Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice

Patrimoniu în dezbatere

București, identitate pierdută?

Asist. Dr. Arh. Raluca-Maria Trifa
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București

trifa_raluca@yahoo.com

ABSTRACT
Situația critică a fondului construit istoric din București pare să nu aibă rezolvare, în
ciuda semnalelor de alarmă trase de numeroase organizații preocupate de soarta patrimoniului
construit cu valoare culturală. Abandonul și mutilarea clădirilor de patrimoniu, alături de
demolările abuzive au generat în ultimele trei decenii transformări fundamentale la nivelul
țesutului urban. Mai mult, intervențiile contemporane din zonele istorice ale capitalei par să
eludeze legislația privind protecția patrimoniului construit și reglementările de urbanism în
vigoare. În acest context, impactul acestor intervenții asupra imaginii urbane este
semnificativ, identitatea culturală a orașului și a locuitorilor săi fiind astfel în pericol de a fi
suprimată. Această lucrare încearcă să ofere o serie de răspunsuri și soluții privind fenomenul
degradării continue a peisajului urban în zonele istorice ale Bucureștiului, pornind de la
analiza datelor colectate în cadrul proiectului dezvoltat de Asociația Română pentru Cultură,
Educație și Normalitate (ARCEN) –„Catalog București”.
Cuvinte cheie: patrimoniu construit, zone construite protejate, ONG,ARCEN, Catalog
București

1. PATRIMONIUL ARHITECTURAL, ÎNTRE ELOGIU ȘI BLAMARE

Patrimoniul construit, cuprinzând un set extins de valori, a fost de-a lungul timpului
unul dintre elementele centrale ale politicilor culturale europene, o serie de măsuri privind
protecția, prezervarea și punerea în valoare a acestui bun cultural fiind întreprinse în mod
constant de către reprezentanții Uniunii Europene și a organismelor internaționale abilitate.
Mărturie în acest sens stau numeroasele documentele adoptate în vederea protejării moștenirii
arhitecturale, precum și evenimentele dedicate celebrării importanței pe care patrimoniul
construit o are pentru identitatea culturală a Uniunii Europene.
Primele intenții semnificative manifestate de autoritățile culturale europene abilitate
privind stabilirea unui sistem eficient de protecție colectivă a patrimoniului cultural au avut
loc începând cu mijlocul secolului trecut, odată cu adoptarea „Cartei internaţionale pentru
conservarea şi restaurarea monumentelor şi siturilor” – Carta de la Veneția(1964). În cadrul
documentului estedefinit conceptul de monument istoric, noțiunea amintită înglobând alături
de marile creaţii arhitecturale și operele modeste care au obţinut cu timpul o semnificaţie
culturală1.„Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural”-
Convenția de la Paris(1972) expliciteazăconceptul de patrimoniu cultural, definit ca fiind
alcătuit din monumentele,ansamblurile șisiturilecare au o valoare universală excepţională din
punct de vedere cultural (istoric, artistic,științific, estetic, etnologic sau antropologic) 2.„Carta
europeană a patrimoniului arhitectural” adoptată la Amsterdam (1975) recunoaște meritul
patrimoniului arhitectural pentru definirea identității culturale a Europei și readuce în
discuțieimportanța arhitecturii banale, lipsită de elemente remarcabile. Astfel, conform
documentului amintit, patrimoniul arhitectural nu se limitează doar la clădirile cu valoare
excepțională, ci include și exemple mai modeste de arhitectură, care însă contribuie la
generarea unei atmosfere specifice, ce merită să fie păstrată și transmisă generațiilor viitoare 3.
Cartei de la Amsterdam i-au urmat o serie de documente ce au tratat problematica asociată
patrimoniului construit urban, cele mai importante fiind „Convenția de la Granada privind
protecția patrimoniului arhitectural al Europei” (1985), „Carta de la Washington: Carta
privind conservarea oraşelor istorice şi zonelor urbane” (1987), „Declaraţia de
la Helsinki  cu  privire la dimensiunea politică  a conservării” (1996) și „Declaraţia de la
Paris  referitoare la patrimoniu, ca motor pentru dezvoltare” (2011). Calitățile arhitecturii
istorice sunt pe deplin recunoscute în paginile documentelor amintite, patrimoniul construit
fiind definit ca un bun cultural de importanță vitală pentru comunitate, ce înmagazinează
valori unice, de neînlocuit, și a cărui protecție este imperativă.
Toate documentele amintite sunt cunoscute și respectate de către specialiștii români
din domeniu, parte dintre ele fiind ratificate de către organele competente de stat. Cu toate
acestea, situația patrimoniului construit din România este dezastruoasă. Lipsa de acțiune a
autorităţilor, completată de nepăsarea proprietarilor și ignoranța administratorilor clădirilor de
patrimoniu, reprezintă principalii factori care favorizează degradarea patrimoniul arhitectural.
În ultimii douăzeci de ani, odată cu boom-ul economic de la începutul anilor 2000, fenomenul
generalizat al speculei imobiliare (favorizat de situația juridică incertă a unor imobile istorice,
retrocedările abuzive și urbanismul derogatoriu) se alătură factorilor amintiți anterior și
amenință într-o manieră mult mai agresivă perpetuarea moștenirii istorice din orașele
românești.
Chiar dacă sunt supuse protecției legale, construcțiile și ansamblurile arhitecturale
înscrise în Lista monumentelor istorice nu beneficiază în mod concret de măsuri de protecție,
cu excepția unor cazuri izolate. Mai mult decât atât, situația clădirilor istorice care nu se
înscriu în prevederile legislației dedicate protejării monumentelor istorice, parte din ele
incluse în zonele construite protejate, este cu atât mai dramatică: sute de imobile valoroase
din orașele românești au fost mutilate iremediabil sau demolate în ultimii ani, pentru a face
loc unor noi așa-zise dezvoltări imobiliare. Starea avansată de degradare și mutilare a
arhitecturii istorice este evidentă în aproape toate centrele urbane din România, lipsa
lucrărilor de reabilitare din ultimii treizeci de ani și intervențiile contemporane agresive
asupra clădirilor de patrimoniu accentuând acest fenomen. Autoritățile nu par însă să aibă
capacitatea de a stopa distrugerea fondului construit istoric și de a remedia această stare de
fapt. Chiar dacă limitate, acțiunile societății civile, prin vocea unor organizații non-
guvernamentale și grupuri non-etatice, par a reprezenta singura șansă de supraviețuire pe care
arhitectura istorică o are în România.

