MODUL CHIRURGIE VASCULARA Medic rezident

1.04.2021-30.04.2021 Dr. Diana Benchia

Îndrumător modul: An 3, Chirurgie Pediatrica

Conf. Dr. Popa Radu Florin

Cuprins
1. Boala si Sindromul Raynaud
Definitie
Tablou Clinic
Diagnostic
Diagnostic diferential
Tratament
Prognostic
2. Livedo reticularis
Definitie
Tablou Clinic
Diagnostic
Tratament
3. Acrocianoza
Definitie
Tablou Clinic
Diagnostic
Tratament
4. Eritromelalgia (eritemalgia)
Definitie
Tablou Clinic
Diagnostic
Tratament
5. Bibliografie
Sindromul Raynaud,
Clasic, sindromul Raynaud cuprinde:
a. Boala Raynaud, forma esentiala, primitiva
b. Sindromul Raynaud secundar/simptomatic, in care pot fi pusi in evident factori iritativi
vasculari intrinseci sau extrinseci

Boala Raynaud se caracterizeaza prin accese paroxistice (debut brusc) de paloare si

cianoza (culoare vinetie a tegumentelor) localizate simetric bilateral la nivelul degetelor urmate
de eritem (roseata). Aceste accese sunt precipitate de frig si tulburari emotionale si se
amelioreaza la caldura.
Tabloul clinic are 3 faze:
-faza I (sincopala): paloare prin constrictive arteriole-capilara a plexului subpapilar; debut la
varful degetelor; sensibilitatea tactila este pierduta; durata 10-15 min
-faza II (asfixie): cianoza: pielea se coloreaza in albastru violaceu si exprima staza in capilare;
pulsul periferic este nemodificat
-faza III (roseata): eritroza; revenirea se poate face fie direct la normal, fie prin aparitia unei
coloratii rosii sub forma de pete care conflueaza
Simptome: furnicaturi, intepaturi, dureri cu caracter pulsatil
Sediul tipic: la membrele superioare, simetric
Provocarea acceselor se face prin imersie in apa rece la 15 grade
Fiziopatologia sa include hiperactivarea sistemului nervos simpatic provocând vasoconstricție
extremă a vaselor de sânge periferice, ducând la hipoxie tisulară.
Boala Raynaud vs Sindromul Raynaud
Boala Raynaud:
-episoade provocate de frig si emotii
-apar bilateral
-absenta gangrenei (sau limitata la cea uscata)
-puls arterial normal
-absenta unei leziuni etiologice
Sindromul Raynaud:
-debut la varsta >50 ani
-unilateral
-gangrena progresiva si extensive
-absenta pulsului in periferie
Prezenta sindromului inflamator

Sindromul Raynaud-cauze
1. Arteriopatii obliterante (debut>60 ani)
2. Afectiuni sistemice: sclerodermia, artrita reumatoida, lupus (boli de tesut conjunctiv)
3. Traumatisme, factori ocupationali-cei care lucreaza cu unelte vibratoare-obstructie
fibroasa
4. Leziuni neurologice, TOS (sindromul defileului toracic)
5. Intoxicatii cu secara, ergotamine
6. Droguri
7. Neoplazii, degeraturi, sindrom de canal carpian, emboli arteriale, acrocianoza
 Boala Raynaud este forma primara sau idiopatica (de cauza necunoscuta) a acceselor
paroxistice (debut brusc) de cianoza digitala. Fenomenul Raynaud care este mai frecvent decat
boala Raynaud este secundar unor afectiuni locale sau sistemice. In boala Raynaud, arterele
digitale raspund in mod excesiv la stimulii vasospastici (constrictie puternica, brutala a vaselor
mici de la nivelul degetelor de la maini si picioare). Cauza este necunoscuta, par sa fie implicate
anomalii ale sistemului nervos vegetativ.
Boala si fenomenul Raynaud sunt caracterizate prin accese intermitente de paloare sau
cianoza sau paloare urmata de cianoza la nivelul degetelor mainii (si mult mai rar la nivelul
degetelor picioarelor) precipitate de frig sau tulburari emotionale.
In atacurile precoce din fenomenul Raynaud pot fi afectate numai 1-2 degete. Pe masura ce
afectiunea avanseaza toate degetele vor fi afectate. Policele (degetul mare de la mana) este
rareori afectat. In faza de ocluzie a circulatiei apare inrosirea puternica, senzatii
pulsatile, parestezii (amorteli) si un grad usor de edem (acumulare excesiva de lichid in tesuturi).
Accesele inceteaza de obicei spontan sau dupa intrarea intr-o camera incalzita. De asemenea
accesele de Raynaud se pot ameliora prin introducerea mainilor in apa calda.
Intre accese examenul fizic este normal.
Modificarile care insotesc tulburarile vasospastice (paloare, cianoza) includ:
- scaderea fortei musculare
- impotenta functionala
- scaderea sensibilitatii
- durere acuta.
 Aceasta afectiune progreseaza catre atrofia (oprirea din dezvoltarea normala) pulpei
degetelor si a pielii de la acest nivel, cu aparitia de ulcere gangrenoase. Leziunile se vindeca in
anotimpurile calde.

