,,Ţările Române şi Problema Orientală”, Suport de lecţie, Cls.

a-X-a

1.REVOLUŢIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU DE LA 1821 - Contextul Internaţional: Începutul secolului al XIX-lea – marcat de adâncirea crizei
orientale, accentuarea mişcărilor de eliberare naţională, creşterea influenţei Rusiei ţariste la Dunărea de Jos . Perspectivele unei revolte antiotomane au
apărut în contextul unei mişcări greceşti, cunoscută sub numele de ,,Eteria” condusă de Alexandru Ipsilanti. Scopul urmărit- declanşarea unei răscoale
generale în Balcani, cu sprijin rusesc, împotriva jugului turcesc. În aceste împrejurări se declanşează mişcarea condusă de TUDOR VLADIMIRESCU.
2.CAUZELE MIŞCĂRII REVOLUŢIONARE DE LA 1821- Înlăturarea regimului fanariot. Corupţia. Fiscalitate excesivă. Dominaţia otomană.
Ştirbirea autonomiei. Pierderile teritoriale. Insurecţia urma să izbucnească în Ţara Românească sub conducerea lui Tudor Vladimirescu.
3.PROGRAMUL MIŞCĂRII REVOLUŢIONARE DE LA 1821- Programul mişcării este expus în mai multe documente: Proclamaţia de la Padeş - cu
scopul de a chema ,, norodul sub arme şi să se facă folos neamului creştinesc şi patriei noastre’’. Se constituie Adunarea Norodului, organism politic şi
militar, se ajunge la o înţelegere cu boierii. Cererile norodului românesc - program de reforme: numirea în funcţii după merit, libertatea comerţului,
desfiinţarea vămilor interne, armată naţională, principiul suvranităţii poporului, desfinţarea privilegiilor, reforme.
4.DESFĂŞURAREA REVOLUŢIEI DE LA 1821- Înţelegerile cu eteriştii eşuează- forţele greceşti acţionează la Târgovişte, ţarul dezavuează ambele
acţiuni. Martie 1821- lansează Proclamaţiile către ţară. Mai 1821- trupele otomane pătrund în Moldova şi Ţara Românească, Al. Ipsilanti pune la cale
arestarea, judecarea şi executarea lui Tudor, acuzat de trădare Armata de panduri a lui Tudor s-a destrămat, iar la Drăgăşani eteriştii sunt înfrânţi de
turci. Consecinţele mişcării conduse de Tudor Vladimirescu: - revenirea la domniile pământene. - consolidarea curentului reformator. -
internaţionalizare statutului juridic al Principatelor.
5.TRATATUL DE LA ADRIANOPOL- 1828- 1829- război ruso- otoman, pacea de la Adrianopol. Prevederi: - autonomie administrativă pentru
Principate. - restituirea raialelor TurnuGiurgiu,Brăila - graniţa cu turcii pe talvegul Dunării - numirea domnilor pe viaţă - libertatea comerţului-
menţinerea suzeranităţii otomane - instaurarea protectoratului rusesc - elaboarea unor regulamente administrative (regulamentele organice).
6.REGULAMENTELE ORGANICE- Au intrat în vigoare în 1831 în Ţara Românească şi 1832 în Moldova – administraţia lui Pavel Kiseleff. Au la
bază principiul separării puterilor în stat. Puterea executivă- Domn, ales pe viaţă de o Adunare Obştească Extraordinară, avea drept de inioţiativă şi
sancţiune a legilor, ajutat de un Sfat compus din şase miniştri. Puterea legislativă- ADUNAREA OBŞTEASCĂ- compusă din boieri şi înalţi funcţionari,
adopta legile şi prezenta domnului rapoarte despre starea ţării. Puterea judecătorească- ORGANELE DE JUDECATĂ- Înaltul Divan Domnesc- instanţa
supremă, organizat corpul de avocaţi şi serviciul procuraturii.
7.MODERNIZAREA PRINCIPATELOR: Reorganizarea învăţământului, reînfiinţarea armatei naţionale, îmbunătăţirea unor servicii publice: sanitar,
poştă, pompieri, înfiinţarea Arhivelor Statului. Au deschis calea unor profunde transformări, dar şi dreptul de imixtiune a Imperiului otoman şi ţarist în
problemele interne ale Principatelor Române.
8.CONCLUZII: Sub aspect economic şi politic secolul fanariot a reprezentat un regres evident, ceea ce a dus la izbucnirea mişcărilor din 1821.
Revenirea la domniile pământene şi elaborarea Regulamentelor Organice constituie o nouă etapă în evoluţia Principatelor Române în secolul al XIX-lea.