UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA

BRAD” IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ

PROIECT
EFICIENȚA ECONOMICĂ A INVESTIȚIILOR ÎN
CADRUL S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L.

ÎNDRUMĂTOR, STUDENT,
Lector Dr. Dan DONOSĂ Marian BUTACU
Grupa 507

2019

0
 CUPRINS

CAPITOLUL I. Aspecte generale ale firmei

1.1 Prezentarea societăţii
1.2 Obiectul de activitate
1.3 Prezentarea activelor și pasivelor societăţii
CAPITOLUL II. Sectorul de activitate pentru investiţii

CAPITOLUL III. Evaluarea activităţii viitoare a investiţiei

CAPITOLUL IV. Cheltuieli și surse de finanţare pentru investiţii

CAPITOLUL V. Analiza financiară a activităţilor

5.1 Metodologia B.I.R.D. de evaluarea a eficienţei investiţiilor
5.2 Analiza economică
5.3 Analiza financiară

CAPITOLUL VI. Riscurile în activitatea agentului economic ca urmare a

schimbului posibil în viitor

CAPITOLUL VII. CONCLUZII

1
 Lista tabelelor și a figurilor

Tabelul 1.1 Active bilanț

Tabelul 1.2 Pasive bilanț

Tabelul 4.1 Situaţia întreprinderii S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L.

Tabelul 4.2 Variante de finanțare

Tabelul 4.3 Valori indicatori statici pentru varianta I

Tabelul 4.3 Valori indicatori statici pentru varianta II

2
 CAPITOLUL I – DATE GENERALE

1.1 Prezentarea societăţii

S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L. se află pe teritoriul administrativ al municipiului

Onești. Întreprinderea are sediul administrativ în Onești, strada Calea Bacăului, nr. 1, județul
Bacău.
Societatea desfășoară activitatea cu codul CAEN 0161 - Activităţi auxiliare pentru
producţia vegetală iar suprafața folosită este de 1036,88 hectare.
Forța de muncă cuprinde un numar de 9 salariați medii iar la sfarsitul anul 2016 au
exista 5 salariați permanenți. Salarizarea se realizează în acord pe baza normelor de producție
sau volum de muncă prestat, în funcție de sectorul în care este încadrat.
Statutul societăţii este în conformitate cu prevederile legii şi este autentificat, toate
modificările la statut fiind înscrise prin cereri de menţiuni la Oficiul Registrului Comerţului.
Societatea este înregistrată la ORC, sub nr. J04/746/1991 .
Societatea are înregistrate la Administraţia Financiară bilanţurile contabile şi anexele
aferente şi are întocmite şi avizate de cenzori, balanţe contabile lunare .
Societatea deţine Certificat de atestarea dreptului de proprietate exclusivă asupra
terenului, înregistrat în Cartea funciară a localităţii unde este amplasată .

1.2 Obiectul de activitate

Obiectul de activitate: cod CAEN 161 Activităţi auxiliare pentru producţia vegetală.

În cadrul sectorul vegetal se cultivă plante pentru consum, întâlnim însă și loturi
semincere. Cea mai mare parte a terenului arabil este ocupată de culturile de grâu (33,21%) și
de rapiță (31,86%). Alte culturi prezente sunt: porumbul, floarea soarelui, mazare boabe,
plante de nutreț și lucernă.

Desfășurarea lucrărilor agricole la S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L. este asigurată de

propriul sector mecanic, astfel asigurându-se productivitatea și calitatea dorită la cel mai mic
preț de pe piața din raza județului Galați. Cunoscându-se faptul că efectuarea lucrărilor la
epoca optimă și la calitatea dorită asigură sporuri mari de producție, veniturile societății
înregistrează creșteri semnificative.
Pentru cultivarea terenurilor se aplică tehnologii adaptate culturilor, conform unei
agriculturi raționale, moderne, în care se pune foarte mare accent pe elemente de intensivizare
a producției precum:
a) semințe din soiuri si hibrizi ce sunt cunoscuți ca având o productivitate ridicată;
b) aplicare de îngrășăminte chimice corespunzătoare;
c) erbicidare;
d) tratamente fito-sanitare;
e) mecanizare

3
 Suprafețele cultivate în anul 2016 cu fiecare cultură în parte sunt următoarele :
 Grâu - 344,39 ha;
 Rapiță - 330,39 ha;
 Mazăre - 50 ha;
 Lucernă - 65 ha;
 Floarea soarelui – 70,03 ha;
 Porumb – 248,76 ha;
 Plante de nutreț – 5,39 ha;

1.3 Prezentarea activelor și pasivelor societății

Activele reprezintă resurse controlate de firmă obținute din beneficii trecute și de la

care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare fie sub forma intrărilor de numerar
(sau echivalente numerar), fie prin reducerea ieșirilor de numerar.

Există două tipuri de active:

1.Active Circulante (curente)

2.Active Imobilizate

Active circulante
Activele circulante (curente) sunt bunuri și valori care participă la un singur circuit
economic, fiind deținute pe termen scurt (mai mic de un an) de către societate. Această
categorie de active este importantă pentru finanțarea curentă a activității unei companii.

Din punct de vedere al structurii, activele circulante se împart în: stocuri, creanțe,
investiții pe termen scurt, casa și conturi la bănci. Ajustări de valoare privind activele
circulante

Aceste cheltuieli reprezintă sume care sunt alocate de companie în urma constatării
unor scăderi de valoare pentru creanțe, stocuri sau investiții pe termen scurt.

Ajustările în minus (cheltuielile) sunt făcute în cazul în care se constată pierderi din
creanțe și debitori diverși sau se constituie provizioane pentru deprecierea activelor circulante
(dacă se constată o valoarea mai mică decât costul de achiziție).

Ajustările în plus (veniturile) se constituie atunci când există venituri din creanțe
reactivate și debitori diverși sau reluarea (reversarea) provizioanelor constituite pentru
deprecierea activelor circulante.

4
 Active imobilizate

Activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile cu o durată de utilizare mai mare

de un an și care nu se consumă la prima utilizare, acestea fiind împărțite în trei categorii:
imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare. Ajustări de valoare
privind imobilizările corporale și necorporale

Acestea reprezintă o categorie aparte de cheltuieli, care reflectă pierderile de valoare

ale activelor imobilizate, corporale și necorporale, pierderi de valoare incluse eșalonat în
Contul de profit și Pierdere pe o durată fixă de timp (ani).

Pentru a fi incluse în categoria imobilizărilor care sunt depreciate/amortizate, activele

trebuie să îndeplinească anumite condiții (o valoare minimă, reglementată prin lege și o durată
de utilizare minimă, de asemenea reglementată.

În tabelul următor sunt prezentate elementele activului bilanțier a societății S.C.

AGROTEHNOGRUP S.R.L. pentru a avea o imagine asupra activității acesteia pe perioada
2016 – 2018 :

Perioada
Denumire
2016 2017 2018
indicatori bilanț
RON RON RON

Active circulante 2.984.562 3.363.919 2.373.229

Stocuri 1.382.904 1.561.718 1.347.845

Creanțe 852.905 1.258.405 322.634

Disponibilități 510.849 543.796 702.750

bănești
Cheltuieli în avans - - -

Active imobilizate 2.652.344 2.882.499 2.993.298

Imobilizări
2.659.983 2.882.499 2.993.298
corporale
Imobilizări - - -

5
 necorporale
Imobilizări
- - -
financiare
TOTAL ACTIV 5.636.906 6.246.418 5.366.527
Tabelul 1.1 Active bilanț

Din analiza activului bilanțier se constată următoarele :

a) S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L. a înregistrat în anul 2016 un activ

imobilizat în valoare de 2.652.344 RON, în anul următor societatea a
înregistrat o valoare de 2.882.499 RON și în anul 2019 a fost înregistrată suma
de 2.993.298 RON.

Această scădere poate fi justificată prin reducerea imobilizărilor care constau

în mijloace de transport, cât și datorită cheltuielilor privind amortizarea.

