Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Raspunsuri Intrebari Medicina Legala 17786229350936415035
Raspunsuri Intrebari Medicina Legala 17786229350936415035
1
3 sa participe, cu aprobarea personei care efectueaza cercetarea penala, a anchetatorului penal sau
procurorului, la interogatorii, audieri si alte actini de ancheta penala
4 in timpul cercetarii penale, anchetei penale si in sedinta de judecata sa puna celui interogat intrebari in
legatura cu obiectul expertizei, dar numai cu aprobarea persoanei juridice respective, care efectueaza
cercetarea penala, a anchetatorului penal sau judecatorului care prezideaza sedinta de judecata.
El poarta responsabilitate pentru concluziile intetionat fasle sau pentru refuzul de a da concluzii, de
asemenea daca divulga materialele acumulate de acnheta cu care a luat cunostinta va fi tras la raspundere
penala.
2
8. Categoriile, tipurile şi genurile morţii.
Se cunosc 2 categorii de baza ale mortii: violenta si neviolenta.
Moartea violenta – survine in urma omuciderii, sinuciderii sau a accidentlui.
Moartea neviolenta – care nu este o repercusiune a violarii normelor de drept.
Moartea poate fi rapida si lenta.
Moartea rapida – perioada agonala lilpseste complet sau are o durata foarte scurta, vor fi aceleasi semne
morfologice ca si in moartea prin asfixie.
Moartea lenta – agonia poate dura chiar citeva zile sau saptamini, la necropsie lividitatile cadaverice vor
aparea pal-violete, se vor constata chiaguri rosii, albe si mixte si o congestie neuniforma a organelor
interne.
Omuciderea, sinuciderea, moartea accidentala reprezinta genul mortii violente. Deoarece criterii
medicale ale genului mortii nu exista, determinarea genului mortii nu e de competenta medicului legist.
3
a) mumificarea – apare in mediu cu temperatura ridicaa, umiditate scazuta si ventilatie buna,
mumificarea completa e posibila pe parcursul a 6-12 luni, iar in conditii ideale 2-3 luni.
b)Saponificarea (adipoceara) se intilneste mai ales la cadavrele stationaet in mediu umed si lipsit de
oxigen. Tesuturile aflate in starea de adipoceara au culoarea alba-galbuie sau galben-cenusie, un
miros rinced si consistenta dura. O saponificare completa se realizeaza in decursul unui an.
c) Lignificarea se observa la cadavrele staionate timp indelungat in turbarii, terenuri mlastinoase cu
reactie acida putrnica care impiedica putrefactia.
d)Congelarea naturala se realizeaza in zone cu temperaturi scazute sub zero. Cadavrul se
conserveaza cu pastrarea caracterelor leziunilor traumatice si patologice. Dupa congelarea brusca
a cadavrului, ultimul progresiv se putrefiaza.
4
6)in autopsia medico-legala e obligatorie deschidderea tuturor cavitatilor (craniene, toracice si
abdominale, iar uneori si a canalului vertebral)
Motivele de expetiza medico-legala sunt: moartea violenta, moartea subita, moartea in institutiile
medicale pe parcursul primelor 24 ore dupa internare, atunci cind nu este stabilit diagnosticul clinic,
cadavre de persoane neindentificate, in caz de inintare de catre rudele raposatului sau de alte persoane a
unor plingeri organelor de ancheta penala in legatura cu o deficienta in asistenta medicala.
15. Obligațiunile sanitar-epidemiologice ale expertului în caz de suspectare sau moarte prin
maladii infecţioase deosebit de periculoase.
Obligațiunile sanitar-epidemiologice ale expertului în caz de suspectare sau moarte prin maladii
infecţioase deosebit de periculoase.
Cercetarea decedaţilor de pe urma diverselor forme de boli deosebit de contagioase prevede respectarea
unui spectru specific de cerinţe, ce vizează condițiile înaintate faţă de morgă, măsurile de prevenire a
contaminării personalului medical, procedeele tehnice ale autopsiei metodele de prelevare a materialului
cadaveric pentru investigaţii suplimentare de laborator, prevenirea răspândirii infecţiei în mediul
ambiant, transportarea şi înhumarea cadavrelor.
In aceste scopuri, normele sanitaro-epidemiologice prevăd morgi-tip cu intrări separate pentru personalul
medical, pentru primirea şi eliberarea cadavrelor. Morga trebuie să dispună de cameră frigorifică, reţea
de canalizare, geamuri cu gratii metalice şi teren pentru dezinfectarea mijloacelor de transport. Pentru
respectarea regimului antiepidemic de activitate în morgi trebuie si existe un număr suficient de unități
de îmbrăcăminte protectoare, veselă sterilă, rezerve de dezinfectanţi. instrumente speciale, rezervi de apă
de. in scopul asigurării protecţiei individuale a personalului medical, autopsia se efectuează în costume
speciale (costum antipestă): şorţ de muşama, cizme de cauciuc, glugă (batistă), ochelari protectori.
mască de tifon, mănuşi rezistente. De regulă, autopsia se efectuează în cursul zilei şi doar în cazuri
excepţionale - cu iluminare artificială. înainte de autopsie, medicul va consulta în mod obligator
instrucţiunile ce ţin de organizarea şi respectarea regimului antiepidemic prevăzut în astfel de cazuri.
Totodată, pînă la autopsie se va înştiinţa neapărat serviciul de medicină preventivă din localitatea
respectivă.
5
La producerea leziunilor corporale sub actiunea unui obiect contondent se deosebesc patru mecanisme
principale:
1)Lovirea – o actiune dinamica in care obiecctul vulnerant, aflat in miscare, interactioneaza intr-un
timp surt cu corpul omului. La actiunea unei forte moderate se formeaza numai excoriatii si
echimoze. La loviitura considerabila se formeaza plagi contuze, fracture ale oaselor, rupture ale
organelor interne. Poate produce leziuni directe si indirecte.
2)Compresiunea – aplicarea a doua forte care actioneaza centriped asupra corpului din partile opuse.
De regula se produce traumarea oaselor si a organelor interne cu tegumentele corpului intacte sau
cu leziuni minimale. Compresiunea de lunga durata provoaca simtomocomplex numit sindromul
de compresiune sau toxicoza traumatica.
3)Extensiunea – este opus compresiunii. La extindere fortele de actiune sunt indreptate centrifuge in
raport cu corpul omului. Cele mai specifice leziuni prin extensiune sunt plagile rupte si
smulgerea unei parti a corpului.
