Maistru Elena Raluca

AMG IV, seria B, grupa 14

Boala Raynaud

Boala Raynaud (numită și fenomenul Raynaud sau sindromul Raynaud) poartă numele
medicului francez, Maurice Raynaud, care a descris-o prima dată.
Fenomenul Raynaud reprezintă manifestarea clinică a unui răspuns vascular exagerat,
declanșat brusc de expunerea la frig sau de un stres emoțional. Este caracterizat printr-un acces
ce presupune modificarea culorii și temperaturii extremităților, însoțită de parestezii (amorțeli) și
durere. Fenomenul lui Raynaud este întreruperea pe termen scurt a fluxului sanguin la
extremități, cum ar fi degetele și degetele de la picioare. Zonele afectate de ischemie acuta ale
pacientilor cu sindrom Raynaud sunt reprezentate mai ales de catre degetele de la maini, insa
manifestarile pot interesa si extremitatile distale ale membrelor inferioare, urechile, nasul sau
buzele si in cazuri rare, organele interne (creier, cord, plaman, rinichi). Fenomenul Raynaud
poate fi un semn al unei tulburări autoimune subiacente, cum ar fi sclerodermia sau lupusul, fiind
importanta adresarea medicului pentru diagnostic.

Factorii de risc:
Pentru Raynaud primar:
 Sexul. Afecțiunea afectează mai multe femei decât bărbați.
 Vârsta. Deși oricine poate dezvolta afecțiunea, boala Raynaud primară începe adesea
între 15 și 30 de ani.
 Climatul. Boala este, de asemenea, mai frecventă la persoanele care trăiesc în climate mai
reci.
 Istoricul familial. A avea un părinte, un frate sau un copil cu boală pare să crească riscul
de Raynaud primar.
Pentru Raynaud secundar:
 Anumite boli. Acestea includ afecțiuni precum sclerodermia și lupusul.
 Anumite locuri de muncă. Acestea includ locuri de muncă care provoacă traume repetate,
cum ar fi folosirea de instrumente care vibrează.
 Anumite substante. Aceasta include fumatul, administrarea de medicamente care
afectează vasele de sânge și utilizarea anumitor substanțe chimice, cum ar fi clorura de
vinil.
Maistru Elena Raluca
AMG IV, seria B, grupa 14

Cauze:
Afectiunile reumatologice si bolile autoimune: sclerodermie, boala mixta de tesut conjunctiv,
lupus eritematos sistemic LES, artrita reumatoida, sindrom antifosfolipidic, vasculite sistemice,
sindromul Sjögren;
 Obstructie vasculara determinata de ateroscleroza, tromboza, embolii, microangiopatie
diabetica, compresiuni externe;
 Afectiuni endocrine si tulburari metabolice: hipotiroidism, feocromocitom, sindrom
carcinoid;
 Procese tumorale maligne;
 Administrarea terapiilor medicamentoase cu beta blocante neselective, cyclosporina,
mynociclina, interferon, estro progestative;
 Prezenta proteinelor anormale in sange: crioglobuline, paraproteine, policitemie vera,
aglutinine la rece;
 Infectii virale cu virusuri hepatice B si C, citomegalovirus, parvovirus B19.

Simptome:
În timpul unui atac al bolii Raynaud, zonele afectate ale pielii devin de obicei mai întâi
palide. Apoi, adesea își schimbă culoarea și se simt reci și amorțite. Când pielea se încălzește și
fluxul de sânge se îmbunătățește, zonele afectate își pot schimba din nou culoarea, pot pulsa,
furnică sau se umfla.
In anumite situatii pot aparea ulceratii ale pulpei degetelor si cicatrizare in special dupa
atacuri ischemice prelungite si severe la nivelul extremitatilor distale de la maini si picioare.
Afectarea diferitelor organe si sisteme in cadrul sindromului Raynaud poate determina
aparitia dispneei de efort, anginei pectorale, sincopei (pierderea constientei) sau migrenei in
functie de teritoriul in care se manifesta ischemia-plaman, cord, creier.
Fenomenul Raynaud poate fi primar sau secundar (asociat cu alte afecţiuni).

