Plante folosite în antichitate ca și coloranți pentru vopsit:

Roșul de Garanța sau Roșul de Roibă - Rubia Tinctorum

Roșul de Garanța, un alt pigment găsit pe statuile antice grecești. Rădăcina de roibă sau de garanță
(Rubia tinctorum) uscată și măcinată este unul dintre cei mai vechi coloranți cunoscuți omenirii. Este
apreciată pentru culoarea sa și, de asemenea, se crede că are calități medicinale în medicina
ayurvedică.

Este un pigment ce are o culoare Roșu Carmin. Se obținea prin extragerea unui colorant, numit
alizarină, din rădăcinile plantei Rubia Tinctorum, cultivată în Grecia și Italia. Roșul de Garanță a fost
menționat de scriitorul Pliniu, dar și de arhitectul Vitruvius. În anul 1826 chimiștii francezi Robiquet și
Colini identifică elemntele colorante ale plantei din care se extrăgea colorantul acestui roșu –
alizarina și purpruina.

Garanța sau Roiba (Rubia tinctorum) (roșul) a fost una dintre cele trei culori importante ale industriei
europene de vopsire, împreună cu Rechia - Reseda luteola (galben) și Drobușorul Albastrul de Woad
- Isatis tinctoria (albastru). Cele trei culori pot fi văzute împreună în tapiserii precum „Vânătoarea
unicornului” (1495-1505).

Nuanțe bogate de roșu pentru vestimentație se mai obțineau din planta numită roibă (Rubia
tinctorum). Colorantul se numește la noi roșu de garanță (din fr. garance) și a fost folosit pe scară
largă încă din Antichitate de egipteni pentru vopsirea hainelor, însă nu era foarte stabil. De-abia în
secolul al XIX-lea chimiștii vor reuși mai întâi să stabilizeze pigmentul natural, iar apoi să obțină
alizarină sintetică. Ambele variante au fost folosite în lacuri pentru pictură. Alte demuniri sub care se
găsește acest pigment: Crimson Lake, Maddir Lake.

Site-ul britanic Daily Mail a publicat un reportaj intitulat „Drumul Mătăsii este mai lung decât ne
imaginăm?", în care relatează pe larg despre noile descoperiri făcute de arheologi în mormintele
Samdzong din Nepal. Este vorba despre un material din pânză, țesut cu aur și argint, folosit pentru
măști, despre care specialiștii susțin că ar proveni din Asia de Sud-Est, din anii 400-600 după Hristos.
Arheologii au observat ca materialul de pânză conține nu numai mătase, ci și coloranți indieni făcuți
din roibă și lac, fapt ce dovedește că acestea provin din China și India. Drumul Mătăsii este un traseu
comercial care lega China și Marea Mediterană prin Asia Centrală. Ultimele dovezi arată că este,
probabil, că drumurile oamenilor de afaceri din antichitate să se întindă și pe trasee mai sudice.

Ţesutul este una din cele mai vechi meserii ale omului, care a generat multe metafore şi
mituri asociate cu structura universului şi destinul omului. Înţelepţii din epoca vedică spuneau că
„tot ce e mai sus de cer, mai jos de pamînt şi între cer şi pămînt, tot ce e trecut, prezent şi viitor...e
ţesut în lung şi-n lat, în spaţiu”. Tradiţia fabricării ţesăturilor în India îşi are originea încă din cele mai
străvechi timpuri. Bucăţile de pînză găsite recent la Mohenjodaro au o vechime de aproape
5000 de ani. Astfel tehnicile de ţesere şi vopsire a ţesăturilor erau foarte bine dezvoltate în India
încă din cele mai străvechi timpuri.

Roiba (Rubia tinctorum) este o plantă ierboasă din familia Rubiaceae, cunoscută sub mai multe
denumiri populare: rimenele, rodea, pațchină, garanță. Originară din bazinul mediteranean, a fost
extinsă în România prin cultură, înflorește începând cu luna iunie și până la sfârșitul lui iulie.
Rădăcinile acestei plante pot depăși un metru în lungime, sunt subțiri și contin un puternic colorant
roșu (consumul infuziei de rădăcină colorează urina sau laptele matern). Pigmenţii hidrosolubili
extraşi din rădăcini sau din organele aeriene (după maturarea fructelor) sunt utilizaţi pentru
colorarea ţesăturilor în nuanţe de roşu sau roz, bej, maro.

Roiba poate crește până la 1,5 m inaltime, sub forma de tufă. Frunzele sale (intre 4 si 7 ca numar)
sunt dispuse în jurul tulpinii în formă de stea și sunt lanceolate. Principalele calități ale plantei sunt:
prevenirea calculilor (în special a celor fosfatici), diuretică, saluretică, emenagogă, tonică,
antispasmotică. În fitoterapie se utilizeaza rădăcinile. În medicina populară, sunt folosite rădăcina şi
frunzele, sub formă de infuzie, pulbere, extracte. Preparatele de roibă se vor administra numai sub
supravegherea medicului. Utilizarea lor timp îndelungat, şi mai ales fără supraveghere, poate duce la
grave probleme de sănătate. Preparatele pe bază de roibă acţionează nu numai asupra calculilor
renali, ci şi în sensul reechilibrării şi bunei funcţionări a întregului rinichi. Totodată, roiba intensifică
activitatea bilei. În general, preparatele din această plantă sunt un depurativ destul de puternic, ce
duce la curăţirea şi dezintoxicarea rinichiului, a organelor şi căilor aferente rinichiului şi ficatului.
Preparatele de roibă sunt folosite şi în bolile articulaţiilor, anemie, lipsă de poftă de mîncare,
rahitism, cistite, gută.

În timpurile noastre, pudra obținută din măcinarea rădăcănii uscate de roibă este folosită și la
colorarea părului cu nuanțe minunate de roșu-acaju, aplicat singur sau în combinații cu alți coloranți
capilari tip henna. https://www.elemental.eu/ro/693-roiba.html

(Mai multe surse.)