GENERALITĂŢI

 Sunt constituenţi de bază ai materiei vii, alături de lipide şi

protide.
 Reprezintă cea mai mare parte a substanţei organice de pe
pământ.
 Se găsesc în cantitate mare în produsele de origine vegetală.

 În comparaţie cu organismele vegetale, cantitatea glucidelor

din organismele animale este mică, totuşi pentru om şi animale
importanţa lor fiziologică este mare.
1
 GENERALITĂŢI

 Rol structural celuloza, chitina - principalele

substanţe de susţinere pentru plante.

reprezintă combustibilul
 Rol energetic
principal al tuturor organismelor

amidonul, glicogenul – sunt uşor

 Rol de substanţe utilizabile de către celule şi ţesuturi
de rezervă pentru procurarea energiei necesare
proceselor fiziologice.
2
 NOMENCLATURĂ

 Denumirea de glucide are originea în cuvântul grecesc

“glikis” = dulce

 În locul denumirii mai noi de glucide se folosesc şi

denumirile de hidraţi de carbon (carbohidraţi) sau zaharuri.

- glucoza C6H12O6
Cx(H2O)y
- zaharoza C12H22O11

3
 CLASIFICARE
D.p.d.v. chimic glucidele sunt substanţe ternare - C, H şi O
După comportarea lor la hidroliză:

 Oze (monoglucide sau monozaharide) – sunt substanţe

monomoleculare ce nu pot fi scindate prin hidroliză în alte
glucide mai simple

 Ozide – sunt substanţe ce se formează prin unirea mai

multor molecule de monoglucide, prin eliminare de apă;
supuse hidrolizei, ozidele dau naştere la oze
4
 CLASIFICARE
După natura compuşilor care intră în constituţia lor, ozidele se
clasifică în:
 Holozide sunt formate numai din monoglucide
(aceleaşi sau diferite)
conţin în moleculă, pe lângă resturi de
monoglucide, şi alte resturi de substanţe
Heterozide neglucidice (alcooli, fenoli, alcaloizi,
pigmenţi) numite agliconi.
 Oligozide
Holozidele, la rândul lor, se clasifică în:
 Poliozide 5
 CLASIFICARE
glucide

oze ozide

aldoze cetoze holozide heterozide

oligozide poliozide 6
Monoglucidele sunt substanţe cu funcţiuni mixte ce conţin în
structura lor o grupare carbonilică (aldehidă sau cetonă) şi una sau
mai multe grupări hidroxilice (OH).
După natura grupării carbonilice, monoglucidele sunt:
 polihidroxialdehide = aldoze
 polihidroxicetone = cetoze
După numărul atomilor de carbon, monoglucidele se grupează în:
 trioze
 tetroze
 pentoze
 hexoze
7
 H O
CH2OH
H COH Trioze O
CH2OH CH2OH
aldehida glicerica dihidroxiacetona
(aldotrioza) (cetotrioza)

H O CH2OH

O
H COH
Tetroze H COH
H COH
CH2OH CH2OH
eritroza eritruloza 8
(aldotetroza) (cetotetroza)
 Pentoze
H O CH2OH
H O
O
H COH CH2
H COH
H COH H COH
H COH
H COH H COH
CH2OH
CH2OH CH2OH

riboza ribuloza dezoxiriboza

(aldopentoza) (cetopentoza) (aldopentoza)

9
 Hexoze

H O H O H O CH2OH

H COH H COH O
HO CH
HO CH HO CH HO CH HO CH
HCOH H COH HO CH H COH
H COH H COH H COH H COH
CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH

glucoza manoza galactoza fructoza

(aldohexoza) (aldohexoza) (aldohexoza) (cetohexoza)
10
Izomerii sunt substanţe care au aceeaşi formulă moleculară,
dar au proprietăţi fizice şi chimice diferite, determinate de
structura moleculară diferită.
1) Izomerie datorată grupării carbonilice (izomerie de
funcţiune)
2) Izomerie datorată poziţiei grupărilor hidroxilice
secundare din catena carbonică (izomerie stereochimică sau
stereoizomerie)
3) Izomerie datorată activităţii optice (izomerie optică)
4) Izomerie datorată structurii moleculare
5) Izomerie datorată hidroxilului semiacetalic 11
1) Izomerie datorată grupării carbonilice (izomerie de
funcţiune)
 aldoze
 cetoze

