Ghid Parcul Scolii

GHID DE OBSEVARE ȘI CERCETARE A MICULUI EXPLOARATOR
Cuvânt înainte
,,Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii,
rândunelele, cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i
înconjoară, pentru că fără dragostea faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă
din plin, ceea ce numim, cu cel mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.”
C. Mihăiescu
SLOGAN: ,,Ştiinţa - o poartă spre progres.”
MOTTO: „Experimentul este calea spre reuşită.’’ (Einstein)
Observarea este principala metodă care face posibil accesul imediat la

cunoașterea și explorarea mediului înconjurător. Educația științifică trebuie să înceapă
prin dezvoltarea spiritului de observație, capacitate pe care elevii trebuie să o
dovedească și să o dezvolte. (I. Cerghit).
Învățarea prin descoperire este ,,metoda didactică în care cadrul didactic
concepe şi organizează activitatea astfel încât să faciliteze elevului descoperirea prin
efort propriu a cunoştinţelor, explicaţiilor, prin parcurgerea identică sau diferită a
drumului descoperirii iniţiale a adevărului.” (Ion Jinga)
În acord cu orientările actuale din literatura de specialitate, apare ca o necesitate
utilizarea majoritară a experimentelor individuale: “elevul se dezvoltă prin exerciţiile
pe care le face, şi nu prin acelea care se fac în faţa lui” (I. Cerghit).
Astăzi, învăţarea ştiinţelor naturale readuce pe primul plan experimentul de
cercetare şi descoperire (investigaţie ştiinţifică), acesta ajutându-i pe elevi să-și dezvolte
deprinderile necesare de observare, comparare şi de clasificare a informaţiilor pe care le
primesc.
Aşa cum subliniază motto-ul, problema datează de pe vremea lui Confucius. Doar
că, acum revine puternic, odată cu noua viziune asupra învaţării, learning by doing, cu
mutarea accentului de la predarea conținutului spre învăţare şi spre individualizarea
învăţării.
Prof. MIRĂUȚI Simona

1
De ce să folosim conifere în amenajarea unui spaţiu verde?

...este o întrebare pe care poate mulţi au avut-o. În multe cărţi de
specialitate s-a încercat să se răspundă la această întrebare, dar puţine
sunt cele care au reuşit acest lucru prin intermediul cuvintelor. Nici
măcar imaginile nu pot reuşi să exprime senzaţia pe care o ai în
momentul în care te afli într-un parc plin de conifere. Aceasta este, aşa
cum mulţi au numit-o...”magia coniferelor”. Coniferele reprezintă
ingredientul esenţial al unei grădini, efectul lor fiind foarte greu de
substituit cu ajutorul altor plante.
Pentru a putea folosi durabil, cu grijă, tot ceea ce ne oferă natura:
energie, materii prime, hrană, trebuie, pe de o parte să înțelegem cât de
mare este capacitatea naturii de a reface ceea ce noi consumăm, iar pe
de altă parte să găsim acele mijloace prin care să controlăm, să
monitorizăm în permanență toate activitățile care pot modifica într-un
fel sau altul starea mediului. Între formele de ocrotire a naturii,
parcurile/amenajarea unor spații verzi ocupă un loc aparte, întrucât prin
însăși concepția care stă la baza înființării lor, acestea au fost destinate
împletirii protecției naturii cu vizitarea lor.
Ele înfrumusețează locul de viață și de muncă, îmbracă într-o haină
vegetală plăcută cadrul architectural al orașelor/comunelor, contribuie
la ameliorarea microclimatului, purifică atmosfera de praf și de
substanțe nocive, furnizează oxigenul necesar vieții, constituind în
același timp medii estetice pentru recreerea fizică și psihică a
oamenilor.
2
Ghid de observare și cercetare a Micului explorator
Acest Ghid aparține elevului / elevei
_______________________________
Școala Gimnazialã ________________
Cum să devii un Mic explorator!
Primești Diploma de Mic explorator dacă completezi activitățile din acest ghid
în timp ce explorezi natura.
După ce ai completat ghidul, acesta va fi corectat și vei fi invitat să prezinți
alături de colegii tăi cercetările/observațiile tale, unde vei primi Diploma de Mic
explorator.
La final vei depune oficial Angajamentul de Mic explorator și vei deveni un
prieten al naturii. Astfel, vom învăța să protejăm și să iubim natura.
Începe aventura
astãzi !
3
Cum să ne orientăm
A te orienta în natură înseamnă să știi în ce direcție se aflã punctele cardinale. Existã
multe semne și instrumente pe care le putem folosi pentru a determina direcția în care
se află punctele cardinale. Pentru a descoperi natura trebuie să știi să te orientezi.
Cu ajutorul busolei.
 Pentru a determina nordul
ținem busola orizontal și o
rotim până când vârful acului
indicator se suprapune peste
litera “N” care indică direcția
nordului.
Cu ajutorul soarelui.
 În funcție de poziția Soarelui pe bolta cereascã la anumite ore acesta poate indica:
primãvara/
Punctul cardinal vara toamna iarna
Est 6.00 7.00 8.00
Sud-est 9.00 9.30 10.00
Sud 12.00 12.00 12.00
Sud-vest 15.00 14.30 14.00
Vest 18.00 17.00 16.00
Cu ajutorul altor mijloace și semene.

