UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR “

FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNATIONALE

LUCRARE DE LICENŢĂ

CONDUCATOR ȘTIINTIFIC

Prof.univ. dr. CHIȚIBA CONSTANȚA AURELIA

ABSOLVENT

DELCEA G. MĂDĂLIN ANDREI

Bucuresti

2016

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR“

FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNATIONALE

LOCUL ȘI ROLUL SOCIETĂȚILOR TRANSNAȚIONALE ÎN ECONOMIA
MONDIALĂ

STUDIU DE CAZ:SAMSUNG ELECTRONICS COMPANY

CONDUCATOR ȘTIINTIFIC

Prof.univ. dr. CHIȚIBA CONSTANȚA AURELIA

ABSOLVENT

DELCEA G. MĂDĂLIN ANDREI

Bucuresti

2016
 CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................ 1
CAPITOLUL 1:SOCIETĂȚILE TRANSNAȚIONALE........................................................3
1.1. Apariţia și evolutia societăţilor transnaţionale...........................................5
1.2.Factorii care au favorizat dezvoltarea societăţilor transnaţionale.................7
1.3. Cadrul legal şi administrativ al companiilor transnaţionale.......................10
1.4. Importanţa alianţelor strategice în dezvoltarea firmei
transnaţionale................................................................................................ 14
CAPITOLUL 2:MANAGEMENTUL ȘI PERFORMANTA ECONOMICĂ A SOCIETĂȚILOR
TRANSNAȚIONALE................................................................................................. 17
2.1. Managementul societăţii transnaţionale....................................................17
2.2.Investițiile straine directe............................................................................ 21
2.3. Societatile transnationale si performanta economica...............................25
2.4. Influenţa societăților transnaţionale asupra relaţiilor internaţionale..........26
CAPITOLUL 3:IMPCTUL STN-URILOR ASUPRA MEDIULUI ECONOMIC ȘI SOCIAL AL
STATULUI-GAZDĂ.................................................................................................. 29
3.1 Modalităţi de expansiune -- strategii specifice........................................29
3.2.Efectele pe plan economic ale expansiunii societăților transnaționale.......33
3.2.1.Prețurile de transfer.............................................................................. 35
3.2.2. Speculaţii monetare...........................................................................36
3.3.Câştiguri şi costuri pentru ţara gazdă.........................................................37
3.3.1 Costuri pentru ţara gazdă .................................................................37
3.3.2 .Câştigurile ţării gazde ......................................................................38
3.3.3 Câştigul efectiv obţinut de ţara-gazdă..................................................39
CAPITOLUL 4:STUDIU DE CAZ:SAMSUNG ELECTRONICS COMPANY.......................41
4.1. Istoricul firmei Samnsung Electronics Company........................................41
4.2 Serviciile si produsele oferite....................................................................45
4.3. Descrierea produselor și serviciilor..........................................................48
4.4.Concurentii firmei Samsung........................................................................52
4.5.Indicatorii economici ai firmei.....................................................................55
4.6.Misiunea și viziunea firmei Samsung Electronics Company........................57
4.6.1 Politica de produs.................................................................................. 58
4.6.2 Politica de distribuție............................................................................. 59
 4.6.3 Politica de preț............................................................................................. 62
4.6.4 Politica de promovare.................................................................................... 63
4.7.Impactul firmei Samsung asupra economiei mondiale...............................65
CONCLUZII............................................................................................................ 68
ANEXE.................................................................................................................. 73
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................... 77
 INTRODUCERE

În economia mondială contemporană, societăţile transnaţionale au devenit principalii

(cei mai puternici şi mai dinamici) agenţi economici, forţa acestora fiind determinată de
volumul uriaş de bunuri şi servicii derulat de companiile grupate sub această denumire
generică. Astăzi, societățile transnaționale influenţează direct evoluţia economiei mondiale.
Societăți transnaționale există în toate sectoarele economice – industrie, agricultură, bănci,
asigurări, publicitate, turism etc. Ele s-au afirmat, în primul rând, în ţările dezvoltate cu
economie de piaţă, multe ajungând să aibă o forţă economică mai mare decât a unui stat-
naţiune.
Societăţile transnaţionale pot contribui la creşterea competitivităţii exporturilor ţărilor
în dezvoltare. De aceea, atragerea acestor firme orientate spre export este ea însăşi o activitate
competitivă.
Adevărata dimensiune a complexităţii universului economic în care trăim astăzi o
putem mai bine percepe în măsura în care înţelegem că societatea transnaţională este un
adevărat agent al globalizării. Globalizarea este, în primul rând o consecinţă a
transnaţionalizării activităţii economice.
Realităţile actuale pun în evidenţă existenţa unor fenomene economice şi sociale care
determină interactiunea economiilor şi acţiunea statelor la nivel internaţional, printre care
avem în vedere: internationalizarea productiei, cresterea substanţială a comerţului
international, formarea pieţelor financiare globale, menţinerea subdezvoltării şi sărăciei,
polarizarea bogăţiei şi a sărăciei, ratele înalte ale somajului, traficul de droguri, crima
transfrontalieră, epuizarea resurselor şi degradarea mediului natural s.a. Toate acestea au
precedat şi însotesc globalizarea.
În acest context, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, a avut loc o creştere
spectaculoasă a volumului tranzacşiilor financiare şi integrarea pieţelor financiare într-un
sistem global. Institutiile financiare internaţionale create dupa cel de-al doilea razboi mondial
şi-au afirmat tot mai mult vocatia mondiala, iar corporatiile transnationale si marile banci si-
au extins activitatea la scară globala. Aceste procese au fost favorizate de perfectionarile
aduse mijloacelor de transport, de realizarile revolutionare din domeniul comunicatiilor,
transmiterii si prelucrarii informatiilor. Volume imense de date privind economia, stiinţa,
3
cultura, viaţa socială şi politica sunt culese, prelucrate şi difuzate în timp foarte scurt în toate
colturile lumii. Practic are loc o tranziţie de la economia mondială la o economie globală
integrală.
Actorii principali ai procesului de globalizare sunt firmele private, dar şi cele publice
cu activităţi transnaţionale (numite şi corporaţii transnaţionale), preocupate permanent de
maximizarea profiturilor, indiferent de locul unde actionează
Societatea transnaţională este un fenomen economic în plină dinamică: uriaşe imperii
care se întind pe tot globul, cu cifre de afaceri anuale echivalente cu PNB-ul multor naţiuni.
Teoriile privind societatea transnaţională nu sunt nici pe departe unitare şi urmează caracterul
dinamic al obiectului lor de studiu. În fapt, pe plan internaţional, nu s-a conturat un consens
nici măcar cu privire la însăşi denumirea fenomenului analizat.

4
 CAPITOLUL 1:SOCIETĂȚILE TRANSNAȚIONALE
Literatura de specialitate cunoaște mai multe denumiri care definesc acest tip de
societate; analiștii de origine anglo-saxonă preferă termenul de “întreprindere
multințională”(multinațional enterprise); în cadrul negocierilor UNCTAD a fost consacrat
termenul de “corporație transnațională”(CTN) dar și cel de “societate transnațională”,
denumire utilizată frecvent în literatura noastră de specialitate.

Definiția acceptată de UNCTAD (United Nations Conference on Trade and

Development) include anumite cerințe privind partea de active controlate de societatea-mamă.
Astfel, societățile transnaționale sunt societăți corporative sau necorporative cuprinzând
societăți - mamă și filialele lor din străinătate. O societate - mamă este definita, în
accepțiunea UNCTAD, ca o societate care controlează activele entităților din alte țări decât în
cea de origine, de obicei deținând o anumită parte din capitalul social. O parte din capitalul
social de 10% sau mai mult din valoarea activelor sau a puterii de vot pentru o societate
corporativă sau echivalarea cu o societate necorporativă este considerată ,în mod normal ,un
prag pentru controlul activelor.

Cea mai cunoscută definiție dată societații transnaționale este cea dată de John
Dunning, considerat de către mulți specialiști drept "părintele transnaționalelor" și care
consideră transnationala "o firmă care se angajează în investiții străine directe și care de ține și
controlează activități creatoare de valoare în mai mult de o tară". Națiunile Unite consideră
societatea transnaționala drept acea întreprindere ce detine și controlează producția în afara
țării în care opereaza, într-o manieră care îi permite să valorifice oportunită țile globale pe care
le oferă piața mondiala.

Societățile transnaționale reprezintă, de fapt, extinderea unei firme în afara granițelor

propriei tări. Ea alcătuiește un ansamblu vast la scara mondo-economică format dintr-o
societate principală, numită societate mamă și un număr de filiale implantate in diverse țări.
Sunt, deci, entități economice, formate din unități legate între ele prin relații de proprietate sau
de altă natură și care operează în mai multe tări.

Scopurile urmărite de societatea transnațională sunt, de fapt identice cu cele ale tuturor
firmelor private și anume: profitul și expansiunea.
1

Societățile transnaționale reprezintă unul dintre cei mai importanți factori ai

progresului economic contemporan, ele reprezentând latura „cea mai vizibilă a globalizării” .
Dezvoltarea acestor companii a fost favorizată de liberalizarea permanentă a comer țului
internațional și a

1http://unctad.org2.Theories And Paradigms Of International Business Activity The

Selected Essays of John H. Dunning,Volume I,2002
3 C. Tanasoiu,"Intreprinderile multinationale", TE 25/96 pag. 65

5
fluxurilor de investiții. Aceste companii îsi desfăsoară activitatea atăt în tările dezvoltate, cât
și în tările în curs de dezvoltare.

În literatura economică internatională, companiile (societătile) transnaționale sau

multinaționale sunt definite având ca punct de plecare fie statutul juridic al acestora, fie
comportamentul lor economic, financiar și managerial în relațiile internatională.

De-a lungul timpului au fost utilizate mai multe definiţii privind aceste companii.

Raymond Vernon defineşte ca transnaţionale acele societăţi care pot să îndeplinească

cumulativ condiţiile:

•să acţioneze în cel puţin 6 ţări, nu numai ca simple exportări, ci având unităţi de
producţie şi comercializare proprii pe pieţele respective (în cadrul cărora se realizează o parte
importantă din cifra de afaceri, în general peste o cincime);

• cifra de afaceri să fie peste 100 milioane de dolari;

• să aibă un număr important de filiale în străinătate, care sunt controlate de

sediul central sau de un cartier general;

• indiferent de gradul relativei independenţe de gestiune lăsată uneia sau alteia

din unităţile companiei, politica urmată de acestea este, în esenţă, stabilită centralizat,
strategia fiind comună, profitul fiind urmărit pe ansamblul companiei, iar patrimoniul
financiar fiind considerat unic .

Producţia internaţională reprezintă o activitate creatoare de valoare adăugată care se

află sub proprietatea, controlul şi organizarea unei firme sau unui grup de firme dincolo de
hotarele naţionale .

N. Rainelli consideră că „o societate transnaţională este o întreprindere care

controlează unităţi de producţie localizate în mai multe ţări, indiferent de talia acestora”.

În opinia economiştilor, o companie multinaţională este o firmă care şi-a extins

producţia şi marketing-ul dincolo de hotarele unei singure ţări.

Alţi teoreticienii au concluzionat că „orice mare societate care are filiale în mai multe
ţări este o societate multinaţională” .

Producţia internaţională se află în centrul procesului de globalizare. Globalizarea oferă

atât avantaje, cât şi dezavantaje. Lărgirea pieţelor şi dezvoltarea tehnicii poate să determine
creşterea productivităţii şi îmbunătăţirea nivelului de trai, dar poate să conducă la instabilitate
şi schimbări nedorite, cum ar fi: teama de reducere a numărului locurilor de muncă prin
pătrunderea importurilor din străinătate, instabilitate financiară – provocată de fluxurile
inconstante ale capitalului străin şi ameninţările la adresa mediului la nivel global. În secolul
al XXI-lea o ţară va avea succes dacă va reuşi să gestioneze cele două forţe: globalizarea şi
localizarea.

6
1.1. Apariţia și evolutia societăţilor transnaţionale
Inceputul afacerilor internaţionale se pierde in negura timpului. Mărturii evidente ale unui
comerţ internaţional intense există incă de acum 5 000 de ani. Vechii egipteni, grecii,
fenicienii făceau afaceri cu străinii. Ei intalneau multe obstacole, pe care le mai intalnim şi
astăzi (diferenţe de limbă, cultură, obiceiuri, dificultăţi de transport, diverse reglementări),
dar, cu toate acestea, dorinţa de a prospera şi de a se dezvolta a surmontat toate dificultăţile.

Originile societăților transnaţionale sunt strans legate de marile descoperiri geografice şi de

colonizarea lumii de către Anglia şi Olanda, urmate mai apoi de Spania, Franţa sau Portugalia.

Incepand cu secolul XVI şi continuand pană in secolul XIX, firme cum ar fi Compania
Indiilor de Est au desfăşurat activităţi comerciale in Africa, America sau Asia.

De la jumătatea secolului al XIX lea distingem mai multe etape în apari ția și dezvoltarea
societăților transnaționale:

Perioada de până la al doilea război mondial se caracterizează prin dezvoltarea

companiilor moderne,integrate în țările puternic industrializate precum SUA,Marea Britanie
sau Germania.

Marile companii americane (Standard Oil Trust,Ford)s-au transnaționalizat datorită

multiplicării piețelor de desfacere interne si international impuse de primul razboi mondial.

Companiile Europene (Nestle,Philips,British Petroleum)s-au extins pe pițe apropiate din

punct de vedere geographic prin înființarea de filiale cu autonomie considerabilă,bazate pe
asociați de incredere.Firma mama împreuna cu filialele sale constituiau un grup în cadrul
caruia prima exercita controlul strategic.

Perioada cuprinsă între anii 1945-1959 se caracterizează prin pătrunderea masiva a

firmelor americane în Europa ca urmare a p2rocesului de reconstrucție europeană.

Domeniile de interes al companiilor care își înființau filiale în străinătate sunt industria
petrolieră,chimică,alimentară,construcțiile de masini si echipamente electrice .

Dupa cel de-al doilea război mondial s-a stabilit o noua ordine economică
international,penetrarea granițelor statului de către fluxurile comerciale international a
crescut.în timp ce tarifele si barierele vamale au inceput să fie considerate obstacole la

24 Voinea Liviu,Corporațiile transnaționale și economiile naționale,Editura

I.R.L.I. ,Bucuresti 2001

7
libertatea mondială a comerțului din perspectiva statelor dar si a activită ților societă ților
transnaționale.3

Reducând barierele schimburilor comerciale prin acorduri bilaterale sau multilaterale s-

au creat pentru soci4etățile transnaționale piețe largi de desfacere.

Perioada cuprinsă între anii 1960-1974

În aceasta perioadă s-au dezvoltat societățile transnașionale europene.În 1974 in

clasamentul celor mai importante 50 de societăți transnaționale din lume,20 dintre firmele
aflate în clasament erau din Europa.

In răndul primelor 50 de societăți transnaționale își fac simțită prezen ța si câteva firme
japoneze(Hitachi,Toyota,Mitsubishi,Heavy Industry)

Perioada cuprinsă între anii 1975-1989

În această perioadă companiile europene și-a diversificat activitatea transformându-se in

socetăți transnaționale organizate pe produs,în timp ce companiile americane au trecut printr-
un process de restructurare a producției și a marketingului prin intermediul diviziunilor
international.

Perioada cuprinsă intre anii 1990 până în prezent s-a caracterizat prin creșterea
numarului de fuziuni și achiziții.Achizițiile si fuziunile internationale ,ca forma particulara a
investițiilor international,par a fi simptomul cel mai evident al globalizării.

Majoritatea acestor operațiuni a avut loc în sectorul bancar,cel de asigurări în

industria chimică,farmaceutică,de automobile,de telecomunicații și a avut ca obiect
restructurarea globala sau poziționarea strategică a firmelor implicate pe piață.

Operațiuniile de fuziune și achiziție între societățile transnaționale se dezvoltă cu o

viteză și cu o intensitate fără precedent.Alianțele strategice în industria de mașini între
Renaul și Nissan,fuziunea ăntre Amoco(Marea Britanie) și Atlantic Richfield-Arco(SUA) în
industria de petrol,crearea unei a treia mari bănci in SUA,Fleet Bosto ,cu active de 18

35 Nicolae Marinescu “Evolutia companiilor transnationale”,Revista Convorbiri

Economice ,nr 2,2002,pag 17-18

46Constantin Moisuc coord., Global Problems of the World Economy, Ed. Fundatiei
Romania de Maine, Bucuresti, 2001, p. 200-202

8
bilioane ,printr-o operație de fuziune de 16 bilioane între Financial Group și Bank
Boston,sunt doar câteva expemle reflectînd tendința concentrărilor de capital,ca o
materializare a rolului crescut al acestora pe plan international.

În procesul evoluției societăților transnaționale au fost utilizate diverse forme și structuri

organizatorice,fiecare dintre ele având un caracter specific al relațiilor reciproce în procesul
de finanțare și o strategie determinantă de atingere a scopurilor.

Societățile transnaționale actuale sunt companiile care se ocupă cu producția

internațională și care plasează numai puțin de zece procente din activele sale în filialele
straine.

Analiza relațiilor economice internaționale la nivel mondial arată că procesele

globalizârii si regionalizării influențeaza diferit între ele .Pe de-o parte globalizarea
favorizează regionalizarea deoarece societățile transnaționale folosesc intens priorită țile
liberalizarii în limitele grupurilor intergraționiste.Pe de alta parte,globalizarea împiedica
regionalizarea deoarece participă șa dezvoltarea relațiilor internaționale depășind hotarele
unei țări.

1.2.Factorii care au favorizat dezvoltarea societăţilor

transnaţionale

Societățile transnaționale au aparut și s-au dezvoltat pe fondul a mai multor factori :

 Liberalizarea politicilor economice

 Deschiderea granițelor naționale
 Liberalizarea fluxurilor de investiții directe
 concentrarea la nivel inalt a productiei si capitalului;
 Revoluția tehnico-științifico,lumea fiind angrenată într-o teribila cursă a inovarilor
 Structura oligopolista international – o mare parte a STN-urilor aflându-se în situația
de oligopol pe piața internă.
Dezvoltarea societăților transnaționale a determinat apariția unei piețe special,rezultat al
operațiunilor de vânzare-cumpărare de bunuri și servicii dintre societatea mama și filialele
sale.
Societățile transnationale au devenit cei mai importanți agenși economici în economia
mondialăcontemporană și o influențează în mod direct.
Pentru început ele s-au afirmat în țările în dezvoltare cu economie de piață,multe dintre
ele au dobândit de-a lungul timpului o forță economică mai mare decat a unui stat
națiune.

9
 Actualmente societăților transnaționale le revine mai mult de 20 % din PIB-ul
mondial.Activele societăților transnaționale depășesc dupa ritrmurile creșterii PIB-ului
mondial,a comerțului international și investițiile brute interne de capital.
Cele mai mari societăți transnaționale ale lumii desfășoară o influență substantial asupra
economiilor țărilor de origine și a țărilor receptoare favorizând dezvoltarea
producerii,activizarea fluxurilor de capital,marirea ocupării si calificării forței de
muncă,de asemenea și schimbării condițiilor de concurență în ramuri diferite.

Apariţia şi dezvoltarea socităților transnaţionale au impus noi reguli referitoare la

concurenţă. Ele trebuie să facă faţă acum unei competiţii care se desfăşoară în condiţiile în
care putem vorbi despre existenţa unei "industrii globale". Avantajele competitive de care se
pot bucura firmele depind acum în mod nemijlocit de specificul ţării în care operează.

Corporatia Tara de Domeniul de activitate Active Vânzări Coeficie

origine Totale In Totale In t ST
strainate Strainat (%)
ate
Volkswage Germania Automobile 446 176 656 118 561 72 133 50
n Group 555
Eni Sp A Italia Industria petroliera 190 141 021 118 561 211 488 70
125
Enel SPA Italia Utilități(electricitate,gaze
și apa) 226 140 396 152 313 109 886 67
006
EDF SA Franta Utilități(electricitate,gaze
și apa) 353 130 161 106 924 61 867 49
574
GDF SUEZ Franta Utilități(electricitate,gaze
și apa) 219 121 402 100 364 46 978 40
759
Deutsche Germania Telecomunicatii
Telekom 162 120 350 79 835 50 049 62
671
CITIC China Diversificate
GROUP 703 97 739 60 586 11 127 17
666
Statoil ASA Norvegia Industria petroliera
144 78 185 105 446 23 953 30
741
Airbus Franta Industria aeriana
Grup NV 128 77 614 78 672 72 525 72

10
 474
General SUA Automobile
Mottors 166 70 074 155 427 56 900 42
344
Tabelul nr 1.primele 10 corporații transnaționale ne financiare după volumul activelor în strainătate

Sursă:World Investment Report 2015

Principalul factor care a stimulat dezvoltarea companiilor transnaţionale este revoluţia

tehnico-ştiinţifică actuală.5 Inovarea, cercetarea – dezvoltarea au o importantă contribuţie
privind angajarea în producţia internaţională. Societățile transnaţionale americane şi japoneze
au evidenţiat faptul că cea mai mare parte a cheltuielilor de cercetare – dezvoltare sunt
efectuate de firmele mamă în cadrul ţărilor de origine, iar filialele au tendinţa de a investi mai
puţin în acest domeniu de cercetare – dezvoltare.

În această perioadă importanţa inovaţiei creşte, aceasta având un rol principal în

existenţa corporaţiilor. Pentru a nu fi marginalizate, societăţile transnaţionale trebuie să-şi
înlocuiască o mare parte din producţiile actuale. Costurile pentru cercetare şi dezvoltare sunt
cu atât mai ridicate cu cât efortul pentru inovare este mai rapid. Inovarea se finanţează doar
prin internaţionalizarea activităţii.

Creşterea numărului de societăți transnaţionale a fost determinată de impactul

tehnologiilor informaţionale şi de transport (acestea au avut un important rol în reducerea
costurilor şi riscurilor în ceea e priveşte procesul de conducere de la distanţă), crearea de noi
tehnologii (care au schimbat dimensiunile unei producţii eficiente) şi disponibilitatea unei
varietăţi crescânde de instrumente financiare (fiind utile pentru susţinerea unei creşteri
complexe a tranzacţiilor internaţionale) . Procesul de uniformizare a cererii pe întregul
continent ajutat de marketingul internaţional prin noile tehnici moderne ale mass-mediei a
creat mediul propice pentru procesul de internaţionalizare .

