Despre mastită și abces mamar la iepuroaice

Afecțiunile glandelor mamare sunt mai rar întâlnite la iepuri, totuși acestea pot apărea
în anumite circumstanțe favorizante, de obicei ocazional. Frecvent aceste afecțiuni sunt
întâlnite la alte specii – vaci, oi, capre.
Ce este mastita ? Este o inflamație a glandei mamare, o boală bacteriană care urmează
de obicei unor leziuni ale glandei mamare, mai bine zis a mamelonului.
Cauzele acestor leziuni pot fi diverse, de la existența unor obiecte cu margini ascuțite
în cușca iepuroaicei, marginile cuștii de fătare prea înalte și nerotunjite care pot răni și chiar
insistența micuților iepurași în cazul în care mama nu are un loc de refugiu în cușcă.
Deteriorarea mamelonului în timpul alăptării puilor tineri, precum și a celorlalte condiții
favorizante, face ca să existe riscul contaminării cu bacterii în cazul existenței paturilor de
paie insalubre din cușca iepuroaicei.
Poarta de intrare a bacteriilor o reprezintă mamelonul inflamat. Dintre bacteriile care
cauzează acestă boală se numără: Staphylococcus spp., Streptococcus spp., Pasteurella spp. .
Infecția de la mamelon ajunge la sân (glanda mamară) prin canalele galactofore. Glandele
mamare devin inflamate, cu febră și umflate. Sânii (mamelele) pot căpăta o colorație
roșietică, chiar albăstruie iar la atingere sunt fierbinți datorită febrei (temperaturii ridicate).
Alte aspecte nu întotdeauna observate se referă la o descărcare a laptelui din sân, urât
mirositoare, sau chiar sub formă sangvinolentă. În cazurile severe iepuroaica poate dezvolta
septicemie, care este o infecție a sângelui, și poate muri.
Evoluția bolii depinde de starea fiziologică a mamei care poate avea un organism
slăbit sau poate fi într-o formă bună, fapt care o poate ajuta să treacă cu bine peste boală.
Întotdeauna femelelor gestante cât și celor care au fătat, deci care alăptează, trebuie să li se
asigure condiții foarte bune de îngrijire. Hrana trebuie să fie bine echilibrată în principii
nutritive, iar microclimatul din cușcă trebuie să inducă o stare de bine și de siguranță
animalului care va avea pui.
Există o serie de deziderate ce trebuiesc îndeplinite de crescător pentru a asigura
condițiile unei nașteri în siguranță, iar apoi condițiile de hrănire, curățenie și refugiu
(relaxare) necesare mamei și puilor; sunt multe de spus despre aceste condiții necesare
femelelor gestante dar nu vreau să mă îndepărtez de subiectul principal – afecțiunile
mamare.
Aș menționa câteva aspecte despre condițiile de refugiu ce trebuie asigurate – am
vizitat numeroase minicrescătorii de iepuri ale prietenilor și cunoscuților, în sistem
gospodăresc și am căutat să văd cum realizează dânșii condițiile de fătare pentru iepuroaice
cât și pentru creșterea puilor când se află cu mama lor.
Am căutat să observ dacă se creează condițiile favorabile unei bune igiene a cuștilor și
aspectelor menționate mai sus. Sunt multe de spus, dar legat de aspectele refugiului și
relaxării pentru iepuroaica care alăptează, am văzut la puțini crescători aceste condiții. Cei
care asigură aceste condiții sunt crescătorii experimentați, care au un simț al observației bine
dezvoltat, dar care mai ales citesc literatura de specialitate dedicată acestor animale.
Iepuroaicele care alăptează de obicei de la 4 până la 8 pui, au nevoie în cușca unde se
află cu puii, de un spațiu de refugiu, pentru a se relaxa după masă, pentru a-și reface forțele,
pentru a nu fi deranjate de pui tot timpul. Puii, mai ales după vârsta de 3 săptămâni, după ce
părăsesc cuibul caută frecvent laptele mamei, e normal să fie așa fiindcă ei sunt în creștere și
nevoia de hrană e din ce în ce mai mare. De aceea acțiunile lor insistente de la o zi la alta vor
stresa iepuroaica, care va avea un comportament de refuz al alăptării și de fugă.
Datorită mișcărilor frecvente se creează condițile favorizante apariției leziunilor mamare.

