CURS 4

3. Aplicaţii ale ultrasunetelor în industrie şi medicină

3.1. Aplicaţii industriale

Proprietăţile ultrasunetelor permit folosirea lor într-o mare varietate de aplicaţii practice.
Ultrasunetele produc încălzirea şi redistribuirea substanţei din celulele vii ceea ce duce la
folosirea lor în terapeutică (încălzirea anumitor ţesuturi şi masaje adânci) precum şi la
conservarea alimentelor (prin folosirea unor ultrasunete de frecvenţă şi intensitate potrivită care
distrug microorganismele).
O altă aplicaţie a ultrasunetelor este legată de măsurarea adâncimii mărilor. În esenţă
procedeul este acelaşi ca şi în cazul folosirii sunetelor obişnuite, prezentând însă avantajul
fasciculelor dirijate. De asemenea se pot produce semnale foarte scurte ceea ce măreşte precizia
măsurării intervalului de timp dintre producerea semnalului direct şi înregistrarea celui reflectat.
Ultrasunetele se folosesc în diferite procese tehnologice cum ar fi: spălarea,
curăţarea, uscarea sau sudarea unor corpuri şi de asemenea pentru prelucrarea unor piese.
În principiu, prelucrarea cu ajutorul ultrasunetelor constă în următoarele: se introduce
piesa (sau porţiunea de piesă) care trebuie prelucrată într-un lichid în care se găsesc în
suspensie particule de praf abraziv dur. Sub acţiunea unei surse de ultrasunete în lichid
apare fenomenul de cavitaţie. Datorită şocurilor hidraulice particulele de abraziv sunt
lovite cu putere de suprafaţa piesei smulgând aşchii din aceasta. Pe acest principiu se
bazează construirea unor maşini unelte care să taie filetele şi dinţii pinioanelor fine, care
rectifică piese complicate, taie şi găuresc plăci etc.

3.1.1. Defectoscopia ultrasonoră

Dintre numeroasele aplicaţii ale ultrasunetelor nu vom mai menţiona decât defectoscopia
ultrasonoră. Controlul ultrasonor permite stabilirea existenţei unor defecte (fisuri, goluri) în
interiorul unor piese metalice masive. Principalele tipuri de defectoscoape ultrasonore utilizează
transmisia sau reflexia.

Fig. 1. Principul defectoscopiei ultrasonore.

 În defectoscopul prin transmisie emiţătorul şi receptorul de ultrasunete sunt situate de o
parte şi de alta a piesei de cercetat (fig.1). Dacă între emiţător şi receptor nu există nici un defect
(de exemplu între sursa S1 şi receptorul R1) semnalul ultrasonor transmis va trece neatenuat
producând o anumită deviaţie a acului aparatului de înregistrare (A 1). În cazul în care întâlneşte
un gol (D) o parte a semnalului ultrasonor este reflectat pe suprafaţa de separare dintre metal şi
aerul din golul respectiv şi semnalul este mult atenuat ceea ce se va observa la aparatul indicator
(A2). Dispozitivul folosit practic are o singură pereche emiţător-receptor care este plimbată în
lungul piesei de cercetat. Această metodă are două incoveniente : în primul rând ultrasunetele
propagându-se prin piesă se reflectă pe feţele opuse ale acesteia îngreunând observarea
defectelor; în al doilea rând acest procedeu nu permite stabilirea adâncimii la care se găsesc
defectele.
Aceste incoveniente sunt în bună măsură eliminate de defectoscoapele prin reflexie (sau
în impulsuri). La acestea emiţătorul şi receptorul sunt situate de aceeaşi parte a piesei unul lângă
altul (fig.2a). Ultrasunetele se propagă prin piesă, ajung la faţa opusă unde sunt reflectate şi apoi
revin la receptor. Dacă în piesă există un defect, semnalul ultrasonor se va reflecta de acesta şi va
ajunge mai devreme la receptor decât cel reflectat de faţa opusă. Emiţătorul generează impulsuri
scurte la intervale lungi constante care împreună cu semnalul reflectat sunt marcate pe ecranul
unui oscilograf. În fig.2b prin 1 şi 3 am indicat locurile unde spotul luminos are devieri bruşte
care marchează momentele în care a fost emis semnalul ultrasonor şi respectiv în care a fost
receptat semnalul reflectat de faţa opusă. Prin 2 am indicat locul unde este indicată primirea unui
semnal reflectat de un defect. Poziţia relativă a acestuia în raport cu 1 şi 3 ne permite să
determinăm adâncimea la care se găseşte defectul.

(a) (b)
Fig.2. Defectoscopia prin reflexie (cu impulsuri): schema de principiu (a); spectrul răspuns al sistemului (b).