1
Carta internaţională pentru conservarea şi restaurarea monumentelor şi siturilor – Carta de la Veneția (1964),
art. 1
2
Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural – Convenția de la Paris, UNESCO
(1972), art. 1
3
Carta europeană a patrimoniului arhitectural – Carta de la Amsterdam (1975), art. 1
 În ceea ce privește Bucureștiul, Asociaţia Arhitectură. Restaurare. Arheologie – ARA,
Fundația Mihai Eminescu Trust, Fundația Pro Patrimonio, Asociația pentru Protecția și
Documentarea Monumentelor din România - Pro.Do.Mo, sau Asociația Română pentru
Cultură, Educație și Normalitate - ARCEN sunt doar câteva dintre grupurile non-etatice care
completează rolul statului și militează constant pentru protejarea patrimoniului arhitectural și,
implicit, pentru păstrarea identității orașului. Sensibilizarea opiniei publice în privința
patrimoniului construit este realizată prin campanii permanente de monitorizare și de
informare, dar și prin acțiuni de promovare și salvare a fondului construit istoric. În ciuda
relației deseori divergente dintre autorități și organizațiile non-guvernamentale, precum și al
impactului limitat al acțiunilor societății civile asupra patrimoniului, efectele acestora sunt
din ce în ce mai vizibile.
2. ZONELE CONSTRUITE PROTEJATE DIN BUCUREȘTI –
O PRIVIRE DE ANSAMBLU
Agresarea constantă a patrimoniului construit conduce treptat la o pierdere a
identității culturale a centrelor urbane din România. Această situație este cu atât mai evidentă
în capitală, patrimoniul arhitectural fiind aproape în întregime ignorat de către autorități și
comunitate, în ciuda potențialului său cultural și economic. În acest context, o întrebare se
impune: dacă imobilele înscrise în Lista monumentelor istorice mai au o șansă de salvare,
cum poate fi remediată situația clădirilor neclasate din zonele istorice? Paragrafele următoare
încearcă să ofere răspunsuri la această întrebare, pornind de la analiza cadrului legislativ și
urbanistic, a abaterilor identificate în teren, dar și al rolului deținut de autorități, grupurile
non-etatice și comunitate în rezolvarea problemelor asociate patrimoniului construit urban.
I. Cadrul legislativ și urbanistic
Principalul document legislativ care definește și reglementează statutul categoriilor
protejate din domeniul patrimoniului construit, precum și a zonelor de protecție ale
monumentelor istorice este Legea nr. 422/ 2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Aceasta este completată de Ordinul MCC nr.2260/18.04.2008 pentru aprobarea normelor
metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice (modificat prin OMCC nr.
2048/2009), dar și de Lista Monumentelor istorice (LMI) – inventarul obiectelor de
arhitectură, ansamblurilor sau siturilor excepționale din punct de vedere al valorilor culturale.
Legea nr. 190/ 2013 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 7/ 2011
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/ 2000 privind amenajarea teritoriului şi
urbanismul aduce o serie de completări cadrului legislativ, prin definirea și reglementarea
unor zone extinse de țesut urban ce conțin valori de patrimoniu - zonele construite protejate.
Conform art. 43 din legea menționată o zonă construită protejată este delimitată de o arie
urbană construită, „determinată de existența unor valori de patrimoniu cultural a căror
protejare prezintă un interes public și declarată ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice
de conservare și reabilitare a valorilor de patrimoniu.” 4 Aceste zone se definesc și se
delimitează prin studii de specialitate (istorice, arhitecturale, urbanistice, peisagistice, etc) și
prin documentații specifice de urbanism. Zonele construite protejate sunt instituite în urma
hotărârilor consiliilor locale, teritoriile delimitate fiind protejate prin acțiunea acestora și a
celorlalți protectori legali5. Zonele protejate nu conțin în mod obligatoriu imobile sau
ansambluri clasate în Lista monumentelor istorice, iar statutul de zonă protejată înseamnă