1
 Dacă cușca este dimensionată pe înălțime la 80 – 90 de cm (la rasele mari), ea permite
instalarea unei scânduri late de circa 30 cm la 40- 45 cm față de podeaua cuștii, astfel încât
să permită accesul mamei dar nu și al puilor, scândura având rol de refugiu pentru mama
care alăptează. Astfel se creează condițiile realizării unui program de alăptare pentru pui de
către mama lor, iar puii vor putea mai ușor să treacă la hrana „exogenă” adică la hrănirea cu
furaje, tărâțe, boabe, lucernă uscată etc.
Înțărcarea se va face mai ușor în aceste condiții, deoarece puii se vor obișnui din timp
cu hrana, iar mama nu va fi stresată de pui și nu va fi obligată să-i alăpteze frecvent, ceea ce
poate duce la o epuizare prematură. Puii nu-și vor mai pierde energia și resursele necesare
creșterii alergând după laptele mamei, ci vor găsi mai ușor hrănitoarele cu furaje, și se vor
adapta mai ușor acestei hrăniri. În acestă perioadă ei vor avea două surse de hrană : laptele
mamei și harna furajeră, ceea ce va ajuta la dezvoltarea lor normală.
În aceste condiții aparația afecțiunilor glandei mamare e diminuată simțitor, iar
calitatea laptelui iepuroaicei va fi crescută datorită timpului de odihnă și relaxare de după
mese pe care locul de refugiu îl creează. Locul de refugiu pentru iepuroaicele care alăptează
poate fi și deasupra cuibului (cuștii de fătare) acea cușcă mică special destinată fătării.
Dacă iepuroaicele vor avea hrană la discreție, bine echilibrată , bogată în principii
proteice și minerale, atunci vulnerabilitatea la boli va fi scăzută, iar iepuroaica nu va
înregistra o scădere majoră a greutății în perioada de alăptare. Refacerea ei după acestă
perioadă va fi mai facilă și într-o perioadă mai scurtă de timp.

Ce e abcesul mamar ?
Abcesul mamar reprezintă inflamarea glandei mamare care nu alăpteză.
Datorită faptului că laptele nu mai poate ieși în exterior fiindcă canalele sunt obturate
are loc acumularea acestuia în glanda mamară ceea ce duce la dilatarea acesteia și inflamare.
Tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical în funcție de stadiul bolii.
Voi relata un caz de abces mamar întâmplat la mine în crescătorie și cum am tratat acest
caz cu succes.
Acestă problemă apărută ocazional, fiindcă nu m-am mai confruntat cu ea, în decursul celor
15 ani de când cresc iepuri de rasă, reprezintă cazul clasic de abces mamar la iepuroaice și
vi-l voi prezenta în continuare.
Iepuroaica la care a apărut această afecțiune avea vârsta de circa 13 – 14 luni, și se afla la a
doua fătare. La prima fătare ea a avut 6 pui, din care viabili au fost 5 pui pe care i-a alăptat
normal, reușind să-i înțărc. Puii au avut o dezvoltare normală. La a doua fătare, a fătat
același număr de pui, dar 3 nu au fost viabili, astfel că iepuroaica a rămas doar cu 3 pui spre
alăptare. Când puii aveau circa 22 de zile, și deja părăsiseră cuibul, am observat la mamă o
umflătură la una din mamele de mărimea unei nuci.
Ceea ce observasem anterior acestei descoperiri, era că iepuroaica avea pofta de
mâncare diminuată și era puțin agitată. La controlul umflăturii (abcesului) acesta avea o
consistență tare, de culoare roșietică, iar mamelonul era înfundat. M-am consultat cu
doctorul veterinar – dl. Dr. Alex Lupu, expunându-i toată simptomatologia observată și am
stabilit tratamentul împreună.
Tratamentul a constat din pensulații cu tinctura de iod de 3 ori pe zi a abcesului și a
zonei înconjurătoare. Apoi aplicarea de două ori pe zi a cremei Mamosept.
Ca tratament injectabil am ales Penstrep, pentru acțiunea sinergică a celor două
antibiotice penicilina și streptomicina. Retragerea abcesului a avut loc după a treia zi de
tratament, când am constatat începutul resorbției evidente a acestuia și faptul că tratamentul
este bine țintit. După a șaptea zi pe locul respectiv mai era doar o coajă, iar după 3 luni de la
acest episod iepuroaica este sănătoasă.
Vreau să menționez că în tot acest timp iepuroaica a rămas cu puii ei, alăptându-i.

