerotica și ies din grosimea globului ocular
medial și inferior de polul posterior al acestuia
o Se îndreaptă posterior și medial și traversează succesiv cavitatea orbitară și
canalul optic
o Se termină în unghiul antero-extern al chiasmei optice
- Traiect în cavitatea orbitară
o Ocupă axul conului musculo-aponevrotic format din m. drepți ai ochiului și de
expansiunile lor aponevrotice
o Descrie 2 curburi largi
o Are raport cu:
 Grăsimea din orbită
 Artera oftalmică – încrucișează fața lui externă și apoi cea superioară
 Venele oftalmice – una superior și una inferior
 Nervul nazal, oculo-motor comun și extern
 Ganglionul oftalmic – plasat pe fața externă
 Vasele și nervii ciliari
- Traiect în canalul optic
o Nervul optic aderă la pereții canalului prin intermediul tecii durale
o Este însoțit de artera oflalmică – situată în partea externă a feței inferioare
- Traiect în cavitatea craniană
o Nervul devine turtit cranio-caudal
o Rapoarte:
 Inferior – cortul hipofizei
 Superior – spațiul perforat anterior și artera cerebrală anterioară
 Lateral – porțiunea terminală a arterei carotide interne și cu ramurile ei
terminale
- Este învelit de meninge – formează 3 teci concentrice care se întind până la globul
ocular și se continuă cu sclerotica

NERVUL OCULO-MOTOR

- A treia pereche de nervi cranieni

- Format din:
o Fibre motorii – inervează m. globului ocular, în afara marelui oblic și dreptului
extern

92
 o Fibre parasimpatice – inervează constrictorului irisului și partea inelară a m.
ciliar
- OR:
o Fibre motorii – nucleul oculo-motorului din calota pedunculilor cerebrali
o Fibre parasimpatice – nucleul pupilar a lui Edinger-Westphall situat la același
nivel
- OA
o Șanțul oculo-motorului de pe fața internă a pedunculilor cerebrali
 Nervul se îndreaptă anterior, superior și lateral și pătrunde în grosimea
peretelui extern al sinusului cavernos – are raport cu nervul trohlear și
oftalmic
 Pătrunde în orbită prin partea cea mai internă a fantei sfenoidale –
inelul lui Zinn
 La acest nivel se împarte în 2 ramuri terminale
o Superior – inervează m. drept superior și ridicătorul
pleoapei superioare
o Inferior – inervează m. drept intern, drept inferior și
oblicul inferior

NERVUL TROHLEAR (patetic)

- Nerv exlusiv motor – inervează m. oblic superior al globului ocular

- OR
o La nivelul unui nucleu situat în calota pedunculilor cerebrali
 Axonii acestor neuroni se încrucișează pe linia mediană și ies de o parte
și de alta a frâului valvulei lui Vieussens – OA
 De la acest nivel, nervul se îndreaptă lateral, anterior,
înconjoară pedunculii cerebeloși superiori și pedunculii
cerebrali și ajunge în grosimea peretelui lateral al sinsusului
cavernos – raport cu n. oftalmic și oculo-motor
 Trece prin partea cea mai internă a fantei sfenoidale, lateral de
inelul lui Zinn
o Ajunge în cavitatea orbitară, pe plafonul acesteia și
pătrunde pe fața superioară a m. oblic superior

NERVUL TRIGEMEN

- Cel mai voluminos nerv

- Prezintă 3 ramuri terminale
- Nerv mixt
o Filete motorii – inervează mușchii masticatori
o Filete senzitive – recepționează stimulii exteroceptivi de la nivelul
tegumentelor feței, de la nivelul mucoaselor cavităților masivului facial și de la
nivelul dinților
o Filete vegetative secretorii
- OR
o Fibre motorii – 2 nuclei somato-motori (principal și accesor) situați la nivelul
trunchiului cerebral
 Nucleul masticator principal – situat în calota protuberanțială

93
  Nucleul accesor – șirag de neuroni întinși între extremitatea superioară
a nucleului masticator principal și mezencefal – se mai numește nucleul
mezencefalic al trigemenului
o Fibre senzitive – la nivelul ganglionului Gasser
 Acest ganglion este format din celule nervoase în T cu 2 prelungiri
 Una periferică – prelungirea protoplasmatică – merge spre
teritoriul intervat de trigemen și recepționează stimulii
exteroceptivi
 Alta centrală – axonul – pătrunde în nevrax și face sinapsă cu
neuronii care formează nucleul gelatinos a lui Rolando din bulb
și protuberanța inelară
o Filete parasimpatice – locus coeruleus
 Acest nucleu este situat profund în calota protuberanțială, pe planșeul
ventriculului IV cerebral
 Fibrele care pleacă de la acest nucleu merg pe trigemen, apoi trec pe
nervul maxilar anterior și ajung la ganglionul sfeno-palatin
 Filetele post-ganglionare inervează secretor glandele mucoasei nazale
și glandele palatine
- OA
o Fața anterioară a protuberanței, la limita dintre aceasta și pedunculii cerebeloși
mijlocii
o Format din 2 rădăcini
 Una externă – rădăcina sensitivă
 Mai voluminoasă
 Formată din 40 fascicule nervoase
 Se îndreaptă superior și anterior prin etajul posterior al craniului
până atinge marginea superioară a stâncii temporalului
o Încrucișează această margine, ajunge în etajul mijlociu
al craniului și își schimbă direcția inferior și anterior
 La acest nivel ia numele de plexul triunghiular al
trigemenului al lui Valentin
o Se termină în concavitatea ganglionului Gasser
 Fibrele senzitive nu sunt paralele
 Unele fibre pot merge cu rădăcina motrie
 Una internă – rădăcina motorie
 Mai subțire
 Formată din 6-8 fascicule
 Trece inferior rădăcinii senzitive și încrucișează în diagonală
fața inferioară a plexului triunghiular și al ganglionului Gasser
o La nivelulul cornului extern al ganglionului Gasser se
alătură nervului maxilar inferior
- Ganglionul lui Gasser
o Cel mai voluminos ganglion cerebrospinal
o Formă semilunară
o Descriere
 Margine posterioară concavă – primește plexul triunghiular
 Margine anterioară convexă – dă cele 3 ramuri terminale ale
trigemenului
 Față superioară ușor concavă

