Sunteți pe pagina 1din 15

Tema 3. Neurofiziologie motorie I.

Furtuna Maria
S1901
Profesor
Besleaga Tudor
1. Definește reflexe osteotendinoase şi cutanate. Vorbește despre importanţă clinică
 Reflexe osteotendinoase - e declansat prin simpla percutie a tendonului cu un
ciocanel pt reflexe, percutia determina intinderea instantanee a muschiului
cvadriceps femural si activeaza un reflex de intindere dinamic ce determina miscarea
brusca a gambei spre anterior. Reflexe similare pot fi declansate la nivelul oricarui alt
muschi al corpului prin percutia tendonului sau chiar a corpului muscular. Reflexele
musculare sint utilizate pt a evalua gradul de facilitare al centrilor medulari.
 Reflexe cutanate - Se produc prin stimularea receptorilor din tegumente. Arc reflex
polisinaptic->număr mare de neuroni intermediari la diverse nivele encefalice->căi
aferente segmentare,fascicule ascendente,instanţe senzitive cerebrale,căi
descendente,neuron motor periferic,cale eferentă motorie
2. Reprezintă arcurile acestor reflexe. Descrie verigile şi schiţează arcurile acestor
reflexe

Reflexul osteotendinos:
Reflex cutanat:

3. Indică în care segmente ale măduvei spinării se află centrii reflexelor, ce


urmează, şi ce mişcare rezultă din contracţia muşchiului respectiv:
● Reflexul bicipital (segmentul C5-C6) - se percută tendonul inferior al m biceps şi se
obţine contracţia m. Biceps cu flexia antebratului.
● Reflexul tricipital (segmentul C7-C8) - se percută tendonul distal al tricepsului
deasupra olecranului şi se obţine extensia antebraţului pe braţ prin contracţia m.
triceps.
● Reflexul rotulian (segmentul.L2-L4) - se percută tendonul cvadricepsului şi se obţine
contracţia m.cvadriceps cu extensia gambei pe coapsă.
● Reflexul achilian (segmentul L5-S2) - se percută tendonul achilian şi se obţine
contracţia la nivelul m. triceps sural cu flexia plantară a piciorului.
● Reflexul cutanat abdominal superior (segmentul T6-T7) - prin excitarea pielii de la
nivelul părții superioare a abdomenului se obţine o contracţie a muşchilor drept
abdominali.
● Reflexul cutanat abdominal mijlociu (segmentul T8-T9) - prin excitarea pielii de la
nivelul ombilicului se obţine contracţia muşchilor oblici abdominali.
● Reflexul cutanat abdominal inferior (segmentul T10-T12) - prin excitarea pielii de la
nivelul arcadei crurale(ombilic in jos) se obţine contracţia muşchilor abdominali.
● Reflexul cremasterian (segmentul L1-L2) se obţine prin excitaţia pielii la nivelul feței
interne a coapsei şi se obţine contracţia muşchiului cremaster.
● Reflexul cutanat plantar extern (segmentul L5-S1) se realizează prin excitaţia
marginii externe a plantei pina la nivelul halucelui şi se obţine în mod normal flexia
plantara a degetelor prin contractia muschilor plantari; în mod patologic apare
reflexul Rossolimo (S1) , ce constă în flexia ultimelor patru degete şi se întâlneşte în
leziunile piramidale;
● Reflexul fesier (segmentul ) - se excită regiunea fesiera şi se obţine contracţia
muşchiului gluteu.
● Reflexul anal (segmentul S5) - se realizează excitaţia pielii din regiunea mucoasei a
orificiului anal şi se obţine contracţia m. sfincterului extern sau intern.
4. Notează elementele fusului neuromuscular şi a arcului reflex miotatic de întindere.
Descrie componenta statică şi dinamică a reflexului miotatic de întindere.
 Fusul neuromuscular e organizat in jurul a 3-12 fibre musculare intrafusale foarte
mici, efilate la capete si atasate de glicocalixul fibrelor musculare scheletice mari
extrafusale adiacente. Regiunea centrala a fibrei intrafusale contine un nr redus de
filamente de actina si miozina.Este alcatui din fibre fusale invelite de o capsula
conjunctiva ce pot fi de 2 tipuri:fibre cu sac nuclear si fibre musculare cu lant
nuclear.
1.Reflexul de intindere dinamic-e declansat de impulsuri dinamice puternice transmise de
la terminatiile senzoriale primare ale fusurilor musculare, generate de intinderea sau
relaxarea rapida a acestora. Intinderea sau relaxarea brusca a unui muschi declanseaza un
impuls puternic transmis la nivelul MS, acesta produce o contractie reflexa instantanee
intense a aceluiasi muschi in care a fost generat impulsul initial. Reflexul are rolul de a se
opune variatiilor bruste ale lungimii musculare.
2. Reflexul de intindere static-e declansat de semnale statice continue transmise de la
nivelul receptorilor atit prin terminatii primare cit si secundare. Rolul este de a mentine
constant gradul contractiei musculare, cu exceptia situatiilor in care sistemul nervos
transmite o alta comanda.
5. Descrie caracteristicile morfo - funcţionale ale organului tendinos Golgi. Desenează
arcul reflexului Golgi.
Organul tendinos Golgi e un receptor senzorial invelit intr’o capsula fibroasa ce contine un
nr mare de fibre tendinoase ale mm.scheletici. 10-15 fibre musculare sint conectate cu
fiecare organ tendinos Golgi, iar organul tendinos e stimulat cind acest fascicul de fibre
musculare e tensionat prin contractia sau intinderea muschiului. Organul tendinos
detecteaza tensiunea musculara de la nivelul muschiului. Organul tendinos are atit un
raspuns dimanic cit si un rs static. El reactioneaza intens cind tensiunea musculara creste
brusc, insa efectul se reduce dupa o fractiune de secunda la un nivel mai scazut de
descarcare constanta, nivel direct proportional cu teniunea musculara. Organul tendinos
ofera sistemului nervos informatii instantanee despre gradul de tensiune din fiecare mic
segment al fiecarui muschi.