2
Vă prezint fotografiile realizate în timpul tratamentului acestui caz :

3
 Tinctura de iod, prin iodul pe care îl conține penetrează epiderma și are efect
antiseptic, bacteriostatic şi bactericid, virocid şi fungicid, totodată şi iritant-revulsiv, de
aceea pensulațiile cu acestă substanță au ajutat în primul rând la decongestioanarea zonei
inflamate.
Mamoseptul este un produs medicamentos special destinat afecțiunilor mamare pentru
mai multe specii de animale; prin componentele sale, reprezentate de acizi organici, are efect
antiseptic, inhibând dezvoltarea a numeroase bacterii Gram negative (Staphylococcus spp.,
Streptococcus spp., Pseudomonas spp., E. coli) și gram pozitive responsabile de infecțiile
obișnuite ale pielii.
Combinaţia penicilină/streptomicină din Penstrep acţionează complementar şi uneori
chiar sinergic. Penicilina G procainică este un antibiotic cu spectru îngust de acţiune, cu
efect bactericid mai ales împotriva bacteriilor G+: Campylobacter, Clostridum,
Corynebacterium, Erysipelothrix, Haemophilus, Listeria, Pasteurella, Steptococcus si
Stapylococcus spp. penicilinazonegativi. Dihidrostreptomicina este un aminoglicozidic cu
acţiune bactericidă mai ales împotriva bacteriilor G – cum ar fi: E.coli, Klebsiella,

4
Pasteurella, Salmonella. Doza utilizată a fost de 2 ml intramuscular, în prima zi, iar apoi
câte 1,5 ml zilnic, o dată pe zi, la aceeași oră, timp de 7 zile. Injecțiile intramusculare la
iepuri se practică de obicei în mușchii picioarelor din spate, alternativ, o zi la un picior,
următoarea zi la celălalt.

Concluzii la cazul prezentat:

- apariția afecțiunii, respectiv a abcesului mamar s-a datorat unor factori favorizanți
dintre care și numărul redus de pui al mamei (3), mamelonul care a prezentat
abcesul probabil nu a fost suficient de solicitat, ori a apărut o leziune contaminată
ce a evoluat, celelalte mameloane prezentând semnele alăptării;
- realizarea unei bune igiene în cușcă este indispensabilă indiferent de statutul sau
stadiul de creștere al animalului și reprezintă un factor de profilaxie pentru multe
boli la iepuri;
- luarea unor măsuri urgente de tratament imediat după observarea afecțiunii, a avut
un rol determinant deoarece orice întârziere putea duce la cangrenă sau septicemie;
- tratamentul bine țintit sub îndrumare medicală de specialitate a dus la rezolvarea
cazului cu succes.
Fiind un crescător pasionat de iepuri am căutat tot timpul să mă documentez din cărți de
specialitate și articole științifice ale unor autori români și străini, ceea ce recomand cu
căldură celor interesați.
Acest articol nu l-am elaborat după canoanele articolelor științifice, cu toate că se apropie
ca și conținut și mărime de acestea, ci doar am urmărit în elaborarea acestui articol, ca el să
poată fi pe înțelesul crescătorilor de iepuri, care îl vor citi.

Vă mulțumesc,

Marcel Balan, master în Biotehnologii

Bibliografie:

1. Lieve Okerman, Translated by Richard Sundahl, Diseases of Domestic Rabbits,

Blackwell Scientific Publications, 1988, Oxford, U.K .

2. Lebas F, P Coudert, H de Rochambeau, RG Thebault, The rabbit : Husbandry,

health and production. FAO Animal production and health series, 1997, pp. 205,
FAO, Rome.

3. N.M. Patton, K.W. Hagen, J.R. Gorham, and R.E. Flatt, Domestic Rabbits: Diseases
and Parasites, A Pacific Northwest Extension Publication,Oregon • Idaho •
Washington, Oregon State Universiy, 2008

4. Liviu Șt. Rebreanu, Creșterea iepurilor de casă, Editura Ceres, București, 1983

5. Richard A. Sauders, Ron Rees Dvies, Notes on rabbit internal medicine, Blakwell
Publishing Ltd, 2005, Oxford, U.K.