4)Frictiunea – daca obiectul contondent, aflat in miscare, se atinge de corpul omului sau invers, se
formeaza leziuni prin frictiune. Prin aceasta metoda se produc leziuni superficiale: excoriatii,
plagi, decoalrea pielii. Pot fi si profunde, ajungind pina la oase, care lezindu-se se “sterg”.
18. Clasificarea leziunilor mecanice şi a cauzelor medicale ale morţii provocate de acestea.
1)Leziuni prin obiecte contodente:
a) leziuni produse prin lovire cu obiecte contondente
b)leziuni produse prin lovirea corpulu de obiecte contondente (caderi, precipitari)
c) traumatism de transport
d)traumatism sportiv
e) traumatism de productie
6
producere a plagii contuze consta in lovirea sau comprimarea tesuturilor. Plaga contuza se caracterizeaza
prin profunzime si singerare mica, margini neregulate, peretii neregulati. La fundul plagii se observa
punti tisulare care unesc peretii acesteia. Cind corpul contondent loveste pielea aflata imediat deasupra
unui plan dur osos (craniu, genunchi, cot) se produce o plaga plesnita avind forma liniara sau stelata
conditionata de suprafata contondenta a agentului vulnerant. Plaga plesnita se caracterizeaza prin
margini relative drepte cu usoare anfractuozitati si dehiscenta mica datorita puntilor tisulare care nu
permit indepartarea marginilor. Plagile prin strivire au forme neregulate, fiind inconjurate de zone
intinse excoriate, iar cele prin smulgere realizeaza detasari si scalpari.
7
Leziunile corporale sunt
- primare directe produse in momentul impactului primar cu planul de precipitare si localizate in
regiunea acestui impact
- primare indirecte produse in momentul impactului primar, dar distantate de regiunea acestui
impact
- leziuni secundare care se produc in momentul impactului secundar cu planul de precipitare.
Leziunile prin precipitare sunt polimorfe, cele interne predomina asupra celor externe. In locul
interactiunii corpului cu planul de precipitare se formeaza excoriatii, echimoze, uneori plagi contuze,
care au un caracter unipolar. Sunt caracteristice diferite leziuni, fracturi in dependenta de tipul caderii: pe
picioare, pe fese, in vertex, pe spate, pe fata anterioara a corpului, pe fata laterala a corpului. Leziunile
organelor interne se produc in urma comotiei generale marcate a corpului in momentul impactului.
8
28. Leziunile produse prin obiecte despicătoare, mecanismul de traumatizare, caracteristica
morfologică a plăgilor în funcţie de condiţiile de producere.
Mecanismul de baza consta in disecarea tesuturilor, inclusiv cele osoase, cu o ulterioara inlaturare a lor.
Plagile despicate mai frecvent sint localizate in regiunea capului. Marginile plagii despicate produse cu o
lama bine ascutita vor fi netede, regulate. Cele produse cu lame stirbite vor avea marginile neregulate,
excoriatie. La o lovitura sub unghi ascutit va fi excoriatie numai o margine, cea orientata spre fata
inferioara a lamei. Cind rana e produsa cu scutisul lamei unghiurile pot fi ascutite ori sub forma literei
M. Pentru unghiurile plagilor despicate e caracteristica prezenta unor plagi superficiale suplimentare,
produse de virful sau calciiul lamei, mai pronuntate la o patrundere adinca. Exist 3 feluri de plagi
suplimentare: o singura placa ca o prelungire a plagii despicate; una plasat transversal fata de axa
longitudinala a plagii despicate; doua carei confera plagii despicate forma literei T.
Leziunile oaselor lungi cu aspectul de crestatura sau despicatura pot avea forma de pana ori de
butoniera. Leziunile oaselor plate prezinta niste crestaturi sau despicaturi, fracturi orificiale, cominutive.
9
1. Dupa destinatie:
a) arme militare
- cu teava lunga: pusti, carabine
- cu teava scurta: revolvere, pistolete
b)arme de vinatoare
- cu o teava
- cu doua tevi
- cu trei tevi
c) arme sportive
d)arme deghizate
- pistol-baston
- pistol-stilou
5. Dupa calibru:
a) arme cu calibru mic (pina la 6 mm)
b)arme cu calibru mijlociu (pina la 9 mm)
c) arme cu calibru mare (peste 9 mm)
30. Factorii traumatici ai împuşcăturii. Distanţa de tragere din punct de vedere medico-legal.
Factorii traumatici ai impuscaturii:
1. Proiectilul armei de foc sau partile lui componente:
- glontul obisnuit sau special
- eschilele glontului explodat
- alice sau srapnele, bura si alte componente ale armei de vinatoare
- proiectil atipic
2. Factorii suplimentari la tragere de la distanta apropiata
- gazele si aerul din teava
- pulberea
10
- particule de pulbere
- particule de metal
3. Arma de foc sau particulele acesteia
- orificiul tevii
- partile mobile ale armei
- patul armei
- eschilele tevii si ale altor parti ale armei
4. Proiectilele secundare
- eschilele si particulele proiectilului
- particulele de haine
- eschile osoase
La impuscaturi de la distante mari leziunile se produc preponderent de proiectil. Formeaza o
cavitate mai mare decit diametrul glontului, apare fenomenul „minus tesut”, se evidentiaza 3 zone a
canalului de ranire: zona propriu-zisa; zona de contuzie a tesuturilor care reprezinta peretii canalului de
la citiva mm pina la 1-2cm; zona de contuzie moleculara a tesuturilor 4-5cm. Un orificiu clasic atunci
cind glontul patrunde perpendicular si apare minus tesut, un inel de excoriatie si unul de stergere.
Distanta impuscaturii cu teava apropiata se divizeaza conventional in trei zone:
- zona de actiune maxima a gazelor explozibile (distanta de tragere 1-5cm)
- zona de depunere concomitenta a funinginii cu particule de metal si pulbere (25-35cm)
- zona de depunere doar a particulelor de metal si pulbere (35-200cm)
La trageri cu teava lipita, teava poate fi aplicata ermetic sau neermetic, orientata perpendicular sau
sub unghi. Aici gazele pot realiza 3 feluri de actiuni: de penetrare, de rupere si contuziva. Marginile
plagii propriu-zise sint neregulate, echimotice, zdrobite, decolate de la tesuturile subiacente, acoperite pe
dinauntru cu funingine. Tragerea cu teaba lipita adesea genereaza leziuni suplimentare localizate in jurul
orificiului de intrare care sunt numite stamp de imprimare, inel de imprimare
11
intrare depuneri de funingine şi tatuaj prin pulbere, de regulă, nu se observă. Tragerea cu ţeava lipită
adesea generează leziuni suplimentare (prin gura ţevii) localizate in jurul orificiului de intrare.
