ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ̎ CAROL DAVILA ̎ GALAȚI

Specializare - Asistent Medical de Farmacie -

ACETILCISTEINA

Cuprins
1
Introducere..................................................................................................................
3
............
Capitolul 1. Încadrare, generalități

1.1 Definiție…………………………………………………………………….. 4
1.2 Baze fiziopatologice……………………………………………………....... 4
1.3 Clasificare…………………………………………………………………... 5
Capitolul 2. Acetilcisteina. Proprietăți farmacologice
2.1 Farmacodinamie……………………………………………………………. 7
2.2 Farmacocinetică…………………………………………………………….. 7
2.3 Farmacoterapie……………………………………………………………… 8
2.4 Farmacografie………………………………………………………………. 8
2.5 Farmacotoxicologie ………………………………………………………... 9
Capitolul 3. Stadiul actual al cunoașterii
3.1 Psihiatrie…………………………………………………………………….. 10
3.2 Sindromul ovarelor polichistice……………………………………………... 12
3.3 Agent nefroprotector………………………………………………………… 12
Bibliografie…………………………………………………………………………...
13

Introducere
2
 Acetilcisteina este utilizată in tratamentul tuturor afectiunilor respiratorii care, in urma
unei productii excesive de mucus si a solidificarii consecutive, antreneaza formarea de secretii
dense care sunt eliminate cu greutate sau de loc. Este cazul tuturor formelor de infectii
respiratorii (inclusiv gripe) asociate cu tuse si catar, al bronsitelor acute si cronice, sinuzitelor,
anginelor, faringitelor, astmului bronsic si mucoviscidozei (fibroza chistica).
Acetilcisteina este administrată și în cazul intoxicației cu paracetamol. Mecanismul de
acţiune alternativ al acetilcisteinei se bazează pe capacitatea grupării sulfhidril, de a lega radicalii
liberi şi de a-i detoxifia pe această cale. Acetilcisteina creşte sinteza glutationului, ceea ce
justifică folosirea în intoxicaţia acută cu paracetamol.
Pe lângă această acțiune centrală această substanță are rol în homeostazia oxidativă, în
medierea unor neurotransmițători cu rol direct în psihiatrie (dependența de marijuana, nicotină,
cocaină, schizofrenie, tulburare bipolară, tulburări de mușcare a degetelor sau ciupirea feței).
De asemenea este utilizat în tratamentul cistitei hemoragice indusă de ciclofosfamidă,
agent nefroprotector și sindromul ovarelor polichistice.

Capitolul 1
3
 Încadrare, generalități

1.1 Definiție
Expectorantele produc fluidificarea sputei, prin:
- mărirea secreţiei glandelor bronşice;
- modificarea proprietăţilor fizico-chimice ale secreţiei vâscoase;
- stimularea mecanismelor de eliminare a sputei (mişcările cililor, peristaltismul
bronhiilor).
Fluidicarea sputei are consecinţe:
- uşurarea eliminării sputei;
- deblocarea cililor, cu favorizarea activităţii lor pendulare;
- eliberarea celulelor glandulare, cu îmbunătăţirea activităţii lor.

1.2 Baze fiziopatologice

Secreţia bronşică este rezultatul activităţii celulelor mucoase şi seroase ale glandelor
bronşice.
Conţinut: apă 95 %, electroliţi, mucus, transsudat.
Mucusul conţine:
- glicoproteine acide 40 % (acid sialic, sulfamucină);
- glicoproteine neutre 60 % (fucomucină).
Transudatul conţine: Ig G şi Ig A.
Glicoproteinele:
- sunt legate între ele prin punţi electrofizice şi chimice (van der Waals, hidrogen,
ionice, disulfidice, calciu);
- cu apa formează gel vâscos, cu rol de menţinere a umidităţii mucoasei şi de apărare
contra agenţilor mecanici, chimici, bacterieni;
- sunt solubile şi vâscozitatea lor scade în mediu slab alcalin.
Reglarea activităţii secretorii a aparatului respirator este controlată de un centru
mucokinetic aflat în bulb.