3.1.2. Sistem de filtrare cu ultrasunete

a. Prezentare generala
Aparatul proiectat poate face faţă caracterului extrem de divers al apelor uzate ce rezultă
de la vopsire, responsabil de dificultăţile foarte mari în proiectarea unei tehnologii cu largă
eficacitate. De aceea, sistemul conceput este prevăzut cu numeroase căi de abordare a gradului
de poluare al apelor uzate, şi anume:
1. Ultrasonarea apelor uzate provenite de la vopsire;
2. Ultrasonarea apelor uzate urmată de ultrafiltrare;
3. Ultrasonarea apelor uzate urmată de ultrafiltrare activată cu ultrasunete;
4. Ultrasonarea apelor uzate asociată cu acţiunea apei oxigenate;
 5. Ultrasonarea apelor uzate asociată cu acţiunea apei oxigenate urmată de ultrafiltrare
activată cu ultrasunete;
6. Ultrasonarea apelor uzate asociată cu acţiunea apei oxigenate urmată de ultrafiltrare;
7. Decolorare oxidativă a apelor uzate;
8. Decolorare oxidativă a apelor uzate urmată de ultrafiltrare;
9. Decolorare oxidativă a apelor uzate urmată de ultrafiltrare activată cu ultrasunete;
10. Obţinerea unui grad avansat de puritate al apei epurate prin ultrafiltrare;
11. Obţinerea unui grad avansat de puritate al apei epurate prin ultrafiltrare asistată de
acţiunea ultrasunetelor.
Sistemul computerizat de filtrare şi separare activat cu ultrasunete asigură, în toate fazele,
controlul procesului de către computer, pe baza informaţiilor preluate de biosenzori (figura 3) :
- în primă fază, biosenzorii stabilesc concentraţia iniţială a colorantului in soluţie de tratare
(concentraţie larg variabilă, atât din motive legate de specificul unui anumit proces
tinctorial, cât şi din motive tehnologice, putând fi vorba de apă uzată de la procesul de
vopsire propriu-zis sau de la una dintre etapele de spălare). În funcţie de situaţia
identificată, computerul comandă intensitatea ultrasonării, durata acesteia, precum şi
eventuala asociere cu decolorarea cu apă oxigenată şi nivelul concentraţiei acesteia. În
cazul în care nivelul de impurificare justifică asocierea ultrasonicării cu tratarea cu apă
oxigenată, este analizat nivelul pH-ului, care este apoi adus în zona în care eficienţa
decolorării este maximă.
- caracteristicile apei rezultate în urma primei faze de epurare sunt analizate de către un al
doilea biosenzor, care trimite informaţiile colectate către computer, programul dedicat
hotărând asupra uneia dintre următoarele căi de acţiunea ulterioare.
- în condiţiile constatării unei îndepărtări avansate a coloranţilor din apele uzate, apa
epurată este recirculată către un nou ciclu de vopsire;

Fig. 3. Sistem computerizat de filtrare şi separare activat cu ultrasunete.

- dacă se constată că epurarea este incompletă, dar suficient de avansată pentru a putea fi
desăvârşită în faza de filtrare prin membrane, apa uzată este direcţionată către această
fază, controlată de computer, care urmăreşte nivelul de ultrasonicare care să faciliteze
efectuarea filtrării.
 - dacă epurarea este incompletă, dar gradul de impurificare face inutilizabilă filtrarea prin
membrane, apa uzată este direcţionată către circuitele uzuale de colectare a apelor uzate
care o conduc în staţia de epurare a întreprinderii;
- după parcurgerea fazei de filtrare prin membrane asistată ultrasonic, biosenzorul ce
analizează caracteristicile apei rezultate trimite datele către computer, care în funcţie de
situaţia existentă poate alege una dintre următoarele continuări:
- apa uzată, al cărui nivel de epurare este avansat, este direcţionată către noi cicluri de
vopsire;
- apa uzată este incomplet epurată şi improprie pentru reutilizare, dar gradul de epurare
realizat justifică reluarea ciclului de epurare pentru aducerea acesteia la parametrii care să
permită introducerea în noi cicluri de vopsire;
- nivelul de epurare este insuficient, apa uzată fiind direcţionată către canalizare, unde
urmează circuitul curent al apelor uzate.
Deşi iniţial reţelele de calculatoare au fost dezvoltate având ca funcţie principală
transferul fişierelor între diferite tipuri de computere aflate La distanţă, realizările din domeniul
senzorilor, actuatoarelor, precum şi a microcontrolerelor au permis realizarea unei adevărate
fuziuni între aceste domenii. Mai recent extensia satelitară a reţelei GSM permite realizarea unor
sisteme care să integreze senzori, actuatoare, unităţi de procesare locală, interfeţe de comunicaţie
la diferite topologii de reţele, fiind posibilă astfel dezvoltarea unor adevărate sisteme nervoase
digitale cu dimensiune planetară.
Acestea permit efectuarea ‚acţiunilor’ la distanţă , respectiv permit controlul proceselor
active utilizând computere clasice conectate la Internet sau telefoane mobile.
O alternativă de soluţie pentru astfel de sisteme este reprezentată in figura 4.
Sistemul local dispune de un computer integrat într-un singur circuit cu procesor RISC –
MWE SBC8/16/32 (cu variante pentru 8,16-DSC, 32 biţi) cu memorie flash pentru stocarea
codului, modul conversie analog/numerică, modul comunicaţie cu protocol RS232, module
comunicaţie I2C, SPI, ceas de timp real RTC. La acesta este dezvoltată o interfaţă pentru
generarea semnalelor ultrasonice precum şi pentru achiziţia informaţiilor furnizate de o gamă
largă de sensori (biosensori). Ansamblul este complet programabil utilizând instrumente de
dezvoltare cod care rulează pe computere PC, în final codul executabil fiind transferat şi executat
din memoria flash locală.
 Fig. 4. Arhitectură sistem control prin Internet procese filtrare.

