HISTRIA

DE

YASILE PARYAN
Membru al Acaclemiei Romane.

lv.
INSCRIPTII GASITE IN 1914 $1 1915

Sedinta dela 12 (25) Fevruarie 1916.

Toate monumentele epigrafice gäsite la Histria au ajuns pânä

la noi ca material de constructie a zidului cetatii ori a cládirilor
din interior. Ele nu exprimä decât o parte din stirile cari stau
Inläntuite In aceste ziduri i clädiri : in adevär vedem chiar la
fata zidului cetätii Inca i alte monumente, cu partea scrish ascunsä
in interior, cari Ins& nu ar puteà fi liberate decât därâmánd zidul;
aceste sari ne räinân acum o tainä, cáci zidul nu trebue sub nici
un cuvânt mutilat. De se va gäsi mai târziu vreun mijloc tehnic
de eliberare a lor, fárá a deforma impunátoarele resturi arhi-
tectonice In cari sunt prinse, le vom ceti i pe ele; de nu, vom
fi recunoscátori i pentru cele däruite de noroc fárá nici o altä
jertfä de valori istorice ori artistice.
Monumentele epigrafice cari urmeazá acum sunt descrise, pe
at a fost cu putintä a le fixà cronologic mdcar aproximativ, In
ordinea descendentá a vechimii lor.
1. Pe laturea de S a turnului G, ca piatrá de placaj (vezi pla-
nul general al ruinelor Histriei liberate 'An& acum), se aft& asezat,
culcat pe partea stânga, un bloc dreptunghiular de marmorä neagrá
cu vine albicioase, Inalt de 0.29 in. i lat de 0.69 m. (grosimea
nedeterminabilk In zid). Coltul de sus din stânga e rupt, astfel cä
Anatele A. R. Tom. XXXVIII. Memoriile Sect. Istorice. 1

www.digibuc.ro
 2 VASILE PIRVAX 534

din rândul 1 lipsese primele doua litere i jurnatate din a treia,

iar din rândul al 2-lea un fragment din litera dela Inceput. Literele,
foarte ingrijite, de caracter vechiu grecesc, stint Inalte de c. 0.025 m.;
0, 0 0 sunt ceva mai mici, de c. 0.02 m.
2r.

_,.Et\loIrroAoxoArCAA n_NI I
HTPnJANEOHKENEFIIrroAox0
rarooEooTOIEPE
(

0.69 _ __ 41_

In r. 1 urmele sigure dintr'un 0, la Inceput, ne due la comple-

tarea probabila cea mai fireasca, având in vedere marea frecventä
a numelor, Ock1ósvo7, sau Inca mai bine, dupa spatiul disponibil,
Oel6e.voc (v. mai jos). In r. 2 avem complet 'Irrcpcbt.
[Oe]gsvoc 11mo1,6zo 'Alrókkeuvt
'_Ff¡Tpcim. ava-rpcsv am `17cicok6zo
T-6 Osoaoto £4eco.

Dupä felul literelor §i dupa transcrierea genetivului cu o in loc

de ou, inseriptia poate fi Inca din sec. V a. Chr., in nici un caz
mai târzie ca prima jurnatate a sec. IV (cf. inscriptiile funerare
contemporane din colonia-sorá Apollonia, la Kalinka, Antike Denk-
nuiler in Bulgarien, nr. 235-254, in special nr. 239, 240 0 253 §i
dedicatia analoagá din Theoclosia la Dittenberger 0 Minns, mai jos).
Totul in inscriptia noastra e ionic: dela forma capitala a lui pima
la genetivul E4eco, dela un nominativ £6panc (1), consecvent Intrebuin-
tat atât la Torni (Dittenberger, Syll.2 II, 529) 0 Olbia (ibid., I, 226,

(1) Form6. pe nedrept numità aatticAD (v. la Dittenberger, Syll.2 I, p. 362, nota 7
si mai ales inck JI, p. 422, n. 5).

www.digibuc.ro
535 HISTRIA, IV. 3

r. 24), eat si In patria mama a 'acestora si a Histriei, Miletul (ibid.,

II, 627, r. 4).
Eponymatul sacerdotiului lui Apo llon Iatros la Histria ne era
sigur cunoscut din inscriptia lui Aristagoras, de pie vremea lui Bu-
rebista (1). Noua inscriptie ni-I confirma cu trei-patru veacuri inainte,
arätându-ne astfel GA el va fi fost instituit chiar dela intemeierea His-
triei. i aceast5, forma religios-politica de sacerdotiu eponym
e de caracter general milesian si se Intimpina In aproape toate
colonlile Miletului de pe coasta nordica i vestica a Marii Negre (2).
7seul ai cärui preoti sunt eponymi nu e acelas In toate aceste
orase: la Dionysopolis e de pilda Dionysos (3). Totus gasim chiar pc,
Apollon Iatros ca zeu ocrotitor al orasului, documentat si la Apol-
Ionia (Kalinka, o. c., nr. 156 si 157).
-knaluiv '1-17cp6, rar in alte regiuni elenice (cf. Pick, Thrakische
Münzbilder In Jahrbuch, d. D. arch. Inst., XIII, 1898, p. 171), e foarte
frecvent In coloniile dela Pontul Euxin; In special monetele mai
Inainte socotite ca find din Asia Mica (cf. chiar Drexler, la Ftoscher,
Myth. Lex. II s. v. Iatros, p. 90), acum dovedite de Pick c., p.
169) ca originare din Apollonia Pontica, pomenind pe 'Airókkaw
'1a,7* i reprezentându-1 cu o ramura de dafin in man& (4), apoi ins-
criptiile din Panticapaeum i Phanagoria (singura colonie ne-mile-
siana de aici afara de Chersonesul doric), cari documenteaza foarte
adesea acelas cult (Pick, 1. c., p. 171, dupa Latyschew, Inscr. orae
sept. Pont. Eux. II: cf. Minns, Scythians and Greeks, p. 616),
aláturea cu aparitiile lui izolate in Theodosia (Dittenberger, Sy11.2
I, 128, inscriptie poate chiar contemporanä cu a noastra din Histria,
intre 389 si 349 a. Chr. (5), In dialect ionic si tot cu ortogra-
fia do. genetiv In o in loc de oo; de asemenea cult principal al
orasului), ori poate chiar Olbia, cum vrea Latyschew sä completeze
o inscriptie fragmentarä de acolo (cf. Minns, o. c., p. 477, n. 2) (6),
(1) Dittenberger, Syll.2 I, 325 Cf. Pick, Die antiken Miinzen von Dacien und Mösien,
1, p. 153.
(2) Dittenberger, /. c., II, 529, nota 1 (p. 181).
(3) Aid, 342, r. 13.
(4) Notez aici pentru chestiunea reprezentárii lui Apollon Iatros epitetul nerelevat
de Pick, purtat de Apollon in Eretria: Accpyltp6poç (Dittenberger, qyl/.3 I, 185: iy
tep6it Toti 'AnaXtovoç To6 1copvly6poo,dupä Wilhelm si Dittenberger, de prin anii 302 a.
Chr., precum si in alte locuri.
(5) Cf. Minns, Scythians and Greeks, p. 583 si 572 si app. nr. 27.
(6) Minns refuzà ins/ de a primi ipoteza lui Latyschew, intruckt la Olbia Apollon e
adorat mai ales ca Prostates.

www.digibuc.ro
 irAsfr..E PARtA14 586

ne aiath ch inscriptia noasträ, dela His-

tria nu e stingherk ci explich o intreagh
serie de fapte, izolat 111CA, mai dinainte
cunoscute ori presupuse, cu privire la
caracterul unitar al culturii ionice-mi-
lesiene din Pontul Euxin. (Cf. pentru cul-
tul lui Apollon Iatros In Nordul scytho-
elenic,. Minns, Scythians and Greeks,
p. 176, 361 §i 477 pentru Olbia i im-
prejurimile ei, p. 581 inscr. din Pan-
Lii
ticapaeum data In app., nr. 35: sec.
a. Chr., p. 616 Apollon Iatros zeul
<< principal in Panticapaeum, ibid., cu
1 1
\t" acelas epitet adorat In Phanagoria).
1

0 Numele persoanelor pomenite In in-

scriptia noastrh ne arath eh prima
dedicantul e, foarte probabil, fiul celei
I
de-a doua preotul eponym al Hi-
,
striei. Zeul chruia i se face inchinarea,
Apollon Iatros, e acela al chrui preot
este Hippolochos fiul lui Theodotos.
o dedicatie analoagh gäsim í In Theo-
dosia (1), cam din aceeas vreme cu a
noasträ, (2).
Dar chiar din Histria avem o alth
inscriptie (gAsith la Casapchioi) publicatä
de Tocilescu Inch din a. 1887 In Arch.-
epigr. _Mitt., XI, 38, 43, dar as'a de su-
mar si din punct de vedere epigrafic
neprecis, incAt nimeni n'ar fi putut sh-si
dea seama numai duph aceastä publi-
catie de epoca in care a fost ridicat
monumentul chruia ea apartinuse. Cum
Insä, intre numele proprii din aceastä
inscriptie se cuprindeau toate cele trei
din inscriptia noasirá dela Histria, am
(1) Dittenb., Sy11.2 I 128 equo pervenisse diceba-
. tur Theodosia». Minns, o. c., p. 616, o d5. ea find
4 din Panticapaeum (app., p. 651, nr. 27).
4- (2) V. mai sus, p. 535 si n. 5.

www.digibuc.ro
537 HISTRIA, IV. 5

cercetat originalul In Muzeu (1). Dela prima vedere inscriptia se aratä

foarte veche: c. sec. IV a. Chr. Chiar in afar& de identitatea nu-
melor, lnsus caracterul ei epigrafic ne indeamnä a o apropià cat
mai mult In timp de inscriptia cu Apollon Iatros.
Totu s'ar 'Are& c5, se prezentä o dificultate: pe când inscriptia
pe marmorä neagrá are genetivul cu o iar nu cu op §i prin urmare e
sigur mai veche ca c. 360 a. Chr. (2), inscriptia publicatä de To-
Gilescu are forma cu ou, deci ar trebul sä fie dinteo epoch' mai nouä.
Aceastä dificultate e Insä nurnai aparenta. In adevär, spre a nu cità
cleat douä exemple:
1°. In inscriptia atticä dela Dittenberger, Sylloge 2 II, 433, gäsim
Intrebuintatä simultan scrierea cu o §i cea cu op. Prin urmare pe
baza acestui document cele dousA inscriptii dela Histria pot fi chiar
contemporane: §i anume, amândouä ar fi atunci de pus cam prin
a. 360 a. Chr. Dar nu acesta e cazul, cum se va vedeà mai jos din
alte fapte.
2°. Intr'o altà inscriptie attica, dela Decelea, la Dittenberger, O.
C., n. 439, avem pe acela§ monument don& epoce: una, primele trei
pärti ale documentului, cu o, dela lnceputul secolului al IV-lea,
cealaltä, sfär§itul, partea a IV-a, completare mai arzie, a aliquot de-
cenniis recentiusn, cu ortografia constantä ou: aquae constantia hanc
partem vix anno 360 a. Chr. antiquiorem haberi patiturn.
Stabilind cu aceste dovezi posibilitatea chiar a contemporaneitätii,
deci cu atät mai mult a apropiatei succesiuni a celor douä ins-
criptii dela Histria, sa cercetäm numele din cele douá documente.
Avem in cel mai vechiu acest arbore genealogic:
Theodotos

Hippolochos

[..]oxenos

(1) Neexact transcris de Tocilescu in AEM., 1. c. Numele OECIAOTOE, asigurat prin

urmele de 0 i T vázute de Tocilescu in razurii, poate fi, cred totus admis fárá discu-
tie, desi dela descoperire piatra pare a fi mai suferit, azi ne mai find vizibile urrnele de
0 si T.
(2) Cf. Dittenberger, Sy11.2 II, p. 37, nr. 439, nota introductivk

www.digibuc.ro
6 VASILE PAR VAN 538

In cel mai nou avem:

Theodotos

Hegesagores

Hippolochos

Xenocles Theoxenos

Amândoi arborii duc la acelas nume de rnos: Theodotos.

In vreme ce, insk prima inscriptie e push de nepotul unui Theo-
dotos, a doua e push de strAnepotii lui. Admitand dark si totul
ne Indeamnä la aceasta oh cei doi Theodotos sunt unul si ace-
las, bunicul comun, avem tocmai ceeace ne reiesià din argumentul
filologico-epigrafie cu o si 00, oh a doua inscriptie trebue sh fie
cevA mai thrzie ca prima, adick dupä cum ne reiese acum, cu o
generatie.
Fiind aceeas familie, iar Hippolochos (din lnthia inscriptie)
Hegesagores (din a doua) fratii fiind amândoi (pe rând) prebti
eponymi ai Histriei, inscriptia publicath de Tocilescu poate fi corn-
pletath cu siguranth si In ce priveste epitetul lui Apollon, care nu
se mai poate ceti pe piatra. Evident nepotii lui Hegesagores nu
puteau inchinà, monumentul decht acelui Apollon, al cärui preot erà
bunicul lor si care in acelas timp erà doarä i zeul principal al
Histriei, Apollon Iatros. Inscriptia din AEM trebue dar cetitä astfel:
lco),6zoo Itans4 Mob lIrrjacrr6peknI
Esvo.4414 es6iev[o] 4 'Aic6kkowc VI-qtpC6c)
[Pect) CIII-qaccr[6pleo) Tot3 esoa[6too] (1).

Nurnele s6svo4 din aceasth inscriptie ne Indeamnä a completà

si In inscriptia pe marmorh neagrä In acelas chip numele dela In-
ceputul primului rand: [es]6svw (vezi mai sús); spatiul disponibil e
tocmai potrivit pentru douä litere, pe când pentru trei (00,.16evw)
ar fi prea mic.
Având in vedere toate acestea, putem reconstitul pentru anii c.

(1) Formele gramaticale ale acestei insoripfii sunt iar5. caracteristic ionice.

www.digibuc.ro
539 HISTRIA, IV. 7

425-350 a. Chi% urmAtorul arbore genealogic al familiei de preoti

eponymi ai Histriei, coboritoare din Theodotos:

Hippolochos
/\
Theodotos

Hegesagores

The.oxenos Hippolochos

Xenocl es Theoxenos

Redactarea dedicatiei celei mai tarzii: «Copiil lui Hippolochos, fiul

lui Hegesagores», cutare i cutare, meritA iar atentia noastrA. Xeno-
cles i Theoxenos ca irottas4, iar nu ca cetAteni, fac inchinarea. Tat Al
lor e, indirect, propriu zis dedicantul i primul pomenit in inscriptie.
Monumentul a trebuit s'A fie destul de impunAtor: avem pentru
blocul de marmorA de caracter arhitravic pe care e scrisA inchi-
narea o lungime totalA (1) de 2.36 m. la o InAltime a fetei scrise do
0.475 m. (2). Partea superioarA e ornamentatA cu un motiv de denti-
cule intrerupte, ceeace arata clar cA aid nu avern a face cu un
fragment arhitectonic pierdut din legAtura lui, ci cu o piatrA de
frontispiciu, de sine stAtAtoare i completä. In orice caz tocrnai pe
baza ornamentArii blocul poate fi complet reconstituit precum se
vede in desemnul de mai sus (p. 536).
Pentru cunoasterea Histriei in trecerea dela secolul al V-lea spre
al IV-lea avern in cele douA monumente studiate aici o pretioasà, si
elocventA mArturie despre vieata greacA in acest emporiu milesian.
Pentru institutiile religioase, vieata publicA i traditiile familiare, ins-
criptiile noastre sunt deopotrivA de insemnate, arAtAndu-ne modali-
tatea ocupArii sacerdotiului eponym de diferitele familii fruntase din
Histria, originea atator opere de art& i edilitate in legAtura cu ocu-
parea acestei preotii, darea numelor in familie, etc.
(1) Reconstituind monumentul precum se vede in desemnul dela pag. 536. Altfel, ca frag-
mente (douä) piatra maioar5, numai c. 2.17 m.
(2) Literele aunt Inalte de c. 0.057 m. (In general 0.05-0.06): 0 0 f aunt mai mici; E arc
formaionica obicinuitä in acest timp (vezi deserann1),

www.digibuc.ro
8 VASILE PIRVAN 540

2. Fragment din partea dreaptá, de mijloc, a unei pläci de mar-

mork gäsit In dárâmaturile dela curtina k, Malt de 0.15 m., lat
de c. 0.16, gros do c. 0.06-0.07. Literele, foarte frumoase, Inalte
de numai 0.008 m., aratá, dup5, duct (1), a fi, eel mai târziu, din
secolul al III-lea a. Chr., i anume din cauza formei lor ornamen-
tate (cf. Larfeld, Handb., II, p. 472) cu capetelo umflate In form&
triunghiulark probabil din a II-a junAtate a acestui secol.
Se poate sigur ce.ti pe piatrà atAt:

ElONARA1I
rrENH.4<A1+ I AcTY.Z40.1'.
EVE TO T'APA l'TIO
TETIN,6.NTroAlTlItP.T
I<AIKFAX0E1\1-Tr.N.71
1M 1-1.AIZATrOT.n.,N I
AY-1.0tCrPOEOH \
TO-1-0YANIAKO I

'AITHNPAI-;:;) I

jrci I

In r. .1 EEN la inceput e, pe cât am putut socoti, sigur ; la sfârsit

e sigur 19; In r. 2 la urmä sigur EXO; In r. 4 e imposibil a se
descifrà ultimele 2-3 litere, piatra find cu totul roasá In acest loc;
r. 6 la inceput, probabil un N, iar la sfârsit probabil EIE; r. 9 sigur
la inceput E]NETO; r. 10 la inceput resturi dintr'un ori T; r. 11
afará de literele clar arAtate, nimic sigur, ori milcar probabil.
Fatä de starea cu totul mutilatá in care a ajuns pâna la noi acest
vechiu decret onorific pentru un cethjean al Histriei rämas nouà
necunoscu't, e fire0e imposibil de a da o completare sigurá a rându-
rilor ce ni s'au pästrat. Totu§ putem, exempli gratia, construi, ca
o incercare de restituire nu a cuvintelor, ci a lntelesului pe care
credem ch'-1 va fi avut decretul, urnatoarea infatiare ipotetica a
originalului

(1) Cf. Kalinka, o. c., col. 81 si col. 170. Inscriptia noastrá nu are IncA pe A cu barä
orizontalá Indoitá in unghiu, care e un semn pentru sec. ci Intrebuinteazä pe A
cu bara mijlocie dreapta.

www.digibuc.ro
541 HISTRIA, IV.

ceiv xrituatc0
iXovc4 xat irocpc4a1ze-
tiavog iwYer.d.v] ixtevi) xr.:d cpcX6Tcp.ov
CABE Tcycliv iTgveto irupgiTco4 Ta- ??
5 194)v. Tevotivoiy] 'LE 'CCV6V lzokurtmiw
greptarciascov] c« ci7Ccr/.19.évtow [] [4]
Urqy ttvcio, airoalyip.,-;-pootç .6.769.) aby
&On) orx,ow zpOCEIOY
72Y IZOCFLETCOC iTáIvato TO6 ef.YCCX,0-
10 picccal5ca Tobc ItoXETcg] Tip) imps-
inaviav ef.v tot)[t...1

Daca prin urmare nu gresim prea mult In aceastá restituire a

fragmentului nostru, am aveâ aici pentru epoca de pe la sfarsitul
secolului al III-lea un document foarte rar pentru vieata politic& din
Histria. Luptele de parhde si exilurile as& de frecvente ale oarne-
nhor politici biruiti, cunoscute noua din alte state greeesti (cf. de
pilda, intre altele, inscripha analoagä dela Olbia, explicatä de Minns,
Scythians and Greeks, p. 460), ne-ar fi ddeverite, prin acest decret,
cel putin ca exemphficare aproximativa, i in Histria; vedem anume
GA prin el se onoreaza unul din acei amoderati», care putea fi, se
pare, prieten cu ambele partide In luptä (exact cazul din Olbia mai
sus citat) si care Isi iea asupra sa greaua sareina a reconcilierii
intoarcerii celor pleeati din patrie, ducându-se chiar el la dânsii
avansandu-le din averea sa banii trebuitori pentru repatriare.
3. Fragment de tied (nu cAramida) veche greceasek Inalt de
0.083, lat de 0.12, gros de c. 0.02, cu o fata grunzuroask iar cea-
lalta bine presata i având pe aceastä fata netezita, o stampila corn-
plea de eel mai mare interes. E un adevärat noroc eh mieul frag-
ment contine tocmai stampila, e deci tocmai din mijlocul tiglei, cad
astfel lectura desi anevoioasä din cauza roaderii de apa a fetei
scrise, se poate face fara completári ipotetice supáratoare, ci aproape
In Intregime chiar dupá urmele de litere. Cartusul cu inscriptia,
presat In adânc i .eu litere frumos modelate In relief, are lungimea
de 0.061 m. si Inältimea de 0.02 m. Inältimea literelor e de 0.003
0.004 m. Inscriptia nu merge pan& la capatul cartusului, ci lasä
pe dreapta tin loc pentru reprezentarea unui trepied apollinie, fin

www.digibuc.ro
 VASILE PARVAN 542

stilizat In felul celor cunoscute de pe monetele din Kroton (1). Pre-

tiosul fragment s'a gäsit lang5, ruinele vechi greceqti de pe laturea
nord-esticA a cetätii, unde au ie0t la ivealá i teracotele arhaice,
printre cari §i un fragment de antefix pictat, deci tot dela un co-
peri de tigle (2).
Descifram:

Z.°
6
LIBOKYOC.'?)//
4t- - - - - - - -o-vel - - -_

Dad, In r. 1 la sfär0t, dupa 0 a mai urmat un T ori un /, e

imposibil de vazut dupä cärämidä, care e total tearsä, In acest loc.
De asemenea In r. 2 dupá N se mai väcl doarä urmele unui 0 0
incolo se bánuesc numai, dar nu se záreso alte litere. In ce prive0e
r. 3, iarás nu se poate intelege la sfär0t dacá mai avem un ori
un T, dacá deci avem nominativ ori genetiv. Dupsa exemplul stam-
pilelor analoage din Cnidus (3), cetim:
floce[clawvEo4o?1
etazov[6p.00l
Atovocitoo?]
Indiferent de cazul In care sunt Intrebuintate numele din inscriptie,
latelesul stampilei ne e clar. 0 clädire publicá din Histria a fost ridi-
(1) Vezi la Daremberg-Saglio, I, p. 319, fig. 378; cf. fig. 376; la Roscher, Myth,. Lexi-
con, I, 458.
(2) Cf. H. B. Walters, History of ancient pottery, I, p. 98 si urm.
(3) A.. Dumont, Inscriptions cérantiques de Grace, In Archives des missions scientifiques
et litteraires, ser. II, vol, VI, Paris, 1871, p. 141,

www.digibuc.ro
543 HISTRIA, 11

cath prin Ingrijirea edilului flocstacimoc AtovocEoo. Pe tiglele de coperis

ori de placaj ale acestei eltdiri respectivul actov6p.oc al orasului si-a
pus numele shu Intocmai cum fhceau oE acrovótioc din Olbia sau oE irpo-
T6.vscc din Corcyra cu ig1e1e i chrhmizile fabricate sub privegherea
respectivelor autorithti publice (1). Trepiedul lui Apollon, luat ca semn
distinctiv pentru fabricatia de chehmizi patronath de edilul Poseidonios,
nu poate fi indiferent, In ce priveste Intelesul lui. tim eh «armelen
(blazonul) Histriei erau vulturul pc) un delfin (cf. Pick, Münzen von
Dacien u. Moesien, I, p. 146 si 156). tirn insh, de alth parte, Ca
zeul principal, cu preot eponym, al coloniei, erà Apo lion, i anume
Apo llon Iatros (v. mai sus inscriptiile de sub nr. 1), strâns lnrudit
eu Apo llon cu sarpele (pe monetele citate din Kroton) i cu Apollon
Delphicul. Nu cred eh ar fi prea Indräznet sa admitem ch simbolul
de pe tigla ghsith la Histria priveste o cladire de caracter sacru,
templu mai ales, ridicat intru Inchinarea lui Apollon Insus, i, toc-
mai de aceea, la fabricarea cáramizilor si tiglelor necesare, care
steteá sub privegherea astynomului, simbolul ales de acesta pentru
stampila lui a fost trepiedul apollinic.
Pentru Ito/J.7E1u Histriei rämâne In orice caz definitiv chstigata
existenta edililor, ckarov6p.oc, prin sec. III a. Chr., de când se arath dupa
litere a fi tigla noasträ. Aristoteles ('A19.. icoX., 50) ne spune ch printre
multele griji ale astynomilor, una din cele mai lnsemnate erà suPra-
vegherea constructiilor publice siparticulare, iar ca atare precum ne
e permis a deduce din inscriptia noastrh i cele analoage si prive-
gherea asupra fabricelor de chrhmidä, tiglä i teracote arhitecto-
nice (cf. G. Gilbert, Ilandb. der griech. Staatsaltert., II, p. 332,
iar pentru astynomii dela Atena, I, p. 287).
4. Fragment din partea stângä, de mijloc, a unui monument de
marrnorh inalt (pe partea scrish) de c. 0.15, lat de 0.12 (grosimea
variabilá: e o aschie) ghsit in interiorul cetátii, la intrarea turnului
I, lntre cei doi pìlaini. Literele, destul de ingrijite, sunt Inane de
0.012-0.015 m., afará de o §i i, cari sunt totdeauna mai mici.
Duph Infatisarea generalh a ei i In special dupa literele K, N,
E, etc., inscriptia poate fi inch din secolul al III-lea a. Chr., spre
sfArsit, sau, cel mai târziu, dela Inceputul seeolului al II-lea. Cf. ob-
servatiile epigrafice de mai sus, in introducerea la nr. 2.

(1) H. B. Walters, o. c., I, p. 101 sq.

www.digibuc.ro
12 VASILE PARVAN 544

Putem ceti sigur cele ce urmeazá :

KAI
I

1-14)IM 4 (
10-
FEMCNAZ
NT.NEAM°
°MEN°
J. ILE_EAT0

In r. 1 e sigurä i litera dela inceput i cea dela sfârsit; in r. 2

e la sfârsit, foarte probabil, un N; la Inceputul r. 6 ne-a fost im-
posibil a recunoaste cevà lámurit inainte de 0; la stársitul r. 8 e
aproape sigur un T, la inceput insá putem numai bánul un A.
acest fragment, ca si eel dela nr. 2, ne aratä cât de mult am
pierdut nemai având intreagá inscriptia din care fâcea parte.
In orice caz intelegem cá e vorba de un decret al senatului si
poporului din Histria referitor la anurne conducatori militari, alesi
pentru timp de rAsboiu, ca in inscriptia dela Torni, Dittenberger,
Syn. 2 II, 529, r. 11: asa6zaut. riÌc. PooXijc 7.cd Tth r,. atp.wc, i).6019.ac yE-
li 6V CL 17:01:0)V 17,0),min, vyi no, oi.'tcve.4 ,Accca.Tpcirliouctv avapa.4
i7CCXEZTOLL; TEGGapcizom, etc.
Intelegem apoi, din r. 5, care nu se poate completà decât :
Eutlo[19.pcociox, (Esp6t),
ca e vorba de un templu al zeilor din Samothrake, in care avea,
probabil, sá se aseze stela de: marmorä cu decretul care pomeneste
pe comandantii de oaste, ca In inscriptia din Odessus, Kalinka, Ant.
Denkm. in Bulg., col. 83, nr. 93, r. 8: Tby Espoltot6v av[ayp6vput
T16se ei.4 TEXutaiiv[a wì 19.elvca EE Espbv] Eatioapeoccov (1).
In ce priveste caracterul general al documentului, avem destule
elemente in fragmentul nostru pentru a-1 puteà definl din punct de
vedere epigrafic : e, anume, o cptcptatta, un decret, fär5, indoealä ono-
rific dupä sävArirea InsärcinArii datepentru lauda unor con-
ducAtori de oaste ai Histriei, cari au binemeritat dela patria lor
(1) Cf. la Plutarch, Pomp., 24, hatrebuinlat absolut: Ti) Ilatio,O,pé.xcov (sub ItAeles tep6v).

www.digibuc.ro
545 IIISTRIA, IV. 13

(poate, cu prilejul vreunor lupte Impotriva Celtilor, cari tocmai in

acest timp, pe la sfârsitul secolului al III, fâceau incursiuni i präd5,-
ciuni in tot tinutul nord-vestic i vestic al Märii Negre, pânä la
Olbia, de unde avem inscriptia de laudä a lui Protogenes (Dittenb.,
Sy ll.2 I, 226), binefacAtorul Olbienilor in vremea acestor näväliri
gallice.
'E

Orft°1La
tap.éva
5 &v To-A Io p.o[0.pr4xEcot (Espig)
o icOp.evov.. .

. . Toci[to
. aR. a6[To-E4...?
Important si vrednic de retinut rämâne faptul c5, si la Histria
exist& un Iutio19.p4xtov, ca la Odessus (vezi mai sus) si in al te pärti.

5. In placajul extern al zidului de S dela Zwinger, in rândul

penultim de sus al blocurilor, e pastrat5, o lespede de marmorä
albästrie cu capätul din stânga imbucat in placajul contrafortului
extern al portii, cu fata inferioará stricatä i având partea scrisä
la aer. E lat5. de 0.93 m. si inalt5, de 0.23 m.; adâncimea e ascunsä
In zid. Literele, de 0.02 m. Inältime; 0, ca de obiceiu in inscrip-
tiile vechi, ceva mai mic. .

- - ---- - 0..93 - - - - -
HBoYA H I<A10,!IHM<
'<AAA IAAHNI<AAAIAAost
.T ON EYEP FETHN

Inscriptia e completá. Atât sus cât si jos e destul de mult loc

liber ca sä vedem cá n'au fost alte rânduri afará de cele trei p5.
strate. Liniatura pietrii in vederea scrisului e Inca vizibilà. De am-
bele pärti ale inscriptiei ramâne foarte mutt spatiu gol, ceeace d5,
epigrafei o infä,tisare foarte distinsá. Dupà, ductul literelor inscriptia
pare a fi de pe la sfârsitul sec. III, sau inceputul sec. II a. Chr.
ell pooxt ,xcLi ô aVoc Ka.acciav KaUcciaou T6v skpyiT-tv.

www.digibuc.ro
14 VASILE PARVAN 546

Avern dará un monument onorific, de sigur o statue, Inchinatá

pe aceastä bazil de marmork care singurá ni s'a pästrat, unui ce-
tätean din Histria, pe care contemporanii säi, In urma serviciilor
aduse de el statului, 11 recunoscurá i onorarä ca stiapiéTri4, bine-
fkätor, al lor.
6. Placá de marmorà., lard. de 0.410 m. (sus) 0.404 m. (jos), inaltá
de c. 0.355, groasá de c. 0.10 (jos) 0.11 la partea superioarä a
profilului, gäsitä, In interiorul cetätii Inaintea curtinei Ic, imediat la
Sudul bAilor romane, In därâmäturi, la nivelul terneliilor vechi. Pe
partea stângä monurnentul este mutilat ; Intreg coltul de jos din
stânga este rupt pânä la jumätatea pläcii, unde era, practicatá o
gaurá adâncá de c. 0.05 m., pe o latime de c. 0.03 si o grosime
de c. 0.02 m., regulat taiatá spre a se fixa, monumental asezându-se
Intr'un cep oarecare de piaträ ori de metal. Câmpul reliefat, adánc
pânä la 0.02 m. fatá de cadru e inrämat de doi pilastri (eel din
stânga aproape total distrus), pe ale cäror capitele simple odihneste
un epistyl cu trei fascii. Pe cele dou& fascii inferioare so aflä gra-
vatá inscriptia. Pe fetele laterale ale pläcii, destul de bine pástrate,
avem deasupra pilastrilor pästrate patru fascii. Dosul monumentului
e lucrat numai din daltaCuiu.
Relieful e foarte räu pastrat: suprafata lui a fost asà de ciocánitä,
incât multe arnánunte ale reprezentárii au särit In aschii si azi nu
se mai pot clar definl.
Distingem galopând spre dreapta pe cei doi Dioscuri Inaintea cá-
rora se afiä In picioare cu fata spre ei (cätre stânga) un adorant,
In himation cu dreapta ridicatä In semn de inchinare, iar stânga
tinând, poate (nu se vede mai nimic) un vas de libatiune (cf. relieful
din Odessus intru câtvä analog, dar i cu un altar inaintea ado-
rantului, la Kalinka, o. c., col. 173). Dioscurii sunt reprezentati, ca
de obiceiu, cu cáciuli tuguiate, chiton frurnos fältuit peste care par
a aveà loricá de piele (nu se poate bine distinge), iar pe deasupra
chlamys fluturând in vânt (cf. la Kalinka, o. c., nr. 193 s,i 194,
ambele din Odessus); mâinile sunt total mutilate. Caii, destul de
bine stilizati, sunt asezati In perspectiva: cel din fund pe jurnátate
acoperit de col din fatä ; problema artistic& e rezolvitä Insä foarte
neindem Anatec i calul din fund capätä o lungime i o subtirime
cu totul anti-esteticá. Picioarele lui par aproape a se Pas& asupra
persoanei adorantului, asa. de Indesatä e compozitia si asâ de putin
loc e läsat pentru elernentul figural din dreapta.

www.digibuc.ro
547 IIISTRIA, IV. 15

Inscriptia, In caractere, cel mai tArziu, din secolul al II-lea a.

Chr., lnalte de c. 0.01 m. (0, 0, 52, K mai mici, In special 0 foarte
mic: pânä la 0.003 lnAltime), e de cel mai mare interes :
------ 04.1- -
viotHrkkilIknidYk oIT PAT '7:."-',f.r7ArykoTEiErr11301-4eFlAt,l 0055
.......

0.05

-- o 10 - ;
Spatiul cioeänit la Inceputul primului rând ar corespunde exact
unei completäri care sä dea fiului acela nume ea tatälui, cum e
asb, de des cazul In incrippe grece§ti: [Kant.x]pc'ilrq. E apoi si-
gura completarea lipsei dela mijlocul rândului: ctiochwiftut irle7c),eo-
x6te.4. La slArOt se vAd urme dintr'un N. La Inceputul rândului
2 e tocrnai loc pentru un A. Putem dará Gen:
[? Kv.anc1p6.vq4 Ka.XXocpcitoo czparciii[-m T1el:Xsox6te
Poip9scu[v]
rAtzoXXowykratc, Acoaxópotc XoycVm.
De notat forma de genetiv KchUncpcitou In loc de ficzancfhteo4, de
altfel cunoscutä §i din alte texte.
Documentul nostru presupune un tratat de aliantA, lntre Histriani
Apolloniati, pe baza eäruia fiul lui Kallikrates din Histria §i
soldatii säi au plecat pe mare in ajutorul Apolloniatilor. Intrucât
monumentul e pus pentru fericita lor Intoarcere, se pare CA ei au
lu'ptat acolo eu izbândá. In orice caz Dioscurii mântuitori sunt
aici de sigur adorati nu numai ea zei ai märii bune, ea ocroti-

www.digibuc.ro
16 VASILE PIIWAN 548

Lori ai corabiilor, cum e de obiceiu cazul in monumentele mai re-

cente, cât, mai ales, potrivit cu traditia mai veche (vezi la Roscher,
Myth. Lex., L col. 1158), ca zei salvatori din vâltoarea
Ajutorul primit de Apolloniati dela Histriani, dui:A acest docu-
ment prin sec. al II-lea a. Chr., e intors pe la sfârsitul acestui secol
de Apolloniati Kallatianilor, vechii prieteni si aliati ai Histrianilor (1),
inteo ocazie analoagá, de easboiu (probabil cu barbarii din interior),
precum vedem dintr'o inscriptie de prin anii 120-100 a. Chr. (2).
Cât priveste acum intrebarea: cu ce prilej vor fi ajutat IIistria-
nii pe Apolloniati cu oaste, e destul sá spunern cá atacurile Thra-
cilor, si in general ale barbarilor din interior impotriva Grecilor
dela Pontul Stâng, se tin lant din sec. III pâná in sec. I a. Chr.
(cf. nota lui Dittenberger la inscr. 545, despre rásboiul cu Olatii,
din Apollonia ori altá colonie ionica a Pontului Stâng, Sylloge 2
II, p. 232).
7. Fragment de marmorä ; aschie de pe partea dreaptsa a unui
monument, inaltá de 0.127 m., latà, de c. 0.08 m., groasä de 0.03-0.04
m., gäsitä in därâmäturile din interiorut turnului E. Inältimea li-
terelor, 0.010-0.015 m. Dupá formele literelor IT, N, E, K, mo-
numentul pare a fi de prin sec. II a. Chr.
Se pot descifrà pe piatra aceste semne:

8. Fragment de marmorä ; aschie dela partea superioarä de mij-

loc a unui monument, inaltá de 0.09 m., latá de c. 0.16 m., cu li-
tere frumos säpate, inalte de 0.015-0.020 m., rare in ránduri. Gäsit
in turnul E. Dupä ductul literelor monumentul nu pare a fi mai
(1) Cf. la mine Zidul cetdtii Tomi, p. 925 i nota 8, citatul din Memnon privitor la
aceast6 prietenie i aliantA.
(2) La Kalinka, Ant. Denkm. in Bulg., col. 83, nr. 94 ; cf. AEM. X, 197 qi urm.

www.digibuc.ro
549 17

târziu ca din sec. II a. Chr. Numai literele din primul rând sunt
clare, cele din al doilea sunt roase, lar dintr'un al treilea ránd nu
avem decât slabele urme. ale unei litere.
-1E

o
6

Fireste nu se poate IncercA nici o completare a putinului text

phstrat.

9. Jumhtatea anterioarh a until mic altar de marmorh, cu coltul

de sus din dreapta si profilul superior cu totul distruse. Ghsit la
o adâncime de c. 1.50 In. In dhrâmAturile din fata turnului E.
Fragmentul e inalt de 0.182 m.; partea scrish e Mang, de 0.094
§i lath de 0.13. Literele au o Inhltirne de 0.010-0.012 m.; ca
forme vechi Il, K ; cel mai de vreme din secol. II a. Chr., poate
fi lns i mai târzie. Cetim:

L. - -0.1s -4

Inainte de a incerch o lecturh a inscriptiei, trebue sh conside-

rhm dimensiunile monumentului. E ash de mic, Incât nu numai nu
poate fi privit ca un monument public, ci chiar dintre cele de ca-
racter privat nu poate fi comparat decât cu micile ex voto ghsite
Anatole A. R. Tom. XXXVIII. Memorille Sect. ¡stark&

www.digibuc.ro
18 VASItt PIRVAN 550

prin casele particulare antice. Ca atare i zeul adorat pe acest al-

tar de marmorä trebue cAutat printre cei mai familiari i intimi ai
Elenilor.
Din descoperirile fäcute de noi anul acesta pe laturea de E a
cetätii, la malul antic al mArii (vezi comunicarea a V-a despre
Ilistria), se vede cA In aceastä colonie milesianA cultul Aphroditei
a fost in floare Inch% din secolul al VII-lea a. Chr. Din toate punc-
tele de vedere o Inchinare a altArasului nostru Aphroditei so pre-
zentä, ca o ipotez5, foarte acceptabilä. Fire0e, cu conditia ca i celo
scrise pe altar sä se potriveascä.
In aceastA privintA un lucru e evident : numele propriu al divi-
nitätii n'a fost scris pe fata pästratA; daca a fost säpat cAci s'ar
puteà SA si fi lipsit, subhrtelegandu-se numai, dupä sanctuarul sau
aedicula in care aveA a fi a§ezat atunci a putut sä stea fie pe profilul
superior, acum distrus, fie pe fata .opusä a altAra§ului. Cele douä
adiective pAstrate partial In inscriptie sunt In orice caz epitetelo
sacre speciale cu cari adorantul caracteriza din punctul de vedere
al dorintelor §i credintei lui personale divinitatea cäreia Ii fäceA
dedicatia.
Primul epitet poato fi cetit In doua feluri, dupä cum admitem ca
folosit adiectivul icu.-pcputt4, ori adiectivul 7CCL-pcprittan4. Primul,
bine cunoscut ea epitet divin (cf. Roscher, III, col. 1535) si care
pentru Aphrodite s'ar potrivl desävArsit (vezi epitetele ei In suppl.
la Roscher, Epitheta Deorum ap. Gr., de Bruchmann, p. 53
urm., in special acele de civEltritoc PucEXeca, a6crot-vch, avv.cau., etc.),
are neajunsul câ e prea scurt pentru cât loc ramâne In spArtura
al tarului de cornpletat. Cel de al doilea, 7cccrxpitcato4, se potrivesto
mai bine ca lungime, dar e rar §i In cazul nostru cam cäutat.
AI doilea epitet divin al inscriptiei e, sigur, vcxyyp6po4. Atât
pentru Aphrodite (cf. Roscher, III, col. 359), cât §i pentru o sunlit
de alti zei, el e des IntAlnit in scriitori monumente.
i pc)
Fie darA GA admitem ipoteza cä altarul e inchinat Aphroditei,
fie CA nu, cele douä epitete rAmAn la fel fixate:
[s A ppokt-fic] ?
Imptput[Ecrqc = (sau 7crrpc.pott[eir
%chi voc-f[cp6poA

10. Fragment dintr'o stela de marmork gAsit pe laturea nordicA

a turnului G, in därâm'aturile de lângA, placaj. Fata scrisA e de c.
0.13 X 0.13 m. Grosimea stelei, necompletA, Vanä la 0.17 m.

www.digibuc.ro
551

InMtimea literelor, cari par a indieà, Incä see. II a. Chr., e de c.

0.015 m. Se poate ceti :

I I

<

APATL :

'ANAI)l ''1
1

1 EPEME 6%9

4
!

Pentru interpretarea documentului putern exempli gratia eeti :

. . . act . . . .
. . aput . . . .
? to164 Ci.vapviivra4 ?
? Tot) Esp]oti i7cCIJ.EX[Vae ?
5 aè . . .

Sigur e In r. 3 euvântul avapc.6.4, In care eaz II-1g,, nu putem

eki YE dela inceput pot fi Intregite i altfel deeât eu tok.
Din potrivä cred In r. 4 ca primele trei litere sunt foarte pro-
babil sfârsitul unui cuvânt ea Capóv In genetiv, cki partea supe-
rioará a lui P se vede clar. Intregirea o dau inspirându-mä dintr'o
inseriptie dela Atena (Pireu) din a. 329/8 a. Chr., pus& In cinstea
a doi &Xd Tor) poÚ, selavi Thraci, cari si-au Implinit eu sfin-
tenie datoriile fata de Bendis, zeita lor nationalk in al eärei [Ep6v
li se si ridieä monumentul de pomenire a Incoronärii lor eu co-
roane de aur (Dittenberger, Sylloge2 II, 724). CA al doilea cuvânt
din r. 4 e cevä, in legAturá eu notiunea de iiccp.EX-117.t4, e absolut
sigur; fireste forma gramaticalä precisä, care va fi fost aici, nu se
poate fixà; tot ash, de bine poate fi cea substantivala ca i cea ver-
balá (aceastä din urmá fie dela ilry.eXotica., fie dela i7ctp.a)Nrstio), ete.).
Aceste mici completári ale fragmentului sunt destul de suge-
stive pentru a ne arätà mkar aproximativ natura documentului,
din care aschia noastrà a Meut parte : e probabil vorba de un de-

www.digibuc.ro
20 VASILE PÁRVAN 552

cret onorific, cu caracter sacral (cum ar 11 cel mai sus citat din
Atena), in care printre allele se hothrà ridiearea d3 statui, celui
sau celor eternizati printr'Insul.
11. Pe Lk), posterioarä, a unui mic fragment
dintr'o cornisä de marmorä, care a fäcut parte din
placajul peretilor unei odhi, formánd linia lor orna-
mentalä imediat sub plafond, se aflä câteirà litere,
in parte retezate, cari ne aratá ca placa scrish din
care au facut parte, a fost fácutä In bucäti si pre-
lucratá ca material de placaj Intr'o epocá poste-
rioarä.
Fragrnentul, lung de c. 0.15 m., Ina lt de 0.05
lat sus de 0.055 iar jos de 0.037, a fost gásit in
santul de cercetare de pe laturea de E a cetätii
(spre Mare).
Literele inalte de 0.01 nr. aratá a fi incá
din sec. II-1 a. Chi% Din ce-au Insemnat, nu so
mai poate Intelege nirnic, find prea putine si mu-
tilate.
12. Aschie din coltul stâng de sus al pártii anterioare, scrise, a
until altar de marmorá, Inaltá de c. 0.195 m., latä de c. 0.125,
groas5, pâra la c. 0.06 m. gásitá In dárâmáturile de pe laturea

de N a turnului G. Ináltirnea profilului pástrat, 0.03 ni. Ináltimea

literelor (sec. III a. Chr.), 0.033 0.035 m.

www.digibuc.ro
553 HISTRIA, IV. 21

E 8,0 de putin pästrat din acest monument, Incât tot felul de

completári sunt posibile. Prima care s'ar prezentà, In gândul GA
avem de-a face cu un monument votiv:
AcoNtíao.v.
Bu.c[cXEE sau Bric[cupeE sau Buc[c(ipm,
cred c6, trebue dela inceput Inláturatá nefiind in spiritul dedicatiilor
mai vechi grecesti, cari de obiceiu pun numele zeului la mijlocul
ori la sfârsitul formulei de inchinare.
Mull mai plauzibilá se prezentä interpretarea aeestui monument
in sens funerar, dupà, pilda stelelor vechi din Apollonia thracick
sora Histriei (la Kalinka, Ant. Denim. in Bulg., nr. 235 si urm.),
cari pomeniau In felul sobru, vechiu grecesc, numai numele celui
eroizat si numele tatAlui lui, deci pur i simplu dou5, cuvinte, de
obiceiu unul subt altul, Intocmai ea pe fragmentul nostru.
In acest caz am aveà a cell, exempli gratia:
Ato[vcrato.;
Bcca[cXsEaoo.

13. Fragment din partea stâng5, de jos a unei stele de marmork

a cárei fata scrisá era incadratá do douh sernicoloane. canelate, de
stil doric. Ináltimea 0.15, lätimea 0.12, grosimea la profit 0.09, la
fata scrish 0.06 m. Inaltimea literelor (c. sec. I a. Chr. sec. I
p. Chr.), 0.01 m. Gásit In fata contrafortului drept extern al portii
mari, intre därâmáturi.
.0,5- at

A NI
NAT
.13S

p.m"

Fireste cä, nu se pate Incerca nimic serios cu aceastà,

www.digibuc.ro
22 VASILE PARVAN 554

14. Coltul de jos din stânga al unei mari stele de marmorä, a

cArei fatá scrisä, fusese Incadratä de semicoloane ori pilastri, se
pare In stil ionic, si din cari nu se mai pAs1reaz5, aproape nimic,
tot profilul find rupt, probabil spärganduse din cauza focului prin
care a trecut fragmentul.
In adevär fata stelei e adânc arsä si innegritá mai ales In partea
superioarä (vezi fotografia) Incá de pe Gaud monurnentul fusese
expus in aer liber. Ca monument ars si poate sfärâmat, blocul a fost
apoi Intrebuintat In sec. III d. Chr. la cládirea cetátii romane
Histria i asa a fost gäsit de noi: ca piatrá de constructie, cu mor-
tarul prins pe ea, In turnul E pe däramäturile de deasupra stâl-
pului de N al IncAperii. Fragmentul e inalt de 0.42, lat de c. 0.24,
gros de c. 0.15 m. Literele, foarte ingrijit sapate, par a fi din vre-
mea lui Augustus sau poate Tiberius; au ináltimea de 0.010-0.012
m. La inceputul r. 11 litera H e simtitor mai mare, ca spre a in-
dica un inceput de capitol nou al documentului.
tot - - o-a - - - 41. - - - - .10 ---
t I

, A1
,,, Z'TPTA - ,I
A ¿ ".. ',BEFEY
i -; -ii` 1c,6IXMA
v, ''''';',1 qt.' : 6 OPLA i

.., .,AZH0E
. : ITHX17 y
!KATHNIT)
TTOAErni
TTEITONTr
A! % '' 4rof"' 'XHE'M
'IV : 'z ' * ;TEAO/ T
,
!
N. :BA LAE 11)
1 FHÀkAEYJ

.....'
i6-111Z

Din r. 1 urme nesigure; r. 3 la urmá, sigur IN; r. 4 la urmä

sigur M; r. 8 la urmá N; r. 12, nu se poate distinge la urmá ce
literá a fost dupá H; r. 14 la urmä pare a fi un 0; r. 15 la urmä
se vede perfect in fotografie jumátatea stângâ. lui 0; la sfärsitul
r. 16 poate fi tot atât de bine M, ca si A, A ori A; la sfârsitul
r. 18, M.

www.digibuc.ro
555 HISTRIA, IV. 23

E o adeväratä jale &A nu ni s'a pästrat decât acest rest mutilat

din documentul nostru, care, dupá cât se poate intelege din frag-
ment, a cuprins amänunte de cea mai mare Insernnätate cu pri-
vire la relatiile Histriei cu Rornanii si cu Thracii In primele tim-
puri ale intinderii autoritätii romane In Scythia Minor. Putem
completà cu cea mai mare probabilitate, sau chiar In câtevA, lo-
curl, absolut sigur, câtevà cuvinte In plus la textul pästrat, con-
ducându-ne si de datele ce ne oferä documentele studiate aici mai
jos sub nr. 15 si 16, astfel:
/MN
xuE atE . . . . . . 6 aatvcc, TcpsapeoTt4 . . . .
'Icrcpcc.6)[ci)v Cipxouccv Pou),.-ijt atilp.cot xuEpaLv?... oE
Petc uti.Rbv ? Cnciaocetv ¡lot T6 (141-1
5 cpcap.0 a[c. 'oti CtrG-1
`6[1:t
atez5tec[p.mc ? 4.6v1
asip%v[tctri ? tiv icp6aoaov]
icti),[-q4
. 10 xu ttv 746) CV 9
116),st T-7*. . . . . ? xutù O'caucpxv ? xottU
IrstpOY 7CI
i7CCOITO)til 9 T61
'Ck0C T1Ò xus6. T6v lazpov '6,0-114
15 PuatXaC To[ctrfrcciXxocc
ZCLE [ A . . . ? 6o:6 vi)v 'cob ico-]
W.p.o[ei TC01167(01) ? ? ? pypr. 'AxtXX-r¡Eou ? ?]
ap611,100

Caracterul documentului e clar; avem scrisoarea sau scrisorile

unui guvernator roman al Macedoniei ori al Moesiei (1), care trimete
Histrianilor räspunsul oficial la rugamintea adresatá lui de dânsii
prin soli speciali, In vederea acordärii unor anume usuräri de taxe
si a diferite privilegii, probabil fatä de impozitul indirect, T6 si-24 %ea&
s6v larpov tao.- care se Intindeà pe Dunäre pânä la Mare;
de altá parte, dacá cuvântul Irtikri in r. 9 e a se intelege tot finan-
ciar (2), pentru diferitele portorii autonome ridicate de Histriani,
asupra importului, exportului si transitului prin «portile» lor, atunci
(1) Cf. v. Premerstein, Die Anfänge der Prov. Moesia in Jahreshefte d. Oest. arch.
Inst., I Beibl. col. 155 si 180.
(2) Cf, Cagnat, Imp6ts indirects, Paris 1882, p. 77.

www.digibuc.ro
24 VASILE PARVAN 556

guvernatorul dädeà i anume libertäti i privilegii asupra acestor

vämi, ca In cazurile clasice cu Ambracienii In a. 187 _a. Chr.., rzi Ter-
messienii In 72 a. Chr. (1), cari chpätaserä dela Romani deplina li-
bertate i folosintä a tuturor portoriilor lor, terestre si maritime (ar
fi de pilda analog In documentul nostru r. 11 sq. daca% s'ar puteà corn-
ple tà asifel E? xarex 15ciXaccsa.? xai MCC& idrecpoy),cum zice Livius
despre cei dintâi : in libertate essent ac legibus suis uterentur;
portoria, quae vellent, terra marique caperent, dum eorum im-
munes Romani ac socii nominis Latini essent.
Totus, In aceastä direCtie oricât de mutilat i obscur docu-
mentul nostru se clarific5, mAcar In parte prin scrisorile ce urmeazá
mai jos sub nr. 15 si 16. Dimpotrivá prezenta regelui thrac Ithoe-
metalces, absolut sigura, In documentul nostru (2), e o enigm5,
aproape iresolubilä. Despre care Rhoernetalces e vorba In documentul
nostru? De cel de subt Augustus, tovarásul de lupte al legatului
Caecina? Ori de cei doi Rhoemetalces de pe vremea lui Tiberius,
unul, fiul lui Rhascuporis, stápAnind Vestul cu ripa Thraciae, celá-
lalt, minor, fiul lui Cotys, sub tutela lui Trebellenus Rufus; In RA-
grit, pe coasta MATH, rege peste arva et urbes et vicina Graecis
(cf. Tacitus, Ann., II, 64 si urm.), deci i prin pàrtile Histriei? Sau
cumvh, e vorba de Rhoemetalces cel reintronat de Caligula, dom-
nind intre 38 si 46, subt acesta si Claudius din nou peste intreaga
Thracie pâná la gurile Dunärei? (3). Nu putern hotäri nimic i nici nu
putem macar bAnui cevA, clar asupra legáturii ce ar fi putut sá aparä
In document intro regele Rhoemetalces si respectivul TáXoc al Du-
nArei, ori al Histriei. Constatárn singur faptul cá o legáturá a trebuit
85, fie, dar nu Incercám mai departe presupuneri zadaraice.
15. In placajul curtinei i lângâ turnul H se aflá cu fata la her,
culcat pe dreapta, un cip de piaträ nisipoask inalt de 1.55 si lat do
0.56 m., foarte ráu stricat de umezealk coscovit tare si având lipsä
mari aschii din fata scrisá; toate aceste ImprejurAri fac foarto grea
cetirea documentului, din care nu mai avem sus cleat eatevh li-
tere de text latin i apoi, dedesubt, mari fragmente de text grec.
Literele sun t inalte de c. 0.015 m.; ligaturile sunt extraordinar de
numeroase i bogate. Putern cell :
(1) Livius, XXXVI1I, 44, 4 si CIL. I 204; cf. Cagnat, o. c., p. 143 sq.
(2) Nu e posibil de gäsit pentru epoca documentului alt nume de rege indigen Ince-
pAnd cu Po.
(3) Vezi pentru regii thraci din aceast5. vreme Mommsen, Ephem. epigr., II, 254 sqq.
si cf. V. Premerstein in Jahreshefte, I, Beiblatt, col. 178 si urm.

www.digibuc.ro
557 HISTRIA , IV. 25
-o 56--

ti 1 c v t_ v AA
,
///// ////

o
A VD
f -r
0 ^. ofri,. .APAS501 41 D Alli
1 c-ron H.. ABE1 v i cm , i4ocIETRIA
..,-,---1,ovru-laH14 El ronPlrE'iKrt, , ,0
usur, -..r. EPAIOIJ AI 'A . I-leFf LTAIF ill Is'E a E -1(
1). A Nr4 AT.E.n Apx w ay TAE rA pAy TE. FEE-El 1'
1. AIAI PlIAIAINAAIAL1OXWOVKAIEIE T 0
,./ ., r..-K 1/4 1.1 VIA E AAAI-EllIETOAI-TOYAYTcy
,, CABE I NO C 1 IZ lANNAPXOVEliBOYtui is
IN E .1.0TI EKATATON I ETPON
><PIOA CEI-r.5II-KEIKAIEKTOCO V
.0" I M'E.I-TTOAIE.A110T-NTO vn-
/. T. JOOLm/r. EFERAIOIrPELBE I El' M.4\1 8 I EBE
. .. t r AT IK XOLEAErEEXE6ONEK le
,.; ,. kr:rPOCOL\OrTi-NE KT OVTA
..... k E80.7.AISEINVI`EIN<ATAT-N
----me!' .....,i .rAAEWTOY TAAIEVE,
rif r 'Y I ......

..A., tyr1APA01/EPEIrFNAA 8
( EIANPIXATAOYETEP
1-1 TAEXETOPIA
13

(....
.1 t' rE.10VN ON
,PEIN
EMA013 IE El riss/m0A
f
UTOA E LAE
aoc.Tovem,
7=3:
I NAM-MONON ,
A14110AEW\IAR(
R IAAI EVONE NR u
ArsE I N qt,Rj1 IK AI1ZAVT
I reol Alrl A-EPEe'tWAAP IT IT.NE E,
A Al AA
A NOY. 11/'..4Y1 IAN
/N, AOAH1TIe.
IC TIMANWAnc/YE I NI
IPEIN TO*1-1(1/1CMAY rENocArriot oIrpEtaci .r.
AAIETPATO C 81-MTPlOVKAIISIAIAC APT vite_mPo
.410YTLELIATOY1/HOCMATOCnAPAFEMepel-NA'
\EYXAPIE TOVEAMTE 1 M IQTATi,l-M,NE ABE IN/e/
,I-PECBEIANOKAILNIAYTONIONON-ONEABE I NOM
IfvEN,LANE1-1011--CAHA 10V T.nEKAITATE rE1( KI-EVII s
;A 0 PAVETAT-PE ING IKAIAE I-146E TOCONIToNArEXN
ITOVelpAYE AI TI T14E KX PO NOVOINAL E 0 NEkIrNYtt
ILII KAI I,N...E KAI FIAPEWaINAI\M LS EVELI 1.4\E INE E.TAI4 /
II<oEMEI NA PXAIAN-10AiN<AIEA Al-I\HAAKAIE I ETOI0
3ACTOAEVCEBFKAIROEI-1ACAYTOVEO1'EAkEVEi "
BH E MET OAFTOYAA1010 r E M I N cr4
ovnAlocrEMINOE I-PEEBEYT-CKAIAITIETPATH1
I B K ARAI 0 YKAIEAPOE E. EB rEPMANIK r E7P-IANA
OW: I N3OYAHZI 1-M4 X AIPEINO EIEVM,Nat,
XABPIAEXAIPI-MAN8H1-TP OC A IE XPIliNsrAlft .r.r
Thlt.1,4g.tIONV.E0.61...P0 ArOPACAPICT81-1
r. FTNI X 0 r\T C TO NE! -rot 1)4 '-r-.A
ME.`lETONE gTON4145
401-CANE / l+ET.PA 1'
t THF1011-CAIsSMOITH 60
I ritrtloycovHsKai "...1
,
OEUITEIPAEOMAI

,\
i.-/
--7
AMITIOE rEPIAE rE
eElEA'110T4Q-PEE.
E-bAl YMEINT
i,

www.digibuc.ro
26 VASILE PARVAN 558

Pentru stabilirea textului observ, In general, cä n'am insemnat

mai sus decht ceeace se vedeà bine; In amänunte sunt de notat
urmätoarele:
Toate silintele ce mi-am dat de a ceti cevâ mai mult din textul
latin din fruntea documentului au râmas zadarnice, intrucât piatra
e total stricatä In aceastA parte; literele ce 83 vAd la srarsitul rându-
lui 8, D VII sunt clare, sensul lor rämân3 trisl total obscur, find rára
nici o legáturä cu restul. In r. 11, se pare, KEPAION in loc de
KEPAION i, sigur, EIIIMEAEE In loc de EHIMEAEE mici gre-
seli de lapicid. La incep. r. 17 e XPI0A, iar nu, cuniva, XPIEOA
(vezi mai jos nr. 16). La sfarsitul rândului 19 numai cu greu se
poate ceti AIEBE; la prima vedere pare PwiE. La inceputul r. 27
nu se poate de fel distinge, ce literA a fost inainte de THETOTNON.
B. 30 e neclar; pare a se ceti MOIEIMI, dar aceastá lecturá nu se
poate considerà ca sigurá. R. 36 dupä EINA pare a se Get 1TN,
dar nu e limpede. La Inceputul r. 42 e sigur de cetit : mom.
In r. 43, dupá ETXAPIETOTEAN, pare a fi un T In ligaturá cu
altá literá, de pildá N, dar clar nu se mai vede nimic. La sfâr-
situl r. 48, dupä ENEETAI lapicidul a Inceput sä scrie KO, dar
pe urrnä s'a rásgândit, a martelat si a inceput da capo, KOEMEEN, In
r. 49. Tot in r. 49 lapicidul face, din prea marea obicinuintá a
una de prisos, deformând ortografia cuvântului EAAHNEAA. La
sfârsitul r. 59 nu e clar ce literä (N ori Y) a urmat dupá HMETEPA;
tot astfel si la inceputul r. 64: e X ori E? Eu admit L.
Cuprinsul acestui document find aproape identic cu cel al do-
curnentului de sub nr. urmAtor, 16, interpretarea lor va fi data la
un loc.
16. Pe pragul interior al portii celei mari, chiar la intrarea in
oras, in mijlocul drumului, am gäsit rupt in douâ, un mare cip de
piatrá nisipoas6, foarte compactá, saris pe o fatá de sus pâná jos
cu toatä partea dreaptä a fetei scrise mutilatä pe intreaga ei
astfel cá nici un singur rând mäcar din aceasta inscriptie nu
s'a pästrat complet. Blocul e inalt de 1.64 m., lat (dupä märimea
spárturii din dreapta) pâmá la c. 0.44 rn., gros de c. 0.63. Inainte de
a fi fost utilizat pentru documentul ce poartä acum, el fusese pre-
gätit pe fata lateralä din stânga cu un ornament usor reliefat, pur
linear, In chipul unui fronton (vezi desenul de pe p. 560). La säparea
actualei inscriptii, pe altä fatä decât cea astfel pregátita, piatra a
fost Intoars5, cu capätul superior In jos, frontonul rärnAn5,nd acum

www.digibuc.ro
559 HISTRIA, 1V. 27

AsturnAt la baza cipului. Literele inscriptiei, ou ingrijire säpate, au

peste tot cam aceeas inältirne, de 0.015 afará de ultimele rânduri,
cari crese din ce in ce ea format pAnä la c. 0.017. Ligaturile sunt
foarte frecvente i bogate. Gresehle de lapicid sunt rare. Numai
una mai mare se gäseste In al treilea alineat grec al documentului
(v. mai jos). Caracterul literelor ea i felul de a face ligaturi sunt
identice cu cele din documentul de sub nr, precedent. Aceste doua
inscriptii sunt dupá toate semnele copii contemporane ale aeeluias
text, executatese parechlar de acelas mester sApátor, care se vede
a fi Grec de origine i culturä, cáci in textul latinesc nu indráz-
neste a face decât doarä ligaturi cu totul elementare, iar unele
litere latinesti chiar le greseste.
Putem cell :
(vezi pagina 560)
Pentru stabilirea textului avem de observat urmátoarele :
La sfârsitul rândului 1 se poate sä fi fost un T ca Inceput dela
THATIKOT; urmele sunt hag, ash, de sterse, Mehl nu putem decât
ipotetic propune aceastä lecturá. In r. 8 e evident, de cetit CALABAEO ;
litera dela urma rândului, aproape toatá rupta, a fost clar un T.
Aceeas micä seäpare din vedere e in r. 11: IETKHN in loc de
IIETKHN, cu primele douá litere ligate; litera dela urma rândului e
sigur un N. In r. 12 e sells ATHPHOHEETAI, intoemai ca la nr. 15, r.
11, AIATIIPHOHEETAI; e lug, evident eä lapicidul a gresit la fel in
ambele còpii punând bara orizontalä de mijloe la primul din cei doi
E, cari i se prezentau imediat dupá H de completat cu aceastä
liniutá. La sfârsitul r. 15 e clar vizibil un H cu urmele unui P
ligat cu el : lectura IIPEEHEYTHE se impune dará, desi in copia I
a documentului nostru (numim consecvent astfel nr. 15, dând nu-
mele de copia II numärului 16), acest cuvânt lipseste si imediat
dupá DABEINOE se aratä in spatiul ros a urma IETPIANNN, in-
tocmai ca si in copia II ceva, mai sus, r. 10, la prima scrisoare a lui Sa-
binus. Litera dela urma r. 16 e probabil un I. Litera din r. 17 intre
MEXPI i OAAAEEHE e foarte ciudatá: ar trebul sä, fie in eel mai
bun caz un E, e insa un 6 si pare de fapt a fi un simplu penti-
ment al lui O urmátor, care a fosl incá odatá fäcut, bine. In r. 21,
la urmá, room in loc de 11P0E0 (vezi copia I). In r. 26, ANAMCE-
BIITHT, la N e ligat din gresealá un r sau T: obicinuita barä ori-
zontalä pusä pe urmá, färá nici un rost. La sfârsitul r. 31, dupá
KAI urmeazá trei litere neclare, cari pot fi tot as& de blue EMO,

www.digibuc.ro
28 VAS1LE PARVAN 560

0 41
-+
-
oPosECIAAABEINOMMIIMOV
PI NESHI STRIANORWHOSESSECO
VCEMLACCVMHALMVRIDEM AD
ARAAAENSIVAN I NDE I VC,0 S VM
onavEqsRivoRvm F I CVS.CVLVEC,
C,ABRANOADCAPVDEIV SIDE M I ND
SANPADAMNDEADRIV \ AAT V RC,I.CV
ARIVO cALABAEOAAILIAPASSVM C IRCI
E I-11C T O M-C ABE INO
AA8IOCCABEINOCIETPIAN,NAPX0VC
XAIPEIN.TOMPIMYKI-NVP,EIN KAIor,
AT-PHei-ECTAIErlIKAEC AKA/ NTI Wc1) AA
T.CIAPAVT.ErECVAAAFE LAME KAIAiMIAI
MOVKAIEICT011 \TAEDEVKT-CWVVIAC
TOYAVTOVCABEINOV cPAA.CABEINoCTI
AN,NAPXOVEMOVAKAWkIXAIPEIrsEIKA
I CTPONOXel-C eAAACCI-C
COVTOVAIACT.M ATOCIECT H<E
TToTAMoVETOMATkN MADETEIKAIOI
AIEREBAI OVNTOKMACIATIKo CO EnAPXOC.
EKEIN-NION+EiNAITI-CrIOAEInC rpor0
TAPEIXEVO IENOYIXGYOCEO l. AAEIN
PANCVN-lelANNENEINTi-NAVTI-NIAPE I
EglArEVKK CTOMATI KAI TONMAPA
E ICT H\ENODEKAC TOYXPEIAN.AIX AE
rAPTI4\TI-CvAI-CXPilWq ANrAM4'ICB1.119-
KAITHEMEKEIWNXPI-CINIALANTI,IA
EITICTOAH101[UNIovrE I ow
nom-rANIOCTEIOCIETPIAlwvAPXoleCIN
KAIEKTAINCErPAMENANYVEINVTIOA
ANOVAN6PIAEI-IIE oTATANKAIE N
MBECOAPOTIHAceENIAT-c110AElAcV
nAIT.N<PPOITIZOITOCTOYeElOTATOV
Po DHAANINAM-MONONAIAINAAXe H AA
TATN1oAEIANAIKAINEVEKPEINATIVI4K
EVo NE NnN IXOVWTPOCoLONVfrE1Z PA NEII(
TATKEAHOIITO roNoIVI144<AirIKEPE r_
A1IAAEI111,CECXON'2 ErlICTOAKIAAV
nAAVTIOCAIAIANoC ICTPIANJNI APxt
TOVII)1CMAYNINNA1EAOCANI0101rPECBC
loYKAIKIAIAI7AI-EMIAW,OVHai
(IA CM ATo C 11 APArEMpel-N AFFKMAPIE
HI,MABEINAT-PECBEIANOKAIAIAYTONION
CPENZAIE110 I FCAH5.10VE AEKAITATCrE
TAT-PEINAIKMAEFWAETOCOVTONAVE
X PONOVVAALCOPE414.
\ECTAIKOCrEINAMEANIONINKAIEAAI-N
ONEVCEBHM-Poci-mAcAVTOVCOVCANEV
EnicToAH,TovAAIOV rEM HWY
oynKIOCrEMIN0C,r-PEntY1-EKAIANicTpAro
oY K A I CAPOC CEB r'EpMANIKOV I ETPIANM
XAIPE IN OIrPECBEICSIMIA.I-MTPIOE E EXPIINZ
AIONVCOALPC;CI-r I-CArOPAC APICTAr0 PA
TYXONEEMOIE IstOVEITO*H4)ICYMKEI-E6oCAI\K
ON-IV\E rlIAEI3AKNOIEYNOIANCVN-Cei-CAIE
KAITIAPOVCIAmoynEoTAT-NIOTI-CAKNOIT
E AVTOI E ONEIAIANE1-1IFNOVCOYN-NKAII-PoC I
nOAEL.Lvt4NAIAeEDN-EiPACoMAIAEITINOL
rEnEreAlriAPAITIoCrEPIAElkVKI-CKAITwcTo
Eynor WPELBEW1W1,1\EMKAII-CATI-PIDDAIV
rol\l,NYM.N OP IA EXEMPLV
MAR I LABER IMAX IMI-LEqAVCNPR PR
MP-CAESAR IT RAIAN 0.AVc;G,ER AA AN
TI Nolli COS.VIII-KA NoVEAM3REs-
ERE COC,N ITW\FACT \MEXconAnc-
MAXIMI-LE CiA/C,PRPR PERMIT
FAB IOPOMPEIANO.OtAE.IMERA.SCR
:JAR ACONIO Ph CORALAESTRO-C
TOR I- R IPAETI-RAC IHEPOSTVLAIT
AAVR ID ISTPEVC I DARETVRS ECV I
JIT- I VS E X IC,END IPORTO
\AA DIME NSIVM/ SQ.VE

www.digibuc.ro
561 HISTRIA, IV. 29

ca i MO, eventual MO; aceasta nesiguranta impiedica si o restau-

rare sigura a textului, care lipseste atât in copia I cat si in copia
In r. 34, la urma, probabil AA[AA]. La sfârsitul r. 35 este iaräs
piatra roasä: eu cetesc sigur THN TlfiN KA Dirnpotriva la starsitul
rândului 37 cetirea literelor TH de dupa HATEPEE ar putea fi conté-
stata, desi cu oarecare greutate. In r. 41 doua mici greseli de la-
picid, fará importanta (v. i r. 37). Cred sigure literele NT la srar-
situl rândului 45. La Inceputul r. 47 copia II are AINNEETAI fata de
AINNENEETA1 din copia I, ceeace fireste (IA loc la cloua lecturi
deosebite, ambele posibile, dar numai una de admis; am primit pe cea
din copia I, care si In alte privinte e mai completa In textul grec
decât a II-a, cum se va -vedea si mai jos. Ortografia APXEAN in loc
de APXAIAN din copia I, e foarte frecventä; copia I are regulat
AI, iar nu E. R. 50, ANTIETPAPOE, copia I are (r. 52), exact
ANTIETPATIII[0E]. La srarsitul r. 52 EEXPINNNT e, fireste, in
loc de AIEXPINNNE ; in acest loc copia It prezenta si o alta
lacuna: din textul primitiv redat exact de copia I, lapicklul a grit
trei nume: XABPIAE, XAIPHMhIN i AHMHTPIOE cari sunt de ase-
zat intre AHMHTP1OE i EEXPIHNN[E] al copiei II. R. 54 obicinui-
tele mici neatentii, cari nu turbura Insá de fel sensul. La sfarsitul
r. 55 ultimele trei litere par a fi NEN, In r. 56 o pripealä de sapa-
tura: bara orizontalä a lui II din HOIHEAMENOI aruncata In grab&
pe primul I astfel ea iese: IOTHEAMENOI. Acest amanunt, ca i mul-
tele bare orizontale cari lipsesc la E i H, In general In documentul nos-
tru, ne introduce mai de aproape In tehnica lapicizilor, aratându-ne ca
ei sapau in inscriptiile lungi i cu litere mici ca a noastra spra
a economisi timp, pe cat puteau mai mutt o intreaga serie de bare
verticale i numai dupa aceea trageau iar in bloc pe cele orizontale,
si nu fäceau cumvà literä de Mersa, ca la multe din inscriptiile mai
scurte, ori la cele monumentale. La sfârsitul r. 58 de sigur T1NOET.
R. 59 la urma M, ceva mai Inainte obicinuita uitare de bare ori-
zontale. Aceleasi doua observari pentru r. 60. R. 67 lapicidul a
uitat cârligul lui Q i bara orizontalä a lui A din ligatura cu M.
R. 68 numele qi a$ h ciudat PHIEORALAESTRO, complicat si mai tare
prin neclaritatea saparii lui: In adevar se poate ceti, cu ligaturä,
PHIEORANAESTRO. La sfarsitul r. 69 a fost de sigur un T. La
Inceputul r. 71 nu e clar daoá avem un B sau numai un P. La
inceputul r. 72 sigur un A.
Ceeace am numit dara copia II a docurnentului nostru are in
plus fata de copia I textul latin dela urma (12 rânduri) si are clar

www.digibuc.ro
30 VASIL 'WAN 562

fata de copia I, care in acea parte e total distrusk textul latin dela
Inceput, referitor la granitele teritoriului Histrianilor. Copia II are
in minus fata de copia I câteva cuvinte sarite de lapicid din ne-
atentie. Ambele copii sunt contemporane. In adevär faptul
copia I a continut in frunte OPOEIEEIA AABEPIOT MAEIMOT ne aratá
GA ea nu e de fel mai veche de anul 100, când Laberius Maximus
e guvernator al Moesiei inferioare (cf. Stout, Governors, p. 44).
Copia II ne dá precis data documentului nostru; putem anume re-
staurà cu siguranta acest text: IMP CAESARI (1) TRAIANO AVG
GERMANI[CO III IVLIO FROM TINO III COS VIII KA NOVEM-
BRES, adich 25 Octomvrie, anul 100. Precum am observat insa
mai sus, in leghturä cu caracterul literelor, cele douä còpii ale do-
curnentului nostru sunt contemporane nu numai ca epocä, ci pro-
babil si ca moment mai precis, find scrise de acelas lapicid
sezate simultan n douá puncte deosebite ale orasului: de pildä in
piata public& si in portul Histriei (2). De. ce in copia I lipsesc im-
portantele hotariri ale lui Laberius Maximus cu privire la granita
fiscal& intro Histriani, cu diferitele lor portoria autonome, de o parte,
circumscriptia fiscalä romanä, cu respectivul conductor publici
portorii ripae Thraciae i organele sale, de alta (vezi mai jos), e
o intrebare la care nu se poate ráspunde cu sigurantk Se poate
de pildá ca acest text nici sh nu fi lipsit, ci sä fi fost pur i simplu
scris pe fata adversh a blocului (cum e cazul la atâtea monumente),
iar aceastä fatä ne e acum ascunsä In zid, farä posibilitate, eel
putin deocamdatd, de a fi examinatk
Cele doll& còpii ale documentului nostru se completeazá reci-
proc in multe locuri. Totus, din cauza starii ash, de nenorocite in
care a ajuns pänä la noi copia I, suntem departe de a puteä res-
tabill Intregul text. In special scrisoarea guvernatorului Pomponius
Pius ne rämâne foarte räu mutilatk iar scrisoarea lui Tullius Ge-
minus cu mari lipsuri. Faptul 05, avem in aceste documente isto-
rice o sumä de date si expresii ad rem, iar nu simple formule
stereotipe, ne Impiedicá de a incerca, o restaurare a lacunelor prea
mari, cari so prezentä in ambele exemplare ale inscriptiei; dimpotrivá
lipsurile mai mici pot fi completate nu numai cu mare probabili-
tate, ci chiar, in marea majoritate a cazurilor, cu sigurantá deplink
Probabil tot o sciipare din vedere a lapicidului in loc de CAESARE.
(2) Cf. pentru alto cazuri de asezare simultanä a mai multor exemplaro ale aceluias
text pe monumente din diferite pärti ale orasului, exemplele date mai jos cu prilejul
comentärii inscriptiilor de sub nr. 27 si 28.

www.digibuc.ro
563 HISTIM, 1V. 31

Iatá rezultatul lucrärii mele de reconstituire a textului unic, pri-

mitiv (ca bazä e luatá copia II, copia I servind la cornpletäri):
'OpoOscrEu (1) AaPepEou MczeEp.ou Iúltatmoc) ?l.
Fines Histrianorum hos esse conAtitui (2) Pel
ucem laccum Halmyridem a dolminio
Argamensiuni, inde iugo summo f ad p-1
5 onfiuentes rivorum Picusculi et Gafbrani, inde ab
o Gabrano ad capud eiusdem, inde f. .P iuxta rivuml . .