4
 Clearance-ul traheobronşic este asigurat de mişcarea pendulară a cililor mucoasei
respiratorii.
Mucoasa respiratorie traheobronşică are un epiteliu pseudostratificat, columnar, ciliat.
Cilii asigură printr-o mişcare pendulară, transportul continuu al filmului de secreţie
mucoasă bronşică, spre faringe, de unde este înghiţită inconştient.
Acetilcolina stimulează producerea de mucus.
Influenţarea activităţii cililor:
- stimulează cilii (teofilina, beta-adrenomimeticele);
- inhibă cilii (anticolinergicele).
Ciliotoxice sunt: fumul de ţigară şi alcoolul.
Patologie
In stări patologice, vâscozitatea mucusului creşte, mucusul devine aderent şi îngreunează
clearance-ul traheobronşic asigurat de mişcarea pendulară a cililor mucoasei respiratorii ,
transformându-se în factor iritativ, declanşator al tusei.
Sputa este produsul evacuat din căile respiratorii prin tuse.
Expectoraţia este acţiunea de eliminare voită a sputei.
Sputa conţine: secreţie mucoasă bronşică, exsudat patologic, celule (microorganisme,
leucocite), salivă, secreţie nazală.
Infecţiile respiratorii mai ales cele virale provoacă scăderea de mucus, urmată la 24 ore
de necroză, cu descuamarea celulelor ciliate.

1.3 Clasificare
Funcţie de mecanismele de acţiune:
- secretostimulante;
- bronhosecretolitice.
A) SECRETOSTIMULANTE (acţiune stimulantă asupra glandelor bronşice):
- mecanism mixt (direct şi reflex);
- mecanism reflex.

1) Secretostimulante prin mecanism mixt:

5
 - Sunt substanţe volatile (săruri de amoniu) şi sublimabile (benzoat de sodiu, ioduri,
derivaţi de gaiacol ca guaifenesina şi gaiacolsulfonat de potasiu), produse vegetale expectorante
(species pectorales, ceai pectoral, ceai antibronşitic);
- Sunt administrate per os şi se elimină la nivelul glandelor bronşice, stimulând secreţia
apoasă a glandelor traheobronşice, alcalinizând secreţia şi fluidificând-o (mecanism direct);
- Produc iritaţia nespecifică a receptorilor din mucoasa gastrică, declanşând un reflex
vago-vagal, cu stimularea vagală a secreţiei glandelor bronşice (mecanism reflex);
- Iritaţia gastrică, însoţită de hipergastralgii, le CI în ulcer gastroduodenal.
2) Secretostimulante prin mecanism reflex:
- Sunt substanţe iritante pentru receptorii din mucoase (ipeca şi saponine din specii de
Primula, Saponaria, Senega);
- Sunt administrate per os şi acţionează iritant nespecific pe receptorii mucoasei
gastrice, declanşând prin reflex vago-vagal, stimularea secreţiei bronşice.
B) BRONHOSECRETOLITICE (acţiune de fluidificare directă asupra secreţiei
bronşice):
Sunt administrate fie local în aerosoli, fie per os.
Mecanismele de acţiune bronhosecretolitică posibile:
- mecanism biochimic;
- mecanism chimic;
- mecanism fizico - chimic.
l) Bronhosecretolitice, prin mecanism biochimic: enzime proteolitice (tripsina,
afachimotripsina, streptokinaza, streptodornaza, dornaza alfa = dezoxiribonucleaza);
2) Bronhosecretolitice, prin mecanism chimic: mucolitice (modificare a structurii
glicoproteinelor din mucină): ACETILCISTEINA, carbocisteina, mesnum, erdostein şi meca-
nism mucoregulator (modificare a compoziţiei mucinei): bromhexina, ambroxol;
3) Bronhosecretolitice, prin mecanism fizico – chimic: de reducere a tensiunii super-
ficiale (desfac legăturile electrofizice ale mucoproteinelor): agenţi tensioactivi (tiloxapol).