Boala Raynaud debuteaza intre 15 si 45 de ani, afectand aproape intotdeauna femeile. Are
o evolutie progresiva comparativ cu fenomenul Raynaud (care poate fi unilateral si poate implica
numai 1 sau 2 degete), afectand simetric degetele de la ambele maini. Cu timpul spasmele devin
din ce in ce mai frecvente si mai prelungite.
Diagnosticul de boala Raynaud se stabileste atunci cand fenomenele persista mai mult de 3
ani, fara a putea fi evidentiata o cauza posibila.
Nu exista modificari specifice de laborator, diagnosticul se stabileste in urma examinarii
clinice. Pentru a exclude alte afectiuni asociate cu fenomenul Raynaud sunt necesare investigatii
suplimentare.

Diagnostic
a. Anamnestic: debut cu sensibilitate la frig; semne si simptome ale unei boli associate de
tesut conjunctiv
b. Examen fizic: palpare pusl si examinarea degetelor pentr ulceratii
c. Teste de laborator: HLG, VSH, tritrul de Ac.antinucleari, factor reumatoid, teste specifice
pentru starile de hipercoagulabilitate sau boli ale tesutului conjunctiv
 d. Teste de rutina: pletismografia/fotopletismografia; reografia, proa ezpunerii la rece sau la
cald (teste de provocare), capilaroscopia (capilare goale de sange in faza sincopala si
dilatate in faza asfixica), arteriolografia (cand exista un obstacol arterial-sdr. Raynaud)

Diagnostic diferential
Boala Raynaud trebuie diferentiata de fenomenul Raynaud asociat altor afectiuni. Medicul va
tine cont in stabilirea diagnosticului de antecedentele pacientului si in urma examinarii clinice va
putea exclude urmatoarele afectiuni:
- poliartrita reumatoida
- sclerodermie (atat forma sistemica cat si forma localizata)
- lupus eritematos sistemic
- boala mixta a tesutului conjunctiv.
Fenomenul Raynaud este uneori prima manifestare a acestor boli.
De asemenea boala Raynaud trebuie diferentiata si de trombangeita obliteranta.
Trombangeita obliteranta este o boala frecvent intalnita la barbati, pulsul periferic este diminuat
sau absent, iar daca se asociaza si fenomenul Raynaud acesta intereseaza doar 1-2 degete.
Fenomenul Raynaud apare si la pacientii cu sindrom de compresie toracica. Afectarea este
de obicei unilaterala iar simptomele de compresie a plexului brahial domina tabloul clinic.
Sindromul de tunel carpian trebuie de asemenea avut in vedere, in unele cazuri fiind
necesara testarea conducerii nervoase.
In acrocianoza, cianoza mainilor este difuza si permanenta. Degeraturile se pot complica cu
fenomenele Raynaud cronice.
Diagnosticul diferential a bolii Raynaud trebuie facut si cu intoxicatia cu ergot, care se
intalneste mai ales prin folosirea indelungata sau excesiva de ergotamina (medicament care
produce constrictia vaselor sanguine si care este utilizat in tratamentul migrenei).
Manifestari similare fenomenului Raynaud apar si in urmatoarele afectiuni:
- crioglobulinemie: afectiune caracterizata prin precipitarea unor proteine serice la nivelul
vaselor distale, in conditii de temperatura scazuta
- pacientii care urmeaza tratament cu bleomicina si vincristina, schema terapeutica indicata
in cancerul testicular. In urma acestui tratament apare o forma deosebit de severa a fenomenului
Raynaud, tratamentul fenomenului Raynaud fiind ineficient iar fenomenul persista chiar si dupa
intreruperea tratamentului anticanceros.
- mielom multiplu
- hiperglobulinemie (cresterea anticorpilor serici).