Sanpaeum, inde ad rivum Turgiculum I

a rivo Calabaeo, milia passum circitfeJr Df XPJ-1711.....P.P (3).
'ExcatoXt EapsEvou.
10 (13Xaeco; Eapervo; 'Icrcpcavetív apxoualp] jdouXi'l
xalpscv. Ilsúwqv útietv SExaco[v Co; ótv ?] xip[S]cov St-
in[i]pysof o6-
at.t1p70-11[asicat, &1tr1LGAèç 'Apouvt(co (1)Xa[pclav[6.)...1 tÉ
no; yey colt@ inicTscXa. XaXiicau Si xat AE/JAXtawii ScaSóvo
1100 %al sE; icavTeXi; auvatilaw ôtç. AXXi ETGLCSTCAt
15 TOG airroG Eaps(vou. 4:1)Xec(pco;) Ea.pervo; Tc[pecypeuziN] 'Iatpc-
awbv &pxoyacv pouXi, Siguo xatpecv. sE xat [T]i XCGTÓC T6V

Icrtpov 6)01.; TiXo; p.ixrx<c> 0.aXecacq; Sciptet xz x TO-

aoútou Staarig/ato; eapicrwpcsv 7c6Acg eacb Vily TOO
notap.o0 opIctow, insì xat o cp&aIc ;
20 StspepatoOvvo xat 'Aaca-axi; 6 rcapxo; iXsys axeSiv
ixsívrjv 116mv stvac Ttil; xaso.); xp6croSov Tty ix TOO
tapetxsuopivou Ekt9.60;, ISoa Sev fy.v xatec ttv [6p.e-ci-]
pav auv0(s)tav !liven/ Tip atittv d'cascav ToO c Xteó[etv]
-cti) list5m7; crt6p.cra xal TOO Tcapacpipscv Tip adeaCt
25 EE; Tip ivi; ixciatou xpsfav SExa TiXouv gzspt (4)
yip Tail) "cfi; 6X77; xpetwv avarptaptorra ixets apca
xat Tip g ixsivcov xpv rceicrav TV) ti4c. kiv]mtetí'auvov (5).
(1) De sigur astfel, iar nu OpoOicna (-Loy, tà).
(2) Lacuna de pe dreapta inscriptiei e prea mare, dup. calculele noastre, ca sri poatii
fi imp1init5, nurnai cu cele cittev5 litere pe cari din sensul pär0i p5strate le reconsti-
tuim foarie twr.
(3) Copia I nu numai nu ne l.innrete cu cele catevh. litere (aproape terse) in plus,
ci Inc5, mai ritu ne incurcil In tot felul de ipoteze.
(4) Dupit sens ar puteb, sit nu mai fie nimic dup uspl; dupil spatiul disponibil ar mai
puteh insit inc5,peh 4-7 litere, cum de altfel i In randul precedent dupri. agScc ar mai
puteà urinh vreo 4 litere.
(5) Restaurez astfel, dupit sens, sirnplul 5rcetíativov din partea p.strata find contradictoriu;
restaurarea e perfect admisibilit din punct de vedere epigrafic (vezi textul in maiuscule).

www.digibuc.ro
32 VASILt PIRATAx 564

'ETaa'coXt Ilopzuntou
Hop.n6ytog lIslog 'Rs-rpm%) Ov apnoea,' [pouVil Np.to xa](pscv[...] (1)
30 xat ix Taw yzypaNtivon önb (DA(aptou) Eaßstvou [xat AktAc-]
avoG olyaptir) incomtotecnoY xat [
20436(34= & ciaaiy(s)ca TfIg TcóXscog útiaqy
7reiVCCO cppov-govvog to .asto-cd-cou [ Kakral
pog 9,Rdiy, Eva v.t póvoy atacpuXax0i1 [a'XI),eic
35 Tee -cCév Tvascoy aixoaa, inixpecya sip) T[0 x[atec atbp.,]a ll[etíx-%] eac-
suottivtoy tx,815wy Tcp6aoaoy útte.ripav etYat [T6) ?] acxatto, Tat5-
Tac Tar) of rp6yovoc .6pkv xat TcaTipeg [-cfl ?] XcieVCC SCTA, Es[pacradv
clacaXECTmog golov. 'AXA72 (2) iTaacoXil, IlAco-cf[ou AEXc]ayoG.
InaóTcog Aacavbg Icycpcavíbv &pxouaty [x]cdpstv.
40 -cb tPirptap.a bpAy aniaoacrcv [tot oE irpiapec[g Kal,XXlarpoctog
ncpfou xat Mscatag 'AptstuaWpou' i¡lou Ts Si Stec Top th-
cptatta-cog napaTcsitOrpoa Tip skaparcop[a]av Tecliccrceaw
ku-oy Ea[istwo Tcpsaps(ay, 5 xat at'akby It6vov Tbv Eaperyoy [ec-]
ovivwg cbsTcotrlaa. Itou ..cs xat Tez tfig HSÖXTÇ bp.eN] a.apaua-
45 Ta Tnpstv afxaca. ¿yet) waoGtoy eirix[co] tor) 19.papaca 'CC Tans ix
xp6you cpuXaacrogvcov tip.stv amcduw, eog xat Trapsupery
cog at'iLy beat= (3) xoap.sty apxiay Tc6Xty xcd TXXVcaa xcd stg Tbv E[s][3a-
cnby 64771 xat Tcpbç Cc"; env); oúa six :E]pi
'ErctaroXt TouUtou regyou.
50 Tot'AXcog rip.,tvo; TCpeaßsty* xcd arcccrcpi-cr¡yoç Tcß(sp(ou) 10,a(u)St.-
ou Kccroapog Ieß(ao-coG) lisp[tavcxo6 'Ia-cpcavCov (Ipxouacy 13ouX
xcdpety. oE 7Cpics3ECg ôtthv A7W.1I-cpto; (4), Xa43pEccg, Xacptivoy, Amtircpcog
Ataxpftowog, A[taxpítoy (5), 11Istagag (6),
Acoyucreawpog, lincray6pag, 'A pcataybpag, M[7p6acup ?Jog, iV-
Tux6rCi; VOC iy T61.st cNcpcalta 15pAy irciSoaav xat etg Tbv l[spa]aT-
55 by ìv intarceAlsvoc Om= auAaalaav i[v J IIIET6Pcc [ .1
cc xcd Tcapouata 07couSsorányi Trocnocip.syot V [
abtorg 6p.eafav impok, oúy "ijv xat Tcpbg [
Trasen §11.6)y 6ccii5satv VECpecaottat. cis( Two; ö[p,sry ciya.aoGI
ysvia5.ac TCapoduov Itspt Ilst5xylg xocE ..c6w Zolltávtly 7CECOPE.
60 tg intb tt-ov Ttpiapatov 15p.,(7.w iamattoaa TrIptcpka i)p.stv T[dc TCov Tcpol
yóvono fq.ubv apca Exemplu/m epislulae
(I) Se pare eä intre al urmätor a mai fost cevà; poate un ansi.
(2) Acest cuvânt e numai in copia I; in copia II Intre faov i e o palmetrt.
(3) Admit textul copiei I; in copia II e: St'cLy Zotat.
(4) Cele trei nume urmAtoare lipsesc cu totul In copia II: cf. mai sus, p. 561.
(5) Completare ipoteticä; o admit numai din punct de vedere epigrafic: numärul literelor.
(6) Pentru acest nume avem In copia I urme absolut sigure: vezi textul, p. 557, r. 56.

www.digibuc.ro
 565 A3

Mari Laberi Maximi leg. Aug. pr. pr. (1).

Imp. Caesari (2) Traiano Aug. Germani[co Iu lio Fronl
tino ILI cos. VIII ka(lendas) Novembres. [DescriptumV
65 elt1 recognitum factum ex comm(entariis?) [Mari Laberil
Maximi leg. Aug. pr. pr. Permitteln
Fabio Pompeiano /Vitae era(nt?) scri[pta
Charagonio PhicorallPlaestro, colnductore publici por-j
tori ripae Thraciae; postulante ujt
70 myridis et Peuci daretur secund[um veterem legem (3)
. Pbfit ius exigendi porto[ri a
. . . 0-um Dimensium usque [ .1 (4).

Ca in cazul privilegiilor acordate orasului grec Tyras (5) in a.

201 p. Chr., asä ì aici avem o serie de scrisori deale guverna-
torilor Moesiei, cátre Histriani. Pe când insä imunithtile Tyranilor
se sprijina mai mult pe usus i consuetUdo, aici avem sub formá
de citate textuale In läuntrul ultimului privilegiu, dat Histrianilor In
anul 100, odatá cu fixarea din nou a granitelor teritoriului lor, toate
scrisorile anterioare ale guvernatorilor mai vechi ai Moesiei, con-
tinând expuse sau pe scurt pomenite respectivele drepturi, imuni-
táti i privilegii fiscale, acordate de Impáratii romani Histriei, Incä
dela inceputul stápânirii romane In acest tinut.
SA cercetám acum documentele din aceastá inscriptie In ordinea
lor cronologicá.
Evident, toate scrisorile grecesti citate intre cele douá párti ale
documentului latin din anul 100 (emanánd dela Laberius Maximus),
sunt mai vechi i anume, date foarte curând una dupá alta. Intre-
barea e insá: sunt ele insirate strict cronologic, sau pe sArite. Cáci
In vreme ce ultima scrisoare greacá, a lui Tullius Geminus, e mai
precis datatá prin titlul guvernatorului, ca find din vremea lui
Claudius, celelalte nu au altä determinare cronologicá In afará de
Insus numele guvernatorilor. Dintre ei insá numai doi ne sunt cu-
noscuti pAn5, acum: Flavius Sabinus i Plautius Aelianus.
Cel dintâiu e bine cunoscut. Kappelmacher la P.-W., VI 2611 (ap5,-
(1) Se pare cti, in acest rând n'a urmat nimic mai departe.
(2) Dativul nu are ni ci un rost. Numele imp6ratu1ui e pomenit pentru datare, deci
trebue cetit Caesare.
(3) Astfel, de pildii, CIL. VI, 1016 a, ori pristinum morem CIL. III, 781.
(4) IncercAri de completare voiu da pentru aceste randuri mai jos, odat'l cu interpretarea.
, (5) CIL. III, 781.
Anatele A. R. Tom. XXXVIII. Alemorille Sect. Isloriee.

www.digibuc.ro
81 VAltILE PIRVAN 566

rut In 1909), spre deosebire de Liebenam, Legzten, I, 268 si de

Stout, -Governors (1911, având deci posibilitatea de a utilizâ pe
Kappelmach er), p. 10, pune singur convingâtor si exact guvernarea
lui Sabinus In Moesia imediat dupá a. 43 (1). Tacitus ne spun()
(Hist., III, 75) cá Sabinus a fost sapte ani legat al Moesiei. Deci,
eel mai de vreme Incepând In a. 43 si admitând cä anul 49 e ul-
timul al guvernArii sale, Incá tot nu ne râmân din domnia lui Clau-
dius decât cinci ani: 50-54, in cari trebue sä gAsim loc cel putin
urmátorilor trei guvernatori:
Aemilianus, citat In prima scrisoare greaca de pe monument.
astfel : XriXtco) n xczi Aqultco6; avia6zoi) pm, iar In scrisoarea lui
Pomponius Pius: ix Teiiv Tayprip.tiivow 6petv cryrb 4))..(upfou) EapiEvou
kriE A4m.Xt]exvo3 CiApdiv iincyjp.ozci.tcov xrxi , ceea ce arata
cá Aemilianus e succesorul itnediat al lui Flavius Sabinus.
Pomponius Pius, care in pasajul citat pentru Aemilianus se aratá
a fi urmasul direct al acestuia, si care tocmai pe baza scriso-
rilor lui Sabinus i Aemilianus confirm5, si el din nou privilegiile
Histrianilor.
Tullius Geminus, care se intituleazà: pÇ3so'c cd eLyrcarp6.-
Two4 1143(epEoo) Iacr.(u)aEou KuCcupo.; EeP(ucto6) rapp.cmcoo. In
ce-I priveste pe Geminus nu se vede cä ar fi urmat lui Porn-
ponius Pius. De altsá parte Insä Plautius Aelianus, a cárui scrisoare
e säpatA In piatrá intre a lui Pius si a lui Geminus, nu poate in
nici un caz mai gaseascä loc aici decât daca admitern cä el a
guvernat Moesia eel mult doi ani (52 si 53), iar nu sapte, cum sus-
-tine Stout (p. 16), dacä admitem apoi eä toti urmasii lui Sabinus
n'au stat decât câte un an si dacä In fine gäsim posibilitati de expli-
care multumitoare nurneroaselor si complicatelor chestiuni privi-
toare la activitatea lui Aelianus in Moesia si Ilásarit (cf. Liebenarn,
Legaten, p. 269 si urm. si Stout, p. 12 si urm., cari propun anii
57 si urm., rasp. 60-67).
Dad, InsA cel putin pentru primii trei guvernatori: Sabinus,
Aernilianus si Pius avem pAstratä ordinea cronologicA In citarea
scrisorilor lor, cari de altfel se si bazeazA una pe alta succe-
siv, dac5, de alth parte al cincilea guvernator din acest timp,
Gerninus, intrà Inca foarte precis in acnasta succesiune cronologicA,

(1) Liebenam o pune intre 51 si 57, iar Stout intre 46154 si 52160, cu concluzia insil
mai gresita inc5, decAt a lui Liebenam: awhile no positive assertion can be made, the
years 53 to 6) seem probable dates for his administration of Moesia».

www.digibuc.ro
567 IIISTRIA, /V.

dacä In sfârsit cu oarecare bunavointä i so gäsesc i bogatei

activitati a lui Aelianus doi ani de guvernare Intro Pius si Genii-
nus, nu väd de fel fireste deocarndatä numai principiar
oricari ar fi greutátile ce s'ar naste din mutarea asà, de revolu-
tionarä, mai sus In timp a datei guvernärii lui Aelianus, de ce ar
trebul sh admitem GA cu scrisoarea lui Aelianus s'a fäcut exceptia
de a fi citatä In afará de ordinea ei, Inainte de a lui Geminus, desi
ea ar fi fost s5, fie din vremea lui Nero.
Admitând darä cg, guvernatorii porneniti In scrisorile noastre sunt
a Se data astfel:
1. Flavius Sabinus a. 43-49
2. Aemilianus a. 50
3. Pornponius Pius a, 51
4. Plautius Aelianus a. 52-53
5. Tullius Geminus a. 54,
rámânern datori : 1° cu Inläturarea dificultätilor privitoare la Ae-
lianus si 2° cu clarificarea carierei lui Tullius Geminus, care nu ne
e eu totul necunoscut.
Principalul document asupra carierei lui Plautius Aelianus e
inscriptia din Tibur (CIL.XIV, 3608), din care reiese cä Aelianus a
fost Intâiu proconsul al Asiei i, dupä, aceea numai, guvernator al
Moesiei. Cum Ins5, proconsulatul sáu cade pe vremea lui Nero
(dup5, inscriptia dela Le Bas III, 600 a, din Tralles), cu atât mai
mult ar trebui sä, fie sub Nero, iar nu sub Claudius, guvernarea
lui In Moesia. Cred totu c Inscriptia dela Tibur nu a procedat
strict cronologic. In ddevär textul respectiv suna : . . legat(o) et
comiti Claud(i) Caesaris in Brittannia, consuli, proco(n)s(uti)
Asiae, legat(o) pro praet(ore) Moesiae, in qua plura quam cen-
tum mill(ia) ex numero Transdanuvianor(um) ad praestanda
tributa . . . transduxit . . . etc. Hunc legatum in Hispa-
niain ad praefectur(am) urbis remissum senatus in praefectura
triumphalibus ornamentis honoravit, auctore Imp. Caesare Au-
gusto Vespasiano .
Principalul titlu de glorie al lui Aelianus erà guvernarea lui In
Moesia. Asupra acestei activitäti, mai ales räsboinice, insist& foarte
pe larg documentul dela Tibur. 0 continuare a titlurilor celui ono-
rat dup5, lunga poveste cu Moesia, numai cu cuvintele proconsuli
Asiae, puteb, páreb, intempestivá ; cu atât mai mult, cu cât dupá
consuli, se cereà oarecum firesc continuarea proconsuli, in specie,

www.digibuc.ro
36 tABILE PÁRVAN 668

Asiae. Fie dar oä avem de considerat punerea proconsulatului

Asiei in inscriptia dela Tibur Inaintea legatiunii Moesiei, pe seama
redactorului elogiului, ca un lucru bine gândit, intentionat schiin-
bat dela ordinea fireascä, fie cA avem a socoti numai pe lapicid vi-
novat (care de altfel a mai facut Inc5, o sumä de greseli: cf. inscr.
In Corpus) i anume, 1uându-1 gândul, dupa consuli a scris si pro-
consuli i spre a nu mai sterge ultirnul cuvânt a adaogat Asiae,
ceeace era foarte adevärat, dar nu la acest loc, fapt e, cá numai
inscriptia din Tibur n'ar aye& destulä greutate pentru a ne face
sa admitem c'ä inscriptia noasträ dela Histria e negligentà, i gresità.
Dar mai e Inca o consideratie. Dupá cum observä Waddington
(IGL. III, 1, p. 699), vorbind de proconsulatul lui Aelianus In
Asia (pe la inceputul domniei lui Nero), Aelianus find consul In a.
45 si proconsul al Asiei avers l'année 56D, «pendant l'intervalle
de dix ans environ qui s'écoula depuis son consulat jusqu'au pro-
consulat d'Asie, il ne remplit aucune fonction nouvelleD. Wadding-
ton nu discuta mai mult acest fapt, intrucat pentru proconsulatul
Asiei inscriptia din Tralles Ii e de ajuns, iar Imprejurärile din
Moesia nu-1 intereseaz5, mai de aproape. Când ne gândim Insá GA
Aelianus are subt Claudius, On& la a. 45, o carierä asa de repede
stralucitii, nu putem admite ca dintr'odatä el sä fie pus In dis-
ponibilitate pentru tot restul domniei acestui impára i sä, vie too-
mai Nero, dup., unsprezece ani, spre a-1 rechemà, la conducerea tre-
bilor Imperiului. Cu atât mai mult nu putem admite aceasta, cu
cât prietenul lui Aelianus, Flavius Sabinus, nu erà de fel In disgra-
tie, ci-si continuà activitatea Inceputá in Moesia, in Gallia si la
Roma (Kappelmacher la P.-W., /. c., p. 2611). De alta parte ve-
dem po Aelianus In scrisoarea sa cAtre Histriani comunicând lui
Sabinus, care apare din toate scrisorile ca un binefäcátor al His-
triei, salutärile respectuoase i recunoscatoare ale Grecilor de aici:
-.ijV.00 TS aà 'at& to6 cirrlyEarmc Impuicerfvut stY atirpcarotiau.v
[vi] Tetp.r.otrito) íLthv EupEEwo 7CpseEotv, a, adaogä Aelianus putintel
musträtor, %al at' akbv p.6vov Eg.PerTvoy ekap.i.vcoc &vs7coE-tric.t.
Acest schimb de complimente nu putea aveà loc decât cu conditia
ca guvernarea lui Aelianus sá fie cât mai repede duph cea a lui
Sabinus, ceeace fireste nu poate fi cazul, dacá admitern cu Stout,
p. 12, GA Aelianus era In Moesia abià prin a. 61, deci, dupä so-
cotelile noastre de mai sus, toemai la doisprezece ani dupá ce fu-
sese pe aici Sabinus.

www.digibuc.ro
569 IITSTRIA, IV. 37

Nici unul dintre Invhtatii cari pe baza inscriptiei din Tibur au

sustinut ch Aelianus a guvernat In Moesia deabià dupil a. 56, nu
au vreun argument deciziv in afarh do inshs compararea acestei
inscriptii cu cea din Tralles. Choi argumentele cu trimiterea legiunii
a V-a Macedonica in Asia (Liebenam, o. c., p. 271 si Stout, p. 14
sq.) si cu era din Tyras, care Incepe In a. 56 (Liebenam, p. 271)
57 (Stout p. 13), sunt numai de caracter logic, iar nu documentar,
ele insele având mai intAlu nevoie de a fi clarificate.
Se pune Irish intrebarea: .putea Aelianus numai In doi ani: 52 si
53, isprhvi toate cele povestite de inscriptia din Tibur ? Pentru a
raspunde la aceast5, intrebare, s Insiräni faptele sale ca guvernator
al Moesiei: ea mutat mai mult de 100.000 de Transdanuviani, cu
femeile, copiii, principii, ori regii lor dincoace de fluviu, spre a pläti
tribut; a Innäbusit o miscare a Sarmatilor chiar dela inceputul ei,
desi trimesese o mare parte a armatei la expeditia din Armenia;
a adus regi pânä atunci necunoscuti ori dusmani poporului roman
pe malul (Dunhrei) pe care Il phzik spre a-i pune sä se inchine
steagurilor romane; a trimes inapoi regilor Bastarnilor i Roxola-
nitor pe fiii lor prinsi ori luati inapoi dela dusmanii lor, iar regilor
Dacilor pe fratii lor; dela unii dintre dânii a luat In schimb ostateci.
Astfel a statornicit el pacea provinciei si a lArgit hotarele ei. A
fäcut apoi i pe regele Scythilor sh ridice asediul cetätii Chersonesus
care e dincolo de Borysthenes. Cel dintâiu ca guvernator al Moesiei
a usurat lipsa de pâine a poporului roman trimitând mari cantithti
de grâu din aceastá provincie».
Toate aceste «fapte glorioase» incap chiar Intr'un an, necurn In
doi, dacä ne gândim ca räsboiul cel greu al lui Traian cu Dacii
n'a avut nevoie decat tot numai de Gate doi ani, in cele dota expe-
ditii. Dar mai Inuit decht atht: nu e un singur fapt implinit de
Aelianus care sei contrazicet datarea guvernetrii lui in Moesia
in anii 52 53. Duph cum observá si Dessau (ILS. I, 986, n. 8,
nu e de fel obligator ca legiunea trimeasä de Aelianus in Orient
sá fi fost V Macedonica, ci putea 4 si IV Scythica (Mornmsen,
Röm. Gesch., V, 194). Aceasta insh fusese trimeash inch de duph a.
44 si deci foarte bine In 52-53. Nu e iarás de fel stringent, pentru-
c5,era Tyranilor incepe cu a. 57 (CIL. III 781 si add. P. 1010),
sh muthm guvernarea lui Aelianus Oa, in acest timp, când e
mult mai' logic sh admitem oh toomai datoritä activithtii lui din
52--53, consolidath de urmasul shu Tullius Geminus, Tyranii tra-
and definitiv subt ocrotirea rornanä au introdus i noua lor erh,

www.digibuc.ro
38 VAS1LE PARVAN 570

Dar sä, vedem acurn si «cariera» lui Tullius Geminus. Tot ce

stiam pand acum despre numele Tullius Geminus, ea apartinând
unui personaj senatorial, e cA a fost un consul suffectus, numit
astfel, in luna Decemvrie a unui an nedeterminabil, irnpreunä, cu M.
Iunius Silanus i c numele sáu complet e: Terentius Tullius Ge-
minus (Prosopographia imp. Rom. HI, p. 303, 73 si Liebenam, Fasti,
ind. nom.). Tacitus, Ann. XIV, 50, ne vorbeste de un Tullius Ge-
minus, acuzator fata de Nero, in a. 62, al lui Pabricius Veiento.
Borghesi id entificá pe acest contempogan al lui Nero eu Terentius
Tullius Geminus, consularul (cf. Prosopogr. III, p. 340, n. 274).
Alte stiri ne fac eunoscut pe un Tullius Gemnus, autor de epigrame,
pe care O. Jahn si Nipperdey Il identificä la rândul lui cu per-
sonajul din Analele lui Tacitus (Prosopogr. III, p., 340, n. 275).
Ar urm cá Terentius Tullius Geminius, consularul, a acuzat in a.
62 pe Veiento si a scris in vieata lu i epigrame. Inscriptia noastrá
dela Histria ne aratä c eel mai târziu in a. 54 Tullius Geminus,
consularul, a fost guvernator al Moesiei, ca urmas imediat al lui
Plautius Aelianus, care curând dup.& aceea a primit proconsu-
latul Asiei.
Poate fi identie guvernatorul Moesiei din a. 54 cu acuzatorul lui
Veiento din a. 62? La o privire superficialä in Tacitus, Tullius
Geminus apare aproape ea un simplu delator. In Prosopographia
el e trecut ea un popularis oarecare, iar nu ea membru al sena-
tului, cu litere capitale. Cereetând Ins& cariera, lui Veiento (Proso-
pogr., II, p. 10, nr. 61) vedern cb, el fusese praetor la inceputul
domniei lui Nero: acuzarea lui in a. 62 s'a fäcut deci in senat;
intocmai ca si a celuilalt praetor, Antistius, invinuit pentru versurile
injurioase la adresa lui Nero, recitate la un banchet (Tacitus, Ann.
XIV, 48 sq.). Veiento era, acuzat quod multa et probrosa in patres
et sacerdotes composuisset iis libris, quibus nomen codicillorum
dederat" (ibid., c. 50). Acuzatorul säu nu poate fi, decât unul dintre
senatorii fruntasi, care issi luà asupra lui un rol foarte neplácut,
tocmai in constiinta o senatul pe care el II onoreazä, a fost ca-
lomniat de Veiento si insulta inaltului corp nu trebue s ramâe
nepedepsitä. Ina, mai mult ne convingem Insä de importanta per-
soanei acuzatorului O. de dreptatea cauzei lui, când urmärim mai
departe pe cel acuzal, de Geminus. Plinius, Epist., IV, 22, vorbeste
cu dispret de Veiento, desì pe vremea lui ajunsese primul intre
consularii din senat (IX, 13), Acelas dispret ea pentru un lingusi tor

www.digibuc.ro
571 HISTRIA, IV. 39

delator apare si la Iuvenal si Victor (v. toate citatele In Pro-

sopogr., II, 10, 61).
Tullius Geminus dela Tacitus e darâ unul dintre fruntasii senatu-
lui, bärbat cu autoritate si bun nurne, care do sigur nu puteà sh fie
ash de user si el la rândul lui acuzat de prietenii lui Veiento si deei
poate fi perfect identificat cu Tullius Geminus al inscriptiei dela
Histria, urmasul In demnitatea de guvernator al Moesiei, al unor
personagii ash do inseinnate ca Flavius Sabinus i Plautius Ae-
lianus (1).
Stout (pag. 9 sq.) pune In a. 45/46, sau, cel mai tárziu, 47, iar
Liebenam (p. 83 si 268) In a. 45, guvernarea in Moesia a lui A.
Didius Gallus. Am vázut InsA, mai sus, c5. In acesti ani, fárá cea
mai mic5, indoealk a guvernat in Moesia Flavius Sabinus. Nu existá
phria acum nici un document sigur despre activitatea lui Gallus
in Moesia. So poate chiar ca el nici sa nu fi fost guvernator
ci In altä provincie orientalk de unde s5, fi fost delegat cu purta-
rea räsboiului Impotriva lui Mithradates Bosporanus. Inscriptia din
CIL. III, 7247 (Olympia) e mutilatá i cornpletarea: [Moefsiae e
ipotetick ba chiar gratuitá. (Vezi literatura chestiunii la Groag, In
P.-NV., V col. 410, nr. 6).
Cele douá serisori ale lui Flavius Sabinus, trimese, evident, Intre
a. 44 si 49 incluziv, ne fac cunoscuti pentru acest timp doi prae-
fecti: Aruntius Flavianus (In prima scrisoare) i Asiaticus (in a
doua). Ei apar fie ca executori ai dispozitiilor guvernatorului in Çi-
nutul dela gurile Dunärii, fie ea informatori ai lui asupra Inpreju-
rárilor de aici. Astfel in «prima» sa scrisoare Sabinus asigurând pe
Histriani cá drepturile lor asupra Peucei vor rilmâneh neatinse, le
comunicá i faptul eh de aceasta va purth grijá & 7,ago4 Aruntius
Flavianus. In a «doua» serisoare, innoind privilegiile Histrianilor,
Sabinus zice: «.... totus, deoarece i solii vostri mi-au confirmat
si Asiaticus, ô 'iirapzo4=----praefectus, mi-a spus, GA aproape singurul
venit al orasului vostru e acela pe care-1 scoateti dupá pestele sh-
rat, am hotärIt...».
Scrisorile lui Sabinus sunt sápate pe piatrá In ordinea inversá
a datei lor: a «douan epistula e cea mai veche i deci Asiaticus
e anterior, ea praefectus, lui Aruntius Flavianus. Acest fapt
reiese clar din euprinsul scrisorilor lui Sabinus. In vreme ce a doua

(1) Daca autorul de epigrame Tullius Geminus e tot Geminus al nostru, e aproape
indiferent, c'áci toat 5. lumea fâceb, versuri la vremea aceasta: cf. Teuffel-Krell, II, § 324,

www.digibuc.ro
40 VASILE PARVAN 572

arat5, c5, Sabinus se aflä fie la inceputul fie, in orice caz, In priniii
ani ai guvernárii sale si ca atare dispune innoirea vechilor privi-
legii numai pe baza unei cereetäri prealabile, si a unei mature chib-
zuiri, amänuntit expuse In document, prima scrisoare gravat5, pe
eippus e un rAspdris scurt, unde e vorba chiar de urmasul lui Sa-
binus la demnitatea de guvernator i unde Histrianii sunt asigu-
rati sà. nu alb5, grij5, c5, dup5, plecarea lui Sabinus ei vor fi ne-
drertMiti: «voiu vorbl i urmasului meu, Aemilianus, si v5, voiu
recomandà cu cea mai mare cAldurà», zice Sabinus, dupà ce Intâiu
i-a dat In grija specialä a prefectului Aruntius Flavianus: «dreptul
vostru asupra Peucei va va fi mántinut cât mai favorabil pentru
voi: de aceasta se ocupá Aruntius Flavianus, prefectul : c5ci ash,
i-am poruncit».
Fars& Indoealã Histrianii auzind c5, dupä, sapte ani de guvernare,
ash de binefácátoare pentru ei, Flavius Sabinus se intoreeh la Roma,
iar de alth parte uzul find ca diferitele privilegii s5, fie reconfir-
mate de fiecare nou guvernator, ei se temeau ca urmasul lui Sa-
binus s5, nu considere imunitätile Histrianilor ea exagerate, si sä
le restrâng5,. Speriati, ei scriser5, lui Sabinus Inainte ea acesta sá
fie inlocuit de Aemilianus, rugándu-1, probabil, recomande
acestuia: ceeace Sabinus foarte prietenos si
C5, teama Histrianilor nu erà nemotivatá, ne aratá chiar argu-
mentarea lui Sabinus din inthia sa scrisoare eätre ei (a doua
pe piatra): «desi vama Dunárei portorium ripae (Thraciae)
se Intinde páná la Mare si cu toate cá orasul vostru e asà, de de-
parte de gurile fluviului, totus, deoarece si solii vostri mi-au
afirmat cu tärie i Asiaticus, prefeetul, mi-a spus, c5, aproape sin-
gurul venit al orasului e acela dela pestele shrat, am erezut de
euviinta cá trebue, dupsd datina voastrá veche, sà, vá pástrati, fär5,
a pläti vreo vana, atât libertatea de a pescul pe gura Peuce cât
si voia de a v5, aduce lemnul de facle (1) dup5, trebuinta fiecäruia;
cáci, In ce priveste nevoia voastrA, de lemne, aveti doar5, hotarele
voastre nediscutate si toatá folosinta de cele ce sunt In aceste ho-
tare, nesupush la nici o tax5,».
Ceeace erà deosebit de favorabil in privilegiile Histrianilor, era
cä scutirile de taxe cAtre tezaurul imperial nu priviau numai arti-
(1) Colegul Murnu imi comunic5, cum ca in Macedonia se intrebuinteaz5, chiar azi la
Românii de acolo nu numai faclele acestea de despicilturi de lemn de pin, dar chiar ea-
vântul grec antic: zadd, din ace. Spa, spre a exprimà pe scurt a-GM obiectul cAt si ma.
terialul din care e

www.digibuc.ro
573 HISTRIA, IV. 41

colele de consumatie interni, ci i Intreaga activitate comercialá a

Histrianilor, cari prindeau in cantitati mari In Dunare, spre a-1 sära
exportà In Sud, pestele de neam mai ales, care nu se gäsià nici
In lacul Halmyris, nici In celelalte ape: golfuri i lagune invecinate
cu Histria, ci trebuia cäutat tocmai In gura Peuce. De altfel asupra
tuturor acestor amanunte vom reveni imediat mai jos. Acum trebue
sä lárnurim mai Inainte de toate de ce fel de praefecti poate fi
vorba In scrisorile lui Flavius Sabinus si intru cat mai avem ori
nu alte stiri despre persoanele respective.
Premerstein a arätat In studiul sOu Die Anfeinge der Provinz
Moesien, In Jahresh. d. österr. arh. _Inst., I Beibl., col. 171, GA
praefectura de care vorbeste Ovidius ex Ponto, IV, 7, 1 sq., pentru
tinutul dela Mare si care e tocmai praefectura din inscriptia noa-
strä, nu e identicet cu praefectura civitatium Moesiae et Trebai-
liae §I nu e analoagä cu praefectura ripae Danuvi et civitatium
duarum Boiorum et A.zaliorurn de mai sus pe Dunäre (Premer-
stein, col. 170), ci e far& indoeala praefectura orae maritimae (idem,
ib., col. 194 sq.), special instituita pentru a veghià la apArarea mi-
litäreascä si a face dreptate (reddere iura la Ovidius, /. c.) In
Pontul Stang.
Inflintarea functiunii administrative si militare a praefectilor orae
rnaritimae din Pontul Stang e de pus dui:A Domaszewski (Neue
Heidelb. Jahrb., I, 194 si urm., la Premerstein, /. c., col. 194, ou
modificArile acestuia) prin anii 15 p. Chr., la inceputul domniei lui
Tiberius, când Pontul Stang a fost luat dela Macedonia i dat le-
gatului de rang praetoriu al Moesiei (ash, cum a fost i Sabinus
de altfel poate chiar ultimul legat neconsular al Moesiei) (1). Gu-
vernatorul Moesiei rezidând Ins& In Vestul provinciei si-a numit a-
tunci un reprezentant militar-administrativ special pentru Pontul
Stang, atarnand direct de dânsul si care sa ocroteascA dupä cu-
viintà chinuitele colonii grecesti de aici.
Scrisorile noastre dela Flavius Sabinus ne aratà deosebit de
concret cari erau legáturile dintre guvernatorul provinciei Moesia
praefectus orae maritimae intre a. 15 si 49 (ultimul an find
asigurat prin scrisoarea lui Sabinus, In care e vorba de plecarea lui).
Asupra celui mai vechiu dintre cei doi praefecti orae Ingritimae
c. a. 44 cunoscuti nouà acum, anume Asiaticus, nu putern

(1) In orice caz Plautius Aelianus, care in a. 45 e consul pentru intida oaril, vine in
Moesia, cum am arAtat, abià in a, 62, deoi ca legat consular.

www.digibuc.ro
42 VASILE PARVAN 574

da nici o altä lámurire, numelo lui find prea pe scurt citat in in-
scriptie, iar Asiatici-i identificabili find prea multi. CAA priveste
pe Aruntius Flavianus, prefectul din a. 49, am putea freste,
ea simpla ipotez5, sä, ne gândim la omonimul sau fär5, cog-
nomen M. Arruntius , consul suffectus la 1 Julie 66 (v.
Rohden la P.-W., II,' 1263, nr. 9), care, si dupà pärerea lui v.
Rohden, ar fi putut anterior apartineà clasei cavalerilor. Timpul se
potriveste destul de bine: find praefectus orae maritimae In a.
49 aye& vreme de ajuns pânä, In a. 66, ea sä ajungä, la consulat,
Mira nici un fel de gratie ori bunavointa exceptionala din partea
celor mari. In oriee caz, legaturile lui Aruntius Flavianus eu un
personaj ash, de important in vremile acestea, ca Flavius Sabi-
nus, 11 puteau mult ajutà In cariera sa.
Sä. cereetam acum mai de aproapo continutul scrisorilor de pri-
vilegii adresate Histrianilor Intro anii 44 si 54.
Evident toate aceste scrisori graviteaza imprejurul acelui drept
ab antiquo al cetätenilor Histriei, do a folosi Dunarea fárá nici o
taxa pentru marele comert de peste shrat pe care 11 faceau cu Su-
dul. Prefectul Asiaticus in serisoarea lui Sabinus din a. 44 zice
apriat, cxeabv ixiEvv) p.órp etym. T-714 1caso.)4 itpimaGy st.) ix 706
'71.patxsoottivou ix45Gc. Acest drept de pescuit se nurneste In scri-
soarea din a. 44, Baca toc3 6.Xcatiecv âv T(i) Ils6x7)4 crcópAzt; in scri-
soarea din a. 49, tb iap ilec5x-qv in scrisoarea lui Porn-
aExri.cov;
ponius Pius din a. 51, trimeas5, pe baza scrisorilor anterioa,re ale
lui Sabinus si a lui Aemilianus (care lipseste de pe piatra), se
spune mai pe larg de guvernator, ca a inteles co mare ar fi
Eta-041'6m v714 ,x6Xeco4, daea i s'ar luà vechile ei drepturi (aExa,w.)
si de aceea, zice: «ilcixpanda, Tip 46}10 It[Cht& aróp]cx, Il[súwt¡] cat-
auop,va)v lzff5o» itpócsoao titistipav ityca [sci.)?] antriEw, Take/. tc>. TiX71
GE itpóTovcc, c5p.div wd 7C7.74s4 [ri-1?] xcipmc tcîw 46otatColv aatgleElt-
sco4 '6ozov». Scrisoarea lui Plautius Aelianus (c. a. 52) vorbeste iaras
de aceleasi TeL TiFX He6x-ri 6Exrif.r1, pe cari Histrianii le cer prin
cPtytcp.ct dusä, guvernatorului de ambasadorii lor speeiali, eil$puocrta
vilpsEcOut. In srarsit scrisoarea lui Tullius Geminus (e. a. 54) are
iards exact acelas obiect principal : irsp è Hwi xoti, T6v azo-
plcivo 7CSCalOsi4 tenc6 st5v Tc,pi*cov 61.),(by iacxvicwag, tripi,c19.ou c5p.eN
46. abv lt,pG]y6voo 4.6o 6pcu..
Urmeaza deci ea nu numai Inflorirea, dar aproape existenta IIi-
striei se aratä a fi fost legatá de peseuitul liber pe Dunare
anume in special pe gura Peuce, Aceastá constatare insá dovedeste

www.digibuc.ro
575 HISTRIA, IV. 43

cä lacul Halmyris, ca i celelalte ape vecine cu Histria, nu contineau

de fel, ori nu In cantitatea necesarä speciile de pesti cerute
de clientii din Grecia ai marilor negustori Histriani. Precizând pu-
tern spune: nu pestii de ap5, säratä sau semi-säratk cum sunt cal-
canul, chefalul ori cambula (aceasta din urma In special uscatk
iar nu shrata), ci pestii de apá dulce, crapul, stiuca, somnul,
rati, vor fi fost ceruti si de aceea i ash, de mult cAutati de
pescarii dela Histria. Lacul Halmyris, In orice caz trebue sá fi
fost grat i deci pestii din Dunare nu puteau trAl In el; altfel
n'ar fi de fel explicabil de ce guvernatorii i prefectii la cari ape-
leazA Histrianii s5., le dea i Peuce, nu numai lacul Halmyris (pe
care nimeni nu li-1 precupeteste), nu li fáceau atenti la utilizarea
lacurilor vecine, refuzându-le Dunarea.
Herodot si mai ales Strabo ne vorbesc de douá soiuri de pesti
cari sunt caracteristici Márii Negre: scrumbiairrikap.k), i mo-
p.6yei9.w, zice Strabo,
runul (nisetrul) (oe, aymocot(oc, kX7it-cc. 7cciptcot
p. 307): cf. pentru toatá documentarea necesark Impreuná i cu
izvoarele moderne rusesti, Minns, Scythians and Greeks, pp. 6,
21, 440, 484. Fireste c5, Histrianii prindeau i toate speciile de
pesti mai nobili toni i accipenseri cu cari fäceau comert In
deobste coloniile grecesti din Nordul Márii Negre. In Peuce ei vor
fi vânat ca i azi, nu numai crap si stiuck ci i diferite nearnuri
de accipenser, In special morunul, care intrá din Mare si se urcá
pe fluviu In sus pâná departe in interiorul continentului(1). Cred
insä GA nu atât pentru acest fel de pesti cereau ei cu atâta insis-
tentä folosirea liberá a gurii Peuce, ci, dupä cum am accentuat mai
sus, mai ales pentru "pestii excluziv de apä dulce, cari puteau fi
vânati In cantitäti mari, erau ieftini i puteau fi oferiti säräcimii din
Grecia tot cu un pret modest..
Natural GA. In legaturá cu marele comert de paste grat pe care
il fäceà Histria, a trebuit sa stea i o industrie bine desvoltatá a
särii de mare, asà cum erau instalatiile Olbiopolitanilor dela gura
Niprului (Minns, o. c., p. 440). Dimpotrivä e putin probabil un im-
port de sare dela Dacii nostri din stânga Dunärei, date find greu-
tátile transportului, vama pusä de Romani la Dunäre i cantitatea
(1) Colegul Antipa imi comunia despre pescuitul morunului cá la gurile Dunärei, cand
acest peste trece din Mare in fluviu, el se poate prinde neasemänat Mai usor decAt direct
in Mare, undo tehnica pescuitului lui e mult mai complicatä. Acesta ar ñ dar incá un
motiv pentru cererea insistentä a Histrianilor de a li se pásträ, dreptul de liberá pescuire
pe gura Peuce.

www.digibuc.ro
 44 VASILE PIRVAN 576

prea mare de care aveau dintr'odat i continuu nevoie Histrianii

pentru prepararea pestelui. I-ar fi costat, din toate aceste cauze,
prea scump sarea, spre a mai puteh vinde ieftin facând fata concu-
rentei enorme cu celelalte nenumárate colonii din Pontul Euxin, cari
aveau tot acest izvor de câstig pestele pe care-1 exportau ei In Sud.
De ce naturä erau acum scutirile de taxe acordate Histriei?
Este vorba numai de imunitatea acordatá lor, de a pescul in
Dunäre, färä a präti fiscului o taxä specialä pentru utilizarea ace-
stei ape publice (1), ash precum sunt autorizati sh-si taie lemn
de pin [din insula Peuce (?) numitä din strávechi tocmai cu acest
nume: ainsula Pinilor», nume care se pare chiar acum in anii
44-54 d. Chr., iar nu numai inainte, a fi corespuns unei reali-
täti] MA, a pläti ceva tezaurului? Aà ar reiesi c5. e cazul din
prima scrisoare a lui Sabinus, din a. 44 (r. 22-25 din text) si
anume, cu precizarea cä pescuital poate fi fäcut fárá nici o re-
strictie, pe când lemnul de pin are a fi taiat nurnai pentru uzul
particular al fiecaruia.
Imunitatea reconfirmatä Tyranilor in a. 201 de Septimius Se-
verus i Caracalla scuteste de portorium pe cetätenii acestui oras
grecesc nu numai «in usuariis mercibus, id est quas emptor suo
ipsius usui destinat, sed etiam in promercalibus» (Mommsen), adicä
chiar pentru obiectele de comert (CIL. III, 781; cf. Cagnat, Im-
pôts indirects, p. 105 si 125). Tot astfel cred c e de inteles i im-
munitatea Histrianilor in ce priveste pescuitul si comertul ou pes-
tele din Dunäre. In adevär agentii arendasului vämilor Illyricului
malului Thracic puteau opri i pune la taxe pe pescarii Histriei,
nu la pescuit, ci la transportarea märfii lor acasä, ceeace le-ar fi
adus o mare scadere a venitului lor si in aceeas vreme a veni-
tului orasului. CAci dacä fiscul nu cereA nimic dela pescan i ne-
gustori, orasul autonom Histria era silit sä ceard. Veniturile orasu-
lui proveniau dom.& in mare mäsurá dela activitatea comercialä a
cetätenilor lui i numai Inteo foarte mica parte dela taxele de intrare
in port si de negutätorie a armatorilor i comerciantilor sträini.

(1) Care puteä fi de pildá arendatä de Stat pentru pescuit unor respectivi conductores
piscatus, pe o sum5, destul de respectabilá (cf. Rostowzew, Staatspacht in (ter röm.
Kaisarz., p. 414 F,4i 599). Vezi asupra apelor publice locurile urmätoare din Digesta: 47, 10,
de inj., 13, 7; 1, 8 De D. R., 4 (Marcianus), 5 (Gains), 6 (Marcianus): cf. 43, 8 Ne quid
in loco publ., 4 (Scaevola); 47, 10 De inj., 14, 1 (Paulus) si in special, foarte important 43,
14, 1 (Ulpianus): navigatia pe apele publice: flumen, lacus, stagnum, fossa (... publica-
nus . qui lacum vet stagnum conJuxit piscari.. ), flumen publicum, etc.

www.digibuc.ro
571 InsTRfA, rV. 45

Privilegiul dat Histrianilor nu priveste deci atât de mull pe par-

ticulari, cari fireste käpau i ei de o sumä de taxe, cât mai ales
orasul Insus, cAruia i se dedea posibilitatea de a exploatà In fo-
losul lui tb. TéXoc tfov Otiow, portoriul autonom, de pe urma
cäruia puteà implini o suma de sarcini si face o sumä de cheltueli do
interes public, pe cari altfel n'ar fi avut de unde le acoperl; deducem
aceasta din câtevh inscriptii din alte orase grecesti, pe cari nu e
de prisos a le cità aid, desi apartin vremii elenistice (c. sec. IIIII
a. Chr.), iar nu celei romane: 1° orasele cretane Praesus si Stalae
Isi Impart In douä printre altele venitul zeciuelii de pe purpurá
peste: 7copso6pu.4 wd ix196cov aexcituc; se incassà, adica de oras, dupà,
cun-i aratä i Dittenberger, nota 8, dela particularii cari prindeau
peste un impozit, numit decima piscium (Sylloge2 II, 427); 2° In
Myconus vedem eh o parte din venitul impozitului pescuitului se
Intrebuintà pentru cumpärarea de animalo de sacrificat la särbäto-
rile publice: ót7cb soti taouc Taw E06cov pooXt ltptcf.p.6y-13 Espe-Ca (oyes)
erma apuzpAy ata6to.). J. V. Prott ap. Dittenberger Syn.' II, 615,
nota 8, citeazá « de piscaturae vectigali ad sacrorum sumptus des-
tinato» (Dittenberger): Phot. Kóver.oc. TOTO á ¡arc 4ovveroy AXîac
xczi yElistat 7cp6coaoc tiaTcav te,u5s-riv Tc6kc4 si.c 40.7,Eav xatuzcopECet
tcp 'Aitrakcovc al) KovveET. Prin urmare numai de pe urrna pescui-
tului thonului cetatenii din Halae, pe coasta de Räsärit a Atticei,
aveau prin taxe un mare venit pe care-1 Inchinau lui Apollon pentru
cheltueala jertfelor zeului.
Inca o dovadä cä scutirea de taxe pentru pestele särat cu care
fAceau negot Histrianii e a se Intelege ca fiind generalá si cä re-
prezentantul din Histria al arendasilor vämilor Illyricului, Intocniai
ca la Tyras, tot ash, i aici, nu aveh., dreptul sä, cearà portorium
pentru acest articol de comert, cred cä o avem In Incheierea scri-
sorii lui Sabinus din a. 44: In läuntrul hotarelor reCunoscute de
Imperiu ale teritoriului rural al Histriei, cetätenii ei sunt scutiti Inc.&
si de orice amestec al fiscului, In ce priveste exploatarea pádurilor,
cari fireste constituiau una din cele mai mari bogätii ale tinutului
scythic. Se pare GA printre esentele din teritoriul IIistriei lipsià numai
pinul necesar faclelor si de aid i privilegiul special de a
adute pin, f5r6, taxe, de dincolo de hotarele teritoriului. (tIlm stim
sigur GA aveau Histrianii spre Utmetum, cer i tufan la Cassia-
num (Seremet unde e paná azi), alte esente In partea de NV
a teritoriului lor, spre Sarighiol i Ceamurli).

www.digibuc.ro
46 VASILE 1)111VAN 578

De o totalâ scutire de taxe firesta nu puteà, fi vorba. In aceastA

privintA scrisoarea lui Pomponius Pius este foarte lamuritä: venitul
pestilor prinsi In gura Pence rárnâne Histrianilor potrivit vechiului
lor drept ; In plus Histrianii vor mai incassa In propriul lor folos
acele taxe cuvenite altfel fisculuipe cari le-au avut neintrerupt
spre exploatare din mila Irnpáratilor i mosii i pärintii lor (1).
Rezulth darA tacit cá ei vor axe& a pläti tezaurului prin agen-
tii lui toate celelalte taxe, cari nu sunt cuprin3e in aceste doua
paragrafe.
In privinta cedArii drepturilor fiscului cutärei comune grecesti,
nevoiase ori vrednice de atentie, din RAsäritul apropiat, ca o favoare
imperia15, cu totul specialk putem ell& aici serisoarea ImpAratului
Hadrian, din a. 127, cätre oraselul greceso Stratonicea din Lydia
(Dittenberger, Sylloge 2 I, 387): [Hadrianus] `Aaptavo7coXect6v Y.Tpu-
TOVE.MiCOV Tor t PODX.ijt xcti
CL attttot pipet?. AExata,
Cketotiv tot aGY,Ette 7,0d eactratu aptc yetvop.n 7c6xst. tci "Ca Otiv TiX-rj
Ta v-i4 vi)pa aEacotit 61.i.efy Dittenberger, nota 4, observA eh
Impäratul nu le acordä cumvA dreptul de a impune taxe nouä, ci le
permite ca sh* incasseze pentru ei pe acelea cari altfel s'ar fi cuvenit
tezaurului imperial, fiscus Caesaris, i tot Dittenberger citeazá pa-
sajul din Tacitus, Ann., II 47, privitor la Tiberius: quantum aera-
rio aut fisco pendebant (Sardiani), in quinquennium remisit.
Histrianii nostri Insä par a fi avut In chip perpetuu privilegiul pe
care-1 acord5, Tiberius Sardianilor numai treeätor, probabil ca si
cetätenii din Stratonicea Lydiae din mila lui Hadrian.
Motivele cari fáceau pe Romani sA fie ash de binevoitori cu ce-
tAtenii din Histria sunt expuse In serisoarea lui Plautius Aelianus
(r. 45 i urm.). Histrianii ii trimiseserä doi ambasadori cari sá 1
roage sä nu le scadä cumva privilegiile. Aelianus le räspunde cá
nu numai nu se gândeste sä clatine ceva din drepturile ce le au
consacrate prin vechimea lor, dar dimpotrivä se gândeste cu toatá
simpatia, ce alte mijloace sá mai gAseaseä spre a onorà i Impo-
dobl venerabilul si elenicul oras al Histriei, care e as'a de plin de
pietate i fatä de Imparat si nu mai putin si fatä de el insus, gu-
vernatorul provinciei *alley applotv qtacv zul `EXXilvt:au xcd el;
Tbv 1:ePriarbv OcsA Icp6 i)p.a4 ckkok dicay skek). Aceas
perfectá loaialitate a Histrianilor e accentuatá si de Tullius Gemi-
nus In räspunsul pe care-1 dä din Torni, ambasadei Histrianilor
(l) In original: ol np6Tovot bp.tiùv xcLI vatipsc,..

www.digibuc.ro
579 thintA, 1V. 47

câtre el, de astadata mult mai numeroasä ca aceea catre Ae-

lianus (zece In loc de doi) si care-1 gäseste chiar aici, In orasul
vecin (1), spre a-i Irninânä, psephisma de rugaminte pentru mäntine-
rea vechilor privilegii. Purtarea supusi i credincioasä a Histria-
nilor de o parte, veneratia pe care o aveau Romanii din vremea Im-
periului pentru vechile centre de vieath i cultura elenich, de alta,
contribue deopotrivä, la statornicirea unei stari de lucruri cu totul
privilegiate pentru Histriani, ajungând astfel sä mantilla aproape
artificial o inflorire destul de respectabilä, a acestui centru, care far5,
puternicul si marinimosul sprijin al Romanilor poate ar fi incetat
cu mult inainte de Torni ori Callatis a mai reprezentà cu onoare
elenisrnul din Pontul Stang. Cu atât mai mult aceasta, cu cat na-
tura 'Ara, a fi mai dusmanoasä cu Histrianii, deca cu oricari din-
tre colonistii greci dela Marea Vestica, innisipandu-le toate lega-
turile bune cu Marea si aproape Inchizandu-i In mijlocul uscatului.
* *

Pe baza principiilor confirmate la rand de cei cinci guvernatori

ai Moesiei dintre anii 43 si 54, Histrianii obtin dela Imparatul Traian
cu ocazia marilor reforme militare si administrative I.-acute de el la
Dunarea de jos, Inca dela inceputul domniei sale: 1° o granituire
din nou a teritoriului lor rural si 2° o precizare a raporturilor lor
fiscale cu arendasul vamilor Illyricului i malului Ihracic. Noua for-
mula a privilegiului lor, incadrand pe piatra docurnentele mai vechi
pe cari se bazà, a fost numitä de Histriani dupa guvernatorul care
le-o acordase In numele Impäratului, eOpoasaffi. ActpepEou Ma Viloo,
aciica «hotarnicia lui Laberius Maximus», iar exploatarea comercialä,
si fiscalä a gurii Peuce e acuru clar definita ca fäcând un singur
element cu exploatarea lacului Halmyris.
Data nouai formule a imunitätilor histriane e : 25 Octomvrie, anul
100, adica din toamna imediat inaintea primului rasboiu cu Dada (r. 64).
Guvernatorul Laberius Maximus ne e bine cunoscut. El a luat
parte In chip glorios la Intaiul rásbolu dacic si ca rasplatá a fost
distins de Traian eu onoarea de a-i Ii coleg al sail In al cincilea
consulat, Maximus find acum a doua oara consul (cf. Prosopogra-

(1) Histrianii aflasera dinainte ca Geminus vine, sau e, la Tomi, si de aceea i-au trimes
aici o ambasada ash, de numeroask iar nu nuinai de unul doi, pentruca nici pe oras,
nici pe particulari (cari nu araPeori faceau calatoriile de interes public pc c'ieltueala
lor) nu aveä a-i costa. prea mult ambasada numai panä in orasul vecin.

www.digibuc.ro
48 1,7ASILE PATIVAN 580

phia, II 258, 4 si Stout, Governors, p. 44). Totus pariä la inscriptia

noastra nu se aveà nici un document apriat clespre data guvernärii
lui -in Moesia, ci, numai pe baza explieärilor (late de Borghezi dife-
ritelor stiri despre dânsul, se admitea unanim probabilitatea lega-
tiunii lui pe vremea primului rásboiu cu Decebal. Do asernenea pre-
numele Marius acum Mai e documentat ; se avea paria acum nurnai
sigla M', care, se stie, e intrebuintatá curent pentrir Manius, iar nu
pentru Marius.
Privilegiul contrasemnat de Laberius Maximus mai cuprinde inch
douä nume de persoane In leghturá ou afacerile Histriei. Unul
destul de barbar, Charagonius PhicorafiVaester(?) (dat.----tro),
e, gratie posibilitätii ce avem de a reconstitul aici sigur textul,
colnductor publici porjtori ripae Thraciae (astfel si nu: Illyrici
et ripae Thraciae) (vezi mai jos). Celalalt, un Roman veritabil,
Fabius Pompeianus, pare a fi respectivul procurator vectigalis Illy-
rici (vezi mai jos).
Inainte de a cercetà, chestiunea imunitätilor sä examinárn mai
de aproape hotarele Histrianilor, ash, cum le-au fost determinate de
Laberius Maximus. Notez anticipat cá mai cunoastem astfel de ho .

tárnicii ale teritoriilor rurale, pe cari le posedau diferitele orase

grecesti Intro altele avem chiar hotärnicia Callatidei : CIL.
1421433 dar nici una din aceste gränituiri nu e asa de importantä
ca geografie i toponimie antic& precum e documentul nostru.
Hotarul Histriei spre NE e chiar gura Peuce. De aici Incepe ter-
minatia. Al doilea element de gränituire e lacul Halmyris, dar nu
pe intreaga sa lungime, ci munai dela hotarul cu teritoriul centrului
thracic Argamum. Ne oprim aici pentru a preciza. Prin 6pta am väzut
si mai sus eh nu se Intelege numai o linie, ci si suprafata Inchisä
de linie: cuprinsul Insus al liniei de hotar, stápânit ç1 utilizat de
posesorul respectivelor 6pw.. Asa dará aici prin primele douh ho-
tare, fines IlistrianorUm, 1° Peuce si 2° lacul Halmyris, avem a
Intelege posesiunea gurii Dunärei numite astfel si a pärtii din lacul
respectiv, dincoace de cea stäpânitá de Argamenses.
Dela punctul unde, pe malul vestio al lacului Halmyris, se mär-
ginià Histria cu Argamum linia de granitä urrna astfel: 10 urea pe
culmea dealului (de acolo!) si o urrna 2° pariá cátre confluenta a
dota râulete Picusculus çi Gabranus, dintre cari primul curgea
in Intregime pe alt teritoriu decal al Histriei, pe când al doilea,
Gabranus, servià mai departe de hotar, si anume In intregime, 3°
dela confluenta cu Picusculus pariä la izvoarele lui ; 4° de aici

www.digibuc.ro
581 rtf. 445

linia de hotar mergea la ráuletul Sanpaeus, apoi 5° pe apa Tur-

giculus, de unde se Indrepta 6° spre raul Calabaeus, dela care,
de sigur, granita mergea 70 la Mare.
Fatá de o asà, de bogatä informatie asupra regiunii Histriei sun-
tern datori mäcar sä, Incercam, dacä nu sä precizärn definitiv trans-
punerea pe o hartä conternporanä a nurnelor de localitati si ape
din inscriptia noasträ. In privinta aceasta, pentru a nu repetà cer-
cetarea fäcutä odatä deplin, Inc& de acum patru ani (harta Scythiel
Minor anexatá la Cetatea Ulmetum, I, 1912) asupra hotarelor His-
triei, as'a cum ne reiesiau din inscriptiile si descoperirile arheolo-
gice paria atunci cunoscute, dau aici pe scurt rezultatele acelui stu-
diu. Hotarul teritoriului rural al Histriei incepea la N pe la Poturi-
Hamangi, continua spre V pe la N de Sarighiol, apoi o apuch, spre
SV, atingând la Kuciukkiöi valea si apa Casirncea; de aici urma
valea aceasta pána la Mare, cätre S de Gargalâcul mic. Nici una din
datele nouei noastre inscriptii nu contrazice hotarele atunci propuse.
Acele hotare Insä Bunt acurn precizate de jur imprejur, jar in spre
N Bunt as& fel lärgite incât ajungern cu ele para la Dunavät
gura f.ântului Gheorghe.
Principala intrebare ce ni se pune acurn e aceasta: putern ad-
mite o posesiune teritoriald a Histrianilor la vestul Razelmului,
Golovitei si Zmeicei (cari credern cä formau atunci impreunei lacul
Ilalmyris), mai la N de Poturi-Harnangi ? Intrau adica asezärile
antice dela Ceamurli de jos, Dolojman ori Cararnanchioi Inca tot In
tinutul rural al Histriei, sau ele fäceau parte din dominium Ar
gamensium?
Studiind harta obseriräm eh era, material, imposibil sä li se dea
Histrianilor o täsie de litoral asa de lungä cum ar fi fost aceea
dela Ciamurli la Caramanchioi, sau chiar mai sus, la Enisala, ne-
dreptatind astfel pe locuitorii indigeni din dosul ei, mai ales Daci
Nutleridavenses (v. mai jos nr. 30) i pe indigenii si cetätenii
din Argamum, prin rápirea dreptului de a ajunge la lacul Halmyris
si de a-1 utiliza.
Izvoarele literare antice i inscriptiile ne docurnenteazä, dacä nu
precis, eel putin aproximativ, la N liniei Hamangi-Sarighiol o surná
de asezari importante, cari nu se aratá prin nimic a fi fäcut parte
din teritoriul histrian. Astfel e oppidum" Salices (Ammianus,
XXXI, 7), Argamum (v. mai jos), Blutleridava (mai jos, nr. 30),
Ibida (v. Ulmetum, I p. 578 si harta), Grattiana, Vallis Domi-
liana (cf. Salsovia mea, p. 21), färä a mai vorbi si de altele, cu-
Andele A. R. Tom. XXXVIII. Memorille Sect. !storks.

www.digibuc.ro
 5o SiLE PIRtAR 582

noscute numai dupä nume din Procopius, si asupra localizárii cä-

rora ne abtinem de a face aici vreo ipotezá.
:...;
.

AEGYS5VS
."..e.!.{.CA;WLLVM)
.......

cf
.,!'
/.4,
,

A RGAMV '4.

mnicul be sus
AST ELL'
Reimnaci.1
kkt
IN

Vicy VLMETV
0.
CA EL LV
11.