Capitolul 2

6
 Acetilcisteina. Proprietăți farmacologice

2.1 Farmacodinamie
Grupa farmacoterapeutică: Mucolitice
Acetilcisteina este un derivat al aminoacidului, cisteina. Acetilcisteina exercită o acţiune
secretolitică şi secretomotorie la nivelul tractului respirator.
Aceasta desface punţile disulfidice din lanţurile de mucopolizaharide şi are un efect de
depolimerizare a lanţurilor ADN (din mucusul purulent). Datorită acestor mecanisme se reduce
vâscozitatea mucusului. Acţiunea mucolitică este influenţată de concentraţie şi de pH; efectul de
fluidficare este intens la pH 7,5 (slab alcalin).
Un mecanism de acţiune alternativ al acetilcisteinei se bazează pe capacitatea grupării
sulfhidril, de a lega radicalii liberi şi de a-i detoxifia pe această cale. Acetilcisteina creşte sinteza
glutationului, ceea ce justifică folosirea în intoxicaţia acută cu paracetamol.
Un efect protector asupra frecvenţei şi severităţii creşterii bacteriene –când acetilcisteina
este administrată profilactic –este descris la pacienţii cu bronşită cronică /mucoviscidoză.

2.2 Farmacocinetică
După administrarea orală acetilcisteina este rapid şi complet absorbită şi metabolizată la
nivel hepatic în cisteină, metabolitul activ farmacologic, precum şi în diacetilcistină, cistină şi
alte disulfide mixte.
În organism, acetilcisteina şi metabolţii ei apar sub 3 forme: liberă, parţial legată de
proteinele plasmatice (prin legături disulfurice labile) şi parţial, ca aminoacid încorporat.
Acetilcisteina se excretă pe cale renală, aproape exclusiv sub forma unor metaboliţi
inactivi (sulfaţi anorganici, diacetilcisteina).
Conform studiilor farmacocinetice, concentraţia plasmatică maximă ajunge la un total de
120 μmol/l după administrarea intravenoasă a 200 mg acetilcisteină, 75 μmol/l pentru forma
redusă, 0,47 l/kg (în total) şi 0,59 l/kg (redusă) pentru volumul de distribuire.
Clearance-ul plasmatic a fost stabilit la 0,11 l/h/kg (în total) şi 0,84 l/h/kg (redusă).
Timpul de înjumătăţire la eliminare după administrarea intravenoasă este de 30-40 minute, în
timp ce excreţia urmează o cinetică în trei faze (α-, β- şi faza terminală γ).

7
 Afectarea funcţiei hepatice determină prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare.
Acesta este de până la 8 ore după administrarea orală. După administrarea orală,
acetilcisteina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 50%.
Acetilcisteina traversează placenta la şobolani, fiind detectată în lichidul amniotic.
După administrarea orală a 100 mg/kgcorp acetilcisteină, după 0,5, 1, 2 şi 8 ore,
concentraţia metabolitului L-cisteină este mai mare la nivelul placentei şi al fătului comparativ cu
concentraţia plasmatică maternă.
Acetilcisteina traversează placenta şi se regăseşte în lichidul amniotic. Nu se cunoaşte
dacă acetilciateina se excretă în laptele matern.
Nu se cunoaşte dacă acetilcisteina traversează bariera hemato-encefalică la om.

2.3 Farmacoterapie
Terapie secretolitică a afecţiunilor din sfera ORL : laringită, sinuzită acută şi cronică,
otită medie.
Facilitează tusea.
Tratamentul afecţiunilor acute şi cronice ale tractului respirator acompaniate de tulburări
ale formării şi transportului mucusului: bronşită acută, bronşită astmatiformă, în acutizările
bronho-pneumopatiei cronice, bronşiectazii, mucoviscidoză, astm bronşic.
În laborator pentru fluidificarea sputei în scopul examenului microbiologic.
Antidot în intoxicația cu paracetamol; uropatie indusă de tratamentul cu ciclofosfamidă.