Tratamentul sindromului Raynaud

Masuri generale
Corpul trebuie mentinut la cald iar mainile trebuie protejate in mod special de frig, in anotimpul
rece purtandu-se manusi. Mainile trebuie permanent protejate de lovituri deoarece ranile se
vindeca lent si, ca urmare, infectiile sunt greu de controlat.
Pacientul cu aceasta afectiune va aplica frecvent lotiuni emulsifiante si hidratante pentru pielea
uscata si fisurata.
Pacientii care fumeaza trebuie sa renunte la fumat deoarece afectiunea este mult mai grava in
cazul acestor pacienti.
Tratament medicamentos
Medicatia vasodilatatoare are o valoare limitata, fiind indicata in mod special la pacientii la care
nu s-a obtinut un control eficient al afectiunii prin masurile generale precum si in cazurile in care
vasoconstrictia periferica nu este insotita de modificari organice semnificative.
Pentru normalizarea mai rapida a temperaturii zonelor afectate se va recurge
la nitroglicerina administrata transdermic sau la alt medicament vasodilatator (nitrat) cu durata
lunga de actiune administrat oral.
Dozele mici de nifedipina retard (cu eliberare intarziata, in doze de 30mg/zi) au efecte benefice
in tratamentul bolii si fenomenului Raynaud.
Tratament chirurgical
In cazul bolii Raynaud daca fenomenele sunt foarte frecvente si severe, interferand cu activitatea
zilnica si confortul individual se indica simpatectomia (sectionarea chirurgicala a unuia sau mai
multor nervi simpatici). De asemenea tratamentul chirurgical este indicat si atunci cand apar
modificari trofice iar masurile medicale au esuat.
Simpatectomia toracica determina la marea majoritate a pacientilor o ameliorare temporara, in
timp ce simpatectomia lombara se asociaza mai frecvent cu ameliorari complete si permanente.
In urma acestor interventii tulburarile functionale de la nivelul mainii reapar intr-un interval de
1-5 ani dar sunt de intensitate redusa si mai putin frecvente.
Simpatectomiile au valoare limitata in cazurile avansate mai ales in cazul sclerodermiei cu
obstructie semnificativa a arterelor digitale.

1. Tratament profilactic:
-evitarea frigului, a umezelii
-purtarea de imbracaminte adecvata sezonului rece
-protejarea degetelor afectate
-renuntarea la fumat
-schimbarea locului de munca

2. Tratament curativ
a. medical: -tratamentul factorilor etiologici (tratarea tulburarilor endocrine, LES)
-tratament fiziopatologi cu vasodilatatoare, blocante de canale de Ca (Nifedipina),
antialgice, nitroglicerina
b. chirurgical : -extirparea unui anevrism
-anomalii ale defileului thoracic
-simpatectomie lombara.toracica
Sindromul Raynaud este caracteristic in special femeilor tinere.

Prognostic
Boala Raynaud este de obicei benigna, determinand un usor discomfort la expunerea la rece si
progresand foarte lent de-a lungul anilor. In putine cazuri boala evolueaza rapid iar cea mai mica
schimbare de temperatura duce la schimbari de culoare. In aceste cazuri se remarca sclerodactilia
(forma de sclerodermie care incepe la extremitatile degetelor de la maini si picioare) si aparitia
unor zone mici de gangrena. Durerea severa, limitarea mobilitatii precum si anchiloza secundara
a articulatiilor distale pot duce la invaliditate.
Prognosticul fenomenului Raynaud este legat de afectiunea subiacenta (afectiunea primara).
Livedo reticularis

Livedo reticularis este o afectiune vasospatica, de cauza necunoscuta, caracterizata prin

modificari ale coloratiei tegumentare (de regula “marmorat” ce intereseaza suprafete de
dimensiuni mari la nivelul extremitatilor si la nivelul toracelui, cianoza simetrica peristenta.
Pielea capata aspectul de “plasa de peste”, cu zone cianotice (vinetii) ce inconjoara zone centrale
palide.