6. Argumentează caracteristicile sindromului de secţiune medulară totală:


• Sindrom de neuron motor central sub nivelul leziunii.
se caracterizează prin paralizie spastică cu reflexe osteotendinoase exagerate
hiperreflexie (intrucat motoneuronii centrali au efect inhibitor asupra reflexelor
miotatice, iar lezarea tractului corticospinal duce la pierderea acestei inhibiții),
hipertonie (tonus muscular crescut predominam pe mușchii flexori la membrele
superioare și pe mușchii extensori la membrele inferioare), rigiditate, inversarea
reflexelor cutanate (semn Babinski sau reflex cutanat plantar in extensie, reflexe
cutanate abdominal și cremasterian abolite), atrofie musculară (ca rezultat al
Sindromul de inactivității). De obicei este afectată o zonă extinsă a musculaturii
corporale (parapareză/paraplegie, dipareză/diplegie, tetrapareză/tetraplegie), iar
deficitul motor predomină distal. In cazurile când leziunea se instalează brusc inițial
apare hipotonie urmând ca mai apoi să se instaleze hipertonia.
• Iniţial faza de şoc spinal, hipotonie.
abolirea motilităţii, sensibilităţii şi reflexelor sub nivelul leziunii, deoarece sunt
întrerupte toate fasciculele descendente şi ascendente care conduc impulsurile la
efectori, respectiv de la receptor
în etapa a II-a, apare hipertonia musculară cu exagerarea reflexelor osteotendinoase
şi spasticitate musculară.

• Ulterior spasticitate severă.


