CAPITOLUL IV

METODOLOGIA B.I.R.D. DE EVALUARE A

EFICIENTEI ECONOMICE A INVESTITIILOR
DE CAPITAL

În scopul sprijinirii si stimularii economice a diferitelor

tari, în special a celor în curs de dezvoltare, colectivitatea
internationala si-a creat o institutie financiara adecvata care
poarta denumirea de Banca Mondiala. Pe diferite segmente
de activitate, aceasta institutie financiara si-a constituit
organisme specializate care contribuie direct cu fonduri
valutare, asistenta tehnica de nivel înalt, transferuri de
tehnologii performante etc., la impulsionarea cresterii
economice a tarilor care au nevoie de un asemenea sprijin.
Banca Internationala pentru Reconstructie si
Dezvoltare (B.I.R.D.), principala institutie ce face parte din
Grupul Bancii Mondiale, acorda credite numai pentru
obiective concrete de investitii si numai pentru acelea care se
justifica a avea suport extern, deci pentru acele obiective
care prezinta o înalta eficienta economica.
Caracterizarea eficientei economice a obiectivelor ce
vor fi creditate se face printr-un sistem de indicatori elaborat
special pentru acest scop. Acest sistem de indicatori a fost
generalizat, el fiind adoptat de aproape toate marile banci
finantatoare de investitii.
Aceasta metodologie prezinta o serie de cerin te
specifice ce sunt utilizate la elaborarea studiilor de
fezabilitate.
 4.1. Indicatorii B.I.R.D. si modul de calcul

1. Angajamentul de capital
Acest indicator exprima costurile totale initiale de
investitii, pentru construirea capacitatilor de productie
proiectate si a costurilor ulterioare punerii în functiune,
pentru exploatarea acestora, exclusiv amortismentul,
exprimate în valoare actuala, la un moment de referinta care
este, de regula, cel al începerii lucrarilor de investitii (m 0).
Angajamentul de capital se determina cu ajutorul relatiei:
d +De 1
Km m0 m0
ta = I ta + C ta = ∑ (I h + C h ) ⋅
0

h =1 (1 + a)h
m
în care: K ta0 = angajamentul total de capital actualizat la
momentul m 0;
Im
ta = investitiile totale actualizate la momentul m 0;
0

m
C ta0 = costurile totale actualizate la momentul m0;
I h = investitiile anuale;
Ch = costurile anuale;
a = coeficientul de actualizare;
d = durata de executie a lucrarilor;
De = durata eficienta de functionare a obiectivului.
În general, se urmareste minimizarea angajamentului
de capital la un nivel dat al capacitatii de productie, de
venituri totale si avantaje economice totale.
Acest indicator se recomanda a se folosi drept criteriu
de alegere a variantelor la proiectele de investitii realizate în
domenii de interes public, finantate de la bugetul statului.
Un alt indicator pentru evaluarea proiectelor de
realizare a cladirilor si constructiilor speciale, respectiv pentru
alegerea variantelor de proiecte dupa criteriul costurilor
eficiente, este indicatorul costul global (Cg). Acesta exprima
valoarea actuala a costurilor initiale de investitii si a costurilor
ulterioare de exploatare a cladirilor si constructiilor si de
mentenanta, pe perioada de viata economica a proiectului,
sau pe o durata convenita de timp.
Variantele de proiect care se compara trebuie sa
asigure performante calitative, de utilitate, confort, siguranta
în exploatare, protectie a mediului, etc., egale.

2. Raportul dintre veniturile to tale actualizate si

costurile totale actualizate
Acest indicator prezinta o mare importanta privind
alegerea variantei optime de investitii. La evaluarea
proiectelor de investitii, înca de la începutul pregatirii deciziei,
se acorda o mare importanta calculului si analizei raportului
venituri/ costuri pe variante de proiecte si alternative.
Aceasta metoda de comparare a veniturilor cu costurile are
ca scop stabilirea legaturii dintre acesti doi parametri ai
proiectului, ceea ce este foarte important pentru masurarea
eficientei, dar si din punct de vedere al posibilitatilor de a
asigura fondurile necesare finantarii, mai ales a celor în
valuta.
Cu ajutorul acestui indicator se obtin informatii ce vor
permite sa se identifice variantele si alternativele
avantajoase, convenabile din punct de vedere al asigurarii
veniturilor dorite si sa se raspunda si la alte întrebari pe care
le ridica adoptarea deciziei.
Analiza venituri-costuri se bazeaza pe evaluarea
raportului si diferentei absolute dintre veniturile totale
actualizate (V ta) si costurile totale actualizate reprezentate
prin capitalul angajat actualizat (Kta).
 d+ D e 1
V ta = ∑ Vh
h =1 (1 + a) h
1
K ta = ∑ (I h + C h )
d +D e

h =1 (1 + a)h

Notam cu δ raportul venituri-costuri, adica δ = V/K.