94
  Față inferioară ușor convexă
 2 extremități – corn intern și extern
o În foseta gaseriană, ganglionul este cuprins într-o lojă fibroasă – dedublarea
durei-mater – cavum Meckel
- Traiect:
o În etajul posterior al craniului, rădăcinile trigemenului se găsesc în loja
cerebeloasă, în partea cea mai internă a unghiului ponto-cerebelos
 Sunt situate în centrul unui spațiu triunghiular – spațiul triunghiului
trigeminal al lui Latarget și Wertheimer; acest spațiu prezintă:
 Latură anterioară – marginea superioară a stâncii temporalului
 Latură posterioară – cerebel
 Latură internă – istmul encefalului
o După ce trec peste marginea superioară a stâncii, rădăcinile trigemenului ajung
în etajul mijlociu al craniului
 Împreună cu ganglionul Gasser se găsesc pe fața antero-superioară a
stâncii temporalului – cavum Meckeli; acesta prezintă 3
compartimente, dinspre posterior spre anterior:
 Vestibul – corespunde plexului triunghiular al lui Valentin
o Formă de canal turtit
 Loja semilunară – corespunde ganglionului lui Gasser
 Zona celor 3 tunele – corespund celor 3 ramuri terminale
o În traiectul său, trigemenul nu dă nici un colateral importan
 Dă câteva filete subțiri meningeale pentru peretele extern al sinusului
cavernos și căteva filete osteo-periostice pentru stânca și corpul
sfenoidului
o Are 3 ramuri terminale - se desprind de pe marginea anterioară a ganglionului
lui Gasser
 Nervul oftalmic al lui Willis
 Nervul maxilar
 Nervul mandibular (maxilar inferior)
o Fiecare ram terminat are anexat un ganglion parasimpatic
 Ganglionul ofltamic – n. ofltamic
 Ganglionul sfenopalatin al lui Meckel – n. maxilar
 Ganglionul otic al lui Arnold – n. mandibular

Nervul oftalmic al lui Willis

- Se desprinde din partea cea mai internă a marginii anterioare a ganglionului lui
Gasser, superior și medial nervului maxilar
o Se îndreaptă anterior, superior și medial și merge prin tunelul intern al
cavumului Meckel
o Se angajează în peretele extern al sinusului cavernos și are rapoarte cu n.
oculo-motor și trohlear situați superior
o Prin intermediul durei-mater are raport cu n. abducens și carotida internă –
situate în grosimea sinusului
- Dă un singur ram colateral – nervul recurent al lui Arnold – inerveză cortul cerebelului
- La câtiva milimetri anterior fantei sfenoidale, n. oftalmic se împarte în 3 ramuri
terminale
o Nervul nazal

95
  Pătrunde în orbită prin fanta sfenoidală – inelul lui Zinn
 Are traseu din posterior spre anterior, de-a lungul peretelui
intern al acestuia, între dreptul superior și oblicul superior
 La nivelul găurii etmoidale anterioare se termină prin 2 ramuri
terminale
o Nervul nazal intern
 Trece între dreptul intern și oblicul superior
 Pătrunde în etajul anterior al cranului prin
conductul etmoidal anterior – însoțit de
artera etmoidală anterioară
 Trece prin gaura etmoidală a lamei
ciuruite a etmoidului și ajunge în fosa
nazală unde se împarte în 2 ramuri
terminale
o Ram intern – se distribuie
mucoasei din partea antero-
superioară a septului nazal și
mucoasei sinusului frontal
o Ram extern sau nervul naso-lobar
– se distribuie mucoasei zonei
preturbinale a capului cornetelor
mijlociu și inferior și vestibulului
nazal
o Nervul nazal extern
 Continuă direcția nervului nazal
 Trece pe sub trohleea oblicului superior
și înainte de a ajunge la rebordul orbitar
se împarte în 3 ramuri terminale
o Filet lacrimal – inervează sacul
lacrimal și conductele lacrimale
o Filet nazal – inervează pielea de
la nivelul rădăcinii și de pe dosul
nasului
o Filet palpebral – inervează pielae
din partea internă a pleoapei
superioare
 Da 3 ramuri colaterale
 Rădăcina lungă senzitivă a ganglionului oftalmic
o Echivalentă cu un ram comunicant
o Se termină la nivelul unghiului postero-superior al
ganglionului oftalmic
 Nervii ciliari lungi
o În număr de 2-3
o Pătrund în globul ocular în jurul nervului optic
 Nervul sfeno-etmoidal al lui Luscka
o Intră în conductul etmoidal posterior și se distribuie
mucoasei sinusului sfenoidal și celulelor etmoidale
posterioare
o Nervul frontal

96
  Cel mai gros ram al oftalmicului
 Pătrunde în orbită prin fanta sfenoidală, în afara inelului lui Zinn
 În orbită merge din posterior spre anterior și superior, de-a
lungul peretelui superior al acesteia
o Este situat între plafonul obitei și ridicătorul pleoapei
superioare
 La 1/3 cm posterior rebordului orbitar superior se împarte în 2
ramuri terminale
o Nervul frontal extern sau enrvul supraorbitar
 Iese din orbită prin șanțul supraorbitar
 Se împarte în 3 categorii de ramuri
 Ascendente frontale – pentru pielea
frunții
 Descendente palpebrale – pentru pleoapa
superioară
 Osteo-periostice – pentru osul frontal și
mucoasa sinusului frontal
o Nervul frontal intern
 Iese din orbită puțin medial ramului extern
 Se împarte în:
 2 ramuri frontale – pentru pielea regiunii
frontale
 2 ramuri palpebrale – pentru porțiunea
internă a pleoapei superioare
o Nervul lacrimal
 Cel mai subțire ram al oftalmicului
 Pătrunde în orbită prin fanta sfenoidală, în afara inelului lui Zinn
 În orbită, merge de-a lungul peretelui extern al acesteia, pe
marginea superioară a dreptului extern
 Se termină în vecinătatea glandei lacrimale
 Dă filete:
o Lacrimale – pentru glandă
o Palpebrale – pentru porțiunea externă a pleoapei
superioare
 Prezintă o anastomoză cu ramul orbitar al maxilarului – arcada orbito-
lacrimală – conține filete secretorii pentru glanda lacrimală
- Nervului oftalmic poate fi atașat ganglionul oftalmic, situat pe fața externă a nervului
optic
o Are formă patrulaterlă și primește 3 ramuri aferente
 Rădăcina lungă senzitivă – din nervul nazal
 Rădăcina scurtă – de la oculmotor
 Prezintă filete parasimpatice irido-constrictoare de la nucleul
pupilar
 Rădăcina simpatică – din plexul pericarotidian intern
o Eferențe – nervii ciliari scurți – merg la musculatura irisului – produc irido-
constricție