Faptul că activul imobilizat a scăzut pe parcursul celor 3 ani este un aspect

benefic, deoarece un activ imobilizat prea ridicat poate crea probleme de
lichiditate financiară întreprinderii, dacă aceasta nu dispune de suficient
numerar.

b) Activele circulante ale societății sunt în anul 2016 în suma de 2.984.562 RON,
în anul 2016 este evidențiată valoarea de 3.363.919 RON și în anul 2019
societatea prezintă suma de 2.373.229 RON.

Pasivele societății

Într-un cadru mai general, un pasiv este orice lucru (material sau nu) care contribuie la
întârzieri sau care împiedică progresul, sau îi aduce un dezavantaj proprietarului său. În
contabilitatea financiară, un pasiv este definit ca o obligație a unei componente provenită din
tranzacții sau evenimente din trecut, a cărei stingere poate duce la transferarea unui activ,
prestarea de servicii sau alte beneficii economice viitoare.

6
 Ele includ o îndatorare sau o responsabilitate față de alții, stingerea acestora fiind
posibilă prin viitoare transferuri sau utilizarea activelor, asigurarea de anumite servicii sau
beneficii economice, la o data specificată sau determinabilă, la apariția unui anumit eveniment
sau, la cerere ;

Datoria sau responsabilitatea îl obligă pe posesor, care nu are dreptul să evite această
îndatorare, sau tranzacția sau evenimentul prin care se declanșează obligația deja s-a petrecut.

Pasivele nu trebuie întărite prin documente legale ; dar pot fi bazate pe obligații
echitabile sau obligații constructive. O obligație echitabilă este bazată pe considerente morale
sau etice. O obligație constructivă este o obligație care poate fi invocată într-o anume
conjunctură a lucrurilor, diferită de o obligație contractuală.

Ecuația contabilității leagă activele, pasivele, și capitalul propriu:

Active = Pasive + Capitalul propriu

Pasivele din bilanțul contabil sunt reprezentate de modul de finanțare a patrimoniului,
adică sursele economice care pot fi proprii și străine. Se disting trei grupe de pasive :
 Pasivele proprii și asimilate celor proprii : reprezintă finanțarea proprie a
activului de către titularul de patrimoniu prin contribuția materială sub forma
de capital individual, capital social și de autofinanțare.
 Pasivele atrase și împrumutate cunoscute sub denumirea de datorii arată
finanțarea patrimoniului făcută prin atragerea de capital de la terți sau prin
împrumuturi de la instituții bancare.
 Pasivele de regularizare sunt surse care nu au statut definitiv, din această
categorie fac parte veniturile înregistrate în avans și diferențe favorabile din
conversia creanțelor.
În principiu, pasivele societății reprezintă dividendele de achitat, impozitul datorat,
împrumuturile societății și toate datoriile societății.

7
 În continuare s-a efectuat o analiză asupra pasivului bilanțier a societății S.C.
AGROTEHNOGRUP S.R.L. , pentru a avea o imagine asupra activității acesteia pe perioada
2016-2018 :

Denumire Perioada
indicatori bilanț 2016 2017 2018
RON RON RON
Capital propriu 1.296.131 1.460.710 1.620.624
Capital subscris 200 200 200
vărsat
Rezerve 890.031 991.182 1.089.598
Rezultatul 405.900 469.328 530.826
exercițiului
Datorii totale 1.724.686 2.121.086 1.798.728
Credite pe termen 433.849 667.190 429.188
mediu și lung
Alte obligații de 12.848 14.250 81.475
exploatare
Credite pe termen 550.402 712.059 560.478
scurt
Venituri în avans 727.587 727.587 727.587
TOTAL PASIV 3.020.817 3.581.796 3.419.352

Tabelul 1.2 Pasive bilanț

Din analiza pasivului bilanțier se constată următoarele :

a) Se consideră că existența unui capital propriu de cel puțin trei sferturi din pasiv
total constituie o premisă esențială pentru autonomia financiară a societății, dar
S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L. are o valoare a capitalului sub 50% din
total, ceea ce se poate aprecia că societatea are un grad redus de independență
financiară.
b) Ponderea datoriilor totale pe care le are societatea în total pasiv este peste 60%,
ceea ce determină riscul imposibilității de a-și onora datoriile.

8
 CAPITOLUL II – Sectorul de activitate pentru investiţii

În cadrul sectorul vegetal se cultivă plante pentru consum, întâlnim însă și loturi
semincere. Cea mai mare parte a terenului arabil este ocupată de culturile de grâu (33,21%) și
de rapiță (31,86%). Alte culturi prezente sunt: porumbul, floarea soarelui, mazare boabe,
plante de nutreț și lucernă.
Desfășurarea lucrărilor agricole la S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L. este asigurată
de propriul sector mecanic, astfel asigurându-se productivitatea și calitatea dorită la cel mai
mic preț de pe piața din raza județului Galați. Cunoscându-se faptul că efectuarea lucrărilor la
epoca optimă și la calitatea dorită asigură sporuri mari de producție, veniturile societății
înregistrează creșteri semnificative.
Pentru a produce și a comercializa bunuri și servicii agroalimentare, agenții economici
din cadrul sectorului agroalimentar utilizează factori de producție (materii prime, capital, forță
de muncă).
Eficiența economică a unui sistem depinde de totalitatea acțiunilor și a răspunsurilor
venite din partea mediului și de totalitatea măsurilor luate în cadrul acestuia.
Progresul tehnic determină antreprenorii să utilizeze cantități tot mai mari de factori
de origine industrială (mașini, instalații, îngrășăminte, produse fitosanitare) lucru care duce la
o economie de forță de muncă, rezultând reducerea timpului necesar pentru obținerea unui
produs și reducerea costurilor de producție.
Substituirea factorilor de producție neperformanți cu factorii de producție performanți
determină o modificare în sens pozitiv a funcției de producție.
Pentru cultivarea terenurilor se aplică tehnologii adaptate culturilor, conform unei
agriculturi raționale, moderne, în care se pune foarte mare accent pe elemente de intensivizare
a producției precum:
 semințe din soiuri si hibrizi ce sunt cunoscuți ca având o productivitate ridicată;
 aplicare de îngrășăminte chimice corespunzătoare;
 erbicidare;
 tratamente fito-sanitare;
 mecanizare
Suprafețele cultivate în anul 2018 cu fiecare cultură în parte sunt următoarele :
 Grâu - 344,39 ha;
 Rapiță - 330,39 ha;

9
  Mazăre - 50 ha;
 Lucernă - 65 ha;
 Floarea soarelui – 70,03 ha;
 Porumb – 248,76 ha;
 Plante de nutreț – 5,39 ha;

Descrierea procesului tehnologic:

1. Cerealele şi produsele derivate ale acestora prezintă o deosebită importanţă
economică şi socială, apreciindu-se că pentru alimentaţia umană, asigură circa 65% din
necesarul zilnic de calorii şi 45% din cel al proteinelor. La aceste elemente nutritive de primă
importanţă se adaugă şi un aport semnificativ de glucide, vitamine (mai ales din grupa B) şi
minerale (P, K, Mg etc.).
Boabele de cereale au un potenţial tehnologic şi nutritiv ridicat, putînd fi prelucrate
într-o gamă diversificată de produse: crupe, făină, paste făinoase, produse de panificaţie,
concentrate alimentare etc.
Grâul (Triticum vulgare) este cereala cu cea mai mare importanţă economică, atît
datorită compoziţiei chimice, cît mai ales, datorită capacităţii făinii sale de a forma în prezenţa
apei glutenul, component cu rol deosebit în panificaţie. În industria alimentară se utilizează
două tipuri de grâu şi anume grâul comun pentru panificaţie şi grâul dur pentru obţinerea
pastelor făinoase. Loturile de grâu depreciate calitativ (cu boabe încolţite, atacate de
dăunători, etc.) sunt excluse de la industrializare.
Porumbul (Zea mays) este o cereală bogată în amidon şi mai săracă în substanţe
proteice. Este utilizat în industria alimentară ca materie primă pentru obţinerea amidonului, a
băuturilor alcoolice, a uleiului, glucozei, produselor de patiserie etc. Embrionul conţine o
cantitate mare de grăsimi, ce determină o instabilitate destul de ridicată la păstrare.