4
Legea nr. 190/ 2013 privind aprobarea O.U.G. nr. 7 din 2 februarie 2011 pentru modificarea si completarea
Legii nr. 350/2001, art. 43.
5
Ordin nr. 562 din 20 octombrie 2003, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor si Turismului
pentru imobilele din interiorul său o serie de reguli în ceea ce privește tipurile de intervenții
posibile.
Bucureștiul este una dintre puținele capitale europene care beneficiază de o diversitate
excepțională de stiluri și tipologii arhitecturale, cele 98 de zone construite protejate fiind o
dovadă de necontestat în acest sens. Un procent de 14,4% (2853 ha) 6 din suprafața
Bucureștiului este reprezentat de zonele protejate construite, a căror limite au fost stabilite și
adoptate în anul 1999 prin PUG Municipiul Bucureşti (1997‐2000) - P.U.Z. „Zone construite
protejate în Municipiul Bucureşti”. Un an mai târziu, prin HCGMB 279/2000 s-au aprobat
Regulamentele Locale de Urbanism pentru aceste zone construite protejate. În dorința de a
consolida protejarea patrimoniului arhitectural din aceste zone istorice, Primăria Municipiului
București adoptă prin HCGMB nr. 34/2009 detalierea regulamentelor de urbanism pentru
douăsprezece zone protejate - pilot, precum și analiza și inventarierea clădirilor din aceste
zone. Sunt revizuite astfel zonele construite protejate Calea Griviţei, Bulevardul Magheru,
Bulevardul Lascăr Catargiu, Zona Labirint, Zona Icoanei, Parcelarea Vatra Luminoasă,
Parcelarea Filipescu, Parcelarea Bonaparte – Mora, Parcelarea Mornand, Parcelarea U.C.B,
Parcelarea Domenii și Zona Căderea Bastiliei. Urmând îndeaproape model metodologic
anterior, în 2011 au fost revizuite alte trei zone construite protejate - Calea Dorobanţi, Vasile
Conta și Pitar Moş. Astfel, un total de numai 15 zone construite protejate au fost cartate, lipsa
unor informații complete privind fondul construit îngreunând implementarea unor strategii de
protejare a arhitecturii istorice. Ca urmare, existența numeroaselor abateri de la prevederile
regulamentelor de urbanism din aceste zone poate fi explicată și prin lipsa unor informații
complete privind fondul construit, dar și a lacunelor legislative.
În ciuda legislației adoptate în vederea protejării patrimoniului construit, obiectivul de
protejare a zonelor construite protejate nu este atins în prezent. O simplă parcurgere a Listei
monumentelor istorice ilustrează faptul că o mare parte din clădirile care sunt parte ale unui
ansamblu clasat în Lista monumentelor istorice nu sunt nominalizate individual. Ca urmare,
aceste imobile sunt supuse pericolului de a fi demolate, protecția legală lipsind de facto7. În
plus, un număr foarte mare de imobile valoroase incluse în ariile delimitate de cele 98 de
zone construite protejate nu sunt clasate, acestea nefiind așadar sub incidența Legii 422/2001.
În plus, în cazul intervențiilor contemporane în cele 98 de zone protejate construite din
Bucureşti, avizul Ministerului Culturii, deși obligatoriu, nu stabilește intotdeauna condiţiile
de construibilitate ale parcelei. Arhitectura contemporană care ignoră deseori identitatea
arhitecturală a zonelor construite protejate și contextul urbanistic poate reprezenta o
consecință directă a acestui fapt.
Cele mai frecvente încălcări ale regulamentelor specifice zonelor construite protejate
constau în intervenții la nivelul fațadelor și volumelor imobilelor: folosirea culorilor și a
materialelor necorespunzătoare, aplicarea reclamelor și a panourilor publicitare pe fațade,
instalarea branșamentelor, a aparatelor de aer condiționat sau a antenelor TV pe fațade,
modificarea dimensiunii golurilor, înlocuirea tâmplăriei originare cu tâmplărie PVC,
eliminarea decorației specifice, termoizolarea exterioară a imobilelor cu materiale
neconforme, funcțiuni și moduri de utilizare necorespunzătoare, alterări ale volumetriei prin
adiții de noi corpuri sau supra-etajări și mansardări etc. În cazuri mai grave, au fost