Nervul maxilar

97
- Ramura mijlocie a trigemenului
- Nerv senzitiv
- Traiect
o De la origine se îndreaptă anterior și lateral spre gaura mare rotundă prin care
iese din craniu
o Ajunge în fosa pterigo-maxilară, o traversează și trece prin fanta sfenomaxilară
pentru a ajunge în canalul suborbitar – ia numele de nerv suborbitar – ram
terminal al nervului maxilar
o Pe traiect prezintă 2 curburi – traiect în baionetă
o În etajul mijlociu al craniului se găsește lateral peretelui extern al sinusului
cavernos
 Are raport cu organele din grosimea peretelui sinusului
o La nivelul fosei pterigomaxilare are raport medial și inferior cu ganglionul
sfenopalatin al lui Meckel
 Are raport și cu artera maxilară internă – inferior și lateral
o Se îndreaptă anterior și lateral spre orificiul posterior al canalului suborbitar
 În porțiunea suborbitară n. merge inițial într-un șanț și apoi în canalul
suborbitar – ia numele de nerv suborbitar
 Este însoțit de artera suborbitară
 Este separat de sinusul maxilar printr-un perete subțire osos
o Iese la nivelul găurii suborbitare și formează buchetul suborbitar împreună cu
ramurile terminale ale arterei suborbitare
 Acest PVN dă ramuri:
 Ascendente, palpebrale – pentru pleoapa inferioară
 Descendente, jugulo-labiale – pentru pielea obrazului și a buzei
superioare
 Interne, nazale – pentru pielea aripii nasului
- Ramuri colaterale
o Ramul meningeal mijlociu
 Pleacă din porțiunea intracraniană
 Însoțește artera meningee mijlocie
 Se distribuie durei-mater din etajul mijlociu al craniului
o Ramul orbitar
 Se desprinde imediat după ce nervul maxilar a trecut prin gaura mare
rotundă
 Merge paralel cu el până pătrunde în orbită
 La nivelul orbitei merge pe peretele extern și se anastomozează
cu n. lacrimal – arcada orbito-lacrimală
 Dă 2 ramuri
 Ram palpebral – se distribuie părții externe a pleoapei inferioare
 Ram temporo-malar – pătrunde în canalul malar, în formă de Y
o Dă 2 filete
 Temporal – perforează m. temporal și se
distribuie tegumentelor din regiunea temporală
 Malar – se distribuie pielii de la nivelul
pomeților obrajilor
o Nervul sfeno-palatin
 Cel mai important colateral
 Se formează în fundul fosei pterigo-maxilare prin 3-4 rădăcini

98
  După un traiect scurt inferior și medial ajunge pe fața externă a
ganglionului sfenopalatin a lui Meckel
 Dă mai multe ramuri terminale
 Nervii nazali superiori
o În număr de 3 sau 4
o Trec împreună cu artera sfeno-palatină prin canalul
sfeno-palatin
o Se distribuei mucoasei pituitare de la nivelul cornetului
superior și mijlociu
o Unul din nervi se numește nervul faringian al lui Beck
sau nervul pterigo-palatin
 Se angajează împreună cu a. pterigo-palatină prin
canalul pterigo-palatin
 Se distribuie mucoasei faringelui din jurul
orificiului trompei lui Eustachio
 Nervul nazo-palatin sau nervul sfeno-palatin intern al lui
Hirschfeld
o Trece prin conductul sfeno-palatin și ajunge în fosa
nazală
 Coboară pe septul nazal, străbate canalul palatin
anterior și ajunge în partea anterioară a bolții
palatine
o Inervează mucoasa pituitară de la nivelul septului nazal
și mucoasa bucală din ¼ anterioară a bolții palatine
 Nervii palatini
o Nervul palatin anterior
 Coboară prin canalul palatin posterior împreună
cu artera palatină descendentă
 Se distribuie bolții palatine și mucoasei
cornetului și meatului inferior – nervul nazal
inferior
o Nervul palatin posterior
 Inițial coboară împreună cu cel anterior după
care se angajează în conductul palatin accesor
 Se distribuie părții posterioare a bolții palatine și
părții anterioare a vălului palatin

o Nevul palatin posterior

 Coboară inițial cu ceilalți nervi palatini prin
conductul palatin posterior după care se
angajează în conductul palatin accesor
 Dă 2 ramuri
 Ram anterior senzitiv – inervează
mucoasa de la nivelul vălului palatin
 Ram posterior motor – inervează mușchii
vălului palatin, mai puțin m. peristafilin
extern
o Filetele motorii provin din facial
prin nervul vidian

99
  Nervii dentari posteriori
o 2 sau 3 nervi care coboară pe tuberozitatea maxilarului
superior și se anostomozează – plex alveolar și
peridentar
 Dă filete care inervează molarii și premolarii
superiori
 Nervul dentar anterior
o Se desprinde din canalul suborbitar, anterior găurii
suborbitare
o Se angajează în canalul dentar anterior și se distribuie
incisivilor superiori și caninilor
o Se anastomozează cu cei posteriori și formează plexul
dentar superior - dă filete dentare, osteo-periostice și
alveolare pentru maxilar și filete mucoase penru gingie
 Pe filetele acestui plex se pot observa 2 mase
ganglionare – ganglionul lui Valentin și
Bochdaleck

Nervul mandibular

- Cel mai voluminos ram al trigemenului

- Este mixt
- Format din unirea a 2 rădăcini
o O rădăcină groasă senzitivă – pleacă din partea antero-externă a ganglionului
lui Gasser
o O rădăcină subțire motorie – situată inferior precedentei
- Traiect
o De la origine, se îndreaptă anterior și lateral spre gaura ovală prin care iese din
craniu
o În fosa zigomatică se împarte în ramurile sale colaterale și terminale
o Prima porțiune a nervului este situată în etajul mijlociu al craniului
 Se găsește în tunelul extern al cavumului Meckel
 Rădăcina senzitivă este situată superior celei motorii – separate de o
dependință a durei-mater
 În gaura ovală, n. este însoțit de artera mică meningee (ram din
maxilara internă) – situată lateral și posterior nervului și de un plex
venos (se varsă în plexul pterigoidian)
 La nivelul găurii ovale, cele 2 rădăcini fuzionează
o În porțiunea extracraniană, nervul are direcție oblică inferior și anterior
 Este situat în partea cea mai superioară a fosei zigomatice, între
mușchii pterigoidieni
o La 1 cm sub gaura ovală, pe fața medială a nervului se găsește ganglionul otic
al lui Arnold
 Acesta este un ganglion parasimpatic
 Eferențe de la:
 Micul nerv pietros superficial
 Micul nerv pietros profund
 Eferențele aduc filete secretorii pentru glanda parotidă
- N. mandibular are un singur colateral – nervul recurent meningeal