Alţi factori care au facilitat dezvoltarea rapidă a companiilor transnaţionale pot fi

sintetizaţi astfel:

Restricţiile de aprovizionare. O parte dintre ţările industrializate au în posesie un

anumit spaţiu în care se află resurse naturale destul de limitate şi în care specializarea
industrială necesită asigurarea aprovizionării din exterior (de exemplu Japonia). Diverse ţări

57UNCTAD “World Investment Report “ 2015

11
au limitat exploatarea propriilor resurse cu scopul de a-şi asigura resurse strategice (de
exemplu SUA, pentru petrol).

Diversificarea geografică. Statele gazdă au diverse avantaje financiare sau fiscale,

prezentând importanţă pentru corporaţii, acestea căutând noi locuri unde să se instaleze. În
ultimii ani s-au produs mari schimbări privind locaţiile optime ale activităţilor companiilor
transnaţionale în distribuţia geografică a tehnologiei, producţiei şi a activităţilor de marketing
în cadrul sistemelor de producţiei internaţională. Producţia a fost dispersată mai multe decenii
din punct de vedere internaţional, dar tendinţa de integrare la o scară geografică din ce în ce
mai mare este relativ nouă. Ansamblul ofertelor au fost extinse la noi teritorii ale globului şi
au integrat activităţi de producţie regională distincte. Deşi distanţa nu mai are importanţă
foarte mare pentru numeroase tranzacţii (pentru că a fost îmbunătăţită tehnologia informaţiilor
şi comunicaţiilor), apropierea de principalele pieţe a rămas importantă pentru anumite produse
. Corporaţiile multinaţionale sunt interesate de ţările bogate în resurse naturale, cu cadru
economic favorabil, cu forţă de muncă calificată şi relativ ieftină, cu pieţe interne mari.

Structura oligopolistă internaţională. Majoritatea companiilor transnaţionale se află în

situaţia de oligopol pe piaţa internă, aceasta constând în dificultăţi de a mări segmentul de
piaţă din economia naţională. Blocarea expansiunii pe piaţa naţională duce iniţial la export şi
mai târziu la globalizare .

Costurile de producţie. Scăderea costurilor salariale constituie un factor determinant

deoarece investitorii străini preferă ţările cu salarii mici .

1.3. Cadrul legal şi administrativ al companiilor

transnaţionale
Companiile (financiare, industriale, comerciale) se supun legilor ţărilor în care îşi au sediul,
cu atât mai mult cu cât economia internaţională reprezintă un ansamblu de relaţii între centre
de interese economice, politice şi militare. Relaţiile economice ale acestor centre (state şi
companii) definesc structura şi regulile pieţelor naţionale şi internaţionale.

Orice societate transnaţională se manifestă concomitent în trei spaţii economice: cel

naţional, autohton, în cazul societăţii-mamă, cel străin-în cazul filialelor, cel internaţional-
când se discută despre schimburile dintre unităţile care o compun sau dintre acestea şi restul
lumii .

12
 Atât societățile transnaţionale, cât cele locale beneficiază, în mod egal, de o serie de
avantaje oferite de ţara gazdă. Unul dintre aceste avantaje se referă în mod specific la anumite
sectoare industriale ce dispun, fie de caracteristici comune mai multor ţări, fie de elemente
specifice ţării respective, ca de exemplu, un număr mare de investitori, forţă de muncă
corespunzător calificată, acces uşor la capital .

Societățile transnaţionale se dezvoltă în ţările a căror guvernare le apără interesele; ele

nu au o personalitate juridică internaţională, deşi ordinea juridică internaţională le atribuie un
statut internaţional privilegiat.

Pe plan mondial nu există o reglementare generală privind domeniul investiţiilor

internaţionale directe, un sistem general de control prin intermediul dreptului internaţional
public. Astfel, în literatura de specialitate se doreşte crearea unui cod de conduită al
companiilor transnaţionale, care, ar putea fi obligatoriu, cu caracter de constrângere, sau un
cod voluntar, cu aplicare facultativă, dar cu posibilitatea autocontrolului .

Pentru a determin6a caracteristicile companiilor mondiale, trebuie să fie luate în considerare

două elemente: coaliţiile dintre companii la nivel mondial, care urmează strategii de cooperare
şi competiţie, şi transformarea activelor productive în active pur financiare. Societățile
transnaţionale sunt caracterizate prin faptul că posedă numeroase active financiare şi
productive în diferite ţări şi prin faptul că utilizează cu uşurinţă aceste active în lumea
întreagă, instalându-se acolo unde este cel mai bine pentru obiectivele lor, ţinând cont de
nivelul fiscalităţii, de costurile salariale, de capacitatea ştiinţifică şi tehnică etc. Pentru acest
lucru, ele au nevoie de complicitatea statului.

La sfârşitul anilor 1960, exista o mare inflaţie şi dezordine monetară. De asemenea, la

sfârşitul anilor 1970, măsurile de liberalizare au fost luate pentru a se evita crizele financiare,
în primul rând în Statele Unite şi Marea Britanie, măsuri puse în practică prin FMI, GATT şi,
mai târziu, OMC. Pentru a evita stoparea plăţilor, dar şi pentru a creşte profiturile companiilor,
s-a recurs la măsuri reglementare (garanţia datoriilor, planuri de ajustare, diminuarea sau
suprimarea obstacolelor vamale, tratamentul egal al companiilor străine şi naţionale etc.) şi la
măsuri monetare (privatizarea finanţelor, suprimarea obstacolelor circulaţiei capitalului,
plasarea creditelor pe piaţă, oficializarea operaţiilor „off shore” etc.). Facilitarea schimburilor

68Fota Constantin, Comert international si politici comerciale internationale, Ed. Universitaria,,

Craiova, 2002, p.227.

13
comerciale şi accesul la sursele de finanţare (bănci, subvenţii, burse) este în beneficiul marilor
companii, care se dezvoltă şi se transformă în companii mondiale.

Dar organizarea unui sistem în care funcţionarea economiilor şi a pieţelor financiare

necesită un ansamblu de reguli care se stabilesc în cadrul organizaţiilor mai sus menţionate,
ceea ce antrenează crearea unui cadru legal mondial al acumulării, care nu are nimic în comun
cu dreptul internaţional public. Dar economiile naţionale nu au o dezvoltare egală şi, de
asemenea, nu este egală puterea marilor companii, nici cea a statelor, astfel că regulile sunt
impuse de către ţările cele mai bogate, în funcţie de interesele lor.

Pentru a răspunde de actele lor, societăților transnaţionale nu este necesar să li se

acorde o personalitate internaţională, deoarece legislaţiile naţionale dispun de reguli aplicabile
tuturor societăţilor şi există un acord între state pentru a face faţă la conflicte , existând, în
general, mai multe companii şi un sediu central.

Ţările sunt obligate să-şi modifice legislaţiile pentru a le adapta la normele supra-
naţionale, ceea ce creează o problemă pentru ţările cu economie fragilă, ale căror guverne,
alese în mod democratic pentru a veghea la binele public, pierd progresiv controlul asupra
propriilor lor economii. Companiile mondiale tind să cucerească pieţele naţionale, lăsând
companiilor locale alegerea între a supravieţui în spaţii puţin rentabil sau a se alia cu
transnaţionalele aducând capital, în timp ce statele sunt incapabile să orienteze investiţiile
străine şi bugetul naţional către sectoare care asigură coeziunea spaţiului economic mondial,
ceea ce conduce la creşterea dezechilibrului şi a inegalităţii economice între ţări şi în interiorul
fiecăreia dintre ele.

Trebuie să se facă diferenţa între personalitatea juridică publică şi cea privată.

Personalitatea publică este aceea a statelor, a provinciilor, a departamentelor, a
municipalităţilor sau a altor organisme şi instituţii de stat. Deci, instituţiile statului naţional
precum şi subdiviziunile sale politice si administrative, sunt persoane morale publice. În
ordinea internaţională, persoanele morale publice sunt statele şi organizaţiile inter-statale.
Personalitatea privată aparţine tuturor indivizilor şi anumitor grupuri sau asociaţii de indivizi
pe care statul îi favorizează. Dar statele pot în egală măsură să retragă, în cazurile prevăzute
de către lege, personalitatea juridică atribuită. În ordine internaţională, nu există instituţie
care să poată să favorizeze sau să retragă personalitatea juridică. Cu atât mai mult, nu există

14
norme care să prevadă cazurile în care este convenabilă favorizarea, sau refuzarea, sau
retragerea personalităţii juridice.

Societățile transnaţionale posedă o personalitate juridică privată care le este atribuită

de către statele în care îşi au sediul. Pentru moment, nu există personalitate juridică
internaţională. Fiind vorba de personalitatea juridică publică internaţională, nu o putem
concepe pentru companiile transnaţionale, în pofida puterii lor economice actuale, pentru că
acest lucru ar însemna să le punem pe picior de egalitate cu statele.

Un rol important îl a7re de asemenea pierderea controlului statelor asupra monedelor;

astfel, politica monetară constituie promovarea activităţii monetare de către stat şi se
realizează prin intermediul emiterii de monedă şi al nivelului dobânzilor. Pieţele devizelor
sunt legate de voinţa statului (variabilitatea dolarului, crearea monedei euro, creşterea sau
scăderea nivelului dobânzilor etc). Vechea ecuaţie aur-monedă nu mai este în vigoare, politica
monetară este determinată de către factori economici, politici, de relaţiile între state.

Problema importantă nu este de a defini societăţile transnaţionale, şi nici de a

determina ţara în care îşi au sediul. De exemplu, o societate al cărei sediu este în Africa de
Sud din motive de oportunităţi (impozite) este înscrisă la Londra pentru operaţiile sale
bursiere şi, începând cu acest moment, acţiunile sale scad la Johannebourg. De fapt,
beneficiile sunt transferate şi ţara unde îşi are sediul nu mai dispune decât de tranzacţii în lire,
şi nu în capital. Nu este posibil să atribuim o naţionalitate capitalului, nici să determinăm pe
baza criteriilor geografice. Uneori, o societate-mamă este supervizată de o societate
„holding”, care se ocupă de investiţiile sale financiare, administraţia sa, cumpărările,
subvenţiile etc, dar fără putere de decizie. Totuşi, această societate „holding” poate să devină
importantă în interiorul statului în care ea acţionează şi să obţină sprijin important în ţara unde
îşi are sediul, sprijin de care profită societatea-mamă mai mult decât ar primi de la statul unde
îşi are sediul. În cazuri ca acesta, este dificil de determinat naţionalitatea societăţii, căci ea ar
putea să aibă legături mai puternice cu ţara unde îşi are sediul societatea holding decât cu ţara
unde se găseşte sediul său propriu.

Pentru a exista un statut al societăților transnaţionale este necesar atât un cod

obligatoriu, cât şi o organizaţie internaţională însărcinată cu supravegherea aplicării şi
respectării acestui cod .

79Bolintineanu Alexandru, Nastase Adrian, Drept international contemporan, Institutul Roman de

Studii Internationale, Bucuresti, 1995, p. 175.

15
Jurisdicţiile internaţionale existente nu sunt aplicabile decât la statele care s-au supus în mod
voluntar la ele (Curtea Internaţională de Justiţie) şi la anumiţi indivizi care au comis crime
grave, ca urmare a deciziilor luate de către Consiliul de securitate (tribunalele din Iugoslavia,
Ruanda etc.) Societăţile transnaţionale sunt agenţi economici de drept privat şi sunt supuse, în
principiu, la dreptul unui stat şi la jurisdicţia tribunalelor sale. Grupul transnaţional nu are o
personalitate distinctă a fiecăreia dintre entităţile care o compun, astfel încât acestea nu pot fi
ţinute să răspundă de actele lor într-o manieră dispersată, beneficiind astfel de interesele opuse
ale statelor în care operează. Tendinţa recentă de a considera persoanele morale responsabile
penal nu şi-a demonstrat încă eficacitatea.

Societățile transnaţionale în anumite cazuri săvârşesc abuzuri, ca de exemplu,

deplasarea industriilor spre ţări în care mâna de lucru este ieftină, iar protecţia socială este
mică în vederea scăderii costurilor de producţie.

Prin politicile aplicate de către societăților transnaţionale prin intermediul unor

instituţii ca FMI şi BM, care au determinat, într-o anumită perioadă, îndatorirea ţărilor sărace
şi, mai târziu, impunerea măsurilor de ajustare structurală care au dus la sărăcirea şi mai mare
a ţărilor şi a populaţiilor lor, au fost încălcate drepturile fundamentale ale omului, cum ar fi
dreptul la sănătate sau dreptul la viaţă.

Societățile transnaţionale în anumite cazuri săvârşesc abuzuri, ca de exemplu,

deplasarea industriilor spre ţări în care mâna de lucru este ieftină, iar protecţia socială este
mică în vederea scăderii costurilor de producţie.

Statele cele mai puternice sunt afectate în proporţie mai mică şi au mai multe
instrumente, astfel încât pretind şi protejează foarte bine companiile lor. În aceste ţări, dreptul
cel mai bine protejat este proprietatea. În fiecare stat, există deja dispoziţii legale pentru a
incrimina companiile transnaţionale pentru daunele cauzate mediului înconjurător, pentru
nerespectarea normelor în vigoare în materie de drept al muncii sau pentru orice altă crimă sau
delict comis de către companii, dar foarte puţine lucruri sunt făcute pentru a aplica aceste
dispoziţii. Normele internaţionale nu se aplică în cazurile în care sunt judecaţi aceia care au
servit interesele protejate de către stat.

1.4. Importanţa alianţelor strategice în dezvoltarea firmei

transnaţionale
Alianţele strategice sunt, din multe motive, utile ca metodã sau instrument pentru
creşterea transnaţionalã. În primul rând, concurenţa mondialã a crescut. Satisfacerea cererilor
16
mondiale din ce în ce mai mari necesitã capacităţi noi, resurse, legãturi multinaþionale, acces
la furnizori şi pieţe, cunoştinţe. În al doilea rând, companiile sunt adesea înfrânate de resursele
limitate. În al treilea rând, magnitudinea şi viteza de schimbare a lumii este în creştere,mai
ales pe mãsurã ce se schimbã gusturile clienţilor şi tehnologia avanseazã. În al patrulea rând,
în acest context global, factorii multinaþionali diverşi trebuie integraţi şi controlaţi. În al
cincilea rând, alianţele strategice sunt obligatorii prin lege şi prin urmare sunt o metodã
obligatorie de a intra şi de a face afaceri în mai multe ţãri.

Aceste aspecte şi tendinţe forţeazã companiile să înveţe şi sã se adapteze rapid, să

dezvolte abordări antreprenoriale în managementul strategic. Alianţele strategice sunt un mod-
cheie de a satisface cerinţele mondiale ale unei pieţe concurenţiale în continuã schimbare. Ele
pot ajuta o companie sã dezvolte legãturi multiple pe teritoriul multor ţãri, repede şi
simultan.De exemplu, Rupert Murdoch, preşedinte şi deţinãtor a 30% din acţiunile News
Corporation din Australia, descrie obiectivul companiei sale ca „o cãsãtorie a programelor
News Corporation cu mijloacele de a le distribui” în lumea întreagã: „sã deţii toate formele
principale de program – ştiri, sport, filme şi spectacole pentru copii – şi sã le aduci via satelit
sau cu staţii TV în casele din SUA, Europa, Asia şi America de Sud”.

Pentru a îndeplini acest obiectiv rapid, din 1995 pânã în 1997 R. Murdoch a intrat în
parteneriate în Statele Unite, Europa, America Latinã şi Asia. În niciun caz particular,
compania sa nu a lucrat singurã.

Alianţele strategice între companiile aeriene permit liniilor partenere sã funcţioneze ca

transportator fãrã sã investeascã unul în celălalt. Firmele rãmân separate şi îşi păstrează
capitalul. Astfel de alianţe nu sunt însă întotdeauna de condus, dupã cum se poate observa din
disputele dintre KLM şi Northwest şi dintre KLM şi Continental Airlines, şi întâmpină adesea
8
greutăţi ce provin din regulamentele guvernamentale şi din schimbarea necesitãþilor
companiilor, ducând la schimbarea frecventã a partenerului. Uneori, alianþele majore pot fi
adesea primul pas într-o fuzionare, cum ar fi KLM şi Alitalia în 1999 .

Firmele de automobile au format alianţe cu concurenţi, neconcurenţi, concurenţi

potenţiali şi furnizori. Consorţiul Airbus s-a format astfel încât ţãrile europene sã poatã sã
câştige masa de resurse vitale necesare pentru a putea concura cu Boeing/McDonnell-
Douglas. Coca-Cola a folosit societăţi mixte pentru a-şi stabili poziţia rapid în Rusia şi Europa
Centralã.
8

17
 În 1999, Deutsch Bank a folosit alianţe strategice cu parteneri locali în loc de fuzionãri
majore, pentru a se extinde în Europa, cu scopul de a evita manevrele politice generate de o
expansiune prea agresivã.

Citigroup a cumpãrat pachetul majoritar al celei mai bune bãnci corporale din Polonia,
Bank Handlowy, pentru suma de un miliard de dolari, la începutul anului 2000 .

A fost o activitate freneticã de a forma alianţe externe în Europa în 1999, pe mãsurã ce

firmele mici de comunicaţii şi telecomunicaţii şi-au unit forţele pentru a acoperi costurile
trecerii la sistemul digital „şi pentru a face marketingul pachetelor de programe TV, telefoane
şi servicii de Internet . De asemenea, la mijlocul anului 1999, compania francezã Hachette a
intrat într-o alianţã cu Pacific Publications din Australia pentru a publica revistele Elle şi Elle
Cuisine (Hachette) în Australia şi Noua Zeelandã . Guvernele din lumea întreagã au folosit
alianţele strategice cu afaceri multinaţionale în mai multe feluri: pentru a privatiza firme de
stat în timp ce continuau sã obţinã profit şi, într-un anumit grad, sã pãstreze controlul; pentru a
atrage capital în timp ce încercau sã dezvolte companiile locale; sã aducã tehnologie nouã în
ţarã şi mai ales în ţãrile în curs de dezvoltare, sã îmbunãtãţeascã performanţa economicã
generalã, fãrã a pierde controlul asupra afacerilor locale în favoarea investitorilor strãini.

Alianţele strategice între un partener puternic şi unul slab sunt doar în cazuri izolate
eficiente. De obicei partenerul slab reprezintã o povarã pentru menţinerea competitivitãţii
parteneriatului. În linii generale, experienţa sugereazã cã fuziunile şi achiziţiile nu trebuie
demarate, dacã scopul principal este creşterea productivităţii. Eşecurile înregistrate de multe
achiziţii şi fuziuni de a creşte productivitatea pot fi atribuite dificultăţilor de a combina
diferite stiluri manageriale şi culturi organizaţionale.

Un parteneriat de succes trebuie sã prezinte autonomie şi flexibilitate. Autonomia

presupune cã alianţa strategicã deţine o echipã managerială proprie, deci un corp de directori
propriu alianţei, mãsurã care contribuie la eficientizarea procesului decizional, permiţând
soluţionarea rapidã a eventualelor conflicte care pot apãrea. Flexibilitatea apare necesarã în
condiţiile unui mediu dinamic, când este necesarã adaptarea rapidã la modificãrile mediului.

Egalitatea referitoare la raportul de putere de exemplu 50%-50% în cazul unei alianţe

strategice la care participă doi parteneri motiveazã şi impulsioneazã egal partenerii,
constituind de cele mai multe ori cea mai eficienta formã de participare. Astfel, strategia de
cooperare nu reprezintã o alternativã la strategia concurenţialã, ci doar un mijloc de a obţine
un avantaj concurenţial durabil în relaţia cu rivalii din afara alianţei.
18
 Strategiile globale sunt foarte bine prefigurate de preşedintele corporaţiei japoneze
Sony, care a afirmat cã „cea mai bunã cale de a deveni global ar fi aceea de a deveni local
peste tot în acelaşi timp”, iar acest lucru, în condiţiile dezvoltãrii actuale, nu poate fi realizat
decât prin cooperarea între organizaţii.

Fiecare firmã are nevoi specifice, care dicteazã dacã sau cum pot fi utile alianţele
strategice în implementarea schemei sale strategice.În contextul globalizãrii, întreprinderile au
început sã se îndepãrteze tot mai mult de la o structurã simplã aflatã în proprietatea integralã a
unui grup restrâns de persoane şi sã accepte forme federative de organizare, fenomen care a
cãpãtat o amploare deosebitã odatã cu proliferarea sistemului de alianţe şi de reţele strategice.

19
 CAPITOLUL 2:MANAGEMENTUL ȘI PERFORMANTA
ECONOMICĂ A SOCIETĂȚILOR TRANSNAȚIONALE

2.1. Managementul societăţii transnaţionale

Din momentul in care o intreprindere depăşeşte graniţele naţionale, ea se găseşte in
faţa necesităţii de a se reorganiza. Acest proces trebuie să aibă loc la două niveluri diferite: cel
al societăţii-mamă şi cel al filialelor.In ceea ce priveşte societatea-mamă, nu este vorba despre
reforma serviciilor existente, ci, inainte de toate, despre crearea unei structuri noi. La inceput,
cand intreprinderea a decis să treacă la investiţ9ii in străinătate, nu exista decat un serviciu de
export, adesea integrat serviciului de vanzări.

In aceste condiţii, activitatea internaţională a firmei ocupa o poziţie secundară,

subordonată, mijloacelor financiare – insuficiente. Etapa următoare de reorganizare a fost
aceea a integrării activităţilor internaţionale in celelalte activităţi ale intreprinderii.

O societate cum este Derre and Co (SUA), aflată in topul mondial al producătorilor de
maşini agricole şi care posedă filiale in diverse ţări, a integrat operaţiunile sale interne şi
externe, dand responsabilităţi pe scară mondială vicepreşedinţilor insărcinaţi cu producţia, cu
marketingul, cu cercetarea, cu finanţarea etc. O altă societate americană – Procter and Gamble
a desfiinţat vechiul său departament internaţional pentru a-i substitui „divizii internaţionale”
pe zone geografice, conduse de manageri specializaţi pe operaţiuni de import-export.

Tehnostructura a devenit şi mai complexă in momentul in care au fost angajaţi

specialişti in probleme economice, fiscale, juridice, de legislaţie socială etc., specifice ţărilor
in care societatea in cauză are filiale.