Livedo reticularis se intalneste frecvent la femeile tinere, insa poate fi asociat si cu alte
afectiuni, ca de exemplu:
- neoplasm malign ocult
- poliartrita nodoasa
- microembolii (cheaguri) aterosclerotice la nivelul pielii.

Modificarile de livedo se observa cel mai bine la nivelul coapselor si antebratelor si uneori
in regiunea inferioara a abdomenului, modificarile fiind mult mai accentuate in perioadele reci.
In anotimpul cald, modificarile se remit la o tenta rosiatica, dar nu dispar complet.
 Livedo reticularis asociaza anumite simptome, cel mai frecvent:
- parestezii - senzatie de raceala a zonei respective
- hipotonie in zonele afectate.

In cazurile severe pot aparea ulcere recidivante ale membrelor inferioare. Coloratia vinetie,
marmorata este caracteristica pentru livedo reticularis. La nivelul arterelor periferice, pulsul este
normal.

Extremitatile membrelor interesate, atat ale membrele superioare cat si ale membrelor
inferioare pot fi reci cu transpiratii abundente.Masura generala recomandata consta in evitarea
expunerii la frig. Tratamentul medicamentos indicat este cel cu vasodilatatoare, care nu sunt insa
folosite de rutina.In cele mai mule cazuri, livedo reticularis este o afectiune benigna, care nu
necesita tratament.La unii pacienti cu afectiuni autoimune in cadrul carora este prezent livedo
reticularis pot fi prezente ulceratii sau gangrene. In aceste cazuri este necesara tratarea bolii de
fond.
Acrocianoza-cianoza mainilor si a picioarelor

Acrocianoza este o tulburare spastic, vasomotori, caractarizata prin cianoza permanenta,

nedureroasa, simetrica a mainilor , uneori a gambelor. Boala apare indeosebi la femeile tinere cu
deficite endocrine, etiologia fiind necunoscuta. Regiunile afectate sunt cianotice, reci si umede
Tulburarile sunt accentuate de frig si atenuate de caldura. Tratament: psihoterapie,
lamurirea bolnavului ca afectiunea este fara importanta vitala; evitarea frigului si sedativelor,
kinetoterapie, horomonoterapie. Medicatia vasodilatatoare poate da uneori rezultate. In cazuri
severe se recomanda simpatectomie
Acrocianoza este o afectiune rara, caracterizata prin modificari tegumentare simetrice la
nivelul mainilor si picioarelor si, in mai mica masura, la nivelul antebratelor si gambelor.Aceasta
afectiune se caracterizeaza prin vasoconstrictie arteriolara combinata cu dilatarea plexului venos
subpapilar al pielii, prin care sangele neoxigenat circula lent. Se agraveaza in perioadele reci, dar
nu dispare complet nici in anotimpurile calde.Acrocianoza este prezenta la ambele sexe, este mai
frecventa insa la adolescenti si in jurul varstei de 20 de ani si se amelioreaza odata cu inaintarea
in varsta sau in timpul sarcinii.Pacientul se prezinta la medic cu urmatoarele simptome:
- extremitati reci
- transpiratii
- edeme discrete
- zonele afectate au o coloratie cianotica.
Pacientul nu prezinta dureri, nu are leziuni trofice sau invaliditate, iar pulsul de la nivelul
arterelor periferice este prezent.In perioadele reci se recomanda purtarea unei imbracaminti
adecvate.
Eritromelalgia (eritemalgia)

Eritromelalgia este o tulburare vasodilatatorie paroxistica bilaterala, de cauza

necunoscuta (idiopatica). Este o boala vasculara caracterizata prin accese paroxistice, dureroase
de vasodilatatie la nivelul extremitatilor. Apare in accese declansate de caldura sau de efort si
dureaza minute/ore

Simptomele principale:

- roseata

-eritem

-dureri vii (cu caracter de arsura pulsatila)