Trioze – aldehida glicerică şi dihidroxiacetona

Tetroze – eritroza şi eritruloza

Pentoze – riboza şi ribuloza

Hexoze – glucoza şi fructoza

12
2) Izomerie datorată poziţiei grupărilor hidroxilice
secundare din catena carbonică (izomerie stereochimică sau
stereoizomerie)
 Toate ozele, cu excepţia dihidroxiacetonei, au în moleculă atomi de
carbon asimetrici
 Carbonul asimetric notat C* este atomul de carbon legat de 4 radicali
diferiţi
 Substanţele cu atomi de carbon asimetrici prezintă izomerie
stereochimică - stereoizomeri
 În conformitate cu legea lui van’t Hoff, la n atomi de carbon
asimetrici corespund 2n stereoizomeri posibili (jumătate dextrogiri –
forme D şi jumătate levogiri – forme L).
13
  Propunerea lui Fischer

 Când grupa hidroxilică al atomului de carbon secundar al

aldehidei glicerice se găseşte în partea dreaptă a catenei, se
obţine forma dextro (D)

 Când gruparea hidroxilică este în partea stângă se obţine

forma levo (L) H O H O
* *
H COH HO CH
CH2OH CH2OH

D-aldehida glicerica L-aldehida glicerica14

2) Izomerie datorată poziţiei grupărilor hidroxilice
secundare din catena carbonică (izomerie stereochimică sau
stereoizomerie)

 În cazul monoglucidelor cu mai mulţi atomi de carbon

asimetrici, forma structurală dextrogiră (D) sau levogiră (L) se
determină după penultimul hidroxil din moleculă.

15
3) Izomerie datorată activităţii optice (izomerie optică)
 Monoglucidele având în moleculă atomi de carbon
asimetrici, prezintă activitate optică, ele putând roti planul
luminii polarizate spre dreapta sau spre stânga.

 Monoglucidele care în soluţie rotesc planul luminii

polarizate spre dreapta sunt optic dextrogire = (+)

 Monoglucidele care în soluţie rotesc planul luminii

polarizate spre stânga sunt optic levogire = (-)

16
3) Izomerie datorată activităţii optice (izomerie optică)

 Numărul izomerilor optici este determinat de numărul

atomilor de carbon asimetrici ca şi în cazul stereoizomeriei,
însă izomerii optic dextrogiri şi levogiri nu sunt dependenţi de
izomerii structurali aparţinând seriei D şi seriei L.

 De exemplu, fructoza este structural dextrogiră (aparţine

seriei D), iar optic este levogiră = D(-) fructoză
 Glucoza este atât structural cât şi optic dextrogiră = D(+)
glucoza

17
3) Izomerie datorată activităţii optice (izomerie optică)
 Perechea de izomeri optic activi levogiri şi dextrogiri se numesc
antipozi optici (enantiomeri) Amestecul, în proporţii egale, a celor
doi izomeri optic activi se numeşte amestec racemic, este lipsit de
activitate optică şi se notează cu semnul (±).

 Puterea rotatorie a unei substanţe se exprimă printr-o mărime

numită rotaţie specifică, notată [α]20D, care reprezintă unghiul de
rotaţie a luminii polarizate pentru linia galbenă D a sodiului, la 20
grade C.

18
4) Izomerie datorată structurii moleculare
• Monoglucidele care au mai mult de patru atomi de carbon în
moleculă prezintă două structuri moleculare:
- aciclică
- ciclică (sau semiacetalică)

• Monoglucidele cu structură moleculară aciclică sunt foarte

puţin reprezentate în natură
• Ele au gruparea carbonilică liberă şi de aceea se mai numesc
şi forme carbonilice
• Formele aciclice sunt caracteristice trizelor şi tetrozelor
19
4) Izomerie datorată structurii moleculare
Ciclizarea monoglucidelor începe prin ruperea legăturii dintre
atomul de carbon şi oxigen de la nivelul carbonilului (C=O)
hidroxil
semiacetalic
H O
H COH H COH
H COH
H COH 1,5 H COH O
O HO CH 1,4
HO CH HO CH
H COH
H COH H
H COH
H H COH
CH2OH
CH2OH CH2OH

D-glucopiranoza D-glucoza D-glucofuranoza

(structura aciclica)