V1CVN,
CAS IAN VA&

VICVS
CLEMENT IANVA/P
FINES HISTRIANORVM
ss.
CASTELLAw
o VICI
AveTORE V. PANVAIV.
Constant,'
Tom/

Cred cá prin iugum summum, care forma pe malul de Apus

al lacului Halmyris punctul de despärtire lntre territorium Histriae
§i dominium Argarnensium, avem a lntelege dealul foarte Inalt
(106 m,), cel mai ridicat pe Intregul Värm vestic al lagunelor (afarä
doar de punctul cu cetatea Enisala, 114 m.), aflätor Intre lacul Go-
lovita si satul Poturu, cu vârful citat de 106 m., numit Hamangi,

www.digibuc.ro
583 i/ISTRIA, IV. 5i

In linie dreapt5, VE cu satul Poturu, malul de Sud al Golovitei in-

terioare i vârful de 81 m. al dealului Cara Burun.
Odatá admis acest punct, restul hotärniciei se poate mult mai
usor localizà. Confluenta râuletelor Picusculus i Gabranus s'ar gási
atunci chiar la satul Harnangi, unde päräul Poturi (care ar fi Pi-
cusculus) se varsä in Hagiavat (care ar fi Gabranus). Pe Hagiavat
apoi, ad capud eiusdem, ne-ar duce la cota 147 unde sunt izvoa-
rele acestui râulet. De aici la päräul 13eidaut, care ar fi Sanpaeus,
si pe el In sus, Ora la Nord de Caildere unde cota 324 Incepe
päräul numit azi Suflaru: izvoarele lui sunt imediat la NV de iz-
voarele Beidautului. Suflaru ar fi Turgicuhis al inscriptiei noastre.
Acest päräu se varsä Ins& direct In Casimcea Calabaeus din do-
cumentsi pe Casimeea In jos se ajunge pán5, la Mare. Am tra-
duce dará pe baza acestor identificari, öpoi5eci.a lui Laberius Maxi-
mus In nume contemporane astfel: agranitele Histrianilor se sta-
bilesc astfel: gura Dunärei numitä Peuce, lacul Halmyris dela ho-
tarul cu Argamensii, apoi o linie pânä pe vârful dealului Hamangi,
de aici la confluenta Poturului cu Hagiavatul, pe urmä dela gura
panä la izvoarele Hagiavatului, apoi pe Fang& Beidaut In sus; de
aici granita trece pe päräul Suflaru, jar pe urrn5, pe Casimcea; (In
total?) cam ... mii de pasin.
Nurnärul care arätà lungimea hotarului, fie In total, fie numai
pe Calabaeus (Casimcea) e ash, de r5,u pästrat, Incât nu putem pro-
pune nimic potrivit. Se vede de pildä dup5, circitlelr un D. D lush:
inseamnä 500. Imposibil de admis aceastä died chiar pentru linia
de jur Imprejur, cu tot cu apele, a granitelor Histriei. Deci trebue
sá fie aliceva. Ce anume, putem numai bAnul: de pilda un nurnár
scris In cuvinte, iar nu In litere.
tim de acum patru ani (v. Utmetum I, harta), c5, territorium
Histriae se marginià la Apus cu territorium Capidavense, iar la
Miazázi cu territorium Tomorum. Aflarn acum ea la Miazänoapte,
cel putin spre lacul Halmyris, territorium Histriae se marginià cu
territorium Argamensium.
Localitatea Argamum nu ne e cu totul necunoscutá. Procopius
o pomeneste ('Applicir) in De aedificiis printre cetätile Intärite de
Iustinian In Scythia Minor (IV, 11, ed. Haury, p. 149, r. 13) Im-
preunä cu altele, printre cari TCciaxkt4, care ar puteh, fi Salices al
lui Ammianus i al Itinerariului Antonin (p. 226 sq.).
Dimpotrivh, afar& de Peuce si Halmyris toate numele de ape :
Picusculus, Gabranus, Sanpaeus, Turgicuhis çi Calabaeus, acum

www.digibuc.ro
52 VASILE PÁRVAII 581

inthia oarä devin cunoscute. Cu toatä forma lor latinä, evi-

dent trei dintre ele sunt numiri thrace, pe cari Romanii la ase-
zarea lor aici le-au primit dela indigenii Daci §i dela colonistii mai
vechi ai tinutului, Bessii: Gabranus, Sanpaeus i Calabaeus. Dupá
identificärile Mcute mai sus, toate trei sunt cursuri de apä destul
de insemnate. Spre deosebire de acestea, râuletele mai mici, Fi-
cusculus (Poturul) i Turgiculus (Suflarul), au cäpätat nume noua
dela colonistii romani (1). In anul 100 aceste nume erau fixate
chiar documentar prin hotárniciile oficiale. Astfel cäpätäm o noua
dovadä despre vechimea i puterea romanismului In Scythia Minor.
Inainte de a trece la cercetarea chestiunilor suscitate de nu-
mirile Peuce i Halmyris, ne simtim datori cu incA un argument
In sprijinul identificArii de mai sus a hotarelor Histriei. Cu atât
mai mult cu cât noi cäutasem sä dovedim cá aceste hotare sunt
dupä nouäle date, directe, aproape exact aceleasi ca acele fixate
acurn patru ani Iii harta la Utmetum, nurnai dupá stiri indirepte,
§i deci ar fi putut 'Area eh% neam lásat influentati In cercetarea
prezentä de rezultatele cercetärilor noastre mai vechi.
Dacä am face cu totul abstractie de orice consideratii teritorial-
cadastrale si am procedà strict orografic hidrografic, cäutând la
i

Vestul lacului Halmyris cea mai insemnatä Inältime i cea mai ca-
racteristicä confluentä de rhuri, spre a le potrivi celor din inscriptia
noasträ, atunci regiunea dela Babadag cu inältimile ei mari i cu
confluent°. Teliei cu Taita ar fi excelent indicata. Intreaga regiune
la Vest si mai ales la Est de linia Babadag-Ceamurli de jos ar intrà
in teritoriul Histriei. Pentru Argamum §i celelalte localitài, inde-
pendente de Histria, s'ar cäutà alte pozitii ori alte explicatii i totul
s'ar puteb, aranjà convenabil. Decât, e o mich dificultate. Hotär-
nicia lui Laberius Maximus pune conditia ca pe al doilea râu al
confluentei, in cazul presupus acum, Taita, sä se meargá pânä la
izvor si numai dupä aceea sä se treacä, la alte hotare. Taita îns
ajunge. pânä lângá MAcin, ash cá ar trebul chiar Dunarea 85, for-
meze apoi hotarul vestic al Histriei.
Dar daca astfel punctul dela Babadag se reduce la absurd, iar
alto puncte pe malul lacurilor, i alte râuri mái departe in interior
nu gäsim ca sä corespundá indicaii1or inscriptiei, afar* fireste,

(I) Primal ar Insemnà päräul Ciocánitoarci (deci iaräs documentarea unu Unut pädu-
ros, pe aici), al doilea päräul «care se umflä» (primävara si toamna), un fel de Valea
Seacä.

www.digibuc.ro
585 HISTRIA, IV. 53

de cele propuse de noi dela inceput rämâne ct Incä odatä mai

mult identificarea datá de noi hotärniciei lui Laberius Maximus e
singura posibilá.
Trecern acum la chestiunea gurii si insulei Peuce si a lacului
Halmyris.
Asupra gurilor Dunärei si a leghturii lor cu Razelrnul i Sinoe
s'a scris o Intreagä literaturá ; lacurile dela E i N de Histria au
fost puse sä joace In diferite explicatii, care de care mai subUle
rolul de guri ale Dunarei: la gura Portitei (Dolojman-Bisericuta) ori
la gura Buazului (Caraharman) s'au cäutat iesiri ale Dunärei In Mare,
guri ale Dunärei analoage cu cele ale Nistrului i Bugului la iesirea
lor din limanuri in Mare (cf. Kiessling la P.-W. VIII 1531 sqq.).
Cred cá cel putin pentru lurnea romanä, prin a. 44 d. Chr., le-
garea cu orice pret a Histriei de o gurá a Dunärei trebue definitiv
päräsitä. Flavius Sabinus zice dom.& apriat: a cd rb ma& sby
Icrpov raoc tiixpt 19.cAriccm act= xoci socotizoo acchatt-
tiato4 acp6citYpcsy 7C6Xf.0 à.'rcb sciw TO =ratio() crotióczo)v, '611(14
Nici poveste dará de vreo gurá a Dunärei pe la Histria; dim-
potrivá, accentuarea marei distante dintre agurile fluviului» i «oras».
Si, cum judecà Sabinus, trebue sä admitem c5, judecau i contem-
poranii lui i cu atât mai mult urmasii, din sec. II si III p. Chr.,
când caracterul de simple lacuri al lagunelor dintre Histria si Du-
náre a trebuit Inca si mai mult s5, se accentueze.
Colegul Antipa a arátat (1) cá in marele liman In care se vársà,
Dunärea la inceput, s'au alcatuit treptat, prin umplerea lui eel putin
partialá, bratele Deltei ; acestea ajungând la cordonul litoral 1-au
sträbätut si au format astfel prin ele guri propriu zise ale Dunärei.
Dintre diferitele guri veritabile, ST Gheorghe í Sulina sunt cele
mai vechi si au strábätut cele dintâi cordonul litoral. Dunaveiful
§i Cerneful Insä au rämas brate moarte vársändu-se In liman si
abià umplând o parte din el cu mâl.
noi astázi, anticii n'au numärat deal gurile cari fäceau
legáturá direct& cu Marea: cinci, sau, la Romani, sapte, dintre
cari Ins& una special arätatä ca pierzându-se In balta Razelmului
(ar fi Dunavätul ori Cernetul actual) si lásath de Plinius färä nume.
Brandis (la P.-W., IV 2119) crede eh aceastä gurá falsä s'a numit
cea sacrá (Theron stoma). Kiessling (tot la P.-W., VIII 1530 si urm.)

(1) Della Dundrei, In An. Ac. Rom., Mem. Sect. Seria II, tom. XXXVI, 1914,
p. 86 (apgrutá i pe nemMte in anuaral Institatului geologic).

www.digibuc.ro
54 VASILE PARVAN 586

sustine din potrivä c5, Dunavätul nici n'a fost propriu zis socotit in
sir cu celelalte guri ale Dunärei (l. c., 1531 sq.) si cu atât mai
putin a fost numit Hieron, ci prin Hieron stoma avem a intelege
gura Sf. Gheorghe. Aceeas gurá Sf. Gheorghe era Insä numitä cu-
rent Peuke (Ptolemaios ne asigurä textual ca Meron stoma i Peuke
e acelas lucru); Brandis, /. c., 2117 sqq., de comun acord cu Kies-
sling, L. 0., 1531 sq., identificA pe baza, informatiei unanime a celor
antici gura Sf. Gheorghe eu Peuce.
Odatá admis acest lucru si nu avem nioi un motiv sä prege-
tam a-1 admite evident cä lacul Halmyris nu mai poate fi de-
cAt Razelmul (cu Zmeica si Golovita) (1), iar nu cumva, cum
sunt unii Inclinati a crede (2), lacurile sudice : Golovita, Zmeica si
Sinoe, Razelmul find chiar o gurá a Dunärei liman cu var.-
sarea In Mare la Portita. Kiessling, la P.-W., VII 2276 sqq., färá
a cunoaste cercetärile lui Antipa ori säpäturile i sondagiile mele
la Histria (el scrie In 1912), a ajuns pe altä Gale la unele rezul-
tate asemänätoare eu ale noastre, in ce priveste judecarea fenome-
nelor istorico-geografice dela Sudul deltei Danärei si din regiunea
lacurilor: Razelmul Golovita Zmeica, un mare litnan alcAtuit
din Razelm epâlnia scufundatá i aproape total despärtitä printr'un
cordon, a unei principale guri preistorice a Dunärei» i limanul
mai mic al celorlalte doua, cornunicând ou fluviul prin gurile se-
cundare desfäcute din Peuke (Sf. Gheorghe), In special prin Dunavät
«care In vechime era Incä destul de Insemnat si larg i erà un
drum navigabil comod», [iar cu Marea prin diferitele rupturi In
cordonul litoral, la Casapchioi, la Portita, etc.: cf. Antipa, /. c.].
Nici Halmyris i nici Dunavátul Insus nu mai erau insä socotite
de geografi ca guri ale Dunärei (Kiessling, /. c., col. 2277). Spre
deosebire de Razelm, Sinoe e un golf de Mare incet Incet zAg5,-
zuit dinspre larg de cordonul litoral al Chitucului (cf. si harta mea
din Archtiologischer Anzeiger, 1915, 4, reconstituind coasta Märii
In sec. VII a. Chr., dela Caraharman la Casapchioi, Impreunä
cu insula din fata ei, pe care se fundase noua colonie greacä de
catre Milesieni); Kiessling Insä pune i balta Sinoe tot la un loc
cu celelalte trei lacuri, spre a face si ea parte din lacus Halmyris
(1. c., col. 2278).

(1) Sinoe erà pe atunci Incá golf de mare. Antipa a arAtat in lucrarea citat4 cá bara-
jul Chitucului e mult mai tânär cleat ostrovul Lupilor (p. 90 ed. rom.).
(2) D. p. Tocilescu In harta Dobrogei pentru vremea romank pástratä la Muzeu.

www.digibuc.ro
587 HISTRIA, IV. 55

CA lacurile actuale Golovita si Zmeica faceau atunci parte inte-

grant& din Halmyris, ne aratä, pe Fang& alte argumente, pe cari
e do prisos a le repetà aici (cf. In parte Kiessling, 1. c., 2277), faptul
dedus mai sus din inscriptia noastrA, cA hotarul Histriei inspre ter-
ritorium Argamense Incepea la SE de Hamangi, din fundul lacului
Golovita, si, de aici, porniA spre Vest. Iar inscriptia numeste apriat
acest punet ea find la lacul Halmyris.
DacA acum si actualul lac Sinoe fAceA parte, cum admite Kiessling,
din Halmyris, e o Intrebare la care inseriptia noastrA nu ne dA
nici un rAspuns direct si nici ajutor In altfel, spre a rAspunde cu
oarecare sigurantA.
PArerea mea e GA la data privilegiilor Histriel, 44-54 d. Chr.,
lacul Sinoe erà Inc& tot un golf de Mare si cordonul Chitucului
era, de sigur Inc.& submarin. Aà precum insus Kiessling respinge
pentru acel tirnp existenta cordoanelor cari Inchid azi comunicatia
directA Intro Sinoe i Razelm pe la NE de insula Lupilor, tot asA
trebue sA respingem (si ar fi trebuit si el s'o fack conseevent)
existenta unui cordon litoral deplin format si aparent dela gura
Portitei pAnA la gura Buazului.
Cred cA nu nurnai la a. 50 p. Chr., ci încä cel putin doll& vea-
curi dupA aceasta (1) zidurile Histriei mai erau bAtute tot de va-
lurile Pontului Euxin, iar nu de-ale laeului Halmyris.
IntoreAndu-ne dark la chestiunea hotarelor teritoriului Histrianilor,
inscriptia ne spune GA spre N granita era alcAtuitä de Peuce (gura
Peuce) si de laeul Halmyris. Peuce insA era In comunicatie cu Hal-
myris aproape direct : DunavAtul trebue sA fi fost mai mult o serie
de bälti conducAnd din Sf. Gheorghe In Razelm, decAt un brat ade-
vArat; In orice caz lungirnea lui erà mult mai mica decAt astAzi.
Peuce InsA nu poate sA fi avut atunci vArsarea In Mare prea
departe mai jos de legAtura cu DunavAtul, ci d. p. pe la cotul
Caciatina.
Astfel stAnd lucrurile, Histrianii nu aveau la Sud si Est de aceste
Indepartate hotare ale lor: Peuce i Haimyris, propriu zis, nici o
palmä de pAmAnt bun. Cel mull cAtevA ostroave cu stuf, cari e
drept le vor fi fost de folos la pescuitul In Halmyris si mai ales
pe gura Peuce, dar atAt.
Precum deci aratA Sabinus In scrisoarea cAtre Histriani din a.
44, acestia nu aveau atAta nevoie de teritoriu agricol, cAt de un
(1) C. eeneuniearea Imes, despre Zidul cettifiti Tomi, p. 05, nets, 3,

www.digibuc.ro
56 VASILE PIRVAN 588

drum al lor, färä statii de varnA pe dánsul, asà, ca sa-si poata

aduce nesupárati fie pestele din bratul Peuee, fie pinul de facie
(din insula Peuce, ori, poate, tot 0.0 de bine si de pe massivul
muntos Bestepe, unde, nu mai putin decât in De HA, vor fi cres-
cut si pinii folositi de populape pentru fabricarea faclelor de
iluminat noaptea strázile, pietele, cl5,diri1e publice i chiar sim-
plele case particulare, aläturea de opaitele cu uleiu). Acest drum
liber in intregime de apä erà fug perfect asigurat prin mai
sus arâtata stabilire de hotare, care, des1 o puret teorie din punct
de vedere teritorial, dAdea totus Histrianilor, din punct de vedere
posibilitatea de a fi acasA la ei, chiar In indepärtata Deltä
a Dunärei.
trecem acum la chestiunea varnii Dunarei, pe care chiar in
prima scrisoare a lui Sabinus, din a. 44, o gäsim ca o institutie
Inch% mai dinainte in fiinp subt numele caracteristic §i râmas de-
finitiv eel putin pentru o parte a ei pâtfâ in vremea târzie :
%UT& T./1) ICTCp01) OxOnfl sikw, ceeace In documentul final al
'7171

inscriptiei noastre, din a. 100, revine cu cuvintele portorium ripae

Thraciae.
Rostowzew, cu documentele ce a avut la indemânä pâná la 1902,
a conchis in studiul säu Geschichte der Staatspacht in der rö-
mischen Kaiserzeit bis Diokletian (Philologus, Ergzgsbd. IX), p.
395, «dass der illyrische Zollbezirk erst unter Hadrian entstanden
sein kann n. Aceasta concluzie a fost admisa atât de Cagnat (art.
portorium la Daremberg-Saglio, IV, 1, p. 588, col. II sus) in forma
c5, portoriul Illyricului a fost definitiv organizat deabià dela Had-
rian, cât §i de Hirschfeld (Die kaiserlichen Vermaltungsbeam-
ten bis auf Diocletian 2, Berlin 1905, p. 85): «da diese Organisa-
tion erst durch Hadrian ihre volle Ausgestaltung erfahren zu haben
scheint». Totus chiar Hirschfeld noteazä cá avem incä, din vremea
lui Claudius documentatä printr'o inscriptie din Roma (CIL. VI, 1921)
existenta várnii numite vectigal Illyrici (p. 86) i el Insu conchide
cA, de§i dela prima pomenire subt Claudius §i pânä la Hadrian, când
incepe seria neintrerupta a inscrippilor privitoáre la publicum por-
torii Illynici et ripae Thraciae, nu avem documente precise, «nu
se poate [totus] sä nu fi existat i în acest timp staVuni vamale»
In Illyricum. Mai notez Ca, si v. Premerstein, care a studiat cu atâta
atentie, In Die Anginge der Provinz Moesien (Jahreshefte, I
Beibl., col. 145 §i urm.), imprejurárile dela, Dunárea de jos in pri-

www.digibuc.ro
589 HISTRIA, IV, 57

mele timpuri ale stápânirii romane aici, admite de asemenea (col.

185) c5, Hadrian abià a organizat administratia várnilor in
acest tinut.
FatO de aceastá unanima párere a InvAtatilor, inscriptia noastr&
dela Histria se prezent& hotarit contradiotoriu.
Noul document ne aratá ea eel putin la 25 Octornvrie anul 100
organizatia atribuitä lui Hadrian, eu conductores supraveghiati de
autoritatea centralá er& deplin In fiinta. In; adevär, desi textul in-
scriptiei e mutilat, putem totus In r. 68 sq., cu perfecta sigurantä
cetl : Charagonio PhicorafiVaestro, co[nduclore (sau -i) publici
porltori ripae Thraciae, iar hotarele tinutului de unde se percepe
acest portorium ripae Thraciae sunt chiar foarte precis indicate,
cum vom vedea numai decAt mai jos.
Intre respectivul conductor, cu nume as& de exotic, si gu-
vernatorul Laberius Maximus, stä ca mijlocitor al ordinelor date si
masurilor lnate, un personaj cu nume bun roman Fabius Pom-
peianus. Din pricina lacunei de pe dreapta pietrei nu putern hotärl
ce situatie bficialä, a avut Pompeianus. Este el un procurator, e un
praefectus, e un curatorreipublicae Histrianorum (1), ori e cumvä,
si el mai de grab& tot un conductor ea si Charagonius i dispozitiile
luate In privinta unuia se prelungese i pentru activitatea celuilalt?
Chestiunea principal& de care e vorba In scrisoarea guvernato-
rului provinciei e aceasta: taxele ineassate pe gura Peuce i pe lacul
Halmyris apartin Histrianilor, potrivit vechilor lor privilegii; prin
urmare nu se cuvine sä, se ceará respectivului conductor, arendas-
administrator al várnilor de pe ripa Thraciae sä r&spundá si cu
sumele pe cari le ineasseaza In propriul lor folos Histrianii, precum
iar4 nu-i este permis sá impieteze asupra acestui teritoriu privi-
legiat, trimitând sclavii säi sä, ceará taxe pe Peuce ori Halmyris.
Se hotäreste darä, ?Alt portorium . . . Hallmyridis et Peuci dare-
tur secund[um veterem legem ori pristinum moremj, adica de
sigur sä, se incasseze de Histriani, iar de altá part() arendasul v5,-
milor phabeb it ius exigendi portoiri a finibus (?) terraJ(2)rum
Dimensium usque fad caput Peuci (2).
0 atare stabilire de atributii, hotare i termeni tehnici, ca aeeea
de mai sus, nu cred GA poate fi socotità, ca o lipsä, de organizare,

(1) Cf. pentru rolul ce aveau curatores reipublicae, Xopota:, la incassarea drilor, Ro-
stowzew, o. c., p. 421.
(2) Completári total ipotetice,

www.digibuc.ro
58 VASILE PARVAN 590

ori ca o organizare necompleta fatá de epoca lui Hadrian. Data

propusä de Rostowzew pentru organizarea «definitivä» a vamilor
Illyricului trebue data Inapoi, dupa inscriptia noastra eel putin pana
la anul 100, desi propriu zis organizarea Moesiilor subt Dornitianus
a trebuit s5 aduo i o organizare din nou si mai completa si a
vamilor; Traian va fi avut doar prea putin de adäogat la organi-
zarea lui Domitian. Cu atât mai mult trebue sä datäm reorgani-
zarea vämilor Illyricului cel mai târziu in domnia lui Domitia-
nus, cu cat In a. 100 Traian erà preocupat de räsboiul dacic, iar
inainte de,aceasta nici el, nici Nerva nu avuse timpul necesar sä
Intreprinda o reformä a$ h de importantä i complicatä.
Rostowzew, p. 394, zice: «cum au fost organizate varnile Illyri-
cului Inainte de Hadrian nu stim; i aici a crescut circumscriptia
vamalä Meet-Meet, iar din cresterea aceasta i totodata de sigur
din motive administrativ-financiare se poate explicà, existenta incas-
särii de vami la granitele fiecarei provincii i Impartirea circum-
scriptiei in atâtea pärti câte provincii erau».
Inscriptia noasträ ne arata Insa ca impartirea vamilor Illyricului
dup5, provincii nu e ceva strict legat de progresul cuceririi romane.
In adevar scrisoarea lui Sabinus din a. 44 ne vorbeste de un por-
torium ripae Danuvii unitar (r6 Ttilc xctrez. T6v latpcv '610114 Ti-ko4),
nedespartit dupa provincii dimpotrivk In organizatia absolut uni-
tar5, a Moesiei inferioare, vedem pe Hadrian in a. 136 punând gra-
nite inter Moesos et Thraces, adica despartincl Moesia inferioará
In douä regiuni : una la Vest de linia (NS) Novae-Nicopolis ad Is-
trum, iar alta la Est de aceastä linie (cf. Premerstein, Jahresh., I
Beibl., col. 186 sq.), regiuni cari fireste nu sunt altceva decât
simple districte vamale.
Cu ajutorul scrisorii lui Laberius Maximus din a. 100 putem
acum perfect precizà, uncle Incepeà pe Dunare portorium ripae
Thraciae. R. 72 al inscriptiei ne aratä cä la Dimus, mica statiune
de pe Dunare. Intre Asamum si Novae, cunoscutá noua atât din
Itinerariul Antonin cat si din Notitia Dignitatum, era hotarul vamal
Intre Illyricum i Thracia.
Daca Ins& ripa Thraciae incepe la Dimus, evident ca parerea
lui Mommsen, dup5, care s'au luat Marquardt, Kiepert (1), Caggat (2),
ca provincia Moesia inferior se identificä din punct de vedere vamal

(1) La Premerstein, /. c., col. 186.

(2) Art. portorium la Daremberg-Saglio, IV, 1, p. 588.

www.digibuc.ro
591 HISTRIA, IV. 59

cu ripa Thraciae, trebue definitiv päräsitä si dimpotrivä trebue apro-

batä argurnentarea lui Premerstein din aInceputurile provinciei Moe-
sia» (col. 186 sq.), undo el sustine aceea ce inseriptia dela His-
tria a confirmat acum, ct ripa Thraciae e cevA, total deosebit de
Moesia inferior. E drept cà i Premerstein greseste când identifieä
la rândul lui (col. 187) ripa Thraciae cu Moesia inferior de dupä
Aurelian, vechile fines inter Moesos et Thraces find sä fie acum
dupä dânsul granita lntre Dacia ripensis si Moesia inferior,
ceeace cum se vede din inscriptia dela Histria e neexact.
Portorium ripae Thraciae din scrisoarea lui Laberius Maximus
e vama unui district vamal precis, arendatä deosebit do vama altor
distriete ale Illyricului, unui anurne conductor, care are grija numai
a acestui portorium. Coordonat ca sens cu acest portorium e acela
si mai restrâns numit [portorium HalJmyridis et Peuci, pânä
la docurnentul nostru, Ineä necunoscut, si care constitue un mid
despärtärnânt special al acelui mare vaoc nurnit stilc vat& T6y larpov
'6)(19..1l. Vama lacului Halmyris si al gurii Peuce erà ineassatä de
Histriani, cari Insä, fireste, la rândul lor räspundeau cu alto servicii
chiar däri pentru acest privilegiu.
E aceastä prescurtare in folosul Histriei a värnii ripae Thraciae
din scrisoarea lui Maximus cevà nou ? Am arätat mai sus, p. 576,
cà várnile Illyricului erau räpite si de venitul taxelor de comert
din Tyras si (p. 578) eä chiar In ce priveste Histria, scrisoarea lui
Pomponius Pius din a. 51, vorbià de anume t&X-f) cari fuseserä
remissa, ea i pentru trecut, find läsate spre folosinta Histrianilor.
Aceste Tébi sunt färä Indoealä portorium Halmyridis et Peuci, de
cari porneneste scrisoarea lui Maximus.
In mice caz Insä portorium ripae Thraciae cuprindea, tot tinutul
dela Insärit de linia Dimus-Haemus, paná la gurile Durarei, excep-
tând fireste teritoriile rurale ale oraselor grecesti, Intrucât acestea
se vor fi bucurat cumva de privilegii i imunitati ca acelea pe cari
le-am constatat la Histria.
Completând mai sus (p. 589) r. 71 si 72 din inscriptie: (conductor)
phabebJit ius exigendi portofri a finibus(?)terra]rum Dimensium
usgue [ad caput PeuciV, am eäutat mai mult sa dau un exemplu
de cum trebue inteles documentul, deal sä, propun o reconstituire
a Insus textului primitiv. Am pus usgue caput Peuci tocmai
pentrucä mai sus, r. 70, privilegiul Histrianilor ne aratä cá pe
gura Pew() acestia erau deplin stäpâni,

www.digibuc.ro
60 VASILE PARVAN 592

Se pune acum intrebarea: jucau Histrianii In Peuce si Halmyris

rolul de conductores portorii, adic5, incassau ei taxe dela oricare
altul, afará de ei, naviga pe acolo ? Evident ch. nu. Imunitatea lor
erà de a nu pläti ei taxe. Iar dat find c5, ei erau principalii na-
vigatori i exploatatori ai acestor ape, privilegiul lor era pentru
Irnperiu o mare schdere a veniturilor fiscului, iar pentru Histriani
un mare câstig. Adäogând acum la aceasta c5, imunitatea lor erà
pe apá, iar nu In interior, si c5, imediat ce ar fi debarcat s5, umble
cu rnarfa lor (nu cu lucrurile de necesitate particularà i zilnicä) pe
drumurile de uscat, ei intrau in domeniul arendasilor portoriului,
caci fines Histrianoruni erau aici mnsei Peuce i Halmyris, rezilltä
c5, districtul Ripa Thraciae se intindea propriu zis (ca douanes,
octrois i péages) pânä chiar la Peuce i Halmyris.
Lamurite acum aceste chestiuni, sh expunem scurt i In sir siste-
matic datele pe cari ni le procurä inseriptia noasträ in intregime,
asupra organizärii portoriului Illyricului i malului thracic inainte
de epoca lui Hadrian.
1° Prin anul 44 p. Chr. exist& dealungul Dunärei o reta, de sta-
tiuni varnale, care se intinda, pânä la Mare; impozitul indirect ri-
dicat aici se chema tif.jc xci.zet ..c610 "Icstpov '60-r¡4 siXo4; cine-I
incassà, deducem din organizatia celorlalte portoria ale Imperiului
la aceastä epoc5, (1): societates publicanorum, ca arendase ale ve-
nitului vámilor Dunarei.
Erau scutiti total de acest T6Xoç Histrianii cari pescuiau si cálá-
toriau In Peuce i Halmyris, indiferent dacá pescuitul lor era In
vederea uzului propriu sau a marelui comert de peste särat pe
care-1 fáceau ei cu Sudul.
23 Documentele din anii 49-54, cari ne mai sunt pästrate in
inscriptie, aratä aceeas stare de lucruri.
3° Probabil Incá de subt Domitian, In orice caz sigur documentat
la inceputul domniei lui Traian (25 Octomvrie, a. 100),* avem un
district vamal deosebit pentru portiunea din Moesia inferioarä dela
Dirnus en aval : ripa Thraciae.
40 Portorium ripae Thraciae e cel put, in din a. 99, deci dela
sfársitul sec. I, arendat unui conductor.
50 Guvernatorul provinciei prin organele sale defineste sfera de
activitate a acestui conductor supravegheaza prin organele sale:
intreaga granitá e ocupatá militäreste si deci subalternii generalului

(1) Cf. Rostowzew, O. c., p. 374 sqq.

www.digibuc.ro
593 MEITRIA, IV 61

comandant al armatei din provincie, 11 pot plea in curent cu toata

activitatea arendasului vämilor.
60 Imunitätile Histrianilor continua; vama de care sunt ei scutiti
se numeste portorium Halmyrklis et Peuci, fireste ca parte in-
tegrantä din portorium ripae Thraciae.
70 Pare a reiesi cà libertätile fiscale i imunitätile Histrianilor
nu erau asà, de mari ca acelea ale cetatenilor din Termessus maior,
Rhodus ori Massalia (1), astfel ca ei sä perceapa In folosul lor por-
toria dela top cei ce navigau pe gura Peuce ori In Halmyris (2),
ci Histrianii aveau numai dreptul de a nu pläti ei nimic §i de a
incassa In folosul lor diferitele portoria cuvenite fiscului pe terito-
riul lor continental, precum 0 de a lua taxe dela pescari §i ne-
gustorii de pete, cari lucrau ori speculau In intregul lor teritoriu
de apa si de uscat.
80 Se constata ea Inca din a. 44 se platià portorium pentru
pinii cari se taiau (in insula Peuce ori poate mai de grab& pe mas-
sivul Bestepe), spre a se face din lemnul lor facle de lurninat. De
asemenea pentru transportul acestor lemne prin interior, ca 0 In
general pentru folosirea padurilor, se plätiau portoria. De toate
acestea Histrianii erau scutiti.
17. Fragment dintr'o placá de marmora, Inalt de 0.17 m., lat de
c. 0.17, gros de 0.028 m. Gäsit In dreptul portitei Zwinger-ului Intro
darâmaturile exterioare ale contrafortului intern din 'stänga al portii.
Scris pe ambele fete. Inaltimea literelor, pe fata cu EG AV, In
primul rând c. 0.04, In al doilea c. 0.037, pe fata cu OCAES, 0.037
rn. Litere frumoase din sec. II p. Chr.
Cetim:

- -I- --
it- - o-to - - 4 - --

E probabil 05, cele don& fete nu au fost scrise simultan, ci succe-

siv, dar la scurta distanta de timp, Intrucál nu e vreo deosebire
(1) Vezi toate textele la Cagnat, Impôts indirects, p. 143 si urm., in note; pentru péages
p. 140 sqq.; pentru octrois, p. 143 sqq.
(2) Astfel Massalia ci,p6tase dreptul de a incassa un portorium, (péage) pe canalul lui
Marius, de unde, dupà Strabo, p. 183 (la sfArsit), Massaliolii aveau un mare venit atiÀ1
Tcpavr6p.evol tok ikyanXionaç Tobç Itcvcayottivoosn.

www.digibuc.ro
62 VAS1LE Plrehot 504

esentialä In ductul literelor de pe dânsele. Am axe& deci o placá

a earei inscriptie dintâi fusese pusä la zid, iar pe fata cealaltä se
scrisese alta i deci ni s'ar documentà In cazul de fatä o anume
särácie de marmorä la Histria, sárácie pc) care de altfel o vom con-
statà i cu alt prilej.
Completäri la aceste cinci rânduri se pot propune o sumk nici
una insk afarä de aceea a rândului al II-lea de pe prima fatá :
Neg. Aul-g pr. pr.], nu se poate considerà sigurä. Aceastä, din
urmá Intregire ne e Irish% suficientil pen tru caracterizarea in ge-
neral a monumentului. Avem, foarte probabil, o dedicatie fäcutá
la Histria cu Ingrijirea guvernatorului provinciei, fie chiar In cin-
stea vreunui membru al casei imperiale, fie . numai sub auspiciile
acestei case.
18. Fragment dintr'o placä de marmork Inalt de 0.075 m., lat
de 0.11 si gros de 0.038, gäsit Inauntrul cetätii la adâncimea de c.
3 m., in fata inträrii turnului I. Literele Inalte de c. 0.01 m., desi
frumos gravate, nu indicá o epocá mai veche ca sec. II p. Chr.
Cetirn :

Evident e un rest dintr'o listä de nume proprii grecesti, ca de

pildd :
? XcApEavto]c Mo[vEp.co ?
? IlhX6e6vo]c IllecToo?
? NoopAvcoc CX[oatp.co?
Mriv[6sctko4?

Astfel de liste *frisk sunt cum se stie un lucru cu tolul obi-

cinuit In orasele grecesti din pártile noastre: ele contin numele mem-
brilor respectivelor colegii de caracter religioS ori funerar, nenu-
märate In lumea greco-romank i anume fie In general ea 19.tcca-Ctat
(sau 191.accbto.c) ai unui zeu, fie numai ca tovarási ai unei asociatii
cu scopuri mai mult sociale 4-fipot, etc.) ori de asigurare
pentru caz de moarte (colegiile ocrotite de «eroul thrac», de
Dionysos, etc.).

www.digibuc.ro
595 HIStralt, Ist. 63

La noi la Histria Grecii cari au fost pomeniti pe aceastä tablä

de marmorä au putut mai ales fi, sau 19.cw.-Atcht sau TepouctaarchE
(vezi mai jos n. 20).
19. Altära de marmorá rupt in douá. Pástratä numai partea de
sus care a avut deasupra o reprezentare figuratä (poate Cybele pe
tron) din care nu neau rämas decât urme informe. Fragmentul e,
pe partea scrisä, inalt de c. 0.18 (cu tot cu profilul superior), lat de
de c. 0.14, gros de c. 0.09, iar la nivelul profilului lat de 0.165
gros de 0.11. Gäsit in därâmaturile din interiorul cetätii, in fata
portitei IV, la o aancime de 2 rel. si la o distantä de 2.70 m. de
zidul cetätii.
Literele, inalte de c. 0.015 m. (0 mai mic, 01) mai inalt), aratä a
fi eel mai de vreme din prima jumAtate a secolului al II-lea p. Chr.
Cetim :
- - 0.11 - - -

-4,

0-02

KoYTIA1
ATT(koy T1
Nr
;

I
_ o viz - 4

La capätul primului rând mai e loc pentru o literá; intr' al doilea

pentru douá. Cele doua nume ale dedicantului: al sail i al tatälui
säu, sunt destul de rare 0 de caracter barbar. Avem a descifrà :
KozyrOt rAicyco... A asea literá din r. 1 e clar un A; ran.-
cina care ne iese paná la aceastä literá, KovccX, are a fi explicatá
pornind nu dela nume grece0i ori romane, ci dela nume thrace.
In adevär avem, ca nume bessic Bessii erau la Histria acasá
la dân0i: v. mai jos, nr. 24, satul romano-bessic, de Iâng5, Histria,
vicus Quintionis), cunoseut pänä pe vremea lui Iustinian (docu.
mentat la Procopius) numele KOUTEXCLC (V. Tomaschek, Die alten
Thraker I, p. 77 i 78 0 II 2, p. 50 sq.). Ultimele semne

www.digibuc.ro
64 VASILE PARVAN 596

cari se mai OA pe altarul de marmora dupa KOITIA, desi pärând

a forma un N sau un H, nu cred c5, pot schimbà, ceva la inter-
prkarea de mai sus. Cáci chiar de ar fi de cetit nethracic Koot0. yi4
(forma cu -414 e constantä.), Incá thracismul numelui, numai putin
grecizat prin aceasta lecturk n'ar puteh fi contestat. In ce pri-
veste numele In genetiv, 11 mai Inninim, intocmai, o
inscriptie din Bithynia (BCH. XXIV, 1900, p. 384, n. 35: G. Mendel,
Inscr. de BithynieA; de alth parte o inscriptie din Ranilum In Thracia
publicatá de Seure, tot in BCH. XXV, 1901 p. 321, n. 22 (Voyage
en Thrace), ne face cunoscut numele lnrudit 'Avfo0 4 la o familie
originará din Nicea, de unde e si inscrippa publican, de Mendel.
Seure observá cu dreptate cá numele 'AITcpoi34 e phrygo-bithynic.
Inscriptia noastrá ne aratä, acurn c5, acest nume, in forma vAircpw
(ori "A7c,r-14) e întrebuintat si de Thracii Bessi. Cetim dará:
Koot04.04]

La celelalte documente despre prezenla BessilOr la Histria, des-

crise mai jos sub nr. 24 i 54, trebue astfel adkogat i cel
de fat&
20. Stelä de marmork Inaltá de 3.70 m., latá de 0.87, groask
de 0.25-0.32 m , Intrebuintatá la restaurarea cetätii Histria In sec.
III p. Chr. ca piatrá de pavaj la intrarea exterioará a portii celei
mari a cetätii, spre Zwinger, Impreunk cu alte douk blocuri mari
de marmork dela o constructie monumentalk unul fost arhitrav,
celalalt foastá corni0.
Stela noastrá fusese a§ezatä cu fata In jos, a0, cä de0 cräpatá
In mai multe buchti la gásirea ei, ea nu suferise de fel pe partea
scrisä i documentul comunicat de ea a putut fi cetit absolut
complet.
Partea superioará a stelei e prelueratá ca un fronton (inalt, In
total, de 0.69 m.) cu o coroank de frunze, cu taeniae In tympan
cu trei acroterii deasupra, dintre cari cele dbuä laterale foarte
mari §i ornamentate, Intocmai ca acroteriul din vârf, numai In mijlocul
fetei lor anterioare, cu semipalmete (acroteriul din mijloc cu o pal-
meta Intreagá) foarte adâne reliefate. Frontonul e suportat de un epistyl
bogat, inalt de 0.15 m., compus din doua fascii simple deasupra, iar
dedesubt alcätuind un fel de arhitrav, impodobit oll un sir de foi de

www.digibuc.ro
 rl

Iltaz
e-vraiivez....'.::' wen 171V -or "" """ "! -GE; -mr"

, aa IIP
e aal a -- a aavo-
,;
/ 6-6 a. a eel

I '
ArAell TY x i
I I
YnErThrTOYAVTOKPA1ÒPOZTPA1ANOT r
AAPIANIOVKAITOYYOYAYTOYTITOY AtAION4 KA
EAPOT.ANTONENOYYrE.IAZ.KA1EQTHP1A%.1%Vit
ITOYEYNTIANTO£01KOYAY A.10Y.6.1 A
MONH4KAINEIKHEAYMN /file // //40wiro
1
EVOYEIAZOMITEiMol CUMETATlia1AEYTE PA tI K.71E,IN
KMMZYPATIDEIHMHTP COYLY N rcrvz t. L
APTEMIACIPOEEYZENmovEYNArsIrEYE I.
H POZSZPOTWO N YElOY X ,te t4Arare-rz
Kerroz KANTO*
A E rtz-naNNoy b1H N I OY E ADZE -.. CArA1ETOITtE
APTENA% AP I rrAr FOY PIA tAR.PONHPOAGtpoY
t<OY %IA% AI ONYZOAGIRY OZYNArat-EYEHMQNAPTEM t
API ETOAA10 ZO +IA AraPO%HrIVAQPOY110AAAKIKAraXE I I
oAY+HtioZEETI çNEyErmzMTHNrEpoYzzAnKAl .1- 1' I
AIONYZ1,0%K.PA xinnoy YAAMETHN-reeNrPAMMATo.t+PEN I I
tIcAAHIMQ N Clol A ON 0% 111ETINKAITANYNYrEPTEAY72YKAI I
IPEAE ArOPoY TOY YlOYKAPnOYER1AIAGISEIXPO
NITA oI MHTPlo'e /AMMON ea-itsAPiAXESASAAENDvAl
AIAITO AAOY
P HMQNA1 0 If %ION(
AtONYEIOZHP AQPOY
TH Ni NE PA NArEzeim KKEPEEK.Trds1
TOKON<AIVEtANQeHgAIAYTOY%
ENTQP0/117-M-ANArOPEYONTIOE
II
s.

E N1E KOEA H HTPIOV ToYKRYKOZOIrEpoyzIAT.TAIrE+A

EYZ E N IAN £ NKPATOY NOYEINArEHIA924,11-PeAGPOY
A1ONYZIOZ M 10Y To EYNArgrEAKAI EYE PrE-n-N
EYZENIAH ZEY ENIAoY KA IACITIMON KAI KA P RONAL'
rP H r OPOZKAP OY -EMIAWOYTON4IAO-E1 MO N
AnOAAQNIO OAAQ N I OV KA I E YEN- ET1-NEYNOIAIXAPIN
M Et 11Ar4,AN NAEO't rEcPANSael-N ALLIE K A lIZIKEYN
ecl'AAOYIOE ME IEK 0% Aro rEM-MONAPIM I 20 N
E Y K AEQ NE H H%ToY I-Po.A.QP0YrETATOYzeE0YEKA
PIET0KPATH HP0 ..7aPoY ToYEAYToKPAToPAMKAI ANA
TEMItaPo po rpm, I-NAI TOMIAZMAEIZTEAA
1110N YZIOE.L r' YzioY
,
trirronoxo
NIAHE.
MONA

momritOZAHIY1T-ITIWYKAPIPIA ZIA
NOYMHNIOUTOAERIP-N01.
. OYAIOn5KAMT0I
MHNI OY
KAM 0% APTEMIAOPOY APTEMI "-
AINAFEMILIQP,EY10EAKKOTIAoY AlAIOEMOIPOAQPOE
KPATH Elfin OZOE0,60aPOY POZEIAQNIOnfOEKOYPI 210Y
ni-loE GEN HIHPOAQPOY
APXEAAIOLIENOXAPOYE
4, 10 NY Z0A0PoEK OYEIOY A ¡A icusHmOISENHE
AP IETOMAXOL HPAKCONTor PILAI
ME LW AZEI EOK AE0Y-E. AlAIOErC.IMHNI
EZTIAIOXLAIQN0E
KAEO r ENHENOYMH NIOY TTROTAIroXPHzTcY
110/1E MgEN NOY MHNIOY
Et AHPoFYI AHPoy_ KM-MUSA-110A AOAcaPOY
E3E OA faPOZKOYOOP.AN 0Y-E AIA.10% N 1K H A-r
Al ONYZIOEA IGNYZIOV APTE MAO P OE (PAIL% POY
HPAKAEGNTErnOY EYZ EN IAt-ir 2110NY.ZloY
A1XrIÇNAPtTCNElKoY BI ANP P E. KATAIOY
Hr zAroPAAnoAAoQrx
4HMoxApHzApIrrAropoy 0 Ny4 1041/19 NblonAll.4
EY2ENWIETTOAYA1NETOY
EZTIAIOZAIONYEIOY ...T101/,;YA I N ElbtiloAstAINEToY
N-n r ENHZ 0A111110Y4
KY I NMzoz-nOZOYAAEPI 01. 1-I PO A N hi-NtOY
ZAPAITIGNEAPA alloz H PA 11.1A1-1 IMO N I.MaY
IntioAMOZX A
iP Arotar H rOA3POZKAPTTOY
4mAoY10ErAAA0z t
TA A OYIOEKOYAPTO KAAAICTPATOEKAPTTOY I
NINO Z NEI K IOY M)OYATTIOETIPAIIHE I
AlONYEOAQPozAIONYEroyF I OYAIOEKYHTOE 1

TFALAIOCrAYKOC
M EN I tiCOE MOI POA POY
. e3EAA.C3NAAENIYK. OY
4,ANOKAHEIN E [NOY
MON I MOZMEN IEK IEP.CaNYMor A.IoNYZOACZPoy
-'faIAGINNEIkANAPOY M KOK KMIOCTItAEM
OYATII.LEYZENIAFIZAPEMILAPOY 'OECIA,QP
FIOYATTI0EAI-M-TPNCAFEMILIQPOY
OtKAFTTOY
AIA A frEM1Aft ITOAlargre AIOFENHEXATPEOY
innoreaNitEAPAnicallot
oyAtTrozAP-EmieraeoZenEwiepymoYArliot IA19 OYAP lOt
torEN Hz KA P
AlOrENHEAloNYEIOY AIoNYZI0EAIEXPIONoZ
TOE.AloNYElOY APXEAAor.,AIONYE I OY
YEIOLAIONYEOAQPDY BAEYAAOE 4.1 AITITTOY
AOLAHN oZZAPAn1QNOt
PTEMIAQPOIHrHMONGE mENIEXAF Mal-Z=10Y
IXTOMEN HZ EITIALCY AP TEMLAQPOZEYZEN IAN
MTWIATPOIANTMATpaY APTEMIAQPOEKAPT1OY I
TIENOEAELATIKOZ OYAAEPLOEMONTANOM 1

APIETOMWADAHMOY AAIOEQAABOE I
EYZ,S.N lAliEEYZ EN IAOY R.OYA1710zKAAAIITPATOI 1

0EorNHTOZAIONYZIOY APTEMIAQPOI NoYM-NIOY

XPHZTOZI1PQTA APTE MJACIPOZ. IFIHroPQY
MI/4044 AMAOHNAAOYZ eEmAriTAPIETArOPOY
AP I Z.TOA Al0ZeE044A01 AIALOZM API< IANJOE
APIETONE I KOEeEOTEIMOY
E011011110EALOZ1<pYPIheY
1-10AEMoNNOYM-i NIOYToY 3,
OZElAczNIOEATIOAAQ.NloY; /VET a AAE7.:ANAPOY
PBAPIONITITOAM /.,WpAo (3E 01-ToKriolt
AIONYEOLLZPOZAIONYBOY -43'e 'WYRI4201/7xF* ,
4AI PIAEMENIEKOY Ofifiv2IWAVW4 *
AFTEMA '/ /eA / '
PoY OZANAPONEIKOY
NEI KIAE N N NOY
T$AZAAAOYETII:
A-PIE MAE Sb I
n
AIM Oz AH r
XAIPH MON pioNyzo&44
roafrAIOE e_
AEITop.Q.NEpmoqt,Poy
EYZENIAHE 0 M-NIalr cl51A0A, WIOYAE
Jos
MONYZIOE IA oz .0

APKoy
AF0AAOL,QP0 vehu ei-vZEYZEN
40Y
AlEXPIQNAeHNAAoY
EATYPIaNAILXINQN0Z

11

I I
1.

k- --086 . -t
3 .5"
1

www.digibuc.ro
597 IIISTRIA, 1V. 65

acanthus, subt care aleargä un astragal. De cele douà pärti ale

fetei adâncite, scrise, inalte de 2.55 m., se ridicä un chenar cu profil
variat, lat de 0.11 rn., suportând epistylul si frontonul In chipul a
doi
Inscriptia, continând o listä foarte lung& de TepooatriatotE, are litere
de Inältimi dela 0.015-0.035 m., si aspect variat, IntrucAt diferi-
tele persoane admise treptat in ¡epic si-au inscris, fireste, din ce in
ce mai târziu numele lor In acest album senceorium, in care con-
statäm deosebit de numeroase adscriptiones dup6, prima listä dela
data asezärii lui, in special In josul stelei i pe partea dreaptä, a
ei; anume, jumátatea din dreapta a stelei, fusese la inceput ocu-
pata numai de decretul onorific dat de Tspooatuarcil pentru un COWL-
voyek al lor, de sigur primul care Mouse o donatie colegilor sai
din Tepooci.a, curând dup.& a doua wrEatc a ei si inaugurarea noului
album, iar apoi aceastä a doua coloana a fost ocupatä mai jos
si de nouäle adaogiri la lista numelor. Ligaturile de litere sunt
relativ putin frecvente §i in orice caz MIA nici o conseeventä.
Iatà, textul :
(vezi plansa aläturatä)
Asupra textului avem de observat urmátoarele:
In general, o sumä de marteläri anterioare, incepand chiar dela
chenarul inscriptiei, sus, pe dreapta i pe stânga, i dela insus tex-
tul introductiv, cu pornenirea casei imperiale. Aceste martelari ne
aratá c5, stela a fost utilizath intâiu pentru un alt text decât cel ce
ne-a ramas.In amänunte, notäm pe coloane i rânduri: col. I, r. 3
forma ror In loc de MI", nu ca gresealä, ci ca ortografie cunoscutä
altfel; col. I, r. 4 la urma, intâiu KAI, apoi ras si pus clar la In-
ceputul rândului urrnAtor; sfArsitul r. 6 martelat; r. 15 APIETO-
AAIOE, cetire asiguratä prin alte locuri mai jos, unde acest nume
revine clar; r. 32 numele tatálui neclar: poate o gresealá de lapicid
pentru EHET01"; r. 51 numele tatalui, KOTPAITNOTE ; r. 62 sigur
XAIPEOT; r. 74 nesigur (13ALIPI01 ; r. 85, desi s'ar putea ceti si
e mai mult ca probabil cä avem de rezolvat E(EET01)
IIEMOE AMATLKOZ, numele complet al respectivului cetä:tean roman;
r. 90, al doilea nume e AOHNAAOTZ ; r. 103 la urmá, avem un B
táiat; r. 107 al doilea nume e AOHNAAOT: se pare cä ambele forme
de genetiv erau In uz (vezi mai jos); col. If, r. 4 sigur HPOAQP0r;
r. 8 un mic I dupá EIII,MAS2E; dela r. 25 Inainte avem o adeváratá
rinalele A. R. Tom. XXXVIII. Alemorille Sect, Istorice.

www.digibuc.ro
66 VASILE PIRVAN 598

eolectie de caractere epigrafice, variind intre ele foarte sensibil

intr'un lapsus de timp destul de scurt: In adevär nu avern nici un
nume roman care sä treacä prin indicatiile ce ne-ar da dincolo de
epoca lui Antoninus Pius (album e redactat in ultimul an al lui
Hadrian) i anume, propriu zis, -tan singur nume ar indica aceastä
epock In r. 75, dacá ne-ar fi permis sä restauram numele ANTMEINOE,
ceeace deocamdatä nu e de fel sigur; foarte numeroaso sunt iaräs
dela r. 25 inainte de o parte martelärile, dintre cari câteva, de sigur
pentru trecerea unor nume In locul altora, rase, si apoi, spatiile
libere de obiceiu pentru cate un nume cari nu se pot ex-
plica decât ca un simplu lux de-al lapicidului, iar nu cu intentie
rezervate pentru anume persoane, cari ar fi avut sä fie trecute
acolo mai tárziu; r. 39 la urmä probabil O 11AHE ca signum al
respectivului; r. 41 nume trecut in locul altuia care a fost mar-
telat; r. 45 douä feluri de I in acelas rásid; r. 48 PATKOE gresealä
de lapicid In loc de PAAYKOE ; r. 69 KAITOE ; r. 70 din primul
nume se vede clar numai 0A0E, cele doua litere din mijloc putând
fi i Ac i AO, etc.; r. 71-73 nume scrise in litura; la sfarsitul
r. 73 a rämas liber o parte din spatiul ras, numele pus a doua
oar& fiind mult mai scurt decât eel primitiv; r. 75 al doilea nume
nu so mai poate sigur restabill; r. 78 la sfärsit NE prescurtare
pentru NEOE ori NES2TEPOE; r. 79 primul nume MAPKION.
'AycM T6)(7),
67:4 t A6-roxpeccopo; TpcxcavoG
`ASpcavoG xcl ToG 6o6 ocinoG Thou AWou Kat-
aapo; 'Avuovervou 6yercx; xoci aco-curag
5 %al Top a6V7ZOLVTO; orxou akaív cinlou Scot-
[tovil vermg ativiív.
repouo(ag cpaótEcp.ot or VET& Tip Seutipav xcrocv.
KcxXVoTpato; Anmtpfou ouvaroyek
Aptep2copog Egevraou auvarDyek
10 1-1p6Swpo; ALovuatou ouvc.xycoyek
Ko'cpnog Kcipnou
Asyco-dcov Noupprou "EaoE pot TO% 7CE-
Aptep,a; A ptatayópou pi 'A putiratopov eIlpo8Wpou.
Kouarag StovuooMpou gnsi â auvcxycoysk tthv 'Aptsg-
15 'AptaT64a]co; OsocpRou awpog ell[polaWpou noXacxL xod tket-
IloA6cmp..og Ecrccarou ov easprertiocg -ctv yepouarav xoct 5
Acovöocog Kpomlafiznou cpuXgog tv -cciív ypocttp.civin )t.terv

www.digibuc.ro
599
(13.04cov (I)aigLovo,-;
Xoupiag 'A ptatay6pou
20 'imatot5ptog A7Incpfou
Xatpiag 'AicolMou
dlipton Acovuoiou
Acovóato.; `1-1poS6pou
Mevtcpto; 6qp.-trcpfou
25 Etgevrenx flavxpoftou
Acovúcrto; Mrivfou
Egsvta% Egavt8ou
l'Ayopog Kip[nlou
'Ano72abv tog 'AnoXAcovfou
30 Met Stag 43avoxXdou;
(Maoútog Msvfaxog
EúxAiwv Eti¡<[]1>crcou
'A ptcrcoxpócqg `11poa6pou
'A pteplawpog Cilpo6Wpou
35 Acovómor; Acovuatoo
(IAO&o1Ç1 EúMevtalq
elnnaoxog EgJevtSou
M. 0015X7ao; 6o7p4tpto; uf,b; 'A vcsp.-6:
Nougvcog
40 Kecryno; 'A pte[ttSWpou
'ApTepiStopoq tag Atoolcouptóou
Kparlicrucno; OcoMpo[u]
ekcnocsEliviig 'llpoS6pou
ovucsóScopog Koudou
45 'Aptcraí[taxo; ellpix,ro'vto.;
MetStar;
'Ea-ace:0[g] [Al tom;
KAeo[y]dvw Noup.Ilvfou
lloX6p.lov Nounvfou
50 Mail pb; Et8npoO
668 copog Kou[payCvoug
tovóalog tovuoiou
ClIpaxXim Tepttou
A folptcov 'A p catoveíxou
55 C11ppay6pag 'AnoUoVopou
klioXecP7IS 'Aptcncty6Po'-)
E*vt876 IloXuatvitou
IIISTMA, IV. 67
7cfcrav xat tec vav 67;4 TS iautop xcd
uioG Kápxou &Tcc8cack <c> (So -
tal.av 87pápEct xeata, Se8c5x0at
Tip thpv dyealfiat xae Itog TeLv 10
TóxCilv xat crcepavoNvat odnoù;
iv tc-o ?)oSto-pfb .avorropetkv-coq
to x4pluxo ;. of yepouatao-cat =spa-
voaatv 'A ptep.t&opov `11poS6pou
-cbv auvaycoyia xcd eòspyitilv 15
xat cpaóretp.ov xca Kpiov 'A p-
telitaWpou tbv cpacítecttov
xal etkpyirv, e)votag xcipLv.
otecpavoMvoa Si xat tóv auv-
cyw& tiv 'Aptelit&opov 20
`1-1poS6pou tteraz Tot% Osok xat
tok aenoxpectopag xoa &Va.
Tpacilvocc tò chcptap.a et; TeXa-
Ova.
r. 'Iot5Xtoq licfcrrog 25
Aaa; 3.177vtoo
'AptEplacopog eeo&bpou
Aaco; Motp6Scopo;
llom3Wvtog AtoaxouptSou
pxiXocco; Esvokipoug 30
ArXto; Anti ocrOing
AXtoç Ali)vLo
flptote4 X piptou
Kecpno; 'AlroXXo&bpou
Aato; Netxilpa-cog 35
A FcepiScopog (Datópou
Egsvf371g tovuotou
BtoSvo)p `Exatafou
Atovtiato; 430,cov4
www.digibuc.ro
68 VASILE PIRVAN 600

`Eatcoaos Atovuatou 11oXuatveto; floXt.navi-cou 40

'Antyiv.rx (DEXtrucou At coiúcno; Movf.p.ou
60 liótv-cog TaTcog 050,1pcog elip6cpav-co; KrIvfou
Eap oostcov Eapoolfwvo;
`Iipoott671q MovEtiou
licrceauo; Xa[cpiou]
'A ptev.ag 'A pcatecycSpou CIIp6E3wpo; Kcipr.ou
(1)Xczot5co rdaXog
liaXX(rnpato; Káprou 45
65 43Xccoútog Koúaptog
N(vog Necx(ou M. 06)accog 11pcdari;
Acovocr6Scopog tovuatou F. lotAcog Kuircog
Msv (axog Mocpoaeopou H. AUtog l'No:axog
(1)coox)orl; Mecatou eaciacov Mevfaxou
70 Móvcp.og Mavfaxou `1Ep6m[to; ALOWCYOMpOU 50
Zwauw Necxávapou M. Koxxilcog
M. Oancbg E Igsvía-rig 'A Frev.c8Wpou esókyog Ko'crynou
M. Onncog Awiltpcog 'A p.rell.EMpou
Acol4v-ts Xcap6ou
Ark 'A vcaplatopog 4ar,c8pflou
75 ITC7coaeing Eapoacímog
M. OnTccog 'A pTeplao.yog EgsvEaou IM.I ONactog 'Iocvoucfpcog
At oyivrj; KcipTcou
c oy6ng Acovuatou covúacog Max p(ovos 55
Mato; Acovudou A px6Xaog At ovuatou
80 Acovtícscog At ovuuoMpou BocatMo; Il.c),E7G7Mll
430,68w.og Eapoactcovog
Freplacopog Tyttovog Mevixocpp.o; LocrEou
'A ptcycoRivn; C.EcncoHou 'A pTspAScopog EtgevESou
'Avttnoapog 'AvTt.nc'erpou 'A ptepAcopog KcipTcou 60
85 E. Mato; 'Acnoacx6g Otio:X6pco.; Mov-avk
'Apia-cow loaoSigiou [Nato; Cdcpog
Eig,alvíSix Elgev(Sou M. 05Xrctog KocUkrcpcc-cog
Eleayv)rrog tovuafou 'A p-ceplacopo; Noupipfou
XpirpTo; Ileco-ca 'A Frep.f3copog rgy6pou 65
90 Avy,6cpcAo; 'A Orpecaotr.; OeoxX.7j; 'A pccnocy6pou
'A pca.c6Xacog eeocpaou AUcog Mapxccok
'A pcaTóvemog Elecnektou
HoXip.cov Noupptou (Seutipou) 0e67copcog At ocnoup(Sou
lloascaeovcog 'AnoUtovfou [K]ácno[g] 'AXaVorSpou
95 Bocpßaphov TCTOck I ?Mu]o[?]b; 0e07C141.7ZOL) 70
Acovuo.68copo; covuaEou Acoyins 'A pccnoveNou
(13capíce; Mevíaxou 'A ptcrsa[a]o; ECZTOpf0Alog

www.digibuc.ro
601 HISTRIA, IV. 69

ToO,Tog 'Avapovetxou 414),cov

Necxfocg NEvvou
T. (I)X. ZXXO5atc(o);
100 1116vcp,o; Acovuato..)
ATiwircpcog AN, .... ve ....?] 75
'A vcap,i; (Datovog Xcapt.cov Atoyucroat'opou
ArXto; ktioxpect7.; KXercocpGiv 'Epv,o8Wpou
M. 'IoNscog Mócrxog p(evecpcxccipt4
sau (6 Szírcepog?) (1) Acov6acog (1)t)a)S-11[Lou ve(d.vrepog) (2)
Eôvç NoumvEo9 M[apx:Ecov licipxou
105 Acov6crcog 43CX[cd,vo; Mor.968wpo; Egsvtaou 80
'AvoXA680.yog Ilpocpcívtou
Maxptuw 'AfhpráSou
/crcupfew Maxptcovog

Ca observatii formale notäm. Mai intâiu nume sau forme de nume

neobicinuite (3): col. J, r. 12 AeTtotEcov; r. 14 KoucEo.4; r. 15, re-
venind i mai jos r. 91, 'Aptczacuoc, care nu e altceva decât cu-
noscutul 'Aptatókeu4 or tografiat potrivit pronuntärii dela inceputul
veacului al II-lea d. Hr., când cu=s: v. i nr. 16, mai sus, orto-
grafia e pentru cu; r. 21 'A7cotik)sou gen., mie necunoscut pânä
acurn; r. 25 forma rarä lio.w.pc/Tou lii loc de cea obicinuitä Huy-
xpcisou4, care îi are la Histria pendant in forma, inversä, de -ou4
in loc do -ou, foarte freeventh: vezi mai jos; r. 28 Ffriaopo4, re-
vine si mai jos, col. II, 65; r. 44 KOCYJE0o, gen. dela KoucEcc din
r. 14; r. 50 EraYlpk, nume pe care 11 intalnim si in alto monument()
la Histria (v. mai jos, nr. 43); r. 51 Koupovrivouc, gen. dela un Kou-
pay6v-qc mie pânä acum necunoscut; r. 90 cf. observatia dela r. 25;
r. 95 ambele nume, BappupErov ea si Tvco6(4, mie altcum necunos-
cute; col. H, r. 30 'Aaiko.co: ortografia necorectä, potrivitä vremii
(v. mai sus observatia pentru col. I, r. 15 si 91), in loc de corectul
'Apzaero4; r. 43 CIIpriArEa-q4 mie altfel necunoscut; r. 49 Oefiawv,
tot ash, r. 57 Bccaókkoc, de asemenea; r. 74 am compfetat l'ukkoti-
sstr(o)c, desi la rigoare ar putea fi admis i EcrUoc5arc4; r. 75 o
completare 'AMOVEMC e foarte problernaticä.
Data monumentului e indicata prin citarea lui Anioninus Pius ca
principe mostenitor al Imperiului: deci 25 Fevruarie-10 Julie 138.
Membrii gerusiei sunt caracterizati ca apartinánd top epocei a
(1) Vezi mai jos discutia asupra semnului B eiat.
(2) Cf. AEM. XVH 95, 3): 1ist5. de membri ai unui oç din Torni.
(3) Pentru control am avut indicele dela Dittenberger, Syloge 2 j dicOonarul de nu-
me proprii grecesti Pape-Benseler.

www.digibuc.ro
70 VASILE PARVAN 602

doua de existentä a acestui colegiu: Tsp00cEc4 cpt),6tsu,lot. o p.sT6. "Ctv

aE(YrÉpC(.1) wrEaty. Aceasta a doua fundatie a gerusiei din Histria nu
poate fi mult mai veche ca data inscriptiel, cAci In acest caz ari-
tarea fundärii colegiului n'ar mai aye& nici un rost; dimpotrivä ge-
rusia dela Histria, disolvatä din cauza vitregiei timpurilor, e rein-
temeiata foarte probabil subt auspiciile chiar ale lui Hadrian si lista
gerusiastilor, tocmai cu acest prilej alcätuitä, e caracterizatá In chip
laudabil prin mentiunea c6, nu rnai e vorba do gerusia cea veche,
depreciatk ci de cea din nou fundatk serios reorganizatä. Noi stirn
cä Hadrian a fost In Scythia Minor, vizitând orasele de aicifoarte
probabil i Histria In a. 124 (cf. Weber, Untersuchungen our
Gesch. d. Kaisers Hadrianus, p. 148 si urm.). Printre gerusiastii
din Histria gäsim o sumä cu numele gentil, de cetateni romani, Ae-
lius, aláturea de- alpi cu numele de M. Ulpius, cum vom vedeà
numai decât mai In arnanunte. Reinterneierea gerusiei din Histria cu
prilejul vizitei Impäratului Hadrian ni se pare din toate punctele de
vedere plausibilk
La data redactärii listei gerusia aye& trei covo.Twysi4 de sigur
cu drepturi egale de a convoca acest colegiu. Ei sunt pomeniti In
fruntea tuturor. Un al patrulea coviaTcoyek ne e fäcut cunoscut prin
decretul onorific din a doua coloanä a stelei; el este insk ca si de-
cretul sau onorific, posterior primei redactii a acestui album sena-
toriurn. In adevär In lista membrilor el se Intalneste ea simplu
cpcX6Tetp.o4 'in col. I, r. 34, iar fiul säu, onorat si el In decret, apare
ceva mai jos, In col. I, r. 40. Foarte probabil demnitatea de covci.-
voyak a fost obtinutá de 'Apteplawpoç elipoa(bpou tocmai In urma
daniei fácute de el gerusiei.
Pentru organizarea gerusiei din Histria mai trebue notat amä-
nuntul din decretul onorific al lui 'Aptep.f.acope4, eh lnainte de a fi
csuvcrrorrek, el a promovat interesele gerusiei « cu?ci tV tcbv
Tpap4.1.6mov p.EN icfattv», ceeace Inseamnä cá yepouciu. avea, in afail
de auva.yerre4, i unul sau mai multi ypott.tp.Tei.", respectiv
t.tatoptikaxe4,i prin urmare un TpatittceroyoXrixtov, adia o arhivä
cu localul special respectiv (1), In care, sou Inaintea cáruia, va fi
fost expussa si stela de marmorá de care ne ocupám.
Caracteristic e cá In afará de cuvcmoTsfc nu avem oficial (nu ca
simpla aluzie, ca In decretul lui 'Aptspiacepo4) nici o altá demnitate

(1) Pentru tirile pomenind localuri de gerusii in timpul imperiului, cf. Miller la P.-W
VII (1912) col. 1267.

www.digibuc.ro
603 HISTRIA, IV. 71

a gerusiei, pomenitá In inscriptia noastrk in vreme ce diferitele in-

scriptii puse de sirnpli 'act:LcZtcht, de pildä in Torni, pomenesc o surnä
de magistraturi i demnitati colegiale, ca (AEM. VI 19, 39): Goya-
vir(sEs, Tpott.4,tat, yoti,o0Xmce4, 'izancoc, Espoxiipoxec (1), afarä de
obicinuitii Eaper4 (ibid.), Top.vu..7)Eapxot (AEM. XIX 222, 89), etc.
E drept c5, toti TapouotuatuE din Histria sunt r.pt.k4zsgioc; dar acest
atribut onorabil, care in unele cazuri e dat numai celor ce repro-
zent5, pocAt a unui 19.Erz.7,w, ca de pildá in citata inscriptie din
AEM. VI 19, 39, fatä de respectivul 6.iii_to4 al colegiului,
simplii membri: elav à oE covaTep.evot one ativ tot-
altä datä cornun tuturora (AEM. XIX 222, 89 si VI 25, 50) si
anurne, e ash, de putin pretios, incät e. acordat chiar sclavilor:
. . .oXr.co ô oiiko4 cpc(Mtscp.o4) (AEM. VI 25, 60).
Foarte important e album nostru din punctul de vedere al alch-
tuirii populatiei Histriei, in prima jumätate a secolului al II-lea
d u pa Hristos.
Inainte de toate e carsacteristic5, lipsa Thracilor (2), cari doar
altfel misunau in teritoriul rural al Histriei i anurne formau un
element important al populatiei din vici-i atärnAtori de Histria: un
document nou, pornenind la câtivâ ani numai dupá album senato-
Hum, pe Bessi-i din vicus Quintionis, va fi explicat indatä, mai
jos; alti Thraci la Histria am väzut si mai sus (In docurnentul nr. 19)
tot de origine bessic5,, i vor apareà de asernenea mai jos. Lipsa
aceasta nu e cumvA o intâmplare. repoucía din Histria nu e un simplu
&Eu.co4. Desi tot collegium de caracter particular, importanta sa so-
cialä si religioasä (vezi mai jos) erà prea mare, pentru ca sä i se
denatureze caracterul prin excelentä grecesc prin promiscuitäti cu
barbarii incä negrecizati ori neromanizati. Cä subt numele grecesti
ori romane din album avem a bänui si ciao un Thrac pe ici pe colo,
e neindoios; acesti Thraci insä nu mai pot fi socotiti ca Mare odatá

(1) Cf. asupra acestei inscriptii i Kleinsorge, De civitatium Graecarum in Ponti Euxini
ora occidentali sitctrum rebus, Halle 1888, P. 31 i urm., cu catevA greseli îns. in inter-
pretare.
(2) Nutne ea 'AnotMoo (1 21), BocppapEolv Tmociç (1 95), sunt prea putin doveditoare, spre
a incerch vreo demonstratie cu ele. E drept c5, pentru Apullus (cu doi I), ca nume de
trib dacic, návälind tocmai in regiunea gurilor Duniirei si a Pontului Euxin, avem un
document impOrtant din timpul lui Augustus, versurile 387 sq. din consolatio ad Liviam
(la Bahrens, P. L. M. I); cf. Premerstein in Jahresh. I Beibl., p. 159 sq. E ing problema-
tic dac5, avem aici forma Apullus de judecat dupg analogia Bessus, nume si de trib
de om (cel din urm5', dupá cel dintaiu).

www.digibuc.ro
 72 VASILE PARVAN 604

ce au trecut cu totul la cultura greco-romanä, asimilându-se färä

urma Intre cetätenii pleno iure ai Histriei.
Cetätenii romani pomeniti In album - relativ putini - sunt de
dou6. feluri: 1° Romani propriu zii i 2° Greci onorati Cu cetAtenia
romaná. Iat6, o 1ist pe latineste a acestor cetäteni:
I. Romani IL Greci cetd(eni rornani
1. Q. Hostius Valerius (I 60). 1. Flavius Meniscus (I 31).
2. Flavius Gallus (I 64). 2. Flavius Euxenides (I 36).
3. Flavius Quartus (I 65). 3. M. Ulpius Demetrius u1k
4. S. Pedius Asiaticus (I 85). (I 38).
5. G. Iulius Castus (II 25). 4. Aelius Artemidorus ul'e4 AcoaxoupE-
6. M. Ulpius Praese(as (1) (II 46 6On (I 41).
7. G. Julius Quietus (II 47). 6. M. Ulpius Euxenides '.ApTsp.t&bpou
8. M. Ulpius Ianuarius (II 54). (I 72).
9. Valerius Montanus (H 61). 6. M. Ulpius Demetrius 'Arcea6pou
10. Aelius Flavus (II 62). (I 73).
11. Aelius Marcianus (II 67). 7. Aelius Artemidorus4acapiou (I 74).
12. T. Fl(avius) Sallusti(u)s (II 74) 8. M. Ulpius Artemidorus EgevESou
(I 76).
9. Aelius Democrates (I 102).
10. M. Iulius Moschus (3(evecpcxciptc), sau
(f5Seircepog?) (2) (I 103).
11. Aelius Moerodorus (II 28).
12. Aelius Demosthenes (II 31).
13. Aelius Menius (II 32).
14. Aelius Niceratus (II 35).
15, P. Aelius Glaucus (II 48).
16, M. Cocceius Polemo (II 51).
17. M. Ulpius Callistratus (II 63).
Prin urmare, din totalul de 157 de Tepouctuctui nurnai 12 sunt
Romani. Cât priveste pe cei 17 cetateni romani de natiune greack
cari cresc la 29 numarul total al aRomanilor» membri ai gerusiei,
e interesant de observat cä, afar5.. de unul din ei, care pare a fi
un benpficiarius, deci un subofiter strAin de Histria, toti au c6pätat
cetAtenia (fie personal, fie In familia lor) de abià dela Flavii inainte,
si anume avem: 2 Flavii, 1. Cocceius, 5 Ulpii si 8 Aelii. Caracterul
(1) Cf. Pape-Benseler, Eigenn., 8. v. (dat.) cu CIL. III ind., s. v.
(2) Vezi mai jos discutia asupra semnutui B taiat.

www.digibuc.ro
605 HISTIZIA, IV. 73

Incá exotic al romanismului la Histria la sfârsitul domniei lui IIa-

drian se documenteazä, clar prin dubla denumire a unora din acesti
Romani mai noi (Ulpii i Aelii), cari, desi cetateni romani deplini,
îi atärnä cu sau färä 0E64 la sfärsitul numelui lor occidental
genetivul elenic al numelut tatMui lor.
Dirnpotrivä printre Romanii veritabili nurnele gentile mai vechi
sunt destul de frecvente: 1 Hostius, 1 Pedius, 2 Iulii (cu acel be-
neficiarius, ipotetic, mai sus pomenit, de origine greac'ä, M. lulius
Moschus, ar lì chiar 3), 1 Valerius. Restul sunt: Flavii (3, dintre
cari unul i cu praenomen-ul Titus), M. Ulpii (2), Aelii (2). Printre
acestia din urmk cu nume dupá ale Impáratilor, vor fi poate
unii veterani liberati, asezati apoi in Histria, sau chiar i afostin
Greci, cari si-au romanizat in parte sau in total numele, incä de pe
când erau numai simpli cetäteni ai Histriei, ca de Oda acesti mein-
bri ai gerusiei: Totiyor.; 'AvaposElcoo (I 98), Kciaz.oc 'Akeciv8poo (II
69), cari odatä deveniti cetateni romani i având dinainte gata cog-
nomina latine, puteau perfect trece drept Romani veritabili; e drept
cä procesul de romanizare a numelor puteâ fi si tinut pe loc, res-
pectiv intors Inapoi spre elenism, ca in cazurile membrilor geru-
siei 'llpaxXcolo TeptEou (I 53) ori Muraiwv Mcipxou (II 79), ai cáror
pärinti avuseserä nume romane, dar cari personal purtau iará nume
grecesti.
Marea majoritate a gerusiei din Histria este dark cum am vAzut,
alcätuitá de Greci, cu nume in cea mai mare parte caracteristic
elene i multe constatate aici incä cu cinci veacuri inainte, in in-
scriptiile .de pe la a. 400-350 a. Chr., studiate mai sus, sub nr. 1.
Relevând insä aici faptul cá leghturile Histriei ou Romanii incep
mai intens numai dela Flavii, trebue sä accentuez inch odatä ceeace
am pomenit mai sus, sub nr. 16: epoca Flaviilor incepe pentru His-
tria Inca dela sfârsitul anului 43 p. Chr., odatá cu venirea ca gu-
vernator al Moesiei a lui Flavius Sabinus, fratele lui Flavius Ves-
pasianus impäratul roman dela a. 69 inainte. In adevár am vAzut
cá pentru Histria Flavius Sabinus a fost un adevárat párinte. Nu
numai cât a fost el guvernator al Moesiei, dar i subt urmasii shi,
el s'a interesat mereu de soarta acestei stravechi colonii grecesti,
ocrotind-o pe Iâng5, toti guvernatorii ce i-au urmat. De aceea vedem
de pildá cä chiar Plautius Aelianus e rugat de Histriani, aca
orioccvm4, ItaperitattOilvat Tip etizapcato5:3av 'UT) TECIII.GteLTT iò
EuPeEwp icpacpeEco, 8, zice Aelianus, xcd c.ttiz6v tibov T8v l'ci.PENcv
ótap.iwo4 avs7coElca (nr. 16, r. 41 si urm.). Fireste cä in atare con-

www.digibuc.ro
74 VASILE PIRVAN 606

ditii insus Flavius Sabinus va fi patronat trecerea a o suma de

Histriani la cetätenia romanä, läsându-i bucuros sä-si iea numele säu
gentil.
Trecem acum la pretiosul decret dat de yepoocmaraf, In cinstea
lui 'Apte.p.Eacopo4 `11poacbpou si a fiului säu K.pico. Acest decret ne
aduce informatii nouä si importante pentru chestiunea ash, de con-
troversatä a caracterului institutiei grecesti numite yepoofoc (cf.
Liebenam, Städteverrvaltung im röm. Kaiserr., p. 566). In legä-
turá cu acest decree vom discuta apoi i sensul vorbei Itsf.ct4, In-
trebuintatä cu privire la Inceputurile nouäi gerusii din Histria.
Mai Inainte de toate cum e de inteles impf. din r. 1-2? E vorba
numai de o parte a gerusiei, având de covnaYrati; pe Artemidoros
(cf. d. p. Aristoteles, irok., ed. Blass-Thalheim, XXVIII 2, r. 11:
o icapi thv lauyópxv, I. si cu partidul säu), sau vorba icsp f. serveste
oarecum la datare: când era (? prim-) synagogeus Artemidoros ?
Prima ipotezä se exclude prin restul decretului, care vorbeste de
intreaga gerusie, iar nu numai de o parte a ei: e dat
de intreaga corporatie, care ca atare: Tepouaw.Tcal., ráspläteste
vrednicia si márinimia lui Artemidoros si a fiului sau. Admitând a
doua ipotezá avem insä altä dificultate. De obiceiu IrspE se Intro-
buinteazá pentru exprimarea mai. pe scurt a unei auvupzia (1), ci-
tându-se numai cel ce are sip 1Cpciyro aprilv (2), iar ceilalti colegi
de magistraturä find subIntelesi in IrepE: de pildá in Chersone-
sus Taurica: C.(px6v7cov (Tbv agavca. tv .wpokriv
&wily (CIL. III 1375052), sau collegiul (cóvoao4) sibv viow din
Pergamon: are ca auvapxEa. trei ypaputst-4 dintre cari unul prim;
datarea se face cu numele tuturor, dar adresarea actelor i scriso-
rilor se face pe numele primului gramrnateus: Tor4 icepi Onmov
'AcxXvcch.a.riv ypsy.pocrt5at sr:by viano (Dittenberger, Syl1.2 I 384). In
alte cazuri se Intrebuinteaza direct expresia: âitì covagf.c.t4 to5 aevoc
(cf. AEM. XVII 180, 25: auvetpx(cg Oilkence4 Mowtrlit6pso4, din
Nicopolis ad Istrum). In decretul nostru se zice: Bos yepouccuc-
Talc so[4 'Aptepiampov lipo6(.6pou; cum toti gerusiastii sunt
nu rämtme de admis decât cä imp f. e egal cu: «subt prezidentian;
dacä Artemidoros era synagogeus numai In ziva aceea, sau In cu-
tare laps determinat de timp, fireste, nu putem ghicl de aici. Sigur
e ct el mai avea, colegi, i anume erau .probabil trei atoczymTerc,

(1) Cf. AEM. XV 104, 42 (Traiana-Thracia).

