Tehnici vamale

1)Politica vamală - o componentă a politicii comerciale care cuprinde totalitatea reglementărilor

şi normelor emise de stat prin instituţiile abilitate care vizează intrarea sau ieşirea în şi din ţară a
mărfurilor şi care implică:
 controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport, cu ocazia trecerii frontierei vamele;
 îndeplinirea formalităţilor vamale;
 impunerea vamală prin plata creanţelor vamale;
 alte formalităţi specifice, reglementate prin acte normative

2)Instrumente politică vamală - legile, codurile şi reglementările vamale, ca factor care

diferenţiază modul de aplicare a politicilor vamale între statele lumii;
- tarifele vamale, principalul instrument prin care se realizează
impunerea vamală, folosită de toate ţările lumii, cuprinzând procentual nivelul taxei vamale ce se
percepe asupra mărfurilor importate sau exportate, în funcţie de procedurile aplicate.

3)Forme de integrare vamală și cooperare economica - uniunile vamale

- zonele de liber schimb.
zonă de liber schimb este creată atunci când ţările doresc să-şi apropie economiile, dar nu să le
şi integreze. Obiectivul lor constă în eliminarea totală a drepturilor de vamă şi a restricţiilor
asupra schimburilor dintre ţările participante la uniune.
uniune vamală este o integrare economică fără restricţii, în interiorul graniţelor ei toţi membri
aplică un tarif vamal comun şi au o politică comercială comună.

4)Obiectivele și efectele uniunii vamale

- încurajează comerţul mondial, promovează un comerţ echitabil prezintă Uniunea
Europeană cât mai atractivă din punct de vedere comercial, contribuie la creşterea numărului de
noi locuri de muncă.
- încurajază dezvoltarea ţărilor mai puţin prospere din afara Uniunii Europene, garantând
astfel fiecărui stat membru maximum de avantaje provenind din apartenenţa la această piaţă.
- facilitează punerea în practică a unui sistem unic de percepere a taxelor şi impozitelor.
Toate aceste taxe sunt strânse la bugetul Uniunii Europene..

5)Tariful vamal Tariful vamal reprezintă mijlocul indirect prin care este protejată
economia unui stat, dat fiind faptul ca taxa vamală înscrisă în acest tarif reprezintă restricţia
comercială cea mai larg utilizată în practicile de comerţ exterior
Tariful vamal comun se aplică mărfurilor care traversează frontierele externe ale
UNIUNII EUROPENE. El este aceaşi pentru toţi membrii Uniunii Europene, dar nu toate
importurile sunt supuse aceloraşi tarife. Ele pot varia în funcţie de natura mărfurilor.
 Comunitatea adaptează permanent Tariful Vamal Comun, care reprezintă un instrument
de orientare a comerţului mondial.
UNIUNEA EUROPEANĂ a participat la opt faze de negociere tarifară în cadrul GATT
(Acordul General asupra Tarifelor si Comerţului) reducând în mod considerabil drepturile de
vamă..

6)Administrațiile vamale în U.E.

Funcţiomarii vamali din toate statele au rolul de a exercita controlul vamal la
intrarea/ieşirea produselor din afara Uniunii Europeane. Datorită eliminării frontierelor dintre
ţările membre ale UE nu se mai aplică decât un singur control vamal, la graniţele exterioare ale
Uniunii. Acest lucru impune ca toate administraţiile vamale ale statelor membre ale Uniunii
Vamale să acţioneze ca şi cum ar fi una singură..
Informatizarea administraţiilor vamale, efectuarea de controale post-vamale, audituri şi
utilizarea analizei de risc sunt câteva dintre tehnicile moderne de lucru aplicate în cadrul Uniunii
Vamale.
Noile declaraţii vamale se bazează în totalitate pe tehnologia informatică, care permite
urmărirea rapidă şi concretă a circulaţiei mărfurilor. Metodele de verificare a mărfurilor după
trecerea frontierelor pot fi aplicate oricând după trecerea frontierei, chiar după ce mărfurile au
ajuns la destinaţia finală şi au fost recepţionate

7)Rolul comisiei europene în aplicarea politicii vamale comune

Comisia Europeană prin intermediul Direcţiei privind Politicile Vamale este responsabilă
de dezvoltarea politicii vamale şi a propunerilor în domeniul legislaţiei vamale din UE. Ea
trebuie să asigure cooperarea dintre administraţiile naţionale ale statelor membre şi să asigure
crearea unei baze de date în care să fie incluse opinii şi informaţii de la agenţii economici de pe
tot cuprinsul UE.
Administraţiile vamale naţionale sunt însărcinate cu aplicarea legislaţiei UE din domeniul
vamal şi al politicilor externe. Ele sunt răspunzătoare de colectarea taxelor vamale şi a accizelor
aferente produselor importate în UE. Pentru acoperirea costurilor administrative, administraţiile
vamale naţionale reţin 10% din drepturile de vamă colectate.
Legislaţia vamală de bază este prevăzută în Codul Vamal Comunitar şi în nomenclatura
vamală. Alte politici şi metodologii în afara celor strict vamale care se aplică la frontierele
externe ale UE sunt cuprinse în alte acte legislative aprobate de către Consiliul de Miniştrii sau
Parlamentul European.
Legislaţia secundară numită dispoziţii de aplicare este adoptată de către Comisie după
ce autorităţile statelor membre şi-au dat aprobarea în cadrul Comitetului Codului Vămilor sau a
altor comitete în funcţie de tipul dispoziţiei.
 8)Taxele vamale instrumente ale politicii vamale
Taxa vamală reprezintă un impozit direct perceput de către stat în momentul trecerii
mărfurilor peste graniţele vamale ale statului respectiv.
Taxele vamale sunt de fapt impozite directe în raport direct cu valoarea mărfurilor
importate. Ca orice impozit perceput, taxa vamală va afecta în primul rând pe importator care îşi
va repercuta plata impozitului asupra preţului produsului importat, astfe încât consumatorul final
este de fapt cel care suportă taxa vamală, din acest punct de vedere ele se aseamănă cu TVA-ul.
Ca sursă importantă de venit la buget taxele vamale au caracter obligatoriu stabilit prin
legislaţia vamală. Beneficiarul taxelor vamale este bugetul statului.

9)Clauza naţiunii celei mai favorizate constă în orice avantaje, privilegii şi imunităţi
acordate de o parte contractantă, pentru un produs din sau având ca destinaţie teritoriul tuturor
celorlalte părţi contractante.
Această dispoziţie priveşte taxele vamale şi impunerile de orice natură percepute la
import sau la export, modul de percepere al acestor taxe şi impuneri , ansamblul
regelementărilor şi al formalităţilor referitoare la import/export.
În tratatele comerciale internaţionale clauza naţiunii celei mai favorizate poate să apară
sub diferite forme şi conţinuturi.
Clauza condiţionată prin care avantajele acordate statului terţ se aplică noului stat
beneficiar al clauzei numai condiţionat de primirea din partea acestuia a anumitor compensaţii
echivalente.
Clauza necondiţionată este cea potrivit căreia avantajele acordate statului terţ se extind
automat şi necondiţionat în relaţia cu noul stat partener al clauzei fără a fi luate în seamă
condiţiile în care această clauză se aplică de către părţi în relaţiile lor cu terţii.
Clauza unilaterală este acea formă prin care numai o parte se obligă să acorde reciproc
tratamentul cel mai favorabil existent în relaţia fiecăruia cu terţii, condiţionat sau necondiţionat.
Clauza specială se referă numai la anumite domenii.