910Constantin Moisuc, Luminita Pistol, Elena Gurgu, op. cit., pag. 211.11. Bari Ioan, Globalizare si probleme
globale, Ed. Economica, Bucuresti, 2001
12.Dumitru Camelia”Management International si relatii economice international”Editura
Polirom,Bucuresti,2000

20
 Aceiaşi specialişti analizează cu atenţie posibilităţile de implantare a filialelor. Se
cercetează in permanenţă statisticile financiare internaţionale pentru a se depista ţările unde
rata inflaţiei este mai ridicată; situaţia din ţările candidate la devalorizare impune măsuri de
prevenire a consecinţelor. La Du Pont du Nemours, deciziile de instalare a filialelor externe se
fondează pe un model care-şi propune să ţină cont de incertitudinile caracteristice anumitor
pieţe străine. Societăţile transnaţionale tind să-şi fondeze deciziile cat mai puţin pe impresii şi
cat mai mult pe realităţi, pe informaţii „formalizate” de specialişti care se bazează pe datele
cele mai recente ale sociologiei, economiei şi ştiinţelor politice.

In dorinţa de a beneficia de condiţii de exploatare cat mai favorabile in diverse ţări, se

urmăreşte stabilirea unor relaţii cat mai amicale cu guvernele respective. Nu de puţine ori, in
posturi de conducere sunt promovaţi specialişti locali. Se merge chiar spre o modelare a
produsului in raport cu specificul naţional: un Ford-Anglia va fi altfel conceput decat un Ford-
Germania.

Centralizarea este unul din principiile de organizare adoptat de Societăţile transnaţionale STN.

Relaţiile dintre societatea-mamă şi filialele sale sunt, de multe ori, relaţii de

inegalitate. Opţiunile cele mai importante, rezultand din confruntarea capacităţilor firmei cu
mediul inconjurător internaţional, acelea care angajează viitorul şi echilibrul de ansamblu,
sunt făcute de responsabilii “sediului social” al firmei şi impuse filialelor – tipul etnocentric
de organizare.

Caracterul centralizat al organizării puterii este rezultatul dificultăţilor pe care le ridică

extrateritorialitatea operaţiunilor. Filialele societăţilor transnaţionale sunt situate in ţări care au
caracteristici economice şi social-politice diferite. Funcţionarea unei societăţi transnaţionale
are loc, aşadar, intr-un cadru internaţional extrem de variat. Ca urmare, desfăşurarea
operaţiunilor cere existenţa unui centru de decizie dotat cu o autoritate mult mai accentuată
decat este necesar in cazul intreprinderilor care activează intr-un mediu omogen. Incercand să
atenueze gradul ridicat de incertitudine, societatea-mamă recurge la tehnica planului
imperativ, prin care distribuie unităţilor componente obiectivele ce trebuie atinse.

In cadrul unei intreprinderi de acest tip, funcţia unităţilor transnaţionale este de a

contribui la maximizarea rezultatelor economice ale ansamblului transnaţional. Fiecare filială
beneficiază de avantaje prin intrarea sa intr-o organizaţie plurinaţională care-i furnizează
capital, personal calificat, o informaţie foarte detaliată asupra pieţelor, procedee tehnice
moderne şi maniere de a le utiliza (know-how), un management modern. Dar această serie de
21
avantaje nu este utilizată intr-o perspectivă ingustă, centrată pe gestiunea filialei, ci pe aceea a
planului firmei.

Centrul coordonator rămane stalpul deciziilor. O filială cronic deficitară poate fi

exclusă din grup sau, dimpotrivă, menţinută, dacă locul pe care-l ocupă pe piaţă, dacă natura
producţiei ei, sau dacă interesul firmei transnaţionale, le cer. Excedentele realizate de alte
filiale vor fi utilizate pentru acoperirea deficitului acesteia. Filialele nu au, deci, libertatea
utilizării veniturilor lor. Acestea “hrănesc” masa de capitaluri pe care societetea-mamă o alocă
filialelor sale in funcţie de strategia sa.

In ce priveşte managementul descentralizat , el atribuie o largă independenţă filialelor

– tipul policentric de organizare. Royal-Dutch Shell, cea mai puternică societate europeană,
reprezintă un exemplu in acest sens. Ea a adoptat, incă de la inceput, o structură “bicefală” de
organizare, avand in frunte nu una, ci două societăţi-mamă, de naţionaliăţi diferite.

Grupul Royal-Dutch Shell este condus de două firme total distincte: una olandeză
(N.V. Koninklije Nederlandsche Petroleum Maatschappij sau „Royal-Dutch Company”) şi alta
engleză („Shell Transport and Trading Company”). Aceasta controlează indirect societăţile
care compun grupul (societăţi operaţionale specializate şi societăţi de servicii) prin
intermediul a două societăţi holding: Shell Petroleum N.V., cu sediul la Haga, şi The Shell
Petroleum Company Limited, cu sediul la Londra. Rolul holdingurilor constă in mobilizarea
capitalului şi in analiza rezultatelor financiare obţinute de către „operating companies”. Rolul
acestora din urmă este de exploatare, de producţie, de transport şi de vanzare. Companiile
operaţionale sunt autonome, intr-o măsură mai mare sau mai mică, in raport direct cu talia lor.
Oricum insă, fiecare companie este responsabilă de elaborarea unui plan care să se refere la
toate activităţile pe care le desfăşoară intr-o anumită ţară; in legătură cu acest aspect, in faţa
10
grupului se pune o problemă esenţială: aceea a corelării strategiei şi politicii societăţilor
operaţionale cu cele globale ale grupului.

O variantă mai evoluată a tipului policentric de organizare şi conducere a societăţilor

transnaţionale este cea geocentrică, in care descentralizarea este impinsă la maximum.

1013.Voinea, Liviu, (2007), “Corporaţiile transnaţionale şi capitalismul global”, Editura

Polirom, Bucureşti, pag.1714.Popa Ion,Filip Radu “ Management International”,Editura
Economica,Bucuresti,2001

22
Societatea elveţiană „Nestle”, de exemplu, acordă filialelor din străinătate dreptul de a acţiona
ca unităţi pur naţionale, de a adopta hotărari majore in mod independent („stand-alone
strategies”). Principala legătură este controlul prin proprietate.

Multe intreprinderi pornite pe calea descentralizării au săvarşit excese. Ca urmare, de

la un anumit moment, are loc un recul faţă de această formă de organizare. După un studiu al
lui American Management Association, două cincimi din marile intreprinderi din SUA au
revenit la o conducere centralizată. Acest fenomen este valabil şi pentru Europa occidentală.
Un exemplu il poate constitui societatea anglo-o 11landeză Unilever. Cu toate că pană la un
moment dat principiul după care se ghida era „a descentraliza sau a exploda”, a inceput să
facă „marche-arriere”, reconcentrandu-şi, intr-o anumită măsură, structurile. Intreaga
activitate a fost pusă sub indrumarea directă a membrilor comitelului de conducere, fiecăruia
revenindu-i un anumit sector; in domeniul alimentar, de pildă, au fost create trei
compartimente: Food I (margarină, uleiuri, produse grase), Food II (produse congelate,
băuturi, răcoritoare, supe concentrate), Food III (carne şi produse din carne). Prerogativele
directorilor regionali au fost limitate la problemele financiare, relaţiile publice, angajarea
personalului.

Printre principalele critici adresate „descentralizării”, cele mai frecvente sunt următoarele:

 proliferarea serviciilor generale; constituirea diviziilor operaţionale in unităţi

autonome determină necesitatea intăririi mijloacelor de control şi indrumare, ceea ce
conduce la extinderea rapidă a serviciilor generale şi la o creştere considerabilă a
cheltuielilor generale;
 dublarea funcţiilor; logica descentralizării integrale conduce la crearea unui lanţ de
specialişti, la fiecare nivel de decizie, ceea ce determină paralelismul intre servicii
generale şi responsabilii diviziilor operaţionale.

Aceste metode de organizare nu asigură, prin simpla lor aplicare, succesul in afaceri.
Există nenumărate exemple de decizii insuficient fundamentale, de lipsă de prevedere, de
adaptare lentă la cerinţele pieţei. In industria de automobile este bine cunoscut faptul că toate
eforturile lui General Motors şi Ford de a introduce, inainte de criza petrolului, pe piaţa
americană modelele „compacte” mai mici decat obişnuitele limuzine americane s-au soldat cu
eşecuri răsunătoare. In schimb, rivali vest-europeni şi mai ales japonezii au reuşit foarte bine
1113Dunning Sohn, op. cit., pag. 102.14John Wiley in “Forbes Magazine”, Sons Inc., New
York, 1997, pag. 12.

23
acest lucru. In industria aeronautică, societatea Douglas domina piaţa americană pană la
sfarşitul celui de-al doilea război mondial. Subapreciind insă importanţa deosebită a
tehnologiei motoarelor cu reacţie, locul ei a fost luat rapid de firma Boeing, mult mai tanără,
dar care a prevăzut din timp evoluţia cerinţelor pieţei, adaptandu-se la timpul oportun.

Cele două principii de organizare amintite nu sunt aplicate in practică in forma lor pură.
Sunt cazuri in care pe un fond de descentralizare se grefează elemente ale centralismului şi
invers.

Pionierii managementului modern, autorii fundamentelor sale teoretice, sunt managerii de

succes ai marilor companii din anii '50: Alfred Sloan jr. – General Motors, Ralph Cordiner –
General Electric, Thomas J. Watson – I.B.M. Primului i se atribuie meritul de a fi formulat
principiile managementului descentralizat, printre care cel al organizării diviziilor
operaţionale ca entităţi autonome, model ce a creat senzaţie la vremea respectivă. Studiul
asupra „organizării” constituie şi astăzi un manual pentru intreprinzători.

2.2.Investițiile straine directe

Investițiile străine directe se referă la fluxul internațional de capital care îi permite unei
firme dintr-o țară să creeze sau să extindă o filială în altă țară. În contrast cu alte forme ale
transferului de resurse, precum împrumutul sau împrumutarea diverselor forme ale
investițiilor de portofoliu, investițiile directe externe presupun achiziția directă a controlului.
Filiala nu are doar o simplă obligație financiară către societatea-mamă, ci este o parte a
propriei ei structuri organizatorice .
UNCTAD definește străine directe ca o investiție ce presupune o relație pe termen lung
și reflectă un interes durabil și un control al unei entități rezidente într-o economie(investitor
extern direct sau societate-mamă) într-o întreprindere rezidentă într-o economie alta decât cea
a investitorului străin direct.12
STN-urile totalizează acum majoritatea exporturilor mondiale, în timp ce vânzările
filialelor din străinătate depăşesc totalul exporturilor globale. Mai mult, pe măsură ce STN-

1215Rusu Mirela, Investiţiile străine directe, Editura Secolul XXI, Craiova, 2000, p.
13516.Georgeta Ilie,Investiții international,Editura Dimitrie Cantemir,Bucuresti,2002
17.Florin Bonciu ,Investitiile străine directe înainte şi după criza economică
mondială,Editura Universitară,București 2012

24
urile s-au dezvoltat, s-a înregistrat o transnaţionalizare semnificativă a producţiei, exprimată
în formarea reţelelor globale de producţie şi distribuţie.

În orice economie, investiţiile constituie un fenomen aparte, cu trăsături proprii,

distincte în raport cu alte activităţi. El nu are însă o manifestare automată, fiind întotdeauna
dependent şi subordonat strategiilor şi politicilor de dezvoltare ale firmelor, sectoarelor de
activitate, comunităţilor etc. La investiţii se apelează numai în măsura în care obiectivele
urmărite, referitoare la dezvoltarea producţiei şi serviciilor în concordanţă cu nevoile
identificate, cu cererea previzionată, nu pot fi realizate în condiţii avantajoase.

În ceea ce priveşte investiţiile străine directe, acestea au o istorie de

decenii.Noţiunile juridice, principiile, normele şi cutumele au evoluat constant, au generat
controverse politice şi excese la nivelul economiilor naţionale ale unor state, indiferent de
regimul politic, au cunoscut reglementări diverse în cadrul organizaţiilor internaţionale şi
regionale, iar în prezent, se află în faţa unei provocări majore, căreia trebuie să-i facă faţă,
generată de impetuoasa şi implacabila tendinţă de globalizare a economiei mondiale. În
ultimele două decenii ale secolului XX-lea, trăsătura dominantă a fluxurilor de investiţii
externe a fost intensificarea într-un ritm fără precedent a fluxurilor de investiţii externe directe.
La începutul secolului XXI, societățile transnaţionale reprezintă una din marile
forţe ce acţionează în domeniul economic, financiar, ştiinţific şi 13tehnologic, având un cuvânt
greu şi în politica mondială. Companiile de acest tip au ajuns să aibă o asemenea extindere,
încât, şi-au pierdut într-un anumit sens, caracterul naţional. Pentru aceste firme concurenţa nu
se mai duce în plan naţional, ci în plan internaţional, cu companii străine de acelaşi profil,
pentru ocuparea unor segmente cât mai mari din piaţa globală..
Societăţile transnaţionale organizează producţia internaţională, efectuează procesul de
expansiune a capitalului peste hotare. Urmărind scopul maximizării profitului prin creşterea
volumului vânzărilor,societatea transnațională caută în permanenţă să-şi extindă piaţa de
desfacere atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare. Manevrând aparatul
productiv amplasat în diferite ţări, aceste societăţi găsesc cea mai eficientă utilizare a
capitalului.
Investițiile străine directe sunt considerate un factor activ al dezvoltării și adaptării
economiei la cerințele pieței,ale competitivității,reprezintă pentru țările aflate în tranzi ție un

1318Fota Constantin, Investiţii profesionale pe piaţa acţiunilor, Ed. Sitech, Craiova, 2005, p. 61.19. Elena
Moise, Investiţii străine directe (Bucureşti: Ed. Victor, 2005), 31.
20.UNCTAD “WORLD INVESTMENT REPORT” 2010-2014

25
element care condiționează realizarea programului de restructurarea propusă de reforma
economică.

Table II.1. FDI flows, by region, 2012–2014 (Billions of dollars and per cent)
Region FDI inflows FDI outflows
2012 2013 2014 2012 2013 2014
World 1 403 1 467 1 228 1 284 1 306 1 354
Developed economies 679 697 499 873 834 823
Europe 401 326 289 376 317 316
North America 209 301 146 365 379 390
Developing economies 639 671 681 357 381 468
Africa 56 54 54 12 16 13
Asia 401 428 465 299 335 432
East and South-East Asia 321 348 381 266 292 383
South Asia 32 36 41 10 2 11
West Asia 48 45 43 23 41 38
Latin America and the Caribbean 178 186 159 44 28 23
Oceania 4 3 3 2 1 0
Transition economies 85 100 48 54 91 63
Structurally weak, vulnerable and small economiesa 58 51 52 10 13 10
LDCs 24 22 23 5 7 3
LLDCs 34 30 29 2 4 6
SIDS 7 6 7 2 1 1
Memorandum: percentage share in world FDI flows
Developed economies 48.4 47.5 40.6 68.0 63.8 60.8
Europe 28.6 22.2 23.5 29.3 24.3 23.3
North America 14.9 20.5 11.9 28.5 29.0 28.8
Developing economies 45.6 45.7 55.5 27.8 29.2 34.6
Africa 4.0 3.7 4.4 1.0 1.2 1.0
Asia 28.6 29.2 37.9 23.3 25.7 31.9
East and South-East Asia 22.9 23.7 31.0 20.7 22.4 28.3
South Asia 2.3 2.4 3.4 0.8 0.2 0.8
West Asia 3.4 3.0 3.5 1.8 3.1 2.8
Latin America and the Caribbean 12.7 12.7 13.0 3.4 2.2 1.7
Oceania 0.3 0.2 0.2 0.1 0.1 0.0
Transition economies 6.1 6.8 3.9 4.2 7.0 4.7
Structurally weak, vulnerable and small economiesa 4.1 3.5 4.3 0.7 1.0 0.8
LDCs 1.7 1.5 1.9 0.4 0.6 0.2
LLDCs 2.5 2.0 2.4 0.2 0.3 0.4
SIDS 0.5 0.4 0.6 0.2 0.1 0.1

Prin intermediul investiţiilor străine directe globalizarea a devenit o componentă

cotidiană a vieţii fiecăruia dintre noi, fie prin produsele sau serviciile achiziţionate, fie prin
chiar locul de muncă sau prin modul de comunicare sau de petrecere a timpului liber.
Anul 2009 a reprezentat un an de reducere considerabilă a fluxurilor ISD, trendul
acestora continuând să fie la fel ca în anul 2008, conform UNCTAD, „World Investment
Prospects Survey 2009-2011, June 2009”. În anul 2009 au fost analizate datele provenite de la
26 de state şi s-a putut oberva că 21 de ţări au înregistrat scăderi ale investiţiilor printre care
chiar şi investitori de calibru, precum Franţa, Germania şi Japonia. În anul 2009, fluxurile ISD
au scăzut cu 46% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2008 în ţările emergente şi cu 57% în ţările
dezvoltate. Rezultatele anului 2009 arată efecte negative ale fluxurilor ISD, reducerea acestora
fiind drastică.Anul 2010 marchează o reluare a creşterii şi prognozele indică o revenire.

În această perioadă vânzările globale ale filialelor societăţilor transnaţionale au fost

permanent de aproape două ori mai mari decât exporturile mondiale de bunuri şi servicii,

26
făcând ca investiţiile străine directe să fie mai importante decât comerţul din punctul de vedere
al furnizării de bunuri şi servicii către pieţele străine.
Evolutiile economice din ultimi ani au adus schimbari semnificative in pozitiile si
tranzactiile financiare inregistrate ca investitii straine directe .Cresterea gradului de globalizare
a economiilor a condus la cresterea semnificativa a volumului de investitii straine directe.
Societatile Transnationale au devenit tot mai complexe,iar tranzactiile intra-grup au
devenit o parte importanta a investitiilor straine directe.
Investițiile straine directe globale au scăzut in 2014 cu 16% de la 1,47 trilioane cat
era in 2013 la 1,23 trilioane .Declinul Investițiilor straine directe a fost influențat de
fragilitatea economiei globale,politica incertă pentru investitori si riscurile geopolitice

27
crescute.

Fluxurile de investiții straine directe au crescut cu 25 % în 2015 față de 2014

atingând cel mai înalt nivel,de la criza financiară incoace.Creșterea investițiilor străine
directe în 2015 a fost atribuita în mare parte colaborării internaționale și a achizițiilor
.Dacă momentul depăşirii crizei de către ţările occidentale nu este încă prea clar, ceea ce se
ştie însă este că el se va produce, fiind însoţit însă de o modificare a ordinii economice
mondiale. Până în 2020 este aproape cert că primele puteri economice ale lumii se vor afla în
alte zone ale globului decât Europa. Acest fapt nu va putea însă să influenţeze tendinţa de

28
creştere pe termen lung a investiţiilor străine directe, precum şi contribuţia lor la activităţile
economice desfăşurate la scară globală.14

2.3. Societatile transnationale si performanta economica

Revista Britanică The Economist ajunge la concluzia că societățile transnaționale reprezintă
unul dintre cei mai esențiali factori ai progresului contemporan.Ele”răspândesc
bogăția,munca,tehnologiile avansate și contribuie la ridicarea standardului de trai și
îmbunatațirea mediului de afaceri.În acelaș timp societățile transnaționale constituie latura
cea mai vizibilă a globalizării.

Performanta economica a firmelor si natiunilor este determinata in buna masura de

abilitatea de a genera ele insele sau de a obtine din surse externe resursele productive
esentiale: capital, tehnologie si forta de munca. Societatile transnationale, mai exact sistemul
de productie internationala pe care ele se dezvolta se constituie in spatii –retele de creare si
miscare a resurselor, transnationalitatea reprezentand o sursa de competivitate atat pentru
complexele transnationale, cat si potential pentru economia gazda.

La nivelul stn-urilor, sporul de profit generat de dezvoltarea de active productive in

strainatate are o serie de resorturi:

 reducerea costurilor de tranzactie prin internalizarea unor activitati, printr-o alocare

mai eficienta a resurselor, prin realizarea unei diviziuni a muncii intrafirma, precum si
prin realizarea unor economii de scara si de diversificare.
 accesul avantajos la o concentrare de resurse si competente la scara regionala sau
chiar globala.
 .existenta unei baze mai largi de resurse financiare, de posibilitati de finantare, in
general.
 .rezistenta sporita la socuri, diminuarea riscurilor, in virtutea unei diversificari
transfrontiera a activelor productive, precum si a practicarii unor modalitati diferite de
implicare economica internationala.

La acestea se adauga avantajele concurentiale care decurg din privarea adversarilor de

accesul la anumite resurse, fie incorporate in active aflate in proprietatea societatii, fie
apartinand mediului de implantare. Acestea sunt:

14 Florin Bonciu,Investițiile străine directe și noua ordine economică mondială,Editura

Universitară,București 2009 UNCTAD,World Investment Report 2015
Chitiba Constanta,Mionel Oana.”Repere actuale la nivel economic mondial”,Editura
Universitara,Bucuresti,2012.

29
 a)avantaje de proprietate ale societatii –de regula, de ordin tehnologic, informational,
managerial.

b)avantaje de internalizare – de creare a unei piete interne a firmei care sa se substituie

pietelor care prezinta imperfectiuni structurale sau o incidenta crescuta a costurilor de
tranzactie.

c)avantaje de localizare – specifice tarilor gazda, caracteristici de natura diversa, tinand

de mediul sistemului economic, de cadrul legislativ si institutional, de politica si obiectivele
guvernului, de stadiul de dezvoltare, etc.

2.4. Influenţa societăților transnaţionale asupra relaţiilor

internaţionale15
Societățile transnaţionale sunt un element definitoriu al noii economii mondiale. Procesul
de globalizare are atât avantaje, cât şi dezavantaje. Prin lărgirea pieţelor şi dezvoltarea tehnicii
se observă o creştere a productivităţii şi îmbunătăţirii nivelului de trai. Dar ele pot să
determine instabilitate şi schimbări nedorite: teama de reducere a numărului locurilor de
muncă prin pătrunderea importurilor din străinătate, instabilitate financiară, provocată de
fluxurile inconstante ale capitalului străin şi ameninţările la adresa mediului la nivel global.