Descrierea procesului tehnologic de obținere a făinii

Făina este un produs sub formă de pulbere fină, obţinut prin măcinarea boabelor de
cereale. Procesul de obţinere a făinii se derulează în două etape: pregătirea boabelor pentru
măcinare şi măcinarea propriu-zisă.

Gradul de extracţie reprezintă cantitatea de făină ce se obţine prin măcinare din 100 kg
boabe. În funcţie de gradul de extracţie, făina poate fi alcătuită numai din endosperm (făina

10
albă de calitate superioară) sau poate conţine şi învelişuri în proporţii crescânde pînă la
cuprinderea lor în totalitate (făină integrală).

Extracţia făinii se exprimă şi se controlează prin conţinutul de cenuşă, avînd în vedere

că cea mai mare cantitate de substanţe minerale este concentrată în zona învelişurilor, iar cea
mai mică în zona periferică a endospermului. Cu cât gradul de extracţie al făinii este mai
mare, cu atât conţinutul de cenuşă este mai mare.

După măcinare, făina este supusă unui proces de maturare. Maturarea se realizează
prin păstrarea în condiţii normale şi are ca scop ameliorarea proprietăţilor de panificaţie. În
funcţie de sortimentul de făină, maturarea durează între 5 şi 15 zile. Maturarea se poate realiza
şi artificial, prin utilizarea unor substanţe chimice speciale, lipsite de toxicitate.

Clasificarea făinii poate fi realizată după următoarele criterii:

 specia de cereale din care provine: grâu, secară etc.;

 granulozitatea: făină obişnuită, făină grifică;
 gradul de extracţie: 30%, 70%, 80%;
 destinaţia: făina pentru panificaţie, făina pentru patiserie, făina pentru pastele făinoase.

Făina de grâu se clasifică în făină pentru panificaţie şi făină pentru fabricarea pastelor
făinoase. Sortimentul de făină pentru panificaţie cuprinde făina albă, făina semialbă, făina
neagră (integrală) şi făina dietetică.
Aprecierea calităţii făinii se face prin intermediul proprietăţilor organoleptice (culoare,
aspect, gust, miros), fizico-chimice (umiditate, aciditate, conţinut în cenuşă, cantitatea de
gluten umed şi uscat, indicele glutenic, granulozitate etc.) şi igienico-sanitare (conţinutul de
aditivi şi tipul acestora, conţinut de pesticide etc).

De asemenea, o atenţie specială trebuie acordată şi proprietăţilor microbiologice.

Boabele de cereale, chiar sănătoase, conţin pe suprafaţa lor o microfloră bogată care trece prin
măcinare în făină; numărul de microorganisme din făină este mai mic decît la cereale, datorită
operaţiunilor de curăţire a boabelor şi măcinare. Păstrarea făinii în condiţii ridicate de
temperatură şi umiditate favorizează dezvoltarea microorganismelor şi implicit procesele de
alterare, cele mai frecvente fiind incingerea şi mucegăirea. Făina încinsă are miros
caracteristic, gust iute-amar şi aciditate crescută.

11
 Pentru evaluarea comportării tehnologice a făinii se verifică capacitatea de hidratare,
capacitatea de a forma şi reţine gaz în aluat, proprietăţile reologice ale aluatului (consistenţă,
elasticitate, plasticitate, vîscozitate).

2. Planta oleaginoasă este o plantă din care se poate obține ulei. În principal, uleiul se
extrage din semințele, fructele, rădăcinile și frunzele acestor plante.

Una dintre plantele din care uleiul este obținut din rădăcini este Brassica rapa.

Descrierea procesului tehnologic de obținere a uleiului de floarea-soarelui

Procesul de obținere a uleiului de floarea-soarelui cuprinde următoarele operații
principale:
Recepția materiilor prime: reprezintă prima etapă a procesului tehnologic de obținere a
uleiului; se face atât cantitativ cât şi calitativ.

Depozitarea materiilor prime: se face pentru o perioadă de cel putin 60 de zile.

Depozitele de seminţe trebuie să fie prevăzute cu:

- o linie de garaj pentru descărcarea seminţelor din vagoane şi autocamioane
- instalaţii mecanice de descărcare şi manipulare pentru seminţe precum şi cu
instalaţiile necesare uscării, vânturării şi purificării acestora, pentru a feri seminţele de
degradare în cursul depozitării.
Depozitele folosite în fabricile de uleiuri pot fi impărţite după construcţia lor, în trei
grupe şi anume:
 hambare mecanizate;
 magazii cu etaje;
 silozuri celulare.
Curățirea semințelor de floarea-soarelui: impurităţile care pot fi separate din seminţele
de floarea-soarelui pot fi împărţite în următoarele categorii:

 impurităţi metalice (bucăţi de sârmă, metal, etc.);

 materiale anorganice (pământ, praf, pietre);
 materiale organice (pleavă, resturi de tulpini, seminţe seci);
 seminţe ale unor plante care s-au dezvoltat în cultura de plantă oleaginoasă.
Procedeele de separare a impurităților sunt:
 separarea pe baza diferenţei de mărime;
 separarea impurităţilor pe baza diferenţei de masă volumică;

12
  separarea impurităţilor feroase pe baza proprietatilor magnetice ale acestora.
Uscarea materiilor prime oleaginoase: în procesul de uscare, apa este transportată din
interiorul seminţelor la suprafaţa exterioară a acestora, de unde este preluată cu
ajutorul unui agent de uscare.

Transportul apei din interiorul seminţei spre suprafaţă este un fenomen complex la
care contribuie, în proporţii diferite în funcţie de natura seminţelor, mai multe procese cum ar
fi difuzia şi curgerile capilare.
Un factor important în uscarea seminţelor este modul de transmitere al căldurii.
Industrial se utilizează transmiterea căldurii prin convectie, conducţie sau simultan prin
ambele metode.
În fabricile de ulei, uscarea se aplică de obicei la cel mult o treime din materiile prime
şi are un caracter preponderent tehnologic.
Operația de uscare se realizează cu ajutorul următoarelor utilaje: uscătoare rotative,
coloana de uscare etc.

13
 CAPITOLUL III – Evaluarea activităţii viitoare a investiţiei

Pentru activitatea de viitor, S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L. îşi propune în principal

creşterea volumului şi a ponderii producţiei destinate unor categorii distincte de consumatori,
iar aceste obiective se pot realiza privind următoarele aspecte:
 Creşterea competitivităţii şi a calităţii produselor realizate în vederea
menţinerii pieţei;
 Intensificarea activităţii promoționale, acţionând în vederea pătrunderii pe noi
pieţe;
 Îmbunătăţirea continuă a activităţii şi satisfacerii cerinţelor consumatorilor prin
aplicarea sistemului integrat de management al calităţii şi igienei;
 Asigurarea şi demonstrarea capacităţii de a controla pericolele pentru siguranţa
alimentelor, de a asigura că alimentele respective sunt sigure în momentul consumului
uman prin sistemul de management al siguranţei alimentelor;
 Impelementarea standardelor cu privire la problemele de mediu şi
monitorizarea aspectelor de mediu.
Pe piaţa internă societatea îşi propune diversificarea gamei de produse prin trecerea la
fabricaţie a unor produse de lux.
Investiţia propusă este motivată de:
- creşterea cererii interne pentru aceste produse;
- preţul competitiv pe piaţa internă şi externă pentru aceste produse;
- obţinerea unor produse de calitate superioară, care îndeplinesc standardele în vigoare
ca urmare a utilizării seminţelor din categorii biologice superioare şi a aplicării tehnologiilor
performante;
- performanţa ridicată a obiectivului de investiţii;
- perspective deosebite privind extinderea activităţii fermei.