spasticitatea tipică sindromului de neuron motor central se caracterizează prin
fenomenul “lamei de briceag”, cedând brusc atunci când dispare rezistenţa
• Anestezia pentru toate tipurile de sensibilitate sub nivelul leziunii (anestezia
tactilă, termică şi dureroasă permite precizarea nivelului lezional, corespunzător
dermatoamelor afectate).
O dată cu determinarea zonei de hipo- sau anestezie tactilă se cercetează
următoarele forme de sensibilitate: topognozia, discriminarea tactilă, dermolexia,
stereognozia, schema corporală. Topognozia este stabilirea locului de excitaţie
cutanată de către bolnavul, care nu vede locul respectiv. Discriminarea tactilă se
determină cu ajutorul compasului, apreciindu-se distanţa minimă, pe care bolnavul o
distinge prin atingerea de cele două vârfuri ale compasului. Dermolexia este citirea
de către bolnav cu ochii închişi a cifrelor scrise de examinator pe pielea lui.
Sensibilitatea termică se determină prin intermediul a două eprubete: una cu apă
rece (8-20°C) şi alta cu apă caldă (38-58°C). Examinarea se face comparativ. Se poate
obţine o zonă de anestezie, hiperestezie, hipoestezie sau hiperpatie şi dizestezie sau
inversiunea termică: recele este simţit cald şi invers.
Sensibilitatea la durere se examinează cu ajutorul unui vârf de ac. Pacientul va trebui
să indice, dacă a fost atins cu vârful sau cu gămălia acului şi dacă aplicarea înţepăturii
este dureroasă. Se poate obţine anestezie, hipostezie sau hiperpatie

• Tulburări trofice, escare de decubit.


 piele – întinsă, subţire, transparentă, cu ulcere
 păr: lipseşte în ariile afectate
 unghii: îngroşate
 articulaţii: imobilitate, atrofie.
• Pierderea controlului sfincterian pentru urină şi materii fecale.
reprezinta incapacitatea de a controla tranzitul intestinal, ceea ce cauzeaza
eliminarea neasteptata a materiilor fecale de la nivelul rectului. Numita si
incontinenta intestinala, afectiunea variaza ca grad de severitate, de la mici scapari
de materii fecale odata cu eliminarea de gaze la pierderea completa a controlului
sfincterian.

7. Examinarea reflexelor somatice ale trunchiului cerebral- reflexele supraorbital,


cornean și mandibular. Reprezintă și analizează arcurile reflexe.
Reflexul Cornean (trigemino-facial): stimularea marginii laterale a corneei declanşează
clipitul bilateral (contracţia orbicularului ocular) şi retracţia capului -calea aferentă->ramura
oftalmică trigemen -calea eferentă->orbicularul pleoapelor (inervat de nervul facial) -centru-
>punte
Reflexul mandibular(maseterin; este trigemino-trigeminal): pacientul ţine gura uşor
întredeschisă; percuţia metonului (eventual indirectă, prin aplicarea prealabilă a unui deget
la acest nivel) determină o mişcare rapidă de ridicare a mandibulei
8. Definește reflexe ce asigură poziţia corpului în spaţiu şi echilibrul lui. Reflexe
statice posturale și de redresare
Reflexele statice – au rol in mentinerea pozitiei corpului in spatiu si in pastrarea echilibrului
si de mentinere al echilibrului,realizindu-se printr-o serie de reflexe complexe
inlantuite.Acestea se impart in reflexe statice posturale si reflexe de redresare.
 Reflexele posturale – pot fi locale,segmentare,intersegmentare si generale.
Locale- contribuie la mentinerea posturii la statul in picioare in cazul in care suprafata pe
care stationeaza prezinta miscari(barca,vapor).
Segmentare – se adreseaza membrului colateral.
-reflexul de extensie incrucisata apare cand prin excitarea dureroasa aplicata unui membru
se obtine flexia homolaterala si extensia membrului heterolateral.
Intersegmentare – modificarea pozitiei unui segment in mod reflex va induce modificari de
tonus si in celelalte segmente ale corpului.
Generale – influenteaza repartitia tonusului muscular in intregul corp in urma modificarii
pozitiei capului; o schimbare in pozitia capului produce atat modificarea pozitiei capului fata
de spatiu, cat si fata de corp si avem:
-reflexe tonice labirintice – care influenteaza tonusul muscular in cazul modificarii pozitiei
capului fata de coordonatele spatial.
-reflexele tonice cervicale- care survin in czul modificarii pozitiei capului fata de corp
manifestandu-se prin modificari in tonusul membrelor la ridicarea, coborarea, rotatia si
inclinarea capului.
-reflexele tonice labirintice si cervicale sunt insotite de modificarea pozitiei ochilor in orbita,
deci oricarei pozitii a capului in spatiu ii corespunde o anumita pozitie a ochilor.
Reflexele de redresare – asigura reluarea pozitiei normale dintr-o pozitie neobisnuita, sunt
5 categorii.
a) Reflexele de redresare labirintica – care asigura indiferent de pozitia corpului in spatiu,
mentinerea si readucerea imediata a capului in pozitie normala.
b) Reflexele de redresare ale corpului asupra capului – are la baza excitarea
exteroceptorilor dintr-o singura latura a corpului.
c) Reflexele de redresare ale corpului asupra corpului – au loc in cazul in care capul este
imobilizat si impiedicat sa se redreseze, in acest caz corpul se redreseaza in pozitia lui
normal fata de cap.
d) Reflexul de redresare a gatului – se produce cand capul are o pozitie anormala fata de
trunchi, acest reflex urmeaza de obicei dupa reflexul de redresare labirintica.
e) Reflexele de redresare optica – asigura redresarea capului pe baza controlului visual al
pozitiei anormale a capului in spatiu.