12
un orificiu de ieseri stelat sau neregulat,fiind mai mare decit cel de intrare. Leziunile balistice ale
plaminilor sunt mai mici ca volum decit cele a organelor parenchimatoase (datorita bunei aeratii si a
densitatii relativ mici). Marginile orificiului de intrare sunt rounjite ,pleura viscerala este rasfrinta in
lumenul canalului. Marginile orificiului de iesire sunt rupte, neregulate rasfrinte in afara. In lumnul
canalului pot fi fragmente de tesut pulmunar sub forma unor lambouri orientate cu capetele libere in
sensul propulsarii proiectilului. In pericard si cord orificiul de intrare este rotubd sau oval,cu marginele
regulate rotunjite. Orificiul de iesire are dimensiuni mai mari o forma neregulata marginele rupte si
rasfrinate in sensul miscarii glontelui. In stomac, intestine, vezica urinara daca lumenul lor este desert
orificiul de intrare si de iesire sunt rotunde cu multiple rupturi scurte ale seroasei si ale mucoasei. Daca
organele sus mentionate sunt pline cu lichid vor fi prezente rupturi ale peretilor asociate cu echimoze si
detaserii de mucoasa datorita actiunii hidrodinamice a proiectilului).
36. Particularităţile autopsiei în caz de leziuni mortale prin arme de foc. Cercetările
suplimentare de laborator.
In leziunile balistice trebuie sa se stabileasca:
- prezenta si localizarea plagii impuscate
- specificul (glonte, alice, schije) si caracterul plagii (oarbe, transfixiante, tangentiala)
- localizarea orificiulu de intrare si de iesire ale plagii
- numarul impuscaturilor, distanta lor de la plante
- distanta tragerii
- directia canalului de ranire pe tot proiectul sau
- tipul armei din care s-a tras
- pozitia victimei in momentul tragerii
- accesibilitatea regiunii traumatizate pentru tragere cu mina proprie
- corespunderea numarului leziunilor de pe haine cu a celor de pe corpul victimelor.
13
38. Spânzurarea, semnele morfologice.
In afara de semnele asfixice generale vor fi si prezente semnele specifice mortii prin spinzurare. Semnul
specific este santul de spinzurare – leziune specifica a pielii gitului sub forma unei zone denivelate care
reprezinta o reproducere negativa (ca imaginea in oglinda) a reliefului latului. Santul este plasat in
treimea sperioara a gitului deasupra cartilajului tiroid. Directia santului este oblica ascendenta spre nod,
deasemeni santul este o circulara incompleta care se ontrerupe prin interpunerea nodului latului.
Adincimea este neuniforma mai mare in partea opusa a nodului. Latimea santului va depinde de latimea
latului. Santul poate fi unic ,dublu sau multiplu in dependenta de numarul de laturilor. Fundul santului
poate fi moale sau dur.
Semnele originii vitale a santului de spinzurare sunt urmatoarele:
1 Dilatarea vaselor sanguine capilare si hemoragiile mici punctiforme in straturile superficiale ale pielii
de-a lungul marginii superioare a santului.
2 Infiltratele hemoraice in tesutul celuloadipos si muschii gitului (sternocleidomastoidian) semnul
Walcher.
3 Mansoanele echimoticepericarotidiene semnul lui Martin.
4 Rupturile transversale ale intimei carotidelor semnul lui Amusat.
5 Fracturile cartilajelor laringiene si ale osului hioid.
6 Hemoragiile in capsula ganglionilor limfatici si tesuturile laxe adiacente.
7 Anizocoria.
8 Amprentle dentare pe virful limbii cu hemoragii in mucoasa.
14
a unei cantitati de singe oxigenat. Semnele mai putin caracteristice sunt (hemoragii in tesuturi moi
pericraniene si ale gitului multiple hemoragii punctiforme sub pleura epicard in mucoasa cailor
respiratorii.)
42. Obstruarea căilor respiratorii cu corpuri străine. Particularităţile de vârstă a acestor forme
de asfixie.
Obstruarea căilor respiratorii este asfixia mecanică care se datoreşte închiderii lumenului laringelui
şi/sau traheei cu corpuri străine. Deseori în laringe, traheee, bronhii pătrund monede, nasturi, boabe şi
alte obiecte mici. Cel mai frecvent această situaţie se întâlneşte la copii, care le introduc în cavitatea
bucală. În mediul umed al căilor respiratorii boabele de grâu, fasole sau mazăre se măresc în volum,
ocupând întreg lumenul. La persoane adulte această formă de deces poate surveni dupa pătrunderea în
timpul somnului în căile respiratorii a protezelor dentare. Uneori în timpul mesei, pe fond de stres
emoţional sau de consum de băuturi alcoolice, se produce obstruarea cu bol alimentar : bucăţi de carne,
salam, pâine. Asfixia mecanică prin aspirarea conţinutului gastric se poate produce în timpul somnului
sau în stare de ebrietate. Conţinutul gastric ocupă tot spaţiul liber al arborelui respirator şi produce
decesul. La autopsie este
foarte importantă stabilirea pătrunderii intravitale a conţinutului gastric în căile respiratorii. Pentru
aceasta trebuie să fie stabilit nivelului până la care au pătruns masele gastrice, obligatoriu se efectuează
examenul microscopic al fragmentelor de plămâni pentru constatarea elementelor conţinutului gastric în
porţiunile terminale ale arborelui respirator (alveole şi bronsiole). Este bine cunoscut faptul ca uneori
conţinutul gastric poate pătrunde în căile respiratorii postmortem. Gazele de putrefacţie care se formează
în stomac şi intestin, deplasează conţinutul în cavitatea bucală şi ulterior în trahee şi bronhii. Conţinutul
gastric poate pătrunde în căile respiratorii şi în cadrul manevrelor de resuscitare, în special în timpul
respiraţiei artificiale. Examinarea atentă a cadavrului, stabilirea nivelului de pătrundere a conţinutului
gastric în căile respiratorii, examenul microscopic al fragmentelor plămânilor permit diferenţierea
aspiratului intravital de cel
postmortem.