 Pietrele au în general partea dinspre nord acoperitã cu mușchi;
 Dacă vã uitați cu atenție la copacii singuratici veți observa că au ramuri și frunze
mai dese în partea de sud;
 Scoarța copacilor, în special la cei cu frunze, este mai aspră și acoperită cu
mușchi în partea dinspre nord;
 Furnicile își clădesc mușuroaiele în partea de sud a copacilor;
 Pe partea de sud a copacilor sau a buturugilor iarba crește primãvãra mai înaltã,
iar spre sfârșitul verii îngãlbenește mai repede;
 Dacã vă veți uita la pământul de sub pietre, veți observa că acesta este mai
uscat în partea de sud;
 Pe suprafața tăiată a unui trunchi se văd inelele care indică vârsta copacului:
inelele formate în trunchiul unui copac singuratic sunt mai groase pe partea
dinspre sud.
4
Meteorologie
De fiecare datã când privești cerul, observi spectacolul oferit de nori,
precipitații, vânt și temperatură. Dar oare știi cu adevărat ce este vântul, ce sunt
norii sau celelalte fenomene? Cum anume influențeazã ele mediul?
Vântul este, de fapt, mișcarea aerului. Aerul se mișcă deoarece nu este
răspândit uniform, nu are aceeași densitate în toate locurile din atmosferă.
Da, chiar dacă pare ciudat, deasupra solului și a apei se găsește un amestec de
gaze, vapori de apă, praf și alte particule de dimensiuni mici. Acest amestec foarte
important pentru plante, animale și oameni, este denumit popular aer, iar științific
atmosferă.
Atunci când vrem sã descriem vântul
trebuie sã știm direcția și viteza cu care
acesta bate.
Pentru determinarea direcției este
suficient să ținem în mână o pânză sau un
alt material ușor și să știm unde se aflã
punctele cardinal sau să construim un
dispozitiv ca în figura alăturată.Pentru
determinarea vitezei vântului se poate
construim un dispozitiv ca cel din figura
alăturată.
5
Meteorologie
NORII reprezintã aglomerări de particule de apă, praf și gaz. În funcție de compoziție,
dimensiune, formă și altitudine se cunosc mai multe tipuri de nori. Tipurile de nori sunt foarte
ușor de observat pe cer. Acestea sunt:
- Cirrus (Ci) sunt norii care zboară la cea mai mare înãlțime și sunt formați din cristale fine de
gheațã. Deoarece la înălțimea la care se află există vânturi puternice, norii au forma unor fire
foarte fine de păr. Acești nori nu aduc ploi sau ninsori și de aceea se văd mai ales în zilele
frumoase;
- Cirrocumulus (Cc) sunt nori ce seamãnã cu niște pete mici, albe, adesea răspândite ordonat
pe rânduri, în cerc; nici ei nu aduc precipitații. La fel ca și Cirrus, sunt nori formați din cristale
de gheață sau, uneori, din particule de apă foarte rece, aflate pe punctul de a îngheța;
- Cirrostratus (Cs) sunt nori ce aratã ca o pătură finã și albicioasă, aproape transparentã și lipsită
de detalii, acoperind cerul în întregime sau în porțiuni foarte mari. Sunt nori care nu aduc
precipitații și au o caracteristică specială: sunt uneori foarte strălucitori;
- Altostratus (As) sunt norii ce apar sub forma unor petice mari de culoare gri-albãstruie și care
sunt suficient de fini în anumite părți, încât sã lase soarele la vedere. Ei sunt nori care de obicei
au legãturã cu schimbarea vremii;
- Altocumulus (Ac) sunt nori gri-albicioși ce acoperã cerul, fie ca ghemotoace numeroase, fie
ca niște benzi sau șiruri pe porțiuni mari ale cerului. Nu însoțesc schimbări ale vremii și sunt
caracterizați de apariția unor culori variate când sunt luminați de soare sau lunã;
- Cumulus (Cu) sunt norii ce apar în zilele de varã sub forma unor cupole uriașe de culoare albă
pe cerul senin. Sunt nori formați aproape în întregime din picături de apă, dar nu aduc
precipitații decât dacă sunt foarte mari;
- Stratocumulus (Sc) sunt nori care acoperă cerul într-un mozaic de forme albicioase, de la
caiere până la mingiuțe pufoase. Cel mai adesea conțin picături mici de ploaie sau cristale fine
de zăpadă;
- Stratus (St) sunt nori gri și greoi ce atârnă foarte jos pe cer și nu lasă razele soarelui să treacă
decât ca o formã vagă. Sunt nori care apar mai des iarna. Când suntem pe munte nu ne lasă
adesea să vedem ceea ce se află în vale;
- Nimbostratus (Ns) sunt nori întunecați care lasă să treacă și mai puțină lumină, așa încât zilele
în care aceștia apar pe cer sunt foarte mohorâte. Acești nori sunt compuși atât din picături foarte
reci de apă, cât și din cristale sau fulgi de zapadă și picături de ploaie;
- Cumulonimbus (Cb) sunt nori care aduc furtuni sau ploi torențiale și sunt la fel de mari ca și
Cumulus; ei au adesea partea inferioară de o culoare mai închisă decât cea superioară și, în plus,
se pot recunoaște ușor pentru cã au partea de sus plată și își schimbă forma foarte rapid.
6
7
PLANTELE
Plantele reprezintă prima verigă din lanțul hrănirii în natură, stând la baza
a tot ce este viu. Plantele sunt importante pentru cã produc substanțã organică din
substanțele anorganice extrase din sol și apă, utilizând energia solară.
Plantele lemnoase se caracterizeazã prin prezența ramurilor și eventual
a unui trunchi lemnos.
Se disting douã categorii de plante lemnoase: arborii și arbuștii.
Arborii sunt caracterizați de existența unui trunchi la
capătul căruia se ramifică ramurile coroanei.
Arbuștii sunt lipsiți de trunchi, ramurile pornind de la
bazã. În general arbuștii sunt mai mici ca dimensiuni și trăiesc
mai puțin decât arborii.
Plantele ierboase se deosebesc de arbori și arbuști prin lipsa ramurilor
lemnoase și prin faptul că au dimensiuni mult mai mici. Unele specii de plante
trăiesc unul sau doi ani. Existã și multe specii de plante perene care pot să atingã
zeci de ani.
Plantele se clasifică în funcție de modul de reproducere în: plante cu flori
și plante fără flori.
Plantele fãrã flori sunt mușchii și ferigile, iar plantele cu flori sunt
gimnospermele și angiospermele.
GIMNOSPERMELE
Gimnospermele sunt plante care au conuri și semințele neînchise în fruct.
Ele sunt plante lemnoase, arbori sau arbuști, care formează pădurile de conifere
din regiunile montane.
ORGANELE DE ÎNMULȚIRE LA CONIFERE
Bradul, molidul, pinul sunt plante cu flori. Florile lor sunt grupate în conuri.
Plantele care au conuri se numesc conifere.
Conurile bărbătești sunt mici și așezate în vârful ramurilor tinere. La baza
unui con se găsec souă frunzulițe.
Secționând în lung un astfel de con la molid, se observă că el este format
dintr-un ax în jurul căruia sunt dispuși în spirală numeroși solzi, de culoare
maroniu-roșcată.
8
Pe fața inferioară, fiecare solz are doi saci cu polen.

Întreg conul bărbătesc reperezintă o singură floare.
Grăunciorul de polen prezintă lateral două bastonașe pline
cu aer, putănd fi ușor luat de vânt.
Conurile femeiești se găsesc tot pe ramurile tinere, dar la
baza acestora.
Fiecare con are în partea inferioară două frunzulițe. Con bărbătesc
Secționând în lung un astfel de con, se observă că el este format tot dintr-
un ax pe care se dispun mai mulți solzi.
Fiecare solz are două ovule și la bază, o frunzișoară. Ovulele nu sunt închise
în ovar.
O floare femeiască este formată numai din solzul cu două ovule și o
frunzuliță.
Conul femeiesc, spre deosebire de cel bărbătesc, reprezintă o
inflorescență.
Florile nu au peteale colorate sau miros, pentru a fi vizitate
de insecte și de aceea, primăvara, polenizarea o face vântul.
Polenul ajunge de pe conurile bărbătești pe conurile femeiești.
După fecundație rezultă semințele care sunt libere, neînconjurate
de fruct. Con femeiesc
Plantele care au numai semințe și nu au fructe se numesc gimnosperme.
Coniferele sunt gimnosperme.
Conurile mature devin lemnoase. La pin și molid, ele cad de pe ramuri, iar la brad
cad numai solzii pe care s-au format cele două semințe aripate. Acestea pot fi luate
ușor de vânt.
9
Legenda bradului
Venise toamna. Toate păsările călătoare plecaseră spre ţările calde. Numai
o păsărică tare mititică nu putea să zboare după stol, umezindu-i-se ochişorii de
lacrimi. Avea o aripa ruptă, exact că în povestea cu puiul de prepeliţă, cu aripa
frântă de alicele unui vânător …
Biata pasăre, cu inima plină de jale, se duse cu greu în pădure, că să ceară
ajutor de la arbori.
Cu glasul duios, îi ruga pe copaci:
- Uitaţi, am aripa ruptă. Lăsaţi-mă să trăiesc între ramurile voastre până va
sosi primavera.
- Eu nu pot să te primesc, păsărică! răspunse ursuz fagul. Mi-ajunge că am
grijă de ramurile mele. Pleacă de aici şi du-te la stejar!
- Nici eu nu pot! vâjâi stejarul răutăcios. Mă tem să nu-mi mănânci
ghindă. Fugi, păsărică, în altă parte! De nu, îţi rup şi cealaltă aripă.
Cam în felul acesta o goniră pe sărmana păsărică şi ceilalţi arbori din
codru. Săracă de ea!
Era pe marginea disperării când auzi o voce:
- Unde te duci, păsărică?
Era bradul.
- Nu mai ştiu unde să mă duc, bradule. Copacii m-au prigonit cu toţii şi nu
vor să mă primească în ramurile lor. Uite, aripa mă doare şi nu mai pot să zbor.
Au, Doamne, ce durere!
- Vino la mine! zise bradul, înduioşat de soarta bietei păsărele. Poţi
rămâne cât vrei între ramurile mele!
Atunci păsărică se urcă şi-şi făcu culcuş între ramurile bradului. Însă într-
o noapte, vântul friguros porni să sufle cu putere. Semn că se apropia iarnă.
Frunzele arborilor se îngălbeneau şi cădeau la pământ, una câte una.
- Pot să scutur şi frunzele bradului? îl întreba vântul pe Moş Crivăţ,
împăratul Vânturilor.
- Nu! hotărî moş Crivăţ. De brad să nu te atingi deloc. Bradul a fost bun
cu biata păsărică. Trebuie să avem şi noi milă de el. Podoabă verde să nu-i cadă
niciodată.
Se spune că, de atunci, bradul cel bun îşi păstrează frunzele verzi atât
vara, cât şi iarna.
10
Importanța coniferelor
Coniferele îndeplinesc mai multe funcţii importante:
Funcția geochimică a coniferelor: contribuie la circuitul elementelor chimice în natură.
Datorită pigmentului verde numit clorofilă, prin fotosinteză,în cadrul procesului de hrănire
furnizează oxigen (aproximativ 2/3 din oxigenul consumat de oameni, animale,
microorganisme, industrie, agricultura, este preluat din atmosferă, fiind furnizat de arbori şi
arbuşti) şi absoarbe dioxid de carbon (pe care îl stochează în masa lemnoasă alături de alte
elemente chimice preluate din sol). La nivelul frunzelor - metamorfozate sub forma de ace prin
procesul de fotosinteză, este captată energia solară şi transformată în energie stocată chimic.
Funcţia antierozională: rădăcinile coniferelor fixează solul, mai ales pe terenurile în
pantă, micşorând probabilitatea de producere a alunecărilor de teren şi a prăbuşirilor; împiedică
degradarea solurilor prin sărăturare sau înmlăştinire.
Funcția pedogenetică: contribuie la formarea solului prin: mărunţirea rocilor (acţiune
mecanică a rădăcinilor), alterarea rocilor (acţiune chimică), formarea humusului şi asigurarea
fertilităţii (prin aportul de substanţă organică).
Funcţia hidrologică: frunzişul coniferelor reţine 40-50% cantitatea de precipitaţii;
rădăcinile arborilor afânează solul care poate reţine o cantitate mai mare de apă; pădurea
păstrează nivelul ridicat al apei în sol şi calitatea apelor subterane; reduce riscul de producere a
inundaţiilor.
Funcţie climatică: în funcţie de speciile de conifere, de înălţimea şi densitatea lor, pădurea
moderează regimul temperaturilor (vara, în pădure este cu circa 2 grade mai răcoare decât în
afara ei, iar iarna temperatura este cu 1,7 grade mai ridicată în interior decît la exterior); datorită
evapotranspiraţiei intense, deasupra pădurii se crează un curent de aer umed, ascendent care
sporeste nebulozitatea; se modifică repartiţia precipitaţiilor şi creşte local umiditatea; reduce
viteza vântului; păstrează un timp mai îndelungat stratul de zăpadă; diminuează cantitatea de
radiaţie ajunsă la sol deoarece o absoarbe în procesul de fotosinteză.
Funcţia biologică/ecologică: constituie izvoare de biodiversitate. Permite perpetuarea
speciilor și conservarea genofondului .
Funcţia antipoluantă/Sanitară: în cadrul procesului de fotosinteză, 1 ha de pădure absoarbe
anual, circa 16 tone CO2 şi produce 30 tone O2. Arborii reţin şi praf, alte gaze poluante (oxizi
de sulf, oxizi de azot, compuşi ai plumbului) provenite de la industrie sau de la transporturi.
Doar incendiile afectează în fiecare an circa 12-13 mil ha pădure, în atmosferă ajungând astfel
cantităţi impresionante de CO, CO2 și gudron.
11
Funcția educativă/știinţifică: ecosistemele forestiere, în special codrii seculari / pădurile