Fenomenul Raynaud primar (denumit în acest caz şi boală Raynaud) atunci când nu
este găsită cauza fenomenului Raynaud. Apare mai frecvent la femei. În marea majoritate a
cazurilor debutul este în jurul vârstei de 15-25 ani, iar pacienții au în familie rude cu astfel de
manifestări. Totuși, în 25% din cazuri, debutul fenomenului Raynaud primar apare la persoane
de peste 40 ani. Încadrarea unui pacient ca având fenomen Raynaud primar este echivalentă cu
absenţa unei cauze ce ar putea fi responsabilă de apariția acestuia și lipsa detectării oricăror
modificări patologice până la momentul respectiv. Este recomandată monitorizarea pacienţilor cu
Maistru Elena Raluca
AMG IV, seria B, grupa 14

fenomen Raynaud primar în vederea depistării precoce a unor semne și simptome sugestive
pentru o boală de ţesut conjunctiv. Fenomenul Raynaud primar are un impact minim asupra vieţii
pacientului, determinând disconfort la expunerea la rece și progresând lent de-a lungul anilor, în
timp ce fenomenul Raynaud secundar poate avea complicaţii invalidante.
Fenomenul Raynaud secundar apare în asociere cu:
 boli de țesut conjunctiv (scleroza sistemică în principal, dar și polimiozita,
dermatomiozita, lupus eritemos sistemic, boala mixtă de țesut conjunctiv, vasculitele)
 secundar administrării unor medicamente (betablocante, medicația antineoplazică)
 secundar practicării unor profesii ce presupun vibrații repetitive asupra mâinilor (de
exemplu cei care lucrează cu ciocan pneumatic)
 boli hematologice (crioglobulinemie, paraproteinemie)

Diagnostic:
Diagnosticul sindromului Raynaud este stabilit cu ajutorul anamnezei, examenului clinic
al pacientului si al informatiilor obtinute dupa efectuarea de analize medicale reprezentate de:
hemoleucograma, markeri inflamatori, electroforeza proteinelor serice, imunoglobuline, factor
reumatoid, anticorpi antinucleari ANA sau anti peptide citrulinate, crioglobuline, determinare de
hormoni, coagulograma.
Investigatiile imagistice radiologice si ecografice alaturi de capilaroscopia periunghiala pot
identifica anomalii ale vaselor mici de sange specifice bolilor de colagen care determina
manifestarile caracteristice sindromului Raynaud.

Tratament:
Tratamentul nemedicamentos cuprinde recomandari cu privire la evitarea activitatilor
care predispun pacientul la atacurile de ischemie periferica si se refera la protejarea
extremitatilor cu manusi si sosete calduroase pe durata expunerii la frig, evitarea contactului cu
apa rece, consumului de cofeina si bauturi reci, a stresului si renuntarea la fumat.
Terapia medicamentoasa va fi initiata in situatia in care metodele de preventie enumerate
anterior nu amelioreaza simptomatologia clinica a sindromului Raynaud si consta in
administrarea de vasodilatatoare, blocante ale canalelor de calciu, inhibitori ai enzimei de
conversie si agonisti ai serotoninei. Prostaglandinele si inhibitorii de endotelina sunt terapii
rezervate cazurilor cu evolutie severa in timp ce debridarea chirurgicala se aplica in cazul
leziunilor necrotice datorate ischemiei periferice prelungite.
Maistru Elena Raluca
AMG IV, seria B, grupa 14

Biblografie:
 https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/raynauds-disease/symptoms-causes/syc-
20363571
 https://www.doc.ro/sanatate/fenomenul-raynaud-ce-este-si-pe-cine-poate-afecta
 https://www.medicover.ro/despre-sanatate/sindrom-raynaud-simptome-diagnostic-si-
tratament,758,n,295
 https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/sindromul-raynaud