identificate acțiuni de demolare abuzivă ale imobilelor de patrimoniu (chiar și a clădirilor
aflate sub incidența legii 422/2001), în detrimentul unor noi dezvoltări imobiliare care, de
cele mai multe ori, ignoră regulamentul de zonă protejată. Toate aceste intervenții au ca efect
6
Marin Dan, Radu Florinel, studiu “Zone Protejate Construite – Municipiul București și teritoriul administrativ”,
Institutul de Arhitectură “Ion Mincu” București, București, 1997
7
Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale, 2009, pag. 11
imediat mutilarea arhitecturii de patrimoniu și accelerează suprimarea identității culturale
specifice Bucureștiului istoric.
II. Semnale de alarmă
Abaterile frecvente de la regulamentele urbanistice specifice zonelor construite
protejate nu au trecut neobservate. Semnale de alarmă asupra fenomenului generalizat de
deteriorare a fondului construit istoric din zonele protejate ale Bucureștiului au fost emise de
o serie de organizații și instituții naționale și internaționale preocupate de soarta patrimoniului
arhitectural.
Una dintre primele analize detaliate cu privire la condiția țesutului istoric din
Bucureşti a fost realizată de Asociaţia pentru Protecţia și Documentarea Patrimoniului din
România (Pro.Do.Mo). Raportul  „Patrimoniul Bucureștiului 2008 – 2012” realizat în 2012
atrage atenția asupra distrugerii sistematice a fondului construit istoric și pune pe tapet
problemele cu care se confruntă patrimoniul bucureștean: „monumente abandonate şi
demolate pe furiş, case valoroase dispărute peste noapte sau distruse prin polistirenizare şi
renovări agresive, apariţia unor imobile a căror volumetrie şi estetică afectează grav valoarea
urbanistică a zonelor protejate.”8 Autorii atrag atenția asupra lipsei unei strategii de
regenerare a zonelor istorice şi de conservare a imobilelor cu valoare arhitecturală.
Un an mai târziu, la inițiativa asociației Pro.Do.Mo, a Fundației Pro Patrimonio și a
Asociației Salvați Bucureștiul, Comitetul  Internațional al Orașelor și Satelor Istorice 
(CIVVIH - ICOMOS), organism consultativ al UNESCO, a adoptat o rezoluție referitoare la
distrugerile care afectează patrimoniul construit bucureştean. Prin intermediul acestui
document CIVVIH îşi exprimă îngrijorarea puternică privind starea patrimoniului arhitectural
al Bucureştiului şi solicită autorităţilor române să ia măsurile necesare pentru protejarea
acestuia, somând-le „să oprească distrugerea zonelor protejate prin instituirea protecţiei
pentru clădiri istorice individuale care contribuie la valoarea culturală şi urbană a întregului,
dar care nu sunt clasate ca monumente istorice”9.
În anul 2016 Bucureștiul a fost inclus în categoria „Centru istoric în pericol” pe lista
World Monuments Watch10, din cauza demolării și abandonului clădirilor de patrimoniu, a
dezvoltării necontrolate și a intervențiilor de reabilitare distructive. Cu această ocazie,
capitala a fost inclusă într-un program de monitorizare privind politicile publice de protecție a
patrimoniului.
Tot în 2016 este publicat „Raportul pentru București 2016” (RB16) al Ordinului
Arhitecților din România, care atrage atenția asupra deprecierii accentuate a fondului
construit bucureștean. Autorii reclamă lipsa politicilor de conservare și protecție a substanței
identitare, precum și ignorarea potențialului cultural și economic al arhitecturii din zonele
construite protejate, afirmând faptul că alterarea fondului construit istoric s-a realizat deseori
cu girul autorităților locale11. Totodată, este accentuat faptul că „în ultimele decenii, prin
activitățile și politicile derulate, valoarea istorică și arhitecturală a zonelor istorice
reprezentative pentru București a fost periclitată prin intervenții preponderent punctuale,
8
Asociaţia pentru Protecţia și Documentarea Patrimoniului din România - Pro.Do.Mo., Raportul  „Patrimoniul
Bucureștiului 2008 – 2012. Pericol de demolare”, 2012, pag. 5
9