(2) Cf. AEM. XV 101, 31; cf. i nr. 30 (ibidem) tot din Traiana.

www.digibuc.ro
607 HISTRIA, IV. 75

cari conduceau --repoocia *din Histria, ash, precum vedem din pome-
nirea in fruntea listei (col. I, r. 8 10) -a trei auvocTurreT;, activi In
momentul publicarii ei.
Principiul dark bine cunoscut din statele elene in vremea fiber-
CAW lor, ca magistratii dintr'un colegiu sä conduch,, nu toti deodatk ci
cu rândul trebile publice, e confirmat si de acest decret al geru-
siastilor din Histria.
Principala binefacere pentiu care e onorat Artemidoros e dania
facuth, gerusiei sEg (do&cp.69 in sumä de 1000 de dinari. HotArirea
gerusiei e: 1° T-'irdv p.ipav CiTiaaor.c %TV 'ÉTW & T61) T6MOV 0 2° ace-
i pe flu) iV ..c6) 3ocp.th ckvaTopetiov74
pc.00.h9-iput cdnoòc (pe tata
xtpulto4 (urmeazà, textul: v. sus col. II, r. 13 si urm.). Cuvântul
desi pânä, acum prea putin cunoscut din inscriptii, si docu-
mentat mai clar numai din glosare i calendare târzii (1), nu are
nici aici alt inteles decal cel de rosalia. E vorba deci de marea
särbâtoare a verii .in cinstea mortilor, dar pentru desfátarea celor
vii, bine cunoscutá nouh, nu numai in general (2), ci chiar aici la
Histria, in teritoriul rural al cetátii (3).
In vreme ce, Insk tirile ce aveam pnä acum din Illyricum
regiunile thrace asupra Rosaliilor, priviau, toate, obiceiuri si impre-
jurari particulare i tamiliare, särbätorirea Rosaliilor find o preo-
cupare Gel mult a colegiilor funebre si a thiasurilor märunte, noua
noasträ inscriptie din Histria ne arath, cá Rosalia, ô Toaca1t64, e
aici intocmai ca in Italia (4) o sárbátoare publicá, celebratá
cu mare fast, dup5, felul sarbätorilor de stat elene, si reprezentantii
oficialitätii par a luâ parte activá la executarea ceremoniilor (5),

(1) Vezi citate1e la Tomaschek, Ueber Brumalia und Rosalia, etc., Sitzb. d. Wiene.
Akademie, phil.-hist. Cl. LX, 1868, p. 379 sq. i Perdrizet, BCH., XXIV, 1900, p. 3C0 si
urm.; cuvântul OoStap.6; e cules si de Henr. Stephanus, Thes. ling. Gr., s. v.
(2) Despre Rosalia am tratat in Contrib. epigr. la Is& crest. daco-roman, p. 112 si urm.
si in Cetatea Ulmetum, II 2, p. 863 sq.
(3) CIL. III 7526: se fac de particulari danii in bani unor vici pentru ca per magistro3
qui tunc erunt sA se faca la Rosalia pomenirea r5posatilor la morm'antul lor.
(4) Cf. Tomaschek, o. c., p. 375. Pentru originea italic5. a Rosaliilor vezi acum studiul
lui Perdrizet, BCH., XXIV 1900, p. 299 si urm. .

(5) In teritoriul rural al Histriei, dupl inscrip0a citat5. hi nota 3, dar abià acum pu-
and fi deplin interpretata, magistri vici par a aveit sarcina oficiald de a prezida siir-
bätoarea Rosaliilor implinind ceremoniile i riturile necesare in numele tuturor vicanilor.
InscriMia CIL. III 7526 ziee: do vico Cereris LXXV ut faciant (sc. titulum con frequen-
tent) pr. kal. .runias hoc loco ; quod si qui ex eis- ;yids non fecerint, ab die iubeo at
eos reverti qui perseverent facere.

www.digibuc.ro
76 VASILE PARVAN 608

iar diferitele recompense, onoruri i distinctiuni publice, intre cari

in primul rand incoronarea in public, cu anuntarea printr'un xijp4
a rneritelor celui incununat, intocmai ca la Licovóacch, la 'AiroX-
X(i)vta, la Kcaccipetu., etc., se acorda aici si la Rosa lia.
In adevar daca prima parte a hotaririi gerusiei, ca din venitul
banilor A. se celebreze de Tspouataatuf in fiecare an ziva Rosa-
liilor, e comuna tuturor documentelor de caracter particular, privi-
toare la Rosalii i cari aratä pe membrii diferitelor colegii funerare
facând acelas lucru, partea a doua a hotäririi documenteaza,
evident caracterul public al sarbatorii i caracterul oficial tre-
când cu totul peste insemnatatea unui simplu colegiu particular
al gerusiei (1). 0 examinare atenta a documentelor, independent de
parerile Invatatilor contemporani, ma face sa cred ca of TEpooacctutrif.
ca si of Idiot (in unele cazuri Impreuna cu of floYg3ot) reprezentä In
oraele grecesti din vremea Imperiului asociatii generale dupä vArsta
ale cetätenilor pleno iure, organizati de bunavoie, dar sub aus-
piciile statului, pentru a colahorà cu organele oficiale la grija de
cultul public, de educatia tinerimii, etc.: aceasta e lumina in care
mi se prezenta mult desbatuta chestiune a gerusiei(2). Gerusia ar fi
dará de asemänat, nu cu un «casino» ori «club», pentru distractie,
cum o inteleg Stark si Mommsen, i nici cu o pooXt cu atributii
pur religioase, cum o inteleg Hogarth i Menadier (3), ci cu un fel
de senat, de caracter particular i autonom, având directia spiri-
(1) eLa Hierapolis in Phrygia, ca si la Laodicea pe Lykos exista o datina care are
anume analogie cu Rosaliile. In aceste doua orase se lasä rnostenire fie unei asociatii,
fie unui corp constiluit, de prefering pernsiei, o sumg zisä =pavan:v.6v, ale ciirei pro-
cente trebuiau s erveasca la incoronarea odatá pe an a mormantului donatorului»..
Perdrizet, /. c., p. 301. Totus datina oNpusa, erà foarte deosebita de Rosaliile propriu zise
(v. tot la Perdrizet, mai departe, p. 391 si urm.).
(2) Urnd dintre cele mai caracteristice documente pentrui rolul gerusiei in orasele gre-
cesti e inscriptia din Magnesia ad Maeandrurn (Dittenberger, Sylloge 2 II 553), care desi
din sec. II a. Chr., ne arata c si in timpul imperiului trilesc Inca unele particularitati
ale gerusiei, cari se coboara direct din fiinta gerusiei elenistice (r. 31): Se a6la rr pooViic
tair Vrip.cur. (r. 36) cropcopCsÚstv uì 2+110 Ts Tspoeafav wzì Tok ispet; xcii 'rob; anovtO'g
T06; "C' ZE:potovrizok scat tob; Avortob; %al Tob; icrilpooç scal Tot); viouç xc.d 'rob; nona; %al
tok Tec Aeov.oppolvei votawcaç r.cd tob; Woo; Tob; vextbytaç Tab; tiweavéTa; etiCtlya; ...
Miller la P.-W., VII (1912) col. 1261 si urrn., ocupandu-se de gerusia, zice cu privire la
aceasta institutie, pentru vremea imperiului roman (col. 1268): «die Funktienen die die T.
zu erfüllen hat, sind hauptsAchlich sakraler Art; häufig wird sie als die Behörde genannt,
an die Graberbussen zu entrichten zinds. allauptsächlichs, dar nu eausschliesslichp: vezi
cele expuse de mine mai jos, in text.
(3) Cf. Liebenarn, Stddteverwaltung, p. 566.

www.digibuc.ro
609 tit STRIA, IV. 77

tualä a vietii sociale la tot ceeace nu se atingeà cu poliUca

administratia propriu zisä: educatie, religie, sárbätori, procesiuni,
reprezentatii, datine, binefaceri, cultul imperial, etc.
In adevär din partea finalä a decretului dat de Tepouatuctul, la
Histria, se vede cä In ziva de Rosalia se incoronau cu roze,
foarte probabil de preotii zeilor adorati la legáturä cu Rosalia: Dio-
nysos, Demeter, Silvanus, intaiu statuele zeilor, apoi statuele Im-
päratilor, iar In al treilea rând binefeicatorii Histriei (nu numai ai
gerusiei, ca o corporatie particular): ctermol9-ilvca x (printre
alti atiepTitut) T6v 09vcriqu*c tticw 'ApTeplacopov p po vat&
to64 15E64 xriE '7,64 ulyrcapcitopcc. Ceremonia dela Rosalia se poate
reconstitui dupä decret astfel:
Se aduceau rugáciuni i jertfe zeilor, incununându-se statuele
lor, iar templele find impodobite cu ghirlande de roze.
Se fäceau rugAciuni i jertfe Impäxatilor-zei impäratilor In vie*,
Inc,ununându-se statuele lor.
Se proclamau In adunarea särbätoreascA a poporului, prin xtpu-
xe4 publici, numele binefäcâtorilor pe cari pooXt, 6 S'iltio4, i;¡ Tepoo-
cEc i. ori o( vot Ii recunoscuse prin decrete ca atare i acesti bine-
facsatori In persoank ori statuele lor, primiau onoarea incununärii
cu roze.
Urrnit petrecerea generalä, nu in oras, ci la morminte í in grä-
dinile i dumbrävile din apropiere, ori chiar la tar-A, fácându-se liba-

tiuni pentru Dionysos, Demeter, Silvanus, si mai ales pentru Ilpu3s4

ellp(baccac(1).
Inainte de a incheià aceste scurte explicatii, sä vedern, In ce pri-
veste pe membrul gerusiei pomenit In coloana I, r. 103, daca el
poate fi un f3avvfmccipco4, cum s'ar 'Area cä trebue sa cetim litera
care urmeazá nurnelui, un B taiat cu o linie oblicä, sau dacä cumva,
se impune, ca in r. 93, unde e un Grec curat, Ilo)4(.6v Noop.vEoo
'cob (asot,ipoo), sä cetim si in r. 103 M. loam; M6czoc (6 askspoc).
Fireste McS:zo4 e un nume vechiu i caracteristic grecesc. Dar
nurnele roman M. Julius, pe care Moschus II poartä In calitate de
cetätean roman e unic printre numelo romane ale Grecilor incetä-
terati aici. Nu poate fi deci vorba de un Histrian de bastinä, ci do
un Greco-Roman adventiciu. In acest caz e insa greu de admis GA
mai era mncá un cetätean din Histria, care se numià exact la fel en
dânsul, pentru ca el sä fie 6 acr.nspw. Dimpotrivá ca (?)avscputtripto; el

(1) Cf. Diltenberger, S yll., 11, 463,

www.digibuc.ro
78 VASILE PLIVAN 610

puteà foarte bine sä rezideze in Histria: find Roman de origine greacil

postul säu inteun ora, grecesc era, oarecum dela sine indicat; ca
sä fie Insä admis in gerusia, cred c ar fi trebuit sh fie mai de
grabä ex beneficiario, veteran mezat definitiv aici, cum avem de
altfel o sum& la Histria (vezi inscriptiile nouä, cari ni-i fac cunos-
cuti, mai jos). Prescurtarea titlului ex beneficiario cu un simplu B
täiat ar fi insä cu totul neregulatä, in vreme ce B tädat pentru benefi-
ciarius e absolut comun (cf. CIL. III, p. 2559); e darä cam revo-
lutionar sä admitem, ct in vederea unei mai simple redäri s'a fritre-
buintat in cazul nostru numai un B täiat i pentru designarea unui
beneficiarius la pensie.
In orice caz, o statio de beneficiarii existà la Histria, precum
vedem din inscriptia publicatá mai jos sub nr. 45. i, la rigoare,
Moschus al nostru putea probabil qi ca beneficiarius in activi-
tate sä fie admis in gerusia, odatá ce el erà un reprezentant ofi-
cial i statornic al numelui roman In Histria, fäcând parte dintre
fruntasii autoritätilor locale.
Ne rámâne acum de cercetat ce inseamnä determinarea In timp
a listei gerusiastilor cu expresia:
repoucEct.; cpc)Sratv.ot, oE p.szck asu*c.cy xtEccv.
0 inscriptie din Actia Nicopolis, in AEM. XIV 113, 1, sunä:
pot)? cd ô ai72p.w Amcilav frral.up6zoo Earmici.p.inv 19.scii iv Iisk-
mcEa) (1) 7cpcirrilv list& TtY v714 Itókea; wcEacv aperii4 i'vezev wrk.
In acelas sens avern a intelege in inscriptia noastrá, dupä oE, un
itp6yroc: primii membri ai gerusiei duph a doua ei fundare. In ade-
vat., cum am accentuat si mai sus, album e redactat curând duph
noua wtEac. Ce avem a intelege prin aceastä, xvicv.4, cred cä va fi
clar citând actul de fundatie al gerusiei din Sidyma In Lycia (acum
la Cagnat, IGR. III, 582) de prin anii 185-192 p. Chr.:
tatipu. lrókcc ichtpEcuto ctiarygich Tepovzmbv xcaa ,T6y v6p.ov,
ivvóttou potk4 7,cci i7171cia.4 clyop.inc, oav ypc.ccripac thcpcctiot
Tcji xpeLtEctcp avi9.tnccitcp o5 rotpc.ock-rp9-Oca wil cziyr6v cova7Ctxopiocu
tì urmeazá hotärlrea ca.acea-
Poukr¡4 xcd 'cob stp.ou xpEctv
stä sá fie data Lyciarchului, care s'o prezente spre aprobare
proconsulului; proconsulul aprobá printr'o scrisoare adresatá Ecao-
i noua institutie in-
p.6.1.ov Cipxouct pookt attic!) Infiintarea gerusiei,
cape imediat a functionà, având ca reprezentant principal al ei un
gymnasiarch: To6 aer.vo4 yup.vv.ar.g.px-Ouvtoc Tapowf.r.g itpdytou. In

(1) Artemis,

www.digibuc.ro
 /IISTRIA, IV. 79

acelas chip avern a no gândi i «a .douan fundare a gerusiei din

Histria: având in vedere existenta mai veche a oprirnei» gerusii,
desfiintatA prin vitregia timpurilor, având In vedere folosul si bunul
nume legat de prezenta unei TspoucEa. intr'un oras grecesc de frunto
ca Histria (care nu putea rärnâneà, mai pe jos decât d. p. Callatis, unde
era i o TepoocEof., cu un Tspouctúppi In fruntea ei, si colègii de
si gpriPoc, prezidate de un Top.vcripzw) (1), având In sfärsit In
vedere inflorirea din ce in ce mai bogatA a politlei histriane Inca
dela Claudius Inainte (vezi mai sus, comentariile la nr. 16), senatul
s,i poporul din Histria hotäräse a doua 7.7Ect a gerusiei; ciriatap.a.
respectiv6 e Immânatä Pontarhului, care o va supune aprobärii
guvernatorului Moesiei Inferioare.
Nu e imposibil ca chiar direct Impäratul (Hadrian In a. 124 (?):
V. rnai sus p. 602) sä fi luat stire i aprobat personal intemeierea
din IIOLI a gerusiei; cum am vAzut Ins& din documentul dela Sidyrna,
sanctiunea guvernatorului erà suficientk
Fie acum c va fi fost insus Hadrian areIntemeietorul», fie c5,
va fi fost numai legatul sail pro praetore, termenul de wcEac4 e dea-
dreptul clasic In aceastä acceptiune: o inscriptie din Epidaurus (Dit-
tenberger, Sylloge 2 I, 391) vorbeste de noul synedriu al tuturor
orasclor grecesti, instituit de Hadrian la Atena In anul 131, cu ter-
menii: vicEct tot3 HavaXXYlvEoo.

21. Mare monolit de calcar alb, originar din epistylul unei im-
portante clädiri, intrebuintat ca material de constructie In curtina
f, asezat cu fata scrisä la aer. (Un alt monolit de aceleasi dimen-
siuni si de aceeas structurk urmeazA celui scris, la dreapta In pla-
caj). Lungirnea 3.44 m., inâltimea 0.58 m., adâncimea ascunsil in
zid. (Monolitul nescris e inalt de numai 0.53 m.). Iraltimea literelor
e: In primul rând 0.085 0.070 si anume se micsoreazä treptat
spre sfArsitul rândului; in r. 2, 0.06-0.07; In r. 3, c. 0.065; in
r. 4, c. 0.07,spre sfârsit, c. 0.065; In r. 5, 0.06-0.07 m. Foarte
mari spatii Intro litere, mai ales in r. 2, 3 si 5.
La sfärsitul r. 4 e o fioare In formA do N.
Imp(eratori) Caesari Tito Aelio Hadriano Antonino Aug(usto)
Pio, pontifici maximo, patri patriae, Histrianorum civitas.
tus) Pomponius Prerculus Vitrasius Pollio leg(atus) Aug(usti) pr('0-
pr(aetore) faciendum curavit.
(1) Cf. inscripp publicati de mine in cornunicarea Gerusia din Callatis (1916).

www.digibuc.ro
 - VASILE PIRVAN 612

Din nenorocire nu se precizeazä in inscrip-

tie clädirea. Contemporanii nu aveau nevoie de
altä lamurire, väzând cu ochii ce fel de mo-
nument era: noi nu putem face decal ipoteze
zadarnice. Clädirea Inchinath prin dedicatia de
-0 -0 .mai sus Uzi Pius, a fost ridicatá prin Ingrijirea
guvernatorului Moesiei inferioare, Vitrasius
Z Pollio, bine cunoscut nonä si din alte docu-
> mente (cf. Liebenam, Legaten, p. 227 si Stout,
"17
Governors, p. 50).
0 (,
n> Data când a fost pusa inscriptia nu se poate
fixa mai de aproape, Intruckt timpul guver-
närii lui Pollio In Moesia e deocarndatá numai
J.) > cu totul aproximativ determinat, i anumo: a.
139-151 (Stout, /. c.).
oz>
n7o
mnoorril
>< 0
22. In zidul curtinei h, In rändul de pietre
imediat deasupra soclului, £33 aflä douä blo-
z7) .0
cr,
curi de piaträ galbenä, färâmicioasä, cu inscrip-
tie, cari au racut parte din epistylul unei mari
clädiri; unul din ele e asezat invers decum
e rostul lui arhitectonic, deci i cu literele
7o rästurnate, celälalt firesc. Deoarece,. dupä,
(.."1 textul inscriptiei, ne lipseste din arhitrava
primitivä primul bloc, cu inceputul inscriptiei,
lnsemnäm cu literele B si C cele dou'a pietre
pastrate, rámânând ca litera A Era insemne in
reconstituirea inscriptiei i clädirii blocul pier-
dut. Dimensiunile pietrelor pästrate sunt: B
Inaltä de 0.80, lungä de 2.09, adâncirnea In
zid ; C inalt, fireste ca si B, lungä de 2.35 m.
Cat priveste piatra A, ea a trebuit sa aiba
dupA socoteala literelor inscriptiei -- cam
aceeas lungime ca B i C. Astfel incal clä-
direa, pe frontispiciul cäreia era, gravata ins-
criptia, a trebuit sä aib5, o fatadä latá de cel
putin 6.50 m. Literele, destul de frumoase,
având pe ici pe colo, dar nu consecvent, liga-
turi, mai pastrau la desgropare, cat erau Inca
umede, foarte vii urme de minium: pentru a
fi mai usor vizibile fuseserá vopsite de sigur

www.digibuc.ro
mereu. Cad nu poate fi vorba de coloarea cä- NS*Utit\\*
;
pátatá In a. 155 si care so va fi sters foarte curând
de ploi, ci de reimprospätärile continui ale ins-
criptiei, pânii, in sec. III, când cládirea respectivá
a trecut, darâmata, ca material de constructie
In zidul cetätii. Aici coloarea s'a pästrat 011ä
la noiaproape 1700 de ani pentrucá piatra fu-
sese asezatá imediat deasupra soclului i curând
dupá zidire a fost acoperith de pámântul strâns
batut la baza zidului. Ciudatä e Irish negligenta
cu care a fost säpath inscriptia, lapicidul särind
din copia lui nu numai Mere, ci cuvinte intregi, i
mai ales In textul grecesc al dedicatiei. Inältimea t;

literelor e de 0.045 0.050 m. In textul latin

de c. 0.045 In Gel grecesc. Acesta din urrnâ e
scris j cevà mai indesat ca acel latin. Pentru
limba inscriptiei vezi mai jos.
B.
(Vezi desemnul aläturat).
La sfársitul r. 1 e sigur un A; la Inceputul
r. 2 sigur un n, care de altfel e confirmat
de textul grecesc In r. 4: TO B. In r. 3 textul
grec oferä de ó parte o serie de greseli de la-
picid, cari desfigureazâ cu totul inscriptia, iar de
alta o alternare a dativului cu acuzativul, care
aratä o foarte ciudatá decadentä a simtului pentru
limbá si armonie sintacticd. Ultimul cuvânt din
r. 3 e ET[E]EB(EI). La inceputul r. 4 e un cuvânt
neclar, care lse sfârseste cu literele sigure HAM,
cari nu se pot completà, fireste, decât ca
TIIATQ ; inainte de acest cuvânt, sigur un si
un A, iar ceva mai spre stânga un fragment de
bará oblicá, poate dela un A.
C.
(Vezi desemnul aläturat).
Piatra e la inceputul r. 1 aproape total roasá;
prima literá perfect clará e un O. Tribunicia
Analele A. R. T om. XXXV Mentorlite Seq. Istopiee.

www.digibuc.ro
 irA§ILE 10114 614

potestas X VIlI e absolut sigurä. Numärul consulatului nu se' poate

cetl complet; dupa acest nurnär urrneazá niste resturi de litere,
printre cari pare a se vedeä un M. In r. 2 numai pe original qi
cu cea mai mare greutate se pot distinge urmele unui cuvânt ca
AVG. La inceputul r. 3 e asigurat P; un T inaintea lui nu se poate
Ins& vedeä. La sfârsitul r. 3 am putut urmäri pe piaträ trei bare
verticale cari fac Lectura acestui rând e deci in intregime
clarg. R. 4, care si el e lamentabil pästrat, nu oferá nici o dificul-
tate. La inceput e un Ysigur. Caracteristice sunt aici ligaturile
dese dela sfârsit i Intrebuintarea literelor micsorate ca I si O. Pen-
tru confuzia de cazuri observatá i pe piatra B notám aici geneti-
vul+dativul (Mci.pzEto)-F iaräs genetivul (TotipPoivo), din numele gu-
vernatorului provinciei.
Reconstituind dará pe baza pietrelor B i C intreaga inscriptie,
cum a trebuit sa fie pe toate trele blocurile epistylului, avem:
jImp(eratori) Caesari divi Eadriani filio, divi Traiani Par-
thici nepotil, divi Nervae pronepoti, Tito Aelio Iladriano Antoni-
no kug(usto) Piof, pontifici Imaxihn(o), trib(uniciae) pot(esta-
tis) XVIII, co(n)s(uli) [p(atri) p(atriae)1, [et M. Aurelio
Vero Caesari co(n)sulif II, civitas Ilistrianorum, T. Fl(avio) Lon-
gino Q. Marfcio Tfufrboneleg(ato) AJug(usti) fpr(o) pr(aetore)J.
[Akoxpc'ktopc Om) tA4cavoi3 u(6), Osoti Tpricavo5 1ictp01.1x0
oilc)lycii, Om) [Mpouu. i1ry6yei [T(E'rov)] Aato `Aapcmi6v 'AmoveNco
IsP(occaii) E6[c]sp(so, ir[chtpE IccrdpEao4, apzecapeI tte..¡Ec[tod, avtot.pzc-
wilk iM000k.* [Tb 6icritto tb .x.c.ti M. Abm),Eco ()Apo) Kai"-
ca[pc (5]recao .r6 p', pouxt ativ-4 'Ic.t.pccimigi, T. OX[v.(oufou)A]oy[yEvo]u(1)
Mci[pc]co To6pPcovo4 it[p]scpeogoid E[spuctoti 7,NE Corccatputirroo.
Textul grec al inscriptiei ne sileste prin Inceputul r. 4 din blocul
B sä. admitem in dedicatie i pe Marcus Aurelius Caesar. In adevär
literele sigure: /IA // /HATO TO B de aici nu ne permit sä res-
taurám altfel decât ca mai sus. Aceastä cuprindere a lui Marcus
Aurelius in dedicatia párintelui sail Pius nu e de altfel cesrà insolit,
ci dirnpotrivä (cf. al meu M. Aurelius Verus Caesar, p. 44 si n. 2),
si mai ales e cevä firesc intr'un oras grecesc din Pontul Stâng, ca
IIistria, tânärul Caesar fiind in aceastä regiune cu deosebità sim-

(1) Pare a fi fost seris numai Aorrivoo, iar nu si K pentru K(utvcoo), act inaintea lui
1117ptícu e sigur un T, iar acest o nu poate fi dela Kotwcoo, cAci e prea plAin spatiu dis-
ponibil, ea s'a ineapà" §i AbrrEvoo i Kotvcoo.

www.digibuc.ro
615 ilISTRiA, I. 88

patie pomenit si onorat, cum vedem din dedicatiile cari i se fac

la Torni, fie lui Impreunä cu tathl sau Pius (d. p. Cagnat IGR. I,
604, din a. 160), fie lui singur (d. p. ibidem, 610).
In vrerne ce textul latin al inscriptiei se prezentä Mr& negligente,
lipsind doarä imperator II (1), textul grec afarä de anarhia ca-
zurilor, mai sus pornenità, aseaiä i titlul de 7:crctp Ito.tpEac4 In chip
neregulat, imediat dupä Eke Plc.
Asupra cornpletärii inscriptiei mai trebue sä fixärn un lucru. Lui
Marcus Aurelius nu i se pomenese dintre titlurile sale decât cel de
consul. Tribunicia potestas nu a fost indicata; textul grecesc, care
ne ajuth la restaurare, arath cá imediat lnainte de 67ccivo th p' a
fost cuvântul Koicapc, iar nu ioociu.c ,c6 19-".
Data ridicärii clädirii din care a Meut parte arhitrava noasträ
se vede din dedicatie: este anul 155. Din acelas an mai avem
o altá inscriptie care pomeneste pe Turbo, guvernatorul Moesiei
Inferioare, In activitate aici (CIL. III, 7449). In general asupra lui, V.
Prosopographia imp. Rom. qi P.-W., s. v., Liebenam, Legaten,
p. 249, si Stout, Governors, p. 53.
23. Fragment de calcar alb dintr'un epistyl al unei clädiri mal
mici, d. p. o poartk un porticus, etc., gäsit In därämäturile din-
naintea curtinei /, Intro turnul K i portita V. Inältimea blocului,
care desi rupt pe toate pärtile, are totus neatins macar Inceputul
e de 0.23 m., latimea de 0.39, adâncimea, necompletk
de c. 0. 49 m. Literele frumos gravate sunt Inane de 0.03 m.
Cetim:

La sfârsitul r. 1 e un fragment de bará dreaptä. La sfársitul r.

2 avem sigur un T si imediat dupá el un fragment de bará dreaptä,
(1) Ceeace nu e nimie extraordinar: cf. CIL. 111 ind. p. 2427.

www.digibuc.ro
g4 VAS±LE P IRV kt 616

deci un nume incepänd cu TI. Jn r. 3 la inceput e sigur V, iar nu

X; dup5, COS e drept eh' urmeaza numai trei bare verticale, dar
Intro Intâia si a doua e loc Inca pentru una, desi pe piatr5, nu se
mai vede.
Cu toate oh literele sunt destul de frumoase ca s5, ne putem gândl
si la un Impärat din sec. I, resturile de pe piaträ nu ne permit a corn-
pietà inscriptia decât pe numele lui Pius. Nurnai anul nu se poate
cu absolutä sigurantä completà, cAci consulatul 1111, singurul admi-
sibil fat5, de sigurul VIII al puterii tribunicii, rämâne acela i pentru
a VIII-a i pentru a XVIII-a putere tribunicie, astfel incât data inau-
gurärii monurnentului din care a facut parte acest epistyl poate fi
si a. 145 si a. 155. In acest din urrn5, caz inscriptia aceasta ar fi
din acelas an cu cea studiatá sub nr. precedent si am putea adáogà,
la restaurarea In chip sigur i nurnele guvernatorului provinciei,
Marcius Turbo, ceeace pentru anul 145 nu se poate, o sum5, de
nume de guvernatori putând fi deopotrivä acceptabile (cf. Stout, o. c.,
p. 49 si urm.). Aspectul fragmentului ne indeainnä Irish a admite
mai de grab5, a XVIII-a decât a VIII-a putere tribunicie i iatä de
ce. Urmele din r. 3, VIII, sunt mai InAuntru spre dreapta decât
Inceputurile rândurilor 1 si 2, totus nu destul de departe ca s5,
Incap5, cele trei litere necesare aici, POT, si cari fireste .nu puteau
fi despärtite, asà, GA PO s5, fie In r. 2 si nurnai T la Inceputul r. 3,
ci trebuiau sä fie la un loc i anume la sfärsitul r. 2. Dimpotrivä
pentru un X Inainte de VIII ar fi numai bine loc.
Complethm darà inscriptia astfel:
Imp(eratori) Caes(ari) Hadriani filio, divi Traiani Par-
thici nepoti, divi Nervae] pronepoti Tilto Aelio Ilaclriano An-
tonino Aug(usto) Pio, pontifici maximo trib(uniciae) pot( estatis)
.2C] VIII co(n)s(uli) IN Ip(atri) p(atriae) et M. Aurelio Vero
Caesari co(n)s(uli) II, civitas Histrianorum, T. Flavio Longino
Q. Marcio Turbone leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore)J.
Nici In aceastä inscriptie Pius nu poart5, titlul de imp(erator)
In adevär partea din epistyl unde trebuià sä fie gravat acest titlu
e pästratà: Inceputul rândului 3, unde imediat dup5, numärul puterii
tribunicii, si inainte de consul, trebuià sä fie imperator
In ce priveste completarea r. 3 si cu pomenirea lui Marcus Au-
relius, am admis acest text pentru urm5;toarea consicleratiune. Partea
din epistyl prelucratä ca frizä pentru Primirea celor dintâi douà ân-
duri ale inscriptiei presupune subt profil, pe arhitrava propriu zisä,

www.digibuc.ro
617 HISTRIA, IV. 85

tot douá rA,nduri de inscriptie, iar nu numai unul singur. Cum de

alta parte nu erà de fel obligator ea textul inscriptiei sä fie si pe
greceste, ca mai sus sub nr. 22, ci putea fi, ca sub nr. 21, si
numai pe latineste, cu atât mai mult trebuià sa admitem un text
latin care sa umple patru, iar hu numai trei rânduri. In orice caz,
text grecesc cred ea, nu a putut fi si din priciná textul latin
trece triteun al treilea rând, de pe frizà% pe arhitravá, ceeace ar
fi fost neadmisibil dach se punea si textul grecesc (v. mai sus nr.
22), cáci acesta n'ar mai fi avut loc deajuns, spre a fi simetric
grdvat fata de primul text.
24. Bloc de calcar compact, cu fata anterioarä adâncitä spre a fi
scrisä (ineadratá de un chenar cu profil
cu totul simplu), *Malt de 1.315 m. si
lat de 0.57. Incastrat in placajul fetei
nordice a turnului G, aproape de in- 1.HERLINVIC
cheietura cu curtina g. Literele inscrip- PR 0 SLVTEIMJP
TkEtANTO NI
tiei, cari pe dreapta tree chiar putin HADR I AllAVGP
pe profil, sunt inalte de 0.030-0.035m. ElAVREIVERIC
VETEK5RETBE5SI
0 e cate odatá ceva mai mic. Ligaturi CONSISTEivTE
putine: in special "final ligat de li- VI CO ON1NTI
tera precedent& N mult inclinat spre NI 5 AV DITORI
RESTITVTO.CVR
dreapta. GENT! BVS3 v LP
Textul e absolut clar. Inadvertenta GI ONARCISSO
ET DE R ZENOAVLI
din r. 3 si 4 nu rásturnarea numelor VPORIMAGLSTRrt
Imparatului Pius n'are nici o impor- TISETCOCCEIOPHO
EBOVAESTORE
tant& SIGILLVAAPOLVFMT

Ilerculi Invicto pro salute Imp(era-

toris) T(iti) Aeli Antonini Hadriani(!)
Aug(usti) Pii et Aureli Veri Cae-
(saris), vet(erani) et c(ives) R(omani)
et Ressi consistentes vico Quintionis,
auditorio restituto, curagentibus Sul-
/ \
picio Narcisso et Derzeno Aulupori
magistratis et Cocceio Phoebo quae-
store, sigillum posuerunt.
Inscriptia aceasta, care a fost pusá Intro anii 139 si 161 (mai precis
nu se poate datà), e de cea mai mare insemnatate pentru istoria
thraeo-romanismului in Scythia Minor.

www.digibuc.ro
86 VASILE PARVAN 618

Veteranii, cetätenii Romani (civili) i Bessii din satul lui Quintio

restaureazä, cladirea auditoriului (v. mai jos) subt privegherea celor
doi magistri, unul Roman, celalalt Thrac, si a quaestorului vicului,
un Roman.
Numele Quintio, desi rar, nu e cu totul strain in regiunile illyro-
thrace. Il mai intalnim In Dalmatia, la Salonae (un sclav, CIL.
2500, un flu de libertel, 2505), la Narona (un libert, sexvir m. M.,
1798) si la Nedinum (13261), In Pannonia Superior, la Savaria (un
libert, 10930), in Pannonia Inferior, la Aquincum (o Cocceia Oxi-
dubna (!) Quintionis t(ilia), 3546) si la Bassiana (10204), In Grecia,
la Mena (un sclav, sumptuarius, al consulului Crassus Frugi, din
a. 27 sau 64: CIL. III, 12285). Precum se vede din indicarea srii
sociale in teate aceste documente, numele e in majoritatea cazurilor
intrebuintat mai ales pentru sclavi sau in farnilille de fosti sclavi
(in tot CIL. III nu sunt alte exemple (1) pentru numele Quintio
afarä, de cele date de mine aid); Aceasta constatare 10 are impor-
tanta ei. In adevär numele satului nou descoper,it din teritoriul his-
trian find dupa un nume de orn, iar acest nume find intrebuintat
cum am vazut, originea numelui satului dupa un personagiu de stare
umila si popular* care a avut in acel loc o villa ori un praedium,
propriu, ori numai ca actor al unui mare proprietar, e de retinut:
satul asezat acolo prin adunarea la un loc a colonistilor romani
veterani si civili si a colonistilor thraci de neam bessic, a luat in
chip firesc nurnele dupá acea villa sau praedium. Caracteristica e
In aceastä privinta si forma cu chiar genetivul numelui propriu,
Quintionis, in locul celei obicinuite, adiectivale, dela numele pro-
priu: Clementianum (2) Casianum (3), etc., deci Quintianum.
Nola si caracteristica e prezenta Bessilor i in imediata apropiere
a Histriei. Importanta acestui element sud-thracic emigrat i colo-
nizat in Scythia Minor incä dinainte de era crestinä i asupra ca-
ruia am avut prilejul sa ma opresc in repetite rânduri in comuni-
chrile mele precedente despre Cetatea Ulmetum, Scythia Minor,
ori Cetatea Tomi, reiese din zi in zi mai hotaritoare in Scythia.
Vrednicä, de luare aminte e egala lui indreptatire cu elementul ro-
man si in noul document; ca si la Ulmetum, la Ultinsium, ori la
Torni, Bessii primesc cultura romana, cu organizatia comunalá si
(1) CIL. III 11556, din Virunum in Noricum, e o reconstituire destul de problematicä.
(2) Vezi Cetatea IRmetunt, II 2, p. 3W.
(3) Cf. ale male Descoperiri nottd 'Os Scythia Minor, Aro. Ac, Row., Mem. seg. Ist,
XXXV, 1913, p. 537.

www.digibuc.ro
619 HISTRIA, IV. 87

vieata social& din Apus, dar in conducerea afacerilor publice ei tin

sa aibà reprezentanti oficiali din neamul br prezidând alaturea cu
Romanii. Vedem i aici, In vicus Quintionis, ca dintre cei doi ma-
gistri ai vicului unul e Thrac: &menus Aulupori.
Inflorirea vietii thraco-romane In Scythia Minor in prima juma-
tate a sec. II n'ar puteà fi mai bine documentat& ca prin aceastä
inscriptie. In adevär prin a. c. 150 vedem, nu clädindu-se atunci
intai, ci restaurându-se, deci existând cu mult inainte de aceasta
data, in vicus Quintionis un auditorium. Cuvântul desi pentru
prima data apärând In inscriptii provinciale In imperiul roman, si
cu toate c& foarte máret (1) pentru lucrul modest ce aveà a-1 in-
sernna, aici, nu e greu de Inteles. «Sala de audiente i judecatán
a vicului nostru e, cum am zice azi, primäria comunei rurale. Ma-
gistri vici îi u aici atât tribunalul cat sf «biurourile» adminis-
trative si edilitare ale comunei lor. Dar nu numai magistrii ci
quaestorul vicului îi are aici biuroul sau, am zice azi perceptia
comunalä. Aceasta reiese evident din alegerea sa de cätre vicani
printre cei trei curagentes ai clädirii noului auditorium, ca find
si el, nu numai cei doi magistri, direct interesat la aceasta con-
structie publicä.
Dac& deci In c. 150 se restaura auditorium, §i deci trebuià sà,
fi fost cladit dintru inceput cu mult inainte, urmeaz
c vicus Quin-
tionis e mult mai vechiu ca epoca lui Antoninus Pius. CM de
vechiu, nu putem fireste precizà. Dar când ne gândim ca la anul 100
exista fixatä In Scythia Minor o.toponimie latind (v. mai sus la
nr. 16, numele de ráuri Picusculus ori Turgiculus), evident este
c i vicus Quintionis, ca atâtea altele aici, trebue sa-si alb& ince-
puturile sale romane cel putin de pe vremea marilor binefäcatori
ai Scythiei Minore, Flavius Sabinus i Plautius Aelianus, adica cel
putin din vremea Impäratului Claudius.
Interesant e cá magistrii acestui sat nu se numesc exact magistri,
ci magistrati, un termen greco-roman devenit familiar In Scythia
Minor: astfel 11 gäsim in vicus Clementianum (Cetatea Utmetum,
II 2, p. 370: magistratus vici Clementianesces), 1ntr'un vicus de
lâng& Tropaeum Traiani (Cagnat IGR. I, 596: p.ayEaspate4), iar prin
forma substantival& greco-roman& prrtOtp6:7/1gasim designat& func-
tiunea, chiar aici la Histria intr'un alt vicus pa o inscriptie foarte
inruditä cu cea pc, care o interpretam acum (Cagnat, /. c., 599:

(1) Cf. In Thesaurus 1mg. Lat, insemnarea proprie- a euvantului auditorium.

www.digibuc.ro
88 VASIL E PARVAN 620

trei personagii cu nume grecesti [doi frati si un al treilea strain] tò

'6pTov tor) clßvccupEo0 (1) xc.tteczEórACM, z 'CCOv kik01) 71): mbp..1,1 &rip paTt-
aspettri).
Numele celor doi magistri si a quaestorului din vicus Quintionis
sunt de asemenea elocvente. Thracul, de sigur un Bessus (v. mai
jos) are un nume, Derzenus (pentru räclacina der- cf. Tornaschek
Die alten Thraker, II 2, p. 30 sq.), Inca necunoscut in aceast5, forma,
dar cunoscut pe de o parte intr'o forma ash de apropiata si tipick
incât aceasta, Mai veche daca n'ar fi Inca nesigura ar puteà
fi chiar forma genuina thracica a numelui: AspeECevcc (Kalinka, Ant.
Denkm. in Bulg., nr. 34, III, 64: mbt.).71 [E]tpooveEkoo undeva
la Sud de Beroe, in tara Bessilor, pe Hebrul superior, spre liásárit
de Philippopolis (2), iar de altä parte in forma mai lungä Derzizenus,
de asemenea primitivk atAt fat& de Derzenus, cât si NO, de ZlepsECsvcc
.(CIL. lU, p. 232869, Dipl. CVIII din 28 Fevr. 138), purtatorul nu-
melui Derzizenus hind un Bessus (3).. Zevcc ( aw), care ia pe la-
tineste forma zenus (i) [Intoemai ca Iroptc (--aw)..porus
v. mai jos] e o rädacinä thracicä bine cunoscutä dintr'o sumá de nume
proprii compuse, cu diferite alte radacini ca prima parte a lor (cf.
Dumont-Homolle, Mélanges, ind., Kalinka, 0. c., ind., cu CIL. III si
Tomaschek, Die alten Thraker, s. v.).Numele tatalui lui Derzenus,
Auluporus, e cornun in partite noastre.
Ceilalti doi magistrati rurali sunt cetateni romani: Sulpicius Narcis-
sus si Cocceius Phoebus. Dar respectivele lor cognomina, Narcissus
si Phoebus, indica clar si la acestia originea orientala, greack sau
chiar, in trecut, servila. Tocmai acest caracter popular al magistrati-
(1) Dacä 243t.TWEnov are a insemnä, cum s'a explicat in AEM. XI, 69, 142 si s'a admis
de Cagnat, 1. c., aAbtritte, sau cumvä e cu totul alteeva, e o chestiune care nu poate
fie trecutä aici cu vederea. In adevär sä pui un altar, cu reprezentarea de caracter sacru
a eroului cavaler de ambele pilrti ale inscriptiei si cu o dedicatie foarte respectabilä, In
care arlti cá ridici clädirea ca multumire r xd)p.-17 pentru onoarea ce ti-au fácut-o de a
te alege magister vici: ISIt4) tin icycpecrqq, numai i numai pentru un Abtrittp, e cred cevä
absurd. 'APtTchptcv sau va fi vreo formä stälcitä de localnicii de limbä greco-barbara
din latinescul auditorium, documentat aici la Histria de noua noastrà inscriptie, sau BO.
In legäturä cu cuvintele abitus (-us), abitio = plecare, ieire, trecere, i In acest caz in-
seamnä cheiul cu debarcaderul vicului, asezat undevä pe malul Mbrii, In marele golf al
Histriei (vezi planul meu In Jahrbuch d. deutschen arch. Inst., Arch. Anz., 1915, 4),
de unde se pled& la Histria, capitala teritoriului rural.
(2) Cf. la Kalinka, 1. c., nr. 176 si numele AnCiCe.vcg, care are in partea dintAi o rädä-
ciná deosebitä de cea din 4.epsECevc;.
(3) Cf. comentariul lui Bormann In Jahreshefte d. Oesterr. arch. Inst. III (1900), p. 19,
care compará tua numele 4spCaectic (0.só; 1111 aç) AmpCe4e:u (sárlploärea lui), la. (Nessus,

www.digibuc.ro
621 HISTRIA, IV. 89

lor nostri, cari aláturea cu Thrateul Derzenus, conduc soarta vicului

Quintionis, aratä insä puterea romanismului In Scythia Minor: nu
personagii ornamentale, pur romane, veterani ori negustori
rätaciti pe aici, sunt alese sä conducä vicus, ci reprezentantii ma-
joritätii populatiei locale, deplin devotate romanismului i deci coapte
spre a se administrà de capul ei.
Vorba modestä, sigillum (= «acest mie semn»), Intrebuintatä
p6ntru a caracteriza piatra cu inscrippa, comemorativet pusä de vi-
canii din vicus Quintionis, e, cred, afarä de interesul ei psihologic,
un semn de Immuiare a spiritului roman si a limbii latinesti,
spre romanism.

25. Fragment dintr'o placA de marmorà, usor profilatä la marginea

ei de jos, Malt de 0.13 in., lat de 0.12, gros de 0.035 (resp. 0.039
la chenarul reliefat de jos), scris pe ambele pärti. Inältimea
pe fata cu un singur 'And, 0.035 m., iar pe fata cealaltá 0.032 si
0.020 m. Casa la contrafortul exterior sudic al portii celei mari,
pe fata de V a zidului, In därâmáturi.
Cetim:
a

E ash, de putin pästrat, Ineät nu se poate completà In a nimie

sigur: d. p. poate 11 [zt]Ecn[v], dar tot ash, de bine si altceva. Pe
fata b poate ar fi de cetit In r. 2 [Molvicloo, i atunci ni s'ar impune
numele lui Marcius Turbo, pe care 1-am intâlnit mai sus sub nr.
22 i 23. In acest caz si literele din r. 1 ar puteà fi utilizate pentru
numele lui, iar In r. 3 am aye& poate de admis atributul unei co-
horte, el. p. Bumptxt (cf. Pape-Benseler, s. v. Bá.tri.poc), pomenite
aici pentru militarul plecat din ea ca veteran ori concediat i ajuns
la Histria sä facä dedicatia respectivä;

www.digibuc.ro
 90 VASILE PARVAN 622

? T. OklooL[ou forrEvou . . . ?
? MalpxEou [To6pProvo4 . . . ?
? Butcripnvilk
Literele frurnoase ale inscriptiilor de pe cele doua fete nu nu-
mai permit, dar chiar lndeamnä la o datare cAt mai timpurie in
sec. It p. Chr..
26. Fragment de piatra de calcar, gäsit In därämäturile de pe
laturea sudica a turnului F. Ina lt de 0.036, lat de 0.030, gros de
0.07-0.08 m. Literele sunt inalte de 0.050-0.055 m., ceeace
aratit ea monurnentul din care s'a rupt aceastá aschie a fost destul
de mare, In felul acelor numeroase arae, lnalte dela 1.50 la 2.00 m.,
gäsite pretutindeni In Scythia Minor. Ductul destul de Ingrijit al
literelor ne Indeamna a nu ne coborl cu mult peste jumatatea se-
colului al II-lea p. Chr.
Cetim:

R /rÀ
l'ENTE4
--4

Iar4i numai exempli gratia, putem elarifica sensul fragmentului

prin urmátoarele completäri :
. . vetlerani . et
c(ives)J R(omani)
consistlente/S vice
. . stro . . .

Bach' aceastä completare se apropie de adevar, atunci am ave:1

Inca un document In felul celui studiat mai sus, sub nr. 24, eu
veteranii, cetátenii romani si Bessii din vie/is Quintionis.
In orice caz ins& acest fragment latin e îrio o dovadä de inten-
sitatea romanismului la si langá Histria,

www.digibuc.ro
623 IIISTRIA, IV. 91

27. Baza de statue; conglomerat calcaro-silicios foarte compact.

Sfärrnat i cräpat In mai multe locuri. Partea dreapta a fetei
scrise e rupt5, de sus pâriA jos. Profile le de sus si de jos thiate,
afarä de jos la stânga, unde profilul s'a pAstrat In launtrul beto-
nului, pe care cipul nostru II acopere ca piaträ de plaeaj. Monu-
mentul, inalt de 1.95 m., lat, pe fata scrissa, de 0.67 m., gros do
0.64 m., lat jos la baz5., cu tot cu profilul din stânga, de 0.87 rn., e
asezat cu fata scrisa In sus In zidul contrafortului extern din stânga

16.

al portii celei rnari (vezi planul aid aláturat, litera 1)(1). Literele,
ingrijit sapate, Ina lte de 0.030-0.035 m., nu pot fi nault mai târzii
de epoca lui Pius.
Cetim:
(Vezi desemnul de pe pagina urmátoare).
Rândul 4 e martelat aproape intreg; din numele care a fost acolo,
cu toatá osteneala ce ne-am dat i eu originalul qi eu estampa, n'arn
putut ghicl nimic, martelarea find foarte adânca. La sfarsitul rândului
e un N. In r. 8 piatra a fost deteriorata Inainte de gravarea inscrip-
(1) Sunt la rând qase (ag) monumente 1ntregi i unul ea fragment aid in pla-
i g, inserigile nu mai existä,
eajul contrafortului. Pe clou4 din ele, c

www.digibuc.ro
92 VAS1LE PARV AN 624

tiei, astfel Incal lapicidul a despartit cuvântul KATAEKETIE In

doua, sarind peste locul stricat. La sfärsitul r. 9 e un E. Intere-
santä e In r. 11 lasarea la o parte a lui iota adscris, de§1 in r.
1 el este pus. Aceasta ne aratä traditionalismul greoiu al me§te-

4- In
Ni
1;1((
-7-71.(1
4, It,

IT-H-1-

A FAOH1 TY XHI_A
H B OYAHKA1OLH M OE r
AD( IE PEAKAIIIONTAFX ,
4 EJ 1

AOIEMAAE aAMENONT
FIE PITHNn AT PI AAEYN
11PONOHEAMENONA
THEKATAEK EY HET
MENOEKAIAOFIET
TAM E TA FTAE ni ET E
,6,11 MOZ 1AT1ANALTA E
ANLPIANTOE HMEITAT

II its --

itt,
1(1 S 1i

%It
.ge //»\ ///111
Ill ="7.

ugarilor, cari copiau vechea formula de bun augur cu ortografia

exacta, veche, Intocmai, pe când In textul special, nou, ei uzau de
toata libertatea ortografica a contemporanilor lor. La starsitul r,
12, dupa T, se mai distinge foarte slab pe piatra §i un 0,
Pentru lectura i nterpretare vezi nr, urrator,

www.digibuc.ro
625 n1StItIA, IV. 93

28. In placajul contrafortului extern stâng al portii mari, pe fata

lui vestick e Incastrata o baa de statue (v. planul dela pag. 623, litera
e) la fel cu cea descrisá sub nr. precedent. Calcar compact. Proll-
lele täiate. Blocul, Malt de 1.87 m., lat de 0.64, adânc de 0.67,

t.

AFACH TYXHI
HBOY', HKX0AHMOZTON
ADQUEAKc3AIT1ON'AP
XHN''
E
1\i E.1\10'.-al-1
T ?WA' ,Al'APAW
Z. AM' AEV
TAZ K EWAI TA YME
KA IACY,CLgZY '....rA'4F
TA FIAE'ATTIE T E .

MOZIA'4a'ANAY.:TAM
TOYANAPIANTOEHM*
TO
I

÷ /III
I

(II ' t
7,. '

iir -.."." .
.
I

Ill , i1 /_-_,...,..,,, /,..l"'

e wzat cu fata scrisa spre interior. Literele, frumoase, sunt Inane

tot de 0.030-0.035, ca §i la nr. 27.
Fata scrisa e extraordinar de räu pdstratä, de0 literele n'au mai
vazut aerul de când monumentul a lost *zat in zid, ele ffind astu-
pate 0 apärate de mortar 0 beton. Prin urmare încä dinainte de

www.digibuc.ro
 itAont PIRvAt4 626

a fi devenit material de constructie, baza aceasta avuse foarte multe

de suferit, ccizánd poate in ape i find Incet-incet roas& pe fata
ei scrisk afar& de o micá Msie vertical& pe stânga, care de altfel
singur& ne-a permis citirea i restaurarea legendei monumentului,
pe care se pare c& a crutat-o pâmântul ori nisipul In care se
ingropase la cáderea ei.
Am mai putut distinge pe original urmätoarele litere:
(Vezi desemnul de pe pag. precedenth).
In r. 3 si 5 sunt gauri naturale ale pietrei, peste cari lapicidul
a s&rit cu textul. It. 4, cât a continut numele pontarhului e foarte
constiincios rnartelat. In ce privesie celelalte rânduri, trimet la de-
semnul care reproduce mai sus textul inscriptiei si In care e in-
semnat cu litere pline tot ce se vede clar i cu litere punctate tot
ce S3 distinge numai cu greutate i numai pe original.
Textul acestei inscriptii e identic cu cel de mai sus, sub nr. 27.
Desi atâta de ráu stricat, nr. 28 ajutá In câtev& locuri la comple-
tarea sigurá a nr. 27, care la rândul lui restaureaz& In intregirne
nr. 28. Luänd dar& ca bal.& nr. 27, putem da aceastá lectur& co-
mun& ambelor monumente (pun intre- crosete numai ceeace lipseste
din arnândou& còpiile):-
'Aya.19-7)c Ttix-qc.
pookt CL Ô TbY
apzcep6cx zcir ironúmv
1111111111 i[yl wok_
1 1 I

5 )soic 6tuSeteetp.5vo ttly]

repi watpEaci. túlio[cco],
irpovoiccivevov aè [ciI]
xaTaaxecAc TM() ),[c]
13.6vo4 xuE Xoycare[6]c[ccv-]
10 'LC/.list& iccio-qc icEctscoc,
aritioakx ckvoccncice[cl To6
exyapco'cnoc tp.dgig.To.
Ca observári de limb& not&m numai, r. 12, t p.sEgolto, in loc de
tyzEtFavso.
Cum avem a explich prezenta celor douh baze identice? Am \TA-
zut mai sus c& dupá privilegiile Histrianilor (nr. 15 si 16) se Mou-
ser& cel putin dou& eòpii pe piatrá, spre a fi expuse In douä locuri

www.digibuc.ro
627 fiNTRIA, I. 05

deosebite ale orasului, am admis In agora si In port(1): dar acestea

erau docurnente de o InsemnAtate si de un folos cu totul real. Pe
când o inscriptie onorificA a unui demnitar oarecare?
Printre multele exagerAri ale spiritului public grecesc, incepând
din epoca elenistich spre noi, intrA i risipa de laude publice acor-
date celor cari fac vreun bine oraselor grecesti. Pentru aceeas
faptä li se ridich dintr'odatA mai multe monumente: fie 1° In loca-
deosebite, dar -nu prea depArtate una de alta, fie 2° chiar in
acelas oras, pe douà piete publice deosebite.
1°. Avem, de pildA, din Notion, din vremea elenistick un fragment
de decret, In care cetim urmAtoarele: . . . vv irpb4 czerc64 e5vocav
xrjì 6f.vcr1pciffouct. tr1.4 (V/IpEcturra sE4 GTV,Cg xtNycz4 a6o xat Ec..,"CaGt. 11,

1.tiv piav cap' ci.koi.-4 iv tebc Epcbt. tedti Atb4 TO A apacEou (la Tralles)
iv tein imscavsctcitcot T67-Not, Tip) aè ,c/.rii-41.1.-CV iv Vi CkTOpat
(Jahreshefte d. Oesterr. archdol. Inst., XV (1912), p. 59: Macridy,
Antiguités de Notion, II).
2°. Printre decretele date de Eretrieni (Euboea) In cinstea gym-
nasiarchilor lor, avem unul (IG. XII 9 (1915), 236), de pe la sfAr-
situl sec. II a. Chr., pentru 0e6rop.icoc 'Apzsatto9, prin care se
hotArAste, intre altele: xrxE uk6v xpocip ctscp6vcp xr.LE
six6ccv zu.Xxv.i4 aocEv, th ttv gr'i(7)U.0 ¡V VT) EspCp rijc 'Ap-
téJo ti 'Ap.poctrx4 iv Vi.) iITCTCLYSTCCIT.Cp 'C6170,), Tip a caXTiv iv
t(J) Tutivu.G.Etp avotypcqut ai v2s t itirlotcp.cx eZ4 críd,a4 XcO.Evu.4
óo whi CivcasEval. Impe/. T6.4 (r. 32-39). Onoruri ase-
mAnAtoare obtine tot aici la cAtiva ani duph Theopompos (prin a.
c. 100 a. Chr.) Hipposthenes i cu fiul sAu Aischylos: patru statui
pentru douä persoane se aseazä simultan: douA iv vbt. rotivacEcot
iv vbc imr.veaTcitcot teilubc ltpb TO6 Pip:LT(4, iar celelalte douA iv
Tcbt Eep6c. 'Ap*Ltaw vij4 (IG. XII 9, 237, r. 6 sqq.).
Tot astfel la Histria Insemnatul personaj din cele doll& inscrip-
tii identice ale noastre, Ingrijind printre altele si de constructia por-
tului Histriei (resp. repararea lui), va fi primit douA statui, una in
agora si cealaltä In port. Faptul cA inscriptiile noastre nu contin
insAs hotArlrea ca anonimul pontarh sA fie onorat cu douA statui,
e cu totul firese: aceastA hotArlre se phstrà In arhivele senatului
si se sera pe o stelA specialä, in vreme ce bazele statuilor conti-
neau numai cauza onorArii: cypett.Pcotcg' 6 7t.to ô PIctptylvebv] sbv

(1) Cf. In aceastä privint5., d. p. inscriptia dela Dittenberger, Syll.2 I, 110, din Atena:
iivarp6apat Si tb Mcptaila icriiXfit Xt18,Evylt atacci iy ámpon[6Xet iV Terg X014,

www.digibuc.ro
96 itAsht tqinVA14 628

ast-yct Toc.) aaF.vo Cipetti).; gyszev xcd etivoEckyc-744 E./4 ct6:610 (cf. I G. XII
9, 236, r. 36 sq.), cum am v&zut de pildä mai sus, sub nr. 5,
In sobra inscriptie pusä de Histriani lui KcaXccia-r44 Kockkcoa.
Anonimul onorat de Histriani de ce Ii va fi fost condamnatá
memoria i sters numele, e greu de stiut erà de origine chiar
din Histria i s'a urcat pânä la cea mai inaltá demnitate pe care
o puteâ ocupà un Grec din pärtile Pontului Sang: pontarhia Pen-
tapolei, r. Hexapolei, cu resedinta in Toini, metropola Pontului (1).
Aici a fost el apztepebc, roincipm4, adicá sacerdos (mare preot),
al cultului imperial si totodat& presedinte al federatiei celor sase (2)
orase grecesti mai insemnate de pe coasta moesicä a Pontului
Euxin.
Inainte Insä de a 11 pontarh, anonimul a ocupat in patria sa
douä demnitäti, tn cari s'a aratat a fi un adevárat etispyit14 al
concetätenilor sái. Anume el a avut &ircp.6ksca portului Histriei, la
a eärui buriá orânduire i restaurare a veghiat, i anume nu in
calitate de simplu ),Lp.svciprx (3), sau cumva de XclievoyAct, cum
gäsim d. p. In Carystus un colegiu de atari demnitari (Dittenberger,
Sylloge 2, II, 509), ci de sigur cu aceleasi atributii largi si eu aceeas
cinste exceptional& pe care o aveau magistratii respectivi ai ora-
selor grecesti, numiti, dup& Insárcinárile lor speciale, veunco!LE, Tet-
xo7comE, & Xitcd pyow ori Tecxcov, etc., deci ca
tofj Xtp..vo4(4), dar cu atributii nu numai administrative, politienesti si
vamale, ci si de constructii i restaur&ri. Tri adevär el a fost in
Histria i XoTcati. Iar aceastä demnitate e superioar& tuturor ce-
lorlalte existente aici. Ca XoTtatil4 anonimul nostru erà indreptátit
a la, socotelile tuturor magistratilor locali, a controlà cassa public&
veniturile si cheltuelile cetatii «libere» i la nevoie a conduce el
cu dela sine putere toatä partea economicá si financiará a afacerilor
publice. Fireste, In aceast& calitate de curator civitatis (5) His-
trianorum, el e omul Impáratului, nu al patriei sale. i dad, gu-

(1) Cf. Kleinsorge, De civil. Grace., etc., p. 18 si urm., Toutain, Les Pontarques de la
Mesie inférieure, In Mdmoires de la Société des Antiquairei de Prance, vol. LX1I.
(2) Inscriptiile noastre Iiind in orice caz mai tArzii ca Traian (v. mai jos) si mai vechi
decat Septimius Severus (v. mai jos, datarea inscriptiei).
(3) Cf. Liebenam, Städtevernaltung, p. 359.
(4) Cf. pe antp.ayy* To5 iv Hetpacei Xtp.ivos la Wachsmuth, Stadt Athen, 118,115.
(5) Civitatis, mai bine ca reipublicae, deoarece Histrianii 1n.ii traduc in inscriptiile
lor pe fiooX41 J.oç laTpivcay cu civitas Histrianorum. Vezi despre demnitatea de curet-.
tor reipublicae art;colul lui Kornemann la P.-W., IV, 1806 sqq.

www.digibuc.ro
829 IELIATRIA, IV. 97

vernatorul roman a lásat ca in Histria EA fie reprezentatä autori-

tatea centralä chiar de un localnic fire§te eetalean roman vechiu,
nu simplu cetätean al Histriei aceasta e numai o dovadá
exceptionalä de bunavointá fatä, de Histriani; cáci altfel, dupä, legea
stabilitá dela Traian inainte (1), ar fi trebuit si Histrianii sä, fie con-
trolati de un sträin, cum erau de pildä cam pe la sfär0tul dorn-
niei lui Marcus Aur3lius controlati Callatianii de Tib. Claudius
Telemachus din Sidyma, in Lycia (XoTtatt4 Kuary.tw.vcin) It6Xso4
Mucf..cg: Cagnat IGR. III, 581) (2).
Se poate acum ca anonimul Xoycc.7* din Histria s5,-0 fi luat asupra
sa i acea xv.zacxeut t3 X*vo4, de care vorbesc cele douä inscriptii
identice, tocmai in calitate de curator civitatis, dregând aceea ce
IIistrianii prin rea gospodárie läsaserä sä, se strice. Fire§te cá in
acest caz el n'ar mai Li fost un iiccp.eVrycli4 de caracter grecesc, ci
un inspector §i organizator reprezentând puterea centralá.
Inscriptia noastrá lasá posibile ambele explicäri. Pentru prima,
cu militeazá originea localä, a anonimului. Se poate toc-
mai ca buna gospodárie ce o Mouse cu portul, ca iittliskyTtt4, sä-i
fi servit de recomandatie fatá de guvernator, ca sa-1 numeascá çi
Xoyccrct4. In orice caz, 'ea eLpxcapetic i vovzcipx-ri4 el nu puteä fi ales
decât numai pe baza unei strälucite activitäti anterioare; aceasta cu
atât mai mult, cu cât in totdeauna candidatii la pontarhie originari
din metropola Pontului, Torni, trebuiau sá aibá mai multá trecere
decât ceilalti §i probabil numai merite deosebite ori o bogätie ex-
ceptionala aduceau la conducerea 7,GtvO3 'q4 .ÈCL7C6Xe(i4 (3) §i
Greci din celelalte orae ale federatiei. Histria, in orice caz, pare a
fi avut destul de des cetäteni de ai sai ea pontarhi; o inscriptie
din sec. III d. Hr., gäsitä, mai anii trecuti printre pietrele scoase
de táranii din Caranasuf dela cetate pentru trebuintele lor i pu-
blicatá intâiu de Moisil in Bulet. com. mon. ist., IV, 2 0 apoi de
Weiss In Jahreshefte d. Oesterr. arch. Inst., XIV Beibl., 149, po-
mene0e pe doi Histriani, cetateni romani, ca pontarhi ai Penta-
polei: Titus Aelius Min[ ] i [B]irrius Leo.
Cum datäm acum inscriptia noastrá in dublu exemplar ?
(1) Cf. Schiller, Röm. Kaiserzeit, I 2, 569; cf. Liebenam, Stddteverwaltung, p. 482 sq. De
XoTecsuci = curatores (reipublicae) nu pomeneste Ing nici unul.
(2) Pentru exceptii dela regula ca acesti curatores s5. fie striiini de orasul pe care 11
controlau, vezi In ce priveste Apusul roman, Kornemann, la P.-W., IV, col. 1808.
(3) Dela Hadrian p&n5.1a Commodus; 1nainte i pe urm5.: Itevtacaung.; cf. si Weiss,
In Jahreshefte d. Oesterr. arch. Inst., XIV Beibl., col. 149 si urm.
Anatole A. R.Tom. XXXVIII.Memorille Sect. Istorice.

www.digibuc.ro
 tASÎLE PIRVAk 680

In prirnul rând, din motive Pur epigrafice t ele dou5, baze nu pat
fi nici din secolul I nici dintr'al III-lea p. Chr. Do altä parte ca
XoTtatil anonimul nu puteh'fi activ In nici un caz Mainte de Traian.
Totus ca XoTtattc de origine localei de abià dela MarcuS Aurelius
Inainte ar fi In chip firesc admisibil, pe când Inainte de Marcus cel

0.1o,

"

AFAOH 1 TY X1-1 1

FIBOYAI-IKAIOa-MoY
TONAPXIEPEA a
PIOYAION'
'..IA.TIM-1EXAP I N

Iv

0 Su

snult ca o exceptie (cf. Kornetnann, 1. c.). Cum si literele insCriptiei

indicâ de asemenea mai de grabá a II-kdecât I-a pi-11M*. a "sec. II,
sunt toate sepmeie câ cele. dou5, .statui aulost Inchinate pahiMuhti
nostru pohtarh cam prin p. Chr.

www.digibuc.ro
 ifIStRfic,It 00

Cheltueala pentru cele doua monumente a fost suportata de His-

triani: ami,ocf.% r etvaqtricat TO5 eicvaptúvzw 4,sEtpcz(v)To, zice Incheierea
dedicatiei. Aceasta inseamilä, c anonimul binefácsátor al patriei sale:
iv Iroaortc acci.astel.p.tvo; vv grepi Tip 7pf.aci. sr.ivotuv, erà un per-
sonal prea cu greutate pentru ca sà-si práteascA singur statuile
(honore contentus impendium remisit: CIL. III, 7429, monumentul
lui Iulius Capito din Oescus), precum erà obiceiul In lumea grew-
romana, i Histrianii au trebuit sO, rOspundO la devotamentut
de sigur, si' jertfele sale materiale, cu o onorare realít, iar nu cu
una tocmit5, cu cel onorat.
29. l3aza; calcar excelent; toate profilele distruse, afarà. de sus
pe stânga. InAltimea 1.83 m., látiimea 0.63, adâncimea 0.62. InAlti-
mea literelor, ingrijit sApate, c. 0.045 m. Ligaturi: H cu M si M
cu H. Monumentul face parte din seria celor Incastratq In placajul
contrafortului extern din stânga al portii celei mari, pe laturea ves-
-tic& (vezi planut dela pag: 623, litera c).
Cetim;

(Vezi desemnul de pe pag. precedenta)

Sfársitul r. 3 e, tot, ocupat de o palmet5, prelungitA, foarte mult,
asa, ea sa umple tot spatial rärnas fiber dup.& APXIEPEA. Cognu-
mole celui onorat e martelat: doar un N i un A par a fi ramas
dela earsitul lui, la Inceputul r. 5. Cele, cinci rânduri ale inscrip-
Vei find gravate pe partea cea mai de sus a bazei, aproape In-
treaga fatä anterioar5, a monumentului e goalä. Fatä de locvaci-
tatea documentelor publice din a epoca de arginto a elenismului,
aceastä dedicatie säracá are mai mult aerul sO, indice o lips& de
merite la cel onorat, decât cumva o reamintire a vechii sobrietw
monumentalit4i, din aepoca de aur».

ell 3ooX w1 & ai-ip.o;

,c6v clpxcepicr.
r. 1-cacol,
[Yal TT* z6pcv.
Cel onorat e un .cetátean roman, a carui memorie a to-st apoi
condamnátä si nurnele martelat. Foarte interesant e faptul ct nu
Intreg- niuMete e martelat, as& precum e cazul la pontarhul dé qub

www.digibuc.ro
100 SILE PIRtAk 632

nr. 27 si 28, ci numai cognumele. Prin urmare, Intocmai cum, la

condamnarea memoriei Irnpäratilor, vedern pe Hisiriani martelând (cf.
mai jos inseripyile Imparatilor) numai numele strict caracteristice
i'mpäratului damnat, cele mostenite râmânând In fiintä pe piaträ,
tot a i aici, dintre mulyi G. Tuiii din Histria (vezi lista geru-
siastilor, mai sus, sub nr. 20), persoane onorabile si de nume foarte
frumos räsunätor roman, singur acest fost archiereus, rAv.opvi.wiv,
[Maxpkolv, ori cum se va fi numit, se Mouse vrednic de blestemul
public. El, personal, si nu numele respectat de G. Itaius aveâ dar
a fi pedepsit.
A fi agtepek In Histria InsemnA, oarecum, a fi pontarh designat.
In adevär pentru cultul Romei si al Impäratilor preotia supremä In
orasele Räsäritului era, CLExtspekt (spus, sau numai subinteles: saw
(4e6y) EePactibv) (1), iar diferitele xotvci de orase grecesti organi-
zate dupä provincii: Lycia, Galatia, Asia, Pontus, etc., aveau tot
ckatepet:4 vby Espacaby (de rang imediat superior), cari insä îi
gäsiau In persoana respectivilor presedinti ai federayilor BecO.ovc4-
n4, FaXatcipmc, Aomcipn;, flovrcipplc, etc., superiorii lor, nu numai
administrativi, ci, precât reiese pänä acum din documente,
In orfce caz In Pontul Stang demnitatea de apxtspek si cea de
Tconcipmc sunt ash de strâns legate, ca valoare intimä si depen-
dent& ierarhica, una de alta, incât vedem (cf. mai sus inscriptille
de sub nr. 27 si 28 si inscriptiile dela Cagnat IGR. I, 630 sqq.) pe
aceeas persoaná ocupandu-le nemijlocit una dupä alta, sau chiar
simultan (In care caz Ins5, respectivul irov:cipmc trebue sa fie si
apxtepek tot In Torni). In orice caz demnitatea de apxtepatic e cel
putin ash, de importantá ca prezidenya colegiului arhontilor din
orasele pontice, Intrucát vedem cä treapta imediat anterioará pon-
tarhiei e In afará de arhierie, i primul arhontat al metro-
polei ori al oraselor federate (Cagnat, IGR. I, 630, 631 si 658).
Drept concluzie la toate aceste consideratii putem emite ipoteza cä
lapicidul läsând un loc liber asa de mare pe monumentul nostru
In r. 3 .nu o faze& la intâmplare, ci, In asteptarea pontarhiei, care
trebuià sa vie cat de curând dupá arhieria Histriei, el sgâra, de
forma', numai, o palmetä, toatá lumea stiind ce vrea s5, zicsá, spayul
lásat liber.