Rolul societăților transnaţionale în economia mondială rămâne în continuare

controversat. Criticii susţin ca investiţiile directe străine şi internaţionalizarea producţiei
transformă natura economiei mondiale şi a afacerilor politice în modele care subminează
naţiunile şi integrează economiile naţionale. Se presupune că forţele de piaţă impersonale şi
strategiile corporaţionale domină natura şi dinamica economiei mondiale şi a sistemului
politic. În vreme ce Kenichi Ohmae şi mulţi alţii consideră că o astfel de dezvoltare este
benefică pentru omenire, alţii privesc societăților transnaţionale ca pe un imperiu exploatator
care ţine în loc progresul mondial. Aceşti critici consideră ca firmele gigant sunt societăţi
integrate cu o dimensiune enormă, în care indivizii şi grupurile pierd controlul asupra
propriilor vieţi şi sunt subjugaţi activităţilor exploatatoare ale firmei. Lumea, susţin aceşti
critici, se află sub aripa unui imperialism capitalist nemilos în cadrul căruia singura
preocupare o reprezintă linia de jos.

1521. Fota Constantin, Economie internationala, Editura Universitaria, Craiova, 2001, p. 346.Chitiba
Constanta “Economia mondiala din viziune globala”,Editura Prouniversitara,Bucuresti ,2014

30
 Pe de altă parte, mulţi şi poate cei mai profesionişti economişti (cu excepţia importantă
a economiştilor de afaceri), dezaprobă semnificaţia companiilor transnaţionale în funcţionarea
economiei mondiale. Interpretarea neoclasică recunoaşte că firmele oligopolistice mari pot fi
importante din punct de vedere politic şi pot afecta de asemenea distribuţia venitului în cadrul
economiei naţionale. Totuşi, aceşti economişti neagă faptul că investiţiile, marketingul şi alte
activităţi economice ale acestor firme împrăştiate pe mapamond ar avea vreun impact
însemnat asupra economiei “reale” a comerţului internaţional, a locaţiei activităţilor
economice sau asupra raţelor naţionale de creştere economică sau de creştere a productivităţii.
În economia neoclasică, locaţia globală a activităţilor economice şi tipurile de comerţ
internaţional sunt determinate conform teoriei locaţiei şi conform principiului avantajului
comparativ.
Societățile transnaţionale au o densitate mai mare în ţările care au cele mai bune
perspective de creştere şi cu multe resurse naturale, forţă de muncă calificată şi destul de
ieftină, pieţe interne mari, iar economia să fie propice dezvoltării lor.
În ceea ce priveşte comerţul mondial, societățile transnaţionale au un rol hotărâtor
deoarece deţin ponderi importante atât în cadrul exportului, cât şi în cadrul importului.
Prin natura lor, societatile transnationale integrează producţia la nivel internaţional şi,
în acest mod, joacă un rol central în creşterea economică. Aceste firme sunt principalii factori
în dezvoltarea şi răspândirea tehnologiei care se consideră a fi de o mai mare importanţă ca
determinant al competitivităţii internaţionale şi progresului naţiunilor.
Societatile transnationale contribuie şi la formarea de capital, furnizează pregătirea
profesională şi joaca un rol important în comerţ, joacând un rol pivot în organizarea
activităţilor economice internaţionale şi susţine considerabil bunăstarea economică şi socială a
ţărilor gazdă şi de origine în sens pozitiv.
Ţările gazdă privesc societatile transnationale ca o sursă suplimentară de investiţii,
tehnologie, inovaţie, angajare, modernizare a managementului, calificare a forţei de muncă,
creştere a puterii concurenţiale naţionale, o mai mare integrare în economia mondială şi
oportunitatea unor noi pieţe de export, precum şi venituri din încasări şi taxe.
Prin contribuţia la aceste obiective societatile transnationale pot aduce un aport
important la dezvoltarea ţării gazdă, dar pe de altă parte ele pot înăbuşi dezvoltarea indigenă
printr-o varietate de practici de afaceri care pot afecta în sens opus întreprinderile autohtone.
Majoritatea guvernelor au redus sau au eliminat restricţiile asupra investiţiilor directe spre
interior şi au introdus noi stimulente fiscale sau de altă natură pentru a le atrage.

31
 Societatile transnationale au propriile lor obiective pe termen lung, când întreprind
operaţii peste frontiere; înainte de a investi intr-o anume ţară, ele iau în considerare mărimea
şi creşterea pieţei locale sau regionale, alte localizări alternative, costurile de producţie şi
climatul general de investire. În practică, 80% din investiţiile străine directe sunt îndreptate
spre ţările dezvoltate. Ţările în curs de dezvoltare - gazdă se confruntă cu o provocare politică
privind creşterea atractivităţii lor ca localizare pentru investiţiile străine directe, precum şi în
ceea ce priveşte asigurarea ca astfel de investiţii contribuie la îndeplinirea obiectivelor lor
naţionale de dezvoltare.
Societățile transnaţionale se afirmă ca principala forţă a globalizării economice deoarece
ele joacă un rol important în crearea de noi locuri de muncă, în transferul de capital şi
tehnologie, în prom16ovarea exportului, în infuzia de elemente manageriale de înaltă calificare.

1622Gheorghe Postelnicu, Cătălin Postelnicu, Globalizarea economiei, Ed.

Economică

32
 CAPITOLUL 3:IMPCTUL STN-URILOR ASUPRA MEDIULUI
ECONOMIC ȘI SOCIAL AL STATULUI-GAZDĂ

3.1 Modalităţi de expansiune -- strategii specifice.

Dacă iniţial, investiţiile în străinătate au fost făcute în vederea exploatării unor resurse
de materii prime, care să fie apoi livrate în ţara de origine a investiţiilor, ulterior investirea de
capital în străinătate s-a deplasat tot mai mult spre sectoarele de vârf ale industriei, având
drept obiectiv producerea de mărfuri care să fie desfăcute în primul rând chiar pe pieţele
respective dar şi pe alte pieţe.

Dezvoltarea societăţilor transnaţionale nu este o caracteristică exclusivă a industriei.

Asemenea societăţi s-au extins şi în alte sectoare - bănci, asigurări, turism etc. Deosebit de
intensă a devenit activitatea internaţională a mărilor firme comerciale care tind să-şi creeze
filiale în tot mai multe ţări: Sears Roebuck - cea mai mare societate de vânzări prin
corespondenţa şi Safeway - leader de supermarket- uri, ambele din SUA, s-au instalat ferm pe
pieţele vest-europene. În domeniul publicităţii, cele mai puternice agenţii transnaţionale sunt
cele din SUA (J. Walter, Thompson, Mc. Cann-Erickson etc) şi Japonia (Dentsu). Extinderea
publicităţii peste graniţele naţionale a fost legată de transnationalizarea activităţii din celelalte
domenii.

Creşterea taliei unei societăţi transnaţionale se produce pe următoarele căi: integrarea

internaţională pe orizontală, integrarea internaţională pe verticală şi conglomerare
internaţională. În general, strategia de creştere este determinată de societatea-mamă.

Integrarea internaţională pe orizontală, semnifică creşterea taliei întreprinderii prin

fuzionarea sau absorbţia pe plan naţional sau internaţional a unor firme precum şi prin crearea
pe loc gol de firme şi ca urmare creşterea numărului de filiale în aceeaşi ramură de activitate
cu societatea-mamă. Acest gen de integrare, nu antrenează părăsirea ramurii de bază. Societăţi
transnaţionale mai cunoscute care au adoptat integrarea internaţională pe orizontală sunt:
General Electric, Ford, Chrysler, General Motors, toate cu cartierul general în Statele Unite.

33
 General Motors s-a dezvoltat că societate transnaţională prin achiziţionarea firmelor
Adam Opel (Germania) şi Vauxhall (Marea Britanie), ca şi construirea de întreprinderi de
montaj în diferite ţări. General Motors, "suveranul automobilului", a promovat, însă, şi un
proces de diversificare intrasectoriala, fiind în prezent implicat şi în producţia de motoare
pentru nave, de material rulant feroviar, de aparate electrice etc. În schimb, General Electric s-
a extins peste graniţă pe calea sporirii participării la societăţi că Bull (Franţa), AEG
(Germania) şi Olivetti (Italia), toate din electronică.

Integrarea internaţională pe verticală - înseamnă creşterea taliei firmei, prin

achiziţionarea sau construirea de întreprinderi în alte ţări situate în "aval" sau în "amonte", în
raport cu activitatea societăţii mamă. Aceste gen de integrare este caracteristică de obicei,
societăţilor transnaţionale care operează în domeniul produselor primare. În acest fel,
societăţile achiziţionează surse de aprovizionare cu materii prime, crează societăţi de
exploatare şi dezvoltă şi reţele de distribuţie / comercializare pe întreg globul.

Ambele forme de integrare sunt considerate forme "clasice" de centralizare şi

urmăresc diversificarea producţiei. Sunt vizate în special, firme cu forţă de concurenţă relativ
mică, aflate în declin. Activând în industria alimentară,17 societatea elveţiană Nestlé a practicat
diversificarea intersectorială, având un nomenclator de produse foarte variat: de la concentrate
(lapte, ciocolată, cafea solubilă) până la produse alimentare congelate.

Societatea transnaţională Singer a recurs la diversificarea intersectorială, plecând de la

tradiţionalele maşini de cusut până la cel mai complex utilaj textil, dar şi la diversificarea
intrasectorială, fabricând maşini de calcul, mobilă, climatizoare, echipament de simulare la sol
etc .

Conglomerarea este considerată o formă mai nouă de centralizare a capitalului, apărută ca

urmare a influenţei revoluţiei tehnico-ştiinţifice, a accentuării fără precedent a luptei de
concurenţă. Caracteristic pentru această formă de integrare, este faptul că firmele absorbite fac
parte din ramurile cele mai diverse. Ea înseamnă "uniunea" unor firme din diferite ţări, ale
căror activităţi sunt, de cele mai multe ori, fără nici o complementaritate, nici chiar pe linie
tehnologică. Acest aspect este determinat de însuşi scopul operaţiunii de absorbţie, nu se
urmăreşte sporirea capacităţii de producţie, ci mărirea profitului, aşadar absorbţiile sunt
determinate de motive pur financiare, din motive de rentabilitate.
1723Corporatiile transnationale", Ilie Serbanescu, Ed. Politica, Bucuresti, 1987, pag. 117

34
 Prin conglomerare sunt absorbite firme în plină expansiune, de talie mare, care deţin o
poziţie puternică pe o anumită piaţă. În numeroase cazuri, candidaţii la absorbţie sunt aleşi
printre cei care au un raport profit/valoare bursieră, inferior celui realizat de conglomerat.
Această diferenţă constitue punctul de plecare în declanşarea operaţiunii. Sunt situaţii când
conducătorii firmelor vizate a fi absorbite nu acceptă tranzacţia propusă. În aceste situaţii,
conglomeratul recurge la surse externe pentru finanţarea operaţiunii, face apel la acţionari
printr-o "ofertă publică de cumpărare", adică emit un număr suplimentar de acţiuni în scopul
procurării capitalului necesar achiziţionării forţate a unei anumite societăţi. 18

Politică de conglomerare internaţională este caracteristică mai ales firmelor americane. În

Europa occidentală, această politică se întâlneşte mai puţin.

Specialiştii apreciază ca pieţele financiare europene au mijloace mai reduse pentru

finanţarea unor astfel de operaţiuni şi de aceea, conglomeratele mai importante din Europa
aparţin statului.

Avantajele implantării de filiale peste graniţă sunt diverse. Între acestea pot fi amintite
următoarele:

 în condiţiile unor politici comerciale care au devenit tot mai protecţioniste, este
dificil să
 se păstreze o piaţă numai pe calea exporturilor clasice, de aceea a devenit tot
mai necesar să se producă direct în străinătate şi, astfel, apare posibilitatea
ocolirii barierelor vamale; societate transnaţională poate profită cel mai bine de
pe urmă diferenţelor dintre ratele naţionale ale dobânzii; folosind reţeaua de
comunicaţii dintre filialele externe, această va împrumuta acolo unde condiţiile
sunt cele mai favorabile şi va acorda fondurile obţinute unei alte filiale, care ar
fi fost obligată, ca şi firmele concurente, să suporte efectele "banilor scumpi";
 societăţile transnaţionale au posibilitatea să profite din plin de pe urma
fluctuatilor monetare, operând concomitent multe . Astfel, ele masiv unde
se o revalorizare, pe care o schimbe apoi pe monedele ale căror cursuri au
constante realizând câştiguri apreciabile;
 conglomeratele o stabilitate profitului pe ansamblul firmei, pentru , un
sector un declin afacerilor, el poate fi compensat prin rezultatele altor firme
care operează dinamice;

18

35
  conglomeratul permite ocolirea efectelor antitrust, prin care s-a urmărit
limitarea monopolizării producţiei prin integrarea pe orizontală şi pe verticală;
 în conformitate cu dispoziţiile fiscale din ţările dezvoltate, în cazul în care o
absorbţie este plătită prin acţiuni ale societăţii absorbante, tranzacţia nu este
impozabilă.

Cel mai mare dezavantaj al conglomeratelor este acela că, prin politica lor financiară
sunt silite să apeleze excesiv la surse externe de finanţare ajungând astfel să aibă datorii
extrem de mari.

Implantarea externă a societăţilor transnaţionale se produce în diverse modalităţi

concrete, care merg de la o participare minoritară până la deţinerea integrală a capitalului unei
filiale şi anume: de cele mai multe ori, se preferă o participaţie minoritară la o firmă străină
existentă.

Acest tip de asociere permite societăţii mamă să pătrundă pe multe pieţe cu un capital
iniţial mai mic. Se pare că alt motiv ar fi acela că se reduce riscul naţionalizării. De asemenea,
poate fi evitat riscul pierderii exclusivităţii unui procedeu tehnic, a unui brevet, prin analiză
atentă a partenerilor, iar în contractul de asociere se pot include prevederi prohibitive.

În mod curent, capitalul american şi cel japonez, pătrund pentru început, într-o
anumită societate străină cu scopul de a studia şi a cunoaşte piaţa locală, de a începe relaţii de
afaceri, de a evalua posibilităţile de extindere a cererii, a ofertei etc. După această fază de
informare, dacă perspectivele sunt atrăgătoare, se solicită o creştere masivă a capitalului, şi
cum capitalurile locale sunt insuficiente, de obicei, societatea transnaţională preia controlul
asupra societăţii şi într-un interval de timp mai scurt sau mai lung, prin cumpărarea de titluri
de valoare, partea intereselor autohtone este redusă la o mărime neînsemnată.

Cumpărarea unor societăţi deja în funcţiune este strategia cea mai convenabilă de
implantare externă a firmelor americane şi japoneze.

Cumpărarea este decisă în ultimă instanţă, de raportul preţ plătit / profit previzibil.
Această cale permite economie de timp şi bani, asigurarea cu salariaţi care-şi cunosc bine
munca lor, avantajele unei conduceri care cunoaşte caracteristicile pieţei locale etc.

 formă specială de implantare a societăţilor transnaţionale o constitue, întreprinderile

comune cu reprezentanţii statului (mixed joint ventures), care constă într-o asociere
între una sau mai multe firme străine cu o firmă de stat autohtonă, în condiţii
36
 aproximativ egale. Această formă de asociere este întâlnită mai mult în Japonia.
Legislaţia nipona impune o participaţie a capitalurilor autohtone proporţii egale cu
cele ale capitalului ; întreprinderile conjugate (joint business ventures), de obicei
alte , general curs de dezvoltare, un rezultat unui contract, care obţine
recunoaşterea valorii aportului propriu (resurse naturale, capital, forţă de muncă ) de
către firma străină care aparţine în general, unei ţări dezvoltate.
 crearea unor filiale pe loc gol, este cazul cel mai puţin întâlnit.

Principalul element de atracţie pentru societatea transnaţională este pe care o o , prin

avantajele pe care le : de aprobare a investiţiilor străine, participarea admisă pentru capitalul,
repatrierea capitalurilor, transferul de profit, de dividente, de impozite, alte de ordin
economic - financiar etc.

3.2.Efectele pe plan economic ale expansiunii societăților

transnaționale
Activităţile desfăşurate pe plan internaţional de către firmele transnaţionale a consacrat
o serie de practici specifice, explicate de concurenţa ascuţită dintre "noii veniţi", filialele
firmelor străine care încearcă să ocupe o poziţie şi marile firme autohtone, care vor să-şi apere
poziţia pe care o au deja.

Aceste practici derivă din structurile economico-organizatorice ale acestor companii,

din faptul că activitatea lor se desfăşoară în cadrul unei reţele integrate de unităţi situate pe
pieţele mai multor ţări. Aşa cum s-a arătat, în bază unei strategii globale, profitul este urmărit
pe ansamblul acestei reţele, rolul fiecăreia din unităţile componente fiind de a contribui pe o
cale sau altă, la maximizarea acestuia. Scopului respectiv îi sunt subsumate toate funcţiile
fiecăreia din unităţile componente precum şi organizarea legăturilor dintre ele.

Companiile transnaţionale sunt importante deoarece reprezintă un element cheie al

globalizării economiei mondiale. Totuşi, opiniile privind importanţa globalizării activităţilor
transnaţionale pentru afacerile economice internaţionale sunt diferite. O parte dintre analiştii
economici consideră că aceste companii transnaţionale s-au eliberat de economia naţională şi
au devenit o forţă puternică şi independentă, determinantă atât pentru afacerile internaţionale
economice, cât şi pentru cele politice; cealaltă parte resping această afirmaţie şi consideră că,
aceste companii rămân un element al economiei naţionale.

Rolul companiilor transnaţionale în economia mondială rămâne în continuare

controversat. Criticii susţin ca investiţiile directe străine şi internaţionalizarea producţiei

37
transformă natura economiei mondiale şi a afacerilor politice în modele care subminează
naţiunile şi integrează economiile naţionale. Se presupune că forţele de piaţă impersonale şi
strategiile corporaţionale domină natura şi dinamica economiei mondiale şi a sistemului
politic. În vreme ce Kenichi Ohmae şi mulţi alţii consideră că o astfel de dezvoltare este
benefică pentru omenire, alţii privesc companiile transnaţionale ca pe un imperiu exploatator
care ţine în loc progresul mondial. Aceşti critici consideră ca firmele gigant sunt societăţi
integrate cu o dimensiune enormă, în care indivizii şi grupurile pierd controlul asupra
propriilor vieţi şi sunt subjugaţi activităţilor exploatatoare ale firmei. Lumea, susţin aceşti
critici, se află sub aripa unui imperialism capitalist nemilos în cadrul căruia singura
preocupare o reprezintă linia de jos.

Pe de altă parte, mulţi şi poate cei mai profesionişti economişti (cu excepţia importantă
a economiştilor de afaceri), dezaprobă semnificaţia companiilor transnaţionale în funcţionarea
economiei mondiale. Interpretarea neoclasică recunoaşte că firmele oligopolistice mari pot fi
importante din punct de vedere politic şi pot afecta de asemenea distribuţia venitului în cadrul
economiei naţionale. Totuşi, aceşti economişti neagă faptul că investiţiile, marketingul şi alte
activităţi economice ale acestor firme împrăştiate pe mapamond ar avea vreun impact
însemnat asupra economiei “reale” a comerţului internaţional, a locaţiei activităţilor
economice sau asupra raţelor naţionale de creştere economică sau de creştere a productivităţii.
În economia neoclasică, locaţia globală a activităţilor economice şi tipurile de comerţ
internaţional sunt determinate conform teoriei locaţiei şi conform principiului avantajului
comparativ.

Companiile transnaţionale au o densitate mai mare în ţările care au cele mai bune
perspective de creştere şi cu multe resurse naturale, forţă de muncă calificată şi destul de
ieftină, pieţe interne mari, iar economia să fie propice dezvoltării lor.

În ceea ce priveşte comerţul mondial, companiile transnaţionale au un rol hotărâtor deoarece

deţin ponderi importante atât în cadrul exportului, cât şi în cadrul importului.

În ţările cu venituri mici, prin creşterea rapidă a economiei se produc anumite facilităţi
(de exemplu, autostrăzi, magazine cu aer condiţionat), dar, doar pentru anumite persoane
privilegiate; foarte rar se întâmplă să acopere nevoile de trai ale majorităţii populaţiei. Prin
acest gen de creştere economică se doreşte ca economia să fie orientată spre exporturi, în
scopul câştigării valutei străine, necesară cumpărării lucrurilor pe care le doresc oamenii
bogaţi. Astfel, săracii sunt expropriaţi de pe pământurile lor pentru a se crea loc recoltelor

38
destinate exportului. Foştii agricultori, deţinători ai acestor terenuri, în schimbul unor salarii
foarte mici, vor lucra la întreprinderi care produc mărfuri pentru export, având un program
epuizant .

3.2.1.Prețurile de transfer
O practică larg utilizată de societățile transnaționale în vederea transferului de fonduri
între unitățile componente productive, comerciale sau financiare, o constituie manevrarea
prețurilor la produsele și serviciile ce fac obiectul schimburilor dintre unitățile respective.

Cunoscută sub denumirea de practica "prețurilor de transfer", aceasta a devenit o

componentă esențiala a strategiei de maximizare a profitului pe o scara globală. Problema
prețurilor privește societatea transnaționala din două puncte de vedere: marimea prețurilor la
intrări redă puterea ei de a cumpara la prețuri mici, iar marimea prețurilor la iesiri reflectă
puterea ei de a vinde la prețuri mari. Se cunosc puține aspecte despre avantajele globale
obținute astfel, informații complete ar putea fi obținute numai printr-o mai mare accesibilitate
la evidentele contabile ale firmelor transnaționale.

Prețurile folosite în transferul de bunuri pot fi "lucrate" usor de societăti și modificarile

acestor prețuri implica modificări ale profiturilor în fiecare din țările implicate.

Un determinant important al prețurilor de transfer este impozitul pe profit care trebuie

plătit în diferite țări Astfel dacă țara gazda introduce impozite mari pe profituri, întreprinderile
transnaționale, pentru a reduce profiturile înregistrate, vor tinde să aplice pre țuri scazute de
transfer pentru bunurile exportate din acea țară și prețuri ridicate pentru serviciile,
componentele și tehnologia importate din țara de origine.