100
 o Acesta întovărășește artera meningee și inervează dura-mater din teritoriul
arterei
- Ramul mandibular se împarte într-un buchet de 7 ramuri terminale
o Nervul temporal profund mijlociu
 De la origine se îndreaptă lateral, mergând între m. pterigoidian extern
și marea aripă a sfenoidului
 Se reflectă superior și se termină pe fața profundă a porțiunii mijlocii a
m. temporal
o Nervul temporo-bucal
 Se îndreaptă lateral, inferior și anterior și trece printre cele 2 fascicule
ale m. pterigoidian extern
 Ajunge pe fața externă a m. pterigoidian și se împarte în 2 ramuri
 Unul ascendet motor – nervul temporal profund anterior
 Altul descendent senzitiv – nervul bucal
o Coboară posterior tuberozității maxilarului, aplicat pe
fața profundă a m. temporal
o Pe fața externă a m. buccinator se împarte în ramuri
superficiale și profunde pentru piele și mucoasa obrajilor
o Nervul temporo-maseterin
 Se îndreaptă lateral trecând între pterigoidianul extern și plafonul fosei
zigomatice
 La nivelul crestei sfenotemporale se împarte în 2 ramuri
 Ram maseterin – trece prin incizura sigmoidă a mandibulei,
ajunge în loja maseterină și se distribuie m. maseter
 Ram temporal – nervul temporal profund posterior
o Se îndreaptă superior și se distribuie părții posterioare a
m. temporal
 Dă filete și pentru articulația temporo-mandibulară
o Trunchiul comun de nervi pentru m. pterigoidian intern, peristafilin extern și
m. ciocanului
o Nervul auriculo-temporal
 Se îndreaptă posterior, formează o butonieră prin care trece artera
meningee mijlociee, trece prin butoniera retrocondiliană a lui Juvara și
ajunge în loja parotidei
 La nivelul butonierei este însoțit de vasele maxilare interne, situate
inferior
 La nivelul lojei parotidei se îndreaptă superior și lateral și iese din lojă
anterior conductului auditiv extern împreună cu vasele temporale
superficiale, situate anterior
 Se termină prin ramuri pentru pielea din partea laterală a capului
 Colaterale pentru:
 Vasele meningee mijlocii
 Vasele temporale superficiale
 Articulația temporo-mandibulară
 Parotidă
 Conduct auditiv extern
 Membrana timpanului
 Pavilionul urechii

101
 Pe traiectul acestui nerv vin filete parasimpatice secretorii pentru
glanda parotidă
o Nervul dentar inferior
 Cel mai voluminos ram al n. mandibular
 De la origine se îndreaptă inferior și anterior
 Este însoțit de a. dentară inferioară
 Merge între m. pterigoidian intern și extern apoi trece în spațiul
unghiular dintre pterigoidianul intern și ramura montantă a
mandibulei și pătrunde în canalul dentar pe care-l parcurge până
la nivelul găurii mentoniere
 La acest nivel se împarte în 2 ramuri terminale
o Ram incisiv – inervează incisivii, caninul și gingia
o Ram mentonier – trece prin gaura mentonieră și
formează buchetul mentonier
 Colaterale
 Ram anastomotiv pentru nervul lingual
 Nervul milo-hioidian – din dentarul inferior
o Inervează m. milo-hioidian și burta anterioară a
digastricului
 Ramuri dentare
o Nervul lingual
 La început are aceleași rapoarte ca dentarul inferior
 Se separă de acesta situându-se anterior și medial
 La început este situat între m. pterigoidieni
 Primește anastomoza n. coarda timpanului
 La nivelul marginii inferioare a pterigoidianului extern își schimbă
direcția îndreptând-se inferior și anterior
 Încrucișează marginea inferioară a m. buccinator și ajunge pe
marginea laterală a limbii
 Se așează pe fața externă a m. hioglos, deasupra glandei
submaxilare și inferior șanțului gingivo-lingual
 Își continuă direcția superior și anterior și ajunge pe fața internă a
glandei sublinguale
 Încrucișează canalul lui Wharton – trece lateral, inferior și
medial acestuia
 Se împarte în mai multe ramuri terminale care inervează
mucoasa linguală anterioară V-ului lingual
 Dă mai multe colaterale care inervează pilerii anteriori ai vălului
palatin, amigdalele palatine, ganglionii submaxilari și sublinguali

Anastomoze

- Între cele 3 ramuri terminale

- Cu nervul facial – prin nervul coarda timpanului
- Cu auriculo-temporalul
- Cu nervul bucal și cei 2 pietroși superficiali
- Cu gloso-faringianul – prin nervul lingual
- Cu plexul cervical superficial
- Cu simpaticul cervical

102
 NERVUL ABDUCENS

- Nerv exclusiv motor – inervează m. drept extern al globului ocular

- OR
o Nucleu situat în calota pontină, inferior planșeului ventriculului IV cerebral
- OA
o În șanțul bulbo-protuberanțial, superior piramidelor anterioare ale bulbului
 De la acest nivel se îndreaptă anterior, lateral și superior și pătrunde în
interiorul sinusului cavernos – situat între carotida internă și peretele
lateral al sinusului
 Trece prin sfanta sfenoidală, prin inelul lui Zinn și ajunge în cavitatea
orbitară, unde pătrunde în extremitatea posterioară a m. drept extern al
globului ocular

NERVUL FACIAL

- Nerv mixt: motor, senzitiv, senzorial și parasimpatic

o Rădăcină motorie – nervul facial propriu-zis
o Rădăcină senzitivo-senzorială – intermediarul lui Wrisberg
- OR
o Fibre motorii – nucleul somato-motor al facialului din calota pontină
 Acest nucleu este format din celule unipolare repartizate în 4 grupe
 Grupa externă sau facialul inferior – intervează mușchii pieloși
ai feței și gâtului
 2 grupe interne sau grupe auriculare – inervează m. pavilionului
urechii și m. scăriței
 Grup superior sau facialul superior – pentru orbicularul
pleoapelor, frontal și sprâncenar
o Fibre sensitivo-senzoriale – la nivelul ganglionului geniculat sitaut pe traiectul
nervului – apeductul lui Fallope
 Celulele unipolare din acest nucleu emit 2 prelungiri:
 Una periferică – celulipetă – primește stimulii exteroceptivi din
zona senzitivă a facialului și stimuli gustativi din 2/3 anterioare
a limbii
 Una centrală – celulifugă – intermediarul lui Wriesberg
o Pătrunde în nevrax și face sinapsă cu neuronii din 1/3
superioară a nucleului fasciculului solitar din bulb
o Fibre secretorii parasimpatice – în 2 nuclei vegetativi din punte
 Nucleul lacrimo-muco-nazal sau nucleul lui Yagita
 Trimite fibre parasimpatice care inervează glanda lacrimală și
glandele mucoasei nazale
 Nucleul salivar superior
 Trimite fibre care vor inerva glandele submaxilare și
sublinguale
 Fibrele fac sinapsă în ganglionii submaxilari și sublinguali
- OA
o Șanțul bulbopontin protuberanțial la nivelul fosetei supraolivare
o Rădăcina motorie este mai voluminoasă – situată intern