virgine, au calitatea de model de adaptare la variaţia factorilor de mediu pe termen lung, prin
corecta dimensionare a funcţiior şi structurare funcţională: lanţuri trofice complexe şi lungi,
reînoirea componentelor populaţiilor, flexibilitatea cenotică. Genofondul valoros permite
înfiinţarea de arii naturale protejate, favorizând protecţia speciilor de plante şi animale rare,
endemice care sunt amenintate cu disparitia. Pentru generaţiile viitoare, codrii seculari şi
pădurile virgine din Romînia constituie un martor istoric a ceea ce au fost pădurile de altădată
din zona temperată.
Funcția estetică/peisagistică şi recreativă: coniferele rup monotonia peisajului lipsit de
vegetaţie forestieră. Terenurile degradate datorită mineritului, depozitării de deşeuri, terenurile
afectate de eroziune, sunt reabilitate prin împădurire. În regiunile temperate, în funcţie de
anotimp, pădurile oferă un peisaj mereu în schimbare. Culorile pe care le îmbracă, liniştea, aerul
nepoluat, peisajul sunt motive sufuciente pentru a atrage turişti.
Funcția socio-economică: pădurea de conifere oferă numeroase resurse regenerabile dacă
sunt exploatate durabil: ciuperci, fructe de pădure, plante medicinale. Exploatarea lemnului şi
utilitarea sa în tipografii, pentru construcţii şi mobilă, a impus nevoia de a recicla. De exemplu,
pentru o singură ediţie a cotidianului „Le Monde” sunt necesare 160 ha de pădure de molid.
Pădurea are şi o semnificaţie istorică, de ea fiind legate importante momente importante ale
devenirii neamului, dar şi culturală, multe din operele literare şi muzicale fiind legate de ea.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, 80% din suprafaţa ţării noastre era acoperită de păduri.
În prezent, acestora le revine doar 26%. Astfel România se situează sub media europeană şi
valoarea ecologică admisă. Remarcabile sunt afirmaţiile silvicultorului M. Drăcea: "Lemnul se
poate cumpăra, dar pădurea nu!” și "Ca pădurile unei ţări să poată prospera, ele au înainte
de toate nevoie de căldura şi roua inimii omeneşti.”
Elevii trebuie educaţi în spiritul unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător, în
vederea formării unei conştiinţe civice şi a unui comportament participativ pentru însuşirea
unor reguli cu caracter ecologic ce vizează asigurarea echilibrului dintre sănătatea individului,
societăţii, a mediului.
12
Știați că....
♦ Pentru a compensa pierderea de copaci din ultimul deceniu ar
trebui să plantăm 130 de milioane de hectare, o suprafaţă egală cu
cea a Peru.
♦ Acoperirea a 130 de milioane de hectare ar presupune

plantarea a aproximativ 14 miliarde de copaci pe an, timp de 10
ani. Aceasta ar însemna că fiecare persoană să planteze şi să
îngrijescă doi copaci în fiecare an.
♦ Tăierea unui brad durează un minut, dar ca să ajungă la

maturitate, bradului îi sunt necesari 60-80 de ani.
♦ La plantarea unui hectar de pădure se folosesc 8000 de puieţi,

iar până la vârsta de exploatare mai rămân doar 600 de exemplare.
♦ Un hectar de padure de conifere captează anual 50 tone de

dioxid de carbon şi eliberează, în acelaşi timp, 25-30 tone de oxigen.
♦ Vara, un singur hectar de pădure „înghite” o cantitate de dioxid

de carbon egală cu cea eliminată în acelaşi timp de 200 de persoane.
13
MOLIDUL (Picea abies)

 Specie indigenă, atingând frecvent 30-40 m înălţime, excepţional 60 m,
şi până la 2 m diametru.
 Tulpina este formată din trunchi și
coroană, cu ramurile mai lungi la bază și
mai scurte spre vârf.
 Coroana este piramidal-conică până la
vârste înaintate, fapt ce determină
deosebirea de brad de la distanţă
 Frunzele au formă de ace și sunt dispuse
de jur-împrejurul ramurilor.
 Conurile femeiești sunt mai
mari decât cele bărbătești, sunt
îndreptate în jos (pendente) și au
culoare roșcată. După formarea
semințelor, conurile cad la
pământ
 Lemnul este foarte valoros folosit în industria mobilei, cherestea,
celuloză şi hârtie, la instrumente muzicale şi construcţii aeronautice, se
mai utilizează taninul din scoarţă (6-18%), răşină din lemn, iar din
cetină se obţin uleiuri.
 Sensibil la secetă, în special în primii 2- 3 ani.
 Faţă de sol este puţin pretenţios, preferând soluri nisipo-lutoase, afânte
 Are un temperament de semiumbră
 Se adaptatează la diferite condiţii de mediu
 Boli în care este utilizată:
Uz intern: afecțiuni pulmonare, erupții tegumentare, reumatism
Uz extern: reumatism, erupții tegumentare, răni, bube.
14
MOLID ÎNȚEPĂTOR (Picea pungens)

