Fantana dintre plopi- Tema si viziunea

Publicat in 1928, volumul “Hanu-Ancutei” aduna laolalta elementele intalnite in povestirile anterioare:
lumea satului, natura, iubirea, legenda. “Hanu-Ancutei” are forma povestirii in rama, la fel ca
“Decameronul” lui Boccaccio sau “O mie si una de nopti”, deoarece noua naratiuni de sine statatoare
sunt incadrate intr-o alta naratiune, prin procedeul insertiei.
“Fantana dintre plopi” este a patra povestire din volum, in care un narrator subiectiv, Neculai
Isac, evoca o Trista poveste de iubire, o initiere ratata, traita de el in tinerete, in urma cu peste douazeci
si cinci de ani, “pe aceste meleaguri”. Tema povestirii este iubirea tragica dintre capitanul Neculai Isac si
tigancusa Marga.
Tehnica povestirii in rama presupune duplicarea instantei narrative. Cei zece naratori relateaza
din diferite perspective, au rol de personaje in naratiunea-cadru si, pe rand, de ascultatori ai celorlalti
povestitori. Ei apartin unor categorii sociale diferite: comisul Ionita (“Iapa lui Voda”), calugarul Gherman
(“Haralambie”), mos Leonte Zodierul (“Balaurul”), capitanul de mazili Neculai Isac(“Fantana dintre
plopi”), negustorul Damian Cristisor (“Negustor lipscan”), orbul rapsod si calic (“orb sarac”), matusa
Salomia si Zaharia fantanarul (“Istorisirea Zahariei fantanarul”).
Naratiunea-cadru este rasfirata de-a lungul intregului text si face legatura intre cele doua
povestiri. Incipitul ei fixeaza coordonatele spatio-temporale, cadrul intalnirii povestirilor si tema
volumului: “Intr-o toamna aurie am auzit multe povesti la Hanu-Ancutei”. Coordonatele actiunii
sadoveniene sunt caracterizate de atemporalitate (“intr-o departata vreme, demult”), iar spatial este
unul mitic, o imagine a paradisului pierdut. Asezat la rascruce de drumuri, hanul este ocrotitor ca o
cetate: “Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate cum m-am mai vazut in zilele
mele. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si habar n-aveai dinspre partea hotilor”.
Zidurile hanului-cetate au valoarea simbolica a granitelor intre lumea realului si lumea povestirii, iar
hanul este un topos al povestirii.
Viziunea despre lume incadreaza volumul realismului mitic prin impresia de fabulous produsa de
actul nararii, de plasarea intamplarilor intr-un trecut neprecizat si prin veridicitatea aspectelor sociale
infatsate. Aproape toate povestirile ce se situeaza intr-un plan al trecutului, prncipala lor caracteristica
fiind evocarea unei lumi apuse, a “celeilalte Ancute”. Perspectiva narativa este una subiectiva, a
personajului-narator, capitanul de mazili Neculai Isac. Naratiunea la persoana 1, subiectiva, implica doua
planuri temporale: prezentarea evenimentelor traite in tinerete (timpul narat) si autoanaliza faptelor din
perspectiva maturizarii (timpul nararii).
Titlul indica locul intalnirii celor doi indragostiti,dar si al sacrificiului fetei din iubire. Semnificatia
simbolica a fantanii cu patru plopi este aceea a unui loc sacru, care nu-I protejeaza totusi pe indragostiti,
fiind pangarit de vina fiecaruia si sortit pieirii. Apa fantanii se amesteca cu sangele fetei ucise, iar in plan
symbolic, iubirea cu moartea.
Timpul si spatiul actiunii plaseava povestirea in planul evocarii. Naratorul relateaza ascultatorilor
o intamplare traita de el in tinerete, in urma cu peste douazeci si cinci de ani, „pe aceste meleaguri”, la
fantana dintre patru plopi, in apropierea hanului, dar revine la timpul prezent, al maturitatii, prin unele
comentarii si autoaprecieri.
Conflictul consta in incercarea lui Hasandache si a fratilor lui de a-l atrage pe tanarul necugetat
intr-o cursa, cu ajutorul fetei, spre a-l ucidesi a-l jefui, dar tanarul este salvat de iubirea tigancusei.
Momentele subiectului evidentieaza tema – iubirea tragica dintre Neculai Isac si tigancusa
Marga.
 Intr-o toamna, tanarul Neculai Isac duce vinuri in tinutul Sucevei si face popas la Hanu Ancutei
(expozitiunea). Plimbanudu-se calare pe malul raului Moldova, intalneste un grup de tigani care se
scalda. E intampinat de Hasanache, un batran cersetor, care o alunga fara success din calea boierului pe
Marga, o Tigancusa de optsprezece ani. Frumusetea fetei il tulbura pe Neculai care le da celor doi cate un
ban de argint.
Fata il cauta la han a doua zi pentru a-i arata ciubotelele cumparate cu banul primit. Apoi tinerii
petrec o noapte la fantana dintre plopi si isi promit o noua intalnire de rgaoste la intoarcerea lui de la
Pascani, unde mergea sa-si vanda marfa. A doua intalnire la fantana are un final tragic. Indragostita, fata
ii marturiseste ca Hasanache o trimisese la han ca sa-l seduca, iar planul era ca tiganii sa-l jefuiasca sis a-l
omoare in acea noapte .
Desi este constienta ca o vor ucide pentru ca i-a tradat, fata il avertizeaza, din dragoste, asupra
pericolului. Tanarul fuge calare, scapa cu viata, dar o prajina aruncata de urmaritori ii scoate un ochi.
Insotit cu faclii de carausii de la han care auzisera strigatele sale, revine la fantana dintre plopi,
unde sangele proaspat de pe colacul de piatra este semnulk ca fata fusese ucisa pentru tradare si
aruncata in fantana.
In povestirea “Fantana dintre plopi” , personajele sunt construite in antiteza. Raportul initial
dintre indragostiti, din plan social, se inverseaza in plan moral: nechibzuinta barbatului, in opozitie cu
iubirea sincera si curajul fetiscanei.
Tanarul Neculai Isac este vrednic si bogat, Dar nestatornic si nechibzuit. In schimb frumoasa
Marga, “o fetiscana de optesprezece ani”, o tigancusa, are o conditie umila, dar se dovedeste capanbila
de gestul nobil al sacrificiului din iuboire, incat devine eroina tragica a aceste intamplari.
Fiind o povestire, “Fantana dintre plopi” este o naratiune subiectivizata, o relatare din unghiul
povestitorului, implicat ca protagonistului, implicat ca protagonist al intamplarii, care se limiteaza la
evocarea unui singur fapt epic, o tragica intamplare dedragoste din tinerete, de fapt o initiere ratata.
Povestirea are caracter etic, exemplar.
Cuvinte : 0