Rezoluţia Comitetului Internaţional al Oraşelor şi Satelor Istorice (CIVVIH - ICOMOS) referitoare la
distrugerile la care este supus patrimoniul cultural construit al Bucureştiului, adoptată la Budapesta, 21-22
Septembrie 2013
10
World Monuments Fund (WMF), 2016 World Monuments Watch
11
Raportul pentru București 2016 (RB16), OAR București, 2016, pag. 40
necorelate cu sistemul complex al clădirilor. Majoritatea intervențiilor s-au realizat spontan,
fără o consultare în prealabil cu un specialist sau au fost realizate prin voința și după gustul
beneficiarului, care a ignorat principiile minimale de conservare a patrimoniului”12.
În ultimul deceniu, reacția societății civile, manifestată deseori prin
voceaorganizațiilor non-guvernamentale, a atras atenția autorităților și organizațiilor
internaționale abilitate asupra fenomenului generalizat de mutilare a fondului construit din
zonele istorice ale Bucureștiului. Cu toate acestea, strategiile privind conservarea imobilelor
de patrimoniu și regenerarea zonelor istorice din capitală se lasă în continuare așteptate. La
întârzierea elaborării acestor strategii contribuie însă și lipsa unui inventar complet al
patrimoniului construit din zonele istorice. În mod evident, evaluarea fondului construit din
ariile urbane protejate și ulterior, dezvoltarea programelor privind protejarea și punerea în
valoare a arhitecturii istorice, nu sunt posibile în absența unei cartări sistematice a imobilelor
din aceste zone. În vederea remedierii situației patrimoniului urban este nevoie însă de
dezvoltarea unor parteneriate între stat și societatea civilă, grupurile non-etatice putând
suplini deseori lipsurile cu care se confruntă instituțiile responsabile de gestiune
patrimoniului construit.
3. CATALOG BUCUREȘTI – UN PROIECT NECESAR PENTRU SALVAREA
IDENTITĂȚII BUCUREȘTIULUI
În momentul de față, autoritățile bucureștene nu au o evidență completă a imobilelor
din zonele construite protejate, singurul instrument de măsură pus la dispoziție fiind Lista
monumentelor istorice (însă și acest inventar conține o serie de inadvertențe). În lipsa unor
documente oficiale, societatea civilă a luat inițiativa de a realiza un inventar al fondului
construit din zonele construite protejate au Bucureștiului. Primul demers în acest a fost
demarat în 2015 de către Asociația Pro.Do.Mo. Proiectul pilot, intitulat „Inventarul zonelor
protejate ale Bucureștiului” a vizat însă doar două zone protejate – Vasile Conta și Thomas
Masaryk, rezultatele obținute având un impact limitat. O acțiune similară, însă mult mai
ambițioasă, este cea a Asociației Române pentru Cultură, Educație și Normalitate (ARCEN) –
proiectul Catalog București.
I. Necesitatea și obiectivele proiectului
ARCEN13 este o organizație non-guvernamentală fondată în anul 2006, a cărei
activitate se concentrează în special asupra problematicii asociate patrimoniului construit și a
memoriei Bucureștiului. Activitatea ARCEN este împărțită în trei direcții majore, membrii
asociației propunând dezvoltarea micro-comunităților locale (proiectul District 40),
îmbogățirea vieții culturale a orașului (nocturne de poezie, dezbateri și conferințe, prelegeri
publice) și valorificarea arhitecturii istorice (trasee culturale pietonale, cercetări, inițiative
civice pentru protejarea patrimoniului cultural construit). În ultima categorie se înscrie și
proiectul Catalog București.
Proiectul implementat de ARCEN propune o inventariere sistematică a tuturor
imobilelor (construite, neconstruite, în șantier) din cele 98 de zone construite protejate ale
Bucureștiului. Prin intermediul acestei inițiative, planificate a se desfășura pe o perioadă de
patru ani, ARCEN urmărește să obțină o imagine completă și clară asupra stării fondului
construit din zonele istorice, în vederea stopării agresiunilor asupra patrimoniului arhitectural
şi a asigurării unui cadru propice pentru conservarea specificului Bucureştiului istoric. Alături