9. Caracterizează reflexele statokinetice,


REFLEXELE STATOKINETICE
-sunt reflexe foarte rapide cu punct de plecare labirintic, care asigura stabilizarea omului in
miscare.Acestea sunt:
a) de acceleratie- deceleratie unghiulara;
b) de acceleratie- deceleratie liniara;
-numai in cazul in care ele au fost insuficiente si postura normala a fost pierduta intervi
reflexele de redresare.
-reflexele statokinetice fundamentale sunt: de acceleratie- deceleratie unghiulara, de
acceleratie- deceleratie liniara ( de ex deplasarea cu un vehicol care accelereaza sau
franeaza brusc), reactia ascensorului (flectarea membrelor), reactia de aterizare (extensia
membrelor).

10. Numeşte stimulii specifici pentru celulele receptoare din macula utriculară şi saculară.

Daca capul este in pozitie ridicata/verticala


- macula utriculei este situate in pozitie orizontala si va detecta miscarile in plan
orizontal
o Stanga/dreapta
o Inainte/inapoi
- macula saculei este situate in pozitie vertical si va detecta miscarile in plan vertical
o Sus/jos
o Inainte/inapoi
- Daca capul este in pozitie orizontala macula saculei este situate in pozitie orizontala
si va detecta miscarile in plan orizontal:
o Stanga/dreapta
o Inainte/inapoi

 Deplasarea capului determina o miscarea otolitilor in sens opus datorita densitatii


de 2-3 ori mai mare decat al lichidului din jur
 Se produce o inclinare a cililor si secundar o depolarizare respective hiperpolarizarea
celulelor paroase (in functiede tipul de inclinare: spre kinocil sau invers)
 Deplasarea are loc atata timp cat exista acceleratie.

Numeşte stimulii specifici pentru celulele receptoare din canalele semicirculare.


Rotirea capului intr-o parte determina excitatie ampulei canalului semicircular de aceasi
parte si inhibitie de parte opusa
 La nivelul fiecarui duct exista o portiune dilatata= ampula
 Organul sensorial ampullar = crista ampulara care este acoprit de o masa gelatinoasa
laxa – cupula
 Rotatia in planul canalului semicircular face ca endolimfa sa se miste “in sensopus”
(ramane pe loc datorita inertiei)
 Toate cellule cu par sunt orientate in aceasi directive astfel ca rotatia va determina
fie hiperpolarizarea fie depolarizare in functie de directia rotatiei

11. Descrie manifestările clinice ale leziunilor aparatului vestibular


a. VERTIJUL
– senzaţie subiectivă ca „pamanutul se invarte” la dificultati de a sta în picioare
și a merge , poate apărea greață și varsaturile , dar și senzația de nesiguranta sau de a
menține privirea în același punct pentru mai mult timp.
– declanşat de:  în urma lezării aparatului vestibular, fie la nivelul urechii
interne sau pe traiectul nervului vestibulo-cohlear, fie la nivelul regiunii cerebrale care
procesează informaţia senzorială cu rol în controlul echilibrului şi mişcărilor oculare. 
b.TULBURĂRILE DE ECHILIBRU SE MANIFESTĂ PRIN:
senzația ca „pamanutul se invarte” la dificultati de a sta în picioare și a merge , poate
apărea greață și varsaturile , dar și senzația de nesiguranta sau de a menține privirea în
același punct pentru mai mult timp.
c.NISTAGMUSUL
– mişcări oscilatorii involuntare, ritmice ale globilor oculari, care rămân în axe
paralele, cu o componentă de deviaţie tonică (lentă) către vestibulul hipovalent şi una
clonică (rapidă) care este reacţia de aducere a ochilor la normal, mai uşor de observat
(„bătaia nistagmusului”).
– apare datorită leziuni vestibulare, pontine, vertijul, Boala Menière, paralizii de
mușchi extrinseci ai globilor oculari, intoxicații (alcool, morfină, bărbiturice etc).