103
 o Rădăcina senzitivă mai subțire – situată extern
- Traiect
o De la nivelul OA, n. facial împreună cu n. auditiv se îndreaptă superior,
anterior și lateral spre conductul auditiv intern
o În fundul canalului auditiv intern, rădăcinile nervului facial pătrund într-un
canal săpat în stânca temporalului – apeductul lui Fallope
 Ies din acest canal prin gaura stilo-mastoidiană și ajung sub baza
craniului în patrulaterul facialului
o Pătrunde în loja parotidiană și se ramifică în ramurile terminale
- Din punct de vedere al raporturilor n. facial prezintă 3 porțiuni:
o Porțiunea intracraniană – nervul ocupă etajul posterior al craniului și conductul
auditiv intern
 N. este situat în loja cerebeloasă unde ocupă partea postero-laterală a
unghiului ponto-cerebelos
 N. este situat în spațiul subarahnoidian – pia-mater îi formează o teacă
pială
 La nivelul conductului auditiv intern, nervul facial este întovărășit de
nervul acustico-vestibular și de artera auditivă internă
 N. facial este situat superior
 N. auditiv situat inferior
 Intermediarul lui Wriesberg situat între ei
o Porțiunea intrapietroasă – nervul străbate stânca – conținut de apeductul lui
Fallope
 N. facial este însoțit de a. stilo-mastoidiană
 Prezintă 3 porțiuni despărțite prin 2 curbe: genunchiul și cotul
facialului
 Prima porțiune – direcție postero-anterioară, perpendiculară pe
axul stâncii
o Are rapoarte cu urechea internă – porțiunea labirintică
 A doua porțiune – direcție dinspre medial spre lateral, paralel cu
axul stâncii
o Rapoarte cu peretele intern al casei timpanului –
porțiunea timpanică
o Continuă prima porțiune prin genunchiul facialului –
coafat de ganglionul geniculat
 A treia porțiune – este verticală
o Se mai numește porțiunea mastoidiană
o Continuă a doua porțiune prin cotul facialului
o Porțiunea extracraniană – nervul străbate patrulaterul facialului și parotida
 N. facial se îndreaptă inferior, anterior și lateral
 Străbate patrulaterul facialului – delimitat de:
 Superior – baza craniului
 Inferior – burta posterioară a digastricului
 Anterior – parotidă
 Posterior – apofiza mastoidă și marginea anterioară a sterno-
cleido-mastoidianului
 Pătrunde în loja parotidiană – raporturi cu glanda parotidă – o străbate
ca semnul unei cărți
 Este situat cel mai superficial
104
  Artera carotidă externă și ramurile ei terminale sunt situate
profund
 Vena jugulară situată la mijloc
 În grosimea parotidei, n. facial se împarte în 3 ramuri terminale:
 Ramură superioară ascendentă – temporo-facială
 Ramură mijlocie orizontală – transverso-facială
 Ramură descendentă inferioară – cervico-facială
- Ramuri colaterale: 5 intrapietroase (primele) și 4 extrapietroase
o Marele nerv pietros superificial
 Pornește din vârful ganglionului geniculat, trece prin hiatusul lui
Fallope și ajunge pe fața antero-superioară a stâncii temporalului
 Se unește cu marele nerv pietros profund și cu un filet simpatic din
plexul carotidian intern și ia numele de nerv vidian
 Iese din craniu prin gaura ruptă anterioară, se angajează în canalul
vidian și ajunge în fosta pterigo-maxilară – se oprește în ganglionul
sfeno-palatin al lui Meckel (de pe traiectul nervului maxilar)
o Micul nerv pietros superficial
 Pleacă de la nivelul ganglionului geniculat
 Ajunge pe fața antero-superioară a stâncii trecând prin hiatusul lui
Fallope accesoriu
 Se unește cu micul nerv pietros profund din Jacobsen, iese din craniu
prin gaura nenumită a lui Arnold și se termină în ganglionul otic al lui
Arnold (de pe traseul nervului mandibular)
o Nervul mușchiului scăriței
 Se desprinde din porțiunea mastoidiană
o Nervul coarda timpanului
 Ramura cea mai voluminoasă a facialului
 Se desprinde la ½ cm superior găurii stilo-mastoidiene și se angajează
în conductul posterior al corzii timpanului pentru a ajunge în casa
timpanului
 Ajunge în fosa zigomatică și se anastomozează cu nervul lingual
 Se distribuie glandelor submaxilară și sublinguală – dă fibrele secretorii
 Ajunge și la mucoasa linguală din cele 2/3 anterioare a feței dorsale a
limbii – primește stimulii senzitivi și senzoriali
o Ramul senzitiv al conductului auditiv extern
 Se desprinde la 1-2 mm superior găurii stilo-mastoidiene
 Iese din craniu prin gaura stilo-mastoidiană și se îndreaptă lateral și
posterior, înconjoară marginea anterioară a apofizei mastoide, se
îndreaptă anterior și superior
 Se distribuie zonei lui Ramsey-Hunt: fața externă membrană timpan,
tegument conduct auditiv extern, conca, tragus, rădăcină helix, fosetă
naviculară, bază lobul ureche
o Ramul auricular posterior – inervează m. occipital și auricular posterior și
superior
o N. stilo-hioidian
o N. pentru burta posterioară a digastricului
o N. lingual din facial – inervează m. stiloglos, gloso-stafilin și mucoasa limbii,
pilierului anterior al vălului palatin și marginea anterioară a amigdalei

105
 Anastomoze

- Cu nervul auditiv – în conductul auditiv extern

- Cu nervul gloso-faringian – prin intermediul celor 2 nervi pietroși superficiali
- Cu stilo-faringianul – prin ramul lingual al facialului
- Ansa lui Haller – principala anastomoză cu gloso-faringianul
o Situată sub baza craniului pe fața laterală a venei jugulare interne
- Cu trigemenul
o Prin nervii pietroși – se termină în ganglionii sfeno-palatin și otic
o Prin coarda timpanului – anastomoză cu nervul lingual din n. mandibular
o Prin ramul temporo-facial – cu n. auriculo-temporal
- Cu vagul – prin intermediul ramului fosei jugulare
- Cu plexul cervical superficial – prin ramul auricular posterior – se anastomozează cu
ramul auricular din plex și cu ramul cervical transvers
- Cu simpaticul cervical – prin marele nerv pietros superficial – se anastomozează cu
plexul carotidian intern
- Nervul facial este vascularizat de ramuri provenite din artera auditivă itnernă și de
artera stilo-mastoidiană