Formule de proiecţie – formule Fischer

20
4) Izomerie datorată structurii moleculare
 Glucoza va avea astfel o structură ciclică în care C-1 este legat
de C-4 sau C-5, printr-un atom de oxigen
 Ciclul format din 4 atomi de H2C OH CH2OH

carbon şi unul de oxigen se H OH H COH

O H
numeşte ciclu furanic OH H OH H
HO OH H OH
Ciclul format din 5 atomi de H OH H OH
carbon şi unul de oxigen se
D-glucopiranoza D-glucofuranoza
numeşte ciclu piranic
Formule de perspectivă
Glucoza care conţine ciclu furanic se va numi glucofuranoză,
iar cea care conţine ciclu piranic se numeşte glucopiranoză 21
 5) Izomerie datorată hidroxilului semiacetalic
 După poziţia hidroxilului semiacetalic din molecula
monoglucidelor ciclice, se cunosc doi izomeri care se găsesc,
de obicei, în echilibru în soluţie
 Când hidroxilul semiacetalic se găseşte în partea dreaptă a
catenei carbonice (în partea de jos la formulele de perspectivă)
se obţine izomerul α
H2C OH H2C OH β
 Când hidroxilul semiacetalic H OH H O OH
se găseşte în partea stângă sau OH H OH H
OH α H
în partea de sus se obţine HO HO
H OH H OH
izomerul β
22
D-glucopiranoza
5) Izomerie datorată hidroxilului semiacetalic (anomerie)

 α-D-glucopiranoza este forma mai răspândită şi diferă de

β-D-glucopiranoza prin solubilitate, punct de topire.

 În soluţii apoase, în timpul transformării reciproce a

izomerilor α în β şi invers, se produce o modificare a
unghiului de rotaţie, până la stabilirea unui echilibru,
fenomen ce poartă numele de mutarotaţie.

23
 Substanţe solide, cristaline, inodore, solubile în apă, greu
solubile în alcool etilic şi insolubile în solvenţi organici.

 Soluţiile monoglucidelor sunt incolore şi prezintă fenomenul de

mutarotaţie şi activitate optică.

 Cea mai dulce este fructoza, după care urmează glucoza,

galactoza, manoza.

24
 Sunt determinate de grupările funcţionale ce le conţin
1) Proprietăţi determinate de gruparea carbonilică
 Reacţia de reducere
blândă
 Reacţia de oxidare energică
protejată
 Reacţia de adiţie şi condensare

2) Proprietăţi determinate de grupările hidroxilice

3)Proprietăţi determinate de prezenţa ambelor grupe
funcţionale
25
1) Proprietăţi determinate de gruparea carbonilică
1.1 - Reacţia de reducere
o Prin hidrogenarea monoglucidelor la nivelul grupării carbonilice, în
prezenţă de catalizatori (Pt, Pd, Ni etc.) se obţin polialcooli numiţi şi
polioli
- din pentoze se obţin pentoli H O
CH2OH
- din hexoze se obţin hexoli H COH H COH
+2H
HO CH HO CH
- din D-Glucoză, prin reducere cu H COH H COH
hidrogen, în prezenţa amalgamului H COH H COH
de sodiu se obţine D-Sorbitolul CH2OH CH2OH

D-glucoza D-Sorbitol (Sorbita)

26
1) Proprietăţi determinate de gruparea carbonilică
1.1 - Reacţia de reducere
D-Fructoza, în funcţie de condiţiile de reacţie, formează, prin reducere
doi hexo1i: CH2OH CH2OH CH2OH
-D-Sorbitol H COH O HO CH
HO CH +2H +2H HO CH
HO CH
-D-Manitol
H COH H COH H COH
H COH H COH H COH
CH2OH CH2OH CH2OH

D-Fructoza D-Manitol (Manita)

D-Sorbitol (Sorbita)

În general, aldozele dau prin reducere un polialcool, iar cetozele doi

polialcooli izomeri.
În natură, reducerea monoglucidelor se produce sub acţiunea unor
enzime numite hidrogenaze 27
1) Proprietăţi determinate de gruparea carbonilică
1.2 - Reacţia de oxidare blândă
- la aldoze - se realizează la nivelul grupării carbonilice (la C-1) care se
transformă în grupare carboxilică
rezultă hidroxiacizi numiţi acizi aldonici sau onici:
H O
COOH
D-Glucoză acid D-Gluconic H COH H COH
O'
HO CH HO CH
D-Galactoză acid D-Galactonic H COH oxidare blanda H COH
H COH H COH
CH2OH CH2OH
- cetozele sunt rezistente la acţiunea
D-glucoza Acid D-Gluconic
oxidanţilor slabi
28
1) Proprietăţi determinate de gruparea carbonilică
1.2 - Reacţia de oxidare blândă
 Oxidarea blândă se realizează cu oxidanţi slabi cum sunt oxidul
de argint, apa de clor, apa de brom sau iod, hipocloriţii etc.