15
a laringelui, proces denumit hidrocuţie. Leziunile şi modificările specifice pentru înecare. În primele
minute
după scoaterea cadavrului din apă, la nivelul orificiilor respiratorii superioare şi în jurul gurii se constată
spuma albă, foarte densă – ciuperca înecaţilor. Producerea acesteia se datoreşte pătrunderii apei în căile
respiratorii, care irită mucoasa laringelui, traheei şi a bronhiilor Mărirea volumului plămânilor (emfizem
hidroaeric pulmonar), amprentele costale pe suprafaţa lor, păstrarea amprentelor după presiune cu
degetele, acoperirea parţială a inimii cu marginile pulmonare rotunjite, sunt semnele frecvent întâlnite în
cazurile de deces prin înec. Prezenţa sub pleură a unor pete albăstrui cu margini neclare – petele Paltauf
- este un semn caracteristic pentru înec în apă dulce. Aceste pete sunt rezultatul pătrunderii apei în
reţeaua vasculară, diluării sângelui şi a distrugerii eritrocitelor. În primul rând trebuie amintită
constatarea microalgelor (planctonului) din apă, care pătrund în sânge şi organe. Unele dintre microalge
sunt acoperite cu un strat de siliciu, formând un fel de carapace. Această categorie de plancton se
numeşte diatomee. Ele pot fi găsite în sângele, organele şi oasele cadavrului, în acestea din urmă putând
fi constatate şi după distrugerea totală a ţesuturilor moi prin putrefacţie. Împreună cu lichidul, planctonul
ajunge în reţeaua vaselor sanguine prin rupturile pereţilor alveolari. Constatarea se face cu ajutorul
microscopului după centrifugarea prealabilă a fragmentelor organelor. După punerea în evidenţă a
planctonului, prin examen comparativ cu probele de apă recoltate de la locul găsirii cadavrului, se poate
stabili cu exactitate locul decesului prin înec. Examenul sângelui: se compară temperatura de îngheţare
(punctual crioscopic), concentraţia de ioni şi rezistenţa electrică a sângelui din ventricolul stâng cu cel
din ventricolul drept. În caz de înec în apă dulce, datorită diluării sângelui în ventricolul stâng, se va
constata scăderea în acesta a concentraţiei ionilor, rezistenţei electrice şi a punctului crioscopic. Efectul
invers este valabil pentru înec în apa sărată. Modificările datorate apei depind de durata aflării
cadavrului în apă,
temperatura, tipul apei (sărată, dulce) şi fauna.La examenul extern se observă paloarea pielii şi aspectul
de «piele de găină». Aceste semne sunt consecinţa acţiunii temperaturii scăzute a apei, care produce
contracţia musculaturii pielii şi spasmul vaselor acesteia. Sub acţiunea apei pielea se macerează. Primele
semne ale maceraţiei se observă pe pielea palmelor şi plantelor. Iniţial pielea se albeşte, devine reliefată,
după care este încreţită şi albă şi pe feţele posterioare a mâinilor şi căpătând aspectul « mâinilor de
spălătoreasă». Cu trecerea timpului, stratul superficial umflat se detaşează de pielea mâinilor şi
picioarelor împreună cu unghiile, aspect demnumit « mănuşa morţii ». Cu cât mai scurtă este perioada de
aflare în apă şi mai scazută temperatura acesteia, cu atât mai puţin evidente vor fi semnele de macerare.
La temperatura de +18 - +20oC primele semne de maceraţie vor apărea peste 3 ore, iar « mănuşa morţii
» peste două-trei săptămâni . Cadavrele aflate în apă sunt frecvent atacate de fauna acvatică. Spectrul
leziunilor este de la mici zone de lipsă a ţesuturilor moi şi până la detaşarea unor membre. Corpul
înecatului la scurt timp iese la suprafaţa. Perioada depinde de viteza formării gazelor de putrefacţie în
intestin.
45. Asfixiile prin aer confinat. Caracteristica patologiei regionale. Particularităţile cercetării
locului faptei.
Asfixiile prin aer confinat pot avea loc in spatiile inchise din cauza : \
1 micsorarii treptate a continutului de oxigen si acumularii bioxidului de carbon in aerul resoirat (in
submarine blocate, mine obstruate, );
2 inlocuirea oxigenului prin gaze inerte ( azot, metan,) ; relativ toxice (CO2) ; toxice (sulfura de
hidrogen. Asfixiile prin aer confinat de regula sunt accidentale dar pot fi voluntare si ca omuciderea.
Mecanismul mortii aerul confinat realizeaza o asfixie de aport. Asfixiile prin aer confinat nu au semne
morfologice specifice se vor constata semne generale de asfixie. Pen stabilirea diagnosticului mortii se
va efectua analiza aerului din incaperea unde a avut loc moartea.
16
Efectele locale ale temperaturilor scăzute (degerăturile).
Modificările locale determinate de acţiunea frigului asupra organismului se numesc degerături. Acestea
se localizează în special la nivelul porţiunilor descoperite (vârful nasului, pavilioanele urechilor) şi la
nivelul extremităţilor (degete). În funcţie de profunzimea afectării ţesuturilor, degerăturile se impart în
patru grade:
Gradul I: pielea este palidă, uşor tumefiată, iniţial zona afectată este
dureroasă, apoi sensibilitatea scade. Gradul II: flictene cu conţinut lichidian limpede; deoarece sunt
afectate straturile superficiale ale pielii, vindecarea este completă, fără
formarea cicatricilor. Gradul III: flictene cu conţinut lichidian sanguinolent; sunt afectate
toate straturile pielii, ducând la vindecare îndelungată cu formarea unor cicatrici. Gradul IV: se
caracterizează prin distrugerea ţesuturilor moi, muşchilor şi oaselor cu mumificarea ţesuturilor (gangrena
uscată), fiind necesară îndepărtarea chirurgicală a ţesuturilor distruse. Din punct de vedere medico-legal,
existenţa degerăturilor semnifică faptul acţiunii îndelungate a frigului şi, în unele cazuri, prin acestea se
poate stabili caracterul vital al acţiunii frigului.
Efectele generale ale temperaturilor scăzute asupra organismului (hipotermia). Acţiunea îndelungată
a frigului iniţial duce la creşterea producţiei de căldură în organism. Dacă frigul acţionează în
continuare, indicele de producţie este depăşit de cel de pierdere de căldurăprin convecţie şi conducţie.