NERVUL ACUSTICO-VESTIBULAR

- Este un nerv senzorial

- Este format din 2 părți
o Nervul acustic
 Conduce stimulii auditivi de la nivelul organului lui Corti din urechea
internă spre scoarță
o Nervul vestibular
 Conduce stimulii de echilibru de la nivelul urechii interne spre nevrax
- OR
o 2 ganglioni periferici, analogi cu ganglionii spinali
o Ganglionul de origine a nervului acustic – ganglionul spiral al lui Corti
 Situat în canalul spiral al lui Rosenthal
 Dendritele neuronilor din acest ganglion se întind de la organul Corti la
acest ganglion
 Axonii neuronilor din ganglion formează fibrele nervului acustic
 Nervul pătrunde în grosimea nevraxului prin foseta laterală a bulbului
și se termină în 2 nuclei din punte: ventral și dorsal
o Ganglionul de origine a nervului vestibular – ganglionul lui Scarpa
 Situat în fundul conductului auditiv intern
 Dentritele neuronilor din acest nucleu conduc stimulii de echilibru
primiți de la nivelul utriculei, saculei și ampulelor canalelor
semicirculare membranoase
 Axonii formează fibrele nervului vestibular
 Nervul pătrunde în nevrax la nivelul fosetei laterale a bulbului și se
termină în cinci nuclei vestibulari din punte

NERVUL GLOSOFARINGIAN

- Nerv mixt: motor, senzitiv, senzorial și secretor

o Fibrele motorii inervează o parte din m. faringelui, a vălului palatin și a limbii
106
 o Fibrele senzitive și senzoriale inervează o parte din mucoasa limbii, mucoasa
trompei lui Eustachio și cea a casei timpanului
o Fibrele secretorii inervează glanda parotidă
- OR
o Fibre motorii – în partea superioară a nucleului ambiguu din bulb
o Fibre senzitive și senzoriale – în 2 ganglioni situați pe traiectul nervului
 Ganglionul lui Anderson – situat în foseta pietroasă
 Ganglionul lui Ehrenritter – situat puțin medial și superior
ganglionului lui Andersch
o Anexă a ganglionului lui Anderson
 Neuronii din constituția acestor nuclei au o prelungire unică care se
bifurcă în:
 Ramură periferică – primește stimulii senzitivo-senzoriali de la
nivelul mucoasei linguale și faringiene
 Ramură centrală – pătrunde în bulb prin partea superioară a
șanțului colateral posterior
o Se termină în partea superioară a nucleului fasciculului
solitar
o Fibre secretorii, parasimpatice – în nucleul salivator inferior al lui Kohnstamm
din bulb
 Situat sub planșeul ventriculului IV, la nivelul aripei cenușii
 Axonii de la acest nucleu merg cu fibrele glosofaringianului, trec pe n.
lui Jacobsen apoi pe n. pietros profund și ajung la ganglionul otic
 Fibrele postganglionare merg pe traiectul n. auriculo-temporal la glanda
parotidă
- OA
o Situată în partea superioară a șanțului colateral posterior al bulbului
- Traiect
o De la nivelul originii se îndreaptă anterior și lateral spre gaura ruptă
posterioară
o Iese din craniu împreună cu nervii vag și spinal la nivelul găurii rupte
posterioare
o După ce iese din craniu își schimbă direcția și devine vertical
 Coboară în loja retro-stiliană
 Se îndreaptă anterior și medial între m. stiloglos și stilo-faringian și
ajunge la baza limbii
o Descrie o curbă cu concavitatea anterior și superior
- Rapoarte
o În cutia craniană
 Este întecuit de pia-mater
 Stă pe tuberculul occipital
 Este acoperit de floculus
 Traversează arahnoida și dura mater și pătrunde în gaura ruptă
posterioară
o În gaura ruptă posterioară
 N. glosofaringian ocupă porțiunea antero-internă alungită și îngustă a
acestui orificiu
 Gaura ruptă posterioară prezintă 2 spine osoase – pe ele se prinde
ligamentul jugular (formă de V deschis posterior)

107
  Acest ligament împarte acest orificu în 3 compartimente
o Compartiment postero-extern – conține sinusul venos
lateral, care se continuă cu golful fenei jugulare interne
o Compartiment antero-intern – conține sinusul venos
pietros inferior și nervul gloso-faringian
o Compartiment mijlociu – conține n. vag, spinal și artera
meningee posterioară
o Inferior craniului
 N. gloso-faringian coboară prin loja retro-stiliană
 Are rapoarte cu:
 Carotida internă
 Vena jugulară internă
 Nervul vag
 Nervul spinal
 Marele hipoglos și simpaticul cervical
 În partea superioară a lojei este situat posterior carotidei interne
 Se îndreaptă inferior și anterior, înconjoară carotida internă,
trece în lateralul ei și anterior nervului vag
 La 10 cm inferior de baza craniului este situat între m. stilo-faringian și
constrictorul superior al faringelui – medial și m. stilo-glos – lateral
 Trece printe fascicolul lingual și subhioidian ale constrictorului
superior al faringelui și ajunge la baza limbii
 Se împarte în ramurile sale terminale
- Ramuri colaterale
o Nervul lui Jacobsen sau nervul timpanic
 Se desprinde de pe fața laterală a ganglionului lui Andersch
 Se îndreaptă lateral și pătrunde în orificiul inferior al canalului timpanic
 Străbate canalul timpanic, ajunge în casa timpanului, pe peretele medial
al acesteia, inferior promontorului
 Urcă pe promontoriu și se împarte în 6 ramuri:
 2 ramuri posterioare – destinate mucoasei din jurul ferestrei
ovale și rotunde
 2 ramuri anterioare
o Tubar – pentru mucoasa trompei lui Eustachio
o Nervul carotico-timpanic – se anastomozează cu plexul
simpatic pericarotidian
 2 ramuri superioare – marele și micul nerv pietros profund
o Marele nerv pietros se anastomozează cu marele nerv
pietros superficial și formează n. vidian
o Micul nerv pietros profund se anastomozează cu micul
nerv pietros superficial – se termină în ganglionul otic
o Ramurile carotidiene
 Coboară pe carotida internă
 Împreună cu ramuri din pneumogastric și din simpaticul cervical
formează plexul intercarotidian – inervează sinusul carotidian și glanda
intercarotidiană
o Ramurile faringiene
 Se îndreaptă medial și se anastomozează cu ramuri din vag și
simpaticul cervical – formează plexul faringian