 Acizii aldonici prezintă activitate optică, sunt uşor solubili în apă.

 Acizii aldonici formează săruri ce sunt utilizate în medicină (de

exemplu, gluconatul de calciu se utilizează în terapeutică ca agent
calcifiant).
Acizii aldonici prin încălzire, pierd o moleculă de apă şi
formează γ-lactone.
29
1) Proprietăţi determinate de gruparea carbonilică
1.3 - Reacţia de oxidare energică
- la aldoze, oxidarea se produce la gruparea carbonilică şi la gruparea hidroxilică
primară, deci la C-1 şi C-6 H O
COOH
rezultă acizi zaharici H COH H COH
+3O
HO CH HO CH
-H2O
H COH
D-Glucoză acid D-Glucozaharic oxidare energica H COH
H COH H COH
D-Galactoză acid D-Galactozaharic CH2OH COOH

D-Glucoza Acid D-Glucozaharic

- la cetoze, în condiţii de oxidare energică, se produce ruperea catenei carbonice de

lângă gruparea carbonilică şi are loc transformarea în produşi de oxidare cu un număr
mai mic de atomi de carbon
D-Fructoză acid oxalic + acid tartric
30
1) Proprietăţi determinate de gruparea carbonilică
1.2 - Reacţia de oxidare protejată
- Prin protejarea grupării carbonilice a monoglucidelor se poate realiza
oxidarea grupării hidroxilice primare, de la C-6; rezultă monoacizii
numiţi acizi uronici.
- Protejarea grupării carbonilice are loc prin reacţii de condensare sau
esterificare a hidroxilului semiacetalic.

- După formarea acizilor uronici, gruparea carbonilică protejată poate

reveni la forma iniţială.

D-Glucoză acid D-Glucuronic

31
1) Proprietăţi determinate de gruparea carbonilică
1.2 - Reacţia de oxidare protejată
- Se poate pleca de la D-glucopiranoză, care în reacţie cu un alcool va
forma un eter glicozidic.
H COR' H COH
H O H COR' hidroliza
H COH H COR' H COH
H COH H COH + 2 [O] H COH O + H2O O
H COH O + R'-OH H COH O O
HO CH HO CH
HO CH HO CH HO CH HO CH
H COH
- H2O - H2O - R'-OH H COH
H COH H COH
H COH H COH
H COH H H H H
CH2OH
H
CH2OH CH2OH COOH
CH2OH COOH
D-glucopiranoza Glicozid

Glicozid Acid glicozidic Acid glucuronic

- Prin oxidarea glicozidului la C-6 se va obţine un acid glicozidic.

- Prin hidro1iză se va obţine acidul glucuronic şi alcoolul ce a intrat în
reacţie cu glucoza. 32
1) Proprietăţi determinate de gruparea carbonilică
1.2 - Reacţia de oxidare protejată
Acizii uronici sunt larg răspândiţi în natură şi au rol biochimic
important:
- contribuie la detoxificarea organismelor animale de
substanţe aromatice toxice;
- ajută la transportul unor hormoni;
- contribuie la formarea unor poliglucide cu rol important în
organism, în special în membrana celulară.

33
1) Proprietăţi determinate de gruparea carbonilică
1.2 - Reacţii de adiţie şi condensare
 Monoglucidele reacţionează la nivelul grupării carbonilice cu:
• hidroxilamina
• acidul cianhidric
• ureea
 Prin tratarea monoglucidelor cu hidroxilamina (H2N-OH), se
formează derivaţi azotaţi cristalini uşor solubili în apă, numiţi oxime.
 Cu acidul cianhidric, se formează cianhidrine care prin hidroliză
formează hidroxiacizi cu un atom de carbon in plus faţă de monoglucida
iniţială.
34
1) Proprietăţi determinate de gruparea carbonilică
1.2 - Reacţii de adiţie şi condensare

CN COOH
H O
H COH H COH
H COH H COH H COH
+ HCN + H2O
HO CH HO CH HO CH
- NH3
H COH H COH H COH
H COH H COH H COH
CH2OH CH2OH CH2OH
D-glucoza Glucocianhidrina Acid gulonoheptulonic