-hipertermie

Eritromelalgia idiopatica (primara) se intalneste de regula la persoanele aparent

sanatoase, rareori la copii, afectand in mod egal ambele sexe.
 Eritromelalgia, forma secundara se intalneste la pacientii cu urmatoarele afectiuni:
- policitemia vera (boala mieloproliferativa idiopatica cronica, manifestata printr-o crestere a
concentratiei hemoglobinei si a masei eritrocitare)
- hipertensiune arteriala
- guta
- boli neurologice.
De obicei, eritromelalgia se manifesta cu durere bilaterala avand caracter de arsura, care
dureaza minute sau ore. La inceput eritromelalgia afecteaza zone circumscrise la nivelul
palmelor si a picioarelor (plantelor). Ulterior, pe masura ce afectiunea progreseaza intereseaza
intreaga extremitate (mana sau piciorul). Accesele apar mai ales noaptea, cand extremitatile se
incalzesc in asternut sau ca raspuns la stimulii ce produc vasodilatatie. Acestia pot fi:
- cresterea temperaturii ambientale
- exercitiile fizice
- efortul fizic sustinut.
Accesele de eritromelalgie pot fi insotite de eritem (roseata) local sau cianoza (invinetire)
si de cresterea temperaturii locale.
Manifestarile sunt ameliorate prin mentinerea in pozitie ridicata a extremitatii afectate
sau racirea zonei interesate.
Intre accesele de eritromelalgie, examinarea clinica nu depisteaza modificari ale
tegumentelor extremitatilor. De regula, accesele debuteaza sub forma unor dureri tipice, insotite
de eritem si hipertermie (caldura) locala, pulsatii arteriale ample si transpiratii intense.

Tratamentul consta in evitarea caldurii, analgetice (acid acetilsalicilic, algocalmin ) in

crize. Tratamentul etiologic in formele cu etiologie cunoscuta.
Tratamentul in eritromelalgia primara, idiopatica (de cauza necunoscuta) consta in administrarea
de aspirina, in doze de 650 mg la 4-6 ore, care poate scadea intensitatea manifestarilor. Se
recomanda ca pacientul sa evite mediile calduroase. In cazurile severe, daca tratamentul medical
nu are efecte benefice, poate fi necesara pentru calmarea durerii sectionarea nervilor periferici.
Trebuie retinut, faptul ca eritromelalgia primara, forma idiopatica este intotdeauna benigna.
Bibliografie

