Dinamica eului liric in poiezia contemporana

1.Cititi poiezia ,,Chipul tau,mama” (manual p 216) si interpretați doua figuri de stil și un
simbol , respectați algoritmele de interpretare.
Comentarea unui simbol literar:
a) Relevarea semnificatiei simbolului dat, ca simbol in general;
b) Comentarea semnificatiei contextuale prin raportare la imaginile din text (figuri de
stil,imagini artistice,motive, etc.), cel putin una;
c) Raportarea la alt simbol din text, evidentierea relatiei de sens dintre simbolurile si
formuleaza o concluzie.
d) Explicarea relatiei de sens cu tema\idee poetica.
2. Comentarea unei figuri de stil:
a) Numirea corecta a figuri de stil fie sintactica (ex. repetitia, inversiunea, etc. sau
semantica ex. metafora, epitetul,personificarea, comparatia, antiteza, simbolul, etc.).
Identificarea secventei care constituie figura (rescrisa corect, in ghilimele);
b) Analizarea figurii de stil: cum s-a constituit, prin ce procedeu de limba se creeaza
(transfer semantic, analogie, asociere,opozitie, schimbarea topicii, reluarea unor fragmente ale
comunicarii, comparea), ce o face expresiva;
c) Relevarea semnificatiei\sugestiei contextuale prin referinta la: imaginea artistica
conturata (vizuala, auditiva, olfactiva, etc.); Starea de spirit a eului liric, motivul literar pe
care-l exprima, tema textului, ideea poetica.

1. Figuri de stil: Epitet - "privighetori ranite"

Comparatie - "Nedespartita de cer/ Ca apa de uscat"
Simbol: Mama
Comentarea simbolului literal:
Mama, o fiinţă măreaţă, fără de păcat, puternică precum o stâncă în marea învolburată şi
totuşi, în acelaşi timp o fire blândă, o zână bună ce a coborât din tărâmul basmelor pentru a fi
alături de noi. Dragostea pentru femeie în sensul mai larg al cuvântului înseamnă, de fapt, la
Grigore Vieru, dragostea pentru mamă.
Mama care exprimă maternitatea este marele simbol şi marea temă a creaţiei lui Grigore
Vieru. Celelalte motive: copilăria, iubirea, cântecul, pământul, patria se înţeleg într-un întreg
datorită acestui mic fir structurant. Făptura mamei are o proiecţie cosmică. „Uşoară maică,
uşoară, / C-ai putea să mergi călcând/ pe seminţele ce zboară / Între ceruri şi pământ”. Mama
trăieşte între cer şi pământ adică mereu în mintea lui. Simbolul mamei are aceeaşi ambivalenţă
ca şi în cele ale mării şi pământului. Mama este simbolul adăpostului, căldurii, dragostei şi
hranei, care-l însoţesc pe poet pe tot parcursul vieţii.
În alte poeme, Grigore Vieru, atunci când conturează portretul mamei, evidenţiază ca
element sacru, mai ales mâinile sugerând prin proiectarea lor în simbol jertfirea în numele
casei, naturii lui Dumnezeu, iar totodată pune în evidenţă relaţia omului cu neantul.
Tulburătoare sunt versurile din poemul De la mâinile tale, în care Grigore Vieru creionează un
portret cosmic al mamei: ,,Se încălzeşte cerul, mamă, / De la mâinile tale,/ Se iluminează-n
adânc,/ Îşi linişteşte / Nemărginirea./ Iată o stea / S-a desprins de vecie / Topindu-şi făptura-n
neant./ Dar nu de stele / Se prăbuşeşte cerul,/ Ci de mâinile tale / Căzând spre pământ./ Nimic,
ah, mai îndepărtat / Ca cerul,/ Ca adâncul de sus,/ Fără de mâinile tale,/ Mamă”.
În concluzie putem spune că poezia relevă cele mai esențiale concepte despre mamă ca un
întreg univers. Analiza textului accentuează încă o dată interesul autorului de a glorifica ființa
mamei, spiritualizându-i extrem trăsăturile. Textul ne demonstrează încă o dată că G. Vieru
acordă o mare importanţă acestui subiect. Se poate spune că sensul conţinutului poeziei este in
comun acord cu spusele autorului Mama este începutul tuturor începuturilor."

Comentarea unei figuri de stil:

Epitet - "privighetori ranite"
„Chipul tău, mamă,
Ca o mie
De privighetori rănite”
Simbolul privighetoarea infatiseaza strinsa legatura intre conceptia mamei cu cea a suferintei.
Epitetul „ranite” subliniaza durerea, strigatul nemangaiat al mamei in suferinta. Chipul mamei
este asemanat aici printr-o comparatie, „O mie de privighetori ranite”.
Este un epitet care sugereaza duiosia chipului mamei , dragostea nefatarnica si suferinta care
i se impletesc in privire atunci cand copilul ei sufera. Nici o imagine din lume nu poate fi
asemanata cu chipul unei mame suferinde. Epitetul "ranite" subliniaza durerea, strigatul
nemengaiat al mamei in suferinta. Chipul mamei este asemenea unei ""privighetori" ne duce
cu gandul la  jertfa pasarii care se arunca fara sa se gandeasca in gura sarpelui pentru a-si salva
puisorii, la fel si mama.
Din versurile lui Grigore Vieru „privighetori ranite” intelegem ideea ca mama este trista si
suparata simtind si in asociind mama cu ca ii vine sfarsitul,iar eul liric imparte aceeasi stare de
melancolie ca si ea.