35
2) Proprietăţi determinate de grupările hidroxilice
2.1 - Reacţia de eterificare
a) Reacţii la nivelul grupării hidroxilice semiacetalice
-Substanţele neglucidice, care contribuie la formarea
glicozidelor sunt foarte variate sub aspectul compoziţiei
chimice.
-Agliconii cu grupări OH formează O-glicozide. H COR'
H COH O

-Agliconii cu grupări NH formează N-glicozide. HO CH

H COH
H
-Agliconii cu grupări SH formează S-glicozide. CH2OH

Glicozid
36
2) Proprietăţi determinate de grupările hidroxilice
2.1 - Reacţia de eterificare
b) Reacţii la nivelul grupărilor hidroxilice alcoolice
- Grupările hidroxilice nesemiacetalice ale monoglucidelor sunt mai
puţin reactive decât hidroxilul semiacetalic.
- Ele reacţioneză cu substanţe mai active cum ar fi derivaţii halogenaţi în
prezenţa oxidului de argint.

H COH H COH
+ 4 ICH3 HC OMe O
H
H COH O
MeO CH + 4 AgI + 2 H2O
HO CH 2Ag2O
H COH HC OMe

H H

CH2OH CH2OMe

37
D-glucopiranoza Tetra-O-metil-D-glucopiranoza
2) Proprietăţi determinate de grupările hidroxilice
2.2 - Reacţia de esterificare
a) Reacţii cu acizii organici.
b) Reacţii cu acizi anorganici. Acizii anorganici cu care pot reacţiona
monoglucidele sunt: H3PO4, HNO3, H2SO4 formând esteri.
Cei mai importanţi din punct de vedere biochimic şi fiziologic sunt esterii fosforici, care au rol
important în metabolismul glucidelor, cum ar fi: esterii fosforici ai aldehidei şi cetonei glicerice,
ai glucozei, fructozei, ribozei (glucozo-6-fosfat, fructozo-1,6-difosfat, ribozo-5-fosfat).

H O H2C O PO3H2
H O CH2OH O
H COH
O H COH
H COH H COH
C O PO3H2 H COH H COH
C O PO3H2
H2 H2 C O PO3H2
C O PO3H2
H2 H2
aldehida 3-fosfo-glicerica fosfodihidroxiacetona Ester ribozo-5-fosforic
Ester ribulozo-1,5-difosforic
38
2) Proprietăţi determinate de grupările hidroxilice
2.2 - Reacţia de esterificare
b) Reacţii cu acizii organici
- Prin tratarea monoglucidelor cu acizii organici concentraţi şi mai cu
seamă cu anhidridele lor, se obţin esteri organici.

- Prin tratarea D-glucopiranozei cu anhidrida acetică se obţine

pentaacetatul de D-glucopiranoza.
- În unele plante, se găsesc în cantitate mai mare esteri ai glucozei cu
acizii fenolici, ca de exemplu acidul galic, care formează componenţii
principali ai taninurilor hidrolizabile.

39
2) Proprietăţi determinate de grupările hidroxilice
2.3 - Reacţia de formare a dezoxiglucidelor

- Prin eliminarea unei grupări hidroxilice din molecula monoglucidelor

şi înlocuirea acesteia cu hidrogen, se formează dezoxiglucidele.

-Cea mai importantă dezoxiglucidă H O H O

este 2-dezoxiriboza.
H COH CH2
- Ea intră în constituţia acizilor H COH H COH
dezoxiribonucleici (ADN). H COH H COH
CH2OH CH2OH
riboza dezoxiriboza
40
2) Proprietăţi determinate de grupările hidroxilice
2.4 - Reacţia de formare a aminoglucidelor
- Aminoglucidele sunt derivaţi azotaţi ai monoglucidelor, care se
formează prin înlocuirea grupării –OH, vecină cu gruparea carbonilică
(de obicei OH de la C-2) cu gruparea NH2.
- Ele se formează prin reacţia monoglucidei cu amoniacul sau o
hidroxilamină.
-Cele mai importante aminoglucide H COH H COH
sunt D-glucozamina şi D- H CNH2 O H CNH2
O
galactozamina. HO CH HO CH
HC HO CH
- Ele se găsesc în licheni, ciuperci, H COH HC
carapacea crustaceelor, aripile CH2OH CH2OH
insectelor. 41
D-glucozamina D-galactozamina
3) Proprietăţi determinate de prezenţa ambelor grupe
funcţionale în molecula monoglucidelor
3.1 - Reacţia de epimerizare
- Epimerizarea monoglucidelor se produce sub acţiunea unor baze
organice, ca piridina şi chinolina. H O H O
HC OH
HC OH OH HO CH