(1) Cf. pentru numirile latine ale preotilor cultului Imp.ralilor, Liebenam, Städtever-
avaltung, 345,. iar pentru oraple grecesti, Cagnat, TOR. I i III ind., Dittenberger,
loge 2 Ill, p. 207 i mai ales Or. Gr. Itiscr. Sel. II, p. 635.

www.digibuc.ro
633 HISTRIA, IV. 101

Din cele de mai sus reiese îns oä o identificare a pontarhiei ea

simpla situatie de 4xceps54 xocvo6 vii14 lItvtootaeco4 CE,imc6Xso)4)
e absolut neadmisibilä. Toate documentele si cele nouä ca i cele
mai vechine aratä ca si In Pontul Stâng avern aceleasi Imprejurári ea
In Asia MicA si deci la fel avem de judecat pentru ambele tinuturi
In imprejuräri analoage ori identice. E drept cä deocamdatä Invä-
tItii nu prea se Inteleg asupra Insernnärii diferitelor titulaturi (cf.
Dittenberger, Or. Gr. .1. Sel., II, p. 137, n. 3, si Cagnat, IGR. III,
passim, s. v.), dar atâta lucru e in ori ce caz evident, cä, fie si
Impotriva lui Mommsen, Ccaccipm4 si Ccareps54 T114 'AGE4, nu pot fi
acela§ lucru (cf. si Brandis, la P.-W., II, p. 1564 sqq.). Personal
cred, cà explicarea ce am dat mai sus titlurilor de Bec19.uvc4)(714,
rulcht4y,7J4, etc., urmäritä In legáturá eu chestiunea gerusiilor, in
sensul ea precum la pouXt avem In vrernea romanä o yepoucEa. ca
anexä, tot asb, la guvernatorii romani ai provinciilor avem diferitele
-arhli ca anexe elenice de autonomie general-provincialá (pe Iângä cea
oräseneascä bine cunoscuta), ar duce mai repede la solutiunea
problemei.
In ade var. Grecii din diferitele provincii ale Räshritului aveau o
sumä de interese comune pe cari trebuiau sä si le apere solidar
pe lângä guvernator. In locul soliilor speciale, adesea prea greoaie
si costisitoare, ar fi respectivul -4)(714, care sä intervinä direct si
imediat pe Iânga guvernator, In interesul oraselor confederate : un
exemplu am analizat mai sus, sub nr. 20, cercetând Infiintarea
gerusiei din Histria; nu mai revin de prisos aici (v. p. 610 sq.) si in
orice caz nu insist mai mutt acum, chestiunea meritând un studiu
apar te.

30. Lespede de calcar galben, inaltä de 0.97 ni., latä (jos, unde
e pástratä intreaga) de 0.45 m., groasä de 0.18 m.; partea stângâ,
sfärmatä pe o linie aproape regulatä 'Ara spre sfârsitul inscriptiei;
partea dreaptá ciocanitá In mai multe locuri. Gásit5, pe laturea de
V a turnului E, cázutá din placaj. Litere Ingrijite, lnalte de 0.040
0.045 m. Câteva litere, In special 0, mai mini. Aceastä inscriptie
este un al dollea exemplar al unui stâlp terminal mai de demult
cunoscu t, publicat intâiu de Tocilescu In Fouilles et recherchesarchéo-
logiques en Roumanie (1900), p. 206, iar apoi In CIL. III, 14447.
Acest exemplar mai vechiu despre care se spune de sigur ne-
exact cá e gAsit aaproapen de Isaccea, e ash, de gresit publicat In
CIL., incât cred necesar sá reiau aici si publicarea lui. Insemn cu

www.digibuc.ro
102, VASILE PARVAN 634

A exemplarul vechiu (In Muzeul din Bucureqti) i cu B exemplarul

nou, din zidul cetAtii Histria:
Cetim pe -cele dou& pietre clar Ana, aceste litere:

-
S.SVIEXDt''
WS.SVEE.XDEC
'4.Cr/C OVINTEW:
ET9VCOVIN
M I k,: tVLLIC.95-TE
POSFri!NITE.rivs PQSMINTER
.31.1\45)VD1W4 .SSIAMPVD'
L CAN03 KEVICANK:
PSRI DAVE EFIDAV-ENSE
"SESP EVIN-ID V IN-DIVMV
ANVM-PRAE
L

f-
4-
1

4
De sigur, exemplarul A e mai- r&u pAstrat; dar chiar In acest
exemplar se vad clar la sfAr0tu1 rAndului 4, dupA, cuvantill INTER,
Inca vreo trei urme de litere, printre cari ES aproape sigure
fAr5, comparatia cu exemplarul B. Exemplarul A e apoi preps pentru
cA, ne d& absolut sigur la Inceputul r. 7 un B. CA acum la Tocilescu
In CorpuS r. 8 0 9 din exemplarul A. simt a§A de neexact cetfte,,nu e
de mirare, cad aici avem un nume propriu (pe atunci greu de ghi-
cit), fantastic& e ins& In orice oz lectura din ultimul rAnd, admis&
§i In Corpus, KAL'APR, at'unci cAnd pe piattà, nu se vede dom.&
. ,

!dreg decat PR. r f f '

In ce privekyte exemplarul B, el é din inenórocire rupt tocmai) îñ

locurile unde e 'neclar i exemplarul A, astfel th numéle vicului
dacic in -dava, care ar fi fost s& ne fie indicat, prin *life Histriei
(nu la Isaccea), In chip lAmurit de documentul nostru, rAmAne tot ne-
sigur, 0 nu mai putin rAmâne neclar& lectura rAndului 5 care nu
e de fel a0, de simplA cum a fost admisä de Tocilescu 0 de edi-
torli- -Corpului. Sigure stmt. la Incep-utul--randnlui-- literele-ESS4 -tna-

www.digibuc.ro
635 HISTRIA, IV. 103

inte de cari a mai fost una: admit un B. La sfârsitul rândului nu

incape decât eel; mull VI, astfel ca. suntem 'nevoiti sä, admitem doi
L. Incep. r. urmätor. R. 7 a cuprins.numai numele ,vicanilor daci:
trei litere, dintre sari ultima, se pare, un-T, iar prima, sigur, un B_;
chipä oxomplarul A, iar apoI.clare ERIDAYENSES, deci Blx?
&menses. La, inceputul r. 8 .exemplarul B e;,stricat tare, Or se
poate completà sigur cu ajutorul exemplarului A. Ultima, liters& din
r, 8 e un E.: Prima literä din r. 9 :up- .

Luând ca bazä -exemplarul.B, putem stabifi acest text identic .111

ambele (afar& doarä de prescurtareaLdin: r. $, pentru cuvântul_prge,-
f(ectum) pr(aefectum):.
_

-1.1:lussw_et eqç _fle--

creto caarissimiy vini
Terfu4li- coNs(ularis)._ter-_-
minli] positi inter
5 f? BAssi AMpudi 101
1111am et vicanols/
BIPutpridavenses
Ipelr Vindium Ve-
rianum praef(ectum)
10 cl(assis).
Lectura pe care o propun in r. 5: Ampudi u e, tn ce
priveste prima parte, de fel izolatä ca uz epigrafic. Grasim pe Bessus
ca. nume propriu, fie singur, fie cu alto nume pomplementare, In
-douä, insoriptii din Dalmatia (CIT.,. III, 13853 Bessus §i 8312 Ae(lius)
,Be.ssus).- Prezenta unui astfel de nume late() regiune AO de pa.-
,pulata "de Be&si, ca aceea din teritoriile Histriei i Capidavei, e cevit
cu totulliresc. Rämâne totus nedocumentat numele Ampudus insä,
ISiainpudus, admis mai inaiute, ori un 'eventual IBlessiampudus,
intru cât e mai documentat? Lectura mea tine seamä de Infätisarea
fireasa a textului,: ca douä teminatii r de genetiv 1n i i deface
epigrafei potrivit cu ,aceste indioii gramaticale: :Bessi Am-
pudi.'Dacä mum Bessus e sä fie luat chiar ca eethnikon', rärnâne
de disoutat. Ca sans e aproape egal, cäci i numele propriu de
Bessus tot de Bessi trebuià BA fie purtat, Inainte de oricari a1i lo-
cuitori ai Scythiei Minore, trecuti la Romanism.
Pentru lectura ipotetica din r. 7: BpuVeridavenses, cred cA pot
cit.& ,u-oapocoatrp_autwitra,,te., nnrnele thracio."BouTsp4;114E,;trat noialde

www.digibuc.ro
104 VASILE PIRVAN 636

Procopius din Dacia Mediterranea (1); cine doreste Ins& alte ipoteze,
e dator sä tie searriä de douä fapte: 1° ea, In total Inainte de -eri-
davenses nu sunt decât trei litere de completat, dintre cari B la
Inceput e dat; 2° cä a treia literä, daeä nu place a fi T, ash, cum
cred eu cà trebue sä descifrez pe piaträ, nu poate fi totus alta
afara de F ori E, cad bara orizontalä sus spre dreapta e absolut
sigurä si se vede si In fotografie.
Delirnitäri ca aceea docurnentatá de inscriptia noastrá, Intre teri-
toriul unui vicus i rnosiile particulare Invecinate, sunt ceva comun
(cf. CIL. III, p. 2549) si nu e nevoie aici de insistat mai mult asupra
faptului In sine. Important si exceptional e personajul Insärcinat
de guvernatorul provinciei cu aducerea la indeplinire a hotärniciei.
De obiceiu IntAlnim centurioni, cari executä astfel de ordine ale
guvernatorului: cf. piatra de hotar dela Ulmetum din a. 229 p. Chr.
cele observate de mine acolo (Celatea Ulmelum, II 2, p. 391).
Pe stâlpii dela Histria vedern Ins& pe un praefectus classis (e fireste
classis Flavia Moesica) fäcând hotárnicia. Aparitia lui nu e coy&
indiferent; ea Insearnnä mai mult decât o simpla delegatie in locul
unui. centurion ori, cel mult, a unui prefect ori tribun oarecare.
Cornandantul flotei de pe Dunäre trebuià sä fie direct interesat In
delimitärile acestea, pentru ca guvernatorul sä-i dea un atare mandat
cu totul insolit.
In privinta acestui interes al comandantului flotei notez douä
lucruri dela cari are a porni cercetarea: 1° Imprejurarea ca. piatra
A se zice cä e gäsitä undeva, prin pärtile Isaccei (din nenorocire
chiar dela Babadag ori Slava Ruseascä de ar fi, odatä ce a lost
cArat5, de cel ce a gäsit-o tocmai la Isaccea, metoda noasträ ar-
heologicä de acum douäzeci de ani o pune tot (Trope Isakciea»);
2° am arätat In Descoperiri nouei In Scythia Minor, p. '506 sqq.,
&A la Isaccea a fost o statiune a flotei moesice, cu lagärul, cazär-
mile, canabele i teritoriul rural, al respectivilor classici, soldatii
de mariná qui militant in classe Flavia Moesica.
De altä parte, ash, precum In territoria legionis, legatul e direct
interesat In delimitarea teritoriilor Invecinate; Intruckt de pe teri-
toriul ei legiunea are anume venituri prin arendäri la par ticulari (2),
tot astfel dealungul Dunärei, si In special in vecinätatea statiunilor
flotei moesice, un anume teritoriu rural, destul de important intrà

(1) De aedit, 282, 41, ed. Haury, IV, 4, 40.

(2) Vezi In aceastá privintá ale male Descop. noua in, Scythia Minor, p. 499 sq.

www.digibuc.ro
637 HISTRIA, IV. 105

In directa priveghere a comandantului flotei. Guvernatorul Moesiei

Inferioare Insärcinând pe comandantul flotei DunArei cu delimitarea
teritoriului vicanilor daci din Bputleridava, confirm& autoritatea
superioarä a comandantului asupra tinutului de pe malul Dunhrei,
dându-i astfel posibilitatea sh tragh direct toate foloasele pentru
soldatii säi §i pentru tezaurul imperial.
Cht de departe s'a intins teritoriul, care athrn& de praefeclus
classis Flaviae Moesicae, nu putern §ti: fire§te ch inscriptia nouh
dela Histria, care nu pute& fi push in zidul cethtii decht dach n'a
fost in uz prea departe de acest ora§ grecesc, ne indeamná a lo-
caliz& atât villa cht §i 'Nuts pornenite de ea cht mai aproape de
Histria, dar nu prea departe de Dunäre, respectiv de lacul Hat
myris, uncle e probabil cá fhceau poliia i paza impotriva barba-
rilor tot vase ware de-ale flotei Moesiei qi unde darh iurisdictia
prefectului ave.& §i pe mal rostul ei.
In orice caz, Dacii Ji Bessig ne apar iarh§ §i In acest docu-
ment ca elemente principale ale populatiei Scythiei Minor, §i anume
chiar pâra la granita nordich a provinciei, la Dunare §i la lacuri (1).
Ceeace §i altfel bänuiam, eh anume Scythii §i Sarmatii nu joach In
Scythia Minor nici un rol etnic deosebit, se confirmä indirect prin
aceasta intindere a elementului dacic §i bessic pânh la Dunhre.
Guvernatorul care ordonä delimitarea B[?utleridavensilor fat& de
villa lui [B]essus Ampudus ne e bine cunoscut : Ovinius Tertullus,
Intro a. 198-201 (cf. Stout, Governors, p. 60 sq.). Astfel §i in-
scriptia noasträ se dateaz5, destul de precis.
In ce prive§te pe executorul ordinelor guvernatorului, prefectul
flotei moesice, Vindius Verianus, el nu erh pânh acum cunoscut. Atht
numele lui gentil cht §i cognumele lui, amintesc Insh pe M. Vindius
Verus consul suff. a. 138 luna Iunie (Prosopographia imp. Rom.,
III, s. v.). Familia prefectului flotei, de sigur de origine i modestä
§i provincialk va fi fost poate patronatä la romanizarea ei de con-
sulul din a. 138 i astfel se va fi ajuns la aceasth a§à de intere-
santä asemänare de nume.
31. Fragment din partea superioarä a unei stele de marmorá, cu
un bogat profil de jur imprejur, drept cadru.al fetei scrise, gäsit In
darâmäturile dela portita IV de pe curtina k, inalt pe stânga de

(I) Cf. vi Cetatea Tropaeum, p. 25 sqq., pentru elementul (bete din Scythia Minor,
iar pentru Bessi, cf. Zidul eettifii Tomi, p. 433 sq.

www.digibuc.ro
 106 VASILE .PARVAN

c. 0.20 m., pe dreapta de c.. 0.30 M., lat -de 6: 0.70 0 gros de c.
0.17 m. InA1timea literelor:. sus pe chenarul fetei -senise de,.c. 0.02,
In text 'de c. 0.015 m.
Cetim:,
.
,

1_
) I

.14111.11Th1lIMIlltIllpitHimmI1r1101111m1111111I1W114

TTEPt14cTu)Ne C I onkrui 10Y TO K-pATO rstv

»ICTEKAINEIKHCKAINUNtroNiA N119c,cTI-T!1410 - i
I

- -CEOYHPOYFTEPTINAKOr CEBACToYArrb k PAToP C3.4n 4

KAI.MAYPHAloYANT-wNe IN oYHAPel NigH AIR()) 1-,
-
.
1-ToY-C.,YN.M, ;
YcioY( Ntaxr
N7Qt0

- --- 1:06.3-- 11-

La. sfärsitul r. 2 lipsesc douä literk,La sfar§iitul xr. 3 e .un,T. La

sfax0tul. r. Intre cele !patru litere ,dup5. ATTOKPATOPOC, sigur, a
dona un O. La sfä,r0tul r. 5 sunt stricate-trei 1itere -iar apoi 37,;6
e aproape tot martelat; literele cetite mai sus In acest rând sunt,
,cred, sigure;- brkigrafia Tor hiloo'de TIOT comunäii d.' p.. thiar
aid mai sus, inscr. nr. 20, r. 3; la sfâ*tul r. 6 lov de trei litere,
roase. In r. 7 la Inceput, pare a fi un q; la sfârsit lóc de chid
litere. R. 8 e asä, cum 1-am descifrat mai sus, afarä, de orice In-
doealä; cele cinci Mere dela slArsit,_ des1 foarte terse, totuft; des-
cifrabile. Din r. -9 n'ain. P-ufnet-..1.11016gt;? 0:6614.. celepitru liter.q rig-

www.digibuc.ro
039 IIISTRIA, IV. 107

táte suS; dupà; ele au mai urmat pânä la capátul rândului nftrnai
poate: CET.- Intro- r. 9 si 10 e un spatiu liber de- un
rand: aici a fost dará un rând mai Scurt,- care va fi- cuprins un
titlu; in ce priveste- r. 10 (recte 11) n'avem din, el decât douä li-
tere. Glare. -
F
, . .

-Rândurile 1-7 sunt a Se- cómpletà dup-5; forMularul inult

Sau*Inai Putirf obicinuit. Cat- priveste .r. 8, :dare de altfel d liolfá-
ritor peritrti'determinarea mat de aproape á continnttilui -doCu-
mentalui, -completarea dui nu e- de fel grea. -Literele :pástrate sunt
a se intregi pe numele guvernatorului cunoscut nouä i din- fa-
scriptia Weed-011VA,- 7ertulltis--(Cf.` pentrif- coMPle-
tare insCriptia publicatá 'In AEM-,-Xt, 44, 57-Si- de acolo- la Cagnat
IG11:- I, -614).'N-umai r. 9 la snisit:e -neclan-- pare-a -fi pomenitun
Magistrat local- on nurnele _
acu zatív: -fiul Li mn llo[ctcaciwc6-?]. -
'Axtafit. túric.
akcèp "al TOY 15ecotectilyv ..Aircoxocciópm
xcd, vetsc% scat atowfou Scallovilg A: lesrulifo[u]
Isowjpou lleptívaxo; Espadtioa Aercostpectopoç [7] 6 [E.:0] (1)
5 scat M. .A.-úgXfou 'Avzonetvou, Erap19.tx,69, MnScscEw" [ ]
[scat II. ES7LVIVOU 116Ta imcpCatECICZCZTOU Kataapo]; ot ToG E[eßac.-]

[via xat 'Icstata; 64.vrig Espaaturxat TOO o6wc[avtog]

[aircibv oEstou, Stinorrog zip) i'stapxetav 67cattx]o0 'Clousc[v(ou]
[Teptt5XXou, srpga3euto0 Es[313 . . . civTca-cpati¡you 10-11o,raat-?]

10

Datarea inseriptiei se capátá si -aid -tot pin porhenirea- gayer-

fnatorului- provinciei. In adevär) singurul element mai precis de da-
ta-re,- care .-ar 'fi fost dat la sfarsitul r; 4,- de numärul ordinal
imperator al lui .Septirnius Severus, e distrust veclem
Cá.f a trebnit pe .greceste [sä fie compu's din dota Mere, derdi
tá fié 661 ptin'XI- (a. '198 ' de :când Inainte SilCáradalla, Ail-
giiétus) iar:teta; Caesar). In 'vreme 'cé"dará loate Celelalte date
actuále 'ale inscriptiei fragrnentate se potrivesó la un'Intreg S'ir de
ani, ponienirea. lui Tertullus nu priveste decât anii 198-201,
-Intre -cari a- trebuit sä fie pus si west monument (vezi mai sus,
nr. 30).
(1) Cel putin oAci au fost douä-litere;

www.digibuc.ro
108 VASILE PARVAN 640

Pomenirea titlului de imperator e exceptional& fatä de

uzul inscriptiilor In genul celei ce o cercetäm: cu pomenirea pre-
scurtatd a numelor i titlurilor Impärätesti.
Cu totul neasteptat e nurnele triumfal de Medici, pe lângä cel
de Parthici, pe care-I poartá aici Severus i Caracalla. Aceste dou&
cognomina,: cari amintesc de Marcus Aurelius si Lucius Verus, nu
se mai gäsesc decât intr'o singurä altä inscriptie, tot din partile
noastre, pusä la Torni, tot In acest tirnp i aproape exact In ace-
leasi formule, de un 19.Eaco4 al Marei Marne a zeilor (Cagnat, IGR. I,
614; cf. i mai sus).
Nu nurnai asernAnarea dedicatiei initiale intre inscriptia noasträ
din Histria i cea citatä din Torni, ci i anume mici vestigii con-
crete din fragmentul nostru ne indeamnä a crede c5 irnonumentul
din Histria a fost pus tot de un II.Ectco4, respectiv e un nou album
aleätuit de yepooEch de aici (v. mai sus nr. 20). In adevär Intre
r. 9 si 10 vedem un loc alb, care pe partea acum pierdutá a avut
.de sigur un rând scurt, In care se indic& ce urmeazä: lista mem-
brilor colegiului. Iar imediat, ceeace mai avern din r. 10 (resp. 11)
corespunde perfect acestei ipoteze: cele doll& litere cu un fragment
din a treia Inaintea lor, formând foarte probabil terminatia de ge-
netiv -Eou, aratä G aici aye& a Incepe nurnai decât lista membrilor,
si anume, dupá locul ocupat de litere, cel putin pe douä coloane:
e. g.:
r. alb [OE Tiij4 TepoucEct4 s. Tot). 19.ccicou ctr,IX6Tattioc]
r. 10 [6 ati.-yot Tot) aez-vw[ [ e. g. Eapcnt6acopo4 Hocetawva]oo

Judecând dupä dimensiunile fragmentului pästrat, lista a trebuit

sä fie foarte bogatá In nume. La o lätime de 0.70 m. i o grosime
de 0.17 m. a stelei de marmorá, o Inältime de 2 rn. ar fi poate
chiar prea moderatá, când ne gândim GA stela cu gerusiastii din
Histria (nr. 20) are la o rátime de 0.87 i o grosime de 0.25-0.32,
Inältimea extraordinarä de 3.70 m. Dar chiar numai pe cei doi
metri de Inältime admisi, Inca putem gasì loc la un numár de
membri foarte mare, precum urmeazá: 0.33 m. Bunt luati de frag-
mentul actual; mai däm 0.17 m. i chenarului inferior; rämän 1.50 m.
Literele au o Inältime de numai 0.015; cu tot cu micile spatii dintre
rânduri admitem 0.02 m. inálOme, de fiecare rând; pe 1.50 m. avem
dará c. 75 de rânduri; pc, dou5, coloane, deci, c. 150 de nume.
Fire§te: emai mult ori mai putinn; dar toate sernnelo sunt pentru
«mai mult», iar nu pentru «mai putin»,

www.digibuc.ro
 1. IITSTRIA, IV. 100

Pentru Inflorirea vietii sociale si a collegiilor In Histria cred

acest document poate fi socotit ca definitiv cAstigat, ci anume In
interpretarea data lui mai sus.
32. liazá; Calcar bun; In zidul curtinei i, cu fata scrisä la aer.
Profile le au fost sfärmate. Se poate acum determinA nurnai Ináltimea
si lätimea monumentului: 1.60 X 0.64 m. Partea dreaptá a pietrei
e distrush pe toatä lungimea; de asemenea sunt stricate si câtevA
pärti din fata scrisä; partea stângä a monumentului e despicatä de
sus pänä jos. Inältimea literelor, ingrijit gravate, e de 0.045-0.050m.
Cetirn:

,
z----_____---7--%777- ,

/,,.. t
i
i

', r",Pka-i1.Wi
1

i
ONYIONITOYOT 1

ATOWTO KPI b ;

OCA V.r: Tlivie, 1

EYHPG\ EFT,' 1

OC M\ , Y PH:
NTWNEI 1 ON
APACE BACTO ,
L,H MP C IC :41

N 919 \

Lectura fiind cu totul simpla, nu mai insistám asupra descrierii

www.digibuc.ro
110 VA§ILE PIRVAN 642

textului pästrat, ci trimetem de o parte la desemnul de mai sus, iar

de alta la transcrierea -ce urmeazA:

rA-rjcAlc
Tv oEby to .8.e[co-]
TeLTOU Akoxp6.tio--1
poc A. Eeictrpi[oo]
5 Isotpo[o] Ilept[Eva-]
xo4, M. A6ptX[tov]
'AvvoveiTvov K[ci.E-1
Cap. Espuarbv [Pou-]
io 'Ia[tpc-]
10

De notat ortografia Esutpou In r. 5, in loc de Eeootpou: cea obi-

cinuitA. Tot astfel ortografia si pronuntarea Ictpravciw in r. 9 sq.,
dupá latineste, In loe de forma buná ionick Intrebui*tá curent
chiar in acest timp (v. nr. urmätor), 'Ictpurp4v.
Aceastá dedicatie cátre Caracalla, fireste cel mai de vreme din
a. 196 (data ridicárii lui la rangul de Caesar), nu poate fi mai târzie
ca luna Maiu a anului 198, când Severus iea pe fiul ski ea tovarás
in dornnie dându-i toate titlurile i drepturile unui Augustus de-
plin. Titlul de Augustus, pe care-1 vedem si In aceastá inscriptie,
nu are singur nici-o valoare. 'El se intâlneste destul de des ca sim-
plu atribut onorific, atât pe lángâ. -eel de Caesar cât si MIA el (cf.
CIL. III, 7604 si Liebenam, Fasti, p. 110, s. V. Caracalla; v. In
special cele spuse la numárul 36, mai jos).

33. Mare bazA de calcar compact, In zidul. curtinei

. in rândul
de jos al blocurilor de placaj, asezatá cu fata Kris& la aer. Profi-
lele sunt ca de obiceiu stricate. Monumentul e inalt de 2.01 m. si
lat pe partea scris5, de :0.60 m. InAltimea literelor, ingrijit gravate,
e: in r. 1, 5-6 cm., in r. ultim, de asemenea; incolo, peste tot,
4-5 cm. Ligaturi i litere foarte mici la sfârsitul cuvintelor, destul
de dese: In special I e gravat pur i simplu In läuntrul literei mai
mari de lângä el: r: 3 In N, r.8 mn 0;--tot, astfel r in läuntrul lui
0, in r. 6.

www.digibuc.ro
64A tItStRIA, IV. tit

Cetim:

- -0.6.-

Ar YXI-1 'î5
AYTOK PATOPA K AI
2.MFA M .AY P AM/NW
N ON EYZE B E.EB Y I
NAYTOKPATOPOZ
AEETITIME EOYIRO
E YE EB TTE PT EEB
APABA AM-TAP e
KOY. B YAH AI-11.0E
. I ITRI-NLN

In r. 3 un defect al pietrei desparte primele doll& litere de cele

urmAtoare. In r. 6 litera A are puncte de ambele pärti.

www.digibuc.ro
iq VASILE PIRVAN 644

'ATTO-1",) T6n.
A6Tox,pcitopu Kai-
acpc 11I. Atip(tXtoy) 'AYscove.-
vo .E6csP,(1,j) YeP(r./.at)
5 by Aiyr,oxpcitopo4
A. ESIVtql(Loo) Esoutpou
Ebasp(o64) 11spr(Evc,m4) sP(acto())
'Apap(mo6) 'Aacc43(vmo3) flup19.c-
746, pooXil
io lotmveby.

Aceastä inscriptie nu poate fi datata asà, de precis ca aceea de

sub nr. 32. Ca eleniente cronologice avem Intâiu numeh3 triumfale
ale lui Severus, dintre cari lipseste Britannicus, luat in a. 210;
dui:A ele ar fi dar sä datám monumentul Intro a. 198 si 210. E
drept cá in r. 9, durd, ITriph3, ar fi trebuit s5, urmeze MaTEatou;
dar aceastä incorectitudine nu e de fel izolatii. Vezi pentru alto
exemple CIL. III, p. 2430.
De altá parte Caracalla, care e coregent al tatálui sau, are aici
numele de Pius, po care stirn (dela Liebenam, Fasti, p. 110)
cä-1 poarth de abià dela 1 Aprilie a. 200 inainte (pâra la Liebenam
se admiteä, pentru inceputul acestui nume, anul 201, dupá monete).
Prin urmare inscriptia noastra a fost pug Intro a. 200 si 210
p. Chr.
De notat mai e in aceastä inscriptie si forma numelui Histria-
nilor: din nou larpnvoE, iar nu cum se stabilise uzul dupá Romani,
(adicá dupá xotyt), latpw.v.of.

34. I3azil, mare de calcar compact, in zidul curtinei g, asezatá cu

fata scrisa la aer; profilele stricate; InäItimea monumentului, 2.10 m.,
lätimea 0.74. Ináltimea literelor foarte InOijite 0.040-0.042.
Forma lui caracteristicä: E. Intro r. 1 si 2 un mare spatiu liber.
In r. 5-7 câte un O mai mic.

www.digibuc.ro
645 IlItiTRIA, IV. 113

Cetim:
1-

, ' III
; i ./.2:: ,c,

lki
'r,..
1

,111.-' ".-=11 If
III I r (IM,
I
/b, h
t(
I

:;0'
.' : -: 1,

VAFA81-1.1 TYXH I L;

I OYA IA N _ OMNIANE
XHN THE 01KOYM
MH TE FA TOY eE
OTATOYKAIANE1KH-Th
.YTOKPATo POI: ANT
E1NOY BOYAHiMIMo
THEAAMEPOTATI-I
ETPIANWN I4E

I.
1

111,
4
E.: 14 It fi lth \k`i"
11. :1.s
fr. .1-
111? "' ita,
ft.

4'4'
II, /1,4 111, .1_{/:-.1-

4- -

------ el* _

Asupra texhilui nu e nimic de oUservat, afará d e eiudata pres.

eurtare din r. 2 pentru Ispchatt.
Analele A. R. Tom. XXXVIII. Memorille Sect. Istorice.

www.digibuc.ro
114 'VAS= PIRVAtt 646

'Aya19-ijc tóyyJc.

looMav A6p.vca Ee(Pactv)

Tóyypo Vi)4 ON00116-
1m4 p.1rc4a to3 15sc-
5 OTCITOU xai avetxtzo[o]
Akoxpcitopo4 'Amu-
veNou, pouxt a1721104
_
Vi)4 Xavirpotci 'I-
arptawbv 1:6Xeco4:

Inseriptia noasträ, având In vedere eh fiul Iuliei Domna apare

din context ea singurul ImpArat pe tron, trebue s fi fost pnsä
Intre 26 Fevruarie 212, când dispare i Geta, si 8 Aprilie 217, când
Caracalla este ucis.
Douä fapte importante sunt documentate de aceastä inscriptie a
Iuliei Domna.
Mai intâiu titlul de Tón oixoop.4, pe care, precât stiu, aici
Intâia oarä 11 gäsim dat unei Impärätese romane; prin acest nume
divin Imparäteasa devenià Ina, din vieat5, o zeitate efectivá, In felul
si dupa analogia divinitätilor tutelare ale diferitelor ,nast4 din Rásä-
ritul elen. Rolul din ce In ce mai mare ijucat de femeile din casa
domnitoare In Impárátia romanä se concretizeazá astfel acum, prin
aceastä exagerare pânä la absurd a importantei lor, de chtre su-
pusii gata la lingusire: asemánând Intregul linperiu cu o minus-
curd Ir6Xc4 de-a lor, ei ii dau si acea zeitate specific apárátoare:
Ttin, 4intrupath aici In Insás Irnpäräteasa-mamä.
Al doilea fapt de seamá e Inflorirea evidentá a Histriei, carac-
terizatä prin atributul, de sigur oficial acordat, de Xat_vrpovirq
pe care, când ne gândim la räsunetul ce-a avut In Intregul Imperiu
distrugerea acestui oras grecesc In a. 238 de Carpi si Goti (cf.
vita Max. et BaM. 16, 3), Il putem privi nu ca o simplä laudá de
sine a Histrianilor, ci ca un titlu corespunzând unei stari reale de
lucruri. fi fost altcum i cu totul ciudat ca privilegiile as'a de
largi, acordate Grecilor de aici de Impäratii romani, Incepând Inca
dela Claudius (v. mai sus nr. 15 si 16) sä nu fi dat In timp de
mai bine de 170 de ani nici un rod si Histria sä 11 rámas tot In
acea stare de ehaabeta, de care ne vorbeste scrisoarea guvernato-
rului Pomponius Pius prin anul 51 p. Chr. (v. mai sus p. 564,
rând 32).

www.digibuc.ro
647 IIISTRIA, IV. 115

35. Bazä; calcar foarte bun, alb; asezatá cu fata scrisä la aer, In
placajul curtinei g, la coltul cu turnul F. Profilele stricate, Inálti-
mea monumentului 1.75 m., látimea 0.75. Inältim ea literelor c.
0.045 m. Ligaturi putine. LiterQ mai mici numai In cateva locuri,
la sfärsitul rándurilor. Ductul literelor i, in general, Inf4tisarea
epigrafei, foarte Ingrijite. Douä marteläri, In r. 3 si 4.
Cetirn :

6=-
1* ,

A .
AFAOH1 TYXH I
YTOKPATOPAK A [CAA
4

M. IC7 /RACE OYI-PO

7 ,EYTYXHE
CEBHOEIOTATONKA I A
NEIKHTONC .AHMAP 4
KHCE OYCIAC FIKEPAFI
TPIAOC APX1EIDEAF I
C TON ANDYFIATO N
BOYAHAI-IMOC TIC AA
TIPOTATHCICTPIHNON
0 AG LIC

I/II,
11(

/,

In r. 3, dupä M dela Inceput, a râmas nemartelatá aproape ju-

ma Late dintr'un 0, dupá care se mai disting urme dintr'un IL i
dintr'un E. Aceste resturi ne permit sa restabilim sigur textul pe

www.digibuc.ro
116 VASILE PIRVAN 648

numele impáratului Macrinus (1). La sfârqitul r. 6 si 7 câte o literä

mick In cea mai mare parte roasá ori ruptá. In r. 8 o gaurá In
piaträ defect anterior gravárii inscriptiei desparte la slArOt
literele ME de n. In r. 12 literele sunt aezate ornamental, spre
a umpleà tot rândul.
'Aych19-71c. tónc.
Abtoxpcitopc.c Kcilaupch
M. '0[1:6XXcov] Esoo-iiipov
[Maxpevov] Ekoz-71 Eò-
5 ce[311 Ost6Tato) xcti Cc-
vaCw'17nv IsP(cLat6v), 6-1)p..txpxN-
7v7Ic iopaEctc, 7CCCTÉpa. ic[ci]-
spEaoc, etpxcep6a pÁ-
arov, eLvi9.5msov,
10 pouxt a-ktoc xchp.-
7CpVC6C711C lazpvilvebv
7c6Xecec.

Micile incorectitudini din textul acestei dedicatii sunt destul de

frecvente in inscripii1e imperiale, pentru a nu insistà mai mult asu-
pra lor: astfel numele Eckori¡c Inainte de Eks(3-ilç (r. 4) se Intim-
piná chiar la Caracalla (d. p. Cagnat, IGR. I, 1179, 1288, etc.), iar
apoi destul de des (ibid., 719; Kalinka, Ant. Denkm. in Bulg., 49
sqq., 64, etc.); tot astfel titlul de expxcepsbc I.L&Ttaroc, pus aici
dupd itcatp IrcapEaoc, mai apare in aceastá ordine chiar inteo all&
inscriptie din Histria, mai sus, sub nr. 22, din a. 155 p. Chr.
Documentul acesta (Impreuna cu Gel urmátor, nr. 36) e intere-
sant mai ales pentruch ne evidentiazá twomptitudinea cu care cetá-
tenii Imperiului qtiau sá se acomodeze situatiilor nouk a0 de re-
pede schimbate in vremile turburate de dupá Septimius Severus.
Cum imediat ce un nou impárat urea tronul, diferitele monetärii
ale imperiului intrau In activitate febrilá spre a bate bani noi cu
chipul lui, tot astfel diferitele oraqe qi comunitáti se grábiau a-i
ridicà statui §i inchinA monumente.
Astfel la 11 Aprilie 217, dupá uciderea lui Caracalla, Macrinus iea
conducerea Impárátiei. Inainte de 10 Decemvrie al aceluiaq an, când
(1) Cf. AEM. XVII, 217, nr. 118, inscriptie irnportanta si pentru chestiunea discutatil
mai Jos sub nr. 36, asupra Caesarilor Angusti.

www.digibuc.ro
649 HISTRIA, IV. 117

Incepeà a doua sa tribunicia potestas, Histrianii Ii i ridicase cèl

putin un monument: cel al cärui text ll studiem, §i care e inchinat
Inca In timpul primei puteri tribunicii a lui Macrinus.
Histria poartä §i aici atributul onorific de Xatiirpotcit71 era* v.
mai sus, sub nr. 34.
36. BazA de calcar compact, mezat5, eu fata scrisà, la aer, In pla-

?rn.

b A FAeH I T Y XHI
42ANT Ca
N CINONY 11 /
CEB KA 1CAPA
IÓK PAT 0 P CKAICk
P'OCM WY/kW e
0Y1-1.32P OY
YTYXOYCEYC B OYC
EBAPCTOYY1 0 N I:5
CYAHAHMOC T II C
AAMNPOTATFICICTPIH
NCDN OAE D C

11.1P

0.7.3

cajul curtinei g, nu departe de monumentul de sub nr. 35 i ime-

cHat la N de monumentul de sub nr, 34, despártitá de acesta din

www.digibuc.ro
118 VASILE YARYAN 650

urma numai printr'un mic bloc. Profile le sfärâmate. De asemenea

partea dreaptã mpg, iar cea stâng6, ciocitnitä In mai muhe locuri.
Inältimea monumentului 1.86 m., latimea 0.72-0.73. Inältimea
literelor c. 0.045. Patru marteläri, In r. 2, 3, 4, 6 si 7. Intre r.
1 i 2 un spatiu mai mare.
Cetim :
(Vezi desemnul de pe pag. precedenth)
Urmele cuvântului martelat In r. 2 sunt foarte slabe: ele nu con-
trazic lectura OIIEAAION, dar nici nu o pot sustinea evident cu cevà.
Dimpotriva in r. 3 (unde la inceput avem un defect al pietrei
prin el rândul impins ceva spre dreapta) ne-a mai rämas un A des-
tul de ciar la Inceputul cuvântului martelat, iar apoi din acelas
cuvânt la Inceputul rândului urmätor o urrná de A: restaurarea
locurilor martelate pe numele lui M. Opellius Antoninus Diadu-
menianus e afara de orice Indoealä. De altfel chiar. dacä In r. 2-4
nu s'ar puteà distinge absolut nimic, incá avem In r. 6 destul pás-
trat pentru restaurarea intregii inscriptii, In litera 0, sigurá, la in-
ceputul cuvântului ce urnià dupá POCM. Din locul martelat In r.
7 nu se mai distinge nimic.
'Ayci súnc.
M. [)&riXXto]
Ye-tvoy A[ca.aoop.avc-]
NI/by] EeP(cLat6v) Kodcapa,
5 Atisoxpettopw Ku.fact-
po4 M. '0[IteUEoo] Ee-
ootpoo [MaxpeElico]
Ekoxotic EkePoei;
EsPocatoti
10 Poo),t a-i¡tio4 vij4
Xalociootcivy14 Iczpc/J--
vciw icóXeu4.

Se stie ä indatä dupä proclamarea ca Impärat (la 16 Maiu 218)

aflui Heliögabalus, nepotul Iuliei Domna i al Iuliei Maesa, dupä

www.digibuc.ro
651 HISTRIA, IV. 119

ilea aceSteia Iulia Soaemias, Macrinus ridicá pe fiul säu Diadurne-

nianus la rangul de Augustus, spre a puteà astfel rezistà mai cu
izbândä rivalului ski. Dar Inca la 8 Iunie, Macrinus si fiul säu sunt
biruiti nu departe de Antiocheia si, fireste, curând dupá aceasta,
Elagabal, subt numele de M. Aurelius Antoninus, rämâne singurul
impárat recunoscut in tot imperiul, In vreme ce Macrinus i Diadu-
menianus, un timp încä fugari, cad in mâna noului Domn i sunt
ucisi (1).
Admitând GA stirea Infrângerii dela Antiocheia nu a ajuns la
Histria, ca eveniment ireparabil, dupá luarea ca prizonier a lui
Macrinus de cAtre procuratorul Impärätesc din Calchedon, decât
tocrnai cu o lunä tnai arziu, deci pe la 8 Iu lie, incá tot rämâne o
problemä, cum de Histrianii au fost ash de gräbiti i când au avut
timpul material, ca sa ridice, intre 16 Maiu si 8 Iunie, respectiv 8
Iu lie 218, un monument noului Augustus, Diadumenianus, fiul lui
Macrinus. Cred GA In nici un caz nu poate fi vorba de ridicarea
monumentului mnc lnainte de 8 Iunie. In adevár Diadumenianus
fusese proclamat Augustus in Apamea dupec 16 Maiu. Pânä la 8
Iunie abiä de puteh ajunge stirea in Histria, necurn sä se.fac5, rpo-
numentul. Fireste, indatá ce stirea despre noul impárat ar fi ajuns,
s'ar fi hotarlt si ridicarea monumentului. Totus e exclus sä se fi
ajuns la inaugurarea lui, odatä ce Elagabal imediat dupä 8 Iunie
färä indoealä trimesese soli repezi pretutindeni, ca sä anunte bi-
ruinta lui i deci i Histrianii puteau sti cä, Diadumenianus nu mai erà
deck un biet fugar.
Astfel dara documentul nostru nu poate aveh nimic cornun cu
proclarnatia de dup5, 16 Maiu 218, din Apamea, 'ci are a fi inter-
pretat ca i nr. 32, de mai sus. Ca atare el a putut fi pus atât
in a. 217 cât i in 218, mai probhbil insä odatä cu cel al lui Macrinus,
supozitie la care suntem Indemnati si de infkisarea extern& -(mate-
rial, litere) analoaga, a celor douá monumente.
Inscriptia pusä lui Diadumenianus are, e drept, ca i cea a tatálui
ski Macrinus, din anul 217, o anume incorectitudine care trebue
relevatä (2). Titlal de Augustus precedá pe eel de Caesar, lóc
sä fie cum e obiceiul la Caesarii acestia târzii onorati cu titlul de
Augusti, invers (v. d. p. chiar mai sus la nr., 32, r. 7 sq. si cf. CIL.
III, 7604 si Cagnat IGR. I, 612 pentru Geta, din a. 200 si 201, la

(1) Cf. pentru aceste evenimente, Schiller, Gesch. d. röm. Kaiserz., I 2, p,. 760 si urm.
(2) Pentru Ebtaxo5ç Elyzepoiíç cf. nr. precedent.

www.digibuc.ro
120 VASILE PARVAN 652

cari, cf. i Liebenam, Fasti, p. 110, s. v. Geta): Caesar Augustus.

Avem InsA exemplu qi pentru o atare intervertire de nume impe-
riale: o inscriptie din Dionysopolis, la Cagnat, IGR. I, 663: Vitrasius
Po llio, irpeapeo'* cd Conturpcimoç EspcLCITGÒ- KocEmpo4 (Pius
139/151; cf. §si Stout, o. c., p. 50).
Constatarea la care ajungern in urma celor de mai sus, cA anume
tu afar5, de diferitele persoane feminine din casa imperial5, onorate
cu numele de Augusta: soii, mame, bunici, surori ale impAra-
tilor, numele de Augustus se acordA dela Severus Mainte qi acelor
Caisares de specie nouA, card propriu zis nu mai stint coregenti,
ci numai aprincipip imperiali (cf. Mommsen, Staatsrecht 3 II, p. 1164),
e cu totul nouA i rAstoarra ideile de pAnA acum asupra Augusta-
litätii. Nu e de ajuns ca un principe sA poarte. pe lAngA numele de
Caesar qi pe cel de Augustus, pentru a fi privit drept coregent(1):
trebue ca el sA se numeascA Imperator Caesar (numele personal...)
Augustus, pentru ca (In lipsa pomenirii pe monument a puterii tri-
bunicii, care altfel clarifich totul) sA fie socotit de coregent. CA nu
Augustus, ci Imperator e numele hotAritor pentru caracterizarea
deplinei puteri ImpArAteqti, ne dovede%e §i formula designatus, sau
destinatus imperator, care fire§te e de inteles nu numai la Titus
(cf. Mommsen, Staatsrecht 8 II s. v.), ci si la Caracalla (ceeace
Mommsen nu admit*, ea designare la coregentA, iar nu la dem-
nitatea de Augustus, pe care Caracalla o aye& dinainte, ca un lucru
mai lipsit de valoare decAt numele de Imperator.
(1) Astfel, pe lng cele spuse i exemplele citate mai sus, la nr. 32, notäm: Kalinka,
Ant. Denkm. in Bldg., col. 56 jos, observé, minunändu-se eä. Maximus, fiul lui Maximinus,
e numit, intr'o inscriptie de pe längl Philippopolis, IsPacyr6c, desì n'a fost niciodatä
Augustus [=impärat coregent]. Tot Kalinka insä citeaza si un alt exemplu, CIL. III, 10165
(Dalmatia), uncle de asemenea Maximus, ca nobilissimus Caesar, poartä si titlul de Au-
gustus, ial4 de altä parte Caracalla apare ca Augustus chiar in a. 196, desi eri numai
Camp's., principe färä nici un drept la coregentä (CIL. III, 12337 si 1420732 ca Kalinka,
o. c., col. 28, observ. la r. 10, al inscr. nr. 32). Adilogam apoi ca nici modificarea pe care 0
educe Mommsen, Staatsrecht3 II, 1164 si CIL. III, pag. 1998, pärerii sale asupra Caesari-
tätii secolului al Ill-lea nu este clarä: cAci daeä in afarä de Caesar-ii coregen0, nnmiti
Augusti, avem i pe Caesar-ii, simpli principi, cari se pot numi i ei Augusti, care .mai
e deosebirea dintre cele douä feluri de Cassares? In adevär Mommsen zice, CIL. III, p.
1998 i, dupa el Liebenam, Fasti, p. 111, cl Severus Alexander n'a fost creat Augustus,
cat a träit Elagabal, ci a fost adoptat de acesta numai in calitate de Caesar §i coregent
si ca. atare a putut fi numit impropriu in inscriptii si Augustus (d. p., i Cagnat IGR. I
1270). Dar Caracalla nu e si Caesar si Augustus Ina din 196 ? Si totus nu e core-
gent. Conceptele de Caesar, Augustus si Imperator trebuesc dar supuse pe baza ulti-
melor descoperiri la o serioasá revizuire a continutului lor de drept public.

www.digibuc.ro
653 HISTRIA, IV. 121

37. Bazä de calcar, Malt& de 1.70, latä, de 0.68, groasä de 0.61 in.,
asezatà, cu fata wrisá in jos, In placajul turnului exterior din stânga
al porVi celei mari, In linia eelor sapte monumente Insmnate mai
sus, pe planul dela p. 623, acesta find Cel eu litera f. Toate profilele,
afar& de pe stânga, spre interiorul zidului, stricate. Fata serisä e

;A
4-
111.1.1 "
0 15

4-
-
/
0. 09 th qC

ArAeHrryxlii
XENTHS
?". I KOYP'EN-IEMATI'HN
OYGEI OTATOY
ikI\EIKITOYAYTOK PA
TOP 0=NI'ANI-::.
OYAHLI-M OETHE
AAIvr-IPOTATIEIETPIH
NGDI\11. OAE

.a
1

1
0i/2
/
I1
' ///'
': "-:

:
,.

'-: il
<,=

--
.1

II -; , ,.1 ii 1,1 I_

-":.
-,.......
--'- /.;

'
\I
;
7-v-II(. /1
\\\ 1---,-; IL
4

destul de bine pástratá. Totus muehile laterale, i pe dreapta si pe

stânga, sunt rupte, astfel eh lipsesc din litere de ambele párti ale
inscriptiei. Douä dintre numele propril stint martelate. Literele fru-
mos gravate au inältimea de 0.040-0.045. Ligaturi putine si ne-
caracteristice.

www.digibuc.ro
122 VATLE 654

Caiid am cetit pe original aceasta ifisdriptie, n'am &tut descifrà

nimic din numele martelat In r. 2. Fäcând Insä o estamp5, i foto-
grafiind-o, au apárut pe cliseu urmele destul de clare pe cari le-am
notat mai sus In desemn; la sfârsitul rândului se mai' disting urmele
unui E; dela- Inceputul rândului lipsesc dou5, litere. Infátisarea ce-
lorlalte ránduri e limpede. Numele martelat in r. 7 mai mult se
ghiceste decât se distinge; Clara nu e propriu zis decât litera pen-
ul ti ma, O.
'ATuAi¡c són[c].
rfolukko Ma[Eaccv] E[s-]
[pa]cntv TtiyAv t1
IOPX,OD[Lin4
5 19.stot &too x[cAl] .

Ci.vetwilTou Atitoxp[6-]
topo4 I'Avaove(vio[u],
poukt 6-Titioc
XeLtorpo7citix
10 ily 17-.6keo4.
Textul acestei inscriptii, afará de numele proprii §i cuvântul de
caracterizare a rudeniei Intro Impâratul i Impäräteasa pomenitä, e
absolut identic ou cel al inscriptiei studiate mai sus, sub nr. 34.
Acest fapt nu e datorit Intâmplárii, ci porne0e dintr'o hothrIre con-
§tientä a cetätenilor cari au fácut cele douä dedicatii. In adevär,
rolul i mai ales importanta moralä pe care o avuse Iulia Domna
pe lângá fiul ei Caracalla, erau reluate, odat5, cu Intoarcerea dinas-
tiei severiane in persoana lui Elagabal, de bunica acestuia Iulia Maesa,
sora Iuliei Domna. Formula de onorare a Iuliei Domna ca Ton
obto911.6n4, era perfect Indreptatitä fatá de sora ei Ina, mai
energich si mai real activa, in numele nepotului ei, un biet copil
de 14 ani, condus i ocrotit de ea. Histrianii cari abia cu câtiva
ani inainte (Intro 212 si 217) ridicaserá monuraentul Iuliei Domna,
n'au acum (Intre 218 si 222), in imprejurdri identice, decât sh
repete i pentru Julia Maesa textul fixat pentru sora ei. Fireste
când se hotárl condamnarea memoriei lui Elagabal si a bunicii sale,
numele. de Iulia nu putea fi martelat, find comun ceior douä surori,
dintre cari una continua a fi o divinitate protectoare a Imperiului ;
se martela, ca §i In cazul lui Macrinus ci al lui Diadumenianus,
numai numele strict personal al condamnatului, r. condamnatei.

www.digibuc.ro
655 HISTRIA, IV. 123

Acest nume era, pentru Elagabal, Antoninus, singurul folosit pa

monument: de ar fi fost si M. Aurelius, acestea ar fi fost crutate;
cf. d. p. inscriptia dela Cagnat, IGR. III, 1228 (1).
Cuvântul grecesc phim.71, folosit In inscriptia noastrá pentru Iulia
Maesa, nu e totdeauna obicinuit in inscriptii; gäsim in altele (v.
Cagnat, /. c.), in locul lui, cuvântul ttip9.71.
Mai notäm In sfärsit aparitia si In aceastä inscriptie a epitetului
onorific al Histriei: XrzpArposcivq (76),(4), care ne-a insotit pana acum
credincios In toate dedicatiile puse de Histriani de, prin anii 212
inainte (nr. 34 si urm.).
38. Fragment din plinta unei statui de marrnora, gälbue, pe care
nu s'a mai pdstrat decât laba piciorului stâng, lungä de 0.21 M.,
inscriptia de pe muchea plintei. Gäsit In därâmáturile din fata
curtinei c, la 5 in. depártare de portita (zidita). Plinta statuei e
Malta% de 0.11 m. Rândurile inscriptiei rupte sunt lungi de 0.15
la 0.22 m. Literele foarte negligent desemnate i gravate, asezate,
chiar stramb In rânduri, sunt inalte dela 0.012 la 0.020 m. Avem
pástrate 4 rânduri scrise si urmele unui al cincilea rand la urmä,
total ros.
Cetim:

j. o

HH/
TO`03AToPo cH
AI THCC E BfoyAc 0.1.1

LliNTTENTHN

La sfarsitul r. 1 pare a fi i un I, din care se mai disting oare-

cari urme de jos imediat lángh spärtura marmorei. La Moe-
putul r. 4 e un rest de bará oblich, coborind spre dreapta, poate
dela un A; apoi urMeazá sigure N si T. Din r. 5 nu se distinge
absolut nimic.
Completarea inscriptiei e problematicä; ceeace ni s'a pästrat din
text se potriveste pentru trei Impárati:
(1) E drept c aici sunt martelate ambele nume ale Iuliei Maesa; dar fará indoeatá
numai printr'un exces de zel, aci obligator nu erà. La Histria, unde memoria casei lui
Severus erà aS, de vie, acest zel n'ar fi avut ce Outà.

www.digibuc.ro
124 VASILE PAR VAN 656

10 Pentru Caracalla in továrá0a mamei sale Iulia Domna.

2° Pentru Elagabal in tovära§ia bunicei sale lulia Maesa, sau
a -mamei sale Iulia Soaemias.
3° Pentru Severus Alexander In továria mamei sale lulia
Mamaea.
Am avea deci sigur numai:
T6,01[E].
rr1c4 awnlpEac A6froxpcitopoç M(cipxoo)
[Abp(idjoo) (1). . . . x]cd. ti'¡4 Es[3(uar) louRac
[ (2) ]vcinv icept
(3)]
Astfel dará, statuea pusä de Histriani nu se poate da6, mai precis
ca: «Intro anii 212 §i 235. Tehnica pärii sculpturale lasá, ca
cea a epigrafei, foarte mult de dorit.
Jr
:11r-I '
I
I I-
.trk
"

ATAGI-I1TYX1-11
TONFTIC KAI GA
AATTHCKATIAN
TO CAN O P W
FIOJNEON Y C
AECTIOTI-INAYTO
KPATOPAKAICAPA
lOYA 03", ,
,
CY ce g 1-1EYTYXI-I
C6 BACTONTON
AN IKI-ITONBOY
k
-003 4

(1) Pogo urma: 'AvuoveEvoo 1.4(ccaToi.)), pOntru Caracalla sau Elagabal i 14(4-1poo) 'AX6-
VtApou, pentru acesta (cf. p. aceasn, prescurtare Cagnat, IGR. I, 523).
(2) Poate urmà: AbTo6cyr% (A6p.v2\, Mai.accç(-1,N), l'occtp.tec8n5, Mattchiaç,
(3) Poate, printre altele, Tc6Xty (?).

www.digibuc.ro
657 IIISTRIA, ÌV. 125

39. Bazä; calear bun; in placajul turnului exterior din stânga al

portii celei mari, in rândul celor sapte monumente (v. mai sus
planul dela pag. 623,litera a), asezat in zid cu fata scrisa in sus si
anume cu soclul prins chiar in usorul portii externe, astfel GA ul-
timul rând al inscriptiei e total pierdut, iar inältirnea monurnentului
nu se poate in intregime determinà. Inältimea pártii libere, pan& la
ultimul rând, distrus, 1.28 m.; lätimea 0.67; grosimea 0.65 in.; inäl-
timea profilului superior, strieat, 0.28 m. Inältimea literelor, frumos
desemnate i acurat gravate, 0.045-0.050 m. Literele B, P, sti-
lizate ornamental (vezi desemnul). Ligaturi nu existä.
Cetim:

(Vezi desemnul de pe pag. precedenth)

Rândurile 8 si 9, cu numele Impäratului, au fost martelate. To-

tus, nu asâ de constiincios, ineât sä nu se mai disting& nimie. Dim-
potrivá, putem reconstitul, ea mai sus, perfect sigur, Inceputul nu-
melui, dup.& urmele bine vizibile rämase încä pe piaträ. In r. 13,
la inceput, nu mai avem aproape nimic din A. De asemenea pri-
mele trei litere din AHMOC sunt aproape total distruse. R. 14 n'a
avut de sigur decât trei litere, ash, cum am vazut GA se termin& nesi-
metric si alte inscriptii analoage: mai sus, sub nr. 32, si, grafic, mai
simetric, dar cu aceeas formulä, nr. 33.
'AT609.1.)L
Tbv y-i)c xuE 15a-
Xcittrir; xal Icav-
tbc, av8,p6-
5 '7COW '6AI'VOOk;
aaclrórriv Atito-
xp6.topci. KaEccxpa
F. 'Io[6),(tov) Oifilpovi
[Mc4cp.a-Cvov]

10 E6cep-il Etkon
Espuct6v Tby
CosExvov oo-
[alploc;

www.digibuc.ro
126 VASILR PIRVAN 658

Daciti ar fi sä judecám dupa faptul ch. In aceastä inscriptie lipsesc

toate nurnele triumfale pe cari i le-a luat Maximinus Incepând din
a. 236 Inainte, ar trebui s datám monumentul ca fiind din primul
an (235) al domniei acestui Irnpärat. Tottrq pomenirea numelor trium-
fale nu e de fel cevA, statornic. De aceea trebue sä däm inscrip-
tiei numai datarea mai largä, dupá domnia lui Maximinus, Intre a.
235 qi 238.
Foarte caracteristic e titlul imperial introductiv, sub care apare
Maximinus In inscriptia noastrá: CO ri%j xuE19.a.X6M1C wd CCXYLÓC ckv-
Opdy2tcov 't4vouc aeolt6v% Titlul acesta, care, cu variatii mai mari
ori mai mici, deabià dela Severus §i Caracalla Inainte devine mai
frecvent (Cagnat, IGR. III, 468, 1412; cf. In special inscriptiile dela
Severus Alexander, ibidem, I 772, III 53,dela Macrianus, III, 27,
dela Aurelianus, I, 591=1432), pentru ca dela Diocletian Inainte sh
fie oarecum comun, are doua elemente bine distincte In el: 1°
'0 ric xu.E.19.cacittilc aecir6v14, Intrebuintat i numai ca atare (Cagnat,
III, 53, 468, 1412); 2° '0 Ituvzi4 av19.pcinapy (s. Coh9ponrEvoo)
(la noi '615.vot.4) (1) aec7c6T-f¡ (Cagnat, I 772, III, 27). Primul concept
poate fi identificat cu cel exprimat prin titlul de '0 xocp.oxpcitrop,
pe care-1 Intâlnirn singur, ca atare, d. p. la Caracalla (Cagnat, I,
1063) ori la Gordianus (1, 387). Al doilea concept se mai exprimä
0 In forma: aecic6T-q rifj oixoot.tyy¡c, singurä (I, 756), sau impreunä
cu cealaltä idee: e0 V14 xuE -19.06.c7)14.- xuE 7c6c-11 oixootallc aeci:67)1c
(I 591=1432).
Arrian povestind cum la intoarcerea lui Alexandru eel Mare la
Babylon dup5, cucerirea intregului Rasärit pAriä In India Ii ve-
niau soli de inchinare i recunoa0ere dela toate popoarele Oman-
tului, reflecteaza: cd T6te p.catcrcu theyr6v azeya-fi 'AXJ.vapov xuE
tot" ap.cp' u6s6v cpuld¡vut ciircicYJc xu.E19.0CIG7qC x6pcov (VII, 15, 5).
Cei cinci sute de ani, cari despart pe Alexandru de Imphratii ro-
mani din prima jumatate a secolului al IIIlea, formeazh o evolutie
istoricä nelntreruptä, absolut unitará, i consecventä cu ea Insaq.
Imperiul de caracter universal al lui Alexandru träeOe mai de-
parte In forma romank i cuvintele i ideile identice, mai sus alá-
tura te, sarind peste cinci veacuri, exprirra exact aceem vointä, sau
mäcar aceea tendintä politicá.
(1) Intocrnai ca inscriptia noastr6, In ce priveste tot titlul introductiv, sun& dedicatia
Milesienilor care Julian (a. 361-363): tby yijg O'carlaciYi4 lcut ItaIrCk &va.p6m.ov ti9.vou;
Sec ramp 4:01/4. likantby lotAccevby akov.pc'cropcx, Tim" TcaGYI; olxoop.inq 8307C6TV... (Dittenberger,
Sylloge I I, 424).

www.digibuc.ro
 InfrintA, rv. 127

Nu e aici locul de a insistà mai mult asupra conceptului politic

de oixormi.n. Am tinut numai s. relevez, eh' prefacerea treptath a
principatului roman (de origine republicanä) Intr'o monarhie abso-
luth (de origine militarh), prefacere Incheiatii catre sfArsitul secolului
al III-lea, cu Diocletian, readuceà la ordinea zilei idei si forme
politico al caror Inceput autentic se aflà In Insh's activitatea ge-
nialului fiu al lui Filip al II-lea.
40. Fragment dintr'o ara de calcar partea stângh de sus a fe-
tei scrise, o aschie cu totul mutilatk intr'adins, cu un cuiu, si de
abik mai phstrand chtevA, litere clare; gásit lângh turnul I, In santul
extern de cercetare. Ináltimea, c. 0.56 m., latimea, la partea scrisä,
c. 0.32; In ce priveste grosimea, find o aschie, nothm numai gro-
simea dela partea profilatä, c. 0.18 m. Literele, pe alocurea de caracter
cursiv, sunt inalte de c. 0.025-0.030 m. O singur5. ligatura, In
r. 6: A cu V.
Cetim:

Wly"
if

C., /ill.
TE
N1 D1 r
, , "'".-o-
t
I.