Vta = venituri totale actualizate;
Vh = venitul anual;
Kta = capitalul angajat actualizat;
Ih = investitia anuala;
Ch = costuri anuale;
a = rata de actualizare.

Se disting urmatoarele situatii:

V V
- δ = t = 1 sau δ a = ta = 1 : în acest caz proiectul de
Kt K ta
investitii nu produce nici avantaje nici pierderi, deci
investitorul nu câstiga nimic.
V
- δ a = ta <1: în aceasta situatie proiectul produce
K ta
pierderi, costurile nu se recupereaza ceea ce conduce la
ideea renuntarii la acesta si plasarea fondurilor de
investitii în alte proiecte rentabile.
V
- δa = ta >1: acest rezultat exprima faptul ca proiectul
K ta
este eficient, acceptabil si se poate continua analiza
dinamica, cu ajutorul altor indicatori ai eficientei
investitiilor.
 Trebuie retinut, însa, ca raportul V ta/Kta este sensibil la
marimea ratei de actualizare, de aceea aceasta trebuie
aleasa corect pentru a evita fie acceptarea de proiecte
neeficiente, fie respingerea unor proiecte rentabile.
Astfel:
- cu cât marimea ratei de actualizare este mai mica (a à
0), cu atât creste valoarea raportului venituri-costuri si a
avantajului net;
- pe masura ce creste marimea ratei de actualizare folosite
în calcule, raportul venituri- costuri si marimea absoluta a
avantajului economic net scad.
Se considera ca fiind cea mai eficienta acea varianta
sau acel proiect care asigura o valoare maxima a raportului
dintre veniturile totale actualizate si costurile totale
actualizate, adica:
V
δ = ta → max
K ta
Metoda de analiza venituri-costuri poate conduce la
ideea de a folosi drept criteriu de optimizare pentru
formularea optiunilor, a avantajului economic net maxim:

max (AN ta ) = max (Vta − K ta ) ,

AN ta = avantajul net total actualizat.
Aceasta problema se poate rezolva atât grafic, cât si
analitic.
Raportul venituri-costuri este utilizat de multe ori în
calitate de criteriu de decizie în investitii si corespunde
dorintei firesti a oricarui decident de a maximiza încasarile de
venituri la fiecare unitate a costurilor.
 3. Venitul net actualizat (Valoarea neta actuala
totala, VNA)
Acest indicator caracterizeaza, în valoare absoluta,
aportul de avantaj economic al unui proiect de investitii,
câstigul investitorului pentru capitalul investit în proiectul
respectiv, exprimate fie sub forma de cash - flow în valoare
actuala, fie ca valoare neta actu alizata.
Indicatorul realizeaza compararea între cash flow-ul
total actualizat degajat pe durata de viata economica a unui
proiect sau variante de proiect de investitii (CFta) si efortul
investitional total generat de acel proiect, exprimat în valoare
actuala (Ita).
Este un indicator integral de eficienta a investitiilor,
deoarece momentul de referinta pentru calculul lui este cel al
începerii lucrarilor (m0).
Se disting doua situatii de calcul al acestui indicator:
1. Când durata de realizare a proiectului de investitii, d,
este sub 1 an, iar exploatarea instalatiilor, utilajelor, a
capacitatilor de productie începe în acelasi an, relatia de
calcul este urmatoarea:
D 1
VNA = − I t + ∑ CFh
h =1 (1 + a )h
2. Când durata de executie este mai mare de 1 an:
d 1 d + De 1
VNA = − ∑ I h + ∑ CFh
h= 1 (1 + a) h=1 (1 + a )h
h

în care: VNA = venitul net actualizat;