- Reacţiile de epimerizare şi HO CH HO CH HO CH
HC OH HC OH HC OH

izomerizare au loc în natură HC OH

CH2OH
HC OH HC OH
CH2OH
CH2OH
sub acţiunea unor complexe D-glucoza enol comun D-manoza

enzimatice.
CH2OH
O
HO CH
HC OH
HC OH
CH2OH

D-fructoza 42
3) Proprietăţi determinate de prezenţa ambelor grupe
funcţionale în molecula monoglucidelor
3.2 - Reacţia de condensare cu fenilhidrazina
- Prin tratarea unei monoglucide în soluţie alcoolică, la rece, cu
fenilhidrazina, se formează prin adiţie, fenilhidrazona.
H O
HC N N C6H5
H
H COH + H2N-NH-C6H5 H COH
HO CH HO CH
+ H2O
H COH H COH
H COH H COH
CH2OH CH2OH

D-glucoza Fenilhidrazona D-glucozei 43

 Degradări biochimice ale monoglucidelor

- Monoglucidele suferă în organismele vegetale diferite

transformări care se vor prezenta în cadrul metabolismului
glucidelor.

- Sub acţiunea microorganismelor, monoglucidele suferă degradări

fermentative (fermentaţie alcoolică, fermentaţie lactică, fermentaţie
butirică şi propionică), obţinându-se diferite substanţe utilizate în
industria alimentară.

44
 Reprezentanţi principali ai
monoglucidelor
• Trioze (C3): aldehida glicerică şi cetona glicerică, precum şi derivaţi
fosforici ai acestora apar ca produşi ai metabolismului glucidic
participând la importante procese fiziologice.

• Tetroze (C4): din acest grup doar D-eritroza şi D-treoza prezintă

importanţă biologică.

• Pentoze (C5): sub forma liberă sau în poliglucide; în unele specii de

plante (L-arabinoza care intră în componenţa arabanilor din grupările
vegetale; D-riboza face parte din structura acizilor ribonucleici; D-
xiloza se găseşte în polizaharidul numit xilan).

45
 Reprezentanţi principali ai
monoglucidelor
• Hexoze (C6): din acest grup fac parte câteva aldoze şi cetoze.
Aldoze:
D(+)-Glucoza sau dextroza: foarte răspândită în natură în
concentraţii mari în struguri, miere, fructe dulci, iar în concentraţii
mici în sângele omului şi al vertebratelor; intră în componenţa unor
oligoglucide. Este uşor solubilă în apă, are gust dulce, iar sub
actiunea microorganismelor poate suferi diverse tipuri de
fermentaţii: alcoolică, lactică, butirică.

D(+)-Galactoza: se găseşte în componenţa lactozei din lapte, în

structura unor lipide complexe (cerebrozide) din ţesutul nervos,
precum şi în componenţa unor poliglucide vegetale numite
galactani.

46
 Reprezentanţi principali ai
monoglucidelor

D(+)-Manoza: se găseşte în structura unor poliglucide (manan şi

monogalactani) din nuca de cocos; în organismul omului intră în
strucura unor proteine. În stare liberă o găsim în coaja de
portocală şi sucul de pepene galben.

Cetoze:
D(-)-Fructoza: numit zahăr de fructe se găseşte în plante sub
formă liberă în fructele dulci, mierea de albine sau, sub formă
condensată, în polizaharidul numit inulină. Este glucidul cel mai
dulce şi împreună cu glucoza formeaza zaharoza.

L(-)-Sorboza: serveşte ca substrat petru sinteza vitaminei C.

47
 Reprezentanţi principali ai
monoglucidelor
• Heptoze (C7)
Cetoze:
D-Sedoheptuloza: se găseşte în anumite specii de flori;
importanţă fiziologică prezintă esterul în pozitia 7, care
este implicat în procese metabolice din ficat, în
CHO CHO H2C OH
fotosinteză.
H C OH HO C H C O
HO C H HO C H HO C H
HO C H H C OH H C OH
H C OH H C OH HO C H
CH2OH CH2OH CH2OH
D(+)-galactoza D(+)-manoza L(+)-Sorboza
48