12. Explorarea ecilibrului ortostatic.

A. Generalităţi: Echilibrul ortostatic se realizează prin colaborarea dintre sistemul


nervos central şi diferite sisteme senzitivo - senzoriale: sistemul vestibular, sensibilitatea
profundă conştientă şi inconştientă, sistemul extrapiramidal, analizatorul vizual.
Ortostatismul şi mersul este de obicei afectat ȋn următoarele situaţii patologice:
-Modificări de tonus muscular;
-Disfuncţii la nivelul cerebelului;
-Disfuncţii la nivelul sistemului vestibular;
-Paralizii;
-Tulburări ale sensibilităţii profunde.

În sindromul vestibular, în leziunile destructive severe, menţinerea ortostatismului


nu este posibilă. În leziunile destructive uşoare bolnavul poate menţine ortostatismul,
însă poziţia este cu picioarele depărtate şi tendinţa este de cădere de aceiaşi parte cu
leziunea.
În tulburările de echilibru cerebelos, leziunile sunt la nivelul cerebelului şi căilor
cerebeloase. în leziunile uşoare realizarea ortostatismului este posibilă, însă cu baza de
susţinere lărgită, echilibru fiind instabil. Dacă leziunea este unilaterală, bolnavul va
cădea de partea leziunii, dacă este la nivelul vermisului, căderea va fi în sens antero-
posterior. La închiderea ochilor tulburările de echilibru nu se accentuează.
Examinarea menţinerii ortostatismului se face prin proba Romberg (persoana
examinată este rugată să alipească picioarele şi să întindă mâinile în faţă; dacă reuşeşte
această poziţie, se trece la următorul pas şi, anume, persoanei examinate i se va cere să
închidă ochii). De obicei, poziţia ortostatică poate fi menţinută, în acest caz Rombergul
fiind negativ. O dezechilibrare a bolnavului va face proba pozitivă.
Rombergul pozitiv poate fi de mai multe feluri:
- De tip cerebelos în care dezechilibrarea bolnavului nu depinde de închiderea
ochilor. Pentru leziunile localizate la nivelul vermisului anterior, tendinţa de cădere este
spre anterior, iar în leziunile de la nivelul vermisului posterior, tendinţa de cădere este
spre posterior. Dacă leziunea este la nivelul emisferelor cerebeloase, tendinţa de cădere
este de partea emisferei lezate.
- De tip vestibular, în care tendinţa bolnavului este de a cădea de partea leziunii
vestibulare, direcţia de cădere fiind influenţată şi de poziţia capului.

13. Descrie semnele ce caracterizează ataxia cerebeloasă:


· Dismetrie cu hipermetrie:
Dismetria rerezinta o incapacitate de apreciere corecta a raporturilor spatiale dintre
partile corpului si reperele spatiale inconjuratoare.(Alterarea probei index-nas)
Hipermetrie - Amplitudine exagerată de mișcare a unei articulații.
· Asinergie: Un semn de asinergie este flexia combinată a trunchiului şi a coapsei.
Bolnavul nu poate face două mişcări deodată; flexia trunchiului şi fixarea călcâielor pe
pat. Dacă unui om sănătos, culcat pe spate, i se propune să se ridice, el flexează coapsa
pe bazin, îşi fixează călcâiul pe pat şi îşi ridică trunchiul.
· Tremurături cerebeloase:
Tremuraturi voluntare,se evidentiaza in timpul scrisului,care este
nesigur,neregulat,intrerupt si marit.
· Adiadococinezie:
 Este o dischinezie ce se manifestă prin imposibilitatea de a efectua mișcări antagoniste
în succesiune rapidă, cum ar fi pronația și supinația sau flexia și extensia unui membru
sau a mâinii; ea indică o leziune cerebeloasă, fiind o caracteristică a ataxiei cerebeloase.
· Tulburări ale tonusului muscular:
se manifestă prin hipotonie pentru toţi muşchii regiunii corporale corespunzătoare.
Hipotonia se pune în evidenţă prin amplitudinea exagerată a mişcărilor pasive.

