TRAUMATISMELE VASCULARE

Proiect realizat de:

• Turtușan Elena-Diana
Anul III - Seria B – Grupa 14
Disciplina: Chirurgie Vasculară
 Sunt urgențe chirurgicale, care amenință prognosticul funcțional sau pe cel vital.
Vasele sanguine pot fi afectate prin:
• traumatism penetrant → ex. plagă prin
înjunghiere sau împuşcare;
• contuzie → cel mai frecvent prin
fractura oaselor lungi;
• în timpul intervenţiilor chirurgicale →
prin expunerea altor structuri adiacente
acestora.

În accidentele de circulaţie sau precipitări, vasele sanguine pot fi afectate prin procesul de
decelerare sau accelerare subită.

Mecanisme:
-direct: leziunea arterială se produce prin acțiunea unui agent unic traumatic din exterior
-indirect - leziunea este secundară unei leziuni osteoarticulare de proximitate (fractură,
luxație a genunchiului, pentru leziunea de arteră poplitee)
- leziune secundară accelerației/deccelerației (istmul aortic)

Deşi pacienţii cu traumatisme vasculare arteriale pot avea senme evidente, precum
hemoragia sau absenţa pulsului distal, manifestările clinice sunt deseori subtile. Hemoragia poate
fi ocultă, ascunsă în ţesuturi moi sau intracavitar.

Alte manifestări morfopatologice/fiziopatologice asociate traumatismelor vasculare pot fi:

• fistulele arterio-venoase (asociate cu triluri sau sufluri);

• deficite neurologice sau parestezii (compresia nervului de către hematomul
adiacent);
• deficite de organ care reflectă ischemia (ex.accidentul vascular cerebral ischemic
prin traumatism vascular carotidian).

Se consideră frecvent, în mod eronat, că pacientul cu traumatism vascular trebuie să prezinte

un puls distal diminuat sau absent; cu toate acestea, pulsul distal diminuat sau absent apare doar
dacă traumatismul restricţionează fluxul sanguin la nivelul arterei lezate.
 Diagnosticul şi tratamentul imediat al
traumatismelor vasculare sunt necesare pentru a evita
şocul hipovolemic şi a restaura circulaţia arterială a
extremităţii sau organului afectat.

Dacă nu se pune un diagnostic adecvat la

examinarea iniţială, complicaţiile ulterioare pot fi
mult mai dificil de tratat. Ecografia Doppler Vascular

Complicaţiile tardive includ:

• pseudoanevrismele;
• fistulele arteriovenoase de mare volum cu insuficientă cardiacă secundară prin
suprasolicitare de volum;
• tromboza arterială secundară leziunilor intimale netratate.

Când există suspiciunea de traumatism

vascular, examinările paraclinice sunt necesare
deoarece examenul clinic nu reuşeşte întotdeauna să
pună un diagnostic precis al localizării şi extinderii
afectării vasculare.
Dacă pacientul are un indice gleznă-braţ (IGB)
de 1, cu o extremitate viabilă, atunci diagnosticul de
traumatism vascular este improbabil, iar vasele
sanguine adiacente injuriei pot fi examinate în
Indicele Gleznă-Braţ
continuare prin Doppler vascular şi ecografie de
părţi moi.

Dacă membrul este ischemic, este indicată arteriografia cu substanţă de contrast. Aceasta
este contraindicată dacă amânarea tratamentului imediat poate pune în pericol viabilitatea
membrului sau organului traumatizat.
 În cazul rănilor prin împuşcare, energia degajată de proiectil
poate leza vasele sanguine, chiar dacă acestea nu se află pe
traiectoria direcă a proiectilului.

În anumite tipuri de contuzie (în mod special în luxaţia de cot

sau genunchi) traumatismul vascular apare foarte frecvent, de aceea
este precaut să investigăm vasele sanguine prin arteriografie şi/ sau
ecografie şi Doppler vascular, chiar dacă semnele de traumatism
vascular nu sunt evidente.

Deşi efectele traumatismelor vasculare venoase nu sunt atât de severe ca în traumatismele

arteriale, leziunea venoasă trebuie luată în considerare la pacienţii cu pierdere sangiună evidentă
şi absenţa leziunilor arteriale pe arteriografie.

Venografia prin rezonanţă magnetică poate confirma şi localiza injuria venoasă, dar uneori
intervenţia chirurgicală şi hemostaza direcă imediată pot fi benefice pentru pacient.

Tehnicile chirurgicale adresate traumatismelor vasculare pot varia de la simpla ligatură a

vaselor sanguine mici sau sutura laterală, până la interpoziţie sau bypass arterial, preferabil cu venă
safenă internă recoltată dintr-o zonă netraumatizată, pentru că acest tip de material are o rată de
patenţă la distanţă mai mare şi o mai mare rezistenţă la infecţii, chiar dacă zona traumatizată este
contaminată.

Când atât artera cât şi vena sunt afectate de traumatism, repararea ambelor vase are ca efect
o rată mai mare de succes în ceea ce priveşte viabilitatea membrului.
 BIBLIOGRAFIE

1. Lawrence F.P., Chirurgie Generală Şi Specialităţi Chirurgicale Ediţia a 6-a, Editura

Hipocrate, 2021; pag 567
2. https://ro.scribd.com/doc/73768806/TRAUMATISMELE-VASCULARE#