Temperatura corpului începe să scadă progresiv. Paralel cu scăderea temperaturii corpului scade
activitatea biologică a ţesuturilor (metabolismul celular). La temperaturi corporale de sub 31oC,
persoana devine inconştientă, la 25-20oC funcţiile organismului sunt abolite, survine decesul. La
examenul medico-legal al cadavrului se constată: • lividităţile cadaverice de culoare roşie (ca semn al
scăderii metabolismului cu utilizarea incompletă a oxigenului de către ţesuturi); • pete brune-maronii
(microhemoragii) la nivelul mucoasei gastrice (pete Visnevski); • sângele şi plamanii de culoare roşie-
aprinsă; • lipsa aproape completă a glicogenului în ficat; modificări distrofice la nivelul creierului,
miocardului, rinichilor. Cercetarea la faţa locului poate furniza informaţii foarte preţioase pentru
stabilirea circumstanţelor de producere a decesului : • Cadavrul poate fi găsit în poziţie „embrionară”,
prin care pierderile de căldură în mediul înconjurător scad semnificativ. • Topirea zăpezii sub cadavru
prin căldura corpului pe zăpadă se observă depresiuni corespunzătoare capului (C), membrelor
superioare (MS) şi inferioare (MI)). • Ţurţuri de gheaţă la orificiile nazale.
18
Odată cu dezvoltarea în continuare a agriculturii şi a industriei chimice din ţară, rolul diferitelor
substanţe chimice folosite ca îngrăşăminte şi pesticide. Încălcarea regulilor de păstrare şi utilizarea lor
creează posibilitatea de otrăvire în agricultură şi în gospodării. Uneori, medicii prescriu doze inutil de
mari de substanţe toxice şi puterni. Toate otrăvire pot fi împărţite în:
1. Aleatoare - acest grup include accidente intoxicaţii şi a erorilor medicale.
2. Intenţionată - la crimă şi sinucidere,
3. De producţie asociate cu utilizarea de substanţe toxice la locul de muncă şi de multe ori cauzate de o
încălcare a regulamentelor de siguranţă.
4. Familiar observat la persoanele dependente de droguri, în mod deliberat de droguri otravă (opiu,
morfină, cocaină, alcool, etc).
5. Produsele alimentare - atunci când se utilizează, pentru a-manca alimente, carne de animale bolnave şi
plante comestibile.
19
urmatoarele cauze : transformarea toxicului in timpul vietii victimii (distrugerea, oxidarea, reducerea,);
eliminarea toxicului din organism (pe caile naturale voma); tratamentul cu antidoturi: colectarea
incorecta a materialelor analizate.
Examenul histilogic permite evidentiaza in unele cazuri locul interactiunii toxicului cu organismul,
schimbarilor caracteristice pen unele anumite toxice. Printr-un examen botanic se vor aprecia resturile de
plante si se va aprecia toxicitatea.
Examenul biologic il completeaza pe cel toxicologic grati lui se poate evidentia cantitatile minime de
toxic.
Examenul bacteriologic se face in caz de suspectie la intoxicatie alimentara.
Pentru demonstrarea intoxicatiei vor fi analizate datele anchetei penale ale actelor medicale ale
examenului medico-legal al victimei precum si rezultatele investigatiilor de laborator in special celui
toxicologic.
20
Arseniul este un element foarte toxic mai ales sub forma de compusi anorganici anhiudrida arsenioasa
(trioxidul de arsen) , acetoarsenicul de cupru, sodiu, calciu,acetoarsenicul de cupru (verde de Paris) .
Derivatii arseniul patrund in organism in conditii de productie prin inhalare in conditii casnice prin
ingerare. Actiunea arseniului ste multipla de la iritatie locala pina la leziuni profunde degenerative. El se
distribuie destul de repede pe tot organismul cumulinduse in organe cea mai mare concentratie fiind in
ficat. Se depune si se cumuleaza in unghii par piele oase. Derivatii arseniului au actiune capilarotoxica
provocind pareza capilarelor apoi si paralizia capilarelor si colapsul. Doze min letale anhidrida
arsenioasa(arsenicul alb)- 0.1-0.25gr....arsenicul metalic pur – 0.01gr...
Modificari morfologice sunt in forma gastrointestinala. Examenul extern : pielea uscata, turgoul scazut,
ulterior apare icterul. Examenul intern in cazul mortii rapide : edem cerebrl, congestie cerebrala, si a
organelor interne, multiple revarsate sanguine punctiforme in mucoase, in meningele moale, sub
endocard si in tesutul organelor parenchimatoase, inflamatie seroasa-necrotica a mucoaselor tractului
gastrointestinal cu multiple hemoragii mici in focar. In cazul mortii tardive predomina componentul
hemoragic pe mucoase apar ulcere la fundul caruia sunt depistate cristale de arseniu. In lumenul
intestinului se observa lichid cu mucoasa descuamata seroasa e de culoare roz cleioasa di cauza fibrinei.
La histologie gasim o degenerescenta grasa a ficatului cu necroza periportala in focar. Leziunile
miocardului sunt similare cu cele a unei cardiomiopatii ischemice.
57. Toxicele hemolitice, modul de acţiune, semnele morfologice ale hemolizei pe cadavru.
Din toxicele hematice fac parte substante care provoaca schimbari sanguine dintre acestea fac parte cele
care produc hemaglutinarea (fazinul); dereglarea hematopoiezei (benzolul, plumbul); care provoaca
tulburari hemodinamice (ac. Cianhidric); sau hemoliza ( arseniul).
Substantele hemolitice se caracterizeaza prin capacitatea de a distruge stroma eritrocitelor si esirea
hemoglobinei in plasma sanguina.
21
sticla se picura 2 pic. De singe de la cadavrul decedat in urma intoxicatiei cu CO, si pe alta singe de la
alt cadavru. Se adauga cu pipeta cite o picatura de NaOH sau KOH. Singele ce contine CO nu-si
schimba culoarea, celalalt isi schimba culoarea in galben brun. Proba Libman – la fel dar cu formalina in
locu NaOH, se obtine culoarea negru bruna, cu formarea pigmentului de formol.
22
hipertermie prin vasodilatatie cutanata si consecutiv transpiratii abundente. In doze mici mareste
aciditatea gastrica, in doze mari provoaca gastrite. Etanolul poate provoca fie hip[oglicemie, frecvent
intilnita la indivizii slab nutriti, sau dupa o stare prelungita „a jeun” sunt cazuri si de coma hipoglicemica
indusa de intoxicatia alcoolica. In intoxicatiile cronice, efecteloe toxice ale etanolului sunt multiple.
Acestea influenteaza defavorabil nu numai SNC dar si ficatul, miocardul, sistemul hematopoetic si
metabolismul. Doze minime letale pentru alcool etilic de 96 grade sunt de circa 250-300 ml.