Modernizarea exploataţiei agricole aparţinând S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L. va

avea ca finalitate sporul calitativ al produselor obţinute, creşterea producţiei la hectar şi
reducerea costului de producţie şi - implicit - creşterea eficienţei de ansamblu a societăţii.
Obiectivele proiectului
Obiectivul general al proiectului este constituit de achiziţionarea de maşini, utilaje si
echipamente agricole noi necesare pentru efectuarea lucrărilor agricole în cadrul societății.

14
 În acest fel va creşte competitivitatea sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a
resurselor umane şi a factorilor de producţie precum şi îmbunătăţirea calităţii produselor
obţinute. De asemenea se va reduce ponderea serviciilor prestate de terţi, devenite costisitoare
şi grevate asupra costului de producţie, crescând astfel şi rentabilitatea economică a
exploataţiei agricole.
Obiective specifice
a) Introducerea şi dezvoltarea de tehnologii si procedee noi, prin achiziţionarea unor
utilaje moderne care permit diversificarea producţiei precum şi reducerea timpului aferent
desfăşurării activităţilor agricole.
b) Adaptarea exploataţiei la standardele: Puritatea seminţelor de cereale, Puritatea
seminţelor de plante oleaginoase şi utilizarea produselor de protecţia plantelor.

15
 CAPITOLUL IV - Cheltuieli și surse de finanţare
pentru investiţii

Societatea va avea nevoie pe viitor de un nou spațiu de depozitare pentru produsele

comercializate și distribuite astfel încât să poată crește capacitatea acesteia de stocare și
implicit de producție.
Practic, invesția va merge către obținerea unui spațiu de depozitare și meținerea
acestuia prin cheltuieli de întreținere.
România este o zonă strategică, iar deschiderea de depozite în această zonă este un pas
foarte important pentru dezvoltarea producției interne cât și a exportului de produse către
țările doritoare.

a) Investiția specifică : Si = Iti/ qhi = 750.000/100.000 = 7,5

Si = Iti / Qhi = 750.000/500.000 = 1,5

b) Termenul de recuperare : Txi = Iti/Phi

Phi = 39.500
Txi = 1,89 ani

c) Coeficientul de eficiență economică : ei = Phi/Iti = 0,52

d) Cheltuieli recalculate : Ki = Iti +∑Chi = 180.000

e) Cheltuieli specifice recalculate : ki = Ki/D*qhi = 2,10

f) Randamentul: Ri = d* ∑ Phi /Iti -1 = 5,47

Conducerea unității trebuie să analizeze cele trei posibilități de finanțare în scopul

determinării variantei optime de investiție:
1. Împrumuturi de la instituţii specializate;
2. Emisiunea de obligaţiuni.
3. Credite bancare pe termen lung;

16
 1. Împrumuturi de la instituții specializate
Pentru a realiza investiţia, întreprinderea va apela la instituţii specializate de credit
pentru a obţine un împrumut în valoare de 750.000 lei, durata de rambursare fiind de 3 ani,
comision de 5%, iar dobânda de 10%.
S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L. . trebuie să restituie suma de bani, care se va
determina cu ajutorul următoarei fomule:
C * a * (1  a) h
Sa = ,
(1  a) h  1
unde: Sa – suma anuală de restituit ;
a – dobânda;
h – perioada de rambursare;
C – valoarea creditului.
Sa = (750.000*0,10*(1+0,10)3)/((1+0,10)3-1) = 301586.1 lei / an
Suma totală de restituire (St) se calculează ca produs dintre suma anuală de restituit și
numărul de ani ai perioadei de investiţie:
St = 301586.1 * 3 = 904.758.3 lei
2. Emisiunea de obligaţiuni
 Valoarea 750.000
 Valoarea unei obligaţiuni 100 lei
 Numărul de obligaţiuni 7500
 Cuponul 30% reprezentând 225.000 lei
 Scadenţa 2 ani
 Preţ de emisiune (2% din valoarea obligaţiilor emise) = 750.000 * 0.02 = 15.000 lei
Valoarea totală a cuponului plătit de firmă pe durata acestui împrumut va fi:
 Dt = (750.000*30*2)/100 = 450.000 lei
 Dt/an = 450.000/2 = 225.000 lei
Valoarea actuală a cuponului pe care îl va plăti firma pentru o rată a inflaţiei (a) de 25% va fi:
Dt / an * (1  a) h  1
 Dta =
a * (1  a) h
 Dta = (225.000*(1+0.25)2-1)/(0.25*(1+0.25)2) = 104.713,43 lei
 Dta/an = 104.713,43/2 = 52.356.71 lei
Valoarea actuală totală a sumei de ambursat pentru o inflaţie de 25% va fi:
 Sr = Si*1/(1+a)h = 750.000 *1/(1+0.25)2 = 384.000 lei/an

17
  Sr total = 384.000 *2 = 192.000 lei
 St = Dta + Sr total = 1.046.713 lei

Varianta optimă pentru a obţine împrumut determinată în urma calculelor este creditul
extern, deoarece la un împrumut de 750.000 lei, pentru o perioadă de 3 ani, se va rambursa
suma de 904.758.3 lei, în comparaţie cu emisiunea de obligaţiuni la care rambursarea este de
1.046.713 lei.

.
Nr.crt. Denumire post bilanţ Sumă lei
1. Active imobilizate (Ai) 2.993.298
Imobilizări corporale 1.002.458
Imobilizări necorporale 0
Imobilizări financiare 0
2. Active circulante (Ac) 2.373.229
Stocuri 1.347.845
Creanţe 322.634
Casa și contul la bănci 543.796
3 Datorii pe termen scurt (Dts) 1.530.264
4. Datorii pe termen lung (Dtl) 653.386
Datorii totale 2.183.650
5. Capital propriu (Kpr) 2.455.290
6. Capital permanent (Kp) 1.518.986
7. Capital social (Ks) 200
8. Cifra de afaceri (CA) 5.522.070
9. Venituri totale (VT) 6.081.455
10. Cheltuieli totale (CT) 5.534.655
11. Profit brut (Pb) 625.904
12. Profit net (Pn) 530.826
13. Rezultatul exerciţiului 625.904
14. Numărul de angajaţi 16

18
 Indicatori de îndatorare
15. Rata datoriilor (DT / AT) 0,015
16. Rata de îndatorare la termen (Dtl / Kp) 0,064
17. Rata autonomiei financiare (Kpr / Kp) 1,08
Indicatori de lichiditate
18. Rata lichidităţii curente (casa+creanţe / Dts) 90,1
19. Rata lichidităţii generale (Ac/ Dts) 180,3
20. Solvabilitatea (DT / AT*100) 1,40
Rate de rentabilitate
21. Rentabilitatea generală (Pb/CT *100) 83,1
22. Rentabilitatea economică (Pb/AT *100) 70,5
23. Rentabilitatea comercială (Pb/CA * 100) 73,37
24. Rentabilitatea financiară (Pb/Kpr *100) 140,07
25. Rentabilitatea utilizării resurselor (Pb/nr. salariaţi) 127,48
Indicatori privind utilizarea activelor
26. Rata de rotaţie a AT (AT/CA) 6,58
27. Rata de rotaţie a AC (AC/CA) 4,99
28. Rata de rotaţie a stocurilor (stocuri /CA) 2,14
29. Rata de eficienţă a AT (CA/AT*1000) 160,34
30. Rata de eficenţă a AC (CA / AC*1000) 219,06
31. Rata de eficienţă a stocurilor (CA/stocuri *1000) 478,94
32. Viteza de rotaţie a AT (CA/AT*360) 2,32
33. Viteza de rotaţie a AC (CA/AC*360) 154,71
34. Viteza de rotaţie a stocurilor (CA/stocuri*360) 173,13
Indicatori de eficienţă
35. Perioada de rambursare a DT (DT/CA*360) 30,45
36. Perioada de rambursarea a creanţelor 789,37
(creanţe/CA*360)
Tabelul 4.1 Situaţia întreprinderii S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L.