Neurofiziologie motorie II. Functiile psihice superioare.

Activitatea individuală

1. Definește noțiunea de motivație


este un impuls către acțiune, care determină interesul subiectiv și personal al unei persoane
în realizarea ei. un proces dinamic al unui plan psihofiziologic care controlează
comportamentul uman, îi determină direcția, organizarea, activitatea și stabilitatea;
capacitatea unei persoane de a-și satisface activ nevoile.
Specifică rolul hipotalamusului în comportament pe exemplu motivațiilor de sete și foame.
Nucleii lateral si ventromedial ai hipotalamusului sunt asociati cu dobandirea obiceiurilor
alimentare. Stimularea nucleului hipotalamic lateral induce foamea, pe cand stimularea
nucleului ventromedial are efect inhibitor, fiind mentionat astfel ca centru al satietatii. Pe
langa acesti nuclei, studii recente au demonstrat ca si nucleul paraventricular ar fi implicat in
reglarea aportului alimentar, posibil prin proiectiile sale pe formatiunea reticulata a
trunchiului cerebral, precum si pe nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral si ai maduvei
spinarii. 
Un grup de celule localizat lateral de nucleul lateral al hipotalamusului, cunoscut sub
denumirea de zona incerta, pare a fi implicat in reglarea aportului de lichide, deoarece
stimularea acestei zone are ca efect apetenta accentuata pentru ingestia unei mari cantitati
de apa.

2. Definește noțiunea de reflexe condiționate și principiile de elaborare a lor.


Caracteristicile reflexelor conditionate:
 sunt dobandite prin invatare
 sunt temporare (pot disparea)
 centrii coordonatori sunt situati in cortexul cerebral
 se formeaza pe baza reflexelor neconditionateExemple: reflexul auditivo-
salivar/vizual salivar
Formarea reflexelor conditionate:
In crearea unui reflex conditionat, pentru a se forma o legatura temporara, suntnecesare
mai multe conditii:
 Asocierea unui excitant indiferent (sunet, lumina etc.) cu unul de valoarebiologica
absoluta (aliment, durere etc.)
 Precesiunea, adica excitantul indiferent sa-l preceada in timp pe cel absolut
 Coincidenta, adica excitantul absolut (de exemplu hrana) trebuie administrat
intimpul actiunii celui indiferent;
 Repetitia adica asocierea celor doua tipuri de excitanti trebuie repetata inaceleasi
conditii de mai multe ori
 Izolarea .Camera in care se stabileste reflexul trebuie sa fie ferita de altiexcitanti;6.
 Dominanta adica animalul sa fie intr-o conditie fiziologica favorabila
declansariireflexului absolut. Spre exemplu in cazul stabilirii unui reflex conditionat
salivar lacaine, acesta trebuie sa fie flamand.