Simptomatologia intoxicatiei acute este stris legata de alcoolemie si evolueaza in 3 faze. 1. Faza de
excitatie – alcoolemia de 0,5-1,5 % - stare de euforie, logoree, comportament neretinut si imposibilitatea
de apreciere exacta a pericolului. Capacitatea de observatie, acuitatea vizuala si acustica, promptitudinea
reflexelor, capacitatile fizica si psihica sunt diminuate. Vasodilatatia periferica provoaca o senzatie de
caldura. 2. Faza-medicolegala – alcoolemie 1,5-2,5% - prezinta confuzie incoerenta. Se constata trecerea
treptata de la logoree la dizartrie. Sensibilitatea este diminuata, slabesc vederea si auzul. Mersul este
ataxic. Intoxicatul trece brusc de la veselie excesiva la accese de furie si poate prezenta dezorientare,
confuzie, tulburari psihice, care duc la acte agresive. Adeseori vome, ca urmare a gastritei acute
alcoolice, voma poate fi si de origine centrala. 3. Coma alcoolica – alcoolemia > 2,5% - este o coma
linistita, insotita de semne de anestezie, datorita actiunii narcotice a alcoolului. Reflexele
osteotendinoase sunt abolite, pupilele sunt normale sau midiatrice. Rareori apar accese convulsive
determinate de hipoglicemie indusa de alcool. Coma alcoolica care se instaleaza in urma ingerarii dozei
subletale de etanol dureaza 6-12 ore, coma profunda care survine i8n urma ingestiei dozei letale de
alcool etilic se prelungeste si evolueaza cu sfirsit letal prin insuficienta respiratorie sau circulatorie.
Coma alcoolica se poate complica cu insuficienta respiratorie de origine centrala si cu insuficienta
cardiovasculara acuta, chiar in cazurile cind doza ingerata nu este letala. Alte complicatii ale comei
etilice sunt aspiratia vomei si asfixia, aspiratie de suc gastric urmata de pneumonie chimica,
bronhopneumonii, AVC, pancreatite, etc. Trezirea din coma este urmata de obicei de fenomene de
gastrita acuta, cefalee, stare de rau general. Morfopatologic – intoxicatia acuta nu are semne morfologice
caracteristice. Examen extern – fata cianotica cu o nuanta rosietica, puhava, pleoapele edematiate,
conjunctiva hiperemiata, exoftalm. Pot fi eliminari vitrificate din orificiul nazal si bucal. Lividitatile
cadaverice sunt difuze, intense, albastre-rosietice. Persista semnele de defecatie, urinare si ejaculare
involuntara. Examen intern – congestie intensa a meningelor cu sufuziuni sangvinolente, hiperemie si
edem coroidian, edem cerebral, revarsate sangvine punctiforme subendocardiale, modificari iritative la
nivelul mucoasei gastrice si intestinale – hemoragii punctiforme, mici eroziuni, mucozitati vitrificate si
viscoase, cenusii deschis sau incolore si semitransparente, pancreas congestionat, visiniu inchis cu
hemoragii in focar, loja veziculei biliare edematiate cu aspect de captuscala gelatinoasa, mucoasa
larigelui si a traheei hiperemiate, plamini congestionati, edematiati, cu revarsate sangvine subpleurale,
abundenta de singe in sistemul venei cava superior, revarsate sangvine in suprarenale. Uneori hemoragii
in focar, bine delimitate, de culoare rosie bruna pe partea abdominala a diafragmei toraco- abdominale.
Vezica urinara este de obicei supraincarcata cu urina. Examen histopatologic – congestie venoasa si
hemoragii in organele interne si creier, emfizem pulmonar, tulburari de permiabilitate la nivelul vaselor
sangvine. Nu se pot relatii strict matematice intre alcoolemie si forma de manifestare clinica,
reactivitatea individuala fiind mult diferentiata fie printr-o suscebilitate individuala, fie prin toleranta
fata de alcool. Totusi, pe baza unor studii statistice s-au stabilit unele limite medii de alcoolemii
corespunzatoare diferitor stadii de influenta alcoolica: <0.3% - lipsa influentei; 0,3-0,5 – influenta
neinsemnata, 0,5-1,5 – ebrietate usoara, 1,5-2,5 – ebrietate medie, 2,5-3,0 - ebrietate grava, 3,0-5,0 –
itoxicatie alcoolica, poate surveni decesul; 5,0-6,0 – intoxicatie mortala.
61. Moartea prin şoc anafilactic cauzat de medicamente. Particularităţile expertizei medico-
legale.
Poate fi cauzat de peniciline, cefalosporine, miorelaxante, vitamine-tiamine, citostatice – ciclofosfamide
opioide. Variante ale socului anafilctic: hemodinamic – predomina simptomele insuficientei respiratorii
acute; abdominal – predomina simptomatologia organelor cavitatii abdominale; cerebral – predomina
semnele alterarii SNC. Simptome cardio-vasculare: hipovolemie, cresterea viscozitatii singelui prin
vasodilatatie, scaderera tonusului vascular si hiperpermiabilitate vasculara. Simptome tegumentare –
urticarie, angioedem, dermatita atopica. Din partea altor organe: bronhospasm, edem laringian, reactii
hematologice, renale, nervoase. Colaps vascular, coma, convulsii, pierderea constiintei, defecatie si
urinare spontane, dilatarea pupilelor cu lipsa reactiei la lumina. Obiectiv – tegumentele palide, apoi
cianotice, spuma la gura, transpiratii reci, lipicioase, midriaza, vene jugulare tensionate, insuficienta
23
respiratorie, coma, prostratie. La femei eliminari sangvinolente din vagin. Edemul limbii, edem
pulmonar, uneori edem cerebral. Morfopatologic – singe lichid, sindrom CID, sechestrarea singelui in
zonele microcirculatiei, suntarea circulatiri, mobilizarea glicogenului din depou, afectarea hipoxico-
ischemica a organelor si edem tisular.
24
regiunea frenului preputial. Semnele indirecte ale contactului sexului sunt petele de singe si perii de la
partenera pe lengeria barbatului, prezenta paduchilor lati la ambii parteneri in lipsa acestora la unul din
parteneri pina la coitus. Prezenta smegmei in santul balanopreputial va exclude eventualitatea unui
contact sexual pe parcursul a citorva zile precedente examenului in cauza.