QVI N
4--
0 31

A treia liter& din r. 2 ar puteh fi un P ori R, un I, un F, In

nici un caz fug un L, B, etc. Litera a patra din r. 3 .poate fi tot

www.digibuc.ro
128 VAAILE PÁRVAN 669

a0, de bine un I, un L, ca un V. Dupa RI din rândul 5 numele

imparatului respectiv a fost martelat foarte cu ingrijire, aqh, ca nu
se mai poate ghici nimic. La sfâr0tu1 r. 6 pare a fi un N. La 8fAx-
Otul r. 7 e sigur un T. In r. 8 avem Intaiu un O sau Q, apoi o
litera imposibil de determinat i in fine un fragment dintr'un A sau
N, mai greu un M.
Fragmentul e a§a de stricat, înoâ o lectura mäcar cat de cat mai
limpede e imposibilä: C din r. 1 poate fi qi c(larissimus) qi c(ives),
r. 2 orice, tot aqh, r. 3, r. 7 Quintfionis (vicus)], Quint[ilianüs]
etc., r. 8 orice.

C.
te
nidli Im-]
peratofri Caesal
5 ri
Aug(usti) Magfni? . . .1
Q uint[

Poate dach in general e permis aici a exprima vreo presupu-

nere o dedicatie in cinstea lui Elagabal, «fiul» lui Antoninus
«Magnus», facutä de colonii din vicus Quintionis, pe cari i-am cu-
noscut mai sus, sub nr. 24.

41. Baza ori altar de marmora alba, fink foarte tare ros 0 mu-
tilat, intrebuintat Intaiu ca piaträ de pavaj, pe stradk ori ca prag, in
vreo poarta (un ghiab de apa pe fata stânga a blocului, se vede
Inca bine), apoi pus in placajul curtinei a, la incheierea ei cu tur-
nul A, cu fata scrisä la aer. Inartimea, 1.57, lätimea 0.59 m., gro-
simea in zid. Inaltimea literelor 0.035-0.040 m., afar& de 52, care
e mult mai mic, C. 0.025 m. Din inscriptie nu s'a pastrat decal o
fäsie pe dreapta, ocrotita de nisipul i pamântul care acoperise pia-
tra jos, adus de valuri, i apoi o faqie pe stânga, unde valurile nu
bateau cu toatä taria. Firete GA fa0a de pe dreapta e mult mai
bine pästratä i mai clark pe când cea de pe stânga abia se mai
distinge; mijlocul e distrus total.

www.digibuc.ro
061 IIISTRIA, tV.

rn
KA
ONE FE
5 BEY Tr
ET OY
ETP

r1P EflE
10 0E

Cu ce s'a pästrat se pot face o suma de ipoteze, nu se poate

ins& da nici un text sigur restaurat. Se pare a, e vorba de o de-
dicatie fácutá de Histriani in cinstea unui guvernator al provinciei
Moesia si anume, dupä caracterul literelor, pe la sfârsitul secolului
al II-lea, sau inceputul secolului al III-lea.
42. Trunchiu de bazä, ori altar, prins Inteun zid barbar de pe
partea nordicA a sträzii principale, imediat lângä contrafortul inte-
rior stâng al portii celei mari. Inältimea determinabila a fragmen-
tului, care e prins cu partea lui inferioara in zid, e de c. 0.40 m.,
lätimea de 0.65 si grosimea de 0.63 m. Ináltimea literelor 0.035--
0.045 m.
Se poate ceti numai:
NiKt
N11(10

Poate, un Gip funerar cu douà nume: fiul si tatal, purtând acelas

nume, e. g. :
Ntx[Ectc]
NotE.0[0]

Cf. In aceastä privintä cele obsarvate mai sus, sub nr. 12, p.
552 si urm.
43. Stelä de .calcar, ruptä atât sus ck si jos; partea de sus a
steiei, pe o linie care raneste chiar câmpul scris, e pierdutá. Cea
Anatele A. R. Tom. XXXV117. Memorille Sect. !stance. 9

www.digibuc.ro
¡so tAStE PIRVAR 662
- -
mai mare parte a monumentului e insä pästratá: ináltimea gene-
ralá, 0.1.98 m., látimea 0.96, grosimea 0.32. Ináltimea suprafetei scrise,

fk- -0 15 htoullSjo
I
--.iff Ilra$511,- 015' t
I
I I

i 1

1 i

r 1

XP YE I FI T1OE 1

ZI,NKTEEKYNEA
XTITEK MT-I EY
M-IAP I ET...1\1 OE K POT
NOIE APIETN I ZHEAll
1,1EET-i ZOYOEUEE
T-I.A.E1HPL-LJEFFI
APTEMLnA4P1-1WEEF1
XAPIN
XA1 P011 E
X AI K A IllY11APONTA

4
I 1%11 .11 ...

0.94 m., lätimea 0.49. Astfel darA din lätimea totalä a pietrel ju-
mátaleö luatá de chenarul bogat .ornamentat pe Motivul bine cu-

www.digibuc.ro
663 IIISTRIA, 1V. 131

noscut, al vitei de vie, care creste dintr'un vas cu dota torti, de

subt câmpul scris, de ambele pärti ale nionumentului, având alter-
natty câte un strugure de poama coarnä, i cáte 0 frunza, ama-
nuntit stilizate. Gasit pe laturea de E a turnului K, la legätura du
curtina /, cäzut din placaj. Ináltimea literelor, c. 0.03; Mara de r.
1, unde 0 'e lnalt de 0.04. Foarte multe ligaturi, printre cari unele
cam ciudate, da' d. p. A cu T ori eu T. Dintre litere e foarte carac-
teristic E fäcut din E prin adäogarea pe dreapta a unei mici bare
orizontale la unghiul ascutit din mijlocul literei (vezi desemnul).
Cetim :

(Vezi desemnul de pe pag. precedenta)

Tri r. 1 a mai urmat spre sfärsit un K. La sfärsitul rândului 2,

dupä Imi Pare a fi urmat un H; apoi, mai e loc de douä litere.
Numärul anilor dela ineeputul r. 8 nu poate fi In nici un caz A;
de altä parte nici A nu poate fi, litera noastra asemänându-se ca
ingustime totus mai ,mult de. A si A; e, cred, probabil, cä a fost A: cf. In
aceasta privinta pe A din r. 3 la sfarsitul cuvântului KATEEKETAEA.
La sfärsitul r. 8 sunt doua gäuri naturale In piatrk de altfel cum
e una mare si In, mijlocul r. 12. In r. 10, dupä MNHML1, un mic
ornament In forma de triunghiu. A dela sfärsitul r. 12 mai mid,
0(aor.4) [K(atctx19.ovfot4)].
Xptic.-,trvo4 Etakpc,t3]
C(i)v XCLTSMtE6C(CCC .i-
CMYC6) '66 7,Cd T-71 cup.pEa) 116)-
5 1.,eq 'Api,c-ccovw. T&-
xvot4 'ApEarmt Ci¡cf/.1Prt
grq 6', Zoil&st, 6)4 g-
t-rj Etav(i) C,
'Apt t'opo th gn1
10 tif' tivtp.1 xciptv.
4

ripotTs.
xeps xchi. icc.tpoaEt.

Numble Ekp64 restaurat In r. 1 (e a se gändi pe piatra cu H In

ligatura cu P), dupb, r. 8, nu se mai gäseste, precât am putut
urmári, In monumente, sub aceastä forma. Cunoastem lush forma
Etavek, (Pape-Benseler, s. v.), cars fara Irdoealä e identica cu

www.digibuc.ro
132 VASILE PIRVAN 664

a noasträ, dacä ne gândim la formele deopotrivä Indreptátite, ca

conTwystic, icuç=auvaycoT6c, oti, etc.
lichtemcsúczca, r. 3, intrebuintat necorect in loc de mrecxeckcce(v),
Intocmai cum avem pe diferite monumente votive avOnv,a, In loc de
ChvO-ipcs(v): d. p. Kalinka, o. c., nr. 151 (din Odessus).
Numele femenin 116117) Imi e pänä acum necunoscut. Ar puteà
fi si un nume thracic. (Cf. mai departe ,numele Totus nu-
mele ttä1ui femeii 116p.-11 poartá numele bun grecese 'ApEczo.w,
dupä care e numit i unul din copiii ei.
Numele Zoi319,cc (dat. Zo619.er.) pafe a fi feminin. i acest nume
imi e altfel necunoscut. Cu toatä declinarea greceascä, ar puteä fi
acesta un nume barbar (thrac).
XcdpotTs In r. 11 e o acclamatio rará.
Dupä cuprins, ca i dup5, aspectul epigrafic, inscriptia poate fi
tot as'a de bine dinainte ca si de dupä anul 200: nu mult Insä, nici
dincoace nici dincolo de acest termen.
44. Cippus de calcar bun, In partea de jos foarte stricat, Malt
de 1.83 m., lat de 0.65 (pe partea scrisA). Grosimea nu se poate
determina, monumentul find aproape In Intregime In apä, culcat,
ca piatrá de soclu, jos In coltul de SE al turnului K. Fiind asezat
cu fata In sus si lipsind o piaträ din placaj imediat deasupra lui,
s'a putut descoperi la o scAdere a apelor c5, era scris. Altfel ar
fi fost imposibil de gásit i cetit, deasupra lui ridicându-se Intreg
turnul de colt al cetätii. Profilele monumentului sunt fireste stricate
Intr' adins, In afarä de jos pe dreapta, unde It mai avem eel putin
In parte pästrat i putem constatà linia lui In adevár distinsä, si
acurat executatá. Literele, deosebit de elegante, au, In afarä de
ultimul rând (0.04 m.), o inältime egalä de 0.05 m. Numai câteva
ligaturi In toatá inscriptia. Ca forme notám pe L exceptional de orna-
mentat. Cetirea e mult Ingreuiatá, de mortarul care e ash, de tare
prins de fata scrisä, Incât mai de grab& se rupe piatra (acum
foarte tare pátrunsä de ap5,), decât sä se desfac5, mortarul, iar
de alt5, parte, de faptul c5, alte pietre mari atârnä deasupra acsesteia
numai pipäind cu degeteIe, iar nu vázând bine, putem urmärl
Intre blocurile suprapuse textul inscriptiei. Sus, pe profilul stricat,
au fost de sigur literele D. M.
Cetim:

(Vezi desemnul de pe pag. urmátoare.)

www.digibuc.ro
665 HISTRIA, IV. 133

R. 3, 4, 6, 7, 10, 11 au gauri si defects naturale ale pietrii, cari

turburA armonia epigrafei. In r. 6 lectura STRATOR e absolut evi-
dentä pe original; din cauza mortarului prins In litere ea nu se poate
InsA redà prin estampä ori fotografia acesteia, In r. 13, care e des-

- L. ;
// I.

t.

M-VE T TIVS F
EXILADEC AlsEA/IXIT
AN N LXETAVREMA
FAV S TINE C OIVGIEIV
Ntct, FEdxsTRATO R ;
C
.tTr:
-LvEG-XICUFIIsW:
I-E-MATRIBE
IPOS 0 BIT
M-POSVIT f
IqT E
ES
0,
1ATOKTI'r

0-73

pättit ca acclamatio printeun spatiu mai mare de r. prece-

dent, avem atât la ihceput cât i la sfârsit câte un V.
[D(is)J [M(anibus)J
M. Vettius Felix,
ex dec(urione) al(a)e, vixit
ann(is) LX, et Aureliae

www.digibuc.ro
134 VASILE PARVAN 666

5 Faustin(a)e, co(n)iugi eius,

Ulp(ius) Pelix, strator
co(n)8(ularis) leg(ionis) XI Cl(audiae), filius,
¡patiri et matri bene
[merenfii, pos(t) obitluml
10 leorulm posuit.--
[Sal tibi ter/ra]
leves.

1(h)ave vliator et I-valer

Am cetit In r. 8ia bene merenti, acordând numai cu ultimul sub-
stantiv, nu cu ambele, potrivit indicatiei precise a inscriptiei, care
nu IntrebuinteazA prescurtarea B M, ci scrie Intreg, si de alra parte
nu dä mácar merentib.. Pentru lectura pos(t) obitum, avem exem-
ple chiar cu aceastA ciudatá prescurtare POSOBITVM: CIL. III, 917
§i 14190. Restul cornpletárii de mai sus e absolut comun.
Din punctul de vedere al limbii sunt de notat: 1° leves, In r. 12,
in loc de levis (cf. CIL. III, p. 2571, col. I), 2° lipsa de acord intre
diferitele elemente sintactice ale frazei: se incepe cu nominativul, se
continuà prin et cu dativul, se IntrebuinteazA singularul In locul
pluralului: bene merenti, tibi.
Pentru populatia Histriei, inscriptia e foarte importantà. Vedem
un ofiter de cavalerie, Roman, ch'sâtorit cu o Romanä, retras ca ve-
teran (ex decurione alae) la Histria i având pe fiul shu tot In
armatä, ca adiutant al generalului roman dela Durostorum (strator
consularis legionis XI Claudiae).
Nu ni se spune in ce ala a fost decurio, M. Vettius Felix. Dar
cred 6, nu e greu de ghicit. Douä alte inscriptii din Histria (mai
jos, nr. 47 §i 48) ne pomenesc alti veterani, ofiteri sau subofiteri
de cavalerie, din una §i aceea§ ala: II Arabacorum, anume
iaräs, un veteranus ex decurione alae (nr. 48) si un sesquiplica-
-rius atae (nr. 47). .E foarte probabil ca. si Vettius al. nostru kot
in aceastA akt ,servise ca ,decurio. In adevär ala II Arabacorum
a garnizonat, precum cred GA am putut dovedi cu galt prilej (I), la
Carsium. Relatiile intre Carsiurn i Histria, prin Ulmetum, erau cele
mai repezi Ii usoare si am aratat In comunicArile asupra cetâtii
(1) Descoperiri noulk in Scythia , Minor, p. 487 si urm.: zidirea castelului dela Carsium
sub Traian, de Oa II Hispan. a Aravacornm (a. 103).

www.digibuc.ro
067 HISTRIA, IV. 135

Illmetum, cA senatori din Histria cu mosli la Ulmetum rezidau aid

In teritoriul Capidavei i deci In vecinAtatea directA a Carsiului
(Cetatea Ulmetum, I, p. 531 i urm. si cf. harta), iar din Histria
.Torni se revärsau elemente grecesti numeroase asupra ragiunii
dela Carsium (ibidem, 13; 582 si urm.). Firesc lucru era deci ca
ofiterii subofiterii garnizoanei din Carsium BA se retragA la li-
berarea lor din armatA In Infloritorul i strAlucitorul eentru gre-
cesc dela Mare, Histria.
CAt priveste acum relathle Histriei cu marele centru militar al
Moesiei Inferioare, dela Durostorurn, documentate i prin inscriptia
de fatA, ele apar cu totul strAnse Inca din alte douA inscriptii (una
mai jos, nr. 46 chiar din Histria, iar alta publicatA tot de mine (1),
acurn trei ani, din teritoriul rural al Histriei). DeocamdatA observAm
cA Histrianii au coneetAteni de ai lor cu serviciul militar la Duros-
torum, In legiunea XI Claudia. Vom vedeA InsA mai jos cA Histria
face parte si cu mult mai direct decht atAt din eircumseriptia mi-
litarA a Durostorului. Anume, putem notà chiar de acum, cA dupA
mutarea legiunii a V-a, dela Troesinis, in Dacia, la Inceputul dom-
niei lui Marcus Aurelius, legiunea a XI-a a trebuit sA iea asupra ei
paza lntregii Scythia Minor si deer relatiile dintre Durostorum
Histria au trebuit sa devinA Inca mai frecvente ca inainte.
Caraeteristic e cä fiul ofiterului nostru poartA alt nume gentil de-
cAt tatAl sAu. In adevAr pe piatrA e absolut clan cA avem In liga-
turA VLP, i nicidecum VET ori, eu atAt mai putin, VETTIVS.
Acest fapt aratA cA Vettius, neavAnd copii, adoptase pe fiul altui
coneetAtean roman, cu conditia ea numai cognumele copilului sA fie
schimbat dupa noul sAu tatA, numele gentil rAmAnAndu-i cel vechiu.
De altA parte tAnArul adiutant nepurtAncl un praenomen special In
inseriptie, urmeazA sA luAm numele gentil Ulpius si ea praenomen,
ash, precum e uzul In vremea mai tArzie a imperiului, In special din
a II-a jurnatate a sec. al II-lea inainte, cAnd §i bArbatii ea i fe-
meile nu mai poartA, In majoritatea cazurilor, decAt cAte douà
nume (cf. indicele la CIL. passim.). De altfel §i procedarea de a
luà ce nume vrei din cele ale tatAlui adoptiv, e de asemenea un
obiceiu bine cunoscut In vremea amintitä.
Cu aceastA explicare a relatiilor personale Intre Vettius i Ulpius
se potriveste si faptql cA monumentul funerar e pus de un singur
urmas al pArintilor, i Inca, post obitum eorum.
(1) Descoperiri nouit in Scythia Minor, p. 622 sqq., si in special p. 525, unde m6. opreso
mai mult asupra insemn6tgii inscriptiei cu privire la teritoriul Histriei.

www.digibuc.ro
136 VA BILE PARVAN 668

Monumentul a fost probabil ridicat spre sfârfoitul secolului al II-lea

sau Incep. sec. III p. Chr.
45. Mare cip de calcar, wzat In picioare In placajul curtinei f,
chiar Iânga turnul F, cu fata scrisa la aer. Profile le stricate. 'De
asemenea e mutilati partea dreaptä de sus a monumentului, astfel

, .

it.

;
it V
AELVICTO RB FCOS L
ITALI.V I X/TA N N
MIL AN NI l5 AELSt+
A N VS D DV RO ST ER
I TR I DV LCI SS IMO PO S'y

A loal K ToP 84) YTTATIKIVAE

MoITTPoTHEI TAAIKH ZEZHEE
71-1AKEZT-PATEYIKMETH
1/4:4.1
ZE0YHPI Ania3oYAEY7
POZTOPHIlc-NALEMQTAY
T;3ANE8H kE
) I

A-

c'ä, o parte din textul inscriptiei e pierdut. Tot astfel e r'äu cio-
c'änit'ä qi partea stânga, care In mai multe locuri e i despicatA.

www.digibuc.ro
669 HISTRIA, TV. 137

Inältimea, 1.95 m., lätimea 0.62 adâncimea in zid. Inscriptia de pe

monument e bilinguä: sus latineste, dedesubt greceste. Cele douä
texte se ajutä reciproc, spre a fi .restaurate. Literele aunt neregulate,
desi cu destulä ingrijire säpate. In r. 1 au inältimea de 0.035-0.040 m.
Celelalte patru rânduri din partea latiná au c. 0.025-0.030 m. RAn-
durile grecesti au litere Ind, mai variate: intre 0.025 si 0.035 .m.
Inältirne. Ligaturi nu sunt intrebuintate. Intre textul latin i cel
grec, un rand alb.
Cetim:

(Vezi desemnul de pe pag. precedent:A.)

Asupra textului, care e pretutindeni sigur, e prea putin de ob-
servat. La sfársitul r. 5 se mai vede o parte din piciorul lui T.
La stArsitul r. 6 trebue gäsit loc si nu e greu unui I.
Rândul urrnAtor incepe cu un Q. La sfârsitul rândului 9 a mai fost
si un E. Un prim rând pe coronament cu D- M, nu pare a fi
existat, dupä cum vedem din textul grecesc, care nu are res-
pectivul O. K.

Ael(ius) Victor, b(ene)f(iciarius) co(n)s(ularis) l[eg(ionis) I]

Itali(cae), vixit annis XXVI1II,
mil(itavit) annis XVIII. Ael(ius) Se] veril
anus, d(ecurio) m(unicipi) Durosteri, [ fra-
5 tri dulcissimo posuift].
A 0,toc BEwmp, p(ave)cp(Extciptoc) (nrutocoti Xey
Ciwo4 itpciY7qc Tcriltx% "C"tps
[g]T71 XV, ictpateúaato 'grri
[A]ilt.oc Esouilpcccvb, PooXsoztkl
10 Pooplocrconar:wv, aeXcp6) TXo-
[xosci]sco Cicv0-ipte.
Doi frati: din pärtile Durostorului, sau chiar din oras. Unul inträ
in armatá la 20 de ani dupá optsprezece ani de serviciu,
inch' foarte tânär, moare, ca sef al statiunii militare postale din
importantul centru grecesc Histria. Celalalt ramâne acasá si ajunge
decurio, «senator» al municipiului Durostorum. In aceastä calitate
ridicä el fratelui sat], räposat la Histria in exercifiul funcfiunii
lui, un monument funerar. Pomenirea fratelui säu el o face in douá
limbi: intâiu pe latineste, ca Roman, unui Roman, dar dedesubt si

www.digibuc.ro
138 VASILE PARVAN 670

pe greceste, de teama, provincialk ca nu cumvä strälucitii domni

.din Histria &A nu, InteleagA inscriptia push' numai pe latineste. Si el,
,tärgovetul din Durostdrum, nestiind ca In orasul vestit al Histriei
se scrie si se vorbeste 0-numai pe latineste, iar pe de altä parte dorind
sà, se arate i el'orri cult, scrie i po greceste, pentru Grecii de aici,
avänd fireste grija sä trachicá titlul sari de decurio deshil de
modest cu acela .asà:de räsunátor de pooXsorix, formal exact, dar
totus, ca stäri de fapt nu tocmai potrivit.
Caracteristic e faptul cá Aelius Victor isi face armata nu la Duro-
storum In legio XI Claudia, ci la Novae in legio I Italica si tocmai
de aici e trimes, ca beneficiarius consularis al acestei legiuni, sá
conducä la Histria acea statio asa, de importantk care supraveghià
toate drumurile dela si spre Histria. Am constatat cu alt prilej(1)
csa, drumul imperial care mergeä dela Marcianopolis la Noviodunum
Aegyssus, prin mijlocul Scythiei Minor, aveä o statio de benefi-
ciarii in teritoriul rural al Histriei prin pártile Rämnicului de sus.
Aceastä statio erà condusä pe la sfärsitul secolului al II-lea de un
beneficiarius consularis al legiunii a XI-a din Durostorum. Ca si
camaradul sau, cunoscut nouá acum din Histria, el moare tot In
exercitiul functiunii si tot incä Omar de abià In värstä de patru-
zeci do ani.
Acesti beneficiarii, adusi din diferite legiuni pentru privegherea
tinutului dela gurile- Dunärei, läsat, dupä plecarea legiunii a V-a Ma-
cedonica (prin a. 166) In Dacia, numai in grija trupelor dela Du-
rostorum si Novae, erau detasati potrivit obiceiului, indiferent cat
de departe de lagärul stativ al legiunii lor. Faptul cä Aelius Vic-
tor e adus dela Novae (2) la Histria nu constitue nimic exceptional.
Totus nu poate fi färä interes sä constatäm ca de altä parte fa-
milia sa nu era chiar la Novae, ci mult mai aproape de Histria, la
Durostorurn. Astfel cä documentul nostru de fapt constitue Incä o
märturie de legäturile strânse cari existau Intre Durostorum
Histria, din punctul de vedere al elementului militar roman, care
dainuià exercità influenta sa In tinutul strávechiului oras
grecesc.

(I) Descoperiri nouef in: Scythia Minor, p. 523 sqq.

(2) A se gAndi c legio I Italica ar fi fost chiar la Durostorum, fie si in vremea mai
veche, é exclus (cf. Filow, Legionen der Provinz Moesia, p. 63, n. 10). In inscriptia
noastrá insá e In orice caz vorha de mnnicipium Durostorum, care s'a ridicat din cana-
bele legiunii a XI-a Claudia.

www.digibuc.ro
-671 RISTRIA, IV. 139

CAt prive§te acum pe fratele beneficiariului nostru, am notat GA

el se IntituleazA decurio---=-PooXsurtc al municipiului Durostorum.
PrecAt §tiu,. inscriptia noastrA este prima care ne documenteazA
apriat prefacerea canabelor Aeliae (CIL. III, 7474, din vremea lui
Antoninus Pius) in municipium. CA aceastA important& inaintare a
centrului civil roman de pe lAngA lagArul dela Durostorum n'a
putut fi mai tArzie ca sfAr§itul secolului al II-lea, cred cA reiese, in-
direct, din imprejurarea cA §i celelalte a§ezAri civile de pc, lAngä
lagArele dela DunAre precAt avem §tire despre ele obtinuser&
toate pAnA prin a. 200 drepturile §i demnitatea eel putin de mu-
nicipia, §i nu e nici un motiv sA credem, ca singur Durostorum ar
fi rAmas tot in stare de canabae, de§1 se OA a§ezat Intr'o regiune
foarte roditoare §i populatA. AceastA concluzie e cred deplin con-
firmatA precizatA de noua noastrA inscriptie, care dupA carac-
terul literelor ei, tocmai nu ar puteá, fi mai tArzie ca anul 200.
Interesant& e variatia numelui patridi celor doi frati in una §i
aceea§ inscriptie: Durosteri (la gen.) in textul latin, a§A cum gä-
sim numele in Tabula Peutingeriana, .Durostero, dela nominativul
Durosterum, §i Aoupe57ropov (in forma adiectivalA Durostorenses, pe
grece0e), ca la Ptolemaeus. AceastA variatie dovede§te cA i nuniele
din Peutingeriana e exact. A§ IndrAzni chiar sA cred, GA Durosterum
eM forma popular& latinA a numelui, iar Aoupóctopov forma popu-
larA greacA, dupA care s'a modelat apoi §i a doua form& latinA,
Durostorum. In adevAr 'nu putem pune aici la IndoealA exactitatea
pronuntArii Durosterum, tocrnai pentruch o vedem pus& in contrast
cu cealaltA §i deci, dac& ar fi fost numai o formA stricatA, n'ar fi
fost, de sigur, IntrebuintatA de Aelius Severianus pe monumentul fu-
nerar al fratelui sAu.
46. BazA lat.& de calcar foarte bun, in placajul curtinei a, printre
pietrele cAzute In ruina. Inscrippa e incadrat& intr'o mare tabula
ansata, care acopere aproape tot blocul. Chenarul propriu zis e pro-
flat destul de bogat, adâncindu-se astfel sirntitor fata scrisA. InAl-
timea monumentului e de 0.60, lAtirnea de 1.42 ni.; adAncimea nu
se poate precizA, blocul find prins in ruine. Literele, negligente,
neegale si -tArzii (mai probabil incep. sec. III decAt sfAr§itul sec. II)
au o InAltime care variazA intre 0.015-0.025 m., chiar in acela§
Mud. Forme caracteristice prezent& literele E, M, r 0 O. Unele litere
ca E i E 1i schimb& forma la trecerea din r. 2 in r. 3. 0 singur&
ligaturk in r. 6: 11 cu N.

www.digibuc.ro
140 VASILE EIRVAN 672

Cetim:
1.42 -

0.!

I OYAION CAT ÓVPNEI N o NEKATONTAP

XoNAEriwNo 0 AKAAYlovn I Ar7WKNAch
FATHPIOYAIACKA A Al OT EPACKMK&HPONo
,uirHEEKUEPoYEI OVA: ts-rose PN INOYEkNrc N
TAPxoynATPONOCKLILIJNANEITHCATUN
ANA PIANTA A-4 ETATO YA NAP 0 rikOYI-NRE
HJAHTHPNOMIMUJMAPE ALI..) KENAVRX PH
0-0VE EY H Pole

A cincea literá din r. 4 e un I, gre0t fäcut E, printr'o sapare

din vedere a lapicidului; Intreg inceputul acestui rand e cu totul
zäpAcit (vezi mai jos la stabilirea textului). Tot in r. 4, literele
dela inceputul cuvântului EATOTPNINOT, de0 destul de roase, se
pot bine descifra. Ultima literä din acest rand e gravatä pe pro-
filul chenarului. In r. 5 avem ANEITHEA In loc de ANEETHEA, iar
In r. 6 ANAPOP In loc de ANAPOE, gre§eli de lapicid provenite din
procedeul gravärii descris i ou alt prilej (mai sus, sub nr. 16, P. 561):
se säpau Intâiu barele verticale ale literelor, toate deodath, i apoi
se adaogau cele orizontale; cu acest prilej, când nu se luà bine
seama la intelésul cuvintelor, ori, mecanic, la text, se uitau o sumä
de bare orizontale. De notat ortografia deosebitá In r. 1 0 4 a
numelui EATOTPNEINOE.

'IoúXtov Extoupvevov ixa.s6vmp-

xoy Xsyciiwo4 Ea' Kkau(aEac) 'IoukEct rkzincevct Ou-
Tc'ecy¡p 'Ioaicxç KaAto76pa4 v,cd. xX-11povo-
MIEHE 1.tipouç look(Eou) E[atroupvEvou ixoctov-
5 túpxou iccitpovoc p.,6v etvé[a]nlcm TÓV
ávapcávta p.stec so() dtvap6[4] [Lou, v pE
tittylp vopipApc ICCAp6acoxey, Abp(Mou) Xpt-
atoo Eeutpou.

Singura dificultate a acestui text e la Inceputul r. 4, unde avem

in original MIEHE, care nu poate sà, fie decat MI[E]H[E], dar ca atare

www.digibuc.ro
673 IitISTAIA, IV. 141

find neclar, trebuo s admitem o gre§eala mai mare, ca d. p. o

repetare de litere ori o saritura, peste dou5, litere: III[E(AZ)]ll[E].
Dupa cum admitem o constructie sau alta, putem ceti, fireqte emen-
dand, xX-Iflpovotiltx; ori xklpovolgt>o-Corx. Din punctul de vedere al sen-
sului ambele ar fi admisibile; din punctul de vedere al stilului a
doua ipoteza ne pare Insa singura potrivitä, cuvântul xXvoloop1a4 find
prea abstract §i având nevoie de altä legaturä cu cuvintele la cari
ar fi sä se raporte aici. In aceasta ipoteza Insa, trebue sà notarn
imediat, cá in text am mai aye& Inca de admis sau un iotacism, in-
trucât forma exacta este xXilpovott-riaciarx, sau iara§ o greeala de
lapicid, care a uitat sä Lea ligaturä cu o bari orizontala Intro I
E urmator, dar forma din concept era cea bunk cu
Mai notärn in r. 5 icdf.tpoyo cu o In loc de co, In a doua silabk §i
constructia barbarä din r. 6: fly tie WCX., dup.& liata
avap6c p.00. Tot o constructie barbará e i XvovomaCiarj de care
am vorbit: sensul cere sa fie dupa xc un cuvânt legat cu 11Xtixevu,
iar nu ou KciA.Xcot6pri4 deci ar trebui sa avem nominativul 7,Xrj-
povotrirmaist.
Cuprinsul inscriptiei noastre e de cel mai mare interes. Vedem
un centurio legionis XI Claudiae, caruia o familie de Greci îi
ridicä, o statue. El raposase, poate, la Histria §i läsase averea li-
bertelor sale, douä, femei, mama i fiicä, pe cari le vedern purtând,
amândoua, pe lânga numele lor grecesc, i numele lui gentil, vechiu
roman, al familiei Julia. Fiica e maritata in Histria cu un Grec,
cetatean roman, Aurelius Chrestus, fiul unui Severus, Grec, dar foarte
probabil tot cetatean roman. Ca moOenitoare a centurionului Iulius
Saturninus, Iulia Glycena, Impreuna cu barbatul ei, ridici monu-
mentul.
Relatiile dintre centurion qi cele doua Iuliae sunt foarte neclare.
Pare Ins& verosimil c Iulia Calliotera a fost pur i simplu sclava
centurionului. Pare iaraq verosimil ca Iulia Glycena e chiar fiica
aceluia, centurion 0 a Iuliei Calliotera. Dacä Iulia, mama, a fost
libertá lnainte sau dupa na§terea Iuliei, flica, e fireqte greu de
hotarit. Centurionul le e deopotriva patronus qi averea le rämâne
la amândouk Mama fetei, singurei, o maritä pe aceasta cu Aurelius
Chrestus; fiica zice despre ea Insä§: fv tit vopitmuc 7C CA -
piamav sotului «mew). Casátoria legitimá e probabil mai dles de
aceea accentuatk pentruch e vorba de averea mo0enitä i cu care,
tocmai, fata s'a putut märità In chip mai convenabil decât fusesé
mama ei maritata. Sotul, de0 nu era libertus al centurionului, aveà

www.digibuc.ro
142 VASILE PAIIVAN 674

darä si el motivele sale de recunostintk cel putin postumk fatä de

acesla i prin urmare cuvânt destul de a-i ridica statuea.
LegAturile strânse Intre centrul militar dela Durostorum si His-
tria, documentate si mai Inainte, prin alte inscriptii: v. nr. 44 i 45,
se confirmä Incá odatá mai mult prin rnonumentul de fatá. Se pune
numai Intrebarea: a rezidat Iulius Saturninus mai mult timp in His-
tria, In calitate de centurio retras din arrnatk sau propriu zis humai
In treacät a avut a veni aici si, abià dupä rnoartea lui, cele douä
liberte ale sale s'au asezat aid, cea mai tânärä märitându-se chiar
cu un fruntas (cetätean roman) din Histria ? Cred cä a doua parte
a presupunerii e mai probabilk Rar ie§ià de bunävoie un centurio,
din armatá, Inainte de a fi incercat, rracar, st ajungá idealul oricärui
orn din popor: intrarea In clasa nobilä a cavalerilor. Fireste de obiceiu
cei mai multi rämâneau pe drum, In labirintul micilor inaintári din
läuntrul centurionatului i muriau Inainte de a se fi putut ,buOurìt
de odihna unei honesta missio (1).
Dacá tinem ins& seamä de epoca (2) la care a fost pusä aceasiä
inscriptie (dupä 200), ofiterul care ne apare In acest document era
de sigur, de fapt, daca nu 0 oficial in situatia si cinstea unui ade-
värat cavaler roman. Pentru Aurelius Chrestus nu erà, de fel o
mésalliance s fi luat In cAsätorie pe liberta unui personaj
aici In provincie ash de important. Statuea ridicatä lui Saturninus
va fi fost pug, chiar In vreo piatä publick iar nu numai- decât la:
morrnântul lui.
Numele Iuliei celei tinere, 11tixeva, de0 rar in aceasta forma (de
obiceiu nóxtvva: cf. Pape-Benseler, s. v. si CIL. III, 8695: din Sa-
lonae), nu ne e cu totul, necunoscut : 11 mai Intalnim Intr'o inscriptie
din Salonae, purtat tot de o liberta : CIL. III, 9364. Cat prive§te
numele mamei, lirtato*cc, care de altfel e 'mai mult un fel
de signum decât un nume veritabil, el ne e pânà," acum necu-
noscut.
Numele sotului Iuliei Glycena, Aurelius Chrestus Eeutpou (u[k)
(cf. mai sus nr. 20 lista de Tspouctuctui ai Histriei), jurnatate roman,
jurnätate grecesc, indicä incä odatä mai mult atät prin gentiliciul
Aurelius cât si .prin cognumele Severus tot epoba pe care am ad-
mis-o Ina. dela Inceput pentru aceastä inscriptie, adick de pe la'
a:. 200 inainte, cam vreun veac de orn.

(1) Cf. Domaszewski, Rcovordnung des röm. Heeres, p. 8).

(2) Ibid., p. 81.

www.digibuc.ro
675 143

47. Jumätatea inferioara a unei stele de calcar, rupt4 pe stânga

astfel incât si textul o stricat. Chenarul pArtii pAstrate e ornamen-
tat cu motivul bine cunoscut al vitei de vie care creste dintr'un
vas la baza pe ambele laturi ale câmpului scris. Ináltimea fragmen-
tului, c. 1 m., lAtimea c. 0.66 (din cari 0.45 fata scrisa), grosimea c.
0.31. Inältimea mijlocie a literelor 0.04: propriu zis unele ajung
Om& la 0.045, altele sunt numai de 0.035 rn.; literele O si V sunt
incá si mai mici. Ligaturi foarte putine. Monumentul se aflá prins
In zid, cu fata scrisà, In sus, ca prag exterior al portitei V, Im-
preunä cu alte câtevà fragmente analoage.
Cetim:

INIVS
S EVE RI NVSSES
VPLICIARIVS
LES-1 IARABA
ORVAKE T1TIN
\SIAMVARISFILI
ITVLI MEMO
RIAECAVSEPO
S V E RV NTAV E v I
ATORETVAL E

Literele A si N In r. 1 stint sigure; dupá N a urmat. Inc& o li-

terá, acum total stearsä; Inainte de A a fost un I sau T: dupá
sens (v. mai jos) sigur un T. Ineeputul r. 2 e foarte neelar: din
riumárul care a fost aloi, compus evident din trei semne, numai al
treilea semn e clar, un X; lnaintea lUi pare a fi fost tot un X;
primul semn e ou totul stricat. La inceputul r. 7 e- un V. liestul
e sigur.

www.digibuc.ro
144 VASIL4 RATAN 676

itJ an/n(is)J
1-Titlinius
Severinus, ses-
cupliciarius
5 ales II Araba-
corum, et Titini-
us lamuaris, fili,
tituli memo-
riae caus(a)e po-
10 suerunt. ave vi-
ator et vale.
Dupä cum la Inceputul rándului 2 e un numár mai mare ori mai
mic, §i In ipoteza ca cel pomenit e un bárbat, avem In r. 1 de corn-
pletat: vixit ori militavit. Se pare c5, avern de cetit: jvixit] anl-n(is)
LXJX. Nurnele Titinius In r. 2 e sigur; propriu zis numai prirnul
i nu se vede pe piaträ, pe când cei doui T sunt destul de clari,
desi nu sunt perfect pästrati.
Doi fii, dintre cari unul sesquiplicarius alae 11 Arabacorum,
ridicä tatalui (ori, cumvA, mamei) lor o stela funerarä. Numele pä-
rintelui lor e pierdut. Dupä numele copiilor, tatál s'a numit, ca.
gentiliciu, Titinius: un nume bun italic (1), rar Insä In provincii;
se mai intimpiná In CIL. Ill numai de câteva ori, i anume : In
Smyrna (7111), In Dyrrachium (605), undevA, In Dalmatia (3165) si
in pärtile limesului germano-retic (1521621.28), iar ca gentiliciu feminin
la Torni (6155). Cum vedem din chiar InOrarea acestor trei-patru
localitäti, numele tot ca italic apare, In centre importante comer-
ciale ale Orientului, iar nu ca un nume cornun provincial, obicinuit
In Illyricurn ori Asia. Acest fapt e de mare importantä pentru ju-
decarea originii subofiterului nostru qi a familiei sale. Natural cä
Titinius Severinus nu era activ In Histria, ci, de sigur, In Carsium
(v. mai sus, cele expuse sub nr. 44): numai familia sa (inscriptia
ni-1 aratä punând monumentul cu un frate al sari) locuià In Histria,
sau, mai bine, In teritoriul rural al Histriei. In adevár Titinius tatál,
duph nume, un, Roman bun, civis Romanus de vitä veche, va fi
fost colon, proprietar al vreunei villa ori agricultor instärit In vre-
un vicus, din vecinatatea Histriei. Fiul säu Severinus intrase ,In ar-
mata i ajunsese principalis In ala II Arabacorum dela Carsium,

(1) Cf. W. Schulze, Gesch. lat. Eiyennamen, p. 242 sqq.

www.digibuc.ro
677 IIISTRIA, IV. 145

iar celMalt fiu va fi ramas sä-i ajute la gospodärie. Inca odatä mai
mult relatiile dintre elementul civil roman, colonizat in teritoriul
rural al Histriei i elementul militar, garnizonat in castelele de pe
Dunare, ne apar clar documentate.
Influenta Grecilor asupra colonilor romani din vecinatatea lor
apare i in aceasta inscriptie in genetivul de forma greaca, ales (cf.
CIL. III, p. 2577 pentru alte exemple analoage, din alte parti), in
loc de dlae, dupa greco-romanismul 61-q, genetiv curent intre-
buintat chiar in partile noastre (cf. la Cagnat, IGR. I, 623, o inscrip-
tie din Tom*
Vrednic de luare arninte e numele fratelui subofiterului; Iamua-
ris e o forma de doua ori exceptionala; cunoastem i alto cazuri
&And in loc de n limba popular& pune m (CIL. III, p. 2572); cunoa-
stem de asemenea alte cazuri când cognumele Ianuarius devine
lanuaris (ibid., p. 2395); ambele particularitäti insä, la un loc,
ne apar la acest nurne acurn intâia data.
Tot cu privire la limba populara a inscriptiei, mai avem de ob-
servat forma ash de stricata a cuvântului, e drept, foarte greu de
pronuntat, sesquiplicarius; Romanii din partile noastre au facut
mult mai usoara si mai moale exprirnarea acestui termen aspru
mutând o singura liter& cevâ mai departe de locul ei: pe i de
lângh qu 1au dus imediat dupa c: sesqupliciarius ; la o atare pro-
nuntare fireste q nu mai aye& ce catItà si era, scris simplu c (cf.
pentru acest fenomen, oarecare analogii, CIL. lIt, p. 2572 col I: i
omissa §i i adiecta). Precât am putut urmari, i aceastä forma,
acum Intaia dat& apare in tot Illyricul i Rasáritul latin.
Dar si anarhia *cazurilor din r. 8 si 9: tituli memoriae caus(a)e
nu e mai putin caracteristica pentru pierderea simtului adevarat de
latineste in aceste tinuturi departate i pentru nasterea nouálor forme
simplificate, romanice. Cf. pentru ce au vrut cei doi frati sa spuna,
inscriptiile: CIL. III, 12427: titulum et memoriam posuerunt (Moesia
Inferior) si 4368: titulum memoriae posuerunt (Arrabona
Pannonia Superior), cu numeroasele dedicatii funerare memoriae
causa, CIL. III, p. 2602 si 2681, printre cari inscriptia 12392:
memoriam causam posuit, e un demn exemplu de devalorare a
cazurilor, alaturea de inscriptia noastra. i totus dedicantul din
exemplul de pe urma e un Thrac, Durasis, de pe valea superioarä
a râului Oescus, care nu va fi avut destula vreme sa invete bine
latineste, pe când dedicantii dela Histria sunt Romani din nenuma-
rate generatii. Rezulta deci c'à in general limba care se vorbià acum
Analele A. R. Tom. XXXVIII. Memorille Sect. Istorice. 10

www.digibuc.ro
146 VASILt P1RVAN 678

de toatä .lumea era foarte deslAnatá, iar indivizii izolati nu faceau

decAt sá reproducá pe monumente expresiile auzite In jurul lor.
Dup& toate semnele monumentul nostru e din prima jurnatate a
secolului al Ill-lea p. Chr.

48. Fx:agment dinteo stelä funerar& de calcar, avánd din fericire

partea scrisá complet pástratá, incastrat In soclul extern al curtinei /,
In imediata apropiere a portitei V, pe stânga, aláturea cu alte douá
fragmente, tot de monumente funerare, cari urmeaz& a fi descrise
imediat mai jos (nr. 49 si 52). Ináltimea, 0.90 m., látimea, c. 0.85 rn.
(din cari 0.45 fata scrisä), grosimea c. 0.30. Stela e ornamentatä
cu rnotivul cunoscut al vitei de vie (cf. nr. precedent). Inältirnea
literelor e deosebitá chiar in acelas rând, lapicidul procedând destul
de negligent la desemnarea çi gravarea lor: variazá Intre 0.03 si 0.05 m.
Forma literelor e comunä. Ligaturile, afar& de una singará In r.
8, sistematic evitate. La Inceputul r. 9 un B In too de R. La sfâr-
situl r. 11 un O mic de tot. Punctele Intro litere sunt Intrebuintate
fará nici o socotealá: chiar acelas cuvânt e despArtit de ele.
Cetim :

AA
AvRF IRAAN/S
VETE RA N VS EX
DECALI PARABA
C O.RVAA V IXITAN
NI SLAVR VETTIA
CO 1VETAVRFIIZMt
NAFI L A RENE NAE
ENTI MAR1TO
FRAM! PO SVE
RVNT&E AT04
ET VA LE

In r. 7 avem In cuvántul COIVX un pentiment: dupa V lapicidul

voise intâiu sá facá pe E din ET urmátor; .si-a luat apoi de seam&
si a f&cut pe X Mg& bara vertical& a lui E. La sfârsitul r. 11
R s'a pierdut, ne mai râmânând decât o usoará urrná.

www.digibuc.ro
619 flIgTRÍA, 141

D(is) M(anibus).
Aur(elius) Firmus,
veteranus ex
dec(urione) al(ae) Il Araba-
5 corum, vixit an-
nis L. Aur(elia) Vettia,
co(n)iux, et Aur(elia) Firmi-
na, filia, bene me-
JrJenti
10 et patri posue-
runt. ave viatofrj
et vale.

Iaràs un ofiter inferior de cavalerie, pensionar, si anurne tot din

bine cunoscuta, acum, la Histria, ala II Arabacorurn, dela Carsium.
(Cf. mai sus nr. 44 pentru ex decurione i nr. 47 pentru respec-
tiva ala). Iletras aici, fie chiar in oras, fie undeva la tarä, dar tot
In apropiere de Histria, Firmus moare relativ Inc5, tânár, probabil
nu mult dupä ce fusese missus honesta missione: in vârstä de
cincizeci de ani, l'asând in urma sa pc) sotie i o frich.
Numele sotiei ofiterului veteran e pentru noi de un interes cu
totul deosebit fatA de celelalte appellativa din inscriptie. Ea are
drept nume douä gentilicii: pe al sotului ei, i un al doilea, care
e identic cu gentiliciul celuilalt decurio alae, veteran asezat la His-
coastatat mai sus (nr. 44), M. Vettius Felix. Natural a nu
urmeazá imediat de aiciL 05, Aurelia Vettia e fiica lui Vettius Felix.
Am vazut 6, nu pare a fi avut decât un flu, i acela adoptiv.
Dar o altä specie de Inrudire Intr.& familiile celor doi decuriones
alae nu e de fel exclusA. Fapt e cá Vettia, cognomen (1), nu se
mai intâlneste In aceastä forma, decât de dou'a ori In tot Illyricul
Räsáritul latin, CIL. III, 2046, o luliaVettia In Salonae, prie-
tenä, cu familia unui c(enturio) leg(ionis) V Macidonice (sic), deci
in societatea unui personaj tot din Moesia Inferior, si 14400 e,
o Annia Vettia, Roman& si sotia unui roman, rätâcit de sigur pentru
negot ori afaceri de bancä tocmai prin Lystra Lycaoniae.
Inscriptia noastrá poate fi, dupa litere si cuprins, si foarte aproape
de a. 200, dar i cevà mai departe In prima jumätate a sec. III.

.(1) Gad, ea gentilicia e foarte freevent.

www.digibuc.ro
148 irAsnt PÁRVAM 680

49. Fragment dintr'o stelä funerarä de calcar, incastrat in soclul

curtinei /, la 0.80 m. distantä spre dreapta de fragmentul descris
sub nr. 48. Avem numai partea inferioarä a stelei, pe o inältime
de 1.35 In. Lätimea c. 0.89 m. Grosimea, c. 0.28. Imprejurul fetei
scrise, late de 0.43 m., acelas chenar impodobit cu motivul vitei de
vie, ca i la monumentele precedente si la eel urmätor. Literele,
destul de regulate, au o Inaltime variabilä, intre 0.020 si 0.035 m.
Ligaturile sunt destul de dese. Ca forme, singur A e interesant:
un fel de A, câte odatá i cu un punct drept barä orizontalä. In-
ceputul inscriptiei e pierdut.
Cetim:
unvb4/Stv IN D rx
FILIERCVLANITE
REDESMATR I PIEN
T1 SI ME VIVOTITV
LvAAPOSVERvha
B E fE MERFEMEM
ORIAECAVSE /WE
y ATORT VA L.. EL5

Primul cuvânt din r. 1 e foarte räu gravat si pästrat. Se pare

05, lapiciduI a voit sä facá in CLAVDIVS ligatura lui D cu I si V;
noi nu putem ceti acum clar decât CLAVDS; literele ligate mai
mult se ghicesc decât se väd. In r. 8, litera penultimk L, sau a
rämas numai cu bara verticalá gravatk sau a avut bara orizontalä
prea slab indicatá, cáci acum nu se mai distinge decât un I. A färä
hará orizontalä nefiind o gresealá ci o intentie, II transcriem fireste
ea deplin.
Claudliuls et Vindix,
fili Erculani et e-
redes, matri pien-
tis(s)bn(a)e, vivo, titu-
5 lum posuerunt,
bene merit(a)e, mem-
oriae caus(a)e. ace
viator et valVe.
Avem numai douä greseli de limbä: vivo, in loc de viva (matre)
sau de vivi, in r. 4, si caus(a)e in loc de causa, in r. 7. Amân-

www.digibuc.ro
681 HISTRIA, IV. 149

doua aceste greseli sunt Ins& in asà, perfect acord cu uzul epi-
graft popular din provinciile imperiului (1), incât aproape nici nu
mai Indräznim sä le judecäm ash de riguros, dupä limba clasicä,
numindu-le «greseli».
Cu aceastä inscriptie ne aflám in fata unei alte specii de popu-
latie roman& din tinutul Histriei. Claudius, Wndix, Erculanus,
cäte ,un singur nume de fiecare; nimic mai mult. Färä Indoealä
nurne romane, dar eel mult de liberti. In orice caz nume de oa-
meni din popor, tárani din aceia cari munciau ogoarele in
de pa lângá Histria, veniti; ca acel Calventius rätácit din Noricum
tocmai pe la Ulmeturn (2), cine sae de pe unde din vestul Illyri-
cului, din Dalmatia, ori chiar din Räsäritul greco-roman: Asia MicA,
Syria, etc. De n'ar fi venit multi «Romani» de acestia modesti
muncitori, cu ce s'ar fi populat zecile i sutele de sate nou'à ro-
mane ale Moesiei inferioare i in special ale Scythiei Minor?
Tatäl se chiarnä, Erculanus, nu Herculanus ; limba romanica
grefatä pe latina vulgarä 10 aratä Inceputurile: h nu mai e su-
portat la Inceput; ca in Italia, unde poporul nici nu mai poate pro-
nunta in vrernea romanica, acest sunet. Numele e, färá supärare,
mai mult de sclav decât de orn liber. E drept, i Erculanus al nos-
tru i o surná altii in CIL. III, p. 2394, sunt oameni liberi, dar au
putut fi inainte sclavi, iar unii dintre ei au trecut chiar la poste-
ritate In aceastä situatie (CIL, III, /. c.).
Numele unui fiu al lui Erculanus e Claudius. Claudius devenit
cognomen, oricât de potrivit ar fi cu decadenta 'general:6, a vechilor
forme de vieatä romane, dar tot nu e cevà. obicinuit (cf. alte cáteva
exemple, CIL. III, p. 2386). Cât priveste pe Vindix, nu Vindex
(cum se rnai gäsesc destui, ibid., p. 2418 0 p. 2637), el e cel dintdiu
care se recomandä astfel, cu pronuntarea caracteristic popularä, care
Incurca regulat pe e eu i, In intreg tinutul roman dela Räsäritul
Alpilor i Adriaticei.
Numele marnei celor doi tineri, care lipseste In fragmentul nos-
tru, a fost In fruntea inscriptiei Indatä dupä ne1ipsiii Dii ,Manes.
Datele ce ne oferä monumentul de fat& nu permit o datare mai
precish, ca intre granitele unei jumätäti de veac: cea dinai din
al III-lea.
(1) Pentru vivo, cf. CIL. III, 7454, 7569, etc., cu 7467, iar pentru memoriae eaus(a)e,
cf. chiar aid un nr. precedent (47) cu cele citate acolo.
(2) Cf. Cetatea Utmetum, I, p. 659: «In majoritatea lor ace0i fii ai Noricului (Ca1veutii)
nu poartä alt nume Pe IMO cel de Calventiusp.

www.digibuc.ro
150 VASILE PIRVAN 682

50. Aschie dintr'un monument de piatrá nisipoasá; Ina ltä de c.

0.21 m., latä de c. 0.16, groasá pânä la c. 0.06. Gäsit5, In därâ-
máturile din fata curtinei k, lâng5, turnul I. Litere regulate din
sec. inalte de c. 0,05 m.
Distingem:

E a$ de putin pästrat, Incât afar& de limba latiná a insoriptiei

aproape nimic alta nu se.poate determina. Putem de pildä propune,
admitând cä C din r. 2 e un fel de G mai putin precis, lectura:
flovil eft Juno]
fni Rjefg jin[ae pro]
fsallufte Imp. Caes....1
Dar tot asà de bine putem ceti In r. 2: [... Cajecinfa, având
atunci a ne gândi la atâtea alte posibilitäti cu un atare nurne, care
Intro altele e si al unui guvernator al Moesiei Inferioare:
C. Caecina Largus, din vremea lui Septimius Severus (a. 196)
(CIL. III 7418=12337=1420732) (1).
51. Coltul drept de sus al unei mici ara de calcar, cu fata scrisa
stilizatä In chip de aedicula, gäsit pe laturea nordicA a turnului G.
Fragmentul e Malt de 0.15 in., lat de 0.12, gros de 0.15 (nu e
Intreg, ci ca frânturá). Ináltimea literelor, de formä destul de târzie
mai de grab& sec. III decât II p. Chr.) i rusticä, e de 0.030-0.035 m.
(1) Acest guvernator e scos de Stout, Governors of Moesia, p. 81, dela Moesia, 0 a fost
pus de Kalopothakes, Da Thracia prov..Romana, p. 55, cu aceast6 inscriptie, la Thracia
pe motivul c. inscriptia respectiv6 a fost publicatä in CIL. III, printre cele din Thracia,
ca fiind g6sit6 la Bania 1âng6 Dubnita. Corpul de trup6 pomenit in inscriptie ca lucrAnd
subt ordinele guvernatorului, cohors II Lucensium, i anume nu cumv6 3n timp de
r6sboiu, ci de pace, e Insä, bine cunoscut printre cele din Moesia Inferior. Inscriptia,
chiar de ar fi fost gäsit6 la Bania, nu poate daril nimic documentà pentru Thracia, unde
a putut fi cäratà din imediata vecinittiate in care e aici Moesia de Thracia, ci trebue
folosità pentru Moesia. Largus a fost, e drept, i guvernator al Thraciei, dar abià in 210-216
pe vremea lui Caracalla. Cf. Liebenam, Legaten, p. 284 si 395. Cichorius, In art. cohors
din Pauly-Wissowa, III, mut6 cohorta in Thracia pentru aceleasi motive ca pe guverna-
tor, de0 nu e prin nimic logic ori documentar indreptätit la aceuta.

www.digibuc.ro
683 HISTRIA, IV. 151

Cetim:

Fireste, un altar votiv. Dar cui Inchinat, nu putem precizà; cad

poate fi completat i At]irr¡Tpc (avem chiar un vicus Cereris in
teritoriul Histriei, se pare la Caraharmanul de azi: CIL. III, 7526),
dar i ei Mitp (p.sycikv), care, aläturea de Dioscuri (1), nu e mai
putin adoratá In Pontul Stâng, si ale cArei statui i statuete, de
marmorä, piatrá, ori lut ars, se gäsesc In mare numär in toate ora-
sale grecesti de aiei.
52. Fragment dintr'o stelä funerará de calcar, In soclul curtinei
(cf.nr. 48 si 49). S'a phstrat numai partea inferioarä a pietrii,
ruptä diagonal, cu un mic rest din inscriptie. Ináltimea, 1.05 m.;
látimea, c. 0.89 m.; grosimea, 0.23 m. Chenarul, cu obioinuiii
struguri, impreuná cu profilul fetei scrise, are o látirne de 0.24 m.
Fata scrisá e Ina lt5, pe dreapta de 0.29 m., iar pe stânga de 0.45 m.
Literele Ingrijit desemnate, dar tot de caracter rustic (A cu bara
orizontalä, aproape invizibila), au ináltimea de c. 0.04 m. In partea
pastratá din inscriptie nu e nici o ligaturá.
DescifrAm:

SETfl
EVERV
VE VIATORE
VALE HEGSVN

89 - - - -

(1) Cf. d. p. Dittenberger Sylloge II, 529, 38 (Torni).

www.digibuc.ro
152 VASILE PIRVAN 684

A doua literá din r. 1 a avut pe stânga o bará verticalä; ultima

literä din r. 3 e sigur un A, nu un H. Subt inscriptie un orna-
ment cu palmete stilizate. Pe baza chiar numai a inscriptiilor cari
o precedä aici (mai sus, nr. 47 si 49), cred GA putem cu siguranta
completà fragmentul nostru astfel :

mfemoriae caul
s(a)e tiltulum p0.1
suerung.
ve viator et
5 vale. h(a)ec sunt.
Centrul rural roman din vecinátatea Histriei (vicus Cereris, vicus
Quintionis, ori altul), de unde au fost Ouse pietrele acestea de
mormânt (nr. 44, 47, 48, 49, 52, 53), spre a fi utilizate ca material
de constructie In zidul ridicat de Histriani in sec. III p. Chr., avea
anume formule traditionale cari se repetau se pare intocmai chiar
cu greselile lor de gramatica din om In orn si din generatie in
generatie: am intalnit pana acum Inca pe doua inscriptii expresia
stereotypa memoriae caus(a)e: nr. 47 si 49; am mai Intalnit apoi
la rand obicinuita acclamatio : ave viator et vale i alai sus, In
nr. 44, 47, 48 si 49. Dar iati, gäsim in inscriptia noaSträ i ceva
nou: h(a)ec sunt. 0 atare rezumare presupune douä lucruri: sau 10
o «filosofare» anterioark ca de pildä in inscriptia rnetricä a unui
Ina] t personaj roman Immormântat in Syria (CIL. III, 124): ...vir-
tute caelebratus magna per orbem. haec illi nu(n)c reguies fati,
haec sedis aeterna; sau 20 o Insirare de inforrnatii mai arnanuntite
asupra vieii raposatului, a imprejurarilor rnortii si a dorintelor lui
postume, ca de pildä Intr'o inseriptie din Siscia (CIL. III, 3989),
unde dupa o atare expunere fäcutä de cel ráposat, in persoana In-
tâia, urmeaza urarea catre cetitor: et post haec omnia valete".
In inscriptia noastra ghaec sunt» are mai de aproape Inrudire cu
acest al doilea caz. Se incheie pomenirea de pa piatra de mormânt
cu acest «am zis» oratorio, imprurnutat probabil din vieata de toate
zilele, dela discutiile din adunärile publice de caracter practic ori
religios: o influentá a elocutiei forense asupra stilului monumental.
I-a jurnatate a sec. III.
53. In placajul laturii nordice a turnului G, in randul de pietre
cel mai de sus pastrat, catre colt, e un bloc de calcar, inalt de

www.digibuc.ro
685 HISTRIA, IV. 153

0.70 m., lat de 0.28 m. (grosimea in zid), cu patru litere foarte

mari pe el, inalte de 0.085-0.090 m., cari ne arati ca piatra nu e
numai un mic fragment, dintr'o simplä piatrk ci e un bloc dintr'o
constructie mai mare, funerard. (Vezi mai jos). Cetim:
HAVE
AO cum e singur i scris pe un bloc perfect regulat din zidul
cetätii, cuvântul acesta apare ca un glas al insesi ruinelor antice,
cari salutá azi binevoitor pe eel ce le cerceteaza.
Märimea literelor, ca i regularitatea blocului, ne dovedesc c5, avem
inaintea noastra o piatra dintr'un mausoleu, o exedra, ori alt monu-
ment mai mare funerar, de caracter arhitectonic, In genul acelora
cari Impodobiau de ambele parti sträzile care iesiau din orase, chiar
imediat dincolo de poarta cetatii: la Pompei, la Roma pe via Appia,
etc. Sec.

54. Stela de piatra de nisip, ruptä in mai multe bucati, dintre

cari numai trei, potrivindu-se exact Impreuna i alcatuind partea ei
superioara, s'au gäsit pan& acum, pe laturea de Räsärit a turnului
0 335

/14

lt.1.11

fV Palo M.

SEV ON"S
tN\
XX
,\\\\"4I.IN.N.WA.Nlpo,s3Avo,NNISV,..S..1AN,NVW4f

K, aläturea de monumentul lui Xpómicroc (mai sus, nr. 43), cu care

Impreuna a fácut parte din placajul turnului. Partea gäsitä are inäl-
timea de c: 0.77 m., latimea de 0.84 m. i grosimea de c. 0.22 m.
Prin urmare stela intreaga a trebuit s5, aiba, dupá látime In corn-

www.digibuc.ro
154 VASILE PARVAN 686

paratie cu grosimea, cel putin 1.60-1.80 m. inältirne. Din chena-

rul care a fost impodobit eu obicinuita vità de vie n'a mai rämas
aproape nimic clar: doar pe partea dreaptà de se mai distinge cevà.
Literele sunt primitiv desemnate i gravate, iar märimea lor exa-
geratä (c. 0.07 m. Inältime) dà inscriptiei un caracter aproape barbar.
Ligaturile sunt frecvente; unele Insä cu totul neasteptate: d. p.
V cu I si X, T cu R, A cu N. Litera O e cevà mai mid..
Cetim:
(Vezi desemnul de pe pagina precedentà)
.

La inceputul r. 4 e un F care e facut intoernai ea un E; I in

VJx e pur i simplu atârnat de bara oblicA a lui X. R. 6 ne dà"
numele celui care a pus monumentul; prima parte e absolut sigurä:
lectura SEVTO nu poate fi pusa In discutie; dimpotrivä numele
ttàiui lui SEVTO e cu totul problematic. Distingem: un rest de C
sau $, un rest de 0 (?) i o urmA de B, P, R sau i alteevà.
D(is) M(anibus)
Mucatrio,
Seutonis
Wins), vixit ann(is)
5 XXX V
Sett/go
lin Thrac, Sento, pune fiului (?) sä,u Mucatrio, môrt abià In vârstà
de treizeci i cinci de ani, o piaträ de mormânt. Familia aceasta
de Thraci intrebuinteazá limba latin5.. Evident, monumentul nu poate
proven] din Histria, ci din vreun vicus de pe teritoriul ei, cum era
view Quintionis, populat de Romani Si de Thraci, si unde ace-
stia din urma treptat-treptat adoptau complet formele de vieatà ale
conlocuitorilor din neamul celor ce stsàpâniau lumea.
Romanizarea Thracilor din regiunea noastrk intens pAtrunsä de
elemente romane, Se manifestä In inscriptia noastra printr'un feno-
men linguistic foarte caracteristic. Forma numelor thrace e specific
rominizatà: cu terminatii pur romane. In adevär, Thracii manifes-
tându-se public In imensa lor majoritate dupà normele si cu limba
luate dela Greci, numele lor pAstrau chiar fatà de Romani si chiar
pc) latineste aspectul grecese cäpatat pentru a zice astfel la
prima lor publicare. E de ajuns pentru controlarea acatei consta-
tari sä ne oprim chiar la cele douä nume din inscriptia noastra.

www.digibuc.ro
687 HISTRIA, IV. 155

Radäcina thraeä Seuth- e, ca nume, fixatä pe greceste in forma

/s...60-iw, co (1). Pe latineste el a trecut intocmai: Seuthes (CIL.
III, 6122 si D. XIX). Din aceastä formä se incearcä o timida roma-
nizare prin forma Seuthius (CIL. III, 3854) de un ceteitean roman
de origine thrack asezat tocmai in Emona, in iMma tinutului intens
rornanic din imediata vecinatate a Italiei. Chiar In Roma, gäsim un
Seuthius (CIL. VI, 32624 d. Hadrianopoli) i un Seuthens (31147).
Dar un Seuto direct dela rädacina thracä i fari nici un h, era
pariä acum necunoscut. Fenomenul nu se poate, evident, explica
decat numai prin trecerea dela thracism direct la romanism, färá
intermediul elenismului, adicá tocmai asà, curn trebuia s fle cazul
in vioi-i locuiti de cives ROmani, veterani et Bessi, din pärtile
Ulmetului Histriei, uncle nessii transcriau numele lor atunci
intâia datä pe monumente si anume subt inraurirea excluziyä
romanh.
Aceeas observatie avem do fäcut asupra numelui Mucatrio.
Dela rädäcina thrac5, desvoltatä (2) Mucatr-, avem forma Mucatra
(CIL. III, 3394, 82754, 2009), atât pentru masculin, cat i pentru
feminin (10276) i apoi forma Mucatralis, care dupà cunoscutul
act de inflintare al emporiului Pizos, pe valea superioarä a Hebru-
lui, era un nume deadreptul banal, purtat de tdata lumea, in tinutul
Bessilor (lista numelor dela Pizos la Kalinka, o. c., p. 29 sqq.). Muca-
trio insä, cu terminatia specific romanä, io, ionis, era pan& acum
total necunosCut si nu se poate explica decât, iarä, prin acea Inrau-
rire directä romanä, de care vorbiam mai sus, examinând forma
Seuto.
Ambele nume din inscriptia noasträ sunt caracteristice pentru
tinutul balcanic i aegean al Thracilor, find dimpotrivä necunos-
cute in pärtile getice. 0 intreagA serie de regi ai Odrysilor poarta
numele de Seuthes. ABA Seuthes cat i Mucatralis sunt apoi nume
comune la Bessi. Fatà de acest fapt concluzia nu e grea. Thracii
din inscriptia noastrá sunt dintre acei Bessi, pe cari tocmai i-am
cunoscut locuind in teritoriul rural al Histriei (3) in vicus Quintionis.

(1) Cf. Pape-Benseler, s. v.

(2) Cea simplä e Muca, de unde, simplu Musa, apoi: Mucasius, Mucantius (cf. si
Pape-Benseler, s. v.), Mucapor(is), Mucapuis, Mucater, Mucaris, Mucasenus, etc. Cf. p.
toate CIL. III s. v., Kaiinka, Dumont si Tomaschek, o. c,
(1) G. Seure in al säu Voyage en Thrace (Bulletin de correspondance hellénigue, XXV, 1901,
p. 315), comunicand o inscriptie de pe längä Yamboli, In Bulgaria, identifica numirea de
localitatela genetiv:ICOpo; cu Histria noasträ. Iatä intaiu inscriptia: Geot; xaTaeovío,.ç. Bpcy-

www.digibuc.ro
156 VASILE PIRVAN 688

Dacä inscriptia e chiar din acest vicus (vecin cu Histria), de undo

fusese adus i push' in zidul okapi chiar inscriptia inauguralä a pri-
märiei satului, ori e din alt sat, e aproape ineliferent. Prezenta Bes-
silor in teritoriile Capidavei si Histriei, la Ulmetum, Ultinsium
Quintionis, ne e deplin doveditä ca permanentk i deci o familie
de Bessi in plus ori in minus, chiar in acele trei sate romano-
bessice ori prin altele, ar fi färá interes, dacä n'am cäpätà din noul
document alte informatii, de o naturä asà, de precisä si caracteriStiCk
precum au fost cele de mad' sus.
Datä find infätisarea prismitivá a literelor; card nu indicá nici un
fel de stiI determinant' pentru o anume epocä, da:tarea inscriptiei tre-
büe rttmâe foarte aproximativá: sec.

55. Bazá de calcar, sfärâmatá in dou5, bucáti mari i câteva

in placajul curtinei i, asezatä cu fata scrisä In jos, in rândul cel mai
de sus de pietre. Fata dreaptá a cippului, care erà spre afark e
despicatä i ruptá aproape toatk ash cá impreunä, cu ea s'a pierdut
i. o, mare parte din fata scrisä. Pe fata stângä, prinsä in mortar,
sunt, dimpotrivk pástrate chiar profilele. Inältimea 1.50 m., latimea
(reconstituit5, c. 0.57), grosimea 0.57. Profilul superior lnalt de c.
0.25; profilul inferior inalt .de c. 0.27. Literele, destul de regu-
late, au iraltimea obicinuith pe monumentele de acest gen dela
.