12
Idem, pag. 44
13
Informațiile prezentate sunt preluate de pe site-ul ARCEN
de obiectivul principal – acela de a carta întregul fond construit din zonele protejate, proiectul
urmărește identificarea erorilor existente în Lista monumentelor istorice, completarea acesteia
prin nominalizarea altor imobile și ansambluri valoroase neclasate în prezent, completarea și
ameliorarea legislației elaborate în vederea protejării patrimoniului și a regulamentelor de
urbanism specifice zonelor protejate din Bucureşti, În plus, proiectul Catalog București
dorește a fi un instrument de educare a locuitorilor capitalei, urmărind informarea acestora și
implicarea activă a membrilor micro-comunităților locale în salvarea patrimoniului urban şi a
peisajului cultural.
Un astfel de proiect este necesar pentru a diminua numărul imobilelor din zonele
istorice care dispar anual în București, prin demolare sau mutilare, deși se află sub protecția
regulamentelor de zonă construită protejată, dar și pentru a putea dezbate proiectele
urbanistice publice în cunoștință de cauză. Nu în ultimul rând, necesitatea proiectului survine
din dorința de a îmbunătăți calitatea arhitecturii și a vieții locuitorilor din aceste zone,
patrimoniul cultural și peisajul urban constituind bunuri ale întregii comunități.
II. Model metodologic
Demarat în martie 2017, proiectul Catalog București propune inventarierea metodică a
tuturor imobilelor din cele 98 de zone construite protejate, pornind de la analiza concretă a
situației din teren. Proiectul beneficiază de sprijinul unor instituții-cheieresponsabile de
gestiune patrimoniului construit, cele mai importante fiind Institutul Național al
Patrimoniului – INP și Ordinul Arhitecților din România - OAR.
Metodologia de cartare a fondului construit istoric pornește de la fotografii realizate in
situ și fișe de inventar ce cuprind un set complet de informații privind imobilul inventariat.
Inventarul propus de ARCEN se bazează pe analiza imobilelor construite, neconstruite și a
celor aflate în șantier, indiferent de vechimea lor; astfel spus, atât imobilele istorice, cât și
intervențiile contemporane sunt supuse examinării. În plus, analiza fondului construit este
realizată prin raportare la regulamentele de urbanism specifice fiecărei zone protejate
analizate. În ceea ce privește campaniile de colectare a datelor, acestea se realizează
semestrial, prezența vegetației limitând perioada de inventariere a imobilelor. Astfel, între
lunile octombrie–decembrie și februarie-aprilie sunt desfășurate cele două campanii anuale de
colectare a datelor din teren, proiectul beneficiind până în prezent de aportul muncii depuse
de sute de voluntari, coordonați de arhitecți și urbaniști.
Informațiile cuprinse în fișele de inventar au fost îmbunătățite pe parcursul campaniilor
de colectare, setul inițial de date fiind completat cu informații considerate esențiale de către
autorii proiectului și instituțiile partenere implicate (INP și OAR). În prezent, fișa de inventar,
întocmită pentru fiecare imobil analizat, cuprinde un număr de 41 de informații relevante,
referitoare la:
 identificarea imobilului în teren (denumirea străzii, numărul imobilului, numărul
construcțiilor identificate pe parcelă, tipul imobilului analizat, perioada de
construcție, funcțiunea clădirii, identificarea surselor și comentarii la adresă);
 statutul juridic de protecție (identificarea imobilelor și ansamblurilor clasate,
menționarea codului LMI, eventuale propuneri de clasare și argumente pentru
înscrierea în LMI);
  riscul seismic (menționarea încadrării în categorii seismice pentru imobilele
expertizate, identificarea fisurilor seismicepe baza expertizei partenerilor de la
Rerise - Asociația pentru Reducerea Riscului seismic);
 descrierea arhitecturii (identificarea elementelor decorative, informații privind
autorul proiectului și anul construcției);
 dimensiunea și amplasarea imobilului (date privind numărul nivelurilor
supraterane, înălțimea în metri,  compararea înălțimii imobilului și a tipului de
aliniament cu prevederile regulamentului de urbanism specific zonei protejate);
 identificarea tipurilor de abateri de la regulamentele specifice - intervenții
neconforme cu regulamentul de zonă protejată (supraetajări și mansardări, goluri
zidite spre stradă, goluri pe calcan, tâmplărie originară înlocuită cu tâmplărie
PVC, termoizolație cu polistiren care modifică arhitectura imobilului, culoare
necorespunzătoare a tencuielii, utilizarea improprie a materialelor, aparate de aer
condiționat sau branșamente montate pe fațadă);
 spațiul neconstruit și împrejmuiri (analiza împrejmuirilor, a impactului vizual al
spațiului needificat, a raportului construit/neconstruit);
 alerte identificate în teren;
 aspect (regim de înălțime - încadrare în context, comentarii despre impactul
înălțimii, grad de întreținere);
 colectivul de elaborare al fișei de inventar (autorul fotografiilor, autorul fișei, data
realizării fotografiilor și a completării fișei).
III. Rezultate preliminare și impact