19
 Prin proiectul propus se va construi depozitul propus astfel S.C. AGROTEHNOGRUP
S.R.L. a propus trei variante de finanțare:
Indicatori statici U.M. Varianta I Varianta II Varianta III
Investiţia totală RON 750.000 800.000 700.000
Capacitatea de Q Buc 100.000 120.000 90.000
Cheltuieli anuale de Q RON 105.000 110.000 100.000
Venituri anuale RON 500.000 550.000 450.000
Durata de funcţionare Ani 15 15 15
Tabelul 4.2 Variante de finanțare
Indicatorii statici care oferă o serie de informaţii semnificative despre afacere sunt
detaliaţi după cum urmează:
1. Investiţia specifică (Si) – reprezintă costul unei unităţi de capacitate proiectată sau
al unei unităţi de producţie și se exprimă ca raport între investiţia totală și capacitatea totală de
producţie sau între investiţia totală și veniturile anuale.
Varianta I Si = It/Q = 750.000/100.000 = 7,5
Si’ = It/Vn = 750.000/500.000 = 1.5
Varianta II Si = It/Q = 800.000/120.000 = 6,6
Si’ = It/Vn = 800.000/550.000 = 1.45
Varianta III Si = It/Q = 700.000/90.000 = 7,77
Si’ = It/Vn = 700.000/450.000 = 1.55
2. Termenul de recuperare (Ti) estea acea perioadă de timp în care se recuperează
practic investiţia pe seama profitului. Termenul de recuperare se determină ca raport între
investiţia totală și profit(625.904lei).
Varianta I Ti = It/P = 750.000/625.904 = 1,19
Varianta II Ti = It/P = 800.000/625.904 = 1,27
Varianta III Ti = It/P = 700.000/625.904 = 1,11
3. Coeficientul de investiţie (Ci) determină profitul obţinut la fiecare unitate investită
și se determină ca raport între profit și investiţia totală.
Varianta I Ci = P/It = 625.904/750.000 = 0,83
Varianat II Ci = P/It = 625.904/800.000 = 0,78
Varianta III Ci = P/It = 625.904/700.000 = 0,89

20
 4. Cheltuieli recalculate (K) cuantifică valoarea totală a resurselor alocate proiectului,
atât pentru implementare cât și pentru exploatare. Cheltuielile recalculate reprezintă
angajamentul de capital aferent proiectului și se calculează cu formula:
K=It + D * Σchi,
Varianta I K = 750.000 + 15 * 105.000 = 2.325.000
Varianta II K = 800.000 + 15 * 110.000 = 2.450.000
Varianta III K = 700.000 + 15 * 100.000= 2.200.000
5. Cheltuieli specifice (K’) se determină ca raport între cheltuielile recalculate și
produsul dintre durata de funcţionare și producţia.
K
K’ =
D *Q
Varianta I K’ = 2.325.000/(15*100.000) = 1,55
Varianta II K’ = 2.450.000/(15*120.000) = 1,36
Varianta III K’ = 2.200.000/(15*90.000) = 1,62

6. Cheltuieli specifice recalculate (K’’) se determină ca raport între cheltuielile

recalculate și produsul dintre durata de funcţionare și veniturile anuale.
K
K’’ =
D * Vn
Varianta I K’’ = 2.325.000/(15*500.000) = 0,31
Varianta II K’’ = 2.450.000/(15*550.000) = 0,29
Varianta III K’’ = 2.200.000/(15*450.000) = 0,32
7. Randamentul economic al investiţiei (R) reprezintă venitul net total sau profitul brut
pe perioada de exploatare ce revine pe fiecare unitate monetară investită în proiect.
d
D*P
R= i 1
1
It
Varianat I R = 15*645.000/750.000 = 12,51
Varianta II R = 15*695.000/900.000 = 13,41
Varianta III R = 15*615.000/700.000 = 10,09

21
 Valorile indicatorilor statici pentru cele trei variante

Nr.crt Indicatori statici Varianta I Varianta II Varianta III

1. Profit anual 645.000 695.000 615.000
2. Inv. Specifică (Q) 7,5 6,66 7,77
3. Inv. Specifică (Vn) 1.5 1.45 1.55
4. Termen de recuperare 1,19 1,27 1,19
5. Coef. de investiţie 0,83 0,78 0,89
6. Cheltuieli recalculate 19.330.000 29.150.000 16.505.000
7. Cheltuieli specifice (Q) 1,55 1,36 1,62
8. Cheltuieli specifice 0,31 0,29 0,32
(Vn)
9. Randamentul investiţiei 12,51 13,41 10,09
Tabelul 4.3 Valori indicatori statici pentru varianta I

Nr.crt Indicatori statici Varianta I Varianta II Varianta III

1. Profit anual 645.000 695.000 615.000
2. Inv. Specifică (Q) 7,5 6,66 7,77
3. Inv. Specifică (Vn) 1.5 1.45 1.55
4. Termen de recuperare 1,19 1,27 1,19
5. Coef. de investiţie 0,83 0,78 0,89
6. Cheltuieli recalculate 19.330.000 29.150.000 16.505.000
7. Cheltuieli specifice (Q) 1,55 1,36 1,62
8. Cheltuieli specifice 0,31 0,29 0,32
(Vn)
9. Randamentul investiţiei 12,51 13,41 10,09
Tabelul 4.3 Valori indicatori statici pentru varianta II

Din tabelul de mai sus se poate evidenția ca varianta optimă pentru investiție pentru
S.C. AGROTEHNOGRUP S.R.L. . este varianta II, deoarece are un profit anual de 695.000
lei faţă de varianta I unde este de 645.000lei. Ȋn varianta III s-a înregistrat cea mai mică
valoare a profitului, și anume de 615.000 lei.

22
 CAPITOLUL V - Analiza financiară a activităţilor

5.1 Metodologia B.I.R.D. de evaluarea a eficienţei investiţiilor

Metodologia B.I.R.D. de evaluare a proiectelor de investiţii recomandă realizarea în

cadrul studiilor de fezabilitate a două tipuri de analize:
 Analiza economică
 Analiza financiară
Metodologia B.I.R.D. utilizează, pentru aprecierea eficienţei proiectelor de investiţii,
un sistem complex de indicatori de eficienţă care asigură evaluarea eficienţei economice atât
la nivel de agent economic cât și la nivelul economiei naţionale.
Acești indicatori sunt:
a. Veniturile brute – reprezintă volumul total al încasărilor dintr-o anumită perioada.
Veniturile brute sunt constituite în principal din valoarea producţiei marfă la care se
pot adăuga eventualele încasări din producţia auxiliară, părţi din mijloacele fixe care
se vând, încasări din vânzarea surplusurilor de materii prime. În cadrul analizei
financiare, în categoria veniturilor brute sunt surprinse și creditele primite,
considerându-se surse atrase ce întregesc fondurile agentului economic.
b. Cheltuielile totale – caracterizează atât efortul investiţional cât și cheltuielile cu
producţia. Deci, pe lângă cheltuielile propriu-zise pentru realizarea obiectivului, se
includ și cheltuielile cu aprovizionarea materiilor prime necesare pentru dotare,
cheltuielile cu pregătirea forţei de muncă, cheltuielile cu salariile personalului care
asigură supravegherea desfășurării procesului investiţional și alte cheltuieli de acest
gen.
În cheltuielile cu producţia sunt incluse toate costurile ce se fac pentru realizarea
producţiei mai puţin cheltuielile cu amortizarea capitalului fix care au fost incluse în
cheltuielile de investiţii. Pentru efectuerea analizei financiare, în costuri se includ și o serie de
impozite, texe, dobânzi pe care le face întreprinderea, precum și sumele necesare rambursării
creditelor și dobânzile aferente.
Cht = Ih + Ch
Unde: Cht – cheltuieli totale pentru anul “h”
Ih – cheltuieli cu investiţia din anul “h”
Ch – cheltuielile de producţie ale anului “h”