Dacă totuși țara gazdă aplică impozite scăzute sau acționează ca un refugiu vamal, va
domina tendința opusă. Ideea practică pe care se bazează micșorarea impozitelor pe profit prin
practica prețurilor de transfer este interpunerea în tranzacții a filialei / filialelor din tări cu un
nivel de impozitare scăzut. Sunt posibile anumite verificari (daca produsul transferat are un
preț de piață), dar un numar important de materii prime (de ex. bauxita) și cateva produse
semifabricate și industriale nu au o piață perfecta și nu pot fi controlate nici chiar de catre
firmele transnaționale.

Un alt determinant al prețurilor de transfer este nivelul dobânzii variabil de la o țară la

alta. Mecanismul este același. Implicațiile și consecințele unor asemenea practici se
conturează prin privarea autorităților statale de importante incasări bugetare, afectarea și

39
compromiterea controlului guvernamental asupra schimburilor și miscărilor externe de
capital; afectarea unor obiective ale politicii economice a țării gazdă, cum ar fi combaterea
inflației sau promovarea investițiilor, restrângerea sau lărgirea masei monetare etc.19

3.2.2.Speculaţii monetare.
Practicile folosite de catre companiile transnaționale în domeniul financiar-valutar au,
dupa cum am aratat, o pondere deosebit de importantă în maximizarea profiturilor lor.
Efectele sunt pe masură acestei ponderi. Se apreciază că marile perturbații din sistemul valutar
occidental nu pot fi explicate fără a avea în vedere practicile financiare ale întreprinderilor
transnaționale.

Aceste practici se referă la: transferarea dintr-o moneda în alta a lichidităților obținute
în funcție de evoluția cursurilor valutare, de perspectivă acestei evoluții, de masurile luate ori
previzibil de a fi luate de către autorită țile monetare din diverse state, contractarea
împrumuturilor, în țările unde nivelul dobânzilor este redus și folosirea fondurilor în țările
unde dobânzile sunt ridicate, efectuarea pe scara largă a operațiunilor de tipul "leads and lags"
(amanarea plății în valute cu cursuri în scadere și devănsarea plății în valute cu cursuri în
crestere ), contractarea de împrumuturi în monede slabe pentru creșterea poziției debitoare în
astfel de monede și rambursarea urgentă în monede forte, plasarea de capitaluri pe pie țele
țărilor ale caror monede prezintă perspective spre sporirea poziției creditoare a companiei în
astfel de monede etc.

Rapiditatea reacției la schimbarea situației monetare de pe diverse piețe,implicit a

cursurilor valutare, este esentială .

În condițiile actuale ale fluctuației cvasigeneralizate ale principalelor monede

internaționale, autoritățile monetare nu mai intervin pe piață pentru sustinerea monedelor și de
aceea posibilitatile de câștig din asemenea transferuri speculative s-au redus și transferul de
fonduri dintr-o moneda în alta nu mai reprezintă mare importanța practică.

De aceea, societățile transnaționale au procedat la o diversificare cât mai largă a

monedelor în care sunt deținute lichiditățile și în care sunt concentrate împrumuturi - pentru

1924Restructurarea ordinii internationale", Timbergen Jan, Ed. Politica, Bucuresti, 1978, pag. 48625
"Corporatiile transnationale", Ilie Serbanescu, Ed. Politica, Bucuresti, 1987, pag. 174

40
că în special prin practica "leads and lags" - să poată fi folosite în beneficiul propriu, cele mai
mici fluctuații zilnice ale unui numar cât mai mare de monede.

Ceea ce este important de relevat este faptul că toate practicile monetare menționate nu
ar putea fi promovate dacă gestiunea financiară nu ar fi centralizată la nivelul întregii rețele
internaționale. Gestiunea financiară centralizată, funcționarea ca un tot a resurselor financiare
- ținând cont de dimensiunile resurselor atinse de unele corporații - sunt considerente care
arată forța lor la scară internațională, la nivelul unei zone vaste sau chiar pe ansamblul pie ței
mondiale.

În acest sens, trebuie evidențiată forța economico-financiară a societăților

transnaționale datorată cuantumului lichidităților (resurse lichide și resurse mobilizate pe
termen scurt, cu alte cuvinte, fonduri ce pot fi puse oricând în mișcare pe pie țele
internaționale), care uneori pot fi atât de mari încat pot echivala cu valoarea maselor monetare
ale mai multor țări, chiar dezvoltate, sau cu rezervele valutare mondiale ale unor țări.

Deplasarea a numai 1% din aceste fonduri, ca reacție la slabirea sau întărirea unei
valute, este suficientă pentru a provoca o criză profunda.

Manipularea capitalurilor în funcție de situația diferitelor piețe monetare a devenit o

adevarată artă în cadrul a numeroase companii transnaționale. Situația aceasta corespunde
amploarei acestui nou sistem monetar cu caracter privat, independent de institu țiile na ționale
si internaționale din domeniu.

3.3.Câştiguri şi costuri pentru ţara gazdă.

3.3.1 Costuri pentru ţara gazdă .
Societatea transnașionala tinde să-și adune toate beneficiile rezultate din exploatarea
propriilor factori de producție printr-un comportament centralizator. Această acțiune, poate
accelera unele dezechilibre din economia țării gazdă dacă aceasta intervine pentru a sus ține
cererea unui factor real, provocând astfel, creșterea anormala a costului său relativ.

Un cost de altă natură decurge din utilizarea echipamentelor și infrastructurii țării

gazdă (comunicații, telecomunicații etc), utilități de care beneficiază și societățile
transnaționale, pe când taxele pentru întretinerea lor sunt suportate de utilizatorii locali.

La o privire generala, societatea transnațională tinde să-și exercite puterea de monopol

pe principalele piețe unde activează. Această activitate presupune un cost suplimentar ori de
câte ori o situație de concurență este înlocuită cu o situație restrânsă sau nulă.
41
 Supracosturile ce grevează contextul economic al țării-gazda sunt mai ușor de pus în
evidență. Un supracost suportat de țara-gazdă este acela că uneori este mai scumpă
implantarea directă a societății transnaționale decât formarea internă de capital sau de tehnică.
Intr-o formulare mai largă, se poate spune ca pentru țara gazdă este mai costisitor să apeleze la
o societate transnațională pentru a-și procura factorii de producție lipsa fața de combinarea
factorilor existenți pe plan național.

Un alt supracost reiese din orientarea producției societăților transnaționale într-un sens
nedorit, anume catre produse considerate "socialmente indezirabile".

Putem oferi ca demonstrație urmatoarea situație: stimulând consumul și deci, indirect,

producția de automobile într-o țară, societatea transnațională deturnează factorii de producție
(capital, forță de muncă) de la o producție socialmente mai utilă și mai pu țin costisitoare
(producția de mijloace de transport în comun).

Costul cel mai des citat impotriva societăților transnaționale se situează la grani ța
politicului cu economicul, afectarea independenței economice a statului gazdă. În esență, este
vorba despre controlul pe care îl pot exercita societă țile transnaționale asupra unei frac țiuni
mai mici sau mai mari din economia națională - îndeosebi sectorul industriei prelucratoare și
al resurselor naturale (de ex. companiile transnaționale cu sediul în alte țări controlează în
Canada 60% din producția de energie electrică, 70% din producția de combustibili minerali,
80% din producția de otel etc ).

Alte costuri sunt de natura sociopolitică. Un prim aspect ține de lipsa controlului asupra
managementului societății transnaționale. Decizia de transferare, de stramutare a unei
activități industriale dintr-o țară în alta este puternic resimțită de țara gazdă deși pare că nu
este diferită de cea pe care o întreprindere națională o ia în interiorul țării.

Un dezavantaj major este dat de degradarea sistemului socio-cultural, a caracteristicilor unei

civilizații și înlocuirea lor cu noi valori, impuse din exterior, din partea societă ților
transnaționale. Aceasta a fost deseori resimțită ca o pierdere a valorilor fundamentale în țara-
gazdă, putând provoca înstrainarea individului în propria patrie.

3.3.2 .Câştigurile ţării gazde .

Avantajele pentru țara-gazdă cunosc mai multe forme:

 creșterea directă de activitate ce rezultă din crearea de noi unități de producție de catre
societatea transnațională în țara-gazdă sau prin transformarea unităților deja existente;
42
  creșterea indirectă de activitate care decurge din transferul de factori - capital, tehnic
și organizatoric - în ansamblul economiei;
 contribuțiile fiscale ale societăților transnaționale înregistrate ca venit la bugetul de
stat al țării-gazda
 sporirea rezervelor valutare datorita aportului străin în devize.

Ultimile două avantaje arată că din punctul de vedere al statului, caștigul poate fi apreciat
sub dublu aspect: cantitativ - pentru contribuțiile fiscale, cantitativ și calitativ - pentru aportul
în devize.

Acestor câștiguri cuantificabile li se adaugă altele, mai dificil de măsurat, cum ar fi:
consolidarea poziției concurențiale a tării-gazdă față de alte țări, întarirea relațiilor externe ale
țării-gazda etc. De fapt, un castig durabil pentru țara-gazdă este aportul tehnic receptat de
catre aceasta, care are un dublu efect: fie lansarea de noi produse, fie suplimentarea produc ției
care daca nu s-ar fi realizat ar fi trebuit suplinită prin importuri.

Dacă unele efecte care se așteaptă de la aportul străin sunt incerte sau în parte nedorite,
valoarea altor avantaje nu poate fi evaluată cu precizie. Pătrunderea pe pia ță a unei societă ți
transnaționale străine provoaca o crestere a productivității, prin prisma restructurărilor
declanșate de ea în economie. Dar acest fenomen cere timp sau poate fi însotit de efecte
negative, falimentarea unor întreprinderi naționale secundare, intensificarea concurentei între
investitorii naționali și străini.

Unele aporturi transnaționale nu sunt însa decat temporare și nu au valoare decat la un

moment dat pentru că intrările de factori de producție se transformă la sfar șit într-o iesire netă
(intrări < ieșiri). Câștigul nu este dobândit decât pe termen scurt și are un caracter par țial și
conjunctural. Pe termen lung, câștigul poate fi nul sau chiar se pot înregistra pierderi.

Cu alte cuvinte, valoarea reală a câștigului cunoaște diferențieri în funcție de condțtiile

țării-gazdă și de natura aportului societății transnaționale.

3.3.3 Câştigul efectiv obţinut de ţara-gazdă.

Câștigul efectiv înseamna o creștere cantitativă a producției sau scăderea prețurilor la
bunurile și serviciile puse la dispoziția consumatorului. Producția nu este un element de câ știg
cert pentru țara-gazdă. La rândul ei, producția poate fi perturbată dacă rezultatele ei sunt
"confiscate" de societatea transnațională, în favoarea țării de origine. Aceasta insușire a
rezultatului producției poate lua forma unei repatrieri de profit provenit din diferența de

43
productivitate sau a unei rente obținute de societatea transnațională în raport cu întreprinderile
locale.

Agenția Română de Dezvoltare sintetiză unele aspecte pozitive mai semnificative pe care
le antrenează investițiile străine de capital atunci când are loc o integrare armonică in
economia țării-gazda și anume:

 dezvoltarea unei rețele de subfurnizori locali;

 crearea de noi locuri de muncă, direct în unitatile de producție sau indirect,
 prin creșterea cererii pentru produse intermediare;
 ridicarea nivelului de calificare a forței de munca locale;
 soluții organizatorice moderne;
 penetrarea pe piețe externe.

La acestea se mai pot adauga și alte obiective specifice domeniului în care există interesul
atragerii de investiții externe:

 descoperirea și valorificarea de noi zăcăminte minerale, petroliere, ș.a.

Tehnologia de investigare și resursele financiare mari pe care le implică aceste procese

sunt cauzele care au determinat țării în curs de dezvoltare să recurgă la cooptarea de societăți
transnaționale;

 atragerea în circuitul economic a unor zone insuficient de bine puse în valoare din
punct de vedere al potențialului lor economic.

CAPITOLUL 4:STUDIU DE CAZ:SAMSUNG ELECTRONICS

COMPANY

44
 Samsung Group este o companie din Coreea de Sud, înființată în 1938, având ca
obiect principal de activitate producția de produse electronice și IT. Compania este numărul 1
mondial în producția de memorii, monitoare TFT și telefoane CDMA. Samsung are
aproximativ 188.000 de angajaiți în 185 de birouri din 65 de țări,
fiind alcătuită din opt divizii principale de afaceri. Veniturile
Samsung reprezintă aproximativ 20% din PIB-ul Coreei de Sud,
estimat la 1.200 miliarde de woni.

4.1. Istoricul firmei Samnsung Electronics Company

Samsung Electronics Company este principalul subsidiar al gigantului Korean
Samsung Grup și este unul dintre cei mai mari producători de electronice din Asia și
mondiali.Produsele construite de Samsung Electronics include echipamente audio-video,
echipament de telecomunicații și computere. Cel mai important produs al său este reprezentat
de circuitele integrate.Managementul strict și investiții masive în cercetare în anii 1980 și
inceputurile anilor 1990 au transformat compania într-unul dintre liderii mondiali pe pia ța
electronicelor.

Samsung Electronics a fost creat în 1969 ca o divizie a mamutului Korean a șa zisul

“chaebol” Samsung Group. Divizia a fost înființată pentru a introduce Samsung în industria
cu creștere puternică a televizoarelor și a electronicelor de consum.Primul produs al
companiei a fost un televizor cu diagonala mica,simplu,alb-negru ,cu care a început vânzarea
la începutul anilor 1970. De la acest produs, Samsung Electronics a dezvoltat gradual linii de
produse diverse care au fost întâi vandute pe piața internă și ulterior și la export. Specialitatea
companiei pentru început au fost televizoarele color. În anii 1980, Samsung manufactura și
exporta în întreaga lume o gamă diversificată de ele20ctronice de consum.

Deși creșterea Samsung Electronics a fost explozivă în anii 1970 și anii 1980,
acest lucru nu a luat prin surprindere pe cei familiariza ți cu grupul Samsung,acesta cunoscând
în toate domeniile de activitate aceeași dezvoltare.

Grupul Samsung a fost înființat în 1938 de Byung-Chull Lee, un om de afaceri devenit

legendă în Coreea. Lee a înființat o companie de comerț cu o investiție de 2000 USD si cu 40
angajați.Bineînțeles 2000 USD însemnau altceva în anii 30.A numit această companie
„Samsung” care înseamnă “trei stele” în limba coreeana. Compania a înregistrat o creștere
moderată până la invazia comunistă din 1950 care l-a forțat pe Lee să abandoneze operațiunile

2026.WWW.SAMSUNG.com

45
din Seul. Soldații și politicienii de ambele părți ale conflictului au jefuit compania de activele
sale lăsându-le aproape zero.Cu economiile aduse de unul dintre managerii companiei, Lee a
reluat activitatea companiei în 1951 și într-un an activele companiei au crescut de 20 ori.

Lee a înființat o rafinărie de zahăr în 1953, o mișcare care a fost criticată la

timpul respectiv deoarece zahărul putea fi foarte ușor obținut de la ajutorul american de după
război. Totuși pentru Lee această acțiune a fost foarte importantă deoarece a fost prima
facilitate industrială deschisă în Coreea de Sud după război. De la zahăr,lâna și alte articole ale
industriei ușoare, Lee a trecut la industrie grea,siderurgică și contrucții de mașini și
nave.Compania a prosperat sub filozofia lui Lee care a insistat ca Samsung să devină lider în
orice ramură industrială în care se implica.

De la producția de bunuri alimentare și de larg consum, Samsung și-a

diversificat activitatea economică în diferite domenii , incluzând asigurări, sta ții radio și de
televiziune, companii de securitate și chiar un magazin universal. Lee a avut de facut față la
câteva eșecuri în această perioadă. De exemplu,la sfârșitul anilor 1960, la scurt timp după ce
Samsung Electronics a fost creată, Lee a fost acuzat de vânzări ilegale de bunuri și evaziune în
valoare de 50 000 USD.Acuzațiile s-au dovedit a fi fabricate de un oficial guvernamental
căruia Lee a refuzat sa îi dea mită.

Unul dintre fii lui Lee a fost arestat și Lee a fost obligat să cedeze guvernului o fabrică
de îngrășăminte artificiale pentru a obține eliberarea sa. În ciuda acestor probleme și a altora,
Compania Samsung a continuat să se dezvolte.Întradevăr, la sfârșitul anilor 1960,
conglomeratul Samsung genera venituri anuale de 100 mil USD.

La puțin timp după ce fiul lui Lee a fost arestat, acesta a decis să intre în
industria mass media prin lansarea unui post de televiziune și a unui post de radio, dar și prin
fabricarea de televizoare și componente. Această industrie era dominată la acea vreme de
firme din Statele Unite și din Europa,dar și câteva companii japoneze începuseră să intre în
această industrie.Totuși în aceste condiții, Lee era încrezător că Samsung va avea locul său pe
piața internă și eventual va deveni un jucător mondial. La începutul anilor 1970, Samsung
Electronics a beneficiat de investiții imense,a împrumutat,a cumparat și a furat tehnologii de
la principalii producători de electronică mondiali și a apelat la relațiile sale economice și
politice,favoritisme, mită și corupție pentru a obține o nișă pe piața electronicelor..

Samsung Electronics și întregul chebol Samsung au fost beneficiarii politicii lui

Rhee. Mai multe țări,incluzând și Japonia aveau interdicție la vânzarea de electronice de larg
46
consum în Coreea, astfel fiind eliminată o competiție extrem de dură pentru Samsung. Mai
mult,deși Samsung putea investi în companii multi-naționale, investitorii străini nu aveau voie
să investească sau să cumpere părți din Samsung. Ca rezultat,Samsung a putut să dezvolte
extrem de rapid marca sa de electronice și să obțină o cotă pe pia ța na țională majoritară și
chiar să exporte.

Între anii ’70 și ’80 ,Samsung a creat mai multe grupuri de companii fabricante
de electronice care au fost grupate mai tarziu sub o singura entitate cunoscuta sub numele de
Samsung Electronics Co. Ltd.

Intrarea Samsung în producția și comercializarea de semiconductori a fost un

pas important în istoria companiei.. Lee a fost convins la mijlocul anilor 1970 că industria
high-tech a comonentelor semiconductoare (integrate) miniaturizate avea să fie o industrie cu
potențial foarte bun de creștere în viitor,și Samsung avea să fie un jucător important pe această
piață. El a înființat Samsung Semiconductor and Telecommunications Co. în 1978. Pentru a
face față lipsei de expertiză în acest domeniu high –tech de pe pia ța coreeana, guvernul Sud-
Coreean a cerut producătorilor străini de semiconductori și echipamente de telecomunicații să
cedeze informații și utilaje pentru producția semiconductorilor High-Tech în schimbul
accesului pe piața coreeana. Acest lucru s-a dovedit a fi crucial pentru Samsung care astfel a
obținut patențe și licențe originale de la Micron din Statele Unite și de la Sharp din Japonia în
1983. Utilizând informațiile și patențele nou dobândite , Samsung începe primul produc ția în
Coreea, a memoriilor RAM 64kbit.

La scurt timp după lansarea pe piață a cipului 64kbit, Samsung intră în

competiție cu alți producători coreeni într-un proiect de cercetare coordonat de guvernul
coreean și de Institutul de studii și cercetare în Electronica .Rezultatul a fost cipul de 1-
megabit DRAM (și mai târziu cel de 4-megabit DRAM) . La mijlocul anilor 1980, Samsung a
prospectat piața mondială,a încheiat alianțe și contracte pentru a deveni principalul furnizor
mondial de circuite integrate low-tech cu densitate mică.Între timp, operațiunile sale în
domeniul electronic au continuat să crească. Samsung a deschis o fabrică de asamblat
televizoare în 1982, în Portugalia, pentru a furniza pe piața europeană 300.000 televizoare
anual. În 1984, a construit o fabrică de 25 mil USD, care era capabilă să producă 1 mil
televizoare pe an și 400,000 cuptoare cu microunde. Apoi în 1987 a deschis o altă fabrică de
25 mil USD în Anglia,fabrică ce producea 400 000 televizoare color,300 000 video recordere
si 300 000 cuptoare cu microunde .

47
 Între 1977 și 1987, veniturile Samsung au crescut de la 1.3 mil USD la peste 22
miliarde USD(cam 20% din produsul intern brut al Coreei la acea vreme).Mare parte din
această creștere a fost datorată diviziei Samsug Electronics.

Byung-Chull Lee a murit în 1987 și a fost succedat de fiul său, Kun-Hee Lee. Kun-
Hee Lee și-a dat seama de importanța diviziei de electronice și a făcut tot posibilul ca aceasta
să fie cea mai mare diviziune a grupului Samsung. Tot el a consolidat unele ramuri ale
grupului Samsung și a renunțat la altele. De asemenea, el a introdus numeroase inițiative
manageriale pentru motivarea angajaților și pentru creșterea calității produselor.

Vânzările grupului Samsung au crescut de peste 2.5 ori între anii 1987 și 1992.
Mai mult, profitul de pe urma investițiilor în cercetare a crescut foarte mult ca parte a pariului
lui Kun-Hee Lee de a face din Samsung lider mondial în electronică, semiconductor și
telecomunicații. În plus, față de colaborarea cu firme de electronice din Statele Unite și
Japonia , Samsung Electronics a achiziționat firme care posedau deja tehnologie , incluzând
Harris Microwave Semiconductors and Integrated Telecom Technologies. În 1993, Kun-Hee
Lee a vândut 10 dintre subsidiarii Samsung Group, a micșorat compania și a unit diverse
ramuri pentru a se concentra numai asupra a 3 mari ramuri: electronica, inginerie și industria
chimică.

Sub conducerea executivă a lui Kim Kwang-Ho, Samsung Electronics a produs

furtună pe piața mondială a microcipurilor, prin introducerea memoriei 4-megabit DRAM în
1994. Vânzările acestui integrat au ajutat la mărirea vânzărilor Samsung de la 10.77 miliarde
USD în 1993, la 14.94 miliarde USD in 1994. Profitul companiei s-a marit de asemenea de la
173,000 USD la aproape 1.3 miliarde USD. În același timp, Samsung și-a mărit cota de pia ță
în Coreea, în 1995, prin scăderea cu aproape 16% a prețurilor la toate echipamentele
electronice și a surprins competitorii prin prezentarea unui semiconductor la un târg de
electronice din Japonia care va duce la revoluționarea display-urilor de laptop și telefoane
mobile și televizoare,TFT-ul (Thin Film Transistor).