3. Specifică rolul formaţiunii reticulare în reglarea stării de veghe şi a


comportamentului.
stemul reticulat ascendent activator (SRAA) primeşte colaterale de la toate căile de
conducere ale analizatorilor şi trimite eferenţe care se proiectează bilateral, simetric, pe
cortex. Rolul său este de a produce o excitaţie difuză a scoarţei cerebrale, stimulând astfel
nespecific toate funcţiile cortexului. Stimularea SRAA este urmată de o stare de „trezire”
corticală, de creştere a vigilenţei, cu sporirea aptitudinilor intelectuale.
Formaţia reticulată participă al realizarea celor mai complexe funcţii ale creierului
(memorie, învăţare), precum şi la reglarea ritmului somn-veghe.
Veghea reprezintă starea funcţională cerebrală caracterizată prin creşterea tonusului SRAA,
concomitent cu orientarea conştiinţei spre o anumită activitate.
Alternativa stării de veghe este somnul. Comutarea de la somn la starea de veghe şi invers
se realizează prin stimularea, sau, dimpotrivă, inhibiţia SRAA. Somnul reprezintă o stare de
activitate cerebrală, caracterizată prin încetarea analizei conştiente a stimulilor şi prin
suprimarea activităţii voluntare. Reprezintă o stare de repaus a unor teritorii cerebrale,
concomitent cu păstrarea sau creşterea activităţii altora.
4. Explică efectele neurolepticelor (aminazinei asupra formațiunii reticulare):
Neurolepticele inhibă senzația de anxietate, agresivitate, oprimă emoțiile pozitive și
provoacă ataxie datorită proprietăților α-adrenoblocante, acțiunii deprimante asupra
centrului vasomotor și de asemenea capacității inhibitorii privind relfexele VC
interoreceptive.
5. Explică principiile metodei electroencefalografiei (EEG)
Electroencefalograma (EEG) reprezinta inregistrarea, in timp, a activitatii electrice cerebrale.
Captarea se face prin intermediul unor electrozi asezati pe scalp, cuplati la un aparat numit
electroencefalograf.
Activitatea cerebrala se bazeaza pe conexiunile si comunicarea dintre neuroni, ce se
realizeaza prin transmiterea unor mici semnale electrice, denumite impulsuri electrice.
Acestea creeaza potentiale electrice care sunt receptionate de electrozi amplasati pe scalp,
iar traseele inregistrate pe electroencefalograma reprezinta variatia diferentelor de
potential dintre perechile de electrozi selectate de examinator.
6. Descrie undele de bază a EEG și condițiile de obșinere a lor.
 Alfa – ritmice cu frecventa intre 8-13Hz,voltaj 50microvolti,se intilnesc la aproape
toti adultii normali in stare de veghe si in repaus.Au intensitate mare in regiunea
occipitala.Pot fi inregistrate si in regiunile parietale,frontale.
Origine:produse de prezenta in sistemul talamo-difuz a unor oscilatii spontane
secundare unui proces de feedback.
 Beta- frecventa 14-80Hz.Sunt inregistrate la nivelul regiunilor parietale,frontale in
timpul activarii acestor zone cerebrale.Apar cand atentia unei persoane este
orientata spre un tip specific de activitate mintala.
 Teta – frecventa 4-7Hz.Apar la copii,in regiunile parietale si temporale.La adulti apar
in perioadele de stres emotional(dezamagire,frustrare).Prezente si in numeroase
afectiuni cerebrale.
 Delta- includ toate undele care au frecventa mai mica de 3,5Hz,voltajele fiind de 2-4
ori mai mari decat la celelalte unde.Apar de asemenea la animale la care sa realizat
sectionarea transversala subcorticala experimentala.Pot aparea numai la nivel
cortical.
Origine:la nivelul sistemului neuronal cortical exista un mecanism intrinsec de
sincronizare independent de structurile cerebrale inferioare care determina aparitia
acestor unde.
7. Rolul EEG în diagnosticarea epilepsiei
O electroencefalogramă (EEG) poate indica activitatea cerebrală care sugerează un risc
crescut de crize. Este recomandată doar pentru cei care este foarte posibil să fi avut o criză
epileptică, pe baza simptomelor. În cazul diagnosticării epilepsiei, electroencefalografia
poate ajuta în diferențierea tipului de criză sau sindrom existent. În cazul copiilor, este
necesară, în mod normal, doar după o a doua criză. Nu poate fi utilizată pentru a exclude
diagnosticul și poate indica un rezultat fals pozitiv în cazul celor care nu suferă de această
afecțiune. În anumite situații, poate fi utilă efectuarea EEG-ului în timp ce pacientul doarme
sau este privat de somn.