Histria, 0.045 0.050 m. O e cova mai mic. Rândurile sunt Intrerupte

pe ici colo de câte o gaurá fireascá a pietrei. O singurä ligaturk
in r. 12. Trei rânduri spre urmá sunt rnartelate; nu se poate distinge
nimic inteligibil. Sub ultimul ránd o mare palmeta.

xcleCecç Iced. AbXooCivcç %al MooxitpotXig oTxoo "ICO.ptoç TAT) xca r p.rpt Aivtoctixy Aoti
no; ;cilv curikv ix TaA, Maw ávioviccO. C4-paç o' xxl Orrip ÉTfi Seure dateazä.
inscriptia «cam prim) sec. IL p. Chr. Daca e st admitem cu demsul forma (LICO'pog sau
ICI5peoç, Istros», atunci ne lovim de mai multe dificultäti: 10 e cam ciudat ca In sec. II
p. Chr. numele unui oras 45. de vestit i pe teritoriul cäruia erau atätia Thraci, printre
cari chiar niste colonisti proaspeti cum ar fi sä. fie cei din inscriptie, ai caror OHO sunt
Incii in Thracia, sä, fie ash, de räu stricat, ca si cum ar fi vorba de un sat oarecare de
pe Hebrus; 20 Thracii nu puteau fi la Histria oixoo "ICOpeo;, cci locuiau in vici, nu in
oras si obiceiul epigrafic e sk-ti dai chiar domiciliul real, si numai ca anexä pe cel legal;
apoi 30 Bessii dela Histria apar in dec. II p. Chr. cu totul influerqati de Romani si scriind
latineste. Desi pentru noi foarte de pret inscriptia culeasa de Seure nu poate fi dark
'Ana la nouâ dovezi, primita ca document sigur pentru legaturile continui intre Thracia
bessicA si Histria.

www.digibuc.ro
689 I IS T R IA, IV. 157

Cetim:
f 0.084 -o 65
I

-1 t
=
I

AFAOH1 TY \
TIOAYdcP1-1 MO
(13. H MoY8FY M N
ANANEW CAME
NoIAYToYAYP

EYCo
N I 40Y. KATAK

CTH CANTON{

411

.1

_
.--------
Vf /1
1.
(
,

La sfârOtul r. 2 e un N, sigur. La sfAr0tul r. 5, dupä p, e cu

totul neclar, ce literà a urmat, cAci, dupa N din r. 12, nu ne mai
putem gândi numai la un I, K ori H, ci 0 la un N. Tot incurcat
e sMr0tu1 r. 6, 0 anume: dupà, KAI pare a fi urmat un I; to.tu
semnul respectiv pe piatrà e mai mult o sgârieturä decât o literä;
urmeazä un II sigur i un 0 foarte probabil; apoi un mic fragment
dintr'o bará care a putut fi i oblick de0 dupä urma pästratá pare
tott, mai curänd a fi fost dreaptä. Dupä cum admitem, c5, dupá
KAI a urmat ori nu un I, lectura prezentä dificultäti deosebite: ad-
mitänd un I ar trebui sä-i urmeze nu un H ci doi, ca in toate nu-
mele compuse cu MHO; neadmitând pe I, am aveä un nume ince-
pand cu 110, ca de pildä chiar 11OAT(I3HM0 E al inscriptiei noastre:
pentru acest din urmä nume e cam greu insä de admis un A dupä
0, având in vedere numai fragmentul de bará de cara am vorbit.

www.digibuc.ro
158 YASItt PIRvAN 690

La Inceputul r. 12 avem pe piaträ un fel de E; din context reiese

Insit cä trebue sa, fie un 1. La sfarsitul aceluias rand se disting
clar fragmentele de bare dela un X.
'ATc419-1¡c tó[ng.
11oXt5cprjp.o[v floXo-]
cptp.ou yotiv6.[Gcov]
C:CYCLVECOC6116,1[01), ? inod
5 voc atitorY A6p[ lipsesc cam cinci-sase litere
p.m Ic.c.d -1110/ /// » » ap te-opt
BacsiXe64 oE 'A[iroaco?-]
vEaou, %Ca& 'it,IXEUGC1)]

lo ////////////////
TrifC0 TEttAC Ixcipcv1.

Restaurarea r. 1-3 e, cred, indiscutabilá; sfa,rsitul r. 4 cu In-

ceputul r. 5 a avut un cuvânt care caracteriza relatiile dintre cel
oriorat i cei ce-1 onorau, ca de pildá: ')c-rovoc, care Insä ar trebul
sa aibä si articolul Inctinte, ceeace totus nu permite spatiul. R. 5
a avut la sfarsit prima parte a numelui grecese, cognomen, al unui
cetätean roman din Histria, A6p(i¡)coc) p.m. In r. 6 si 7 sunt
pomeniti doi frati, unul (1) din ei nurnit BocacXetic, arnândoi Greci
din Histria, l'ncä, nu cetateni romani. Numele tatálui acestor frati
nu se poate sigur completa, existând mai multe posibilitâti de res-
taurare cu 'A la inceput i vEaou la sfârsit, de pildâ (pentru acelas
spatiu vacant): 'A[np.o]vE.aoo, 'APocp.ecoivEaou, 'A[vrcTe]vEko, etc. Am
completat r. 8 xey.t& Ic[Xeoacv] ca d. p: In Cagnat, MR. 1, 717: xcLza
xOssuatv Xchpirrpotcitoo 67cckrocoei K. 'AcpEoo I(XovEoo (Philippo-
polis-Thracia). R. 9-11 contineau de sigur numele i titlurile celui
sau celor cari ordonaserä sau dispusesera onorarea lui BoX6cpiltioc
lioXocAp.ou; cine a fost cel care a avut memoria damnatá si de ce
i s'a intâmplat aceasta, fireste nu mai .putem sti. In ce priveste
completarea r. 11, s'ar puteà propune ca In afará de literele res-
taurate mai sus, sa so intregeasch inaintea lor si cuvântul tby ay-
aptecvta, ca in inscriptia analoaga din Heraclea-Perinthus, la Cagnat,
1GR. I, 800, spre a avea acest srarsit: [Tby avapcúvta. ckv]at-qauv 'vac-
(1) In ce priveste pe ceIa1at, atAta vreme cAt nici inceputul numelui nu se poate sta-
cu siguranVi, nu putem face ipoteze.

www.digibuc.ro
691 IIISTRIA, IV. 159

1,(6.ptv]; totus lucrul nu e de fel sigur: cad, dacA admitem

cuvântul ei.v.6ptci.vtu. In locul martelat, ce rost ar fi avut marte-
larea lui ?
Intelesul inscriptiei ne e perfect clar. Un Grec din Histria res-
taureazá gymnasiul orasului. In semn de recunostinta trei concetä-
teni ai säi primesc Insärcinarea de a-i ridica un monument (eu, sau
färtt statue). Cât de importantä va fi fost contributia binefächto-
rului nu stim; dar baza pusá in onoarea lui e foarte modestá: fá-
cutá din simplu calcar, scrisä destul de primitiv i, foarte probabil,
datá find sáräcia ei, earnag, färä statue. E probabil á Polyphemos
n'a avut nevoie sä-si exercite därnicia sa si in privinta propriului
monument (a div eilicoas(i4tavo4 Ttv ttp.tv t c'itcívï CLÚTok iru.p6:-
Xuaavn (1): Dittenberger, OGI. I, 339, 42), cáci prea costase putin.
Dup5, infatisarea sa monumentul pare a fi fost pus mai de grab&
dupk decât inainte de anul 200 d. Hr. Fireste, un oras ca Histria
nu puteà sä, fie lipsit de, eel putin, un gymnasiu (la Pergamon do
pildá erau patru: Dittenberger, OGI. II, 764, 18 §i 58). 1nscriptia
noastrá nu ne-ar da din acest punct de vedere general, o stire
prea senzationa15. Important e faptul precis, mentionat in document,
c5, Histrianii reparsa, restaureazä, gymnasiul lor, chiar in vremea
aceasta destul de târzie si nelinistitá. Prin urmare, pentru desgro-
parea ruinelor Histriei, o indicatie foarte pretioasá: undeva in ce-
tate, Intr'unul din stratele mai de jos, trebue sh d'am si peste gym-
nasiu, i anume: peste niste resturi ale lui cu atât mai respecta-
bile, cu cât, dupä inscriptia noastrk el fusese Inca prin a. 200 ori dupa,
Innoit si deci Meut Inch mai rezistent NO, de atacurile timpului.
Pentru lectura' propusá In r. 4-5: i'wrovoc, trebue s'5, mai notam
urmátoarele. Lipsa articolului s'ar puteà, la rigoare concedà, subIn-
telegándu-se; cf. la Dittenberger, Sylloge 2, III, p. 291. In co priveste
ridicarea monumentului de chiar rudele lui Polyphemos, cred ca
nu e neoportun sh eitez un exemplu; daca nu identic, cel putin
asemánátor, de aruncare de chtre IreXt a unei atare sarcini asupra
unor particulari cari fusese in relatii intime cu cel onorat: Atena,
a. 318/7 a. Chr.: tpci. ypc4ct cd t6 tb cpacatict iV
T]épsuc TCAti.4 CYrilXYLC, COVEICCIISX'filVipaC ai z-724 av[np]ri.vil Tok cpEXooc
ctì Tok oilcsEou; tobc E5cppo[vo ] (Dittenberger, Sylloge 2, I, 163, 35
§i urm.).

CO Respectivul, din Sestos, îi cäpAtase merite speciale tot in legatuil cu

gymnasiale ale patriei sale; intre altele reparase baia gymnasiului din Sestos.

www.digibuc.ro
160 VASILE PirtVAN 692

56. Mic fragment de niarmorä, aschie din partea mijlocie de jos

a unui monument, poate in .formA de stela, Inaltimea 0.225, latimea
cea mai mare 0.065, grosimea 0.064 m. Literele sunt Inane de
0.020-0.025 m. GAsit pe. laturea de V a turnului D, intre dara-
mAturile de pe marginea exterioarä transeei de cercetare, Carac-
literelor e tarziu. Ligaturi: H cu E, I cu T, poate si A cu C.
Forma lui E, aproape ea F, de retinut. Subt inscriMie un ornament
de forma unui corn.
Cetim:

In r. 1 inainte de C pare a fi un E; la urmä un S. In r. 2 la

inceput o liter& neclara: un A, o bucata de M, uh A ligat cu C ?
Ultima supozipe e ca sens acceptabilä, dar ca urme scrise nede-
monstrabila, pentruca C are altfel o forma mult mai rotunda decat
e cazul aici.
.

. . . P acj here/des...
pjOsue[runt
? sitj tifbi terra levis?
Cetirea r. 4 e data numai exempli gratia, spre a indicA pur si
simplu ca nu poate fi vorba de o cruce, ci de o ligatura a lui T cu
I sau i I cu T (1). Caracterul inscriptiei reiese clar din r. 2 si 3,
cari contin elementele stereotype ale dedicatiilor funerare: heredes
§i posuerunt.
(1) In oe priveste rostul ornamentului de subt inseriptie, e prea putin pAstrat din el,
ea sa pot s5.-mi dau o Orere bine intemeiat5. asupra lui.

www.digibuc.ro
693 lußTlue, Iv. 161

Materialul scump lntrebuintat pentru monument, puritatea epi-

grafei d caracterul literelor nu ne 1as s datam acest fragment
mai târziu ca aproximativ a. 300. Limba latinä intrebuintatä, aici,
pe un monument, evident, de infátisare oraseneasck ne arat5,
Histria este, nu mai putin ca vecina ei Torni, metropola Pontului
StAng, pätrunsä din ce In ce mai mult de romanism.
57. In dArâmáturile dela Sudul thermelor, printre ziduri din
epoca târzie a okapi, cam la un Joe cu monumentul descris mai
sus sub nr. 6, s'a gasit partea superioará a unui altar votiv, de
calcar, Ina ltá de 0.69 m., latá la trunchiu de 0.40, iar la profil de
0.55, groasä de 0.41, la profil de 0.55 m. Chiar acest fragment
Insà, e foarte mutilat In partea sa inferioará, astfel Incât o restau-
rare sigurá a textului, precum i datarea precisá a monumentului
nu se pot face. Literele, mai mult sgâriate decât shpate, sunt peste
tot Inalte de c. 0.06 m., dar ca forma sunt foarte neregulate: unele
prea Inguste, altele prea lätite. O e de câteva ori mai mic. S are
pe alocurea o form& curioash. Caracterul rustic si târziu al rnonu-
mentului impune, chiar in afará de lärnuririle din textul lui, ca
datare aproximativk epoca de pe la a. 300 p. Chr.
Cetim

\
i
o IF
;
J a:n
1

ETMAKTICPN 1

SERVATORIPIza 1

0 4,4
\SALVTLODNN 1

PEKcc 1

TA,s 1

o.4r0

lt. 5 Incepe mai la dreapta ca. r. 4, poate din pricina vreunui

defect al pietrei, care si altfel e pliná de gauri. Lectura r. 5 e corn-
pieta. In r. 6 sunt sigure literele TAN si dupá ele o parte, fará
sigurk dintr'un T. Inainte de TAN sunt toate semnele cá ar fi lost
un S; pe piatra Ins5, mare lucru nu e vede; chiar si far& S, din
Anatele A. R. Tom. XXXVIII.-- Memorille Sect. !storks. it

www.digibuc.ro
f62 trASILE kIRVAI4 604

literele TANT. nu se poate totus scoate nici un alt nurne de impärat

afarä de CONSTANTINVS i cele inrudite cu el: CONSTANS, la
genetiv, ori CONSTANTIVS.. Mare dificultate ne face r. 7: aici s'ar
pare& c avem resturi dintr'un VI; aceste litere Insä nu ne dau
nici o lecturä multumitoare, as.A. Incât intreaga restaurare a pärtii
finale din inscrippe rämâne problematicA.
_Kovi) 0(ptimo) M(aximo)
et Marti Con-
servatori pro
salute D(ominorum) n(ostrorum)
5 I- lImper(atorum) Aug(ustorum duorum)
Co nsl tanftini
et Licinii
Mai Intaiu de toate dedicatia merità o atentie specialä. Mars Con-
servator e, aläturea de Jupiter optimus maximu s, Sol invictus
si Fortuna, zeul prin excelentA, ocrotitor al armatelor i imperiului
In vremea nävälirilor barbare (1). Pe monetele lui Constantin cel
Mare gäsim dedicatia Marti conservatori ori Marti patri conser-
vatori (2), care consunä perfect cu inscrigtia noasträ. Totus riu
chiar in orasul grecesc Histria si in ori ce caz nu oficial, a putut
fi pus acest altar. In adevár cultul zeilor conservatores nu e cevA
specific roman. Ca 19.04 coYctp Mars era adorat si de Greci, dar,
fireste, in formele grecesti. Inscriptia noasträ latina, pe un monu-
ment foarte rustic, are de sigur a-si luà locul printre documentele
de vieatá romaná din teritoriul rural al Histriei. Diferitii vici de aici
au contribuit secol de secol cu monumentele lor votive ori funerare
la ridicarea fortificatiilor pentru cazul de fatä a cládirilor
interioare ale Histriei, dupb", cum am constatat si mai sus de repe-
tate ori.
In privinta linparatilor pomeniti de inscriptia noasträ, cel mai
firesc lucru ar fi sä ne gândim la Constantin si Licinius. Totus
resturile de litere din r. 7 nu se prea potrivesc ea aceastä lecturä.
La o altá toväräsie de doi Aug usti, dintre cari unul sä fie un
Constantinus, Constans ori Constantius, ne putem fireste gândl, dar
literele din r. 7 nu se Impacä nici cu vreo lecturá In aceastä directie.
4$1,untern.c16xA nevciiti s'a% cäutám,o solupe violentá a acestei dificultäti,
(1) Cf: la mine ln Istoria creginismului Daco.ROman, p, 121.
(2) V. la Cohen, Médailles impériales, VII, ed. 2, p. 266 i urm,

www.digibuc.ro
605 1116TRiA,

admitând ca ipotez& principal& tot numele cele mai fire0i, Constan-

tinus i Licinius (1), cel putin pan& la proba contrarie, oferita de
vreun nou fragment, foarte posibil Inca de gräsit in acea parte din
cetate, unde s'a dat peste eel acum descris.
58. Fragment dintr'o stela de piatra de nisip, Ina lt de 0.45 m,,
lat de 0.54, gros de 0.15. Stela a fost Impodobitä cu un chenar
cu totul simplu, lat de 0.08 m., inalt ca relief de 0.02 m. Avem
pastrat numai mijlocul stelei, dar nici acesta intreg; pe dreapta che-
narul e stricat impreuna chiar cu o parte din fata scrisa. Atat sus
cat si jos textul inscriptiei e necomplet i mutilat. Literele sunt
inalte de c. 0.05. Ductul lor e foarte neregulat; gravarea, cu totul
negligentä. Fragmentul a fost gäsit la Incheierea curtinei / cu turnul K.
Cetim:

CMCITORD
Ix1Lial-1101
TQXIITCATA)
FRViodwiN
STRMAIIM
xITANN1)XXXU

La Inceputul r. 1 pare a fi un C ori 0; restul rândului total

rupt. La sfarOtul rândului 2, probabil, dupä D §i un E foarte in-
gust, ca un I; se vede pe piatra numai un rest de bar& orizontala
cu o umbra verticalä, impreuna alcatuind partea inferioara a unui E.
A doua liter& din r. 3 ar trebul sa fie un E; pe piatra nu vedem
Insä propriu zis deal un I. Tot astfel §i a doua liter& din r. 4 e
mai mult un rest de I decât de E. Tot in r. 4 e nesigur daca
numärul e XII sau XIII, caci dupa XII urmeazä inca un mic spatiu
un fragment de bail, care de0 mai probabil In tâmplatoare, ar
puteâ fi la rigoare socotita ca un al treilea I. La sfaa*tul r. 5,

(1) Cf. AEM. XIV, p. IG1.

www.digibuc.ro
164 VASIIE PIRVAN 696

dupa RI e o perfectä zapAcea15, de semne: Intâiu o literà imposibilä;

apoi VA ligate ; la sfarsit un rest de E,- N, M, etc. R. 6 e in in-
tregime neclar : afarä de VI dela sfârsit, nu putem da nici o lee-
turä sigur5 desi literele izolate par a fi destul de lämurite, Gel
putin In parte (vezi desemnul de mai sus). In r. 7 avem numärul
anilor de vieatä ai celui räposat: de sigur XXXIII, iar nu, cum s'ar
päreà, dup5, o sgârieturä de pe piatr5, inaintea primului X, LXXXIII;
In adevär In r. 8 a urmat, evident, nurnärul anilor de militärie, care
nu e decât XII ori cel mult XIII. Sfärsitul r. 8 nu are iarás decât
o singur5, litera clarä: un V.
Pc/
eircitor
vixillatio-
cata-
5 fraetari(oruin) [qPjua[e?
fs(t)?1 TfrilMamm(?)io, vi-
xit anni/s1 XXXIII,

Mommsen In Hermes, XXIV, p. 230 si urm. (cf. p. 255, 257 si

268), a arätat eä dela Constantin inainte prin vexillatio se Intelege
o unitate independentä de cavalerie, corespunzAtoare legiunii
având 500 de cäläreti sub comanda unui tribunus; ea face parte
din armata imperialä (nu din trupele de granitä) si lucreaz5, auto-
nom, in dependenta directá de magister militum praesentalis, ori
de magister militum per Thracias sau per Orientem, etc. Noti-
tia dignitatum ne face cunoscute o sumä, de vezillationes de
equites catafractarii atât printre trupele comitatenses din capitala
imperiului de Rásärit, &At si printre aceleasi trupe din Thracia
Orient (1). Din potrivá mult ma,i rari sunt cunei equitum cata-
fractariorum din trupele de granitä: cunoastem In pärtile noastre
unul singur, la Arrubium (Not. Or., XXXIX, 16). i mai cunoastem
dintr'o inscriptie de curând descoperitá In Bulgaria (satul Hârsovo
din tinutul Razgradului), publicatá de Fifow in Bulet. soc. arch.
bulgare pe 1912, p. 13, un numerus catafractarionim, nedeter-
minat mai de aproape, nici prin numár de ordine, nici prin loca-
litatea unde lì erà garnizoana. E acest numerus identic cu vexillatia
noastrá? Greu de hotärit. Dar dad, s'ar adeveri in inscriptia dela
(I) Not. dign., ed. Seeek, p. 316 sq.

www.digibuc.ro
697 IiISTRIA, IV. 165

Histria lectura Trimammio, atunci numerus pomenit la Hârsovo ar

puteh fi foarte bine identificat cu vixillatio XIIfIPJ catafracta-
riorurn dela Triniammium, intrucht localitatea unde s'a gäsit in-
scriptia cu numerus catafractariorum permite farä nici o greutate
o atare apropiere.
Inscriptia noasträ din Histria e pentru organizatia armatei ro-
mane In sec. IV si cei urmAtori de cea mai mare insemnátate
ne face cunoscute lucruri cu totul nouá.
Mai Inthiu de toate e numärul de ordine al vexillatiei : XII sau
XIII. Priveste acest nurnär in general unitatea, varillatio, cum erau
numerele de ordine ale legiunilor, indiferent de atributele lor: V
Macedonica, färä sh mai fie alte patru legiuni macedonice, etc.?
sau, numärul SB raportA, cumva, la caracterul vexillatiei: de cata-
fractarii, fat5, d. p. de scutarii, sagittarii, clibanarii, etc., tot
equites in vexillationes, astfel Incht sh, avem in Räsarit eel putin
12 sau 13 vexi11aii nurnai de eguites catafractarii? Simpla ex-
punere a acestei de a doua ipoteze, aláturea de nurnärul de ordine
ash de mare, exclude adrniterea ei. Nici vorbä nu poate fi cä ar
fi existat simultan 12 ori 13 vexillatii numai de equites catafrac-
tarii(1). Dacá Ins& diferitele vexillationes, de cavalerie de toate
neamurile i armäturile erau unitar organizate i numerotate curent,
precum reiese in chip evident din inscriptia noastrá, Inseamnä cä
n'ar fi de fel prea îndràzne s admitem c5, si ceilalti numeri de
pedites ori equites ai Imperiului tárziu (cf. Not. dign., ed. Seeck,
p. 316 sqq.) au fost numerotati.
Dupà Notitia dignitatum, ash cum o comenteazá Mommsen,
Röm. Militeinvesen seit Diocletian (Hermes, XXIV, p. 257), armata
de mâna Inthia (scholae, palatini, comitatenses) wile& 81de vexil-
lationes de eke 500 de cavaleristi (2). Din aceste 81 (adica 90),
61 sunt vexillationes cbmitatenses, Intro cari inträ cele de cata-
fractarii. Din cele 61, 29 sunt In imperiul de Räsárit si 32 in eel
de Apus (Monimsen, /. c., p. 229). Din cele 29 de vexillationes
comitatenses ale Räsäritului 13 tin de comanda militará a capitalei,
10 de armata Orientului, 4 de armata Thraciei si 2 de a Illyricului.
Numärul curent de XII ori XIII la vexillatia noasträ ar puteh fi
darä socotit numai In douá feluri:
(1) Cf. .Not. dign. Or., cap. V si urm.
(2) De fapt erau 90. Mommsen a uitat la p. 257 sit numere toate vexillatiile palatine
(sunt trei in plus in Thracia, pe cari i el le numArA la p. 227) si sit controleze pe cele
din Occident i cu cap. VII, care num5.11 mai multe deal cap. VI.

www.digibuc.ro
166 VASILE PARVAN 698

1° Admitând oh toate vexillaiile Orienhilui, la un loc, palatine si

comitatense, erau numhrate curent dela 1 la 43. Aceastá ipotezá
trebue Irish lásatä la o parte atât din cauzA c5 Intra palatini §i comi-
tatenses se formeazh o adevárath präpastie Inch din sec. IV, GU si
pentrucä numärul XII ori XIII ar intrà la vexillatiile palatine, despre
cari nu ne e cunoscut sh fi avut catafractarii.
20 0 numhrätoare deosebith pentru cele douh feluri de trupe
pomenite, i atunci am aveä, dupä cele spuse sub No. 1, ea o ipo-
tezá mult mai admisibilh, pe aceasta: nurnhrul XIII ori XII pentru o
vexillatio palatina, fie chiar si una din vexillatiile de acest fel deta-
sate In Thracia (cf. Not.. dign. Or., VIII), nefiind de fel probabil, el
trebue chutat printre vexillatiile comitatense, 29 la numär in Orient,
si Intro cari gäsim mai multe de catafractarii.
Am aveà deci in inscriptia noastrh de subinteles pe längh vexil-
latio MVP] catafractariorum inch si cuvântul comitatensis sau
comitatensium (cf. CIL. III, 405 i Mommsen, /. c., p. 228, n. 2
3)(1). Tinem Insh sh adhogärg, c ar fi absolut gresit s excludem
in chip definitiv posibilitatea de a aveh aici, totus, o vexillatio
palatina, numai, pentruch nu e nimic analog In .Notitia (2).
Completarea textului data mai rius de mine cu localitatea Tri-
mammio ar fi foarte la locul ei, dach avem de pildä in vedere
inscriptia citatä, din Thyateira, CIL. III, 405: militavit annos XX in
vexillation(e) eq(uitum) Dal(matarum) comit(atense) (3) Anc(Ni-
alitana. Cum erà, o vexillatio comitatensis In A nchialus citath
In document si cu locul de resedintä puteä fi i o alta In Tri-
mammium. Nenorocirea e ins c lectura noastrá e prea putin si-
gurá, astfel incht nu putem liber exprima aceea ce duph toate sem-
nele pare a fi singura posibilitate verosimilá.
Monumentul nostru a fost pus pentru un tänär circitor, subofiter
comandant al rondului (patrulei) de inspectie a posturilor care
dupä doisprezece sau treisprezece ani de militärie, de aba In värstá
de 33 de ani, a murit aici, In Histria, sau, mai probabil, in vreun
vicus din teritoriul rural al Histriei. Tot un circitor (circetor, ii
zice inseriptia, de nomero catafractariorum), e i cel pomenit in
(1) Gresit Ia Mommsen, n. 3, CIL. III, 442, in Joe de 405.
(2) Chiar inscriptia citatk, CIL. III, 405, din Thyateira, ne dovedeste ca din Notitia lip-
seso multe date pe earl abià inscriptiile ni le completeaz5; cum e de altfel cazul chiar
acum, cu inscriptia noastr5, din Histria
(3) Mommsen, Hermes, XXIV, 229, nota: comikatensium). CIL. III, p. 25GO, gresit
Aneialitanorum; altfel, comikatensium), ceeace e tot asà. de posibil ca si oomit(atense).

www.digibuc.ro
699 HISTRIA, IV. 167

documentul din pärtile Razgradului [la SE de Trimammiumb pu-

blicat de Filow si de care am vorbit mai sus (p. 696). Si al nostru
intrebuinteazä tot particula analitich de legAturä de: circitor de vi-
xillatione, ea, si cel din Hârsovo. E latina vulgar& a timpului, in am-
bele inscripii, cari, cel mai de vreme, sunt amândou5,, de pe la
jumätatea secolului al IV-lea. Circitores de caracter militar
ne sunt, relativ, foarte putini cunoscuti din inscriptii (cf. Fiebiger la
P.-W., III, 2569): mai avem din pärtile noastre, afarä, de cel citat din
Härsovo, Inca numai vreo câtiva: unul de pe 1âng5, Balcic (CIL.
III, 12444), altul sau altii pe la Babadag (1421424), un al treilea
In. Bulgaria (Filow, Buletinul citat, p. 14), un altul tocmai in Tyana
Cappadociae, dar ajuns acolo de sigur din Dacia (Aureliana), de
unde vedem c5, 1-a urmat acolo sotia lui (CIL. III, 141849). Cir-
citor vexillationis se IntAlneste destul de rar (circitor numeri mai
frecvent): Fiebiger nu cunoaste decát unul singur, in Italia (CIL. V,
6784), care Ins& e de cea mai mare importantä pentru noi, intrucät
inscriptia are un text aproape identic cu al nostru: D(is) 111(ani-
bus). Valerius Ienuariu/sJ circitoN de vixillaltilone catafr[alc-
tariorum, Aur(elius) Exuper(atus) civi su/o . (din Eporedia);
interesant e cà chiar limba e aceeas: de vixillatione..Aceast5. pro-
nuntare a cuvântului vexillatio pare a fi curent5, in latina vulgar5,
târzie. In adevär mai gäsim si In Salonae o inscriptie pomenind pe
un ducenarius al unei equi gum.' (CIL. III, 14704).
In ce priveste pe catafractarii, In afarä de numerus pomenit
mai sus, din pärtile Razgradului, mai cunoastem pe la noi din ins-
criptii numai pe equites catafractarii Pictavenses dintr'un monu-
ment funerar din Heraclea Lyncestis (Macedonia): un soldat natus
in provincia Dacia (fireste cea Aurelianä), cu un nume thrac, Daza
(ori, altfel barbar, Saxa lectura nu e sigurä) spune despre sine
insus: vixi annis irqluin[qulaginta et militavi annis XXX et sum
natus in provincia Dacia et militavi inter ehluites catafrac-
tarios Pictavensis suc cura Romani propositi (CIL. III, 14406-a).
Cum avem a explica acum prezenta unui circitor dintr'o vexil-
latie, se .pare, destul de Indepärtatä, la Histria? Primul &id ar fi
sä punem in legáturá inscriptia dela Babadag (CIL. III, 1421424) cu
aceasta a noasträ, admitând cä acelaE,4 corp de cavalerie ocupat
cu paza Dunärei prin aceste parti si din care sunt a se considerà
ca fácând parte si circitorii dela Babadag. Totus nu e de fel nevoie
de o atare explicatie. Secolul al IV-lea e tot plin de lupte. Ori la
Trimammium, ori la. Anchialus, ori uncle s'ar fi aflat respectivii

www.digibuc.ro
168 VASILE PÂRVAN 700

equites catafractorii, luptele cu barbarii Ii aduceau de acolo pana

la gurile Dunarei spre a tinea in loc pe navalitori si a intári pos-
turile de granita. Acel circitor din inscriptia dela Histria, mort la
treizeci si trei de ani, Inca In puna activitate (catafractariul din
Heraclea Lyncestis, mai sus pomenit, sta In armata treizeci de ani),
a cäzut de sigur ranit ori bolnav pe aici si ash a ajuns sä i se ri-
dice monurnentul funerar In cutare vicus, ramas noua necunoscut,
din teritoriul rural al Histriei.

59. Fragment de platra nisipoasä, dintr'o stela cu inscriptie gre-

ceasca,, inalt de 0.19 m., lat de 0.22, gros de 0.10, gäsit in zwinger,
printre pietrele de pavaj de pe stanga, cum intri In cetate. Litere
neregulate, inalte de 0.025-0.040 m. Pe dreapta un ornament In
chip de pasare, numai in mica parte pastrat, probabil porumbita
crestina.
Descifrarn:

Literele sunt din vremea romano-byzantina: sec. VVI. Cuprin-

sul inscriptiei, dupa cat intelegem din el si avem destul ca sa-i
fixam caracterul e banal: un monument funerar oarecare, pus
unei femei (r. 3 : 19.up.tipcx); mormântul ei, ô T61.43o; e pomenit In
ultimul rand se pare la dativ. Din r. .1, 2 si 4 nu se Intelege
nimic clar.

60. Aschie de piatra nisipoasa exact In genul celei precedente

(dupa litere, chiar din aceeas epoca), dar probabil din alt monu-
ment funerar crestin decât eel de sub nr. 59, intrucât a fost gasita
prea departe de acesta, Intro därâmaturile din fata curtinei h, Intro
cele doll& blocuri ale inscriptiei descrise mai sus, sub nr. 22. Inäl-
timea 0,13 m., latirnea 0.10 m. Inaltimea literelor 0,035---Q,040 m,

www.digibuc.ro
701 HISTRIA, IV. 169

Descifram:

cu care nu se poate Incerca nimic. Sec. VVI.

61. La zidul curtinei b, chiar pe intrarea I, In Ihuntrul cetätii, ca
In musk; portita respectivk s'au gäsit o sumA de carámizi, foarte
bine fabricate §i arse, purtând mai toate pe muche, dar câtevà
pe fatk stampila frumos gravata

............ .....
liro, Ant.FV",
1r (A

In litere inalte de c. 0.03 m. Dimensiunile cArämizilor sunt:

0.35 X 0.35 X 0.055 m. La stampila de pe muchie carAmida tur-
tindu-se prin aplicarea tiparului, capAtä o latime mai mare, de
0.06 0.07 m.
Farb', indoealä Anastasius de pe aceste cáramizi e Impáratul de
Rásärit, cel dintâiu cu acest nume, care domne0e Intro 11 Aprilie 491
EA 9 Aprilie 518, eel de-al doilea Anastasius find prea târziu
(713-716) spre a se mai potrivi cu epoca indicatá de epigrafa
stampilei.
O restaurare a Histriei de catre Anastasius e cu atât mai carae-
teristicä pentru istoria acestor regiuni, cu cAt, din punct de vedere
comercial, Histria nu mai juca In sec. VI decât un rol foarte Oers;
cu totul altele trebue deci sá fi fost motivele cari au Indemnat pe

www.digibuc.ro
 170 VASILE PARVAN 702

Impárat sit aräte aceastà atentie deosebitä vechei colonii grecesti

dela gurile Dunärei. Stim dela Marcellinus Comes, S. a. 515, tä
Indräznetul general got Vitalianus, rebel Impotriva lui Anastasius
nebiruit de acesta cAt a träit, Isi alcAtuise tocmai In Scythia
Minor (1) un fel de stäpânire personalt, asä cum o avuse aici de
altfel si strámosul stu Aspar, cu principalul stu burg in Caliacra,
Acres castellum (cf. Jireeek, In AEM., X, p. 189). Vitalianus, care
se sprijinit, In afarä de Gotii sti, pe Bessi (2) (la 515 p. Chr.),
domint de sigur toate legäturile 'pe uscat intre Scythia Minor si
Constantinopol; nici vorbä nu poate fi de o fortificare a Histriei de
cätre Anastasius impotriva lui Vitalianus, adust la Indeplinire de
oameni trimesi atunci special pe uscat. Dimpotrivá lust trebue sit
admitem cit o sumt de garnizoane imperiale si de orase Intarite
din Nordul Scythiei se putusert apArà cu succes impotriva genera-
lului rebel si anume, mai ales acelea, cari aveau legAturt pe Mare
cu inima Imperiului. Histria fiind pe o insult se putet bine apärà im-
potriva Gotilor i pe uscat i pe apt, dad, zidurile ei erau In bunt stare.
Ca un puternic punct de sprijin impotriva lui Vitalianus a in-
tärit dart Anastasius din nou Histria i faptul cit aceste intstrituri
au putut fi duse la capät tocmai tri coltul acesta Indepärtat i expus
tuturor atacurilor barbare, ne dovedeste cit imperiul roman nu ert
chiar cu totul neputincios fatä de acesti foederati rebeli, cari la
fiecare mict nemultumire cu poruncile venite dela Bizant, intorceau
armele Impotriva patronilor lor si In loc de a fi ocrotitorii pro-
vinciilor thrace i dunärene deveniau pustiitorii lor.
Cärämizile gäsite de noi la Histria ne dovedesc incä un lucru.
Pe vremea lui Anastasius, Histria axe& o garnizoanä: soldatii Im-
päratului, iar nu cumva locuitorii civili ai Histriei, au fabricat et-
rtmizile cu stampila imperialá; soldatii au dres zidul cetätii si nu
e de fel exclus ca viitoare descoperiri sit ne arate i ce corp de
trupä a fost ocupat cu aceastä operä de aptrare a imperiului In
cetatea Histriei, la Inceputul secolului al VI-lea p. Chr.

(1) Marcellini corn. Chronicon, s. a. 515, ed. Mornmsen"(Chronica Minora, II 1, p. 99),

unde e vorba si de flota lui Vitalianus In Pontul Stkig.
(2) Cf. Gibbon, Boman Empire, cap. XL (ed. revAzutil de Bury, vol. IV (1898), p. 207). Asupra
rolului foarte important al Bessilor (purtand Incä numele kr strävechi, caracteristic thrace,
pân in sec. VI p. Chr.) in armata byzantin5, i chiar pe tronul imperial, in secolul al
V-lea si al VI-lea, vezi stirile adunate de Tomaschek, intAiu in Brumalia und Bosalia,
Wiener Sitzb., 1868, LX, p. 399 sq., iar apoi, 1110, mai complet, in Die alten Thrakw,
I, p. 78; cf. si p. 77 pentru Bessii crestinati, cAlugki in diferite prtrti ale imperiului.

www.digibuc.ro
703 HISTRIA, IV. 171

61-a. Fragment mic de calear, gAsit la un kilometru sprè S de

cetate, In pádure. Contine o singurá litera, A, Ina It& de 0.085 m.,
deci destul de mare spre a fi tacut parte dintr'o inscriptie monu-
mental& latink sau mai curând greack din vrernea imperiului. Frag-
mentul a ajuns, cred, acolo, In urmätorul chip. Inc& din timpul
stApânirii turcesti in Dobrogea s'a chrat piatr& dela cetate, fie de

eätre soldati, spre a se face o tabie la Caraharman, fie chiar de

loeuitorii tätari i turd de aici, pentru moscheea i casele lor. Dru-
mul eel mai scurt, pe uncle se merge si azi dela Caraharman direct
la cetate, e prin bait& i prin actuala plantatie, uncle s'a gásit frag-
mentul. Aschia peste care s'a dat aici ne dovedeste ea inscriptia
din care a facut parte a intrat ea var, ori ea piatr& de beton sau
zid, In el&dirile dela Caraharrnan.

61-b. Fragment dintr'o tiglä de coperis din rândul celor dela

streasink care lmpreun& eu antefixele constituiau o linie completä
ornamental& de teracotä coloratk imediat deasupra blocurilor do
piatrk cari incheiau sus In cornis& clâclirea monumental& (vezi
exemple la J. Durm, Baukunst der Griechen 8, p. 199). Pe lâng&
obicinuitul meandru (cf. Durm, 1. c.) muchea dela streasinä lath'
de 0.06 m. a tiglei are la Histria ea motiv deeorativ si litera
A, Inehisä Intr'un pâtrat, alternând cu duplul meandru Intretäiat
(acesta, exact ea la cládirile din Olympia: Durm, o. c., fig. 173,
sus la dreapta, dup& care fragmentul nostru se si poate reconstitui
pe dreapta si pe stânga):

Pentru litera utilizatä ea ornament m luat acest rest monu-

mental aici, In yirul dooumentelor epigrafice, Intrucât, poate, aceast&

www.digibuc.ro
 172 VASILE PARVAN 704

Mora Ara fi avánd §i un sens: d. p. initiala unui nume de zeu, ca

'Aic6XXow, vApze[tcc, etc.
Fragmentul, gäsit pe cetate, spre Mare, printre resturile risipite
peste ruine, pare a fi din vremea curat greceasca a Histriei. To-
tu nimic nu Impiedecä sa fie §i de mai thrziu, a0, incat nu pu-
tern fixà, nici o data mai precisä.
Destul sa retinem caracterul sau artistic i epigrafic.
61-e. Aschie 'de marmorá dintr'o stela scrisa, &it'd la portita IV,
spre turnul I. Inaltimea 0.23 rn., lätimea pan& la
0.095 m. Literele inane de 0.012-0.015 m. Partea
pästrata din stela cuprinde si cevà din chenar, care
are un profil destul de amanuntit, desi foarte plat
si de caracter tarziu. Liniatura gravata pe piatra,
pentru scris, se pastreaza Inca.
Literele pästrate, in special E, ne arata, intoc-
mai ca i chenarul, cá inscriptia e cel mai de
vreme de prin sec. p. Chr. si a fost gre-
; ceascä. De notat materialul bun intrebuintat pen-
tru saparea ei.
61-d. Fragment minusoul dintr'o stela ori oip
de calcar, gasit in darâmaturile din fata curtinei
continând trei litere pe el, primitiv gravate, inalte de 0.030-0.035 m.

Se poate ceti, d. p. [T]óv, [go, etc. Sec. p. Chr.

www.digibuc.ro
PLAN SCHEMATIC
AL
CETATII HISTRIA

www.digibuc.ro
 ANEXA
Planul de publicare a descoperirilor dela Histria
explicatii la schita de situatie si la plansele anexate
la comunicarea prezentä.
Incepand publicarea descoperirilor dela Histria cu a IV-a comunicare,
asupra inscriptiilor lleisite In anii 1914 0 1915, mä. simt dator s lämuresc
pe cetitori atat asupra cauzelor acestei anticipäri la ordinea fireasca a pre-
zentärii materialului inedit, cat §i asupra cuprinsului celorlalte comunicari:
I, II, III si V, cu cele urmatoare.
Descoperirile dela Histria constitue in istoria arheologiei romane un punct
hotäritor. Din nici o altä localitate antick säpatä panii acum la noi, nu s'au
scos inca, in perfecta legAtura cronologicä §i culturalä intre ele, documente
de a§a insemnätate ca cele dela Histria. 0 faramitare a rapoartelor noastre
provizorii dupti campaniile de sapaturi, cum racusem pentru Ulmetum, ni
s'a pärut aici §i nemetodicA §i dauntitoare. Dimpotrivä, o imparOre a mate-
rialului de comunicat dupä cuprinsul lui (arte plastice, epigrafie, antichitäti
märunte), dar strans din mai multe campanii, ni s'a pärut cu atat mai fo-
lositoare, cu cat o sumä de descoperiri dintr'o campanie nu formau decat
inceputul unei intregi serii de cercetäri, de Mcut in campaniile viitoare;
pomenesc aici numai douä pilde: primul exemplar din fines ilistrianorum
(mai sus, nr. 16, p. 560) a fost gäsit in 1914; publicandu-1 imediat, am fi
avut in anul urmätor neplAcerea de a reveni asupra lui la fiecare rand,
pierzand vreme §i cheltuind de prisos cu tiparul, spre a da completärile §i
explicArile, pe cari al doilea exemplar din acela§ document ni le-a procurat
la descoperirea lui in 1915 (mai sus, nr. 15, p. 557); la fel e cu importanta
descoperire de teracote grece§ti din sec. VII §i VI a. Chr., facutä in 1915
pe laturea de NE a cetätii: chiar in iarna 1915/16 s'au mai gäsit cateva,
cari au lämurit unele fragmente neinteligibile, descoperite in vara trecutä,
iar de altä parte §tim precis 6, atat pamantul arat de pe locul descoperirii
(inir'un anume loc izolat), cat §i terenul adiacent säpäturii, mai contin resturi
de acestea, cari trebuesc intaiu toate scoase, §i numai apol prezentate intr'o
legAturO mai stransä §i inteun sludiu mäcar ceva mai larg (precht e posibil

www.digibuc.ro
174 VAS1tE PIRVAN 706

in niste rapoarte provizorii ca cele de cèl putin in comparatia

fata) si
cátorva campanii, dact nu e chip de asteptat intreaga desgropare a ora-
sului antic.
Tot ca eel/ provizoriu, dar iaräs nu cu totul same, am cugetat sä, dau
ca prima comunicare, chiar de va al:Araà cevä dupa celelalte, un studiu
istoric asupra coloniilor grecesti dela Pontul Stäng, printre cari Histria incä
dela inceput iea un rol de frunte. Pentru intelegerea de catre cititorul mai
profan a noului material gäsit si pentru orânduirea lui sistematicä printre
cunostintele noastre de Ora acum, mä simtiam dator sit dau, ca un fel de
rezumat al datelor stiute pánä la inceputul sapáturilor noastre, acest studiu
introductiv.
Iatä ordinea sistematici a comunicärilor pe cari le voiu prezentb asupra
rezUltatelor celor dintAi dotra-trel campanii de sAptituri la Histria :
I. Vieata anticä in, orasele grecesti dela Pontul Stang.
II. Situa(ia generald a Histriei si descrierea ruinelor desgropate in
1914-1916.
III. Fragmente arhitectonice, sculpturale si picturale gäsite in 1914 si
1915. (Apare in curänd).
IV. Inscriptii &Mite in 1914 si 1915. (Apärut5).
V. Teracote si vase grece0i din sec. VII si VI a. Chr. gäsite in 1915
si 1916.
VI. Descoperiri netrunte din anii 1914-1916.
In ce priveste planul anexat la comunicarea de fatä, el nu are scopul de
a recIA, exact infAtisarea orasului antic si a fortificatiilor lui, ci trebue sä
serveascä numai la precizarea in chip sistematic a locului descoperirilor
monumentale, descrise in a IV-a comunicare a noasträ. Pianul exact si arnä-
nuntit al ruinelor va inso0 comunicarea a II-a
Plansele dela comunicarea prezentá sunt date pe ales. Devi de fapt ar fi
trebuit ca toate inscripii1e descrise aici sa fie reproduse i fotografic, pentru
controlul stiiiftific, imprejurärile grele in cari apare acest studiu, cu lipsuri
tipografice de tot felul, ne-au silit s reproducem numai inscriptiile impor-
tante, a cbror lecturä este mai grea, mai controversatá, ori, mai ales, mai
bogatä in restaurAri ale textului. In special in vederea acestor intregiri, date
de noi la documentele räu pástrate de tirnp, am cbutat sä reproducem fo-
tografic tot ce s'a putut, astfel ca nväaii români ori sträini, cari vor dori
sä urmäreasca mai de aproape si eventual sä, schimbe completärile propuse de
noi, sä aibä datä posibilitatea acestei contributii folositoare la stiinta noastrá.

www.digibuc.ro
 RÉSUMÉ
Histria IV. Inscriptions trouvées en 1914 et 1915.
To'us les monuments épigraphiques trouvés à Histria nous sont parvenus
en fonction de materiel de construction du mur d'enceinte ou des bâtiments
de l'intérieur de la ville. Ils n'expriment qu'une part des renseignements que
récèlent ces murs et bAtiments; en effet nous connaissons dans le parement
du mur d'enceinte encore maints monuments qui, la face &rite cachée,
ne pourraient être lus, qu'en démolissant le mur.
Nous ne décrivons dans ce résumé que les inscriptions dont le texte pré-
sente quelque importance. Pour les fragments de moindre valeur documen-
taire nous renvoyons le lecteur aux dessins ci-dessus donnés et aux déchif-
frements qui les suivent.
1. Marbre noir, dans le parement S dela tour G (voir le plan); haut de
0.29, large de 0.69 m. (voir le dessin ci-dessus, p. 534). Au commence-
ment de la première ligne manquent deux lettres. Nous lisons [19e]6evog
eI77oX6xo 'An6),Xcovc I 'Irrcpffn av6xev gitt eInrcoXóxo T.6" OaoSóto
I
D'a-
près l'aspect des lettres et l'ortographe du génitif en o (au lieu de ou), l'in-
scription pourrait are datée même au V-e siècle, en tout cas, pas plus tard
qu'A la première moitié du IV-e. L'éponymat du sacerdoce d'Apollon Iatros
Histria nous était déjà documenté par l'inscription bien connue d'Arista-
goras fils d'Apatourios, mais à une époque bien plus récente (I siècle ay.
J.-Chr). Notre nouvelle inscription, qui peut être rapprochée des inscriptions
analogues d'Apollonia Pontica, Panticapaeum, Phanagoria, Theodo--iia, et
peut-être aussi Olbia (voir les renvois ci-dessus, p. 535 et suiv.), prouve une
fois de plus que dès le commencement de leur existence, la plupart des
colonies milésiennes de la Mer Noire adorèrent Apollon Iatros soit comme
dieu éponyme, soit comme dieu principal de leurs communautes.Les noms
des personnes citées dans notre inscription (l'un, du père, prêtre d'Apollon,
l'autre, de son fils), reviennent dans une autre inscription d'Histria MI de-
puis longtemps connue (Arch.-epigr. Mitt. XI 38, 43) mais pas encore datée
et éclaircie (voir le dessin ci-dessus, p. 536). Cette inscription, dont les let-
tres seules indiquent une éPoque très rapprochée de celle de la première

www.digibuc.ro
176 VASILE PIRVAN 708

inscription d'Apollon, est évidemment plus récente que celle-ci, eu tant

qu'elle n'emploie plus l'ortographe du génitif en o au lieu de ou. La dif-
ference d'âge des deux documents, même en admettant que le premier date
du commencement du IV-e siècle, ne peut toutefois &passer une trentaine
d'années. En effet l'orthographe ou se rencontre parfois même avant 360 ay.
J.-Chr., en tout cas elle devient constante A, cette époque. Les deux inscriptions
mentionnent un Theodotos comme ascendant des autres personnes y elides.
En admettant que ce Theodotos est Pancêtre commun, il se trouve que l'in-
scription sur marbre noir est précisément antérieure d'une generation. Voici
d'abord l'inscription déjà publiée avec les quelques modifications que nous
avons du y introduire après une nouvelle revision de l'original: efrucoMxou
7ccasg Moo cliplcro:y4skoi I EsvoxA576 esgev[o]g 'AitaXont ['bTspiot] an/ Eipao
ClI1 aczy[6p]sto 0soB.,6-rou]. On voit tout de suite que ceux qui ont dédié
ce monument sont les arrière-neveux de Theodotos, tandis que l'autre mo-
nument est dédié par le neveu direct du même Theodotos. On peut done
reconstruire le suivant tableau généalogique de la famille des prêtres épo-
nymes d'Histria, entre c. 425 et 350 ay. J.-Chr.

/\
Thealotos

Hippolochos ligesagores

Theoxenos

/\
Hippolochos

Xenocles Theoxenos
2. Fragment de la partie droite du milieu d'une plaque en marbre, trouve
dans les décombres de la courtine k, haut de 0.15, large de 0.16, épais de
c. 0.06 0.07. Belles lettres, hautes de 0.008 m., du III-e siècle ay. J.-Chr.
(voir le dessin, ci-&ssus p. 540 et la planche resp.). Le peu qui reste du mo-
nument laisse approximativement deviner le contenu de l'inscription: c'est un
décret honorifique pour un citoyen d'Histria qui, A l'occasion d'une revolution
interne (comme il y en avait tant dans les petits états grecs) A la suite de
laquelle les vaincus furent exiles, a eu la bonne chance de pouvoir recon-
cilier les deux partis et paraît même avoir fait un voyage A l'étranger pour
offrir personnellement ses bons offices et son argent A ses coneitoyens pour
les faire revenir dans leur ville natale. J'ai done en ce sens essayé de
donner ci-dessus, p. 541, naturellement exempli gratia, une restauration du

www.digibuc.ro
709 HISTRIA, IV. 17'7

texte primitif, dont il nous manque, pour la hauteur donnée, au moins la

moitié de la largeur conservée.
3. Fragment de tuile avec un timbre d'astynome (voir ci-dessus p. 542 le
dessin et la lecture de l'inscription), apparemment du III-e siècle ay. J.-Chr.
4. Fragment de la partie gauche du milieu d'un monument en marbre
(hauteur c. 0.15, largeur c. 0.12) trouvé à Pentrée de la tour I, entre les
deux piliers. Lettres hautes de 0.012-0.015, de la fin du III-e ou du com-
mencement du The siècle ay. J.-Chr. Le texte est tout A fait mutilé. On
peut seulement présumer que nous avons ici affaire à un décret honorifique
pour des chefs militaires qui ont bien mérité de leur patrie en défendant
Histria contre les barbares de l'interieur. Le document mentionne en outre
un Xozp.oi5p47scov; comme à Odessus il parait avoir existé aussi à Histria un
temple des dieux de Samothrace. Voir ci-dessus p. 514 le dessin et p. 545
la lecture de cette inscription.
5. Plaque de marbre bleuAtre, encastrée dans le parement extérieur du
mur S de la grande porte, haute de 0.23, large de 0.93 m. (l'épaisseur dans le
ur). Lettres hautes de 0.02 m., de la fin du. III-e ou du commencement
du The siècle ay. J.-Chr. A servi comme plinthe de statue. L'inscription
est très simple: 7) pouXt xcd â 800c KaXXcellv KaXXceta ou 'ay sUpyitliv. (Voir
le dessin ci-dessus, p. 515).
6. Plaque de marbre, haute de 0.355 m., large de 0.410 (en haut)-0.404
(en bas), épaisse de 0.10-0.11, trouvée à l'intérieur de la ville près de la
courtine k, au Sud des thermes romaines. La partie gauche du bas du
monument manque. Le champ en relief est encadré par deux pilastres, qui
soutiennent un épistyle qui porte l'inscription. Le relief représente les deux
Dioscures galopant à droite: à leur rencontre vient un personnage en himation,
la main droite levée en signe d'adoration. La technique et la composition
du relief, assez malhabiles. L'inscription, en lettres du II-e siècle ay. J.-Chr.
au plus tard est très intéressante. Elle nous montre Histria; en relations
d'amitié et d'alliance militaire avec Apollonia, envoyant par mer, au secour
de son alliée, une armée sous la commande d'un fits de Callicratès; ce chef
et ses soldats dédient aux Dioscures sauveurs, à l'occasion de leur heureux
retour, le relief avec notre inscription (voir ci-dessus, p. 547, le dessin et
la transcription de l'épigraphe et dans l' Archeiolo gischer Anzeiger 1915, 4,
p, 270, une photographie de ce monument).
7-13. Sept fragments grecs, en lettres du II-e ou du I-er siècle ay. J.-
Chr. (voir les dessins et les lectures ci-dessus,,-p. 519-553).
14. Fragment d'une stèle en marbre, contenant des restes d'un document
très important du commencement du I-er siècle apr. J.-Chr. (voir le dessin
p. 551 et la lecture restauree p. 555), concernant les droits et privilèges
Andes A. R. Tom. XXXVIII. Memoriile See!. !Write. 12

www.digibuc.ro
178 VASILE PARVAN 710

que les Histriens tenaient des Romains, pent-are depuis Tibère, et dont
il sera parlé ci-dessous, no. 16. La partie supdrieure du fragment contenait
une lettre adressde au conseil et au peuple d'Histria par le légat res-
pectif de la Mésie (ou de la Macedoine), en reponse A la requêté que lui
auront faite les Histriens pour les exempter de la douane du Danube: Tb
xocTec TbV lazpov 6k0-rig an. La partie. inférieure une autre lettre du
légat paraît concerner les relations administratives et fiscales des Histriens
avec le roi de Thrace Rhoemetalcès (lequel des trois?), aussi au point de
vue du Tao; du Danube.
15-16. Dans le parement de la courtine i près de la tour H, fut d6-
couvert en 1915 un nouvel exemplaire (no. 15) de l'inscription no. 16,
qu'on avait trouvée en 1914 sur le sevil même de la grande porte inté-
rieure d'entrée dans la ville. On pent voir ci-dessus, pp. 557 et 560 (cp.
les planches), les dimensions et l'aspect des deux copies de ce document.
Pour la critique du texte, que nous avons établi après un minutieux exa-
men de tous les signes qu'on pent encore distinguer sur les deux pierres,
voir ci-dessus p. 556 et suiv. Pour le texte même, p. 563-565.
Nous avons dans ce document, conservé en deux copies qui different
très peu entre elles (excepter la fin latine de l'inscription no. 16, qui man-
que dans l'autre), une série de lettres des légats de la Mésie, du temps de
Claude, citées en l'an 100 de notre ère par le gouverneur Laberius Maxi-
mus (qui sous Trajan renouvelait les privilèges des Histriens et fixait
derechef leurs frontières rurales) comme preuves à l'appui de l'ancienneté
des immunités de la ville.
Les gouverneurs romains dont les lettres sont reproduites par Laberius
Maximus, nous étaient, jusqu'à present, en majorité inconnus. En effet, sauf
Flavius Sabinus et Plautius Aelianus, les autres trois légats, Aemilianus,
Pomponius Pius et Tullius Geminus, sont indents. Mais Sabinus et Aelianus
doivent aussi apprendre une grande modification dans leur carrière par
suite de nos nouveaux documents.
Ainsi, nous voyons par le contenu des lettres, que les cinq gouverneurs
qui y sont cites, ont dû, tous, être en fonction en Mésie entre 43 et 54
apr. J.-Chr. Le premier terme est fixé par la carrière de Sabinus, qui d'après
son dernier biographe, Kappelmacher, n'a pas pu venir en Mésie que au
plus tôtA la fin de Pannée 43. Le dernier terme est precise par le detail
que nous donne l'inscription à l'égard de Geminus, que du temps gull écrivait
aux Histriens, il était légat de l'empereur Claude, donc au plus tard en 54.
Mais Sabinus, au dire de Tacite, a gouverné sept ans la Mésie,
dire au moins jusqu'en 49. Il ne nous reste done pour les quatre autres
gouverneurs que les années 50 A 54.

www.digibuc.ro
711 BISTRIA, 179

Aemilianus, cite dans la première lettre grecque de notre monument,

par ces mots: Xcailato Si xal A/pAcavq) Sco;Bóvp tiou, et dans la troisième
lettre, de Pomponius-, Pius, comme il suit: bt TOv yrrpacivivcov 4tery Cncb
413X(ap(ou) Eccpstvou [xcd AtilacJavoG &vapv incawozdaon %al . . , se trouve

par suife être le successeur immédiat de Flavius Sabinus.

Pomponius Pius, dans le même passage que nous avons cite pour Aemi-
lianus, se montre successeur direct de celui-ci, et confirme les privilèges
des Histriens précisement en suite des lettres d'immunités accordées à ces
Grecs par Sabinus et Aemilianus.
Tullius Geminus, qui porte le titre de TCpelsuzix cd avccazpecwroç Ttp(e-
p(ou) 10a(u)aton Kodaapog Zef3(occrcoG) repp.avotoG, a dû écrire aux Histriens
en tout cas en 54, au plus tard. Admettant gull a continue sa legation
sous Neron; admettant que les deux successeurs de Sabinus, Aemilianus
et Pius, n'ont gouverne, chacun qu'une seule année, c'est-a-dire en 50 et
en 51, il nous restent seulement deux ans, 52 et 53, oil Plautius Aelianus,
qui nous est si bien connu par son éloge de Tibur, pourrait trouver place
comme gouverneur de la Mésie.
Nous sommes done clans ce dilemme: ou bien nous admettons que seule
la lettre el'Aelianus n'a pas été citée à son temps, et quoique les autres
lettres sont reproduites en parfait ordre chronologique, la lettre d'Aelianus
aurait été par mégarde insérée avant la lettre de Geminus, et alors la date
jusqu'à present admise pour le gouvernement d'Aelianus dans la Mésie est
sauvée; ou bien devons nous toutefois, nous resigner à admettre qu'Aelia-
nus a gouverné la Mésie non pas en 57 et suiv. (Liebenam) ou 60-67 (Stout),
mais en 52-53. Dans ce cas il faut démontrer que Pactivité d'Aelianus
dans la Mésie et l'Orient admet aussi la date de 52-53, ce qui au premier
abord ne semble pas si facile.
Le principal document sur la carrière de Plautius Aelianus est l'inscrip-
tion de Tibur: CIL. XIV 3608, par laquelle nous apprenons qu'Aelianus fut
d'abord proconsul d'Asie (d'après des documents sôrs, sous Néron), et seu-
lement ensuite gouverneur de la Mésie, c'est-à-dire au plus tôt en 57 apr.
J.-Chr. Or, nous croyons que l'inscription de Tibur n'a pas respecté dans
l'exposition des titres et mérites d'Aelianus l'ordre strictement chronologique.
En effet, Pe loge de Tibur insiste tout spécialement sur les éclatants succès
qu'Aelianus a remportés durant son gouvernement en Mésie. Mais une conti-
nuation des titres d'Aelianus après la longue histoire de ses faits en Mésie,
avec les deux mots secs: proconsuli Asiae, pouvait paraître au moins inop-
portune; d'autre part, après consuli, le lapicide trouvait aussi très naturel
de continuer: proconsuli, en espèce, Asiae. Ajoutons à ces considerations
la juste remarque de Waddington (IGL. III, 1, p. 699): Aelianus (Rant

www.digibuc.ro
180 VAS= PIRVAN 712

proconsul d'Asie avers l'année 56», «pendant Pintervalle de dix ans environ
qui s'écoula depuis son consulat [a. 45] jusqu'au proconsulat d'Asie, il ne
remplit aucune fonction nouvelle», ce qui n'est pas probable. Mais nous voyons
encore, qu' Aelianus dans sa lettre aux llistriens, parle des compliments que
ceux-ci avaient adressés par son intermède à Sabinus leur bienfaiteur:
zi 8i Stec Ton tlilpfap.caog nocpcoteliciAlvat Tip E5X0GrATCO3CM, ['Ca)] csilicotaTCO [1,eilv
Iccfizivco xpEcipsfccv, 8 (ajoute Aelianus) xcd ccitsbv Ovov Tbv Ecc[3sEvov ecapivw;
bercofyy(x. Cet échange de compliments n'avait pu avoir lieu, qu'A condition
que le gouvernement d'Aelianus suive si tôt que possible A celui de Sabinus.
Or, si nous admettons avec Stout qu'Aelianus vint en Mésie à peine en 61,
c'est-A-dire douze ans après que Sabinus avait passé par là, il est tout A
fait impossible de justifier le geste des Histriens envers Sabinus et son
ami Aelianus.
En ce qui concerne les autres arguments qui ont été mis A contribution
pour soutenir la date de 57-60 pour le gouvernement d'Aelianus en Mésie,
ils sont de nature plutôt logique que documentaire et nous les laisserons ici
de côté. On se demandera toutefois: est-ce que les deux années 52-53 sont
suffisantes pour contenir tous les exploits d'Aelianus, racontés par Péloge de
Tibur ? A bien examiner ces exploits ils pourraient être terminés méme
en une seule année; d'autant plus en deux.
Je crois done pouvoir proposer ce tableau des gouverneurs de la Mésie
entre 43 et 54 après J.-Chr.:
1. Flavius Sabinus a. 43-49.
2. Aemilianus a. 50.
3. Pomponius Pius a. 51.
4. Plautius Aelianus a. 52-53.
5. Tullius Geminus a. 54.
De ces cinq gouverneurs deux, Sabinus et Aelianus, sont des personnages
célèbres; deux, Aemilianus et Pomponius Pius, au contraire, étaient jusqu'à
présent parfaitement inconnus. Quant au dernier, Tullius Geminus, je crois
qu'il est identique à l'accusateur de Fabricius Veiento (cp. Prosopogr., s. v.,
no. 274) et qu'il ne fait qu'un avez le consul suffectus Terentius Tullius
Geminus. Qu'il ait aussi &lit des épigrammes, n'est point impossible (cp.
Prosopogr., -s. v., no. 275). J'ai discuté toutes ces questions, ci-dessus p.
570 suiv., en essayant de démontrer que Paccusateur de Veiento en 62,
sous Néron, n'est autre que le successeur de Plautius Aelianus, au gouver-
nement de la Mésie, en 54, done un ancien consulaire et un personnage
d'une autorité incontestable dans le sénat romain.
Laberius Maximus reproduit deux lettres de Flavius Sabinus. La pre-

www.digibuc.ro
713 RISTRIA, /V. 181

mière parlant du clépart du gouverneur, est done chronologiquement la

dernière. Ces deux lettres, dont la deuxième plus longue, avec l'exposé des
considérations qui accompagnent la confirmation des immunités et privi-
lèges des Histriens, doit être du premier temps de la légation de Sabinus,
C. a. 41, mentionnent deux préfets, Aruntius Flavianus et Asiaticus, comme
exécuteurs des ordres du légat, en tant qu'il est parlé de la région des
bouches du Danube. Ces deux préfets sont, évidemment, des praefecti orae
maritimae. (Cp. pour cette fonction administrative et militaire de la Mésie,
les recherches de Dornaszewski et Premerstein, ci-dessus citées, p. 573).
Aucun d'eux ne peut être identifié à des personnages déjà connus.
Examinant de plus près le contenu des lettres de privilèges, accordées
aux Histriens, nous constatons: Toutes les lettres gravitent autour du droit
ab antiquo qu'avaient les Histriens d'exploiter le Danube sans taxe aucune
pour leur grand commerce en poisson salé, qu'ils faisaient avec le Sud. Le
préfet Asiaticus, dans la lettre de Sabinus de l'an 44, dit expressément,
csxibbv ixeínv 1.r6vnv itvat s-Tx nóXeci.4 np6ao6ov tip) ix toti TapeLXSUOIlivou tx0inc.
Ce droit de pêche s'appelle dans la lettre de l'an 44 &Beta To0 caraiscv
tq Heóxn; crt6troac, et dans la lettre de Pan 49 ..cb 7cept Hiéx-qy Stxacov; dans
la lettre (de Pomponius Pius) de l'an 51, rédigée sur base des lettres anté-
rieures de Sabinus et d'Aemilianus (celle-ci n'est pas citée in extenso dans
notre document) le gouverneur déclare qu'il s'est rendu compte combien
la faiblesse de la ville d'Histria deviendrait grande si l'on lui restreindrait
ses anciens droits et privilèges; par suite il dit: inixpitva Tip TR-olv x[cetec
H[einax] jaciuottivon %coy npócro3ov Op.itipco ervat [Trii?] &state), Take,:
taz Tan ol npóyovor §ithy xat xciptu Tetiv Ee[pcneo]y McaXetrrtroc
Ecrxoy. Les mêmes Tij; 116x.rx ntocca sont enfin reconfirmés par Plautius
Aelianus en 52 et par Tullius Geminus en 54, avec l'assurance dOpaucroc
.clpito4ca.
On voit done que l'existence même des Histriens semble avoir dépendu
de la liberté de pêcher dans le Danube, voire dans la bouche Peuce. Ce
fait prouve d'autre part que le lac Halmyris et les autres lagunes voisi-
nes d'Histria &ant salées ou saumAtres ne contenaient point, ou pas
suffisamment, les espèces de poissons qui étaient en plus grande quantité
demandés par les clients de Grèce des grands commerçants d'Histria. Les
poissons d'eau douce et l'esturgeon dont la 'Ache est très fructueuse
Pentrée même des bouches du Danube, ont donc du are l'article principal
du commerce en poissons salés, furnés ou séchés, que faisait Histria avec
le Sud.
Le privilège que l'empereur Claude octroyait aux Histriens concernait
évidemment en premier lieu la ville même, qui obtenait la possibilité d'ex.