23
 c. Raportul dintre venituri și costuri (beneficiu-cost) – permite o comparaţie între suma
încasărilor realizată pe întreaga durată de funcţionare a obiectivului economic și
totalul cheltuielilor efectuate atât cu realizarea obiectivului dar și cu producţia. Pentru
a permite comparabilitatea acestor indicatori, care se obţin în perioada diferite de timp,
se folosește tehnica actualizării.
d D
1
Vh (1  a)
h 1
h
R= d D
1
 ( Ih  Ch) (1  a)
h 1
h

Unde: R – raportul dintre veniturile actualizate și costurile totale actualizate

Vh – venitul total obţinut în anul “h”
Ih – investiţia anuală
Ch – cheltuieli anuale de producţie
a – coeficientul de actualizare
d – durata de realizare a obiectivului de investiţii
D – durata de funcţionare a obiectivului
Sub raportul eficienţei economice proiectul de investiţii poate fi acceptat numai în
cazul în care R >1. Această relaţie exprimă legea fundamentală a activităţii economice care
presupune ca în orice activitate trebuie să se recupereze integral cheltuielile efectuate și să se
realizeze un anumit profit pentru investitor și societate.
În situaţia în care R = 1, rezultă că viitoarea întreprindere își va acoperi toate
cheltuielile dar nu va obţine nici un profit.
Iar dacă R <1 proiectul este respins. Acest indicator depinde și de mărimea
coeficientului de actualizare “a” luat în calcul. Cu cât acest coeficient este maii mic, cu atât
raportul dintre veniturile actualizate și costurile actualizate, în aceleași condiţii considerate,
este mai mare.
d. Fluxul de numerar (cash-flow) – acest indicator exprimă “situaţia la zi”, respectiv care
este câștigul sau pierderea pentru fiecare an luat în calcul. Şi acest indicator poate fi
calculat la nivelul economiei naţionale sau la nivelul agentului economic, iar
impozitele și taxele constituie cheltuieli și se iau în calcul ca atare.
Fh = Vh – (Ch +Ih)
Unde: Fh – fluxul de numerar al anului “h”
Vh – venitul anului “h”
Ch – cheltuiala de producţie pentru anul “h”

24
 Ih – investiţia pentru anul “h”
e. Venitul net actualizat – permite a se face o comparaţie între volumul total al
încasărilor obţinute pe întreaga perioadă de funcţionare a obiectivului și costurile
totale.
d D d D
1 1
VAN = Vh
h 1 (1  a) h
 h 1
( Ih  Ch)
(1  a) h
Unde: VNA – venit net actualizat
Vh – venitul anului “h”
Ih – investiţia anului “h”
Ch – cheltuielile anuale de producţie
a – coeficientul de actualizare
d – durata de realizare a obiectivului de investiţie
D – durata de funcţionare a obiectivului
În funcţie de acest indicator sub raportul eficienţei pot fi acceptate numai variantele la
care venitul net actualizat este mai mare decât zero.
Acest indicator este deosebit de semnificativ pentru aprecierea eficienţei viitoruli
obiectiv economic, deoarece în condiţiile unei economii de piaţă ne interesează să obţinem un
profit cât mai mare; ori,acest indicator exprimă tocmai venitul net, profitul net obţinut de
întreprindere pe îbtreaga perioadă de funcţionare a obiectivului și în condiţiile cuantificării
influenţei factorului timp.
f. Rata internă de rentabilitate a investiţiilor (RIR) – exprimă rata de discontare care
egalizează valorile actualizate ale producţiei cu costurile (de producţie și de investiţii)
pe întreaga perioadă de funcţionare a obiectivului.
Rezultă că rata internă de rentabilitate este acea rată de discontare la care valoarea
venitului net actualizat este zero, respectiv producţia actualizată este egală cu costurile
actualizate. Acest indicator nu trebuie confundat cu rata de rentabilitate financiară folosită în
ţara noastră care se calculează ca raport între profitul anual și costurile anuale de producţie.
Stabilirea nivelului de rentabilitate se poate face prin reprezentaree grafică sau calcul
analitic.
Prin prezentare grafică există două posibilităţi de stabilire a ratei interne de
rentabilitate:
 Stabilirea unui venit net actualizat pozitiv (v1) care corespunde unei rate minime (amin)
și a unui venit net negativ (v2) care corespunde unei rate maxime (amax).

25
  Stabilirea unui venit net actualizat pozitiv (v1 și v2), atât pentru rata minimă cât și
pentru rata maximă.
Intersecţia dreptei lui amin cu amax exprimă rata internă de rentabilitate a obiectivului
respectiv.
VNA
RIR = amin  (amax  amin ) *
VNA  VNA

5.2 Analiza economică

Analiza economică pune în evidenţă eficienţa și utilitatea proiectului pentru societate

în ansamblu și relevă contribuţia sa la dezvoltarea economico-socială. Realizarea unei astfel
de analize este importantă în cazul investiţiilor realizate în sectorul public sau în sectoare
strategice ale economiei naţionale.
Criteriul sintetic de apreciere este rentabilitatea naţională a proiectului, calculate pe
baza valorii nete actualizate și a ratei de rentabilitate internă. În acest sens, pe lângă efectele
cantitative pe care le generează proiectul, se iau în considerare și aspectele economico-
sociale: acoperirea unor nevoi pentru sectoarele deficitare ale economiei, absorbţia forţei de
muncă aflate în șomaj.
În calculul veniturilor și cheltuielilor anuale în cazul analizei economice sunt incluse
și cele “secundare”, ce nu au legătură directă cu proiectul de investiţii, dar sunt generate de
acesta.
În evaluarea economică nu se includ în cheltuieli dobânzile plătite pentru credite
primite, impozite pe venit, taxe vamale etc., întrucât la nivelul economiei naţionale acestea
apar ca plăţi de transfer de la o unitate economică spre alte unităţi financiare, bancare sau
bugetul statului, excepţie făcând cazul creditelor externe la care dobânzile expatriate se iau în
calcul.
Analiza economică este neutră, atât faţă de distribuţia venitului, cât și de provenienţa
capitalului. Deși analiza va determina volumul venitului generat peste cheltuielile efectuate,
ea nu specifică cine primește în realitate acest venit.

1. Raportul dintre venituri și cheltuieli

2. Fluxul de numerar
Fh = Vh – (Ih + Ch) unde h = 1,2,...,n
3. Venitul net actualizat VNA/VAN

26
 Valoarea venitului net actualizat la un factor de actualizare de 15% și 20% este mai
mare decât 0 ceea ce ne indică că firma va lucra pe profit iar la un factor de actualizare de
25% societatea va lucra în pierdere ceea ce reprezintă o situație nefavorabilă pentru orice
agent economic.
Sunt acceptate proiectele sau variantele de proiect caracterizate prin venit net
actualizat > 0. În plan economic și financiar un proiect de investiții cu venitul net actualizat
pozitiv semnifică faptul că acel proiect are capacitatea de a rambursa pe perioada duratei de
viață economică de 15 ani, capitalul investit respectiv ce are o rentabilitate globală a
capitalului inițial cel puțin egală cu rată de actualizare folosită în calcule și de a produce cash-
flow în exces, de a asigura obținerea unei anumite valori nete. Cu cât venitul net actualizat
este mai mare cu atât și rentabilitatea sa este mai mare.
Dacă VNA are valoare nulă sau negativă, proiectul este respins, rentabilitatea sa fiind
inferioară ratei de actualizare iar capitalul respectiv ar putea fi reinvestit cu o rentabilitate
egală cu rata de actualizare și ar aduce avantaje corespunzătoare mai mari.
4. Rata internă de rentabilitate economică RIRE
Condiția limită de acceptare a unui proiect de investiții după RIR este ca acesta să fie
mai mare decât 0. Sub această limită a RIR costurile de investiții nu se recuperează. Cu cât
valoarea indicatorului este mai mare, cu atât rentabilitatea întreprinderii este mai bună.
RIR-ul este mult mai reprezentativ decat VAN-ul în cazul comparării unor proiecte de
investiții cu durată diferită de viață sau cu momente diferite de inițiere sau finalizare.