8. Rolul EEG în studierea fazelor somnului ( polisomnografie)


Polisomnografia monitorizeaza etapele si ciclurile somnului, cu scopul de a identifica
momentul aparitiei tulburarilor de somn. Prin urmare, Polisomnografia se recomanda in
urmatoarele situatii:
1. Intreruperea temporara a respiratiei in timpul somnului - apnee de somn
2. Miscari involuntare la nivelul membrelor inferioare, cum ar fi cele din
cadrul sindromului picioarelor nelinistite;
3. In caz de somnolenta excesiva in timpul zilei, in care o persoana acuza
oboseala excesiva, care poate duce uneori pana la adomire in momente nepotrivite,
cum ar fi la locul de munca sau la scoala - Narcolepsie
4. Parasomnii asociate cu somnul REM (cu miscsri oculare rapide: Rapid Eye
Movements):
o Tulburarea de comportament in timpul somnul REM se caracterizeaza prin
pierderea intermitenta atoniei din somnul REM si prin aparitia de activitati
motorii elaborate (lovire, sarire, alergare) asociate cu o stare “ca de vis”. 
o Cosmarurile sunt experiente din vis, incarcate cu teama, care duc la trezire
brusca, cu vigilenta si orientare rapida. Amintirea este detaliata, vie, iar visele
intens infricosatoare.
o Paralizia de somn recurenta izolata consta intr-o perioada de incapacitatea
de a efectua miscari voluntare care apare la adormire sau la trezire, fie in
timpul noptii, fie al diminetii.
5. Comportament neobisnuit in timpul somnului precum somnambulismul.

9. Descrie mecanismele memoriei de scurtă și lungă durată.


I. Memoria de scurtă durată
- Durează de la câteva secunde pană la câteva minute
- Produsă de activitatea neuronală continua rezultată din impulsuri nervoase care
circulă repetat în jurul unei engrame temporare în caadrul unui circuit neuronal
reverberant.
- Facilitarea sau inhibiția presinaptică – apărută la nivelul sinapselor care se găsesc în
zona fibrelor nervoase terminale, imediat înainte ca aceste fibre să facă sinsapsă
II. Memoria de lungă durată
- Cauză: modificări structural la nivel sinaptic
- Formarea memoriei de durată depinde de restructurarea fizică a sinapselor →
modificarea sensibilității lor în transmiterea impulsurilor nervoase
Modificările structurale care apar sunt:
- ↑ numărului de situsuri pentru eliberarea veziculelor cu subs. Neurotransmițătoare
- ↑ numărului de vezicule cu neurotransmițător
- ↑ numărului de terminații presinaptice
Modificări ale structurii ramificațiilor dendtritice care permit transmiterea unor semnale mai
puternice.

10. Prin ce se caracterizează amnezia retrogradă?


Amnezia retrograda – incapacitatea de a evoca amintiri din trecut.Gradul amneziei pentru
evenimentele recente este mult mai mare decat pentru evenimentele din trecutul
indepartat,deoarece amintirile mai vechi au fost repetate atit de multe ori incat engramele
sunt intiparite profund,iar elementele acestor amintiri sunt stocate la nivelul unor arii
cerebrale intinse.
11. Prin ce se caracterizează amnezia anterogradă ?
 Amnezie anterogradă — pacientul își pierde capacitatea de a memora evenimente
care apar după declanșarea bolii (provocată de exemplu de traume sau stres).

12. Dați exemple de condiții patologice de dezvoltare a amneziilor.


Leziuni ale unor structuri anatomice cerebrale pot provoca amnezii.
Poate fi cauzata de leziuni traumatice ale creierului, degenerare, tulburari metabolice,
tulburari convulsive sau perturbari psihologice.
13. Definiți afaziile motorii și senzoriale și condișiile de dezvoltare a lor. Explicați rolul
diferitor arii corticale în procesul de comunicare verbală
Afazie motorie – incapacitatea individului de a emite cuvinte,ci doar zgomote.Capacitatea
de a formula mintal ginduri coerente nu este afectata.Acest efect este rezultatul lezarii ariei
lui Broca,localizata in cortexul cerebral prefrontal si premotor.
Afazie senzoriala – incapacitatea de a interpreta ideile exprimate de cuvintele vorbite sau
scrise,nu pot intelege limbajul scris sau vorbit.Aceasta situatie este intilnita in cazul lezarii
sau distrugerii ariei lui Wernicke din portiunea posterioara a girusului temporal superior al
emisferei dominante.