1. Kurklinsky AK, Miller VM, Rooke TW. "Acrocyanosis: The Flying

Dutchman." Vascular Medicine 2011 Aug;16(4):288-301
2. Olin, J.W. (2004). Other peripheral arterial diseases. In L. Goldman & D. Ausiello
(Eds.), Cecil Textbook of Medicine, 22nd Edition. (Vol 1, pp. 475). Philadelphia: WB
Saunders ISBN 0-7216-9653-8
3. Creager, M.A. & Dzau, V.J. (2005). Vascular diseases of the extremities. In D.L.
Kasper, A.S. Fauci, D.L. Longo, E. Braunwald, S.L. Hauser, & J.L Jameson
(Eds.), Harrison's Prins of Internal Medicine (16th ed., pp. 1490). New York: McGraw-
Hill ISBN 0-07-140235-7
4. (2006). Peripheral vascular disorders. In R.S. Porter, T.V. Jones, & M.H. Beer
(Eds.), Merck Manual of Diagnosis and Therapy (18th ed., ch. 212). New York: Wiley,
John & Sons ISBN 0-911910-18-2
5. Guyton, A.C. & Hall, J.E. (2006) Textbook of Medical Physiology (11th ed.)
Philadelphia: Elsevier Saunder ISBN 0-7216-0240-1
6. Carpenter, PK; Morris, D (1990). "Association of acrocyanosis with Asperger's
syndrome". Journal of Mental Deficiency Research. 34 (1): 87–90. doi:10.1111/j.1365-
2788.1990.tb01519.x. PMID 2325122.
7. Karakara, I.; Aydoğan, M.; Coşkun, A.; Gökalp, A.S. (2003). "Acrocyanosis as a side
effect of tricyclic antidepressants: A case report". The Turkish Journal of
Pediatrics. 45 (2): 155–57. PMID 12921305.
8. Carpentier, P.H. (1998). "Definition and Epidemiology of Vascular
Acrosyndromes". Rev Prat. 48 (15): 1641–6. PMID 9814064.
9. Abou-Diab, Jane; Moubayed, Dina; Taddeo, Danielle; Jamoulle, Olivier; Stheneur,
Chantal (2018). "Acrocyanosis Presentation in Postural Orthostatic Tachycardia
Syndrome". International Journal of Clinical Pediatrics. 7 (1–2): 13–
16. doi:10.14740/ijcp293w. ISSN 1927-1255.
10. Raj, Satish R. (2006-04-01). "The Postural Tachycardia Syndrome (POTS):
pathophysiology, diagnosis & management". Indian Pacing and Electrophysiology
Journal. 6 (2): 84–99. ISSN 0972-6292. PMC 1501099. PMID 16943900.
11. Engle, W.A. & Boyle, D.W. (2005). Delivery room management and transitional care. In
L.M. Osborn, T.G. DeWitt, L.R. First, & J.A. Zenel (Eds.), Pediatrics (pp. 1250-61).
Philadelphia: Elsevier Mosby ISBN 0-323-01199-3
12. "Skin Color Changes in the Newborn". Saint Luke's Health System. Retrieved 2020-04-
08.
13. Layzer RB. Hot feet: erythromelalgia and related disorders. J Child Neurol. 2001;16:199-
202.
14. Tarach JS, Nowicka-Tarach BM. Erythromelalgia- a thrombotic complication in chronic
myeloproliferative disorders. Med Sci Monit. 2000;6:204-08.
15. Cohen JS. Erythromelalgia: New theories and new therapies. J Am Acad Dermatol.
2000;43:841-47.
16. Davis, MD, Rooke T. Erythromelalgia. Curr Treat Options Cardiovasc Med. 2002;4:207-
22.
17. Mork C, Kalgaard OM, Kvernebo K. Impaired neurogenic control of skin perfusion in
erythromelalgia. J Invest Dermatol. 2002;118:699-703.
18. Cohen JS. High-dose oral magnesium treatment of chronic, intractable erythromelalgia.
Ann Pharmacother. 2002;36:255-60.
19. Drenth JP, Finley WH, Breedveld GJ, et al. The primary erythromelalgia-susceptibility
gene is located on chromosome 2q31-32. Am J Hum Genet. 2001;68:1277-82.
20. Mork C, Asker CL, Salerud EG, et al. Microvascular arteriovenous shunting is a probable
pathogenic mechanism in erythromelalgia. J Invest Dermatol. 2000;114:643-46.
21. Davis MD, O’Fallon WM, Rogers RS 3rd , et al. Natural history of erythromelalgia:
presentation and outcome in 168 patients. Arch Dermatol. 2000;136:330-36.
22. "What Is Raynaud's?". NHLBI. 21 March 2014. Archived from the original on 4 October
2016. Retrieved 1 October 2016.
23. "What Are the Signs and Symptoms of Raynaud's?". NHLBI. 21 March
2014. Archived from the original on 5 October 2016. Retrieved 1 October 2016.