Creșterea rapidă a companiei Samsung Electronics în domeniul tehnologiei de

vârf a pus această companie în lumina reflectoarelor pe piața mondială.Procesorul său RAM
4-megabit a facut din Samsung Electronics principalul producător mondial de memorii
DRAM. Mai mult , Samsung Electronics a mărit investițiile sale în cercetare în acest domeniu,
evidențiată de o investiție de 2.5 miliarde USD pentru a dezvolta 64-megabit DRAM cip în
1998.

48
 Drumul de la zero la locul secund nu a fost presărat cu petale de trandafiri. Pe la
jumătatea anilor '90, Kun-Hee Lee, preşedintele Samsung, a făcut cadou, cu ocazia
sărbătorilor de iarnă, prietenilor apropiaţi şi conducerii companiei câte un model din cele mai
noi şi scumpe terminale produse de companie.

Din gest nobil, iniţiativa s-a transformat într-un fiasco, pentru că mai toate aparatele
funcţionau foarte prost sau chiar deloc. După ce vacanţa de sărbători a luat sfârşit,
preşedintele Samsung s-a deplasat în oraşul Gumi, unde sunt produse majoritatea telefoanelor
mobile. Ajuns aici, Kun-Hee Lee a dat ordin ca toţi angajaţii să-şi facă ţăndări telefoanele
personale, să le aşeze într-un morman, în curtea interioară a fabricii, pentru ca mai apoi să le
dea foc.

"Incinerarea" de la Guami a fost punctul de cotitură în istoria tulburentă a companiei

coreene. Înainte de 1995, Samsung era perceput de cumpărători drept un producător de
electronice foarte ieftine şi de calitate îndoielnică.

După această dată, concernul coreean a început să-şi schimbe imaginea, dramatic, am
putea spune, pentru că astăzi Samsung este aproape sinonim cu inovaţia şi calitatea. Totuşi,
odată cu transformarea, compania coreeană şi-a pierdut principalul atu, preţuri imbatabile pe
piaţa de electronice.

Tehnologiile de ultimă oră şi mai ales managementul de calitate au căpătat un nou sens
în cadrul companiei Samsung.

Muncitorii de pe liniile de asamblare au noi reguli stricte de muncă, precum "line

stop", un sistem ce permite muncitorului să oprească linia de producţie dacă a descoperit
vreun produs defect ce a trecut de controlul tehnic de calitate.

4.2 Serviciile si produsele oferite

Samsung este compusă din companii care stabilesc noi standarde într-o gamă largă
de domenii, de la electronice la servicii financiare, de la substanțe chimice şi industrie
grea la comerţ şi servicii. Acestea împărtăşesc angajamentul de a crea produse şi servicii
inovatoare, de calitate înaltă, pe care milioane de oameni şi afaceri din întreaga lume se
bazează în fiecare zi.
Industria electronica

1. Samsung Electronics este lider pe piaţa globală în domeniul fabricării dispozitivelor

49
 digitale high-tech şi a celor multimedia digitale prin produse şi servicii inovatoare,
fiabile, oameni talentaţi şi o neîncetată căutare a descoperirii.
2. Samsung SDI preia conducerea în dezvoltarea de noi soluții energetice fabricând cea
mai performantă baterie mică Li-ion din lume, baterie auto, ESS (Sisteme de Stocare
de Energie) și materiale electronice.
3. Samsung Electro-Mechanics produce componente integrate de înaltă tehnologie pentru
dispozitive electronice şi mecanice care utilizează acea energie invizibilă, dar
incredibilă, care pune lumea în mişcare.
4. Samsung SDS este un furnizor de servicii din domeniul informaţiilor şi al
tehnologiilor de comunicaţie (ICT) care oferă produse inovatoare pentru a face din
lume un loc mai inteligent şi mai confortabil.
5. Samsung Display este liderul la nivel global în domeniul afişajelor şi realizează
tehnologii incredibile utilizând aptitudini tehnice superioare, pentru a pune afişaje
LCD şi OLED pe produse mici, medii şi foarte mari.
6. Samsung Corning Advanced Glass este lider în domeniul materialelor electronice,
producând suporturi de sticlă pentru afişaje OLED şi ţinte de degajare.
Industria grea
1. Samsung C&T Engineering & Construction Group oferă clienţilor săi o valoare
excepţională, prin intermediul celor mai avansate cunoştinţe tehnologice la nivel
mondial, al experienţei din domeniul arhitecturii, construcţiilor civile şi dezvoltării
urbanistice.
2. Samsung Heavy Industries, liderul la nivel mondial în construcţia de nave şi
dezvoltare offshore, este un pionier în domeniul tehnologiilor noi şi a serviciilor de cea
mai bună calitate pentru diverse sectoare industriale, inclusiv construirea de nave de
calitate înaltă, soluţii pentru energie, sisteme de producere a energiei şi de comandă.
3. Samsung Engineering este o companie specializată în domeniul proiectării, procurării,
construcţiei şi managementului de proiect pentru pieţele globale.
Servicii financiare
1. Samsung Life Insurance este cea mai mare companie de asigurări din Coreea de Sud,
deţine primul loc în indexul National Customer Satisfaction Index (NCSI) şi se
mândreşte cu faptul că este orientată către client şi reprezintă un partener de viaţă al
numeroaselor persoane asigurate.
2. Samsung Fire & Marine Insurance, o companie de servicii financiare de prim rang,
oferă poliţe de asigurare competitive la nivel global şi servicii în regiuni care includ

50
 S.U.A., Europa, China, Indonezia, Vietnam şi Coreea.
3. Samsung Asset Management, cea mai mare companie de management al investiţiilor
din Coreea, este specializată în managementul fondurilor mutuale şi de tip Trust,
consultanţă, precum şi în furnizarea produselor şi serviciilor associate
4. Samsung Venture Investment, o firmă cu asociere în participaţiune, investeşte activ în
afaceri de perspectivă dintr-o varietate de domenii, oferind o soluţie completă şi
cuprinzătoare, care include nu numai fonduri de investiţii, ci şi consultanţă pentru
management, asistenţă tehnică şi înregistrare pe piaţă.
Servicii si altele
1. Samsung C&T Trading & Investment Group are drept obiectiv dezvoltarea
afacerilor sub deviza „selectare şi concentrare” pentru asigurarea competitivităţii
atât în domeniul comercial, cât şi în cel al dezvoltării.
2. Samsung C&T Fashion Business este lider în industria modei coreene, acumulând
o experiență de succes în domeniul îmbrăcămintei casual și pentru bărba ți, prin
intermediul unor mărci de top precum Galaxy și BEANPOLE.
3. Samsung Medical Center este un spital cu activitatea orientată către pacienţi, lider
al comunităţii medicale în acordarea de îngrijiri de cea mai bună calitate pentru
pacienţi, în cercetarea medicală avansată şi în instruirea şi perfecţionarea
personalului medical.
4. Samsung Economic Research Institute, cea mai importantă resursă privată de idei
din Coreea, oferă analize referitoare la dezvoltarea macroeconomică, probleme
globale, tendinţe din industrie şi tehnologie, politici publice, resurse umane şi
probleme de management.
5. Samsung Biologics dezvoltă şi produce produse biofarmaceutice de înaltă calitate
în scopul de a oferi medicamente existente accesibile şi convenabile şi de a furniza
medicamente revoluţionare pacienţilor din întreaga lume.
6. Samsung Bioepis s-a angajat să contribuie la dezvoltarea industriei farmaceutice şi
sănătăţii umane prin crearea de produse biofarmaceutice şi biosimilare accesibile şi
convenabile.
7. Samsung Welstory oferă experienţe care sporesc valoarea unei vieţi sănătoase prin
servicii inovatoare în alimentaţie. Prin fidelitatea clienţilor şi calitatea serviciilor
noastre, ne îndreptăm către statutul de furnizor de servicii de alimentaţie la nivel
mondial
8.

51
 4.3. Portofoliu de produse
Samsung Electronics Company detine o gama vasta de produse,fiind impartite in mai
multe categorii dupa cum urmeaza:

Telecomunicatii si telefonie mobile: aparate de telefonie GSM cat si aparate de telefonie

fixa atat fara fir cat si digitale.

Divizia de electronice mai desfasoara deasemenea activitati in domeniul comunicatiilor

personale ce include telefoane celulare, DECT, si smartphone-uri.

-TV: televizoare cu ecran plat, cu plasma, cu diagonal mare, televizoare LCD,LED si

smart tv-uri.

Samsung este unul dintre cei mai mari producatori de televizoare color din lume si este
recunoscut pentru tehnologiile inovatoare si experienta sa in fabricarea acestora.

52
 -Audio/Video: MP3 Player, Blu-Ray, sisteme VCR si DVD, Hometheatre, sisteme
audio portabile,camere web.

53
 -Camere foto si video

-Produse IT: monitoare, notebook-uri, imprimante si multifunctionale, tablete, video

proiectoare, stick-uri, flash-uri, casti etc.

-Electrocasnice: frigidere, cuptoare cu microunde, aparate de aer conditionat,

aspiratoare, masini de spalat.

4.4.Concurentii firmei Samsung

Pe plan internaţional concurenţii firmei Samsung sunt foarte numeroşi:
Panasonic,Philips, Sony, Rowenta, Siemens, Braun, Babyliss etc.
Aceştia se diferenţiză în funcţie de tipul pieţei:
 în telefonia mobila și telecomunicații concurenții sunt: Nokia, Motorola,
Siemens, Sony-Ericsson, LG, etc. Samsung este lider în domeniul creării
sistemelor de comunicaţii de afaceri.
 pe piaţa televizoarelor concurenții sunt: Panasonic, Sony, Philips.
54
  pe piaţa produselor audio/ video: Panasonic, LG, Sony, Philips, etc
 camere foto si video: Sony, Cannon, Hp, Benq, etc
 produse IT: AOC, LG, Eizo, Benq, etc
 imprimante si multifunctionale: Hp, Cannon, Lex Mark;
 pe piaţa produselor electrocasnice: Philips, Panasonic, LG, Zanussi.

Nokia, lider mondial în domeniul industriei de comunicații și internet, produce o gamă largă
de dispozitive mobile, oferind oamenilor acces rapid și ușor la vizualizare video, TV, muzică,
servicii de navigație, rețele de telecomunicații.

Compania Nokia a fost întemeiată în anul 1868 de

către Frederic Idestam. Numele și l-a luat după locul
în care a fost întemeiat, azi Nokia fiind un orășel
finlandez situat la 15 km de Tampere.

Grupul Nokia a lansat primul smartphone cu Yahoo

Mobile – Nokia 6680, care poate sincroniza
fotografiile din e-mail-urile de pe Yahoo, numerele de
telefon,

publică fotografiile pe internet, creează mesaje vocale pentru messenger și primește notificări
legate de e-mail-urile primite, salvează chiar și datele de contact în rețeaua proprie și importă
agenda electronică și arhiva de e-mail-uri de pe Yahoo.

În limitele proiectelor similare, compania Nokia oferă o susţinere multilaterală tuturor

partenerilor care au obţinut autorizaţie. Acest sprijin presupune nu doar produse originale şi
prezentarea magazinelor în stilul Nokia, ci şi training-uri permanente pentru personalul
magazinelor.

Un alt competitor este TC-Soft. Programele realizate sunt rezultatul cerin țelor de pe pia ța
romanească, firma fiind "client-oriented". Toate produsele informatice sunt realizate de către
un personal tânăr și dinamic și deschis schimbării. Toate update-urile pentru produsele
achiziționate de la firma TC-SOFT sunt oferite în mod gratuit.
Un alt competitor este Apple. Apple Inc. (până în ianuarie 2007 numită Apple
Computer, Inc.), este o companie din Silicon Valley cu sediul în Cupertino, California, cu scop

55
principal de activitate în tehnologia computerelor. Cunoscută mai ales pentru computerele
model Macintosh, Apple are o reputație de inovație în industria de înaltă tehnologie.
Interesant este că Samsung vrea să se poziţioneze
drept competitor al lui Apple, dar este, în acelaşi timp,
producătorul procesorului pe baza căruia funcţionează iPad- ul.
Desigur, acest lucru nu împiedică deloc compania coreeană să
se lanseze pe piaţa tablet PC-urilor.

În prezent, între cele două companii există deschise 23

de procese, în țări precum Franța, Japonia, Germania,
Coreea de Sud și Statele Unite.Până acum, Apple pare să fi ie șit învingătoare în disputele cu
cei de la Samsung. Compania americană a reușit să blocheze vânzările tabletei Galaxy Tab
10.1 în Germania și să provoace retragerea modelului Galaxy Tab 7.7 din târgul IFA Berlin.

Samsung este unul dintre cei mai mari furnizori ai Apple şi, probabil, cel mai
important. Compania sud-coreeană realizează memoriile DRAM şi SSD pentru laptopurile
Mac Book Pro, precum şi procesoarele de ultimă generaţie A4 şi A5, folosite pentru iPhone,
iPod Touch, Apple TV şi tabletele iPad. Cu toate acestea, Apple nu a arătat nici un fel de
clemenţă în ceea ce priveşte procesele intentate Samsung.Gurile rele spun că, pe lângă faptul
că Apple încearcă să-şi apere cota de piaţă cel puţin în ceea ce priveşte piaţa tabletelor,
compania americană încearcă să obţină şi reduceri pentru componentele produse de Samsung,
precum şi o creştere a producţiei unor componente necesare produselor din gamele iPhone şi
iPad.
Un alt concurent important al lui Samsung îl reprezintă LG. LG Electronics este cea
mai importantă divizie a LG Group și una dintre cele mai mari companii sud-coreene, fiind
prezentă în circa 80 de țări. Diviziile LG Electronics sunt: Home Entertainment, Mobile
Communications, Home Appliances, Air Conditioning și Business Solutions.
Prezentă pe piață din anul 1990, compania se poziționează ca brand premium, deținând
prima cotă de piață pe mai multe categorii de produse printre care televizoare cu plasmă,
monitoare LCD, sisteme audio, digital storage și
sisteme de climatizare pentru segmentul rezidențial.
LG este brandul care a adus pentru prima data în
frigiderele Side-by-Side, creând produse premium
cum sunt telefoanele Prada by LG, frigiderele cu

56
cristale Swarovski, aparatele de aer condiționat ArtCool sau televizoarele LCD Scarlet.

4.5.Indicatorii economici ai firmei

Samsung are o cifră de afaceri anuala de cca 250 miliarde dolari ,cam cât PIB-ul Portugaliei
.Trebuie spus ca Samsung ocupa doar un modest loc 9 în clasamentul mondial al
companiilor în funcție de venituri,fiind precedata de alti gigantic ca Chevron,Royal Dutch
Shell sau Exxon Mobil.

Suma (miliarde dolari )

Samsung Electronics a anunţat rezultate financiare peste aşteptări pentru primele trei
luni ale acestui an. Compania a înregistrat venituri de 43,8 miliarde de dolari şi un profit de
5,58 miliarde de dolari. Ambii indicatori sunt în creştere, cu 12%, respectiv 6%, comparativ
cu perioada similară din 2015.
Potrivit Samsung, rezultatele bune se datorează succesului de care s-a bucurat încă de
la lansare noul său smartphone vârf de gamă Galaxy S7.

Tabelul Nr 2:Decla21rații de venit la nivel global al firmei Samsung Electronics

Company
Declarații 2010 2011 2012 2013 2014 2015
de venit(la
nivel
global)

2127,www.doingbusiness.ro

57
 154,630 165,002 201,104 228,693
Vânzări 229,7
nete*
134,289 155,800 181,072 214,075
Active 383,7 115,637
totale
44,940 54.487 59,591 64,059
Pasive 216,2 58,664
totale
89,349 101,314 121,480 150,016
Număr 167,5 161,035
total de
acţiuni
16,147 13,759 23,845 30,475
Venit net 16,6
23,827 22,918 37,973 46,607
Fluxuri de 28,129 24,686
numerar
din
activitati
de
exploatare
23,985 21,113 31,322 (44,747)
Fluxuri de 16,169 26,648
numerar
din
activitati
de
investitie
(152) 3,110 1,865 (4,137)
Fluxuri de 21,035 26,748
numerar
din
activitati
financiare

58
Tabelul nr 3:Indicatori financiari Samsung Electronic Romania
Indicato 2010 2011 2012 2013 2014
ri din
bilant
Total 2.061.83 2.064.24 4.761.86 4.984.21 3.870.32
active 7 0 7 9 1
imobiliz
ate
Total 209.698. 266.194. 408.881. 437.027. 493.440.
active 380 713 502 671 662
circulan
te
Stocuri 11.218.7 9.684.62 14.497.8 13.824.9 14.451.9
95 0 30 93 99
Casa si 276.637 3.727.46 554.122 10.750.7 3.364.87
conturi 5 62 2
Creante 198.202. 252.782. 393.829. 412.451. 475.623.
948 628 550 916 791
Capitalu 13.094.5 65.477.3 118.164. 175.966. 235.204.
ri total 05 27 539 616 586
Capital 165.600 20.695.6 20.695.6 20.695.6 20.695.6
social 00 00 00 00
Provizio 13.985.7 24.098.6 36.453.5 36.890.2 39.672.9
ane 19 84 97 87 22
Datorii 185.331. 180.231. 260.191. 230.173. 223.536.
total 929 149 252 624 098
www.doingbusiness.ro

Tabelul nr 4.Indicatori din Contul de profit și pierdere al firmei Samsung Electronic

Romania
Indicatori 2010 2011 2012 2013 2014
din Contul
de Profit si
Pierdere
Cifra de 566.787.282 1.530.472.15 2.378.875.65 2.843.797.90 2.771.599.48
afaceri 9 7 2 4
Total 569.774.680 1.546.321.00 2.397.426.18 2.866.730.32 2.790.408.83
venituri 7 3 6 2

59
 Total 558.061.947 1.505.736.30 2.320.097.85 2.794.573.14 2.718.757.94
cheltuieli 3 1 5 4
Profit brut 11.712.733 40.584.704 77.328.332 72.157.181 71.650.888
Profit net 8.335.321 31.852.822 63.169.015 57.802.077 59.237.969
Nr 84 90 131 128 139
salariati
www.doingbusiness.ro

4.6.Misiunea și viziunea firmei Samsung Electronics

Company
De la fondarea sa în Suwon, Coreea, în 1969, Samsung Electronics a evoluat, devenind
un lider global în domeniul tehnologiei informaţiei şi gestionând peste 200 de filiale în
întreaga lume.

Ofertele companiei includ aparate electrocasnice precum televizoarele, monitoarele,

imprimantele, frigiderele şi maşinile de spălat, precum şi produse esenţiale din domeniul
telecomunicaţiilor mobile, precum smartphone-uri şi tablete. Samsung continuă, de asemenea,
să fie un furnizor de încredere pentru componente electronice esenţiale precum memoriile
DRAM şi semiconductorii cu memorie volatilă.

Samsung garantează crearea şi furnizarea unor produse şi servicii de calitate care

sporesc comoditatea şi favorizează un stil de viaţă mai inteligent pentru clienţii săi din
întreaga lume. Samsung s-a dedicat îmbunătăţirii comunităţii globale prin căutarea
permanentă a unor inovaţii revoluţionare şi prin creare de valoare.

Viziunea Samsung Electronics pentru noul deceniu este „Inspire the World, Create the
Future” (Inspiră lumea, creează viitorul). Samsung s-a angajat să dezvolte tehnologii
inovatoare şi procese eficiente care să creeze pieţe noi, să îmbogăţească vieţile oamenilor,
menţinându-şi în continuare poziţia de lider în domeniul digital.

La Samsung, filozofia de afaceri simplă: să puna talentul şi tehnologia în slujba

creării unor produse şi servicii superioare care să contribuie la crearea unei societăţi globale
mai bune.

Echipa pune în practică această filozofie în activitatea de zi cu zi. Liderii caută cele
mai strălucite talente din întreaga lume şi le oferă resursele necesare pentru a fi cei mai buni în

60
ceea ce fac. Drept urmare, toate produsele – de la cipurile de memorie care ajută companiile
să îşi stocheze informaţiile vitale, până la telefoanele mobile care conectează oamenii de-a
lungul continentelor – au puterea de a îmbogăţi vieţile. Şi aceasta înseamnă crearea unei
societăţi globale mai bune.

4.6.1 Politica de produs

Produsele companiei Samsung vin într-o varietate mare de sortimente pentru a putea
satisfice până și cele mai ingenioase idei ale utilizatorilor săi.Astfel, și-a adaptat designul
telefoanelor mobile și acesorilor acestora în funcție de preferințele clienților,fără să neglijeze
nici unul dintre sexe,oferindu-le acestora produse într-o gamă largă de culori.Calitatea
produselor acestei mărci este extrem de ridicată,Samsung utilizând materii prime atent
selecționate dar și tehnologii avansate în vederea atingerii scopului final, acela al satisfacerii
nevoilor clientului.

De la smartphone-urile de înaltă performanță, la cele pentru toate buzunarele, de la

tabletele ușoare și intuitive, la smart device-uri, toate dispozitivele mobile Samsung au în
comun experiența unică de utilizare.

Create pentru a veni în întâmpinarea celor mai înalte exigențe, dispozitivele mobile
Samsung oferă o varietate de modele echipate cu cele mai importante sisteme de operare
mobile: Android, Windows Phone și Bada.

Calitatea recunoscută a produselor Samsung, grija pentru consumator și politica foarte

consistentă de oferire a unui portofoliu de produse de ultimă genera ție au făcut ca Samsung să
se claseze printre primele branduri în materie de telefoane mobile.

Succesul companiei este construit pe 5 valori: calitate ,creativitate, competi ție,

cultură, societate,dar și pe talentul și pasiunea echipei Samsung care își exprimă valorile
,calitățile, performanțele dovedite în fiecare zi.

Marcarea este o componentă foarte importantă a strategiei de produs a firmei, care

conferă avantaje atât producătorului, cât şi consumatorului. Marca oferă garanţia calităţii şi
funcţionalităţii produsului, îl personalizează, facilitează recunoaşterea rapidă, dezvoltă un
sentiment de încredere şi securitate favorabil din partea clienţilor - prin reducerea riscurilor la
achiziţia şi consumul/utilizarea sa.

Pentru consumator, marca:

61
 - economiseşte timp şi efort, întrucât consumatorul ştie la ce să aştepte când
cumpără produsul;

- conferă siguranţă şi reduce riscurile achiziţiei: marca este o garanţie a calităţii;

- poate oferi beneficii psihologice - prin asocierea cu o imagine dorită, care poate
schimba statutul cumpărătorului.