CF h = cash flow-ul anual;
d = durata de executie a lucrarilor;
De = durata eficienta de functionare a
obiectivului.
Daca VNA > 0, proiectele sau variantele de proiecte
sunt acceptate. Aceasta înseamna ca acel proiect are
capacitatea de a rambursa pe perioada duratei de viata
economica (De) capitalul investit, de a asigura obtinerea unui
anumit volum de valoare neta. Cu cat VNA este mai mare, cu
atât si rentabilitatea este mai mare.
Se prefera proiectele care se cara cterizeaza prin VNA
maxim.
Daca VNA are valoare nula sau negativa, proiectul
este inacceptabil, rentabilitatea sa fiind inferioara ratei de
actualizare.
Acest indicator are si unele dezavantaje:
n ne permite sa constatam daca proiectul de
investitii este sau nu rentabil, dar nu pune în
evidenta importanta relativa, comparativa a
aportului acelui proiect;
n nu permite solutionarea problemelor de decizie de
investitii când durata de viata economica difera de
la un proiect la altul. Pot exista proiecte sau
variante de proiecte care au un volum de VNA
egal, dar durata eficienta de functionare (De) nu
este constanta;
n indicatorul nu tine seama de marimea termenului
de recuperare static sau actualizat;
n marimea lui depinde de marimea ratei de
actualizare folosita în calcule.

4. Indicele de profitabilitate (ip)

Acesta caracterizeaza raportul dintre VNA si fondurile
de investitii care stau la baza proiectului de investitii. Se pot
avea în vedere atât investitiile initiale, cât si valoarea
actualizata a acestora. Astfel:
VNA VNA
ip = ip =
It I ta
 Acest indicator ne permite sa selectam variantele
eficiente de proiect la care ip > 1 si ordonarea acestora dupa
valoarea descrescatoare a indicelui. Cu cât indicele de
profitabilitate este mai mare, cu atât proiectele sunt mai
eficiente, în conditii echivalente, comparabile si din alte
puncte de vedere.
Varianta optima de proiect este aceea în care ip à
maxim.

5. Rata interna de rentabilitate (RIR)

Acest indicator reprezinta acea rata a dobânzii
compuse care, atunci când se foloseste ca rata de actualizare
pentru calculul valorii actuale a fluxurilor de cash flow si de
investitii ale proiectelor, face ca suma valorii actuale a cash
flow-ului sa fie egala cu suma valorii actuale a costurilor de
investitii si, deci, venitul net actualizat sa fie nul, adica:
RIR = a, pentru care VNA = 0
Rata interna de rentabilitate se obtine printr-o
aproximare succesiva; se calculeaza fluxurile de numerar
pentru un numar de rate de actualizare luate arbitrar.
De exemplu, daca fluxul de numerar (VNA) este pozitiv la o
rata de 10% si negativ la o rata de 15%, atunci rata interna
de rentabilitate se va gasi între cele doua marimi.
Pentru stabilirea ei se foloseste metoda interpolarii,
adica aflarea unei valori între o rata minima ce determina un
venit net total actualizat pozitiv (+) si o rata maxima ce
determina un venit net total actualizat negativ (-).
În studii, R.I.R. se poate determina atât grafic, cât si
analitic.
 Pentru determinarea exacta a ratei interne de
rentabilitate se foloseste relatia de mai jos:
VNA ( +)
RIR = a min + (a max − a min ).
VNA ( +) + VNA ( −)
în care: a min, a max - rata mai mica, respectiv rata mai mare de
actualizare folosite pentru calculul VNA; diferenta admisa
între ele trebuie sa fie de maxim 5 puncte procentuale.
Rata interna de rentabilitate este cel mai important
indicator care exprima capacitatea obiectivului de investitii de
a genera profit pe întreaga durata eficienta de functionare.
În economia de piata, rata interna de rentabilitate
este considerata criteriul fundamental pentru acceptarea
proiectelor de investitii si formularea optiunilor.
Se calculeaza un R.I.R. financiar si unul economic.
La proiectele de investitii care se caracterizeaza prin
VNA apropiate, aproximativ egale, se da prioritate proiectului
cu R.I.R. maxim.
Selectarea unui proiect dupa criteriul R.I.R. maxim
presupune ca la toate proiectele sa avem în vedere analiza
pe o durata de viata economica de aceeasi marime, astfel
R.I.R. nu va ordona în mod cert proiectele.
În folosirea R.I.R. drept criteriu de alegere se vor
avea în vedere urmatoarele exigente:
• se accepta proiectele cu R.I.Rcalculata > R.I.Rdat, dorit ;
• în raport cu costul capitalului împrumutat, R.I.R trebuie
considerat ca rata maxima a dobânzii la care este posibil
împrumutul de capital necesar pentru a finanta
investitiile.
Rata interna de rentabilitate este un indicator de
eficienta cu o capacitate de informare mai mare comparativ
cu termenul de recuperare, coeficientul de rentabilitate,
randamentul economic, dar pentru exprimarea dezirabilitatii
unui proiect trebuie utilizat în combinatie cu alti indicatori
precum raportul venituri/cheltuieli, indicele de profitabilitate,
etc.