Implementarea funcţiilor în memoria flash oferă un grad sporit de flexibilitate precum şi

posibilităţi de ataşare a unei game largi de sensori şi actuatoare.
Sistemul local comunică cu un server WEB (MWE GSM Server) pentru care sau
dezvoltate programe adecvate care permit unui utilizator aflat la distanţă să acceseze resursele
instalaţiei controlate/monitorizate. Serverul poate rula atât pe computere clasice (PC – freBSD),
cât şi pe structuri de tip “embedded computer” alimentate cu energie solar/eoliană. Fiind
independent energetic acesta poate fi amplasat în zone greu accesibile sau neelectrificate. Pentru
ataşarea fără fir a sensorilor/actuatoarelor sistemele locale sunt prevăzute cu interfeţe pentru
transferul datelor cu protocol IEEE 815.4 (Zigbee). Acestea operează în banda de 2,4Ghz având
16 canale şi permit conectarea sistemelor aflate la distanţe de 100-200 metri. Ansamblul este
implementat utilizând tehnologii de procesare a datelor şi comunicaţii cu foarte înaltă eficienţă
energetică (Green Computing Technologies).
b. Modul de ultrasonare
Modulul de ultrasonare este reprezentat în figura 5. Acesta este compus din 3 celule
grupate în serie în care fluidul este introdus printr-o pompă, apele rezultate fiind trecute printr-un
cilindru prevăzut cu senzori.
 Fig. 5. Ansamblu modular pentru ultrasonare.

Computerul de tip embedded realizează controlul complet AL regimurilor de funcţionare

şi asigură comunicaţiile cu un sistem master.
Schema bloc funcţională a instalaţiei este reprezentată în figura 6.

Fig.6. Schema bloc funcţională instalatie filtrare cu ultrasunete.

Generatoarele de ultrasunete sunt amplasate la baza cilindrilor fiind posibilă atât

utilizarea ultrasunetelor pentru operatii de filtrare cit şi pentru curăţarea filtrelor. Generatoarele
de ultrasunete funcţionează în gamele 20 khz respectiv 40khz având traductoare
magnetostrictive, respectiv piezoceramice.
c. Modul de ultrafiltrare – ultrasonare
Ultrasonarea se efectuează la o frecvenţă constantă de 37 kHz şi o putere de 55 W/cm2
folosind un procesor ultrasonic de înaltă intensitate, model CV17, de la Sonics & Materials,
Danbury, Connecticut, USA, utilizând un sonotrod pentru imersie directă cu o suprafaţă de 1,325
cm2. Pentru o mai bună eficienţă a procesului de ultrasonare, se recomandă acordarea
procesorului (operaţie de tuning) după fiecare 10 minute de operare continuă. Sonotrodul <1
procesorului se introduce în soluţia de tratare la o adâncime de 3,5 cm, efectuându-se cicluri de
10 minute alternate cu pauze aferente operaţiei de tuning, realizându-se în total un timp de
ultrasonare de 3 ore şi 40 de minute (220 de minute). Se foloseşte doar modul de operare
continuu, iar butonul de control al puterii ieşite de la sursă se setează pe poziţia 5.
Sistemul de ultrafiltrare (schema bloc prezentată în figura 7) este capabil să realizeze
procese de ultrafiltrare în ambele moduri de operare (deadend şi cross-flow), precum şi spălarea
membranelor cu apă demineralizată. De asemenea este posibil controlul debitelor şi al
presiunilor pe întreaga instalaţie.

Fig. 7. Schema sistemului de ultrafiltrare.