25
si eliminari pe penis, a firelor de par de la victima a maladiilor venerice a continutuluisubunghial. De
retinut ca violul poate fi stimulat din motive de profit, razbunare sau santaj. In asemenea cazuri femeia
isi rupe hainele si lengeria isi provoaca diverse leziuni corporale, spre exemplu excoriatii in regiunea
organelor genitale externe, pe fata, git, coapse. In cazurile de viol, expertiza medico-legala poate
solutiona urmatoarele probleme: prezenta rupturii himenale, vechimea acestora, osibilitatea comiterii
raportului sexual fara lezarea integritatii anatomice a himenului, prezenta semnelor caracteristive pentru
raportul sexual, prezenta, caracterul, mecanismul formarii si gradul de gravitate a leziunilor corporale,
etc.
26
• infirmitatea psihica postagresională
• incapacitatea generala de munca cu caracter permanent, in volum > 33%
Periculoase pentru viaţă sunt considerate vătămările care prezintă un pericol de moarte iminent-imediat,
tardiv sau potențial, indiferent daca acest pericol a fost sau nu înlăturat printr-un tratament medical sau
datorita reactivităţii individuale a organismului.
Vătămări corporale grave periculoase pentru viaţă se considera
1. Fracturile deschise ale craniului cu/fara lezarea creierului si membranelor meningiene;
2. Fracturile închise ale oaselor boltii sau bazei craniului, cu excepţia oaselor scheletului facial si
fisurilor izolate a lamelelor externe ale boltii craniului;
3. Contuzia cerebrala grava cu/fara compresia ţesuturilor creierului, contuzia medie însoţita de semne
obiective de afectare bulbară;
4. Hemoragiile intracraniene: hematom extra/subdural, hemoragii subarahnoidiene sau intracerebrale -in
cazul in care ele sunt asociate cu dereglări periculoase pentru viata obiectivizate neurologic;
5. Leziuni penetrante ale coloanei vertebrale cu/fara lezarea măduvei spinării;
6. Fracturile si fracturo-luxațiile corpurilor sau ambelor arcuri ale vertebrelor cervicale, fracturile
unilaterale ale arcurilor vert. Cerv. 1 sau 2 fractura odontoidului vert. cerv.2 cu/fara lezarea măduvei
spinării;
7. Luxațiile si subluxațiile vert. cerv. asociate de semne clinice periculoase pentru viata;
8. Leziunile închise ale regiunii cervicale ale măduvei spinării;
9. Fracturile si fracturo-luxațiile ale uneia sau câtorva vertebre toracice sau lombare, leziunile închise ale
segmentelor toracice,lombare sau sacrale ale măduvei spinării asociate cu soc spinal;
10. Leziunile penetrante ale faringelui, laringelui, traheii, esofagului (din partea tegumentelor sau
mucoaselor);
11. Fracturile închise ale cartilajelor laringelui sau traheii cu lezarea mucoasei asociate cu un soc grav
sau o stare periculoasa pentru viata;
12. Fracturile închise ale osului hioid, lezarea glandelor tiroida si paratiroida, însoțite de dereglarea
respiraţiei cu semne ale unei hipoxii cerebrale profunde sau alte stări periculoase pentru viata;
13. Leziunile penetrante in cavitatea pleurală, pericardică cu/fara lezarea organelor interne;
14. Leziunile penetrante in cavitatea peritoneală cu/fara lezarea organelor interne; plăgi deschise ale
spaţiului retroperitoneal; leziuni penetrante ale vezicii urinare, segmentului superior, inferior si mediu al
rectului;
15. Leziunile închise ale vaselor magistrale si ale organelor cavităţii toracice, abdominale si bazinului,
ale organelor spaţiului retroperitoneal, ale diafragmei, prostatei, ureterelor, inclusiv rupturile
subcapsulare ale organelor confirmate obiectiv prin semne periculoase pentru viata;
16. Fracturile deschise ale oaselor tubulare lungi(humerus, femur si tibie), leziunile deschise ale
articulaţiilor coxo-femurale si genunchiului; fracturile închise ale femurului;
17. Gravitatea vătămării corporale in cazul fracturilor deschise ale ulnei, radiusului și fibulei: fracturile
închise ale arterelor mari se determina in funcție de pericolul pentru viață sau de gradul incapacităţii
permanente de munca:
18. Fracturile oaselor bazinului asociate de şoc grav sau de ruptura porţiunii membranoase a uretrei.
19. Leziunile însoţite de un soc grav indus de o hemoragie internă sau externa,ce antrenează un colaps;
de o embolie grăsoasă sau gazoasa; de o toxicoză traumatica cu semne de IRA si alte stări periculoase
pentru viata;
20. Lezarea unui vas sanguin mare precum și a venelor ce le insoțesc cu semne de pericol pentru viaţă.
21. Arsurile termice de gradele IV cu lezarea > 15% din suprafața corpului; de gradul III >20%; de
gradul II >30%; arsuri cu suprafaţa mica dar asociate de soc grav; arsurile cailor respiratorii cu
fenomene de edem si strictură a glotei;
22. Barotrauma, electrocutarea, hipotermia și arsurile chimice cu modificări locale si generale
periculoase pentru viata:
23. Compresia organelor gatului si alte tipuri de asfixie mecanica asociata de fenomene periculoase
pentru viata;
24. Stări periculoase pentru viață cauzate de acţiuni traumatice in regiunile șocogene (plexuri nervoase,
testicule).
70. Vătămarea corporală gravă calificată în baza consecinţelor neprimejdioase pentru viaţă.
27
1- Pierderea anatomica a unui organ sau funcţiei lui
• Pierderea vederii, orbirea completă la ambii ochi sau diminuarea acuității vizuale < 0,04 dioptrii.
pierderea vederii la un singur ochi cu pierderea capacităţii de munca > 1-3
• Pierderea auzului - surditate completa sau cînd victima nu aude vorbirea obişnuita de la 3-5cm de la
ureche;
• Pierderea graiului - din cauza pierderea limbii, dereglării anatomofunctionale ale coardelor vocale sau
de origine nervoasa.
• Pierderea mâinii sau piciorului — detașarea (mai sus de artera radio-carpiană si talo-crurală) de la
trunchi sau pierderea funcției:
• Pierderea capacităţii de reproducere (coabitare, fecundare, concepere si naştere)
2. Întreruperea sarcinii - daca nu este o particularitate individuala a organismului si daca se afla in
legătură cauzala directa cu trauma;
3. Desfigurarea ireparabilă a fetei si regiunilor adiacente (pavilionul urechii, regiunii anterioare si
antero-laterale a gîtului). Prin vătămare reparabilă a fetei se înţelege o micşorare considerabila a gradului
de pronunţare a modificărilor morfologice (a cicatricei, a deformaţiei, a dereglării muncii) pe parcursul
timpului sau sub influenta tratamentului conservativ, nechirurgical.