www.digibuc.ro
182 VASILE PARVAN 714

ploiter en sa faveur th taog V.61, EX,Nwv, en irnposant lt ses citoyens des

taxes importantes sur le revenu de ce commerce. Ces taxes formaient la
principale source du budget de la ville, qui pouvait à l'aide de ces impôts
faire face aux nombreuses obligations Militaires et religieuses, necessitant
des frais d'autant plus grands que la reconnaissance des Histriens envers les
dieux et les empereurs devenait plus pressante, et que la rivalité avec les
autres villes grecques du Pont augmentait en points sensibles.
L'immunité des Histriens privait le fisc imperial d'une très importante
partie de ses revenus. En effet, la Oche dans le bras Peuce etait exempte
de tout impôt; la vente et l'exportation du poisson dans tout le territoire
d'Histria, qui, nous le verrons, était très étendu, devenait de même, parfai-
tement incontrolable aux agents du fisc. A/erne le bois de torches qui était
apporté à Histria de Pile Peuce, pouvait être abattu et transporté Sans taxe
aucune, en tant qu'il servait aux besoins particuliers des citoyens et ne de-
venait pas, comme le poisson, objet de commerce.
Les motifs de la protection que les Romains accordaient aux Histriens
nous sont aussi donnés dans la lettre du gouverneur Plautius Aelianus (ligne
45 et suiv.). C'est l'antique respect des Romains pour la civilisation de la
Grèce: le gouverneur non content des anciens signes de faveur, déclare
qu'il pense encore à d'autres moyens de faire florir l'&pzo:eo:y 7C6XC1) :tad 'EX-
Alvacc des Histriens.
En suite des privilèges confirmés tour A tour par les cinq gouverneurs
de la Mésie, de 43 à 54, les Histriens obtiennent de l'empereur Trajan
l'occasion de ses grandes réformes militaires et administratives dans la
région du Bas-Danube, 1° une limitation A nouveau de leur territoire rural,
et 2° une explication précise de leurs rapports fiscaux avec les fermiers
des douanes de l'Illyricum et de la ripa Thraciae. La nouvelle formule de
leur privilège, encadrant sur la pierre les documents antérieurs, dont- elle
derive, a été appelée par les Histriens, d'après le gouverneur qui la leur
octroyait au nom de l'empereur, eOpahoix Aapeptou Mocgttou. Cette nouvelle
formule consacre clairement comme un seul élément fiscal l'exploitation de
la bouche Peuce et du lac Halmyris. Le document date du 25 Octobre de
l'an 100, c'est-A-dire de l'automne qui a précédé la première guerre contre
les Daces.
Le gouverneur Laberius Maximus nous est bien connu. Par notre non-
velle inscription on voit que son prénom était Marius. Le privilège contre-
signé par Maximus contient encore deux noms d'employes du fisc; l'un,
Charagonius Phicora[llaester(?) est le fermier des douanes du Bas-Danube
le texte pent are sûrement reconstitué: co[nductor publici por]tori ripae

www.digibuc.ro
715 HISTRIA, IV. 183

Thraciae : l'autre, Fabius Pompeianus, parait être un procurator vectigalis

Illyrici (voir encore ci-dessous).
Examinons maintenant la limitation de Laberius Maximus. La frontière
du territoire d'Histria est vers le NE la bouche Peuce elle-même. Vers le
N elle est tenue par le lac Halmyris, cependant pas sur toute son ken-
due, mais seulement en commencant du point où la limite du territoire
rural d'Argamum touchait le bord du lac: toute la partie N et NO du lac
Halmyris n'appartenait done pas aux Histriens. Du pCiint où, sur la rive
occidentale du lac Halmyris, commencait le territoire des Argamiens, la
ligne de frontière du territoire histrien parait avoir continué vers l'Ouest
jusqu'à la cote 106 (iu.gum summum ; voir le plan ci-dessus, p. 582), avoir
ensuite tourné vers le NO, au confluent du ruisseau Poturi (Picusculus)
avec le Hagiavat (Gabranus), suivant le Hagiavat vers sa source (ad ca-
pud eiusdem), passant, près de la cote 147 dans la vallée du Beidaut (San-
paeus) et ensuite directement à l'Ouest dans la vallée du ruisseau Suflaru
(Turgiculus) pour suivre enfin, du confluent du Suflaru avec la Casimcea,
la ligne de cette rivière (Calabaeus) jusqu'à la mer.
Les identifications des anciens noms avec les noms modernes, ci-dessus
faites, nous ont été imposées par los considérations suivantes. Les sources
littéraires antiques et les inscriptions mentionnent au Nord de la ligne ap-
proximatiA E-0, Hamangi-Sarighiol, bon nombre de villes et villages, qui
n'ont pu en aucun cas appartenir au territoire rural d'Histria: oppidum
Salices, Argamum (avec son dominium), B[ut]eridava (v. ci-dessous no. 30),
Ibida (v. mon Ulnietum I p. 578 et la carte), Gratiana, Vallis Domitiana,
pour ne point nommer ici les centres qui nous sont connus seulement par
Procope et dont nous ne pouvons indiquer l'emplacement probable. Il n'y a
d'autre part, aucun confluent (sur la rive occidentale du lac Halmyris), dont
une des branches puisse 'are suivie jusqu'à sa source comme frontière du
territoire histrien, sauf les ruisseaux ci-dessus indiqués.
Les noms de rivières, pour la première fois document& par notre inscrip-
tion, sont en majorité thraces: Gabranus, Sanpaeus, Calabaeus,les autres,
romains: Picusculus, Turgiculus; il y avait donc dans notre région, dès l'an
100 apr. J.-Chr. une toponymie thraco-romaine bien fixée. Les colons ro-
mains avaient déjà accompli une bonne tâche sur leur oeuvre d'assimi-
lation.
En ce qui concerne la question des bouches du Danube tellement con-
troVersée chez les historiens de la géographie ancienne, notre inscription
établit que, au moins en 44 apr. J.-Chr., Histria était très loin de l'embou-
chure du fleuve. Quant au lac Halmyris il s'en suit de notre texte qu'll
était formé par les lacs actuels Razelm, Smeica et Golovita. L'actuel lac

www.digibuc.ro
184 VASILE PARVAN 716

Sinoe me paraît, au contraire, avoir étd encore un golfe du Pont; le cordon

littoral du Chituc aura été encore sousmarin.
Revenant A la question des limites du territoire d'Histria, nous devons
constater que la frontière de la bouche Peuce et celle du lac Halmyris
n'avaient pour les Histriens à proprement parler qu'une valeur purement
juridique. En effet, au S et A PE de ces frontières il n'y avait quo de banes
de sable, des lagunes et des régions marécageuses oil le roseau était la seule
plante utilisable pour les habitants. Cependant ce territoire constituait une
grande voie d'eau, très favorable, libre de ,toutes taxes, proprieté exclu-
sive des Histriens et par conséquent le complément nécessaire et fructueux
do la liberte de Oche dans la Peuce, et de l'immunité du commerce en
grand du poisson sal& furné ou sóché, que les Histriens possédaient «A peu
près comme la seule source de leurs revenus». -
Passons maintenant A la question des douanes du Danube, que nous ren-
controns dejA dans la première lettre de Sabinus en 44 apr. J.-Chr. comme
une institution bien définie, sous le nom caractéristique, et en partie resté
jusqu'au III-e siècle, Ti) xcaec sbv Icrupov 30% T6Xog, ce qui dans le docu-
ment final de notre inscription, de l'an 10D, revient dans les mots portorium
ripae Thraciae.
On admettait jusqu'A présent que Padministration des douanes de l'Illy-
ricum n'a été définitivement organisée qu'à peine sous Hadrien. (Voir tous
les renvois ci-dessus, p. 588 et suiv.). Notre inscription renverse main-
tenant cette opinion unanime. Tous les éléments caractéristiques pour Por-
ganisation du portorium Illyrici du temps d'Hadrien (des conductores, sous
le contrôle des fonctionnaires supérieurs de Pempire, des districts bien (16-
finis [portorium ripae Thraciae commeneant à Dimus, sur le Danube],
ayant des fermiers spéciaux, etc.) se trouvent déjà en l'an 100. Or n'est
pas probable que Trajan qui (Rail à peine au commencement de son règne,
ou môme Nerva, eussent eu le temps d'introduire la nouvelle organisation,
tandis que, au contraire, Domitien qui avait fait d'importantes réfermes dans
Padministration divi Bas-Danube, peut avec bien plus de probabilité avoir
aussi réformé le portorium Illgrici, dans le sens où l'on parle d'une telle
réforme A peine sous Hadrien.
Notre inscription prouve que la division des douanes de l'Illyricum en
districts d'après les provinces n'est point conditionnée par le pregrès de la
conquête romaine. En effet, tandis que la lettre de Sabinus de l'an 44 nous
parle d'un portorium ripae Danuvii unique (Tò Tfx xces& .r6v latpov
TiAoç), non divisé d'après les provinces, nous voyons au contraire l'empereur
Hadrien, en 136, établissant des frontières fiscales inter Moesos et Thraces

www.digibuc.ro
717 IIISTRIA, 185

dans la même province, Moesia Inferior, qu'il divise en deux régions d'après
une ligne qui va de Novae a Nicopolis ad Istrum.
Nous youvons maintenant, à Paide de la lettre de Laberius Maximus,
de l'an 100, préciser le point ota commengait sur le Danube la ripa
Thraciae et son portorium. C'est la petite station Dimus, entre Asamum et
Novae. Ce fait prouve que l'opinion de Mommsen, Marquardt, Kiepert et
Cagnat, que la province Moesia Inferior est identique du point de vue fiscal
A la ripa Thraciae, doit être définitivement abandonnée; quant à Premerstein,
qui soutient que la ripa Thraciae n'est pas la môme que la Mésie inférieure
du II-e siècle (ce qui est exact), son opinion que cette ripa est identique
A la Mésie inferieure d'après Aurélien, vu .notre nouveau monument, est
aussi mal fondée.
Le portorium ripae Thraciae est mention zi. dans la lettre de Laberius
Maximus comme douane d'un district bien défini, affermée séparément de
la douane des autres districts de l'Illyricum, a un fermier spécial. Quoique
ce portorium s'étend jusqu'à la mer, le gouverneur fait excepter le porto-
rium Halmyridis et Peuci, qui reste au profit à peu près exclusif des
Histriens, en taut qu'ils sont exempt& de toutes taxes sur ces eaux, et
sont, réellement, les seuls exploitateurs de ces régions si riches en
poissons et bois de toutes sortes. Les routes de terre étaient au contraire
sujettes a l'action des fermiers, jusqu'a la Peuce et au lac Halmyris, et l'on
percevait ici, au compte de ces fermiers, toutes les douanes, les octrois
et les péages possibles.
En résumant, nous pouvons préciser ce qui suit. 1° H existait en 94
apr. J.-Chr. tout le long du Danube, jusqu'a la mer, un réseau de stations
douanières, où l'on percevait l'impôt indirect nommé ò xcircec tbv Ile-
¶pov 6)(199l TdXoç; cet impôt (RBA, très probablement, affermé en oes temps-
la aux sociétés des publicains. Les Histriens qui pêchaient ou transpor-
taient le produit de leur propre Oche pour leur commerce de poisson salé
avec le Sud, étaient exempts de ce tac4. 2° Les documents qui nous sont
conservés des anneés montrent la inôme situation. 30 Probablement
sous Domitien, en tout cas sarement documenté au commencement du
règne de Trajan (le 25 Octobre de l'an 100), on constate un district vamal
séparé, pour la portion de la Mésie inférieure, de Dimus en aval: c'est la
ripa Thraciae. 4° Le portoriwm ripae Thraciae était, au plus tard en 99, a
la fin du I-er siècle, affermé a un conductor spécial. 5° Le gouverneur de
la province réglémente Pactivité de ce conductor et le surveille par ses
organes. La frontière est accupée par des troupes et les commandants des
détachements ont Poccasion de controler les fermiers de très près. 6° Les
immunités des Histriens sont maintenant caractérisées par l'exemption de ce

www.digibuc.ro
 186 VAS1LE PIRVAN 718

qu'on appelle le portorium Halmyridis et Peuei. 7° Il parait ressortir de

notre inscription que les privilèges et immunités des Histriens n'étaient
pas aussi larges que celles de Termessus maior, Rhodes ou Massalia, de
manière que les Histriens puissent aussi percevoir à leur propre comPte
des portoria, de tous ceux qui naviguaient dans la bouche Peuce ou sur
le lac Halmyris. Les Histriens paraissent n'avoir eu que le droit de ne rien
payer eux-mêmes et d'incasser sur leur territoire continental les divers
portoria &is au fisc, d'imposer des taxes aux pêcheurs et aux marchands
qui travaillaient sur leurs terres ou dans leurs eaux. 8° On constate que
dès l'an 44 on payait un impôt pour les pins qu'on abattait (dans rile
Peuce?), pour:en préparer des torches. On payait de même des taxes pour
le transport de ce bois par les routes de 1'int6rieur. En gdndral, l'exploitation
des territoires boisés gait soumise à des impôts. De toutes ces taxes les
Histriens étaient exempts.
17-18. Fragments sans importance.
19. Petit autel en marbre, dont n'est conservée que la partie supérieure.
Hauteur du fragment 0.18, largeur 0.149-0.165, épaisseur 0.09-0.11 m. Trouvé
en face de la petite porte IV. Lettres hautes de 0.015, de la première moitié
du II-e siècle apr. J.-Chr. On n'y lit plus que deux noms, KouTEX4ipc.1 ''Ampoo
(voir le dessin ci-dessus p. 595), dont le premier est sôrement besse,
l'autre très probablement phrygo-bithynien (cp. les renvois, ci-dessus, p. 596).
Pour la présence des Besses à Histria comparer encore ci-dessous les n-os
24 et 54.
20. Stèle en marbre, haute de 3.70 m., large de 0.87, épaisse de 0.25
0.32 rn,, trouvée comme pierre de pavage, la face écrite en bas, entre les
deux portes de Pentrée principale d'Histria. Quoique le monument soit brisé
en plusieurs morceaux (voir la planche de la page 597 et la photographie
donnée ci-dessous), le texte de l'inscription est entièrement conservé.
Lai partie supérieure de la stèle est travaillée en forme de fronton orne-
menté d'une couronne de feuilles avec des bandelettes au milieu thi tym-
pan 'et portant en dessus trois acrotères. Un epistyle très richement ornementé
supporte le fronton. Seule la face écrite a une hauteur de 2.55 m. Les lettres
de grandeur et forme diverses (Pinscriptibn n'a pas été écrite en une seule
fois) ont de 0.015 à 0.055 m. de hauteur. Pour le texte voir ci-dessus p.
598-60t. Le document contient une liste des membres de la gérusie d'His-
tria, rédigée entre le 25 Février et le 10 Juillet de Pan 138 apr. J.-Chr.
(Nous notons parmi les noms : Arraticov, Tioucricq, 'Aptc-saccco; et 'Apzacccog
au lieu de 'Arm...ream; et 'Apx6Xew;), .A.notiXXou, au gén., rpilropo;, EtNp6q
voir ci-de3sus nr. 43), Koupaybinç, Bappapfwv, Tc-cockg, Oeacov, 13(x-
a()XXoç.

www.digibuc.ro
719 IIISTRIA, IV. 187

Les membres de la gérusie sont désignés comme yepouataç cptA6Tect.toc of

lircat aeuTipav Itt(01V. Cette nouvelle fondation de la gétusie d'Histria pa-
rait avoir eu lieu sous, Hadrien, peut-être à roccasion de son voyage par la
Scythie Mineure, en 124. A la daté de la rédaction de l'album, la gérusie
avait trois présidents, nommés auvaroye4. Un quatrième ouvaroyek nous
devient connu par le décret honorifique gravé dans la deuxième colonne
de notre stèle; mais il est, de même que ce décret, postérieur A la première
redaction de cet album senatorium : en effet, nous le rencontrons dans la
première colonne, J. 34, comme simple cpaóteciloc; Phonneur de la synagogie
lui aura été décernée précisément en suite de la donation qu'il fit A la gé-
rusie et dont nous parle le-dit décret.
Pour l'organisation dé la gérusie d'Histria il faUt encore noter le Mail
que par le décret honorifique du quatrième auvocroyek nous apprenons sur
son activité, qu'il a, auparavant, été utile A ses collègues cpAgag Tip te6V
ypocwitc)v.... TC(cavi: la gérusie avait done aussi des ypap.rast; ou ypalip.a-
ocpaxxe;, et par conséquent un ypocviloaopu),cixtov, c'est-A-dire des archives
avec leur local respectif.
Tous les gérusiastes sont appelés cpaótectioc; c'est un attribut honorifique
qui ne veut pas beaucoup dire, puisque nous trouvons même des esclaves,
membres des thiases, qui sont distingués de ce nom par leurs collègues.
Notre album est très important au point de vue des renseignements qu'il
nous donne sur la population d'Histria dans la première moitié du II-e siècle
apt. J.-Chr. Examinant la liste des noms, nous remarquons, que les Thraces,
qui autrement fourmillent dans le territoire d'Histria (cp. par exemple chez
nous n-os 19, 24 et 54), manquent complètement comme tels dans la gérusie;
il va naturellement sans dire que parmi les noms grecs ou romains de la
liste il y en a qui cachent aussi quelque personnage d'origine thrace; mais une
fois hellénisé ou romanisé, nous ne pouvons plus le reconnoitre comme tel.
Les gérusiastes sont au nombre de 157. Nous distinguons entre eux 29 cito-
yens romains, dont 12 Romains proprement dits et 17 Grecs honoréS du
droit de cité romain (voir les deux listes données ci-dessus, p. 604). Parmi
les Grecs citoyens romains, 16 des 17 (le dix-septième est un fievecpmcciptw,
d'origine romaine plus ancienne) ont obtenu le droit de cad romain seulement
partir des Flaviens : nous avons 2 Flavii, 1 Cocceius, 5 Ulpii et 8 Aelii. Chez
les Romains véritables nous voyons au contraire des gentilices plus anciens :
1 Hostius, i Pedius, 2 Will, 1 Valerius. Les autres sont des Flavii (3), M.
Ulpii (2) ou Aelii (2). La grande majorité de la gérusie est done purement
grecque. Les noms des membres portent encore le cachet des anciens temps
(V-IV siècle: cp. par exemple les noms de nos premières inscriptions, ci-
dessus p. 708).

www.digibuc.ro
188 VASILE PARVAN 720

Relevant ci-dessus le fait que les relations entre les Histriens et les Romains
deviennent plueintenses seulement à partir des Flaviens, il faut toutefois re-
marquer que pour Histria l'époque des Flaviens corpmence déjà en 43-44, A
Parrivée dans la Mésie du gouverneur Flaying Sabinus (le frère de Vespasien).
Nous avons vu (ci-dessus, p. 712) que Sabinus a eV) pour Histria un vrai
père et qu'A son depart et aussi plus tard, sous Planting Aelianus, les His-
triens demandent toujours la Inute protection de ce Flavien, sans couronne,
qui l'a donnée lui, A son frère. Les premiers Flavii d'Histria auront donc
été les clients de Flavius Sabinus lui-même.
Nous passons maintenant au précieux décret vote par les gérusiastes en
l'honneur d'Artérnidoros et de son fils Carpo3, à l'occasion de la donation
d'une somme de mille 'deniers, que ceux-ci ont faite A la gerusie, afin qu'a-
vec l'interêt de ce capital cette corporation celébrAt chaque année la fête
des Rosalia. Le décret commence : Iage Tspouccaarc4 -ro% nepi 'Ap-cepiScopov
'1IpoSfbpou kel 6 cruvocyroyak 7)1,Aov 'Apzeitfauvo; ellpoSclIpou... etc. Pour l'or-
ganisation de la gérude d'Histria il est important d'expliquer en premier
lieu le sens de l'expression Tor.; =pl. Le decret est evidemment vote par
tous les gerusiastes; -co% nspl ne pent done restreindre le nombre des par-
ticipants dans le sens que seulement une partie de la gérusie, sous la prési-
dence d'Artémidore aurait decreté les honneurs de celui-ci. Il faut alors
rapporter le mot 7cepi, t une cruvocpyja, dont .Arternidore serait le president,
occupant pour un temps determine Tip 7tp6n7 clpx.ip. Le mot Trepl nous in-
viterait en ce cas à admettre que la gérusie d'Histria avait à sa tête, au lieu
d'un gymnasiarque ou d'un gerusiarque (voir ma communication sur la Gd-
rusie de Callatis), un collège de (trois? cp. le texte de l'album, col. I, 1.
8-10) crovezroysrç, qui présidaient à tour cla rôle la corporation entière. Les
décrets votes sous la présidence de chacun de ces auvncoyer; étaient dates
par leurs noms, precedes du mot =pl.
Le principal bienfait du cruvccmg6ç Arternidore a été son don de mille
deniers, El; 6oaccrp,6v, A la suite duquel la gerusie decide: P 'sty thpv
elyecra-occ ItoCC 'Ë'COÇ gX, saw -cómov et 20 atecpavroOlvac cc6zoirç (le père et le fils)
iv -reò (5o8catvii avayopetíono; Tot) xi)puxoç (le texte suit: v. ci-dessus, p. 599,
col. II, 1. 13 suiv.). Le mot f5oaccrp.6;, quoique jusqu'A present très peu connu
par les ingcriptions, et plus amplement documenté seulement par les glos-
saires et calendriers (voir les renvois ci-dessus, p. 697), a aussi dans notre
décret le sens bien connu de «fête des roses», Rosalia. Ce qu'il y a toute-
fois de surprenant dans le nouveau document, c'est le caractère quasi-officiel
que prend ici le f5o6rap,6;. De même qu'en Italia les Rosalia, le To6rap,6ç
apparaît A Histria comme une fête publique, Mare() A grand faste pareil-
lement aux grandes fêtes des villes de Grece et d'Asie Mineure: nous

www.digibuc.ro
721 HISTEJA, IV. 180

voyons, entre autres, qu'aux Rosalia on accorde ici des distinctions pu-
bliques, en pro3lamant par le xfjpuE les mérites de celui qu'on couronne,
immédiatement «après les dieux et les empereurs». La gérusie d'Histria
avait donc transformé la fête des Rosalia, ailleurs célébrée seulement par
les thiases privés, en une fête publique analogue aux grandes fêtes gre3ques
du temps de l'empire : les Atovúaccc, les 'AicoXX6vcce, les Koccacipecce, etc. La
partie finale de la fête devait naturellement avoir lieu hor3 de la ville, sur
la voie des tombeaux, ou dans les jardins et bois des alentours, où l'on fai-
sait des sacrifices et libations pour Dionysos, Demeter, Silvanus et, last not
least, pour les "Hptoe; et les ellpioacraat.
Dans notre album nous trouvons (col. I, 1. 103) le nom d'un personnage
N. loiato; M6azo; suivi du sigle bien connu pour la charge militaire
du beneficiarius. Quoique un peu exceptionnelle, la présence de ce ci-
toyen romain, d'origine grecque (Moschus), encore dans Parmée active, dans
la gérusie d'Histria, n'a rien d'irrégulier. En effet, nous constatons da no.
45, ci-dessous, qu'il y avait á Histria une station de beneficiarii, et par con-
séquent un chef militaire permanent de la poste impériale. Ce personnage
était assez en vue pour être admis parmi les membres de la gérusie, d'au-
tant plus que sa qualité de citoyen romain si rare a cette époque parmi
les Histriens rehaussait encore d'un certain éclat la position au point
de vue militaire assez médiocre qu'il occupait ici.
Il nous reste encore a éclaircir l'expression: lieta Tip/ Seutipav xtfacv de
l'en-téte de Palbum rspoucría; cpcX6Tecp.ot, o p,Etec xsX. L'institution de la ge-
rusie se trouve a vrai dire dans toutes les villes grecques d'origine hell&
nistique. Beaucoup de ces cités ont toutefois, en suite de leur décadence,
laissé dégénérer ou même disparaître l'ancienne corporation sociale et reli-
gieuse, de manière qu'au commencement de la domination romaine, ou sous
cette domination même, elles ont dû fonder à nouveau ce qui avait déja
existé auparavant et avait déchu. Nous voyons, par exemple, la ville de Si-
dyma en Lycie, qui fonde à peine en 185-192 apr. J.-Chr. un cn5aznp.,x ye-
powcoav (Cagnat, IGR. III, 582), tandis que Callatis acquiert sa gérusie déja
au I-er siècle, par la munificence d'un citoyen riche, Apollonios, qui lui
donne les fonds nécessaires pour la célébration de sa fête annuelle neocorique
(voir ma Gérusie de Callatis). La deuxième fondation de la gérusie d'Histria
semble avoir eu lieu au temps d'Hadrien, peut-être même sous les auspices
de cet empereur, a Poccasion de son voyage dans la Mésie (124) (?).
21. Grand épistyle monolithe, employé comme pierre de parement dans
la courtine f: hauteur 0.58 m., longueur 3.44 m., l'épaisseur dans le mur.
La hauteur des lettres varie entre 0.085-0.070 (dans la première ligne) et
0.06-0.07 (dans la cinquième). Le monument dont ce bloc a fait partie

www.digibuc.ro
100 VASILE PIRVAN 722

était dédié a l'empereur Pius, et fut construit par les soins du gouverneur
de la Mésie, Vitrasius- Polio (voir ci-dessus .p. 612 le dessin, et p. 611 le
texte de l'inscription): a. 109-151.
22. Deux blocs en pierre calcaire, longs de 2.09 et 2.35 m., hauts de
0.80 m., de l'épistyle d'un bâtiment, dont la façade a eu au moins 6.50 m.
de largeur, puisque la partie conservée de l'épistyle (4.44 m.) représente
deux tiers de la longueur complete de l'inscription commemorative. Les
lettres, assez belles, hautes de 0.045 0.050 m. gardaient encore à la de-
couverte dans leurs parties profondes, le minium qui les colorait du
temps où le monument était encore debout. L'inscription qui peut être
reconstruite en entier, contient une dédicace de la civitas Histrianorum,
faite en 155 apr. J.-Chr. en latin et en grec, à l'empereur Pius et A son fils
M. Aurelius Verus Caesar, gouverneur de la Mésie étant Marcius Turbo (voir
ci-dessus, p. 613- le dessin et p. 614 le texte restauré de l'épigraphe).
.23. Fragment d'un petit épistyle en pierre calcaire, ayant fait partie (rune
construction de moindres dimensions (porte, portique, etc.), trouve dans les
décombres de la courtine 1, entre la tour K et la petite porte V. Hauteur,
0.23 m., largeur 0.39 m., épaisseur (incomplete) 0.49 m. Lettres soigneuse-
ment gravées, hautes de 0.03 m. L'inscription, dont nous avons les commen-
cements des trois premières lignes, peut être complétée comme dédicace
identique à celle du numéro precedent (22), mais à texte seulement latin.
(Voir ci-dessus p. 615 le dessin, et p. 616 le texte restauré de l'épigraphe).
24. Bloc en pierre calcaire, haut de 1.315 m., large de 0.57 m., encastre
dans le parement de la face N de la tour G, près de la courtine g. Lettres
hautes de 0.030-0.035 m. Dédicace A Hercule pour l'empereur Pius et son
fils Verus Caesar, faite par les veterans, les citoyens romains et les Besses
habitant le vicus Quintionis, à l'occasion de la restauration de Pauditorium
du village, par les soins de leur magistri et de leur questeur. L'inscription
a été dédiée entre 139 et 161. (Voir le dessin et le texte, ci-dessus p. 617).
nem Quintio, assez rare d'ailleurs, se rencontre dans les regions illyro-
thraces (voir les preuves A l'appui, ci-dessus, p. 618) A peu près exclusive-
ment chez des esclaves ou des affranchis. Un personnage très humble, qui
avait A l'origine une villa ou un praedium, ou bien n'était qu'un actor très
connu dans le lieu où se sont ensuite établis les colons, a done servi comme
parrain au nouveau village ; ce qui est toutefois très curieux, c'est que le
nom de ce vicus a garde sa forme primitive, avec le génitif du nom propre,
Quintionis, au lieu d'adopter la forme adjective, Quintianum, comme les
villages voisins : Clamentianum, Casianum (cp. ci-dessus, p. 618), etc.
La presence des Besses dans l'immédiate proximité d'Histria est nouvelle
et caractéristique. J'ai eu roccasion, au fur et A mesure des découvertes

www.digibuc.ro
723 IIISTRIA, IV. 191

qui nous faisaient connaître les Besses au milieu de la Scythie Mineure, d'ac-
centuerdans mes précédentes communicationsPimportance de cet élérnent
thrace méridional dans ces rOgions, à côté de Pautre élément thrace, sep-
tentrional, les Daces. Comme à Utmetum, à Ultinsiuni, ou à Torni, les Besses
acceptent Porganisation romaine de la vie publique, mais tiennent à are
représentés par des magistrats de leur race, a droits égaux avec les Ro-
mains : des deux magistri du vicus Quintionis, Pun est romain, l'autre besse
(Derzenus Aulupori : voir ci-dessous).--L'auditorium que restaurent les habi-
tants de _ce vicus, est, nous le dirions aujourd'hui, le local de la mairie ;
le mot était dans ce sens jusqu'à pre:sent inconnu dans les provinces
rom aines.
Si l'auditorium de notre vicus fut «restauré» en c. 150 apr. J.-Chr., Il
s'ensuit que ce local était beaucoup plus ancien à ce temps et que le vicus
aura &A fondé déja depuis longtemps, dans le I-er siècle apr. J.-Chr. Quant
aux magistri du vicus, nous voyons qu'ils se nomment magistrati c'est un
terme gréce-romain devenu familier dans la Scythie Mineure : nous le ren-
controns aussi a Clementianum (mon Ulm eturn II 2, p. 370) et dans un
vicus près de Tropaeum Traiani (Cagnat IGR. J 596), et le retrouvons dans un
vicus près d'Histria sous la forme ptaytarpo'al, employée pour désignei la
fonction des magistri (AEM. XI 69, 142=Cagnat, 1. e., 599).
Les noms des deux magistri et du questeur du vicus Quintionis méritent
d'être spécialement cités. L'un des magistri est besse: Derzenus Aulu-
pori; la forme Derzenus ,revient dans les noms Derzizenus et Aeps(Cevc; (cp.
ci-dessus, p. 620), bien connus comme besses. L'autre magister s'appelle Sul-
picius Narcissus et le questeur, Cocceius Phoebus : tous deux sont des
citoyens romains ; mais leur cognomina, Narcissus et Phoebus, indiquent
clairement Porigine orientale, grecque, et peut-être même pour le passé
servile, de ces deux magistrats ruraux. L'origine sociale très humble de la
population du vicus Quintionis, qui nous était apparue dans le nom même
du vicus (cp. ci-dessus), se manifeste done encore une fois dans Jes noms
des magistrats du village. Pour la connaissance de la population de la Soy-
thie mineure, du temps des Romains, notre inscription est un document
précieux.
25-26. Fragments sans importance.,
27-28. Deux exemplaires de la même inscription honorifique gravée sur
des bases en pierre calcaire, hautes, l'une de 1.95 m., l'autre de 1.87, larges
Pune de 0.67, Pautre de 0.61, épaisses, l'une de 0.64, l'autre 0.67. Trouvées
dens le parement de la tour extérieure gauche de la grande porte d'Histria
(voir le plan ci-dessus p. 623, lettres b et e). Lettres, sur les deux bases,
hautes de 0.030-0.035 m. (Cp. les dessins ci-dessus, p. 624 et 625). Sauf le

www.digibuc.ro
192 VASILE PIRVAN 724

nom propre (du personnage qui avait Óté honoré par la cat!) d'Histria), pro-
fondément martelé, le texte commun à ces deux monuments peut être res-
tauré en entier. En voir la lecture cidessus p. 626 : les Histriens élèvent a
leurs frais une statue (une sur chaque base), A un archiereus et pontarque,
dont les principaux mérites pendant son activité anterieure avaient été de bien
surveiller la réparation du port d'Histria et de diriger, comme loycazix, les
finances de la vine. Il ressort du texte même de l'épigraphe, que l'une des
deux bases doit avoir été drigée dans le port, l'autre, très probablement,
dans l'agora d'Histria. Il n'est pas nécessaire d'insister ici sur cette pluralité
des mêmes honneurs accordées simultanément A la même personne, les
exemples étant fort nombreux, tant à l'époque hellénistique, qu'A l'époque
romaine (cp. ci-dessus p. 627 des renvois concernant cette question).
L'anonyme était originaire d'Histria. 11 était arrivé jusqu'à la plus haute
digni1 é. que pouvait occuper un grec de ces parages, devenant grand prêtre
et président de la fédération des villes grecques de la Mésie inférieure.
Avant d'être élu pontarque, il avait été, dans sa patrie, incReXircix top Xg.tivoç
et ensuite Xoyccr*. Cette dernière charge, très importante au point de vue
personnel, était au contraire pour les Histriens un perpétuel memento de
leur déchéance. Nous connaissons aussi de Callatis (Cagnat IGR. III, 581),
approximativement à la même époque (voir pour la date ci-dessous), un
Aoyta* de cette autre ville mésique (un lycien de Sidyma, sénateur ro-
main). Ces Xoymaf (=curatores [rei publicae]), nommés par les Romains pour
surveiller et contrôler les finances des villes provinciales étaient à peu près
toujours des étrangers dans la ville qu'ils gouvernaient ; c'est donc aussi
une exception que notre anonyme ait été Xoyca* dans sa propre patrie.
Quant à la date de ce monument en double exemplaire, outre les lettres
qui indiquent le II-e siècle apr. J.-Chr., nous avons la dignité de XoycatiN,
qui est postérieure à Trajan, et, en tant qu'accordée à un indigène, posté-
rieure aussi A Pius. Nous pouvons done dater cette inscription approxima-
tivement vers 160-180 apr. J.-Chr.
29. Base en pierre calcaire, trouvée comme les deux n-os précédents dans
le parement de la tour extérieure gauche de la grande porte (plan p. 623,
lettre c). Hauteur 1.83, largeur 0.63, épaisseur 0.62 m. Les profils sont mar-
telés. La hauteur des lettres, 0.045 in. (Voir le dessin p. 630). Le nom du
personnage honoré par ses compatriotes un citoyen romain a été en
partie martelé. Il ne nous en reste que son prénom et son nom gentile, G.
Iulius. Le cognomen doit avoir été grec, puisqu'il est terminé (A l'accusatill
en va. Ce personnage a été archiereus sans être aussi pontarque. (Voir le
texte de l'inscription ci-dessus p. 631). C'est un fait de première importance
pour l'organisation du culte impérial et de .1a Pontarchie dans les villes

www.digibuc.ro
725 IIISTR/A, IV. 193

grecques de la Mésie. C'est &trident que G. Iulius a été archiereus à Histria :

il y avait done des &pxceparc dans chacune des villes pontiques, comme en
Asie. Quant à l'apxcepeb; TOG ItOWCIO Ter); HencoróXecos (ou eEcrrcascoç), il est
analogue A Pcipxcepein 'Ada; n'étant point identique au norcápvls, de
même que Pciaccimix n'est pas identique à Pckpxcepek ç 'fliato4.
30. Plaque en pierre calcaire, haute de 0.97, large de 0.45, épaisse de 0.18 m.
la partie gauche, mutilée. Trouvée parmi les décombres, face O de la tour
E. Lettres hautes de 0.040-0.045 m. Nouvel exemplaire d'une pierre ter-
minale trouvée, il y a déjà longtemps, «près d'Isaccea» et publiée dans le
CIL. III 14447 avec beaucoup de fautes. L'inscription est identique sur les deux
pierres (voir les dessins ci-dessus p. 634: A, l'exemplaire cléjà connu, B, Pe-
xemplaire inédit); malheureusement aucune des deux pierres n'est assez bien
conservée pour que nous puissions reconstruire le texte complet et stir de
l'inscription originale. Nous pouvons toutefois établir la lecture qu'on voit
ci-dessus p. 635, dont les détails peuvent être justifiés comme il suit.
La lecture de la ligne 5, /Alessi Ampudi, est la seule possible, si nous
tenons compte de l'aspect grammatical du texte avec deux terminaisons, du
génitif, en i. Bessus comme nom propre nous est déjà suffisamment connu
(ci-dessus p. 6351; comme nom ethnique il est tout A fait naturel dans le
territoire d'Histria (voir ci-dessus, n-os 19 et 24). Quant A la lecture de la
ligne 7 , B [Put eridavenses, il faut citer le nom thrace Boutepfeg de localité
dans la Dacie méditerranée, conservé par Procope. En tout cas on doit con-
siddrer, en restaurant ce nom de villageois daces, que des trois premières
lettres, celle du commencement est un B, sans faute, et la troisième un
T, ou, moins probablement, un F ou un E.
Le gouverneur, Ovinius Tertullus, nous est bien connu (a. 198-201). Le
préfet, Vindius Verianus, était jusqu'A présent inconnu.
31. Fragment de la partie supérieure d'une stèle en marbre, trouvé près
de la petite porte IV, haut de 0.20 sur la gauche, et de 0.30 sur la droite,
large de 0.70 m., épais de 0.15-0.17 m. Hauteur des lettres: 0.02 sur la
bordure, 0.015 m. dans le texte. (Voir le dessin ci-dessus, p. 638). Le monument,
dont l'inscription restaurée se voit ci-dessus p. 639, parait avoir porté la
liste des membres d'un thiase, peut-être même une nouvelle liste des géru-
siastes d'Histria (cp. le no. 20; nous voyons ici, dans la ligne 10, seulement
la fin d'un nom propre au génitif), faite sous Septime Sévère, du temps
oil Ovinius Tertullus était gouverneur en Mésie (198-201). Le nom du
César Geta est martelé. Tout A fait inattendu est le nom triomphal, Medici,
que les deux Augustes portent A côté de celui de Parthici. Ces deux cogno-
mina caractéristiques pour Marc-Aurèle et Lucius Verus, ne se rencontrent
chez Sévère et Caracalla qu'une seule fois encore, dans une inscription de
Analele A. R. - Tom. XXXVIII. Memorille Sect Istorke. 13

www.digibuc.ro
194 VASILE PIRVAN 726

Torni, contemporaine avec celle d'Histria et conçue A peu près dans les
mêmes termes que celle-ci (Cagnat IGR. I 614).
32. Base en pierre calcaire, encastrée dans le parement de la courtine i,
haute de 1.60, large de 0.64 m. La partie droite du monument est mutilée
sur toute la hauteur du bloc (voir le dessin p. 641). Lettres hautes (ID 0.045
0.050 m. L'inscription (voir p. 642) contient une dédicace des Histriens A
l'honneur du César Caracalla (a. 196-198).
33. Base en pierre calcaire, dans la même courtine que no. 32, haute de
2.01 m., large de 0.60 m. Lettres hautes de 0.04-0.05, sauf la première et
la dernière ligne, où elles sont de 0.05-0 06 m. (voir le dessin p. 613). Dé-
dicace des Histriens en l'honneur de l'empereur Caracalla faite entre 200
et 210. Voir le texte ci-dessus, p. 644.
34. Base en pierre calcaire, dans le parement de la courtine g, haute de
2.10, large de 0.71 m. Hauteur des lettres très soignées 0.040 A 0.042 m.
Cp. le dessin p. 645. Dédicace A l'honneur de l'impératrice Iulia Domna,
faite par les Histriens entre le 26 Février 212 et le 8 Avril 217. Domna est
appelée ici (voir le texte p. 646) Tózil rrx oExoup.6.ns et la ville des Histriens
Xcg.v1cpcni9 nacç.
35. Base en pierre calcaire, dans le parement de la courtine g, près de
la tour F, haute de 1.75 m., large de 0.75 m. Hauteur des lettres 0.045 m.
Lignes 3 et 4 en partie martelées. (Voir le dessin p. 647). Dédicace en
l'honneur de l'empereur Macrin (nom martelé), faite par la Xo:p.npoTci-r71 7c6Xtç
des Histriens en 217: le texte, ci-dessus, p. 648. L'inscription n'est pas cor-
rectement rédigée: le nom aturii; est gravé avant le nom Eöcref*; le titre
ripkepeip; piycato; est gravé après le titre not* notTpao;. Ce sont toutefois
des ratites assez fréquentes dans les inscriptions provinciales.
36. Base en pierre calcaire, dans le parement de la courtine g, non loin
du monument no. 35 et très proche du no. 34. Hauteur 1.86, largeur 0.72
0.73 m. Hauteur des lettres 0.045. Cinq lignes, en partie, martelées (voir le
dessin p. 649). Dédicace en l'honneur du César Diaduménien, le fils de Macrin
(noms martelés), faite par la Xap..Tcpou'imi 7cóXtg des Histriens, probablement en
même temps que celle A l'honneur de Macrin (texte, ci-dessus, p. 650).
Diaduménien porte non seulement le nom de César, mais aussi celui d'Au-
guste. Or il est impossible que les Histriens eussent reçu la nouvelle de la
proclamation de Diaduménien comme empereur (après le 16 Mai 218) et
gu'ils eussent eu aussi le temps de lui ériger un monument, dans l'intervalle
d'A peine trois semaines, jusqu'au 8 Juin, quand Macrin et son fils sont vaincus
près d'Antioche. Il faut done admettre que le nom d'Auguste que Diadu-
méDien porte dans notre inscription est de même que chez Geta en 200 et
201 (CIL. III 7604 et Cagnat IGR, I 612), chez Caracalla (M.O. en 196 (CIL.

www.digibuc.ro
 727 HISTRIA, IV. 195

III, 12337 et 1420732; cp. Kalinka, Ant. Denkm. in Buly., col. 28, observ.
la ligne 10 de Pinscr. no. 32) ou chez Maximus, le fils de Maximinus (Ka-
linka, o. c., col. 56, en bas, et CIL. III, 10165) un simple nom honorifique
sans aucune portée de droit public (comme le nom d' Augusta pour les fern-
rnes de la famille impériale); l'opinion de Mommsen, Staatsrecht I13 1164 et
CIL. III, pag. 1998, concernant le nom d' Augustus, que prennent les Caesares,
doit done être modifiée d'après les faits ci-dessus cités.
37. Base en pierre calcaire, haute de 1.70 m., large de 0.68, épaisse de
0.61 m., clans le parement de la tour extérieure gauche de la grande porte
d'Histria (voir le plan ci-dessus p. 623, lettre f). Deux lignes sont en partie
martelées. Lettres hautes de 0.040-0.045 m. (voir le dessin ci-dessus p. 653).
Inscription en Phonneur de Iulia Maesa, la grand'mère d'Elagabale (voir le
texte p. 654). Les deux noms damnés, Maesa et Antoninus, sont martelés.
Le texte de la dédicace est identique à celui du no. 34, conçu pour Iulia
Domna, la mère de Caracalla: Maesa est done appelée comme Domna, Tt5rj
.cç otxouRivn; et la ville des Histriens, Tc61c;. Maesa est nommée
liewt,n (non comme ailleurs Ti1017) d'Élagabale. 218-222 apr. J.-Chr.
38. Fragment de la plinthe d'une statue en marbre fin, de laquelle s'est
conservée seulement la plante du pied gauche, longue de 0.21 m. (voir le
dessin p. 655 et la planche respective). Trouvé dans les décombres de la
courtine c, b. 5 m. de distance de la petite porte II. La plinthe est haute de
0.11 m. L'inscription, assez mal soignée, est incomplète. Lettres irrégulières,
hautes de 0.012-0.020 m. Ce qui nous reste de l'épigraphe permet trois
restaurations différentes (voir ci-dessus, p. 656 et notes 1-3), mais également
admissibles: 1° avec le nom de Caracalla, et de sa-mère Iulia Domna, 2° avec
le nom d'Elagabale et de sa grand'mère Iulia Maesa, ou même de sa mère
Iulia Soemias, 3° avec le nom de Sévère Alexandre (aussi un Marc-Aurèle)
et de sa mère Iulia Mamaea. Par suite nous ne pouvons dater que «entre
212 et 235 apr. J.-Chr.».
39. Base en pierre calcaire, dans le parement de la tour extérieure gau-
che de la grande porte (voir le plan ci-dessus p. 623, lettre a), la partie in-
férieure engagée solidement dans le pilier même de la porte, de sorte que
la dernière ligne de l'inscription nous est perdue et la hauteur totale du
monument ne peut être déterminée. Hauteur de la partie libre, 1.28 m., lar-
geur 0.67, épaisseur 0.65. Hauteur des lettres, très soignées, 0.045-0.050 m.
(voir le dessin p. 656). Inscription en l'honneur de Maximin (entre 235 et
238 apr. J.-Chr.), qui porte le titre de 6 11; x,cd .8,00Littn; xal 7CCGIra; tivOpeonwv
gOvou; acanóvilç. Le nom de l'empereur est martelé (voir le texte de Pin-
scription ci-dessus p. 657). La présence de ce monument dans le parement
de Penceinte d'Histria prouve, qu'au moins la partie ot il fut trouvé, a

www.digibuc.ro
196 VASILE PARVAN 728

étó bate après la grande désolation de l'an 238 (quand les Carpes et les
Goths ravagèrent la ville de fond en comble).
40-41. Fragments très mutilés, dont une restauration plausible n'est pas
possible (voir le dessin p. 659 et les textes p. 660 et 661).
42. Fragment d'une inscription grecque, peut-être funóraire (voir page 661).
43. Stèle en pierre calcaire, brisée en haut et en bas. La partie supérieure
'qui contenait le couronnement du monument manque jusqu'à la première
ligne de l'inscription (voir le dessin p. 662). La hauteur de la partie conser-
vée, c. 1.98 m., la largeur 0.96, l'épaisseur 0.32. La stèle est ornementée
du motif bien connu du pampre avec grappes. Trouvée dans les décom-
bres de la tour K, près de la courtine i, tombée du parement. Lettres hautes
de 0.03 m., sauf la première ligne, où elles sont hautes de 0.04 m. Inscrip-
tion funéraire d'une famille grecque: les parents élèvent le monument A
leurs quatre enfants morts en bas Age ou encore très jeunes, A 1, 4, 10 et
18 ans. (Voir le texte p. 663). Parmi les noms, à remarquer: Et371póc, I. 1
et 8, parallèle très rare de IcSwsk, hog, comme auvarork à côté de cruva-
royek; ensuite 114.7) et ZoOK, tous deux des noms féminins, peut-être épi-
choriques. Fin du II-e ou comm. du III-e siècle.
44. Cippe en pierre calcaire, très mutilé dans sa partie inférieure, en-
castré dans le socle de la tour K, à l'angle SE, découvert à l'occasion de la
baisse des eaux pendant la canicule; haut de 1.83 m., large de 0.65 (l'épais-
seur sous le niveau de Peal). Lettres belles, hautes de 0.05 m., sauf la der-
nière ligne, 0.04 m. (Voir le dessin p. 665). Inscription funéraire d'un ancien
decurio alae et de sa femme, posée par leur fils adoptif, un strator consu-
laris legionis XI Claudiae, pos(t) obiqum eoruhrt. (Le texte, ci-dessus, p. 665
suiv.). On ne nous dit pas dans quelle ala le défunt a eu la charge de de-
curio ; mais nous pouvons présumer de la présence d'autres vétérans de
Pala II Arabacorum (un autre ex decurione: ci-dessous no. 48, et un sesqui-
plicarius ci-dessous no. 47), que notre vétéran faisait aussi partie de cette
ala ayant la garnison à Carsium (voir mes Nouvelles découvertes dans la
Scythie Mineure, p. 487 suiv.), c'est-A-dire à grande proximité d'Histria, sur
la route directe Carsium Ulmetum Histria (cp. mon Ulmetum I, p. 531
suiv., p. 582 suiv., et la carte). En ce qui concerne les relations d'Histria
avec le grand centre militaire de Durostorum, documentées aussi par notre
inscription, elles se trouvent être encore précisées par deux autres monu-
ments: ci-dessous, no. 46 et mes Nouv. découv. dans la Scythie Mineure, p. 522
suiv. et p. 525. Fin du II-e ou commencement du III-e siècle.
45. Grand cippe en pierre calcaire, dans le parement de la courtine f,
près de la tour F, haut de 1.95, large de 0.62 m. Lettres hautes de 0.025
0.040 m. Les profils et les deux côtés du monument sont (lamas, de sorte

www.digibuc.ro
729 HISTRIA, IV. 197

que l'inscription est incomplètement conservée (voir le dessin p..668). Elle

peut toutefois are restaurée en entier (voir le texte p. 669): c'est une des
rares inscriptions bilingues, à texte identique en latin et en grec. Un bene-
ficiarius consularis legionis I Italicae meurt à Histria dans l'exercice de ses
fonctions. Son frère, qui est A Durostorum decurio municipi (13ouXeur4g, dans
le texte grec), lui élève le monument. Evidemment le beneficiarius est aussi
originaire de Durostorum; mais il fait son service militaire A Novae, d'où
il est détache à Histria comme chef de la station postale militaire de cette
importante ville gréco-romaine. Notre document est, A ce que j'en sais, le
premier où leg canabae Aeliae de Durostorum apparaissent comme munici-
pium. Cette transformation a du avoir lieu déjà au II-e siècle, puisque notre
inscription ne parait en aucun cas être plus récente que l'an 200. Très in-
téressante est la variation du nom de la patrie des deux frères: Durosterum
dans le texte latin, Aoupócropov dans le texte grec. Cette variation prouve que
la forme du nom dans la Tabula Peutingeriana, Durostero, n'est point fautive,
mais de même très exacte. J'ose croire que Durosterum est la forme populaire
latine de ce nom, tandis que Aoup6cnopov est la forme populaire grecque,
d'après laquelle s'est ensuite modelée aussi la forme :latine, Durostorum.
Une autre statio de beneficiarii nous est connue vers la fin du II-e siècle
dans le territoire rural d'Histria, près de Râmnicul de sus, sur la grande
route impériale de Marcianopolis à Noviodunum traversant la Scythie mi-
neure; son titulaire est un benefipiarius consularis de la legio XI Claudia
de Durostorum (mes Découvertes citées, p. 523 suiv.).
46. Base en pierre calcaire, dans le parement de la courtine a, haute de
.0.60, large de 1.42 m. Lettres du commencement du III-e siècle, hautes de
0.015-0.025 m. Voir le dessin, p. 672. Inscription funéraire grecque posée
un centurion de la legio XI, par l'une de ses deux affranchies, dont rune
mère de l'autre, et par le mari de la fille, un grec, citoyen romain, d'Histria.
Les affranchies sont les héritières du centurion; en reconnaissance la jeune
affranchie et son mari lui élèvent une statue. La base de la statue nous est
seule parvenue. Le texte de l'inscription est très fautif: I. 3-4 : xanpovota-
.a*1 au lieu de xXnpovoMcsaaoz; 1. 6-7, la construction barbare:
etvap6[] pou, v p rqp vopipp; napiamev, pour ne citer que les plus
grosses bévues. Le nom de la plus jeune des deux Iuliae, TA.t5xeva, quoique
exceptionnel (d'habitude I'Vnavvcc), nous est aussi connu à Salone (CIL. III
9364); quant au nom de la mère de Glycena, KaUccrcipa, il parait être plutôt
un signum, qu'un véritable nom; en tout cas il nous est inconnu comme tel.
47. Moitié inférieure d'une stèle en pierre calcaire, brisée sur le côté
gauche de sorte que le champ &lit est aussi atteint, prise dans le seuil de
la petite porte V, la face travaillée en haut. Hauteur du fragment, 0. 1 m.,

www.digibuc.ro
 198 VASILE PARVAN 730

largeur c. 0.66, épaisseur c. 0.31. Hauteur moyenne des lettres, 0.04 m. La

bordure de la stèle est ornementee du motif du pampre avec grappes.
(Voir le dessin p. 675). Inscription funeraire d'un anonyme, posée par ses
deux fils, dont l'un était sescupliciarius ales II Arabacorum. D'après le
nom gentile Titinius, cette famille paraît être d'origine plutôt italique que
provinciale (voir les preuves à l'appui ci-dessus p. 676). En fait de laiin
l'inscription (ci-dessus p. 676) montre c'est vrai une quantité de provin-
cialism es: sescupliciarius au lieu de sesquiplicarius, ales au lieu ealae,
Iamuaris au lieu de Ianuarius, enfin un vrai barbarisme: tituli- memoriae
caus(a)e (1. 8 et 9).Le monument appartient probablement b. la première
moitié du III-e siècle apr. J.-Chr.
48. Fragment d'une stèle en pierre calcaire, ayant par bonheur la partie
&rite complètement conservée, encastré dans le socle extérieur de la cour-
tine l, tout près de la petite porte V; hauteur 0.90 m., largeur 0.85, épais-
seur c. 0.30. La bordure est ornementée du motif bien connu du pampre
avec grappes. Hauteur des lettres, 0.03-0.05 m. (Voir le dessin, p. 678).
Epitaphe d'un vétéran, ex decurione alae II Arabacorum (v. p. 679). Cp.
ci-dessus, no. 44 (un autre ex decurione), et no. 47 (la même ala).D'après
apparences, première moitié du III-e siècle.
49. Fragment d'une stèle en pierre calcaire, dans le socle de la courtine
I, à 0.80 m. de distance du mqnument no. 48vers la droite. Nous est con-
servée seulement la partie inférieure de la stèle: hauteur L35 m., largeur
0.89 m., épaisseur 0.28 m. Même ornement de la bordure qu'aux n-os pré-
cédents. Lettres rustiques hautes de 0.020-0.035 m. (Voir le dessin, p. 680).
Epitaphe d'une anonyme, posée par ses deux fils (texte, ci-dessus, p. -680).
Latin vulgaire: vivo, 1 4, au lieu de viva, ou vivi; caus(a)e, I. 7, au lieu
de causa. Romains de basse extraction: tous les hommes portent un seul
nom: Claudius, Vindix (sic): les fils; Erculanus; leur.père.Première moitié
du III-e siècle.
50-53. Fragments sans importance.
54. Partie supérieure d'une stèle, brisée en trois morceaux, trouvée dans
les décombres de la tour K, avec le monument de Xpl5CiLE7C0; (ci-dessus,
no. 43). Hauteur 0.77, largeur 0.84, épaisseur 0.22 m. La bordure a été
originairement ornementée du motif du pampre avec grappes; il n'en res-
tent que quelques vestiges sur le côté droit. Lettres rustiques, hautes de
0.07 m. (voir le dessin p. 685). Epitaphe d'un thrace, Mucatrio Seutonis
fil(ius), posée, peut-être, par son père, Seuto... (brisé). La romanisation des
Tbraces de notre région, profondément pénétrée par l'élément romain, se
manifeste dans notre inscription par un phénomène linguistique très carac-
téristique, La forme des noms thraces est spécifiquement romaine. En

www.digibuc.ro
731 HISTRIA, IV. 199

effet les terminaisons o, onis et io, ionis pour les deux noms thraces ci-
dessus cités, tout A fait nouvelles, sont parfaitement latines. La racine
tbrace Seuth-, était jusqu'A présent fixée comme nom propre dans la forme
grecque Ea071g, admise aussi par les Romains: Seuthes (CIL. III 6122 et D.
XIX). Une timide romanisation de ce nom avait été essayée par les for-
mes Seuthius (CIL. III 3854 et VI 32624) et Seuthens (VI 31147); au con-
traire la forme purement romaine Seuto (sans h), procède directement de la
racine thrace, sans tenir compte de la forme consacrée grecque, Seuthes.
Les mêmes réflexions nous sont suggérées par le nom Mucatrio. On con-
naissait de la racine Mucatr- seulement les formes Mucatra et Mucatralis.
Les noms Mucatrio et Seuto sont tous deux caractéristiques pour la ré-
gion balcanique du grand territoire thrace, en espèce, pour le pays des
Besses. Or les Besses sont à Histria chez eux: voir ci-dessus, les inscr. n-os
24 et 19. (Quant à l'inscription publiée par Seure dans son Voyage en Thrace
[Bull. de corr. hell. XXV 1901, p. 315], voir notre note 3, ci-dessus, p. 687).
II-e ou III-e siècle apr. J.-Chr.
55. Base en pierre calcaire, brisée en deux grands morceaux et très mu-
tilde sur le côté droit, de sorte que l'inscription est incomplètement con-
servée, prise dans le parement de la courtine i. Hauteur 1.50 m., largeur
(restaurée), c. 0.57 m., épaisseur 0.57 m. Hauteur des lettres, 0.045-0.050 m.
(Voir le dessin p. 089). Inscription honorifique grecque, posée à un citoyen
d'Histria qui avait réparé le gymnase de la ville.Trois lignes de l'inscrip-
tion, contenant le nom de celui qui avait disposé la distinction du bienfai-
teur des Histriens, par un monument public, sont martelés (voir le texte ci-
dessus, p. 690). Probablement, première moitié du III-e siècle.
56. Fragment, sans importance, d'un monument funéraire.
57. Partie supérieure d'un autel votif en pierre calcaire, trouvée dans les
décombres au S des thermes. Hauteur 0.69; largeur, au fût 0.40, au profil 0.55;
épaisseur, au fût 0.41, au profil 0.55 m. (Voir le dessin p. 693). Dédicace A
Iupiter optimus maximus et A Mars conservator pour le salut de deux em-
pereurs, qui paraissent être Constantin et Licinius. (Voir le texte p. 694).
58. Fragment d'une stèle en pierre friable, haut de 0.45 m., large de
0.54, épais de 0.15 m., trouvé A la jointure de la tour K avec la courtine
l. Le commencement et la fin de rinscription sont perdus. (Voir le dessin,
p. 695). Ppitaphe d'un circitor de vixillatione XII[1.7J catafractariorum, mort
en ces lieux, à Page de 33 ans. Le nombre ordinal de la vexillation n'est pas
sin.: XII ou XIII. Très incertaine est aussi la garnison. Nous avons cru de-
voir proposer [PgJuale es(t)PJ T[rilmamm(?)io (voir ci-dessus p. 696), mais
seulement A titre d'hypothèse. (Cp. en tout cas la photographie de ce monu-
ment). Le nombre courant de la vexillation, XII ou XIII, est tout A fait inattendu.

www.digibuc.ro
200 VASILE PARVAN 732

IV fait supposervu qt.* étant trop grand, 'nous -ne pouvons A la

qualité de catafractaria de cette vexillation ou bien que toutes les vexil-
lations de Parmée d'Orient etaient numérotées couramment de 1 A 43, ce
qui n'est pas très probable si nous considérons la différence -qui s'était de
plus en plus accentuée entre les palatini et les comitatenses, ou encore
que les vexillations palatines etaient numérotés séparément. Dans le premier
cas nos catafractarii devraient avoir fait partie de Parmée palatine, dont nous
ne savons pas jusqu'à présent qu'elle eusse eu aussi des catafractarii; dans
le second cas la vexillatio XII (ou X///) catafractariorum peut être très
bien attribuée aux comitatenses (cp. CIL. III 405): Quoi qu'il en soit, notre
vexillatio catafrattariorum est jusqu'A présent la première connue par les
inscriptions de Mésie. Un numerus catafractariorum dans la région de .Raz-
grad (pouvant être identique avec notre vexillatio, si la lecture Trimammio
de notre inscription était assurée), a été le seul encore, publié par Filo*
en 1912, dans le Bull. de la soc. arch. bulgare, p. 13. Quant aux circitores
déjà connus dans notre région, voir ci-dessus, p. 699). Pour l'expression
de vixillatione, cp. l'inscription d'Eporedia (CIL. V 6784), ci-dessus citée
(p. 699).IV-e siècle apr. J.-Chr.
59-60. Fragments sans importance (V-eVI-e siècle).
61. Briques au cachet de l'empereur Anastase (491-518), trouvées en
grand nombre dans le mur de la courtine b, A la petite porte I (voir les
dessins donnés ci-dessus, p. 701). Une restauration de l'enceinte fortifiée
d'Histria par Anastase est d'autant plus caractéristique pour Phistoire de ces
régions, que, au point de vue commercial, Histria ne jouait plus au VI-e
siècle qu'un rôle très effacé. Des motifs militaires très pressants obligeaient
Anastase de fortifier cette ville si lointaine. Le général goth rebelle Vita-
lianus avait créé dans la Scythie mineure, avec la principale forteresse sur
le cap Caliacra, Acres castellum, un vrai royaume barbare et dominait à l'aide
de ses Goths et des Besses toutes les voies de terre et de mer entre
Byzance et le Bas-Danube (Marcellinus Comes s. a. 515). Anastase avait done
réparé la forteresse d'Histria comme étant un puissant point d'appui contre
Vitalianus. Une garnison byzantine, qui a aussi fabriqué ces briques au
cachet de l'empereur, a du are active ici et sous sa protection les Histriens
ont du avoir, au moins quelque. temps, des jours plus sereins.

www.digibuc.ro
 Vasile Pârvan, Histria, IV. I.

,
creatityvta.chtideadakyakiii_vieriv:
ASO,''sk" ; . 7F7-7-7T- II

1. Monument de marmora 1nchinat lui Apo llon latros pe la ineeputul secolului al IV-lea
a. Chr. (Mai sus, p. 534).
Monument en marbre noir dOdid 5 Apollon ¡afros vers le commencement du IV-e siècle ay. J.-Chr.
(Ci-dessus, p. 534).

CI(
01,
t

It

2. Fragment dintr'o inscriptie de caracter istoric politic de prin secolul al Ill-lea

a. Chr. (Mai sus, p. 540).
Fragment d'une inscription du III-e siOcle ay. J.-Chr. parlant d'évOnements politiques.
(Ci-dessus, p. 540).

Analele A. R. Tom. XXXVIII. Memorille Sect. Islorice.

www.digibuc.ro
 Vasile Parvan, Histrks, 11.

1. Fragment de inscriptie istoria (Mai sus, p. 544). 2. Altar votiv. (Mai sus, p. 549).
Fragment d'inscription historique. (Ci-dessus,-p. 544). Autel votif. (Ci-dessus, p. 549).

3. Altar votiv inchinat de un Thrac. 4. Fragment de epistyl pornenind pe Antoninus Pius.

(Mai sus, p. 595). (Mai sus, p. 615).
Autel votif dédi6 par un thrace. Fragment d'épistyle mentionnant l'empereur Pius.
(Ci-dessus, p. 695). (Ci-dessus, p. 615).

6. Baza statuei Inchinate de Bistrieni binefilcritorului lor, Calliades flul lui Calliades. (Mai sus, p. 545).
Base de statue dédiée par le conseil et le peuple d'Histria un bienfaiteur de la ville. (Ci-dessus, p. 645).

Acele le A. R. Tom. XXXVIII. Memorille Sect. Islotice.

www.digibuc.ro
 Vasile PArvan, Histria, 1V.

Pragment din tr'o inscriptie care a cuprins scrisori dr imunitItti i privilegii acordate de guver-
natorii romani ai Moesiei, in numele impriratilor, cet4eni1or llistriei. (Mai sus, p. 554).
Fragments de lettres de gouverneurs romains de la Nlésie, conteaant les privileges octroy6s]aux Histri-
ens par les empereurs. (Ci-dessus, p. 554).

Ana lele A. R. Tom. XXXVIII. Memoriile Secs. Istorice.

www.digibuc.ro
Vasile PArvan, Histria, IV. 1V.

r_itr.14:Ii,
. jrif
r,A
11
ifit;911I5T.JC.tK
,FOTTP4i)
4 ,o/i4ni: --
icSiii;;PC

:4t1.3b1:-..r9Y1f.W4
f.cr:ir" t40

Cip de calcar cu privilegiile acordate de impAratii romani Claudius

Traian cetAenilor Histriei. (Mai sus, p. 557).
Cippe en pierre calcaire avec les lettres de priviThges, octroyas aux His-
trions par les empereurs Claude et Trajan. (Ci-dessus, p. 557).

Analele A. R. Tom. XXXVIII. Memoriile Sect. Iseorice.

www.digibuc.ro
Vasile Pârvan, Histria, IV. V

-.; 720G EINA,

P. H f STRIP ";17..V11-'10S-P571-!C
rT
: 1' "'GP,
3:65.
tk.f

Ar-B wot Ivry

;I= r
EC.Ns.:WP

JY.PE111.71-c7`1-14:11Y1'.5Elf.ksAt.Kt
Pt.-FF Iii,E-if3FMt/t.Pikiátjt.erYrtfrlii.16/4..,
.7-4.r."-/Kt,iEic-rqr,F.11-'.r.15.7,77-nr,t7-Ec,P;T:Ar 7
T-c;YPYTOSTrAtt.114C1" -4,A:ASC,P,8EfNC,C.T.1
.AN-PJAFX:. 1E14051/..1-; A -;',,IX,',-1,7fr,PEti"..Af---

'.7.'77;YP.CTORATTANT-C-E75.SKAICt
..fri'GgAIATAATIT<Gr_OETIP.7.9r

. LET -74
c 7,11; Ivlt,

,<P,ITH21.17,VEll,frPt2,14--Cir Fi ALP, 7 i:EAT_

CTGAI-fiCT.,rd iiCYr5
GTE CTET.PJA3,17;.4.VXCle Z

1% 67 I r.1-1,-.erItTpt4<Aii: -...f$'
. r fr:1":(?)dpr.7r14-1AZSENlpyy:ricrstItc:&x,,,,
7,63T017,77G;,z9S

TATIsrreAmpgLiKAInM-K,'?Ergf,."0".717"),
YO till fY,GYNNITCCOAqt-17-,zifET:,
"rto-T3r,M44-rtrPoP4Norti-inrla.;--
-./-qoAf.T3.1r Er.X itt7 Zrift.1701,1-fl
TIAPY ira ZAi f.i -VD I:- Ittnr-d444 PIXt7"
,T-t4i-i;41:irrif.,:r.1,1'.r
L14.17?;C,7 P11.21-7,-,,:.;Aryl.7,;,,ILI,Pri:;;:iz
4); z rítit,P.17-zr19.e KIFIREYX; ?IC
1-mtl.:ABE11,1-EFEr.EfAN-15.KAIGIAr-,, oct.c
i:VEN.LP/vg.71.0 FF:1-.FLVOYEticT-A17
1,,KIA(51"KrklASC:WAP-TOCOAerGIV-7F-'
xpr410'14- r e'e"
TALIZZI,EINAMEAITIOrít..vmEr
r)I T:'(r.f_8fi4wEOCKIAt tw-rGyztfA;ArE-,,,
En CT OM-L. -roletwov cgtrillsK:fsf:,
7174/ 7-5
?1rAN.N

!T.," ,4:73KAIE

'r J.! E": iri\VPWX/OrAlMt

-r~ErfP 1,g
FL"!
C

' TAX/ Ci'P

-f.n-ts4

--'r
-.s
-TTOR/LAESTP:c-c. e
fr-sGST.V.LAV2'
7 7- DA.P.STYRSE(Arr
4- E.Yrr.:Err(T)r3Wriz
.

tt.tfe

Inseriptie conOnând gran4ele tinutului rural al Histriei si privilegiile acordate de

impsratii romani Claudius si Traian Histrienilor. (Mai sus, p. 560).
Inscription sur pierre calcaire contenant les limites du territoire rural d'Histria et lettres de
privilèges, octroyas aux Histriens par les empereurs Claude et Trajan. (Ci-dessus, p. 560).

Acalele A. R. Tom. XXXVIII. Memoriile Sect. Isle/ice.

www.digibuc.ro
 Vasile PArvan, Histria. IV. VI.

Monument dedicat I ui Hercules Invictus de veteranii, eetAtenii romani si Bessii din satul lui
Quintio pentru siiniitatea Impäratului Pius si a fiului siTh Marcus Aurelius. (Mai sus, p. 617).
Monument dedie ti Hercules Incictus par les veterans, les citoyens romains et les Besses du vicus Quintiovis
pour la sauté de rempereur Pius et de son fils Marc-AurMe. (Ci-dessus, p. 617).

Analele A. R. Tom. XXXVH1.-- illemoriile Sect. ¡storks.

www.digibuc.ro
 Vasile PArvan, Histria, 1V. VII.

1. PiatrA de hotar pusA prin a. 20D p. Chr. intre mosia lui Bessus Ampudus i satul dac Buteri-
dava, din pArlile IIistriei. (Mai sus, p. 634).
Borne entre les terres de Bessus Ampudus et le village dace Buteridava, posée vers l'an 200 apr. J.-Chr. par
ordre du gouverneur Ovinius Tertullus. (Ci-clessus, p. 634).

2. Monument onorar ridicat de Histrieni pentru un arhiereu i pontarh, binefAcAtor

al orasului lor. (Mai sus, p. 624).
Monument honorifique d'un archiereus et pontarque originaire d'Histria, qui a bien mérité
de sa patrie. (Ci-dessus, p. 624).

Anatole A. R. Tom. XXXVIII. Menoritle Sect. Istorice.

www.digibuc.ro
 Vasile Pfirvan, Ilistria, IV. VIII.

t (1.t NO tO HI\ CO V. v». c'c)1,*

rOHI' CINA`)f..V.:t3/\(1-(YN( q '"

),1 NePt 010Y/VO Ft 01'

1. Fragment dintr'o placii de marmorit, poate cu lista membrilor unui colegiu. de prin a. 200
p. Chr. (Mai sus, p. 638).
Fragment d'une stele en Marbre ayant contenu, peut-etre, la liste des membres d'un thiase, vers 200 apr.
J.-Chr. (Ci-dessus, p. 638).

Mtlrir

2. Baza unei statui ridicate de Histrieni lui Caracalla ca tovar4 de impiir4ie

a tanlui situ Severus. (Mai sus, p. 643).
Base d'une statue erigee par les Histriens l'honneur de Caracalla comme coregent
de son pere Septime Severe. (Ci-dessus, p. 643).

Analele A. R. Tom. XXXVIII. Alemoriile Sect. Istorice.

www.digibuc.ro
 Vasile Pärvan, Ristria, 1V. IX.

1. Monument funerar al unui beneficiarius consularis originar din Durostorum, mort la IIistria in
exercitiul functiunii sale. (Mai sus, p. 668).
Monument funéraire d'un beneficiarius consularis, originaire de Durostorum, deade Histria, en l'exercice de
ses fonctions. (Ci-dessus, p. 668).

2. Baza unei statui ridicate de Histrieni impäratului Macrinus. (Mai sus, p. 647).
Base d'une statue érigée par les Histriens l'honneur de l'empereur Macrinus. (Ci-dessus, p. 647).

Anatole A. R. Tom. XXXVIII. Aiemoriile Sect. Istoricc.

www.digibuc.ro
Vasile Parvan, Histria, IV. xXl.

.
VV
'
-,10,

Lista membrilor gerusiei. din Histria, alogtuit in *I 138 p. Chr. (Mai sus, planp aláturatil la p. 597).
Lists des membres de la gérusie d'Histria, rédiVe en 111 J.Chr. (Ci-dessus, planche annexes a la page 597).

Analele A. R. Tom. XXXVIII. Memo/111e Sect. Istorice.

www.digibuc.ro
 Vasile Pkvan, Histria, XII.

I. Baza unei statui ridicate de Ilistrieni împtratului Maxirninus. (Mai sus, p. 656).
Base d'une statue erigée par les Histriens en l'honneur de l'empereur Maximin. (Ci-dessus, p. 656).

2. Baza unei statui ridicate de Histrieni Iulia Maesa. (Mai sus, p. 653).
Base d'une statue érigée par lee Histriens en l'honneur de l'imperatrice Iulia Maesa. (Ci.dessus, p. 658).

Analele A. R. Tom XXXVM. Memorille Sect. Islorice.

www.digibuc.ro
 Vasile "'Aryan, Metric; 1V. XIII

1. Monument funerar pus de un sesquiplicarius alae 2. Monument funerar al unui veteran ex de-
H Arabacorum tatAlui situ. (Mai sus, p. 675). curione alae 11 Arabacorum. (Mai sus, p. 678).
Monument funcraire posé A, son pere par un sesquiplicarius Monument funeraire d'un veteran ex decurione
alae II Arabacorum. (Ci-dessus, p. 675). alae II Arabacorunt. (Ci-dessus, p. 678).

3. Plinta statuei de marmoril a unei impArAtese din casa Severilor. (Mai sus, p. 655).
Plinthe de la statue en marbre d'une imperatrice de la maison des &Ores. (Ci-dessus, p. 655).

Analele A. R. Tom. XXXVIII. Memoriile Sect. Istorice.

www.digibuc.ro
 Vasile Ptirvan, Histria, IV. XIV.

1. Monument funerar al unui Thrac, Mucatrio fiul lui Seuto. (Mai sus, p. 685).
Monument mundraire d'un thrace, Mucatrio ills de Seuto. (Ci-dessus, p. 685).

2. Monument funerar al unui circitor de vixillatione Xl111?] catafractariormin. (Mai sus, p. 695).
Monument fundraire d'un eireitor de vixillatione eatafraetariorunt. (Ci-dessus, p. 695).

Analele A. R Tom. XX XVIII. Memoriile Seer. Istnrice.

www.digibuc.ro