2.4 Farmacografie
 Per os, adult, 200 mg de 2 - 3 ori/zi (max. 600 mg/zi în tratamentul scurt de max. 7
zile şi max. 400 mg/zi pe durată lungă de max. 6 luni); copii până la 14 ani, 50-200 mg de 2 - 3
ori/zi;
 Inhalator, aerosoli, 200-300 mg de 1 - 4 ori/zi, timp de 5 - 10 zile;
 Instilaţii (intratraheal, endobronşic, ocular) şi lavaj (endoauricular etc) 150-300 mg o
dată, repetat de 1 - 4 ori/zi;
 Injectabil, i.m. profund sau i.v. lent, adult, 300 mg o dată, repetat de 1 - 2 ori/zi; copii
mici 150 mg o dată;

8
  Injectabil, perfuzie i.v. (antidot în intoxicaţia cu paracetamol), diluat (cu sol. glucoză
5% v/v = 1/1), iniţial 150 mg/kg (în 15 min.), apoi o doză de întreţinere de 50 mg/kg la fiecare 4
ore, timp de 72 ore.

2.5 Farmacotoxicologie
Administrarea produsului pe cale sistemica poate fi urmata ocazional de reactii de
hipersensibilitate:
-urticarie; si mai rar, bronhospasm;
In cazul administrarii sub forma de aerosoli pot aparea ocazional iritatii nazofaringiene
si gastrointestinale cum sunt:
- rinoree;
- stomatita;
- greata;
- varsaturi;
Asfixie prin umplerea bronhiilor cu secreţia fluidificată, la pacienţii cu expectoraţie
redusă, prudenţă la astmatici (asociere cu bronhodilatatoare).
Contraindicații : criză de astm bronșic .
Asocieri interzise: eritromicină, tetraciclină.
Precauții: fluidificarea brutală a secreţiilor poate determina inundarea bronhiilor la
bolnavii incapabili să expectoreze (impunându-se bronhoaspiraţie de urgenţă).
Prin creşterea volumului secreţiilor bronşice, acetilcisteina poate accentua reflexul de
tuse. Apariţia tusei productive în timpul tratamentului cu acetilcisteină nu trebuie inhibată prin
administrarea de antitusive.

Capitolul 3
Stadiul actual al cunoașterii

9
 3.1 Psihiatrie
Acetilcisteina a fost încercată cu succes ca tratament pentru schizofrenie, episoade acute
de starea de spirit (de exemplu, depresie, manie, hipomanie), ca parte a tulburării bipolare,
depresie unipolară, tricotilomanie, ciupitul pielii, autism, tulburare obsesiv-compulsivă,
dependență de droguri (inclusiv nicotină, canabis, metamfetamină, cocaină, etc) și dependență de
jocuri de noroc.
În ultimul timp există o creștere a studiilor de specialitate pentru n-acetilcisteină în
tratamentul afecțiunilor psihice. Multe dintre aceste tulburări au opțiuni de tratamente limitate sau
rezultate sub-terapeutice cu tratamentele clasice.
Sunt foarte multe studii ce relevă implicarea anomaliilor glutamatergice în dependențe.
Datele sunt în curs de dezvoltare sugerând un rol al stresului oxidativ în patofiziologia de
dependență a abuzului de droguri. O mare parte din literatură se bazează pe studii clinice sau
rapoarte dar chiar și așa este un factor promițător pentru a sugera nevoia dezvoltării unor studii
mai amănunțite și mai bine concepute.
În prezent, există doar un raport de caz privind utilizarea de n-acetilcisteină la pacienții
cu tulburare obsesiv-compulsivă. Acest raport a arătat notabil beneficii la un individ care a fost
refractar la tratament.
Participantul la acest studiu a obținut un beneficiu parțial de la tratamentul cu
fluvoxamină și a continuat pe parcursul a 13 săptămâni de studiu cu 3 g de N-acetilcisteină
(inclusiv creșterea treptată a dozei la 3 g).
Pe parcursul studiului, s-a observat ameliorarea în cazul tulburării obsesiv-compulsivă
Yale-Brown și Hamilton pentru rezultatele obținute anterior în cazul depresiei. Continuarea
tratamentului cu fluvoxamina și N-acetilcisteina a dus la progrese spectaculoase în controlul
tulburărilor compulsiv-obsesive.
În tabelul următor sunt prezentate constatări clinice ale tratamentului cu n-acetilcisteină
în cazul unor afecțiuni psihice .