5.3 Analiza financiară

Analiza financiară este activtatea de diagnosticare a stării de performanţă financiară a
întreprinderii la încheierea exerciţiului. Ea îşi propune să stabilească punctele tari şi punctele
slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de menţinere şi de
dezvoltare, într-un mediu concurenţial.
De asemenea, analiza financiară face obiectul preocupărilor externe ale partenerilor
economici şi financiar – bancari pentru fundamentarea unor posibile acţiuni de cooperare cu
respective întreprindere. Atât analiza pe plan intern, cât şi cea externă, au ca obiectiv
determinarea rentabilităţii şi a riscului şi, în final a valorii întreprinderii. Sursa de date pentru
analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanţul, contul de rezultate
şi anexe la bilanţ.

27
 Analiza financiară urmareşte să evidenţieze modalităţile de realizare e echilibrului
financiar pe termen lung şi pe termen scurt (obiectv al analizei pe baza contului de profit şi
pierderi). Bilanţul sintetizează starea patrimonială a firmei la un moment dat, în timp ce
contul de rezultate sintetizează rezultatul fluxurilor economice şi financiare de intrare, de
prelucrare şi de ieşire pe perioada considerată. Informaţia comună care se întâlneşte în cele
două documente de sinteză este rezultatul net (profitul sau pierderea) ca o reflectare a
rentabilităţii firmei (intrări, prelucrări, ieşiri) şi a noii stări patrimoniale a acesteia.
Între analiza economică şi cea financiară există următoarele deosebiri:
 În analiza economică, anumite preţuri pot fi modificate pentru a reflecta mai bine
adevăratele valori sociale şi economice;
 În analiza financiară sunt folosite întotdeauna preţurile care includ impzite şi taxe.
În analiza economică taxele şi impzitele sunt tratate ca plăţi transferate. Ele fac parte
din beneficial total al proiectului, care este transferat societăţii ca un întreg. Spre exemplu, o
subvenţie este considerată pentru întreprindere, un cost, deoarece ea este o cheltuială de
resurse pe care economia o face pentru a executa proiectul.
În economia financiară taxele sunt tratate similare unui cost, iar subvenţiile
asemănătoare unui câştig. În analiza economică, dobânda de capital nu este scăzută din
beneficiile brute deoarece este o parte din beneficial total al capitalului disponibil pentru
firmă.
Raportul dintre venituri și cheltuieli
a = 10%
R = 6.372.178/5.746.274 = 1,109
a = 15%
R = 6.053.569.1/5.458.960.3 = 1,108
Indicatorul este mai mare sau egal cu 1, deci este o investiţie eficientă.
Fluxul de numerar
Fh1 = 0 – 5.480.000 = - 5.480.000
Fh2 = 3.020.000 – 4.300.000 = - 1.280.000
Fh3 = 3.020.000 – 2.100.000 = 920.000
Fh3 = Fh4 = Fh5 = Fh6 = Fh7 = Fh8 = Fh9
Fh10 = 4.450.000 – 2.800.000 = 1.650.000
În primii doi ani se înregistrează fluz numerar negativ.
Venit net actualizat
VAN- = 6.372.178 - 5.746.274 = 625.904

28
VAN+ = 6.053.569.1 - 5.458.960.3 = 594.608,8
Rata internă de rentabilitate economică
amin  0,10 VAN- = 625.904
a max  0,15 VAN+ = 594.608,8

RIR = 0,10 + (0,15 – 0,10)* 625,904/(625,904+|+594.608.8|)) = 0.35

Rezultă o valoare mai mare decât 0 ceea ce înseamnă că proiectul este acceptat.

29
 CAPITOLUL VI. Riscurile în activitatea agentului economic ca urmare a
schimbului posibil în viitor

Riscul este o noțiune socială, economică, politică sau naturală a cărei origine se află în
posibilitatea ca o acțiune viitoare să genereze pierderi datorită informațiilor incomplete în
momentul luării deciziei sau inconsistenței unor raționamente de tip logic.
Majoritatea metodelor de studiere a riscului ridică problema estimării probabilităților
de manifestare a diferitelor consecințe la care se poate aștepta decidentul.
Operațiunile financiare, prin natura diversității lor, implică aproape întotdeauna un
anumit grad de risc, generat de pierderea de natură materială (sau de altă natură) pe care o pot
înregistra una sau mai multe persoane juridice sau fizice implicate în operațiunea financiară
respectivă.
Calitatea fiecărei metode depinde de rigurozitatea calculării probabilității de realizare
a unuia sau altuia dintre evenimentele nesigure considerate, influențată de totalitatea
informațiilor disponibile, de experiența managerului și de atitudinea sa în asumarea unui risc.
Această atitudine poate fi: neutră, de acceptare (prietenoasă), de respingere (prudentă)
sau flexibilă față de risc.
Eficiența economică și financiară evaluată în cadrul proiectelor de investiții este reală
numai pentru acele date de intrare privind costurile și avantajele economice care au stat la
baza calculului parametrilor, indicatorilor și criteriilor de eficiență ale proiectelor considerate.
Riscul exploatării exprimă vulnerabilitatea proiectului la modificările conjuncturale
ale condițiilor și ipotezelor acestuia, determinate de evoluția progresului tehnic, incertitudinea
pieței, instabilitatea social-politică (crize, șomaj, greve etc.) pe perioada operațională.
Pentru estimarea corectă a eficienței proiectului și luarea unor decizii viabile, este
necesar să luăm în calcul și să analizăm eventualele modificări ce pot apărea în evoluția
agentului economic.
Printre cele mai importante metode de analiză a riscului individual, se numără și
metodele subiective și obiective de analiză.

Analiza de senzitivitate

Analiza de senzitivitate are ca scop evidenţierea modificărilor pe care le suferă

criteriul sau criteriile de eficienţă adoptate (valoare adaugată, profit net, rata de rentabilitate
internǎ) ca urmare a modificărilor conjuncturale suferite de unii parametri cheie ai proiectului.

30
 Se recomandă ca analiza să se facă în raport cu acele variabile cruciale pentru agentul
economic declanşator cum ar fi: rata inflaţiei, rata de schimb valutar, indicele preţurilor la
materii prime, produse ş.a., durata de execuţie etc.
Un proiect este riscant dacă se constată că eficienţa sa suferă modificari semnificative în
raport de modificǎrile previzionate la variabilele luate în calcul. În această situaţie se fac
recomandări de măsuri de contracarare a efectelor negative. Vom face o trecere în revistă
succintă a unor astfel de măsuri:
- atenuarea incertitudinii, în cazul cheltuielilor de investiţii, este posibilă prin corectarea
fiecarui capitol de cheltuieli cu o cota de “neprevăzute”, care au ca destinaţie:
a) rezerve pentru modificari fizice (modificarea cantităţilor de resurse, apariţia de noi capitole
de cheltuieli, etc);
b) rezerve pentru modificări de preţuri care pot fi generate de:
- fluctuaţia relativă a preţurilor în perioada analizată;
- efectul inflaţiei.
Existenţa acestor “neprevăzute” poate avea însa un efect demobilizator în procesul de
evaluare a costurilor proiectului de investiţii, prin reducerea interesului specialiştilor în
stabilirea exactă a mărimii fiecărei categorii de costuri. De aceea se impune ca, pentru fiecare
capitol, să se dea explicaţii clare cu privire la destinaţie şi modul de calcul a rezervei.
Pentru perioada de viaţă a proiectului, efectul inflaţiei poate fi luat în calcul prin
includerea unei cote estimate în rata de actualizare folosită la calculele de eficienţă.