Principalele componente ale sistemului de ultrafiltrare propus sunt:

• Pompa – pentru acest sistem de ultrafiltrare a fost utilizată o pompă peristaltică de
ISMATEC, modelul Flowmaster FMT300, deoarece permite un control foarte bun al debitelor şi
presiunilor, dar şi datorită faptului că poate opera cu ape uzate cu încărcări poluante mari. Din
aceste considerente s-a optat pentru o pompă peristaltică capabilă să realizeze presiuni de până la
3,2 bar, şi un debit cuprins între 37 mL/min – 13 l/ min.
• Modulul cu membrane. Pentru realizarea studiilor experimentale ale procesului de
ultrafiltrare s-a optat pentru un modul produs de către firma ITT Aquious.
• Sistemul de măsurare al debitului permeat este format dintr-un debitmetru cu elice
(model Bürkert 8031), un traductor de debite (model Mitsubishi Electric) şi un sistem de
înregistrare al datelor (calculator) şi permite măsurarea on-line a valorilor debitelor de permeat,
precum şi înregistrarea valorilor obţinute. De asemenea, sistemul de înregistrare permite şi
calculul volumelor de permeat înregistrate pe durata unui test de ultrafiltrare. Debitmetrul cu
elice produce impulsuri electrice pe care traductorul de debit le transformă în semnale digitale
care mai departe sunt transmise unui calculator prin intermediul unei interfeţe RS232. Cu
ajutorul unui soft original semnalele digitale sunt înregistrate sub formă de fişiere text care
conţin valorile momentane ale debitului, precum şi datele de volum total. Ulterior fişierele text
pot fi exportate şi prelucrate cu uşurinţă în orice program de calcul tabelar. Softul permite, de
asemenea, vizualizarea on-line a valorii debitului momentan pe parcursul testelor de ultrafiltrare.
• Manometrele permit măsurarea presiunilor în diverse puncte ale instalaţiei, şi pe baza
citirilor momentane se poate realiza controlul presiunii. Diferenţa de presiune măsurată Δp
variază între 0-6 bar.
• Ventilele asigură controlul întregii instalaţii, cu ajutorul acestora se pot schimba
modurile de operare între cross-flow, dead-end sau se poate comuta pe modul de spălare. De
asemenea cu ajutorul ventilelor se poate ajusta presiunea transmembrană.
• Vasele de stocare. Unul dintre acestea este destinat pentru apa uzată sintetică şi este
prevăzut cu un agitator mecanic pentru omogenizare, iar celălalt este destinat pentru apa
demineralizată care se foloseşte la spălarea inversă a membranelor şi pentru determinarea
fluxurilor de apă demineralizată. Capacitatea vaselor de stocare este de 50 l.
Instalaţia experimentală prezentată mai sus poate fi operată atât în mod cross-flow cât şi
dead-end, cu sau fără recirculare şi poate fi controlată cu ajutorul ventilelor numerotate de la V1
la V10, conform tabelului 1. Procedeul integrat de ultrafiltrare-ultrasonare pentru epurarea apelor
uzate conţine două etape de epurare (figura 8). Apa uzată este alimentată prin conducta 1 în baia
de ultrasunete 2 unde are loc prima etapă a procedeului integrat de epurare. Baia de ultrasunete
emite radiaţii ultrasonice care vor scinda moleculele de coloranţi prezenţi în apele uzate în
compuşi mai simpli, rezultând astfel scăderea gradului de colorare a acestora.

Fig. 8. Schema tehnologică a procedeului integrat de ultrafiltrare - ultrasonare pentru epurarea apelor uzate.

În continuare, apa uzată este preluată cu ajutorul pompei 3 şi pompată în modulul de

ultrafiltrare 7 care conţine membranele semipermeabile de ultrafiltrare. Randamentul procesului
(gradele de epurare obţinute) depind în mod esenţial de caracteristicile membranelor de
ultrafiltrare utilizate.
Membranele de ultrafiltrare reţin încă o parte din moleculele de coloranţi prezente în
apele uzate (care nu au fost distruse în cadrul procesului de ultrasonare), precum şi materiile
solide în suspensie şi coloizii prezenţi, rezultând astfel un efluent a cărui calitate se încadrează în
normele legislative în vigoare pentru a fi deversat în receptori naturali.
 Parametrii procesului integrat, şi în special ai celui de ultrafiltrare sunt urmăriţi cu
ajutorul manometrelor 4 şi 9, iar fluxul de permeat este măsurat cu ajutorul debitmetrului 8.
Când valoarea fluxului de permeat, exprimat ca debit raportat la suprafaţa ariei membranelor de
ultrafiltrare, scade sub o anumită valoare considerată a fi prag critic din punct de vedere
economic, procesul trebuie oprit, iar membranele de ultrafiltrare trebuie spălate în sens invers.
Pentru aceasta se introduce apă demineralizată (sau conţinând un agent chimic de spălare
recomandat de producătorul membranelor) prin conducta 6, iar apele de spălare sunt colectate
prin drenul 11.