 Specie exotică, cu înălțimi de până la 50 m în patria de origine.
 Scoarța este cenușie, iar coroana nu prezintă verticile regulate. Lujerii
sunt viguroși, glabri, bruni-gălbui. Muguri terminali mai mari,
nerășinoși, cu vârful solzilor evident răsfrânt.
 Ace de 2-3 cm, rigide, înțepătoare, ușor recurbate, înghesuite pe partea
superioară a lujerului; nu au
miros.
 Conuri cilindrice, 6-10 cm,
brune deschis, cu solzi
pergamentoși, flexibili,
romboidali, știrbiți al vârf.
 Din punct de vedere al
creșterii, molidul înțepător este cea mai rapidă dintre toate speciile
genului Picea.
 Molidul înțepător este originar din Munții Stâncoși, unde vegetează la
altitudini de 1800-3300 m.
 La noi specia a fost introdusă cultural experimental, datorită
creșterilor remarcabile, dar și în scop ornamental.
 Specia este foarte bine adaptată la climate montane continentale,
suportând bine uscăciunea din aer și sol.
 De asemenea, este foarte rezistentă la fum și praf, fiind din acest punct
de vedere, introdusă cu succes în orașe.
15
BRADUL ALB (Abies alba)

 Specie indigenă, atingând frecvent 40 m în înălţime şi 1 m diametru.
 Coroană cilindric-piramidală, compactă, la vârste mari apare aşa-
numitul “cuib de barză”
 Tulpina este dreaptă, cilindrică, cu ramuri regulat verticilate dispuse
orizontal.
 Frunzele sunt dispuse pe ramură
sub forma unei pene;
 Pe dosul frunzelor sunt două
dungi albe;
 Conurile femeiești sunt mari ,
cilindrice, erecte (îndreptate în
sus);
 La maturitate cad numai solzii cu semințe;
 Lemnul este moale, are multiple întrebuinţări: lemn construcţie,
mobilă, celuloză, chibrituri, lemn de rezonanţă.
 Bradul este una din speciile cu mari pretenţii faţă de umiditate şi
sensibilitate la îngheţurile târzii.
 Bradul preferă solurile brune, profunde, bogate în substanţe
nutritive, cu umiditate suficientă
 Puieţii nu suportă seceta, îngheţurile târzii, gerurile excesive de iarnă,
vântul rece şi uscat
 Temperamentul bradului este pronunţat de umbră
Uz intern: afecțiuni pulmonare, boli nervoase, nefrită, faringo-
amigdalită
Uz extern: reumatism, nevroză cardiacă, laringită acută și cronică,
diferite răni.
16
PINUL (Pinus sylvestris)

 Este o plantă iubitoare de lumină;
 Specie indigenă, putând depăşi 35 m
 Coroana este neregulată
 Frunzele sunt lungi, așezate câte două la un loc așezate într-o teacă;
 Conurile au formă ovală
 Specie cosmopolită
 Lemn de calitate
superioară, cu
numeroase utilizări;
 Pinul silvestru crează
un fitoclimat intern propice dezvoltării altor specii de arbori şi arbuşti;
 Este o specie pionieră de prim ordin, ceea ce îi conferă titlul de specie
de primă împădurire în cadrul terenurilor degradate, la fixarea
coastelor supuse eroziunii etc.
 Este o specie nepretenţioasă faţă de climă şi sol, astfel încât o putem
categorisi ca specie cu caracter pionier
 Pinul silvestru este o specie nepretenţioasă faţă de climă şi sol, deci este
o specie cu caracter pionier.
 Are o amplitudine ecologică largă, suportând gerurile, precum şi
seceta.
 Solurile pe care vegetează sunt în general nisipoase.
Uz internbronșite cronice, tuse, cistite, uretrite, litiază urinară,
periartrită scapulo-humerală
Uz extern: reumatism, nevroză cardiacă, scabie, cicatrizarea rănilor,
bun reconfortant, dermatoze, eczeme, psoriazis
17
ZADA, LARIȚĂ (Larix decidua)

 Este singurul conifer cu frunze căzătoare toamna;
 Specie indigenă, putând uneori atinge înălţimi de peste 50 m şi
diametre de până la 2 m (sunt menţionate astfel de exemplare în
literatura de specialitate existente pe valea Latoriţei).
 Frunzele în formă de ace sunt caduce, moi, pe ramurile lungi aşezate
spiralat, solitare, iar pe ramurile scurte câte 30-40 grupate în fascicule;
toamna se colorează galben intens foarte decorativ
 Conurile sunt mici, sferice,
 Este o plantă rară, ocrotită
de lege.
 Lemnul este de calitate
excepţională, cu multiple
utilizări (construcţii civile şi
navale, mobile fine etc.); conţine multă răşină din care se extrage
“terebentina veneţiană”.
 Terebentina venețiana -,,esenta grasă“, consistența vâscoasă este
folosită ca liant pentru pigmenții utilizați în decorarea ceramicii peste
stratul de email. Folosit ca mediu pentru pictură în ulei, terebentina
venețiană sporește elasticitatea și luciul culorii.
 Laricele este o specie pretenţioasă faţă de climă şi sol, dezvoltându-se
bine în regiunile înalte cu climat continental, fără oscilaţii mari de
temperatură, continuu aerisite. Aceste exigenţe se datorează faptului
că laricele se caracterizează printr-o evapotranspiraţie puternică.
 Are un pronunţat temperament de lumină.
 Preferă umiditate atmosferică suficientă, cu ierni lungi, dar cu zile
senine şi insolaţie puternică în timpul verii.
 Printre preferinţe se înregistrează solurile calcaroase.
18
TUIA (Thuja occidentalis)
 Numită și arborele-vieții;
 Specie exotică, deseori cu port
arbustiv.
 Frunzele au aspect solzos.
 Tulpina este dreaptă, cu ramurile
scurte și dese, cu coroana piramidală.
 Tuia este originară din nord-estul
Americii de Nord, unde formează
păduri de nepătruns pe terenuri
umede.
 Se adaptează la
condiții staționale
diverse și este
rezistentă la ger.
 În România a fost
introdusă în scop
ornamental.
 Este cultivată ca
plantă decorativă
prin parcuri;
19
TISA (Taxus baccata)
 Frunze acicular-lăţite, persistente, pieloase, ascuţite dar neînţepă

toare, la bază îngustate şi, pe faţă verzi întunecat, pe dos verzi deschis
fără dungi albicioase; conţin taxină.
 Seminţele sunt ovoide, cu tegumentul lemnos acoperit până aproape de
vârf cu un aril roşu cărnos,
brumat, comestibil
 În trecut avea o răspândire
largă, dar datorită lemnului
preţios şi frunzelor otrăvitoare
(taxina) tisa a fost exterminată,
astfel încât actualmente este
declarată specie monument al naturii.
 Preferă soluri umbrite, cu umiditate atmosferică ridicată.
 Suferă la geruri excesive, secetă şi îngheţuri târzii.
 Se dezvoltă bine pe soluri brune, aerisite, suficient de umede.
 Este prin excelenţă o specie ombrofilă, mulţumindu-se cu 1/100 din
luminozitatea normală.
 În tinereţe nu se dezvoltă decât la adăpostul pădurii.
20
JNEAPĂNUL (Pinus mugo)

 Este un arbust care formează
desișuri întinse, de nepătruns,
dincolo de limita superioară a
pădurilor de molid
IENUPĂRUL (Juniperus communis)

 Are un rol ecoprotectiv major în zona
montană înaltă (fixarea grohotişurilor,
reducerea avalanşelor, reduce
eroziunea, favorizează reţinerea apei).
IENUPĂRUL TÂRÂTOR (Juniperus hortizontalis)

 Este frecvent utilizat ca specie decorativă.
 Specie rustică, rezistentă la geruri şi uscăciune, ce marcotează natural
21
RELAŢIILE CU FACTORII CLIMATICI