Analiza de probabilitate
Analiza de probabilitate studiază frecvenţa de apariţie a unui fenomen perturbator şi
impactul sǎu asupra eficienţei proiectului.
Cum abordǎm un astfel de studiu de eficienţă? Specialiştii recomandă o abordare
integratoare în evaluare proiectului astfel ca, o singură baza de date să servească atât analizei
economice cât şi celei financiare, cu mici corectii bineînţeles. Să vedem daca este posibil?
Parametrii cantitativi ai proiectului (cosumurile exprimate în unităţi fizice; kwh, tone, metri
cubi/patrati, ore-om, ore-maşina, productie fizică,etc) sunt aceiaşi,indiferent de tipul analizei.
Deci, preţurile, tarifele cu care se va opera sunt cele care pot să facă diferenţierea între tipurile
de analiză. Aşa cum am arătat însă, preţurile pieţei, folosite în analiza profitabilităţii
comerciale, pot fi corectate relativ uşor pentru a fi folosite şi în analiza profitabilităţii
naţionale.

31
 Pentru profitabilitatea naţională, criteriul economic de baza este “valoarea adaugată”,
iar pentru profitabilitatea comercială “profitul net “al agentului economic. Dar el se poate
obţine prin eliminarea succesivă a componentelor care nu ţin de natura profitului net sau care
sunt deductibile din acesta: salarii, taxe, impozite, chirii ş.a.
Este posibil ca prin această translatare, un proiect, atractiv din punct de vedere economic să
devină ineficient din punct de vedere financiar. Se pune în discuţie însăşi existenţa sa sau, se
propune susţinerea lui prin subsidii guvernamentale.
Construirea bazei de date trebuie să ţină cont de numeroase constrângeri.
De aceea se poate utiliza un set de documente model, eventual asistate pe calculator, a căror
proiecţie să permită utilizarea lor pe cele doua tipuri de analiză.
O informaţie astfel ordonata poate rezista rigorilor specifice unei evaluări
profesioniste.
Prima întrebare pe care trebuie să şi-o pună agentul economic declanşator se va referi
la costul proiectului. Trebuie să se facă deosebire între costul global al proiectului şi cele două
componente ale sale specifice: cheltuieli de investiţii şi cheltuieli curente sau de exploatare.
Structurarea costului proiectului şi a celor două componente ale sale, trebuie făcută
astfel încât să servească scopurilor analizei. De exemplu; tabloul cheltuielilor de investiţii
trebuie să permită evidenţierea pe baza criteriilor de structură importante pentru agentul
economic astfel: sursa de finanţare, destinaţia concretă, eşalonarea lor în timp pe durata de
execuţie proiectată. Cheluielile de exploatare trebuie sa fie eşalonate pe durata de exploatare
defalcate după: natură, destinaţie, legătură cu producţia, etc.
Amortizǎrile (deprecierile) constituie capitol distinct cu un regim special de cheltuieli,
fiind evaluate separat concomitent cu estimarea valorii reziduale.
Urmează apoi estimarea necesarului de forţă de munca structurată pe criteriul legăturii cu
activitatea de exploatare, pe nivel de calificare etc.
Veniturile din exploatare ale proiectului sunt detaliate conform nomenclatorului de
productie, alte venituri, cu specificarea desfacerii: la intern sau la export, incluzându-se şi
subsidiile, valoarea reziduală, venituri din alte operaţiuni. La evaluarea veniturilor se ţine cont
de gradul de încǎrcare a capacităţii proiectate, pe diferitele subperioade: rodaj, atingere a
parametrilor proiectaţi. Datele astfel obţinute permit tragerea unor concluzii pertinente asupra
fezabilităţii proiectului. Urmează apoi un set de date care servesc la fundamentarea surselor
de finanţare a proiectului (structura capitalului si obligatiile financiare).
Analiza financiară integrală şi analiza valorii adăugate sunt tablourile finale care arată
eficienţa proietului la nivel micro şi macro-economic.

32
 Un astfel de tablou este specific analizei economice punând în evidenţă cash-flow-ul
respectiv, venitul net actualizat (VNA) generat de proiect şi calculat ca diferenţă între
veniturile brute şi costurile proiectului. Costurile de producţie, se subînţelege că, nu includ
amortizarea, precum şi obligaţiile faţă de stat, bănci. Deci cash flow-ul apare diferenţă între
veniturile brute şi contravaloarea bunurilor şi serviciilor prestate de terţi, precum şi
remunerarea forţei de muncǎ, cuprinzând deci, elementele de natura profitului, amortizarea,
dobânzi, dividende, taxe impozite, câştiguri reinvestite, producţia pentru consumul propriu al
proprietarului.
Deducem deci că, fluxul net de trezorerie (cash flow-ul) nu este identic cu rezultatul
contabil deoarece include amortismentele.Trebuie sa fie privit ca un surplus monetar generat de
proiect şi care trebuie să fie pozitiv şi cât mai mare. Pe practicieni mai puţin îi interesează
conţinutul său economic şi mai mult metodologia sa de calcul.

33
 CAPITOLUL VII : CONCLUZII
Activitatea desfăşurată de societate are un trend ascendent, se adaptează în permanenţă
la cerinţele pieţei şi a legislaţiei interne şi a U.E., realizează indicatori economici şi financiari
pozitivi, care îi permite să desfăşoare în bune condiţii activitatea de producţie cât şi activitatea
de investiţii pentru modernizarea şi reînnoirea capitalurilor, asigurând achitarea la termene a
datoriilor pe termen scurt, mediu şi lung şi obţinerea de profit.

Propuneri pentru eficientizarea activităţii

Pentru creşterea eficienţei activităţii firmei, rolul echipei manageriale este hotărâtor.
Această firma are nevoie de personal calificat care să facă faţă tuturor schimbărilor ce intervin
pe piaţă şi să acţioneze în conformitate cu acestea.
Obiectivele care trebuie urmărite sunt:
a) Previzionarea situaţiei financiare a firmei: Analiza ratelor financiare cel puţin o dată la
6 luni, odată cu întocmirea unui bilanţ, reprezintă punctul de plecare pentru
planificarea acţiunilor viitoare şi compararea valorilor obţinute de firmă cu realizările
altor firme cu acelaşi obiect de activitate, pentru a şti care este poziţia societăţii în
raport cu firmele concurente.
Principalele lucrări de previziune care trebuie întocmite în cadrul firmei:
 bugetele–prin care se planifică veniturile, cheltuielile şi rezultatele; ele sunt un
excelent instrument de planificare financiară pe termen scurt, permiţând permanent
compararea indicatorilor planificaţi cu cei obţinuti;

 planurile financiare, pe termen mediu şi lung, care au caracter strategic, orientează

activitatea firmei pe termen mai lung şi fundamentează deciziile de finanţare;

 studiile de fezabilitate şi planurile de afaceri–lucrări complexe conţinând importante

analize şi previziuni financiare;

 fluxurile de numerar (cash-flow-urile) lucrări de planificare a încasărilor şi plăţilor

efective, întocmite pe perioade scurte (1- 6 luni).

b.Îmbunătăţirea capacităţii firmei de a-şi onora obligaţiile de plată în viitor: Pentru

îmbunătăţirea lichidităţii firmei trebuie să se urmărească:

 creşterea şi diversificarea portofoliului de clienţi;

34
 încheierea de contracte ferme care să prevadă data limită de plată a facturilor şi
penalităţile ce se vor aplica în cazul neachitării;

 scăderea datoriilor către furnizori, de preferinţă prin operaţiuni de compensare;

 prioritate la plata datoriilor către bugetul de stat pentru evitarea penalităţilor;

 reducerea împrumuturilor bancare pentru evitarea cheltuielilor financiare (cu

dobânzile).

35
 REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1) Românu I. - Eficiența economică a investițiilor, Editura Didactică și Pedagogică,

București 1982;

2) STONEU I.- Finanțe, Editura Economică, București 1997;

3) http://www.referat.ro

4) https://ro.kompass.com

5) http://www.scritub.com

6) https://termene.ro

7) http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html

8) http://www.topfirme.com/.html

36
37
38
39
40
41