24. Wigley, FM; Flavahan, NA (11 August 2016). "Raynaud's Phenomenon". The New
England Journal of Medicine. 375 (6): 556–
65. doi:10.1056/nejmra1507638. PMID 27509103.
25. "Who Is at Risk for Raynaud's?". NHLBI. 21 March 2014. Archived from the original on 5
October 2016. Retrieved 1 October 2016.
26. ^ Barker, Roger A. (2005). The A-Z of Neurological Practice: A Guide to Clinical
Neurology. Cambridge University Press. p. 728. ISBN 9780521629607. Archived from
the original on 24 April 2017.
27. ^ "What Causes Raynaud's?". NHLBI. 21 March 2014. Archived from the original on 4
October 2016. Retrieved 1 October 2016.
28. ^ Holmen OL, Backe B (2009). "An underdiagnosed cause of nipple pain presented on a
camera phone". BMJ. 339: b2553. doi:10.1136/bmj.b2553. S2CID 71701101.
29. ^ Pistorius MA, Planchon B, Schott JJ, Lemarec H (February 2006). "[Heredity and
genetic aspects of Raynaud's disease]". Journal des Maladies Vasculaires (in
French). 31 (1): 10–5. doi:10.1016/S0398-0499(06)76512-X. PMID 16609626.
30. ^ Wigley, Fredrick M.; Flavahan, Nicholas A. (10 August 2016). "Raynaud's
Phenomenon". New England Journal of Medicine. 375 (6): 556–
565. doi:10.1056/nejmra1507638. PMID 27509103.
31. ^ Gayraud M (January 2007). "Raynaud's phenomenon". Joint, Bone, Spine. 74 (1): e1–
8. doi:10.1016/j.jbspin.2006.07.002. PMID 17218139.
32. ^ Goldman W, Seltzer R, Reuman P (2008). "Association between treatment with central
nervous system stimulants and Raynaud's syndrome in children: A retrospective case–
control study of rheumatology patients". Arthritis & Rheumatism. 58 (2): 563–
566. doi:10.1002/art.23301. PMID 18240233.
33. ^ "Raynaud's disease Treatments and drugs - Mayo
Clinic". www.mayoclinic.org. Archived from the original on 12 December 2015.
Retrieved 13 December 2015.
34. ^ Berlin AL, Pehr K (March 2004). "Coexistence of erythromelalgia and Raynaud's
phenomenon". Journal of the American Academy of Dermatology. 50 (3): 456–
60. doi:10.1016/S0190-9622(03)02121-2. PMID 14988692.
35. ^ Priollet P (October 1998). "[Raynaud's phenomena: diagnostic and treatment
study]". La Revue du Praticien (in French). 48 (15): 1659–64. PMID 9814067.
36. ^ Belch, Jill; Carlizza, Anita; Carpentier, Patrick H.; Constans, Joel; Khan, Faisel;
Wautrecht, Jean-Claude; Visona, Adriana; Heiss, Christian; Brodeman, Marianne;
Pécsvárady, Zsolt; Roztocil, Karel (12 September 2017). "ESVM guidelines – the
diagnosis and management of Raynaud's phenomenon". Vasa. 46 (6): 413–
423. doi:10.1024/0301-1526/a000661. ISSN 0301-1526. PMID 28895508.
37. ^ Anderson ME, Moore TL, Lunt M, Herrick AL (March 2007). "The 'distal-dorsal
difference': a thermographic parameter by which to differentiate between primary and
secondary Raynaud's phenomenon". Rheumatology. 46 (3): 533–
8. doi:10.1093/rheumatology/kel330. PMID 17018538.
38. ^ Brennan P, Silman A, Black C (May 1993). "Validity and reliability of three methods
used in the diagnosis of Raynaud's phenomenon. The UK Scleroderma Study
Group". British Journal of Rheumatology. 32 (5): 357–
361. doi:10.1093/rheumatology/32.5.357. PMID 8495253.
39. ^ Wigley FM (September 2002). "Clinical Practice.Raynaud's phenomenon". New
England Journal of Medicine. 347 (13): 1001–
1008. doi:10.1056/nejmcp013013. PMID 12324557.
40. ^ LeRoy EC, Medsger TA (September–October 1992). "Raynaud's phenomenon: a
proposal for classification". Clinical and Experimental Rheumatology. 10 (5): 485–
488. PMID 1458701.
41. ^ Maricq HR, Weinrich MC (March 1998). "Diagnosis of Raynaud's phenomenon
assisted by color charts". Journal of Rheumatology. 15 (3): 454–459. PMID 3379622.
42. ^ Jump up to:a b Maverakis E, Patel F, Kronenberg D (2014). "International consensus