CĂLDURA
Dintre factorii climatici, căldura şi umiditatea au un rol determinant în viaţa
arborilor şi arbuştilor ornamentali, condiţionând posibilitatea de cultură în diverse zone
climatice.
Temperaturile minime, durata şi dispoziţia acestora în timpul anului constituie un
factor limitativ pentru cultura anumitor specii în diferite zone ale ţării. Temperaturile
foarte scăzute din timpul iernii afectează speciile mai sensibile, reducându-le vitalitatea
prin degerarea ramurilor slab lemnificate, apariţia de plăgi pe scoarţă, deshidratarea
până la efecte extreme, toate acestea ducând la moartea plantelor.
Rezistenţa speciilor lemnoase la temperaturi scăzute în timpul iernii este, în
general, corelată cu o intrare mai timpurie în vegetaţie.
Căldurile excesive ale verii devin nefavorabile numai în condiţiile unei secete
prelungite, prin intensificarea proceselor de evapo-transpiraţie.
Adaptarea speciilor la un anumit nivel de căldură se manifestă prin cerinţele faţă
de durata şi nivelul temperaturilor pozitive.
Astfel, molidul necesită cel puţin 130 de zile cu temperaturi medii de peste 10 ºC.
După pretenţiile faţă de căldură, speciile lemnoase ornamentale se grupează astfel:
Specii oligoterme (cu exigenţe reduse faţă de căldură): molidul.
Specii euriterme (neexigente faţă de căldură, suportând chiar şi variaţiile termice: tuia
occidentală.
Tuia (Thuja occidentalis) fiind o specie cu amplitudine ecologică mare ce se
adaptează uşor la temperaturi scăzute, dar şi la cele foarte ridicate, poate fi cultivată atât
în zona de câmpie, cât şi în zonele de deal şi munte. Thuja occidentalis rezistă la iernile
geroase. Iarna, frunzişul se înroşeşte, ceea ce este un fenomen caracteristic şi nu o daună
cauzată de ger sau de vreun factor patogen. .
Molidul (Picea abies) este o specie rezistentă la temperaturi scăzute până la -25 °C
şi nu tolerează temperaturile ridicate, de peste 30 °C. Plantarea acestei specii în zona de
câmpie, unde vara temperaturile depăşesc frecvent pragul lor maxim tolerat de
temperatură, nu dă rezultate. Aşadar, la alegerea speciei pentru o amenajare este necesar
să se cunoască temperaturile maxime şi minime din zona respectivă şi să se compare cu
necesităţile plantei.
22
LUMINA
Radiaţia luminoasă a Soarelui are importanţă capitală pentru
vegetaţie datorită rolului ei în asimilaţia clorofiliană. Toate speciile sunt
exigente faţă de o anumită cantitate şi calitate a radiaţiei luminoase. Unele
specii se dezvoltă bine numai în plină lumină, altele, din contră, nu suportă
lumina directă, necesitând lumină difuză. Multe specii se pot dezvolta bine
atât în plină lumină cât şi în condiţii de semiumbră manifestând deci o
amplitudine ecologică mare faţă de lumină.
Speciile lemnoase, în funcţie de comportamentul faţă de lumină sunt :
Specii heliofile (exigente faţă de lumină): tuia
Specii care suportă bine umbra, semiumbra dar şi însorirea (adică au
plasticitate ecologică mare): molidul.
Încadrarea speciiilor lemnoase ornamentale în una din grupe sau alta nu
este foarte strictă, speciile heliofile putând creşte şi în condiţii de semiumbră
(de ex.: tuia), iar unele specii în staţiuni joase preferă semiumbra, iar în
staţiuni înalte (altitudine mare) devin specii iubitoare de lumină (de ex.:
molizii).
Pretenţiile faţă de lumină ale unor specii încep încă din faza de seminţe.
Astfel, lumina joacă un rol important pentru Picea abies (molid), la care
seminţele germinează mai repede dacă sunt expuse la lumină. De aceea,
semănatul la aceste specii se face la suprafaţa solului, iar seminţele nu se
acoperă.
Vârsta plantei este în unele cazuri corelată cu factorul lumină. În natură,
puieţii de conifere se dezvoltă bine la semiumbra arborilor maturi, iar de la
o anumită vârstă nevoia de lumină creşte. De aceea, în tehnologia de
producere a puieţilor de conifere se impun măsuri dereducere a intensităţii
luminii prin umbrirea semănăturilor, a butaşilor şi a plantelor tinere în
timpul verii.
23
APA
Activitatea biologică a tuturor organismelor vegetale este condiţionată de
prezenţa apei. Componentă indispensabilă a materiei vii, apa constituie şi
principalul mijloc de vehiculare a substanţei nutritive, asigurând desfăşurarea
metabolismului, fotosintezei şi transpiraţiei plantelor.
Precipitaţiile reprezintă sursa principală de apă a plantelor, la care se adaugă
şi apa din pânza freatică. Cantitatea anuală de precipitaţii diferă de la o regiune la
alta, influenţând astfel distribuţia zonală a speciilor lemnoase. Umiditatea
atmosferică intervine în procesul de transpiraţie, jucând un rol important în viaţa
plantelor, alături de temperatura atmosferică.
Exigenţele şi adaptările speciilor lemnoase ornamentale luate în studiu la
regimul de umiditate se încadrează în specii mezofile (cu exigenţe medii faţă de
apă): molidul, tuia.
Speciile mezofile au exigenţe moderate faţă de apă, dar necesită umiditate atât în
sol cât şi în aer. Din această categorie fac parte majoritatea coniferelor. Lipsa apei
pe o perioadă mai lungă, combinată cu temperaturi ridicate determină uscarea
unor ramuri (începând cu vârful acestora) sau chiar a întregii plante. La conifere,
stresul hidric se poate manifesta după câteva zile sau chiar săptămâni. De
exemplu, Thuja, specie cu frunză solzoasă, îşi pierde prin uscare porţiuni de
ramuri cu frunze abia după o vreme, când lipsa apei din aer şi sol nu mai este o
problemă.
Picea abies este o specie continentală, montană şi subalpină, de climat rece
şi umed. Este mai puţin pretenţios decât bradul, dar mai exigent decât pinul
silvestru, fiind sensibil la secetă, în special în primii 2-3 ani. Se poate instala şi pe
soluri cu exces de umiditate, în turbării, dar are o stare de vegetaţie lâncedă.
24
VÂNTUL
Intervine activ în procesele biologice prin intensificarea
transpiraţiei, modificând concomitent starea termică a plantelor. Pe
lângă efectele favorabile (transportul de mase de aer umed, zvântarea
apei în exces, răcorirea sau încălzirea atmosferei etc.) vântul poate avea
şi influenţe negative:
 Vara, pe fond de secetă şi căldură excesivă accentuează
puternic deficitul de apă al plantelor;
 Iarna vântul rece amplifică efectul gerului şi poate cauza
“seceta fiziologică” (foarte periculoasă în cazul
răşinoaselor);
 În anumite cazuri (vânturi puternice) vântul poate afecta
distructiv ramurile arborilor şi chiar trunchiurile (cum este
căderea arborilor de molid).
Molidul și tuia pot fi afectate de vânt.
Cunoaşterea direcţiei şi tăriei vânturilor dominante este
importantă pentru alcătuirea şi dispunerea masivelor şi perdelelor de
arbori şi arbuşti în spaţiile verzi, ca şi pentru protejarea culturilor din
pepinieră prin amplasarea de perdele de protecţie.
25
RELAŢIILE CU FACTORII EDAFICI

Solul, component principal al mediului de viaţă al plantelor lemnoase
(suport de fixare şi sursa de nutriţie), determină aspecte foarte variate ale relaţiilor
ecologice, generate de marea sa diversitate.
ELEMENTELE NUTRITIVE
Macroelementele (N, P, K, S, Ca, Mg, Fe) şi microelementele (Zn, Cu, Mn,
Mo, Co, B, Cl, ş.a.) necesare nutriţiei plantelor sunt puse la dispoziţia plantelor
de complexul nutritiv al solului. Rezerva de substanţe nutritive a solului variază
în funcţie de tipul de sol şi substratul litologic, fiind influenţată şi de regimul apei
din sol, de procesele de absorbţie de către plante şi de procesele de descompunere
şi mineralizare a materiei organice moarte. După exigenţele faţă de fertilitatea
solului speciile lemnoase ornamentale luate în studiu sunt specii cu exigenţe
mijlocii (mezotrofe): molizii, tuia,
Salinitatea solului excesivă îngreunează aprovizionarea cu apă a plantelor
mai puţin adaptate, determinând “seceta fiziologică”. Dintre cationi cel mai nociv
este Mg (magneziul) urmat apoi de Na (sodiu), care sub formă de carbonaţi
cauzează o alcalinitate puternică, dăunătoare rădăcinilor plantelor. Dintre anioni
cel mai toxic este ionul Cl (clor).
26
REACTIA SOLUTIEI SOLULUI ( PH )