Toate aceste date colectate pe teren și completate de voluntarii implicați în proiect, sunt
ulterior corectate de către arhitecți și profesioniști din domeniu și adăugate în baza de date a
proiectului. Până în prezent au fost colectate date referitoare la fondul construit din 30 de
zone construite protejate:01-Calea Moşilor, 03-Calea Călăraşilor, 04-Brătianu, 05-Carol, 06-
Elisabeta Kogălniceanu, 07-Ferdinand, 08-Hristo-Botev, 10-Calea Dorobanţi, 12-Lascăr
Catargiu, 13-Dacia, 18-Vasile Lascar, 19-Traian, 20-Batiștei, 21-Jean-Louis Calderon –
Polonă, 22-Mîntuleasa, 29-Nicolae Iorga, 30-Colței, 31-Caimatei, 32-Vasile Conta, 33-
Thomas Masaryk, 34-Pitar Mos, 36-Negustori, 39-Armeneasca, 40-Icoanei, 47-Parcelarea
Blanc, 50-Parcelarea Ţesătoria Mecanică, 51-Parcelarea Edilitatea, 52-Parcelarea Societatea
Generala pentru Construirea de locuinte ieftine, 70-Parcelarea Parcul Ioanid și 98-Horei.
Pe baza datelor colectate și a informațiilor publicedisponibile (Lista monumentelor
istorice, Lista imobilelor expertizate tehnic și regulamentele de urbanism specifice zonelor
construite protejate), au fost realizate o serie de analize și statistici asupra stării fondului
construit din câteva zone protejate.În ceea ce privește Calea Moșilor, una dintre zonele
analizate în detaliu de către echipa proiectului, a fost constatată starea accentuată de
degradare a peisajului cultural și a țesutului construit din această zonă istorică. Pe baza
statisticilor realizate, autorii au remarcat gravitatea fenomenului de mutilare a fondului
construit din zona protejată Calea Moșilor, susținând faptul că în lipsa unor măsuride
remediere a situației actuale, întregul țesut istoric și peisaj cultural ar putea dispărea.
 O parte din aceste date pot fi consultate pe platforma interactivă
catalogbucuresti.info.Baza de date oferă numeroase informații despre imobilele din zonele
construite protejate ale Capitalei. Cei interesați pot descoperi patrimoniul orașului direct pe
harta Bucureștiului, platforma catalogbucuresti.info oferind acces la fotografiile și datele
colectate de echipa Catalog București. Autoritățile locale, specialiștii din domeniul
patrimoniului construit și membrii comunității locale se pot informa mult mai facil asupra
problemelorcu care se confruntă patrimoniul arhitectural din zonele construite protejate, pot
avea o imagine mult mai completă asupra fondului construit clasatși a diversității
arhitecturale din aceste arii urbane.
Concomitent cu lansarea platformei interactive, au fost publicateprimele 5caiete de
bune practici constructive14 pentru zonele protejate Mântuleasa, Calea Moșilor, Calea
Călărașilor, Caimatei și Negustori. Acestea au fost ulterior distribuite rezidenților din aceste
zone, cu scopul de a informa și educa comunitatea locală asupra valorilor patrimoniului
construit. În plus, caietele de bune practici oferă o serie de informații esențiale despre istoria
zonei analizate, descrierea succintă a cadrului arhitectural-urbanistic, cu identificarea
elementelor specifice, enumerarea problemelor cu care se confruntă fondul construit istoric și
avantajele reabilitării sale, analiza cadrului legislativ aplicabil în zonele protejate, enumerarea
tipurilor de intervenții problematice, dar și a pașilor de urmat pentru un proiect de succes.
Toate aceste rezultate au crescut vizibilitatea proiectului, obiectivele propuse de
Catalog București fiind apreciate de specialiști și non-specialiști (autorități, proprietari și
administratori ai imobilelor istorice, dezvoltatori imobiliari sau simplii trecători
etc.)deopotrivă. În plus, proiectul a beneficiat de numeroase apariții în mass-media, atât în
presa online, cât și în cea scrisă: articole în publicațiile online Forbes și Dilema Veche, pe
site-urile News.ro, Hornews.ro sau Mediafax, apariții TV în cadrul emisiunii “România, te
iubesc!” – ProTV, precum și apariții constante la posturile de radio România Cultural
(rubrica”Orașul vorbește”), Guerrilla și RFI. Aceste inițiative sunt o mărturie a impactului
major pe care proiectul Catalog București îl are asupra orașului și locuitorilor săi.
IV. Propuneri de dezvoltare a proiectului Catalog București
Pentru perioada imediat următoare, autorii proiectului propun dezvoltarea platformei
catalogbucuresti.info,inventarierea unui număr de alte 20 de zone construite protejate,
prelucarea datelor, elaborarea analizelor și statisticilor pentru 30 de zone inventariate deja,
elaborarea și publicarea altor 5 caiete de bune practici constructive.
În prezent, a fost demarat proiectul de elaborarea unei metodologii privind Sintezele de
zonă protejată ce stau la baza ameliorării regulamentelor și a legislației privind zonele istorice
ale Bucureștiului.
*
Prin intermediul proiectului Catalog București, ARCEN și-a asumat rolul activ de
protector al patrimoniului bucureștean. Cu toate acestea, asociația nu militează pentru
eliminarea noilor intervenții din zonele protejate construite; din contra, acestea sunt
încurajate, în măsura în care respectă contextul urban și arhitectura existentă și aduc un plus
de valoare peisajului cultural existent.