108
  Inervează mușchii, mucoasa și vasele faringelui
o Ramuri amigdaliene
 Formează plexul amigdalian al lui Andersch – pe fața laterală a
amigdalei
o Nervul stilo-faringianului
o Nervul stilo-glosului
- Ramuri terminale – se anastomozează în jurul găurii oarbe cu cele din nervul opus –
formează plexul coronar al găurii oarbe a lui Valentin – dă 3 feluri de fibre
o Fibre simpatice
o Fibre ale sensibilității generale – se termină în epiteliul pavimentos al
mucoasei linguale posterior de V-ul lingual
o Fibre ale sensibilității speciale sau fibre gustative – se termină la nivelul
corpusculilor gustativi

Anastomoze

- Cu nervul trigemen, facial, vag și simpaticul cervical

- Cu facialul prin ansa lui Haller – se formează sub baza craniului, pe fața antero-
laterală a venei jugulare interne

NERVUL VAG

- Nerv mixt: fibre senzitive, motorii, parasimpatice

- Se distribuie laringelui și organelor toracelui și abdomenului
- OR
o Fibre motorii – în porțiunea mijlocie a nucleului ambiguu din bulb
o Fibre senzitive – în 2 nuclei situați pe traiectul nervului
 Ganglionul jugular – situat la nivelul găurii rupte posterioare
 Ganglionul plexiform – situat imediat sub baza craniului
 Mai voluminos
 Neuronii din constituția acestor nuclei au prelungire unică care se
împarte în 2 ramuri divergente:
 Una periferică – strânge stimulii senzitivi din teritoriul nervului
 Una centrală – reprezintă axonul și intră în nevrax prin șanțul
colateral posterior al bulbului
o Se termină în nucleul fasciculului solitar
o Fibre parasimpatice – în nucleul dorsal al vagului sau nucleul cardio-pneumo-
enteric
 Este situat sub planșeul ventriculului IV, la nivelul aripei cenușii
 Inervează inima, plămânii, esofagul, stomacul, ficatul, pancreasul și
intestinul

- OA
o În șanțul cotaeral posterior al bulbului, inferior gloso-faringianului și superior
spinalului
o De la origine se îndreaptă anterior, superior și lateral spre gaura ruptă
posterioară
o După ce iese din craniu devine vertical descendent

109
- Rapoarte
o În etajul posterior al craniului
 Cu gloso-faringianul – situat superior și medial
 Trece între lobulul pneumogastric, traversează arahnoida și dura-mater
și se angajează în gaura ruptă posterioară
o La nivelul găurii rupte posterioare
 Situat în compartimentul mijlociu împreună cu n. spinal
 La acest nivel se găsește ganglionul jugular
 Nervul spinal este situat posterior și lateral
 Între nervi se găsește a. meningee posterioară
 Rapoarte – prin intermediul ligamentului jugular
 Lateral și posterior – cu golful venei jugulare interne
 Anterior și medial – cu nervul gloso-faringian și cu sinusul
venos pietros inferior
o Imediat dedesubtul bazei craniului
 N. vag este situat în loja retro-stiliană
 Coboară în unghiul diedru posterior dintre a. carotidă internă și vena
jugulară internă
 Rapoarte cu n. gloso-faringian, spinal, hipoglos și simpaticul cervical
 La acest nivel se găsește ganglionul plexiform
 La nivelul gâtului nervul coboară împreunp cu artera carotidiană
internă și apoi cu carotida comună – situate intern și jugulara internă –
situată extern
 Formează PVN al gâtului
 Un sept separă a. carotidă de vena jugulară internă – septul lui
Langenbek – se dedublează în partea posterioară și înconjoară
n. vag
o La baza gâtului și în torace
 În partea dreaptă
 Este situat în unghiul diedru posterior jugulo-carotidian
 Încrucișează fața externă a carotidei comune și apoi trece între
a. subclaviculară și vena subclaviculară
 La acest nivel dă, pe sub a. subclaviculară, nervul recurent drept
 Intrat în torace, încrucișează de sus în jos și din anterior spre
posterior fața laterală a trunchiului arterial brahio-cefalic
 Coboară pe fața dreaptă a traheei, medial marii vene azigos și
trece posterior bronhiei drepte
 Inferior pediculului pulmonar, n. coboară pe latura dreaptă și
apoi pe fața posterioară a esofagului
 În partea stângă
 Nu are contact cu a. subclaviculară
 Coboară până la nivelul crosei aortei, de-a lungul feței laterale a
arterei carotide comune stângi
 Trece pe fața antero-externă a porțiunii orizontale a crosei aortei
– pe sub ea dă recurentul stâng
 Ajunge pe fața posterioară a pediculului stâng
 Inferior pediculului pulmonar, nervul coboară inițial pe latura
stângă și apoi pe fața anterioară a esofagului – formează plexul
periesofagian

110
 o În cavitatea abdominală
 Vagul stâng este situat pe fața anterioară a esofagului
 Dă mai multe filete gastrice pe fața anterioară a stomacului
 Filete hepatice
 Vagul drept coboară pe fața posterioară a esofagului
 Ia parte la formarea plexului solar
 Ajunge în unghiul intern al ganglionului semilunar din dreapta
- Ramuri colaterale – cervicale (primele) și toracale
o Ramul meningeal
 Se desprinde de la nivelul ganglionului jugular
 Inervează dura-mater de la nivelul etajului posterior și pereții sinusului
venos lateral
o Ramurile faringiene
 Se desprind la nivelul ganglionului plexiform
 Trec anterior carotidei comune și se anastomozează la nivelul pereților
laterali ai faringelui cu filete din glosofaringian și simpaticul cervical –
formează plexul faringian
o Ramuri carotidiene
 Se desprind de la nivelul ganglionului plexiform, din n. laringeu
superior sau din ramurile faringiene
 Formează împreună cu filete carotidiene din gloso-faringian și din
simpaticul cervical plexul intercarotidian
o Ramuri cardiace superioare
 Coboară de-a lungul arterei carotide comune – formează plexul cariac
anterior
o Ramul anastomotic al fosei jugulare (Crubeilhier)
 Pleacă de la nivelul ganglionului jugular
 Pătrunde în apeductul lui Fallope și se anastomozează cu facialul
o Nervul laringeu superior
 Pleacă din extremitatea inferioară a ganglionului plexiform
 Se îndreaptă inferior, anterior și medial spre peretele lateral al
faringelui
 Trece medial arterei carotide interne și apoi a celei externe
 Se împarte în 2 ramuri:
 Superior – trece inferior cornului mare al osului hioid și
superior marginii superioare a cartilajului tiroid
o Stă pe membrana tiro-hioidiană
o Este acoperit de m. tiro-hioidian
o Perforează membrana tiro-hioidiană și se împarte în mai
multe fibre
o Inervează mucoasa etajului supraglotic și mucoasa
faringelui de pe fața posterioară a laringelui
o Un filet se anastomozează cu un filet din nervul recurent
– formează ansa anastomotică a lui Galien
 Inferior – coboară pe constrictorul inferior al faringelui și
inervează m. crico-tiroidian
o Nervul recurent sau laringeu inferior
 În partea dreaptă
 Se desprinde din vag anterior a. subclaviculare drepte