Reacţia solului (pH-ul sau concentraţia de ioni de
hidrogen) influenţează dinamica elementelor nutritive
accesibile, de aceea are o mare importanţă.
Aciditatea solului determina la anumite valori ale pH-ului
efecte defavorabile specifice pentru nutriţia plantelor
(îngreunează absorbţia cationilor bazici, fenomene de toxicitate
datorită creşterii concentraţiei ionilor de Al şi Mn ş.a.). Molidul
fiind o specie acidofilă (pH = 5-6,5)
Alcalinitatea solului este tolerată de multe specii
lemnoase, în domeniul 7,5 – 8 al pH-ului, datorită
prezenţei carbonaţilor. Peste pH 8,5 se consideră
alcalinizare excesivă a soluţiei solului care cauzează efecte
toxice puternice asupra plantelor.
27
ÎNSUŞIRILE FIZICE ALE SOLULUI

Textura solului condiţionează consistenţa, structura regimului
de aer, de apă şi de căldură din sol, accesibilitatea substanţelor
nutritive ş.a.
Se cunoaşte că cu cât solurile sunt mai bogate în nisip cu atât
sunt mai permeabile, mai puţin coezive, reţin mai puţin apa, sunt
mai sărace şi mai expuse levigării. Se consideră că domeniile de
favorabilitate ale texturii solului pentru diferitele specii
ornamentale influenţează atât performanţele biologice ale acestora
cât şi răspândirea naturală a acestora. Astfel, speciile luate în
studiu se încadrează în:
 Specii pentru soluri uşoare : tuia
 Specii pentru soluri pietroase (scheletice): molidul
Tuia vegetează activ pe soluri uşoare şi se acomodează şi cu cele
uscate, sărace şi însorite, dar cu apă freatică accesibilă.
Faţă de sol, molidul este puţin pretenţios, preferând soluri
nisipo-lutoase, slab scheletice, afânate, mijlociu profunde, reavene,
moderat acide; se dezvoltă şi pe podzoluri foarte acide cu condiţia
să fie afânate şi cu umiditate suficientă, iar pe solurile uscate are o
dezvoltare slabă. Litiera molidului se descompune foarte greu şi
parţial, dă naştere la humus brut, acidificând solul, fapt ce
determină crearea unui fitoclimat intern caracteristic acestei specii.
Structura solului are, de asemenea, o însemnătate mare în viaţa
plantelor deoarece se reflectă în condiţiile de consistenţă, umiditate,
aeraţie şi nutriţie oferite plantelor.
28
STUDIUL UNUI ECOSISTEM – Parcul

Fișă de lucru pentru înregistrarea factorilor abiotici
Înscrie în tabelul de mai jos datele
obținute privind caracterizarea factorului
abiotic - LUMINA din ecosistemul terestru
studiat și urmărește evoluția lui în diferite
anotimpuri. Apreciem intensitatea luminii
vizual, completând următorul tabel.
ANOTIMP
INTENSITATEA Toamna Iarna Primăvara Vara

LUMINII
Lumină puternică
Lumină moderată
Lumină slabă
Ce ai constatat?
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
29

Fișă de lucru pentru înregistrarea factorilor
abiotici
Înscrie în tabelul de mai jos datele obținute privind

gradul de NEBULOZITATE și urmărește evoluția lui
în diferite anotimpuri. Apreciem calitativ gradul de
nebulozitate folosind o scară convențională de la 1 la10,
după următorul tabel:
ANOTIMP
INTENSITATEA
LUMINII
Toamna Iarna Primăvara Vara
0-3
(cer senin)
3-7
(timp noros)
7-10
(cer acoperit cu nori)
Ce ai constatat?
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
30
Înscrie în tabelul de mai jos datele

obținute privind caracterizarea factorului
abiotic-TEMPERATURA în grade Celsius
din ecosistemul terestru studiat și urmărește
evoluția lui în diferite anotimpuri.
Determinăm temperatura aerului cu ajutorul
termometrului de aer.
Toamna
TEMPERATURA La nivelul solului Iarna

(grade Celsius) Primăvara
Vara
Toamna
În aer Iarna
Primăvara
Vara
Ce ai constatat?
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
31
STUDIUL UNUI ECOSISTEM - Parcul școlii

Înscrie în tabelul de mai jos datele obținute privind

caracterizarea factorului abiotic - VÂNTUL din
ecosistemul studiat și urmărește evoluția lui în
diferite anotimpuri. Apreciem calitativ viteza
vântului, după următorul tabel:
INTENSITATEA CE SE OBSERVĂ ANOTIMP

VÂNTULUI LA UN ARBORE
1. Vânt slab a. Se leagănă
frunzele
2. Vânt potrivit b. Se leagănă

rămurelele
3. Vânt puternic c. Se leagănă

ramurile
4. Vânt foarte d. Se rup ramurile și

puternic se dezrădăcinează
arborii
Ce ai constatat?
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
32

Înscrie in tabelul de mai jos datele

obtinute privind UMIDITATEA AERULUI din
ecosistemul terestru studiat și urmărește evoluția
lui în diferite anotimpuri. Apreciem calitativ prin
observații directe (vizuale) umiditatea aerului,
după următorul tabel:
ANOTIMP
UMIDITATEA
AERULUI
(forme ale umidității) Toamna Iarna Primăvara Vara
PLOAIE
CEAȚĂ
ROUĂ
BRUMĂ
Ce ai constatat?
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
33
STUDIU UNUI ECOSISTEM – Parcul
Înscrie în tabelul de mai jos datele obținute

privind UMIDITATEA SOLULUI din
ecosistemul terestru studiat și urmărește evoluția
lui în diferite anotimpuri. Apreciem calitativ prin
observații directe (vizuale și tactile) umiditatea
solului, după următorul tabel:
ANOTIMP
UMIDITATEA SOLULUI
Sol uscat
Sol foarte uscat
Sol umed
Sol foarte umed
Ce ai constatat?
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
34
ACTIVITATEA - COPACII ȘI DIOXIDUL DE CARBON

♦ Sunt date 3 forme de copaci:
1.Forma de copac-CON; 2.Forma de copac-CILINDRICĂ; 3.Forma de copac-SFERĂ
V=1/3 ×π×r²×h V= π×r× h V=4/3× π×r ³
●Calculează volumul fiecărui copac din zona luată în studiu.
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
●Care dintre forme de copaci are volumul mai mare și prin urmare preia cantitatea cea
mai mare de dioxid de carbon?
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
●Ce se întâmplă cu foioasele pe timpul iernii? Fac fotosinteză? Dar coniferele?
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
●Care este rolul dioxidului de carbon?
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
35
●Ce se întâmplă dacă dioxidul de carbon este în exces?
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
●Cum putem reduce cantitatea de dioxid de carbon aflat în exces în atmosferă?
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
●Considerând că toate formele de copaci de mai sus au înălțimi de 12 m și raza

fiecărui copac este de 4 m, calculează volumul fiecăruia dintre cele trei forme de
copaci.
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
●Care dintre formele de copaci are volumul mai mare și prin urmare preia cantitatea
mai mare de dioxid de carbon?
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
●Care formă de copac este cea mai bună pentru plantare?
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
●De unde provin emisiile de dioxid de carbon în atmosferă?
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
●Plantarea de copaci-este o soluție durabilă pe termen lung?
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
36
Identificarea unor conifere (gimnosperme)