Acestea pot fi consultate pe site-ul http://catalogbucuresti.info/site/about, la rubricaRecomandări de bune

14

practici
 Prin activitatea constantă desfășurată, ARCENvine în sprijinul autorităților, completând
o parte din lacunele existente în domeniul patrimoniului construit. Astfel, inventarierea
sistematică a fondului construit din zonele istorice ale Capitalei și crearea platformei
interactive vine în întâmpinarea nevoilor instituțiilor abilitate. În lipsa acestor date
privind situația detaliată a arhitecturii din zonele istorice, măsurile de protecție și regenerare
urbană sunt imposibil de formulat și aplicat. În plus, analiza datelor colectate în cadrul
proiectului oferă o imagine mult mai amplă asupra fenomenului distrugerii fondului construit
istoric. Astfel, identificarea problemelor, disfuncțiilor și amenințărilor care afectează fondul
construit valoros din zonele istorice crează premisele necesare ameliorării regulamentelor și a
legislației privind patrimoniul construit din zonele istorice ale Bucureștiului.
Pe de altă parte, Catalog București este un instrument deschis, accesibil, datele publicate
pe platforma on-line putând fi consultate de către toți locuitorii oraşului, Prin intermediul
platfornei interactive și a caietelor de bune practici, autorii proiectului urmăresc informarea și
educarea comunității cu privire la importanţa culturală, arhitecturală şi ambientală a zonelor
protejate. În plus, metoda de inventariere propusă de ARCEN poate fi implementată cu
ușurință și în alte orașe din România, valoarea educativă a proiectului fiind de necontestat.

BIBLIOGRAFIE
http://www.arcen.info/
http://catalogbucuresti.info/
Asociaţia pentru Protecţia și Documentarea Patrimoniului din România - Pro.Do.Mo.,
Raportul  „Patrimoniul Bucureștiului 2008 – 2012. Pericol de demolare”, București, 2012,
consultat online la data de 02.2019
(http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2013/01/Raport-Patrimoniul-Bucuresti-format-mic.pdf)

„Carta europeană a patrimoniului arhitectural”, adoptată în cadrul Congresului privind

patrimoniul arhitectural european, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, Amsterdam,
1975

„Carta internaţională pentru conservarea şi restaurarea monumentelor şi siturilor”, adoptată în

cadrul celui de-al II-lea Congres Internaţional al Arhitecţilor şi Tehnicienilor pentru
Monumente Istorice, Veneţia, 1964

„Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural”, Organizația

Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură - UNESCO, Paris, 1972

Legea nr. 190/ 2013 privind aprobarea O.U.G. nr. 7 din 2 februarie 2011 pentru modificarea
si completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul

Marin Dan, Radu Florinel, studiu „Zone Protejate Construite – Municipiul București și
teritoriul administrativ”, Institutul de Arhitectură “Ion Mincu” București, București, 1997
Ordin nr. 562 din 20 octombrie 2003 pentru aprobarea Reglementării tehnice „Metodologie
de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor de urbanism pentru zone construite
protejate (PUZ)”, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor si Turismului
Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale,
2009, consultat online la data de 02.2019
(http://old.presidency.ro/static/rapoarte/Raport%20CPPCSINR.pdf)

Raportul pentru București 2016 (RB16), OAR București, 2016, consultat online la data de
02.2019
(https://www.oar-bucuresti.ro/documente/Raportul-pentru-Bucuresti-2016.pdf)

Rezoluţia Comitetului Internaţional al Oraşelor şi Satelor Istorice (CIVVIH - ICOMOS)

referitoare la distrugerile la care este supus patrimoniul cultural construit al Bucureştiului,
adoptată la Budapesta, 21-22 Septembrie 2013

Strategia de dezvoltare teritorială a României. Studii de fundamentare. Servicii elaborare

studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente
şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de
programare post 2013”, 2014, consultat online la data de 02.2019
(http://sdtr.ro/upload/STUDII/20.%20Raport_Protectia%20monumentelor%20istorice%20si
%20a%20patrimoniului%20construit_.pdf)

World Monuments Fund (WMF), 2016 World Monuments Watch, consultat online la data de
02.2019
(https://www.wmf.org/project/bucharest)