111
 Înconjoară artera și trece inferior și apoi posterior acesteia după
care urcă oblic superior și medial în unghiul diedru dintre trahee
și esofag până la laringe
 În partea stângă
 Se desprinde la nivelul feței inferioare a crosei aortei
 Trece inferior și posterior porțiunii orizontale a crosei aortei și
urcă vertical pe fața anterioară a esofagului
 Dau ramuri pentru toți mușchii laringelui, mai puțin crico-tiroidieni, un
ram anastomotic pentru laringeul superior și ramuri senzitive pentru
mucoasa etajului subglotic
 Colaterale
 Cardiace mijolocii – formează plexul cardiac posterior
 Traheene
 Esofagiene
 Faringiene – pentru constrictorul inferior
o Ramuri cardiace inferioare – formează plexul cardiac posterior
o Ramuri pulmonare anterioare și posterioare – formează plexul pulmonar
o Ramuri esofagiene – inervația 2/3 inferioare a esofagului
- Anastomoze
o Cu vagul de partea opusă
o Cu ramura internă a spinalului
o Cu gloso-faringianul
o Cu hipoglosul
o Cu facialul
o Cu simpaticul cervical

NERVUL SPINAL

- Se mai numește și nervul accesor al lui Willis

- Nerv motor
- Dublă OR
o Una în partea superioară a măduvei cervicale – spinalul medular
 Este considerat ca un nerv rahidian
 Inervează m. sterno-cleido-mastoidian și trapez
 Se formează din celulele grupului antero-extern al cornului anterior al
măduvei
 Axonii se îndreaptă orizontal lateral și posterior și apoi devin vertical
ascendenți
 Se cudează din nou și merge lateral și posterior
 Iese din grosimea măduvei la nivelul cordoanelor laterale
 Are traiect în baionetă sau în Z
o Alta în bulb – spinalul bulbar
 Este considerat o rădăcină aberantă a vagului
 OR în porțiunea inferioară a nucleului ambiguu
 OA – la nivelul șanțului colateral posterior al bulbului, inferior
rădăcinilor vagului
 Se unește cu rădăcina medulară în apropierea găurii rupte posterioare
- Traiect

112
 o După fuzionarea celor 2 rădăcini, se îndreaptă lateral, anterior și superior,
treaversează gaura ruptă posterioară și se împarte în ramurile terminale
 Internă – reprezintă spinalul bulbar și merge la ganglionul plexiform al
vagului
 Se anastomozează cu vagul la nivelul polului superior al
ganglionului plexiform
 Externă – reprezintă spinalul medular și inervează sterno-cleido-
mastoidianul și trapezul
 Este situată în loja retro-stiliană – se îndreaptă oblic inferior,
lateral și posterior
o Încrucișează fața anterioară a venei jugulare interne
o Trece posterior m. stilo-hioidian și digastric și abordează
fața profundă a sterno-cleido-mastoidianului, la 4 cm
inferior apofizei mastoide
o Încrucișează apoi de sus în jos și din anterior în posterior
scobitura supraclaviculară
 Pătrunde pe fața profundă a trapezului
o În canalul rahidian, rădăcina medulară este situată în spațiul subarahnoidian,
posterior ligamentului dințat și anterior rădăcinilor posterioare a nervilor
rahidieni
o La nivelul găurii occipitale încrucișează marginea superioară a ligamentului
dințat și fața posterioară a a. vertebrale
 Raport cu arterele cerebeloase posterioară și inferioară
o În cutia craniană – situat lateral și inferior vagului
 Raport cu cutia craniană, cerebelul și meningele
o În gaura ruptă posterioară
 Trece împreună cu vagul și artera meningee posterioară prin loja
mijlocie a acesteia
- Anastomoze
o Cu nervul vag – prin ramura internă
o Cu ramuri din plexul cervical

NERVUL HIPOGLOS

- Nerv motor – inervează m. limbii

- OR
o Nucleul hipoglosului din bulb – situat la nivelul aripei albe interne a planșeului
ventriculului IV
- OA
o Șanțul preolivar – 10-12 filete radiculare
o Se îndreaptă anterior și latereal și se angajează în gaura condiliană anterioară
prin care iese din craniu și ajunge în loja retro-stiliană
o Se îndreaptă inferior și anterior, trece prin PVN jugulo-carotidian, traversează
regiunea suprahioidiană, trece sub m. stilo-hioidian și se împarte în ramurile lui
terminale
- Rapoarte
o În etajul posterior al craniului
 Inferior – artera vertebrală
 Posterior – artera cerebeloasă inferioară

113
  Se angajează în canalul condilian anterior – însoțit de a. meningee
posterioară și de vena condiliană anterioară
o La baza craniului
 Se găsește în loja retro-stiliană a spațiului maxilo-vertebro-faringian
 Raport cu: carotida internă, vena jugulară internă, și n. vag,
glosofaringian, spinal și simpaticul cervical
 Se îndreaptă inferior și anterior, trece între vena jugulară internă –
lateral și artera carotidă internă și n. vag – medial
 Încrucișează fața externă a. carotide externe
 Se îndreaptă orizontal anterior trecând prin regiunea suprahioidiană –
trece prin triunghiul lui Beclard, stând pe m. hioglos
 Formează latura superioară a triunghiului lui Pirogoff
 Se angajează împreună cu canalul lui Wharton (situat superior) prin
fanta dintre hioglos și milo-hioidian și ajunge în loja sublinguală
- Ramuri colaterale
o Ram meningeal
 Se desprinde din hipoglos la ieșirea din canalul condilian anterior
 Urcă prin acest canal, pe latura laterală a nervului hipolgos și ajunge în
craniu
 Inervează dura mater din vecinătate
o Ramuri vasculare – se distribuie pereților carotidei și venei jugulare interne
o Ram descendent
 Coboară în unghiul diedru dintre carotidă și jugulară internă
 Se anastomozează, anterior venei jugulare interne, cu ramul descendent
din plexul cervical profund – formează ansa hipoglosului
 Dă filete care inervează m. omo-hioidian, sterno-cleido-hioidian
și sterno-tiroidian
o N. tiro-hioidian
o N. hioglos
o N. stilo-glos
o N. genio-hioidian
- Ramuri terminale
o Iau naștere pe fața externă a m. genio-glos
o Destinate mușchilor limbii
- Anastomoze
o Cu ganglionul cervical superior al marelui simpatic
o Cu vagul – la nivelul ganglionului plexiform
o Cu nervul lingual – ansă nervoasă situată pe fața externă a m. hioglos
o Cu plexul cervical profund

114