Materiale necesare:
 ramuri de conifere cu conuri
 lupă
 atlas botanic sau determinator de plante
 planșe
Mod de lucru:
Se analizează cu atenție frunzele, modul cum sunt așezate pe ramuri și
conurile. Se comparaă datele obținute cu imagini din atlase sau determinatoare.
Model de pornire în determinarea unor conifere:
1. Plante cu frunze aciculare, uninerve, persistente, rar caduce.......Gimnosperme
2. Frunze moi, grupate câte 30-40 în smocuri pe ramuri scurte, noduroase,
caduce toamna; conuri globuloase........................................zada (Larix decidua)
3. Frunze lungi, așezate câte două la un loc în vârful unei rămurele foarte scurte,
prinse la bază într-o foiță membranoasă............................pinul (Pinus sylvestris)
4. Frunze ordonate câte 3 la același nivel al ramurilor; semințele , câte 3 la un

loc, învelite într-un țesut cărnos, având aspectul unor bace negre-
albăstrui..............................................................ienupărul (Juniperus communis)
5. Arbust dioic, ca și ienupărul, cu semințe închise într-un țesut cărnos, roșu;

frunzele aciculare, penate.......................................................tisa (Taxus baccata)
6. Frunze cu vîrful crestat și cu două dungi albicioase pe fața inferioară; conurile

femeiești sunt mai mari decțt cele bărbătești și sunt orientate mai
sus............................................................................................bradul (Abies alba)
7. Frunze cu vârful ascuțit, fără dungi pe fața inferioară; conurile femeiești sunt
mai lunguiețe decât cele bărbătești și sunt orientate în jos........molidul (Picea sp)
37
STUDIU UNUI ECOSISTEM – Parcul
Fișă de lucru pentru înregistrarea factorilor biotici
Înscrieți în tabel exemple de plante din

ecosistemul terestru studiat.
Arbuști Arbori
(ramurile pornesc de la bază) (au trunchi cu coroană)
38
STUDIU UNUI ECOSISTEM - Parcul școlii
Întocmiți un tabel cu plantele din

ecosistemul terestru studiat însoțit de diferite date
semnificative. Urmăriți evoluția acestor date în
diferite perioade ale anului.
PLANTE CARACTERISTICI DE ADAPTĂRI LA MEDIU

RECUNOAȘTERE
39
STUDIU UNUI ECOSISTEM - Parcul
Descrie plantele lemnoase (arbuști, arbori) care predomină în zona ta
Data Planta 1 Planta 2 Planta 3
Denumire
-științifică,
populară
Rădăcina
Tulpina
Frunzele
Coroana
Floarea/Florile
Perioada de
înflorire
Fructele
Cerințe ecologice
Importanță
40
Denumire
-științifică,
populară
Rădăcina
Tulpina
Frunzele
Coroana
Floarea/Florile
Perioada de
înflorire
Fructele
Cerințe ecologice
Importanță
41
Denumire
-științifică,
populară
Rădăcina
Tulpina
Frunzele
Coroana
Floarea/Florile
Perioada de
înflorire
Fructele
Cerințe ecologice
Importanță
42
I. Imaginile cu conifere reprezintă plante medicinale. Scrie sub fiecare

denumirea acesteia și două utilizări.
....................... .................... ...................

....................... .................... ...................
.......................
....................... .................... ...................
.
II. Semințele de pin sunt utilizate în alimentația omului. Știind că pe o

ramură se găsesc 14 conuri mature care produc semințe, calculează câte
conuri se găsesc la cei 45 de pini care se găsesc într-o pădure de conifere,
știind că fiecare pin are 23 ramuri.
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
43
Înscrieți în tabel animale din ecosistemul

terestru studiat însoțit de diferite date semnificative.
Urmăriți evoluția acestor date în diferite perioade ale
anului.
ANIMALE ALTE ADAPTĂRI LA RELAȚII

CARACTERISTICI MEDIU ÎNTRE
- Culoare VIEȚUITOARE
- Formă
- Locul unde au fost observate
(ex. sol, sub pietre, scoarța
copacilor, sub frunze, pe ierburi,
în aer)
44
PH-ul solului
Cum putem afla dacă un sol este acid sau alcalin?
Materiale necesare:
-recipient;
-mostră de sol;
-o cană de oțet;
-apă distilată;
-bicarbonat de sodiu.
Mod de lucru și concluzii:
- Ia o mostra de sol într-un containter și adaugă deasupra lui jumătate de cană de

otet alimentar din vin. Daca apar bule de aer sau pământul sfâraie la contactul cu
oțetul, solul din gradina ta este alcalin, cu un pH mai mare de 7. Atunci când nu
se produce nicio reacție chimică, testează și aciditatea solului.
-Amestecă o altă mostră de sol cu o jumătate de cană de apă, astfel încât să obții
o pastă moale. Adaugă o jumătate de cană de bicarbonat de sodiu. Dacă noroiul
obținut reacționează cu bicarbonatul, producând bule de aer sau zgomote, solul
din grădina ta este acid, cu un pH mai mic de 7.
- Cu cât reacția este mai puternică la analiză, cu atât solul tău este mai acid sau
mai alcalin.
45
Extragerea pigmenţilor clorofilieni în solvenţi organici (alcool etilic)
Materialele necesare:
* frunze proaspete de molid
* mojar cu pistil
* eprubete
* stativ
* alcool etilic
* hîrtie de filtru
* pahare de sticlă
*pâlnie Extragerea pigmenților clorofilieni la molid
Mod de lucru:
1. Frunzele proaspete se mojarează adăugându-se 1-2 picături de apă, cu rol de desfacere a

pigmenţilor de pe substratul proteic din cloroplaste.
2. Se adăugă 25 ml alcool etilic, fracţionat în 2-3 reprize
3. Se filtrează printr-o hârtie de filtru uscată
4. Se obține soluție alcoolică de pigmenți
46
Extragerea pigmenţilor clorofilieni în solvenţi organici (alcool etilic)
Materialele necesare:
* frunze proaspete de tuia
* mojar cu pistil
* eprubete
* stativ
* alcool etilic
* hîrtie de filtru
* pahare de sticlă
*pâlnie
Mod de lucru: Extragerea pigmenților clorofilieni la tuia
1. Frunzele proaspete se mojarează adăugându-se 1-2 picături de apă, cu rol de desfacere a

pigmenţilor de pe substratul proteic din cloroplaste.
2. Se adăugă 25 ml alcool etilic, fracţionat în 2-3 reprize
3. Se filtrează printr-o hârtie de filtru uscată
4. Se obține soluție alcoolică de pigmenți
47
Separarea pigmenților asimilatori
Materiale necesare:
* Soluție brută de pigmenți
* Eprubete
* Stative
* Benzină
* Pipete
* Pahare de sticlă Separarea pigmenților
* Pâlnie
Mod de lucru:
1. Într-o eprubetă se toarnă 12 ml soluţie

alcoolica de pigmenţi
2. Se adăugă 20 ml benzină.
3. Se agită puternic amestecul
4. Se lasă în repaus pe un stativ. Separarea pigmenților
5. Se constată separarea a doua straturi distincte:
- stratul superior de culoare verde ce conţine clorofila
- stratul inferior de culoare galben-verzui ce conţine xantofila în alcool.
Dacă nu se realizează separarea celor două straturi se vor adăuga 2-3 picături de apă pentru a
dilua alcoolul și a reduce miscibilitatea cu benzină.
48
Ghidul de observare și cercetare al Micului explorator
Concluzii:
 Ecosistemul studiat:...................................................................................
 Speciile pe care le-ai observat și studiat:
-.....................................................................................................................
-.....................................................................................................................
-.....................................................................................................................
-.....................................................................................................................
-.....................................................................................................................
-.....................................................................................................................
 Numele elevilor care au participat:
-...............................................................
-................................................................
-................................................................
 Propuneri pentru păstrarea biodiversității:
-...................................................................................................
-...................................................................................................
-...................................................................................................
-...................................................................................................
-...................................................................................................
-...................................................................................................
49
Ghidul de observare și cercetare a Micului explorator
Angajamentul Micului explorator
Ca Mic explorator, eu
Promit să protejez plantele și animalele din natură și să

păstrez aerul, apa și solul curate.
Voi împărtăși ce am învățat și altor prieteni/elevi și voi