Pentru producător, marca:

- permite practicarea unor preţuri de vânzare mai ridicate datorită valorii pe care
consumatorii o acordă siguranţei conferite de marcă (mărcile având o notorietate ridicată sunt
mai scumpe);

- facilitează lansarea de noi produse; chiar dacă un produs este nou şi prezintă un
grad ridicat de incertitudine, consumatorii se vor simţi mai siguri dacă acesta aparţine unei
mărci cunoscute;

- poate genera economii în domeniul promovării - dacă marca se aplică mai multor
game de produse;

- reprezintă un bun al firmei; drepturile asupra mărcii pot fi valorificate (închiriate

sau vândute).

4.6.2 Politica de distribuție

Un produs nu-şi poate îndeplini rolul, raţiunea sa de a fi, decât în momentul în care
intră în consumul final, satisfăcând nevoia consumatorului care l-a cumpărat. Dar, drumul de
la producător până la consumator, în condiţiile contemporane nu este în general, nici simplu,
nici scurt şi nici ieftin. Din acest motiv, încă de la apariţia economiei marfare, legătura dintre
producţie şi consum s-a înfăptuit prin intermediul circulaţiei mărfurilor.

Aprovizionarea cu marfă a firmei Samsung România se face din fabricile şi depozitele

companiei existente în alte ţări.

62
 Lista distribuitorilor Samsung din intreaga lume

Există produse care pentru România au un rulaj mai mic, acestea sunt achiziţionate din
depozite. Depozitele pe care firma Samsung le deţine, servesc unui număr mare de ţări care
doresc să comercializeze anumite produse chiar şi în cazul în care numărul de unităţi vândute
anual nu este foarte mare. Astfel, depozitul funcţionează ca o firmă separată care
achiziţionează cantităţile necesare tuturor ţarilor pe care le deserveşte şi le revinde acestora în
cantităţiile dorite. Unul din aspectele negative ale acestui sistem îl reprezintă numărul redus
de produse al catalogului în comparaţie cu fabricile.

Există posibilitatea ca un anumit produs să nu existe în catalogul depozitului. Acest

fapt se datorează cererii foarte mici sau lipsei cererii pentru produsul respectiv. Astfel, nicio
ţăra nu va putea coemercializa acel produs. Soluţia, în acest caz, o reprezintă aprovizionarea
direct de la uzină (dacă ţara respectivă poate atinge un anumit volum anual). Cea de a doua
posibilitatea de achiziţionare a mărfii o reprezintă uzina. Avantajul major al aprovizionării
direct de la uzină este acela de a putea comanda orice produs care există în producţie. Şi în
acest caz avem de a face cu o anumită limită cantitativă impusă de nivelul global al cererii
pentru acel produs.

Se ştie că în orice uzină exista un volum minim produs dintr-o referinţă. De exemplu,
volumul minim pentru un televizor LCD Flat Tv este de 20.000 de unitati. În cazul în care
comenzile globale pentru acest produs ating nivelul de 20.000 de unităţi, producerea acestui
tip de televizor este posibilă. În cazul în care există o singură cerere, sau mai multe, dar care
nu ating acest nivel avem de-a face cu urmatoarele situaţii: ori ţara respectivă se
suprastochează ori renunţă la a comercializa acest produs.
63
 Pentru Samsung România furnizorii sunt atât depozitul cât şi uzina.

Furnizorii de servicii pentru departamentul de marketing sunt de obicei agenţiile de

publicitate.

Samsung România lucrează pe plan international cu mai multe mari agenţii printre
care cea mai importantă este Carat-Media, iar la noi în ţară cu Adviser.Fiecare dintre aceste
agenţii se ocupă de o parte dintre diviziile firmei. De exemplu, Carat-Media se ocupă de
diviziile electronice şi electrocasnice, iar Adviser se ocupă îndeosebi de divizia
telecomunicatii si telefoane mobile.

Agențiile se ocupă de bugetele media ale mărcilor pe care le reprezintă (cumpărare

spaţiu TV, presa scrisă, outdoor etc.).Aceleaşi agenţii se pot ocupa și de evenimentele
speciale, activităţi de P.R., lansări, ca şi de creaţia şi producţia publicităţii la locurile de
vânzare.

Distribuitori

Aparatele electronice şi electrocasnice sunt distribuite prin Genco Electric, telefoanele

mobile, prin Hat Group Co., iar componentele şi ecranele pentru calculator, prin Deck
Computers International.

Prin asocierea DECK-SAMSUNG ca branduri de top în România, a fost creat unul

dintre cele mai dinamice și eficiente parteneriate. DECK este imaginea SAMSUNG la târguri
și expoziții de profil, în presa IT și de business , în proiecte complexe și în parteneriate de
durată cu jucătorii majori de pe piață, de mai mult de 10 ani. Numeroasele distinc ții de
prestigiu acordate în fiecare an firmei DECK COMPUTERS și produselor distribuite
marchează, o dată în plus ,notorietatea pe care compania o are pe piața IT din România și
evoluția permanentă cu performanțe de top în portofoliu.

Unicul distribuitor autorizat al telefoanelor Samsung în România este compania

H.A.T. România, Samsung renunţând la serviciile Ana Electronics. H.A.T. România va lucra
cu o largă reţea naţională de dealeri, dar va desfăşura şi activităţi de comercializare directă
către operatorii de telefonie mobilă, oferind tuturor partenerilor săi suport de marketing şi
vânzări, precum şi servicii post vânzare.

Constantin Lucescu, Managing Director H.A.T. România, a declarat că

obiectivul Samsung şi al H.A.T. România este de a impune Samsung ca o marcă de primă

64
mărime pe piaţa locală, cu o cotă de piaţă de 8-10% pe termen mediu, în acord cu obiectivul
Samsung la nivel global, de a deveni numărul 2 pe piaţa de telefoane mobile. Obiectivul
nostru pe termen lung este ca Samsung să devină al doilea brand ca importanţă pe piaţa
românească“. H.A.T. România a fost înfiinţată în 1999 ca subsidiară a H.A.T. International,
având o experienţă de 4 ani de experienţă pe piaţa de telefoane mobile, timp în care a
colaborat cu operatorii locali de telefonie mobilă şi cu principalii distribuitori şi companii de
retail de pe piaţa de profil din România.

Telefoanele mobile sunt distribuite printr-o rețea vastă de magazine.Alianțele formate

între operatorii de telefonie mobila și firmele producătoare au permis elaborararea unei
matrici de distribuție cu o acoperire largă.

Magazine precum Germanos și Internity cu sedii în aproape toate orașele din

țară aduc consumatorului ultimele modele oferite de producători.

4.6.3 Politica de preț

Produsele Samsung au prețuri competitive deoarece raportul dintre calitate-preț este
unul foarte bun,prețurile variand in functie de caracteristicile și specificațiile fiecărui
telefon.Produsele si serviciile puse spre vanzare au o gama foarte larga si variata astfel
se adreseaza pietei in mod global ,in plus preturile sunt pentru o gama foarte variata de
persoane ,produsele putand fi cumparate fara a avea un nivel de trai ridicat.

Revelatia celor de la Samsung in telefoane mobile a fost Samsung Galaxy incepand de

la S pana la S7. Aceste telefoane au avut cea mai mare vanzare aproximativ 200 de milioane
de bucati pe intreg globul.

Datorita intampinarii exigentelor pietei, respectiv satisfacerea acestora la un nivel

foarte inalt, Samsung este o firma de prestigiu, in special axata pe bunurile de folosinta
indelugata, care pune accent pe calitate si care, in cazul in care, ulterior vanzarii, apar unele
defectiuni de utilizare, inlocuiesc operativ si gratuit accesoriul sau chiar produsul defect, cu
unul nou (de exemplu stricarea unui buton de la un telefon mobil, nefunctionarea adecvata a
displayului, etc).

Samsung este lider in numeroase sectoare de piata. Publicitatea foarte buna,gama

larga de produse si pretul foarte bun in raport cu calitatea au adus un rating foarte ridicat si o
notorietate pe masura. Samsung are numeroase avantaje fata de concurenti, de la calitatea mai

65
buna a produselor pana la comunicarea dintre vanzator si client au facut ca firma aibe un grad
de agresivitate foart

Până în prezent, Samsung s-a concentrat asupra terminalelor bogate în funcţii şi

scumpe, destinate consumatorilor din Asia şi din Occident. Conform unui reprezentant al
companiei, Samsung doreşte însă acum să se orienteze şi spre telefoanele mai ieftine,
destinate pieţelor în curs de dezvoltaree ridicat, de unde se urmareste cresterea rapida a cotei
de piata.

În perioada următoare, cei de la Samsung plănuiesc să lanseze mai multe telefoane

foarte subțiri, îmbrăcate în carcasă metalică și dotate cu ecrane de înaltă definiție.

Chiar și modelele mai ieftine vor fi construite cu materiale de înaltă calitate. Samsung
încearcă astfel o recucerire a cotei de piață pe care a pierdut-o în fața producătorilor chinezi pe
segmentul telefoanelor inteligente cu preț scăzut.

Pe segmentul telefoanelor scumpe, Samsung vrea să lanseze un contraatac împotriva

americanilor de la Apple, ale căror vânzări de telefoane au crescut spectaculos după lansarea
modelelor iPhone 6.

4.6.4 Politica de promovare

Samsung este compania care cheltuie cel mai mult pe publicitate pentru a- și face
cunoscută firma și produsele .

Notorietatea ridicată a brandului Samsung care este cunoscut în intreaga lume,pentru

calitatea serviciilor și produselor dar și pentru o publicitate excelentă.

Strategiile de marketing al companiei încorporează o gamă largă de tehnici și metode

de la bannere uriașe,brosuri,pliante, spoturi publicitare la campanii promoționale intense.

În principiu strategia de marketing a companiei Samsung este foarte mult orientată

spre consumatori, spre noutăti, spre organizarea de evenimente inedite care plasează marca în
centrul atenției.

Samsung, fiind un brand pentru care noile tehnologii nu au secrete,a derulat campanii pe
bloguri pentru promovarea produselor din gama Galaxy Note și a Galaxy S4, a avut articole
pe bloguri pentru susținerea campaniilor online (Galaxy Camera – “O Rela ție Perfect
Conectată”; Galaxy S3 Mini – “Fashion Adviser”; Home Appliances – “Legile confortului
Samsung”; Live Smart) și derulează Programul de Testing Samsung care se adresează
66
jurnaliștilor și bloggerilor. Pe langă paginile de Facebook (SamsungRomânia,
SamsungMobileRomânia și Samsung Trends of Tomorrow), brandul derulează foarte multe
activități pe Facebook, atât pentru promovarea paginilor, cât și a campaniilor online –
aplicatii, Facebook Ads, Sponsored Stories, Like Ads, Newsfeed Ads. Din activitatea
brandului nu lipsesc contul de Twitter (SamsungMobileRo), conturi YouTube (Samsung
România și Manifest pentru creativitate), conturile de Instagram si Pinterest. Samsung
realizeaza activitati de customer prin intermediul paginilor de Facebook.

Astfel, promovarea orientată spre consumatori urmăreşte:

creşterea
vânzărilor

ocuparea unei marirea

poziţii de lider numarului
pe piaţă clientilor

convingerea
consumatorilor
să încerce
produsul

Având în vedere că în ceea ce priveşte produsele electrice şi electrocasnice premium

calitatea primează, Samsung are un avantaj calitativ faţă de concurenţii săi. Investiţiile făcute
de Samsung în media, pentru promovarea produselor electrice şi electrocasnice s-au dovedit a
fi încununate de succes. Prezenţa în magazine, printr-un sistem de merchandising de foarte
bună calitate, au contribuit la menţinerea şi promovarea imaginii de produs de lux. Pe lângă
acestea, sistemul de distribuţie ales special a fi unul selectiv, contribuie la menţinerea acestei
imagini. Sponsorizările de evenimente pot fi o alternativă pentru creşterea notorietăţii mărcii,
fiind în centrul atenţiei prin mediatizări ale evenimentelor pe care le poate sponsoriza,
67
Samsung România va fi mereu proaspată în mintea consumatorilor sai. Lansarea de noi
produse la intervale foarte mici, ajută marca în mod evident. Pe piaţa produselor electrice şi
electrocasnice consumatoarii trebuie să fie în permanenţă surprinşi de ceva nou, astfel încât ei
să fie opriţi să plece către o altă marcă

4.7.Impactul firmei Samsung asupra economiei mondiale

Prin produsele şi serviciile inovatoare, fiabile, prin oamenii talentaţi, prin abordarea
responsabilă a afacerilor şi a poziţiei de cetăţean corporativ, prin colaborarea cu partenerii şi
clienţii , Samsung duce lumea în noi direcţii, pline de imaginaţie.

De la începuturile sale, ca o companie mică de comerţ, Samsung a evoluat la statutul

de corporaţie la nivel mondial cu afaceri care fac să progreseze tehnologia, semiconductorii,
zgârie-norii şi construcţiile de fabrici, industria petrochimică, cea a modei, medicina,
finanţele, hotelurile şi multe altele. Descoperirile, invenţiile şi produsele revoluţionare ne-au
adus pe primul loc în aceste zone, contribuind neîncetat la progresul acestor domenii.

De la inovaţiile din domeniul produselor electronice de consum până la realizările din

domeniul biofarmaceutic, Samsung a împărtăşit mereu experienţele sale cu impact puternic
asupra oamenilor din întreaga lume. Prin angajamentul de a crea produse şi servicii superioare
în toate domeniile de afaceri, se străduiesc să îmbunătăţeasca vieţile oamenilor de pretutindeni
şi să aduca schimbări pozitive în lumea din jurul nostru.

Măsura succesului nu este dată numai de realizările din domeniul afacerilor, ci şi de

gradul în care servesc comunitatea, în care protejeaza resursele planetei şi de modul în care
schimbă vieţile oamenilor. Isi asuma angajamentul de a contribui ca un bun cetăţean,
acţionând în întreaga lume pentru o societate mai bună, pentru a proteja şi îmbunătăţi mediul
şi pentru a consolida comunităţile noastre.

Tehnologia este fără îndoială ultraprezentă în viețile noastre personale și profesionale.

Iar atunci când gestionați un business sau lucrați într-un mediu dinamic, ave ți nevoie de
conectivitate pentru a păstra sub control activitățile de zi cu zi și pentru a fi cât mai eficient în
munca voastră.

Pornind de la mobile devices și aplicații de business, până la sisteme de smart printing

sau connected display și rețele integrate de comunicații în companie, Samsung oferă o
platforma de tehnologie dedicată business-urilor pe care se regăsesc resurse și aplica ții pentru

68
o varietate de domenii de activitate:educație, finanțe-bănci, administrație publică, spitale și
clinici, hoteluri, retail, transport și logistică, divertisment.

Educatie:

Utilizarea tehnologiei la clasa schimba experienta de invatare si insusire de

informatii.Utilizarea de aplicatii destinate educatiei creaza un mediu interconectat de
colaborare si invatare care ofera inspiratie atat elevilor cat si profesorilor.Samsung are in
vedere urmatorele 3 obiective in ceea ce priveste noua experienta de invatare:

Finante-Banci:

Samsung conecteaza clientii serviciilor financiar-bancare prin intermediul device-

urilor mobile .Samsung vine in ajutorul bancilor cu obiectivul de a creste mobilitatea
conectivitatii clientilor,pastrarea securizata a datelor si mentinerea loialitatii si implicarii
clientilor oriunde ar fi si pe orice device.

Administratie Publica:

Samsung incurajeaza comunicatiile flexibile si eficiente intre agentiile guvernamentale

prin stabilirea unui sistem solid de securitate.Samsung ofera o gama vasta de dispozitive si
infrastructuri inovatoare,pentru ca mediul de lucru sa devina propice colaborarii.

Spitale-Clinici:

Tehnologiile Samsung din domeniul sanatatii si ingrijirii acopera atat nevoile

pacientilor de a fi informati,cat si a personalului medical de a stoca si analiza informatiile
legate de sanatate a pacientilor.

Industria Hoteliera:

Principalele aspecte luate in considerare in crearea aplicatiilor sunt construirea

loialitatii fata de marca oferind servicii personalizate mai presus de asteptarile
oaspetilor,simplificarea prin gestionarea automata si integrata ,amplificarea experientei de lux
la hotel printr-o tehnologie digitala de varf.

Transport si Logistica:

Samsung cu ajutorul tehnologiei de ultima ora aduce o noua viziune si un nou mod de
lucru in domeniul transportului si logisticii.

69
 Divertisment:

Samsung maximizeaza experienta clientilor oferindu-le un plus de confort creand o

atmosfera spectaculoasa cu ajutorul solutiilor de afisaje captivante.

CONCLUZII

În prezent, societăţile transnaţionale sunt principalii agenţi economici, ajugând să aibă

o forţă economică mai mare decât a multor ţări dezvoltate.

Importanţa crescândă a societăţilor transnaţionale în cadrul economiei mondiale a

devenit un subiect extrem de controversat. De unii apreciate, de alţii contestate, cert este că
aceste firme gigant reprezintă o realitate a economiei actuale şi sunt cei mai importanţi agenţi
economici de pe glob.

Societățile transnaționale, ca agent de internaționalizare crescandă a producției, se

înscriu între componentele esențiale ale cadrului mondo-economic actual. Ele există în toate
sectoarele economiei : industrie, agricultură, bănci, asigurări, publicitate, turism etc.
Afirmându-se în primul rând în tările dezvoltate cu economie de piată, multe au ajuns, într-un
timp relativ scurt, să aibă o forță economică mai mare decât a unui stat na țiune. În ultimul
deceniu familia transnaționalelor s-a mărit cuprinzând o serie de noi societăti, originare din
țările în dezvoltare relativ avansate. Azi, societățile transnaționale influentează nemijlocit
mersul economiei mondiale, având un cuvânt greu de spus în ceea ce privește direc ția,
amploarea și gradul de complexitate al dezvoltării relațiilor economice internaționale în
ansamblul lor. Prin influența pe care o exercită asupra dezvoltării ecomomiei, ele determina
atât efecte pozitive, cât și negative.

70
 Susţinătorii lor le consideră avantajoase atât pentru economiile dezvoltate, cât şi
pentru cele în dezvoltare apreciind că ele contribuie la folosirea eficientă şi productivă a
resurselor mondiale, ceea ce sporeşte bogăţia globală şi prosperitatea economică.

Pe de altă parte, criticii societăţilor transnaţionale acuză aceste companii că

subminează democraţia, afectează societăţile naţionale şi conturează o nouă formă de
imperialism. În opinia lor ele reprezintă un agent important în economia mondială, dar statele
naţionale continuă să fie actorii principali.

Statistici în domeniu aproximează numărul acestor societăți la peste 4.000 pe scară

planetară;estimarea s-a făcut luându-se în considerare numai societățile comerciale care își
desfășoară activitatea pe teritoriile a cel puțin șase țări,au vânzări anuale de minimum 100
milioane de dolari SUA și realizează cel puțin 20% din cifra de afaceri in alte țări decât aceea
unde și-au stabilit sediul central.

Strategia lor a fost ,în ultimele decenii,foarte bună,în ceea ce le privește :valorificarea
superioară a oportunităților oferite de spațiul economic global.Practic ,acestea au trecut înca
din ani ’60-70’ ai secolului trecut la strategia de raționalizare a producției,vizând in principal
exploatarea diferențialului de costuri(manoperă,resurse primare etc )in zonele de
implementare :localizarea producției în țăr în curs de dezvoltare cu disponibilități de materii
prime și forță de muncă ieftină sau în zone care oferă o pia ța sigură de desfacere a
produselor.În plus, incepând cu anii ’80,strategiile s-au diversificat,au apărut strategii globale
de afaceri(marile firme-practic societățile transnaționale-se pun de acord si fac alian țe
strategice si cooperări internaționale).

În ultima vreme asistăm la supremația societăților transnaționale.Este semnificativ,în

acest sens,faptul că mai puțin de 50 de societăți transnaționale controlează peste 40% din
comerțul mondial.Astfel de companii controlează în fapt toate aspectele legate de
finanțare,cercetare-dezvoltare,producție,marketing,management etc..,toate acestea fiind
coordonate global ,ăeste puterile și,uneori ,peste interesele statului național.

Principala modalitate de expansiune a corporaţiilor transnaţionale, în varii domenii de

activitate, a fost şi a rămas investiţia externă de capital. De aceea, uneori, însuşi conceptul de
flux investiţional este asociat automat prezenţei şi activităţii acestor firme.

Pe parcursul ultimilor ani investiţiile externe directe au fost unele dintre cele mai
importante trăsături ale economiei mondiale şi ale globalizării. Acestea implică crearea noilor

71
întreprinderi peste hotare sau achiziţionarea de acţiuni semnificative în firmele străine.
Investiţiile externe directe au înregistrat de la un an la altul noi recorduri, fie pozitive, fie
negative, ele fiind o urmare firească a intensificării activităţii societăţilor transnaţionale şi a
eforturilor de liberalizare a pieţelor şi comerţului.

Promotorii principali ai investiţiilor externe directe sunt statele dezvoltate şi societăţile

transnaţionale care îşi au originea acolo. Ţările dezvoltate au constituit motorul creşterii
economice mondiale şi forţa propulsatoare a globalizări. Ele au avut un rol deosebit de activ
în creşterea volumului investiţiilor externe directe şi alcătuirea arhitecturii economiei globale
de astăzi.

Această creştere a investiţiilor directe în zona economiilor dezvoltate se explică prin

mai mulţi factori. În primul rând, ea este rezultatul direct al procesului de formare a
capitalului intern, absorbit în bună măsură de pieţele autohtone, dar, pe de altă parte, aflat în
căutare de noi pieţe. În al doilea rând, aceste ţări s-au remarcat prin stabilitate politică şi
socială, legi clare şi simple, care au oferit siguranţă şi garanţie investitorilor. Totodată, aceste
state au înlăturat obstacolele din calea investiţiilor externe directe, asigurând liberalizarea
acestora. Desigur, liberalizarea nu s-a înfăptuit dintr-o dată, unele ţări fiind nevoite să atragă
atenţia altor state asupra înlăturării unor restricţii care mai persistau şi necesităţii promovării
unor politici mai liberale în ceea ce priveşte regimul investiţiilor externe.