6. Cursul de revenire net actualizat (CRNa, Testul

Bruno)
Acest indicator exprima costul în moneda nationala al
valutei, preconizat a se obtine în urma realizarii proiectului
propus. Acesta serveste la aprecierea competitivitatii
activitatii agentilor economici din tara pe piata internationala.
Acest test ne permite sa evitam deciziile de investitii care
asigura obtinerea / economisirea de valuta externa cu un
cost intern prea mare.
Informatiile necesare calcului CRNa sunt:
• fluxul veniturilor anuale în valuta previzionate pe seama
vânzarii la export de produse si servicii, respectiv, fluxul
economiilor anuale de valuta previzionate prin reducerea
importului;
• costurile în valuta pentru investitii si de exploatare a
capacitatilor;
• costurile de investitii si de exploatare exprimate în
moneda nationala;
• fluxul valorii nete anuale.
Relatiile de calcul sunt:
CTa (lei )
CRNa =
VNA ( valuta)
CTa (lei)
CRNa =
ENta ( valuta)
în care: CT a = costuri totale actualizate, respectiv
angajamentul de capital;
VNA = venitul net actualizat, în valuta;
ENta = economia neta actualizata totala, în valuta.
 Indicatorul se foloseste, în specia l, în cadrul analizei
economice.
Un proiect este acceptabil daca CRNa este mai mic
sau egal decât cursul oficial de schimb al valutei.
Costurile totale actualizate (CT a) se calculeaza cu
ajutorul urmatoarei relatii:
De + d 1
CTa = ∑ C h
h =1 (1 + a)h
în care: C h = cheltuielile anuale de productie si import în lei.
Economia neta de valuta (ENta) se calculeaza ca
diferenta între încasarile valutare ca urmare a exportului
productiei si importurile facute pentru fabricarea productiei în
tara:
De + d
(
ENta = ∑ I 'vh − C 'vh ) 1
,
h =1 (1 + a)h
în care: I’vh = încasari valutare anuale;
C’vh = costuri totale de import si exploatare valutare.

M Dintre indicatorii prezentati, practica a

demonstrat ca, cel mai frecvent, pentru analiza
eficientei economice se utilizeaza raportul
venituri/ cheltuieli actualizate, venitul net
actualizat si rata interna de rentabilitate.
 4.2. Analiza economica si financiara
a proiectelor de investitii: aspecte specifice

Metodologia B.I.R.D. de evaluare a proiectelor de

investitii recomanda realizarea în cadrul studiilor de
fezabilitate a doua tipuri de analize: economica si
financiara.

Analiza economica pune în evidenta eficienta si

utilitatea proiectului pentru societate în ansamblu si releva
contributia sa la dezvoltarea eco nomico -sociala. Realizarea
unei astfel de analize este importanta în cazul investitiilor
realizate în sectorul public sau în sectoare strategice ale
economiei nationale.
Criteriul sintetic de apreciere este rentabilitatea
nationala a proiectului, calcula ta pe baza valorii nete actuale
si a ratei de rentabilitate interna. În acest sens, pe lânga
efectele cantitative pe care le genereaza proiectul (profit,
sporirea veniturilor administratiei publice, etc.), se au în
vedere si aspectele economico -sociale: acoperirea unor nevoi
pentru sectoarele deficitare ale economiei, absortia de forta
de munca aflata în somaj etc.
În calculul veniturilor si cheltuielilor anuale în cazul
analizei economice sunt incluse si cele “secundare ”, ce nu au
legatura directa cu pro iectul de investitii, dar sunt generate
de acesta (ex.: forta de munca ocupata prin realizarea
proiectului, intensificarea activitatii comerciale sau industriale
dintr-o anumita zona, etc.).
În evaluarea economica nu se includ în cheltuieli
dobânzile platite pentru credite primite, impozite pe venit,
taxe vamale etc., întrucât la nivelul economiei nationale
acestea apar ca plati de transfer de la o unitate economica
spre alte unitati financiare, bancare sau la bugetul statului,
exceptie facând cazul cred itelor externe la care dobânzile
expatriate se iau în calcul.
Analiza economica este neutra, atât fata de distributia
venitului, cât si de provenienta capitalului. Desi analiza va
determina volumul venitului generat peste cheltuielile
efectuate, ea nu specifica cine primeste în realitate acest
venit.