10
11
3.2 Sindromul ovarelor polichistice
Într-un mic studiu clinic prospectiv, s-a comparat activitatea acetilcisteinei cu
metformin (care este tratamentul standard medicamentos pentru sindromul ovarelor polichistice),
ambele tratamente au dus la o scădere semnificativă a indicelui de masa corporala, hirsutism,
insulina, indicele HOMA, testosteron liber și a menstruației neregulate, comparativ cu valorile
inițiale ambele tratamente au avut aceași eficacitate.

3.3 Agent nefroprotector

Acetilcisteina este utilizată pentru prevenirea nefropatiei indusă de radiocontrast (o
formă de insuficiență renală acută). Unele studii arată că administrarea anterioară de acetilcisteină
scade semnificativ nefropatia de radiocontrast, în timp ce altele par să pună la îndoială
eficacitatea acestuia.
Datele publicate în două lucrări în New England Journal of Medicine și Journal of
American Medical Association, concuzionând:
 " N-acetilcisteina intravenoasă și orală poate preveni nefropatie de contrast-induse de mediu cu o
doză efect- dependentă de la pacienții tratați cu angioplastie primară și pot de asemenea
îmbunătății rezultatul intraspitalicesc."
  "Acetylcysteina protejează pacienții cu insuficiență renală cronică moderată de deteriorare a
funcției renale după proceduri angiografice coronariene, cu efecte adverse minime și la un cost
redus"
Cu toate acestea, un studiu clinic din 2010, a constatat că acetilcisteina este ineficientă
pentru prevenirea nefropatiei induse de contrast. Acest studiu, care implica 2308 de pacienti, a
constatat că acetilcisteina nu a fost mai bună decât placebo, incidența nefropatiei a fost același -
13% ( atât în cazul administrării acetilcisteinei cât și a utilizării placebo).
Acetilcisteina continuă să fie utilizate în mod obișnuit la pacienții cu insuficiență renală,
pentru a preveni insuficiența renală acută.

12
 Bibliografie

1) Tratat de farmacologie, Aurelia Cristea, Editura Medicală București, 2006, pag. 359-363;
2) Marenzi, Giancarlo; Assanelli, Emilio; Marana, Ivana; Lauri, Gianfranco; Campodonico,
Jeness; Grazi, Marco; De Metrio, Monica; Galli, Stefano; Fabbiocchi, Franco et al.
(2006). "N-Acetylcysteine and Contrast-Induced Nephropathy in Primary Angioplasty".
New England Journal of Medicine 354 (26);
3) Kay, J.; Chow, WH; Chan, TM; Lo, SK; Kwok, OH; Yip, A; Fan, K; Lee, CH; Lam, WF
(2003). "Acetylcysteine for Prevention of Acute Deterioration of Renal Function
Following Elective Coronary Angiography and Intervention: A Randomized Controlled
Trial". JAMA 289 ;
4) Oner, G; Muderris, II (2011). "Clinical, endocrine and metabolic effects of metformin vs
N-acetyl-cysteine in women with polycystic ovary syndrome". European journal of
obstetrics, gynecology, and reproductive biology 159 (1): 31–127;
5) N-acetylcysteine in psychiatry: current therapeutic evidence and potential mechanisms of
action, Olivia Dean, BSc, PhD; Frank Giorlando, MBBS, BMedSc; Michael Berk,
MBBCh, MMed(Psych), PhD, J Psychiatry Neurosci 2011; 36(2): 78-86.;
6) www.anm.ro;
7) www.revistamedicala.info;
8) www.medipedia.ro;
9) www.wikipedia.ro;

13