criteria for the diagnosis of Raynaud's phenomenon". Journal of Autoimmunity. 48–49:
60–5. doi:10.1016/j.jaut.2014.01.020. PMC 4018202. PMID 24491823.
43. ^ Jump up to:a b c d e f g h Mikuls, Ted R; Canella, Amy C; Moore, Gerald F; Erickson, Alan
R; Thiele, Geoffery M; O'Dell, James R (2013). "Connective Tissue
Diseases". Rheumatology. London: Manson Publishing. p. 117. ISBN 978-1-84076-173-
3.
44. ^ Smith CR, Rodeheffer RJ (January 1985). "Raynaud's phenomenon: pathophysiologic
features and treatment with calcium-channel blockers". The American Journal of
Cardiology. 55 (3): 154B–157B. doi:10.1016/0002-9149(85)90625-3. PMID 3881908.
45. ^ Ennis, Holly; Hughes, Michael; Anderson, Marina E.; Wilkinson, Jack; Herrick, Ariane
L. (25 February 2016). "Calcium channel blockers for primary Raynaud's
phenomenon". The Cochrane Database of Systematic Reviews. 2:
CD002069. doi:10.1002/14651858.CD002069.pub5. ISSN 1469-
493X. PMC 7065590. PMID 26914257.
46. ^ Rirash, Fadumo; Tingey, Paul C; Harding, Sarah E; Maxwell, Lara J; Tanjong
Ghogomu, Elizabeth; Wells, George A; Tugwell, Peter; Pope, Janet (13 December
2017). "Calcium channel blockers for primary and secondary Raynaud's
phenomenon". Cochrane Database of Systematic Reviews. 12:
CD000467. doi:10.1002/14651858.cd000467.pub2. ISSN 1465-
1858. PMC 6486273. PMID 29237099.
47. ^ Harding, Sarah E; Tingey, Paul C; Pope, Janet; Fenlon, D; Furst, Dan; Shea, Beverley;
Silman, Alan; Thompson, A; Wells, George A (27 April 1998). "Prazosin for Raynaud's
 phenomenon in progressive systemic sclerosis". Cochrane Database of Systematic
Reviews (2): CD000956. doi:10.1002/14651858.cd000956. ISSN 1465-
1858. PMC 7032637. PMID 10796398.
48. ^ Pancera P, Sansone S, Secchi S, Covi G, Lechi A (November 1997). "The effects of
thromboxane A2 inhibition (picotamide) and angiotensin II receptor blockade (losartan)
in primary Raynaud's phenomenon". Journal of Internal Medicine. 242 (5): 373–
6. doi:10.1046/j.1365-2796.1997.00219.x. PMID 9408065. S2CID 2052430.
49. ^ Dziadzio M, Denton CP, Smith R, et al. (December 1999). "Losartan therapy for
Raynaud's phenomenon and scleroderma: clinical and biochemical findings in a fifteen-
week, randomized, parallel-group, controlled trial". Arthritis and Rheumatism. Elsevier
Saunergic blockers such as prazosin can be used to control Raynaud's vasospasms
under supervision of a health care provider. 42 (12): 2646–55. doi:10.1002/1529-
0131(199912)42:12<2646::AID-ANR21>3.0.CO;2-T. PMID 10616013.
50. ^ Waldo R (March 1979). "Prazosin relieves Raynaud's vasospasm". JAMA. 241 (10):
1037. doi:10.1001/jama.241.10.1037. PMID 762741.
51. ^ Linnemann B, Erbe M (2016). "Raynaud's phenomenon and digital ischaemia –
pharmacologic approach and alternative treatment options". VASA. 45 (3): 201–
12. doi:10.1024/0301-1526/a000526. PMID 27129065. Phosphodiesterase inhibitors
(e.g., sildenafil) can also improve [Raynaud's phenomenon] symptoms and ulcer healing
52. ^ Wang WH, Lai CS, Chang KP, et al. (October 2006). "Peripheral sympathectomy for
Raynaud's phenomenon: a salvage procedure". The Kaohsiung Journal of Medical
Sciences. 22 (10): 491–9. doi:10.1016/S1607-551X(09)70343-2. PMID 17098681.
53. ^ Neumeister MW, Chambers CB, Herron MS, et al. (July 2009). "Botox therapy for
ischemic digits". Plastic and Reconstructive Surgery. 124 (1): 191–
201. doi:10.1097/PRS.0b013e3181a80576. PMID 19568080. S2CID 26698472.
54. ^ Van Beek AL, Lim PK, Gear AJ, Pritzker MR (January 2007). "Management of
vasospastic disorders with botulinum toxin A". Plastic and Reconstructive
Surgery. 119 (1): 217–
26. doi:10.1097/01.prs.0000244860.00674.57. PMID 17255677. S2CID 8696332.
55. ^ "Raynaud Phenomenon: Practice Essentials, Pathophysiology, Etiology". 6 December
2017.