Fără îndoială, principalul motiv care îndeamnă o firmă să-şi globalizeze activitatea
rămâne maximizarea profitului. Mai exact, la baza deciziei unei corporaţii de a opera peste
graniţă stau trei factori, şi anume: necesitatea procurării de resurse naturale şi umane mai
ieftine, posibilitatea pătrunderii pe anumite pieţe, unde exportul ar putea oferi marje mai mari
de rentabilitate, iar cel de al treilea factor este condiţionat de creşterea eficienţei tuturor
operaţiunilor desfăşurate de o firmă cu vocaţie mondială.

În ultimii ani deschiderea economică a multor state în dezvoltare, le-a inclus ca o

puternică piaţă potenţială în rândul locaţiilor investiţionale avute în vedere de comunitatea
internaţională de afaceri, de corporaţiile transnaţionale. Interesul pe care îl prezintă aceste ţări
pentru investitori ţine în primul rând de masele de consumatori cărora li se pot adresa, dar şi
de costurile reduse ale unor factori de producţie, în primul rând al forţei de muncă, putând
asigura o competitivitate prin preţ a produselor sau serviciilor.

În contextul actual, în care economia mondială se află în plin proces de globalizare,

investiţiile externe de capital tind să devină, alături de resursele proprii fiecărei ţări, o
72
principală sursă de finanţare şi antrenare a dezvoltării economice. Finanţarea creşterii
economice şi restructurarea nu se pot face doar din surse interne. De aceea, investiţiile externe
de capital sunt indispensabile.

Importanţa transnaţionalelor în sporirea volumului exporturilor ţărilor gazdă derivă din

capitalul şi tehnologia adiţională, din know-how-ul managerial implementat, dar şi din accesul
la pieţele regionale sau globale. Totodată, resursele locale pot fi completate cu alte resurse ce
vor permite diversificarea tipurilor de produse consumate pe piaţa internă sau destinate
exportului, ceea ce va conduce la creşterea competitivităţii şi a avantajelor economiei gazdă.
În cazul ţărilor confruntate cu investiţii interne reduse, datorită constrângerilor financiare,
corporaţiile transnaţionale pot conduce la sporirea exporturilor prin simplul aport de capital
pentru exploatarea resurselor naturale şi a forţei de muncă ieftine.

Astfel, societăţile transnaţionale preiau riscul lansării unor noi produse la export.
Acesta a constituit, de fapt, rolul societăţilor transnaţionale în sporirea exporturilor ţărilor în
dezvoltare. În ultimul timp, acest rol s-a axat în special pe exporturile de produse care
încorporează un grad înalt de tehnologizare, spre produse a căror cerere este în continuă
creştere la nivel mondial: produsele electrice şi electronice, aparatură, maşini etc.

Dezvoltarea sistemelor internaţionale de producţie ce au un rol cheie în creşterea

competitivităţii exporturilor agenţiilor economici din ţările gazdă, reflectă răspunsul
corporaţiilor transnaţionale la schimbările dramatice din mediul economic global: accentuarea
progresului tehnologic, liberalizarea politicilor economice, creşterea concurenţei. Societăţile
transnaţionale sunt într-o continuă căutare a avantajelor: costuri scăzute, pieţe de desfacere,
resurse din abundenţă etc.

Schimbarea strategiilor şi a sistemelor de producţie specifice transnaţionalelor,

deschide noi oportunităţi pentru economiile ţărilor gazdă deoarece acestea au posibilitatea să
intre în activităţi intensive tehnologic şi orientate către export, pe care altfel nu le-ar putea
aborda, şi nu ar putea deveni parte a sistemelor internaţionale de producţie. În plus, cererea în
creştere ridică o serie de bariere pentru furnizorii mai mici şi mai noi din ţările în dezvoltare,
care nu au atuul experienţei şi al competitivităţii pe care sistemul modern de producţie îl
solicită.

Societățile transnaţionale s-au dezvoltat în ultimele decenii, deoarece şi-au exploatat

pe plan internaţional avantajele competitive. Aceste avantaje decurg din economii de scară,
din tehnici superioare de management şi/sau reţele mondiale de vânzări.
73
 Consider că, din momentul în care au devenit cei mai importanţi agenţi economici de
pe glob, având o forţă economico-financiară mai mare decât a unor state mici dezvoltate, în
sfera preocupărilor lor trebuie să intre şi sporirea responsabilităţii pe plan social şi cultural,
fapt benefic nu numai pentru cetăţenii statelor gazdă, dar şi pentru ţările de origine şi pentru
imaginea societăţilor transnaţionale înseşi.

„Transnaţionalitatea” constituie un atribut nu al firmelor slabe, ci al celor moderne,

dinamice, rentabile, deci purtătoare de progres economic.

„Avantajele globalizării sunt vizibile”, afirma secretarul general al ONU, Kofi Annan:
o dezvoltare economică mai rapidă, condiţii de trai mai bune, inovaţie accelerată şi
răspândirea tehnologiei, capacităţi de administrare, noi posibilităţi economice pentru indivizi,
firme şi ţări. Insa pentru mulţi oameni globalizarea înseamnă un grad mai mare de
vulnerabilitate faţă de forţele necunoscute şi imprevizibile, care pot genera instabilitate
economică şi probleme sociale. Şi de aceea pentru a supravieţui şi progresa, o economie
mondială trebuie să dispună de o bază mai solidă în valori şi practici instituţionale – ea trebuie
să promoveze mai insistent scopurile sociale.

Concluzionând, societăţile transnaţionale sunt o certitudine a economiei mondiale şi

trebuie să încercăm să le acceptăm cu avantajele şi carenţele lor, deoarece influenţa pe care o
exercită la nivel mondial aceşti „gladiatori globali” bulversează ordinea existentă şi modifică
regulile jocului.

74

ANEXA NR 1 :RETEAUA GLOBALA SAMSUNG ELECTRONICS COMPANY
GLOBAL HEADQUARTERS
Samsung Electronics Co., Ltd.
129, Samsung-ro, Yeongtong-gu,
Suwon-si, Gyeonggi-do, Korea
Tel: 82-2-2255-0114
www.samsung.com/sec
SEOCHO OFFICE
Samsung Electronics Co., Ltd.
Samsung Electronic Bldg., 11,
Seocho-daero 74-gil, Seocho-gu,
Seoul, Korea
REGIONAL HEADQUARTERS
North America
Samsung Electronics
North America Headquarters
85 Challenger Road,
Ridgefield Park, NJ 07660, USA
Samsung Electronics
America Headquarters
(Device Solutions)
3655 North First Street,
San Jose, CA 95134, USA
Latin America
Samsung Electronics
Latin America Headquarters
Avenida das Nacoes Unidas,
12901, 8 andar, Torre Oeste,
Brooklin Novo, CEP 04578-000,
São Paulo, Brazil
Europe
Samsung Electronics
Europe Headquarters
Samsung House,
1000 Hillswood Drive,
Chertsey, Surrey, KT16 0PS, UK
Samsung Electronics
Europe Headquarters
(Device Solutions)
Kolner Str. 12,
D-65760 Eschborn, Germany
Southeast Asia
Samsung Electronics
ANEXE
Samsung Electronics
China Headquarters
(Device Solutions)
15F Cloud Nine Plaza,
NO. 1118, Yan An (W) RD,
Shanghai, China 200052
Japan
Samsung Electronics
Japan Headquarters
(Device Solutions)
10F, Shinagawa Grand Central
Tower, 2-16-4 Konan, Minato-Ku,
Tokyo, 108-8240, Japan
CIS
Samsung Electronics
Co., Ltd. CIS Headquarters
Floor 5, B. Gnezdnikovsky
Pereulok 1, Stroenie 2, 103009,
Moscow, Russia
Southwest Asia
Samsung Electronics
Southwest Asia Headquarters
2nd, 3rd & 4th Floors, Tower-C,
Vipul Tech Square, Sector-43,
Golf Course Road, Gurgaon,
India 122002
Middle East
Samsung Electronics
Middle East Headquarters
43rd Floor, Business Central
Tower A, Sheikh Zayed Road,
75
Gumi Plant 1
244, 1gongdan-ro, Gumi-si,
Gyeongsangbuk-do, Korea
Tel: 82-54-479-5114
Gumi Plant 2
302, 3gongdan 3-ro, Gumi-si,
Gyeongsangbuk-do, Korea
Tel: 82-54-479-5114
Giheung Complex
95, Samsung 2-ro, Giheung-gu,
Yongin-si, Gyeonggi-do, Korea
Tel: 82-31-209-7114
Hwaseong Plant
1, Samsungjeonja-ro, Hwaseong-si,
Gyeonggi-do, Korea
Tel: 82-31-209-7114
Onyang Plant
158, Baebang-ro, Asan-si,
Chungcheongnam-do, Korea
Tel: 82-41-540-7114
Gwangju Plant
107, Hanamsandan 6beon-ro,
Gwangsan-gu, Gwangju, Korea
Tel : 82-62-950-6114
ASIA PACIFIC
China
Tianjin Samsung Opto-Electronics
Co., Ltd. (TSOE), Tianjin
 Southeast Asia Headquarters P.O. Box 500047, Tel: 86-22-2388-7788
30 Pasir Panjang Road, Dubai Media City, Dubai, UAE
#17-31/32 Mapletree Business City, Tianjin Samsung Electronics
Singapore 117440 Africa Company (TSEC), Tianjin
Samsung Electronics Tel: 86-22-2532-1234
Samsung Electronics Africa Headquarters
Southeast Asia Headquarters Medscheme Office Park Phase 1, Tianjin Samsung
(Device Solutions) 10 Muswell Road South, Bryanston, Telecommunication Technology
3 Church Street, Johannesburg, South Africa, 2021 Co., Ltd. (TSTC), Tianjin
#26-01 Samsung Hub, Tel: 86-22-8396-9600
Singapore 049483
Tianjin Samsung LED Co., Ltd.
China (TSLED), Tianjin
Samsung Electronics Tel: 86-22-2388-5588
China Headquarters PRODUCTION NETWORK
23F China Merchants Tower, Samsung Electronics Suzhou
No.118, Jian Guo Lu, KOREA Computer (SESC), Suzhou
Chao Yang District, Tel: 86-512-6253-8988 (6688)
Beijing, China 100022 Suwon Complex
129, Samsung-ro, Yeongtong-gu, Samsung Electronics Suzhou
Suwon-si, Gyeonggi-do, Korea Semiconductor (SESS), Suzhou
Tel: 82-31-200-1114 Tel: 86-512-6761-1121

Suzhou Samsung Electronics Vietnam Mexico Singapore

Co., Ltd. (SSEC), Suzhou Samsung Electronics Samsung Electronics Mexico Samsung Asia Pte Ltd.
Tel: 86-512-6258-1234 Vietnam (SEV), Hanoi (Production) (SEM-P), Queretaro (SAPL), Singapore
Tel: 84-241-369-6049 Tel: 52-442-296-9003 Tel: 65-6833-3106
Samsung Electronics Huizhou
Company (SEHZ), Huizhou Samsung Vina Electronics Samsung Mexicana Taiwan
Tel: 86-752-389-7777 Co., Ltd. (SAVINA-P), S.A. De C.V. (SAMEX), Tijuana Samsung Electronics
Ho Chi Minh City Tel: 1-619-671-1669 Taiwan Co., Ltd. (SET), Taipei
Shenzhen Samsung Kejian Mobile Tel: 84-8-3896-5500 Tel: 886-2-6603-5168
Telecommunication Technology
Co., Ltd. (SSKMT), Shenzhen CIS Thailand
Tel: 86-755-2699-0888 Thai Samsung Electronics
Russia Co., Ltd. (TSE-S), Bangkok
Samsung Electronics Hainan LLC Samsung Electronics Rus SALES NETWORK Tel: 66-2-695-9000
Fiberoptics (SEHF), Haikou Kaluga (SERK), Kaluga
Tel: 86-898-6683-2100 Tel: 7-484-38-67-000 ASIA PACIFIC Vietnam
Samsung Vina Electronics
Samsung Electronics (Shandong) MIDDLE EAST Australia Co., Ltd. (SAVINA-S),
Digital Printing Co., Ltd. (SSDP), Samsung Electronics Ho Chi Minh City
Weihai Egypt Australia Pty. Ltd. (SEAU), Sydney Tel: 84-8-3821-1111
Tel: 86-631-562-6868 Samsung Electronics Tel: 61-2-9763-9700
Egypt (SEEG), Beni Suef CIS
China Printed Board Tel: 20-2-2528-5971 China
Assembly (China PBA), Zhoungshan Samsung China Investment Russia
Tel: 86-760-830-4848 (219) EUROPE Company (SCIC), Beijing Samsung Electronics
Tel: 86-10-6566-8100 Russia Ltd. (SERC), Moscow
India Hungary Tel: 7-095-797-2344
Samsung India Electronics of Samsung Electronics Hungarian of Hong Kong
Production Ltd. (Product) Production Co., Ltd. (SEH-P), Samsung Electronics H.K. Ukraine
(SIEL-P(N)), Noida Jaszfenyszaru Co., Ltd. (SEHK), Hong Kong Samsung Electronics Ukraine
Tel: 91-120-256-8251 Tel: 36-57-522-200 Tel: 852-2862-6300 (6900) Company (SEUC), Kiev
Tel: 380-44-390-5333
Samsung India Electronics Slovakia India
Product (Chennai) (SIEL-P(C)), Samsung Electronics Samsung India Electronics of Kazakhstan
Chennai Slovakia s.r.o. (SESK), Galanta Sales Ltd. (SIEL-S), Gurgaon Samsung Electronics KZ and
Tel: 91-44-6710-3000 Tel: 421-31-7882-111 Tel: 91-124-488-1234 Central Asia LLP (SEKZ), Almaty

76

Indonesia
P.T. Samsung Electronics
Indonesia (SEIN-P), Cikarang
Tel: 62-21-8983-7114
Malaysia
Samsung Electronics Display (M)
Sdn. Bhd. (SDMA), Seremban
Tel: 60-6-678-7914
Samsung Electronics Malaysia
Sdn. Bhd. (SEMA), Klang
Tel: 60-3-3176-2050
Thailand
Thai Samsung Electronics of
Production Co., Ltd. (TSE-P),
Sriracha
Tel: 66-38-320-777
Poland
Samsung Electronics Poland
Manufacturing (SEPM), Wronki
Tel: 48-67-211-41-00
AMERICAs
United States
Samsung Austin
Semiconductor LLC (SAS), Austin
Tel: 1-512-672-1000
Brazil
Samsung Electronica Da Amazonia
Ltda. (Product-Manaus)
(SEDA-P(M)), Manaus
Tel: 55-92-4009-1141
Samsung Electronica Da Amazonia
Ltda. (Product–Campinas)
(SEDA-P(C)), Campinas
Tel: 55-19-4501-2003
Indonesia
P.T. Samsung Electronics
Indonesia of Sales (SEIN-S),
Jakarta
Tel: 62-21-5299-1777
Japan
Samsung Electronics
Japan (SEJ), Tokyo
Tel: 81-3-6238-4082
Malaysia
Samsung Malaysia
Electronics Sdn. Bhd. (SME),
Kuala Lumpur
Tel: 60-3-2165-0000
Philippines
Samsung Electronics Philippines
Corp. (SEPCO), Manila
Tel: 63-2-241-7777
Tel: 7-727-321-1212
EUROPE
Austria
Samsung Electronics
Austria GmbH (SEAG), Vienna
Tel: 43-1-516-1528
Serbia
Samsung Electronics
Adria (SEAD), Belgrade
Tel: 381-11-4141-301
France
Samsung Electronics
France (SEF), Paris
Tel: 33-1-4921-7000

Germany Czech Kenya

Samsung Electronics
Gmbh (SEG),
Schwalbach
Tel: 49-6196-6660
Greece
Samsung Electronics
Greece S.A. (SEGR), Athens
Tel: 30-213-016-3800
Hungary
Samsung Electronics Hungarian
Co., Ltd. (SEH-S), Budapest
Tel: 36-1-453-1180
Rumania
Samsung Electronics
Romania SRL (SEROM), Bucharest
Tel: 40-31-620-2333
Italy
Samsung Electronics
Italia S.P.A (SEI), Milan
Tel: 39-02-921-891
Netherlands
Samsung Electronics
Benelux B.V. (SEBN), Delft
Tel: 31-15-219-6100
Poland
Samsung Electronics
Polska (SEPOL), Warsaw
Tel: 48-22-607-4400
Samsung Electronics
Czech (SECZ), Praha
Tel: 420-225-020-710
Latvia
Samsung Electronics
Baltics (SEB), Riga
Tel: 371-6750-8500
MIDDLE EAST & AFRICA
United Arab Emirates
Samsung Gulf Electronics
Co., Ltd. (SGE), Dubai
Tel: 971-4-440-6000
Turkey
Samsung Electronics
Turkey Ltd. (SETK), Istanbul
Tel: 90-212-467-0600
Jordan
Samsung Electronics
Levant Co. Ltd. (SELV), Amman
Tel: 962-6-580-7102
Israel
Samsung Electronics
Israel (SEIL), Tel Aviv-Jaffa
Tel: 972-77-902-6276
Morocco
Samsung Electronics
Morocco Ltd. (SEMRC),
Casablanca
Samsung Electronics
East Africa (SEEA), Nairobi
Tel: 254-20-3752-371
NORTH AMERICA
Canada
Samsung Electronics
Canada Inc. (SECA), Toronto
Tel: 1-905-542-3535
United States
Samsung Electronics America Inc.
(SEA), Ridgefield Park, N.J.
Tel: 1-201-229-4000
Samsung Telecommunications
America LLP (STA), Dallas, Tx.
Tel: 1-972-761-7000
LATIN AMERICA
Mexico
Samsung Electronics
Mexico (SEM-S), Mexico City
Tel: 52-55-5747-5100
Argentina
Samsung Electronics
Argentina S.A. (SEASA),
Buenos Aires
Tel: 54-11-4109-4000
Brazil
Samsung Eletronica Da Amazonia

77
Portugal
Samsung Electronics
Portuguesa S.A. (SEP), Lisbon
Tel: 351-21-425-1000
Spain
Samsung Electronics
Iberia S.A. (SESA), Madrid
Tel: 34-91-714-3700
Sweden
Samsung Electronics
Nordic AB (SENA), Stockholm
Tel: 46-8-5550-5700
United Kingdom
Samsung Electronics
United Kingdom (SEUK), London
Tel: 44-1932-455-000
Tel: 212-22-335-383
Tunisia
Samsung Electronics
Tunisia (SETN), Tunis
Tel: 216-1-860-234/275
Pakistan
Samsung Electronics
Pakistan (SEPAK), Lahore
Tel: 92-42-3594-1283
South Africa
Samsung Electronics South Africa
(PTY) Ltd. (SSA), Johannesburg
Tel: 27-11-549-1500
Nigeria
Samsung Electronics
West Africa Limited (SEWA), Lagos
Tel: 234-80-6283-8483
78
Ltda. (SEDA-S), São Paulo
Tel: 55-11-5644-6400
Chile
Samsung Electronics Co., Ltd.
Chile (SECH), Santiago
Tel: 56-2-485-8500
Colombia
Samsung Electronics
Colombia S.A. (SAMCOL), Bogota
Tel: 57-1-487-0707
Panama
Samsung Electronics Latin
America S.A. (SELA), Panama City
Tel: 507-210-1122
Peru
Samsung Electronics
Peru (SEPR), Lima
Tel: 51-1-711-4801
 BIBLIOGRAFIE

1.Bal Ana,”Economie mondiala”,Ed ASE,2006

2..Bolintineanu Alexandru, Năstase Adrian, Drept internaţional contemporan, Institutul

Român de Studii Internaţionale, Bucureşti, 1995, p. 175.

3.Badrus Gheoghe, Radaceanu Eduard, Globalitate si management, Bucuresti, Editura All

Beck, 1999, p.81.

4.Bari Ioan, Globalizare si probleme globale, Ed. Economica, Bucuresti, 2001, p. 19

5.Bonciu Florin,Investițiile străine directe și noua ordine economică mondială,Editura

Universitară,București 2009

6.Bonciu Florin ,Investitiile străine directe înainte şi după criza economică

mondială,Editura Universitară,București 2012

7.Constantin Moisuc, Luminita Pistol, Elena Gurgu, op. cit., pag. 211.

8.Chitiba Constanta „Economia Mondiala in viziunea globala „ ,Editura

Prouniversitara,Bucuresti,2014.

9.Chitiba Constanta ,Mionel Oana,”Repere actuale la nivel economic mondial”,Editura

Universitara,Bucuresti,2012

10.Dunning Sohn, op. cit., pag. 102.

11.Dumitru Camelia „Management International si relatii economicce Mondiale”,Editura

Polirom,Bucuresti,2000

12.Popa Ion,Filip Radu ”Management International”,Editura Economica,Bucuresti,2001.

13.Fota Constantin, Comerţ internaţional şi politici comerciale internaţionale, Editura

Universitaria, Craiova, 2002, p. 226-227

79
 14. Ilie Georgeta,investiții international,Editura Dimitrie Cantemir,Bucuresti, 2002

15. Dunning John H,Volume I, Theories And Paradigms Of International Business

Activity The Selected Essays ,2002

16.Wiley John in “Forbes Magazine”, Sons Inc., New York, 1997, pag. 12.

17.Moise Elena, Investiţii străine directe (Bucureşti: Ed. Victor, 2005), 31

18. Marinescu Nicolae “Evolutia companiilor transnationale”,Revista Convorbiri

Economice ,nr 2,2002,pag 17-18

19.Postelnicu Gheorghe, Postelnicu Catalin, Globalizarea economiei, Ed. Economică

20.Rusu Mirela, Investiţiile străine directe, Editura Secolul XXI, Craiova, 2000, p. 135

21.Restructurarea ordinii internationale", Timbergen Jan, Ed. Politica, Bucuresti, 1978,

22. Serbanescu Ilie "Corporatiile transnationale", , Ed. Politica, Bucuresti, 1987, pag.
174

23.Tanasoiu Constantin,"Intreprinderile multinationale", TE 25/96 pag. 65

24.Voinea, Liviu, “Corporaţiile transnaţionale şi capitalismul global”, Editura Polirom,

Bucureşti, 2007

25.Voinea Liviu,Corporațiile transnaționale și economiile naționale,Editura I.R.L.I.

,Bucuresti 2001

26..UNCTAD “World Investment Report”1989-2015

27.www.samsung.com

28.www.doingbussines.ro

29.www.BNR.ro

30.The Economist, 29 January 2000, p. 21.

31.http://www.revistabiz.ro/top-social-brands/

80
81