continua să le explorez.
50
Bibliografie:
-Andrăşanu A., Palcu D., Liţoiu L., Ruşti D., Munteanu C., -Descoperirea naturii, Ghidul
profesorului, editura Ars Docendi
-Andrăşanu A., Palcu D., Liţoiu L., Ruşti D., Munteanu C., -Descoperirea naturii, Caietul
elevului, editura Ars Docendi
-Stătescu N. R., Broască. V. ., - Biologie. Manual pentru clasa a V-a, editura Intuitext
-Olteanu S., Giersch Ș., Tanui I., Manea C., Lazăr T., -Biologie, Manual pentru clasa a V-a,
editura Corint
-Mohan G., Ardelean A., Mihail A., - Biologie. Manual pentru clasa a V-a, editura All
Educational, 2007
-Popovici I.,Moruzi C., Toma I., Atlas Botanic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
2003.
-ClinovschI F., Dendrologie, Ed. Universității Suceava, 2005
-Aurora Mihail, Practicum școlar-Biologie vegetală, Editura All Educational, 2009
-Mohan Gh., Atlasul plantelor medicinale din România, Editura Corint, București
-Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997
-Mănescu C., 2010 - Curs de Arboricultură ornamentală, Facultatea de Horticultură Specializarea Horticultură
- învăţământ la distanţă, București
-https://www.greentime.ro/ -Mic ghid al plantelor din pepiniera Greentime
-https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/biologie/arboricultura-61872.html
-https://ro.scribd.com/document/378349326/Importanta-coniferelor
-http://www.agendainvatatorului.ro/clasa-a-ii-a/lectura/legenda-bradului--213
-https://sites.google.com/site/ecoexploratoriicopy/stiati-ca
-https://gradina.acasa.ro/amenajarea-gradinii-117/testeaza-ph-ul-solului-din-gradina-
159819.html
51
CUPRINS
Cuvânt înainte .......................................................................................................................... 1
De ce să folosim conifere în amenajarea unui spaţiu verde? ................................................ 2
Cum să ne orientăm ................................................................................................................. 4
Meteorologie ............................................................................................................................. 5
PLANTELE .............................................................................................................................. 8
GIMNOSPERMELE ............................................................................................................... 8
Legenda bradului ................................................................................................................... 10
Importanța coniferelor .......................................................................................................... 11
Știați că.... ................................................................................................................................ 13
MOLIDUL (Picea abies) ........................................................................................................ 14
MOLID ÎNȚEPĂTOR (Picea pungens) .............................................................................. 15
BRADUL ALB (Abies alba) .................................................................................................. 16
PINUL (Pinus sylvestris) ....................................................................................................... 17
ZADA, LARIȚĂ (Larix decidua) ......................................................................................... 18
TUIA (Thuja occidentalis) ..................................................................................................... 19
TISA (Taxus baccata) ............................................................................................................ 20
JNEAPĂNUL (Pinus mugo) .................................................................................................. 21
IENUPĂRUL (Juniperus communis) ................................................................................... 21
IENUPĂRUL TÂRÂTOR (Juniperus hortizontalis) .......................................................... 21
RELAŢIILE CU FACTORII CLIMATICI ....................................................................... 22
CĂLDURA ....................................................................................................................................... 22
LUMINA .......................................................................................................................................... 23
APA................................................................................................................................................... 24
VÂNTUL .......................................................................................................................................... 25
RELAŢIILE CU FACTORII EDAFICI .............................................................................. 26
ELEMENTELE NUTRITIVE ....................................................................................................... 26
REACTIA SOLUTIEI SOLULUI ( PH ) ...................................................................................... 27
ÎNSUŞIRILE FIZICE ALE SOLULUI ......................................................................................... 28
STUDIUL UNUI ECOSISTEM – Parcul ............................................................................. 29
Fișă de lucru pentru înregistrarea factorilor abiotici .................................................................. 29
ACTIVITATEA - COPACII ȘI DIOXIDUL DE CARBON .............................................. 35
Identificarea unor conifere (gimnosperme) ......................................................................... 37
52
Fișă de lucru pentru înregistrarea factorilor biotici ........................................................... 38

PH-ul solului ........................................................................................................................... 45
Extragerea pigmenţilor clorofilieni în solvenţi organici (alcool etilic) .............................. 46
Separarea pigmenților asimilatori ........................................................................................ 48
Concluzii .................................................................................................................................. 49
Angajamentul Micului explorator ........................................................................................ 50
53
“Singurul mod de a realiza lucruri minunate e să iubești ceea ce faci.”

Steave Jobs
“Natura este singura carte în care fiecare filă păstrează câte un adevăr.”
Johann Wolfgang von
Goethe
“Să nu te oprești din a-ți pune întrebări, curiozitatea stă la baza existenței.”
Albert
Einstein
„Apropie-l pe copil de ştiinţă şi lasă-l să răspundă singur, să-şi întemeieze

ceea ce ştie, nu pe ceea ce i-ai spus tu, ci pe ceea ce a înţeles el; să nu înveţe
ştiinţa, ci să o gândească. Să-i menţinem trează curiozitatea, condiţiile de a-l
apropia de lumea ştiinţei. Să-l stârnim pe copil să observe, să cerceteze şi să
descopere.”
J.J. Rousseau
54

Ghid Parcul Scolii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Parcul Scolii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID DE OBSEVARE ȘI CERCETARE A MICULUI EXPLOARATOR

Observarea este principala metodă care face posibil accesul imediat la

Prof. MIRĂUȚI Simona

De ce să folosim conifere în amenajarea unui spaţiu verde?

Ghid de observare și cercetare a Micului explorator

Acest Ghid aparține elevului / elevei

Școala Gimnazialã ________________

Cum să devii un Mic explorator!

Cu ajutorul altor mijloace și semene.

Pe fața inferioară, fiecare solz are doi saci cu polen.

Funcția educativă/știinţifică: ecosistemele forestiere, în special codrii seculari / pădurile

♦ Acoperirea a 130 de milioane de hectare ar presupune

♦ Tăierea unui brad durează un minut, dar ca să ajungă la

♦ La plantarea unui hectar de pădure se folosesc 8000 de puieţi,

♦ Un hectar de padure de conifere captează anual 50 tone de

♦ Vara, un singur hectar de pădure „înghite” o cantitate de dioxid

MOLIDUL (Picea abies)

MOLID ÎNȚEPĂTOR (Picea pungens)

BRADUL ALB (Abies alba)

PINUL (Pinus sylvestris)

ZADA, LARIȚĂ (Larix decidua)

TUIA (Thuja occidentalis)

TISA (Taxus baccata)

 Frunze acicular-lăţite, persistente, pieloase, ascuţite dar neînţepă

JNEAPĂNUL (Pinus mugo)

IENUPĂRUL (Juniperus communis)

IENUPĂRUL TÂRÂTOR (Juniperus hortizontalis)

RELAŢIILE CU FACTORII CLIMATICI

RELAŢIILE CU FACTORII EDAFICI

REACTIA SOLUTIEI SOLULUI ( PH )

ÎNSUŞIRILE FIZICE ALE SOLULUI

STUDIUL UNUI ECOSISTEM – Parcul

INTENSITATEA Toamna Iarna Primăvara Vara

STUDIUL UNUI ECOSISTEM – Parcul

Înscrie în tabelul de mai jos datele obținute privind

STUDIUL UNUI ECOSISTEM – Parcul

Fișă de lucru pentru înregistrarea factorilor abiotici

Înscrie în tabelul de mai jos datele

TEMPERATURA La nivelul solului Iarna

STUDIUL UNUI ECOSISTEM - Parcul școlii

Înscrie în tabelul de mai jos datele obținute privind

INTENSITATEA CE SE OBSERVĂ ANOTIMP

2. Vânt potrivit b. Se leagănă

3. Vânt puternic c. Se leagănă

4. Vânt foarte d. Se rup ramurile și

STUDIUL UNUI ECOSISTEM – Parcul

Înscrie in tabelul de mai jos datele

STUDIU UNUI ECOSISTEM – Parcul

Fișă de lucru pentru înregistrarea factorilor abiotici

Înscrie în tabelul de mai jos datele obținute

Sol foarte uscat

Sol foarte umed

ACTIVITATEA - COPACII ȘI DIOXIDUL DE CARBON

V=1/3 ×π×r²×h V= π×r× h V=4/3× π×r ³

●Calculează volumul fiecărui copac din zona luată în studiu.

●Ce se întâmplă cu foioasele pe timpul iernii? Fac fotosinteză? Dar coniferele?

●Care este rolul dioxidului de carbon?

●Ce se întâmplă dacă dioxidul de carbon este în exces?

●Cum putem reduce cantitatea de dioxid de carbon aflat în exces în atmosferă?

●Considerând că toate formele de copaci de mai sus au înălțimi de 12 m și raza

●Care formă de copac este cea mai bună pentru plantare?

●De unde provin emisiile de dioxid de carbon în atmosferă?

●Plantarea de copaci-este o soluție durabilă pe termen lung?