Analiza financiara urmareste sa releve avantajul pe

care proiectul îl are pentru agentul economic (producator,
prestator de servicii etc.). În acest caz conceptele de venit
sau cost se limiteaza la încasarile si platile proiectului
respectiv, iar exprimarea lor se va face în preturile pietei (se
ia în considerare inflatia în cazul în care calculul se face în
moneda nationala), pe durata de viata a obiectivului.
În cazul în care proiectul de investitii este finantat
printr-un credit extern, calculele se pot realiza în valuta
aferenta, eliminându-se astfel problemele generate de
considerarea influentei inflatiei asupra calculelor de eficienta.
În analiza financiara este foarte importanta
distribuirea venitulu i si sursa capitalului. Desi utilizeaza
aceeasi metoda a tehnicii actualizarii (discontarii), în functie
de elementele care se includ în volumul costurilor si
veniturilor, aceasta masoara câstigul ce revine fiecarui
participant la proiect.
 La costuri se ni clud cheltuielile de investitii si cele de
exploatare a obiectivului, impozitele si taxele suportate de
agentul economic beneficiar al investitiei.
La venituri se includ sumele obtinute din vânzarea
produselor sau prestarea serviciilor, creditele obtinute,
sumele ce se estimeaza a fi recuperate din valorificarea
activului ramas la scoaterea obiectivului din functiune
(valoarea reziduala).
Analiza financiara prezinta structura veniturilor si
cheltuielilor privite prin prisma investitorului si poate arata ca
entitatea publica responsabila cu exploatarea unui proiect de
investitii nu va avea încasari suficiente pentru a acoperi toate
cheltuielile de investitii si de exploatare realizate. În aceasta
situatie proiectul poate fi realizat daca analiza economica
dovedeste faptul ca proiectul este atractiv din punct de
vedere social (genereaza un câstig pentru comunitatea în
care este amplasat obiectivul de investitii).
În cadrul analizei financiare se abordeaza urmatoarele
categorii de probleme:
§ structura optima a surselor de finantare;
§ analiza capacitatii de autofinantare;
§ verificarea echilibrului de trezorerie;
§ rentabilitatea capitalului investit.

Între analiza economica si cea financiara exista

urmatoarele deosebiri foarte importante:
• În analiza economica, anumite preturi pot fi modificate
pentru a reflecta mai bine adevaratele valori sociale si
economice. În analiza financiara sunt folosite întotdeauna
preturile pietei care includ impozite si taxe.
• În analiza economica, taxele si impozitele sunt tratate ca
plati transferate. Ele fac parte din beneficiul total al
proiectului care este transferat societatii ca un întreg.
Dimpotriva, o subventie este un cost pentru societate
deoarece ea este o cheltuiala de resurse pe care economia o
face pentru a executa proiectul. În analiza financiara taxele
sunt tratate similar unui cost, iar subventiile asemanator unui
câstig. În analiza economica, dobânda pe capital nu este
scazuta din beneficiile brute deoarece este o parte din
beneficiul total al capitalului disponibil pentru societate.

4.3. Analiza riscului si incertitudinii asociate

proiectelor

Pentru fiecare proiect si în cadrul fiecarui tip de

analize (economice sau financiare), metodologia B.I.R.D.
recomanda si analiza riscului si incertitudinii.

Pentru estimare a corecta a eficientei proiectului si

luarea unor decizii viabile, este necesar sa luam în calcul si
sa analizam eventualele modificari ce pot apare în evolutia
activitatii agentului economic. Metoda folosita în acest scop
este aceea a variantelor optimista si pesimista, prin care
estimarile sunt modificate în sens favorabil (varianta
optimista) si în sens nefavorabil (varianta pesimista). Analiza
se reface cu noile date si se obtine imaginea marjei de
influenta a elementelor de risc si incertitudine asupra
rentabilitatii obiectivului.
 În acest scop se poate folosi analiza de
sensibilitate/senzitivitate, în care calculele se refac
succesiv, modificând, pe rând cate un element, iar apoi o
combinatie succesiva de elemente. Se poate astfel stabili ce
influenta are asupra rentabilitatii proiectului modificarea
pretului de vânzare a produsului finit sau a tarifului
serviciului, a pretului anumitor materii prime, a cursului
valutar, cresterea salariilor, etc.
Analiza de risc si senzitivitate poate fi realizata prin
apelarea la o serie de produse informatice specifice, ce
usureaza munca decidentului si ofera informatii multiple în
timp real.
În aceste sens, pe plan mondial, au aparut aplicatii
informatice performante bazate pe utilizarea foilor de calcul
tabelar (spreadsheet). Pe baza acestora utilizatorul creeaza
rapid alternative decizionale si realizeaza analize „What if…?”
al caror efect se prezinta sub forma de rapoarte si grafice.