Prin vătămare ireparabila a fetei se înţelege necesitatea unei intervenţii chirurgicale reparatve(cosmetice)
pentru înlăturarea vătămării.
4. Infirmarea psihica postagresională - se stabileşte in cadrul unei expertize psihiatrice cu participarea
medicului legist. Se rține cont de legatara de cauzalitate dintre trauma si dereglarea psihica.
5. Pierderea stabila a capacităţii generale de munca in volum considerabil - vătămare a integrităţii
corporale sau a sănătății care a dus la o incapacitate stabila de munca in volum > 33%
La invalizi si copii incapacitatea de munca se stabileşte ca si la adulţi in conformitate cu regulamentele
in vigoare prin ordonanţa organului de urmărire penala sau prin hotărârea instanței de judecată.
28
medico-legala (Raportul de examinare medico-legal). iar in concluzii menţionează că n-au fost
identificate semne obiective de vătămări corporale.
Constatarea acţiunilor de tipul bătăilor, chinuirii sau torturii sunt de competenţa procuraturii, instanţei
judecătoreşti și a altor organe de urmărire penală. În obligaţia medicului legist intră doar constatarea
prezenţei caracterului și vechimii vătămărilor corporale cauzate de acţiunile menţionate, agentul
vulnerant și modul de producere a vătămărilor in baza datelor medicale
-cardie
-pilor
29
-deces dupa 6 ore de viata extrauterina->aer în intestinul subtire
-tehnica:
-în primul timp piesa buco-cervico-toracica este asezata într-un vas cu apa
-daca pluteste->plamân respirat
-în al doilea timp se aseaza plamânii într-un vas cu apa->daca plutesc atunci au respirat
-în al treilea timp se recolteaza tesut pulmonar de 2-3 mm din diferite zone,din fiecare
lob,din fiecare plamân + asezare în vas cu apa
-daca plutesc->plamâni respirati
-exista situatii în care fragmentele plutesc sau plutesc între 2 ape,fara sa fi respirat:
-plamân de putrefactie
-respiratie artificiala
-plamân înghetat
-exista situatii în care fragmentele se scufunda,dar plamânii au respirat:
30
Intrapartum - hipertenzia şi hiperkinezia uterină; traumatismul cranio-cerebral obstetrical în timpul
angajării, coborârii şi degajării capului, in special în cazul distrofiilor de bazin osos sau moale,
disproporţie cap-bazin, craniu fetal ireductibil; cauze placentare dezlipirea prematură a placentei,
placenta praevia
postpartum: prematuritatea; malformaţiile congenitale incompatibile cu viaţa: atrezii esofagiene, atrezii
anale; incompatibilitatea Rh cu icter nuclear, icterul patologic (prin malformaţii ale căilor biliare,
sindromul hemoragic al nou născutului (hemoragii digestive pulmonare suprarenaliene, cutanate,
cerebrale); infecţiile nou-născutului (ombilicale, pneumonii).
Moartea violentă a nou-născutului poate fi accidentală, omisivă și comisivă.
Accidentală Nașterea sau expulzia precipitală, lipsa de asistență calificată, asfixia accidentală,
hemoragie.
In cazul travaliului scurt lipsesc modificările capului fetal. La o primipară simptomele naşterii sînt mult
mai evidente, nou-născutul peste 500 g. printr-o cădere de la 25 - 50 cm. cordonul ombilical se rupe. in
majoritatea cazurilor producând o hemoragie minimă, astfel nou-născutul cade, in majoritatea cazurilor
in cap, producîndu-se o leziune mică la locul de impact, sub forma unui hematom pericranian. inălțmea
fiind mică, fracturile sunt rare, prin marea elasticitate a craniului fetal. Urmată fiind uneori de pierderea
cunoştinţei, expulzia precipitată pune parturienta autoasistată în imposibilitatea acordării primelor
îngrijiri nou-născutului. Acesta poale muri prin hemoragie placentară sau asfixiat in cazul in care
naşterea precipitată a avut loc in poziţie culcată. In cazunie de autoasistare, pe buze, în jurul gurii, a
gâtului şi pe mucoasa gurii nou-născutului se pot constata excoriații sau echimoze, reprezentând
leziunile de autoasistare.
Moartea violentă omisivă - neacordarea intenționată a îngrijirilor necesare imediat după naștere, lăsat
culcat pe abdomen, nou-născutul moare sufocat, expus îndelungat la frig nou-născutul moare chiar la 8-
10*C datorită termoreglării deficitare și termodependenţa accentuate; inaniția prin privarea de alimente
își face efectul după 6 - 8 ore.
Moartea violentă comisivă a nou-născutului -odată cu degajarea copilului. prin tăiere. înțepare, lovire
Leziunile cranio-cerebrale - diagnostic diferențial cu leziuni produse prin traumatism obstetrical, bosa
sero-sanguină și cefalohematomul sau cu lacune congenitale de osificare. fisuri și fracturi obstetricale.
Pe prim plan ca frecvență în cadrul modalităților de pruncucidere sunt asfixiile mecanice prin: astuparea
orificiilor respiratorii. cu mâna sau obiecte moi. strangularea cu mina sau cu cotul prin înecare sau prin
compresie toraco-abdominală. Trebuie diferențiată strangularea criminală de cea naturală, produsă prin
circulări de cordon. Șanțul de strangulare prin circulari de cordon ocupă întreaga circumferință a gîtului,
are o lățime de 5 - 6 mm. se prelungește spre ombilic, este superficial și nepergamentat. Cazurile de
otrăvire sunt rare, prin alimentarea nou-născutului cu toxice de orice fel.
Particularitătile autopsiei.
Stabilirea stării de nou-născut (parametrii - vârsta sarcinii, naşterea la termen sau prematura).
Semnul patognomonic - prezenţa cordonului ombilical fără linie de demarcaţie la nivelul implantării, cu
luciul şi turgescenţa pierduta în funcţie de gradul de instalare a pergamentaţiei cadaverice, cu capătul
liber rupt sau secţionat, aspectul cicatricei ombilicale: petele de sânge la plicile gâtului, axilare și
inghinale; prezenţa lanugo-ului, vemix caseosa ce acoperă în special umerii şi spatele, sunt semne ce
denota o expulzie recentă. Recunoaşterea bosei serosanguine ce dispare după două-trei zile sau a
cefalhematomului, care poate persista până la 40 de zile, criterii ale precizării datei naşterii. E obligatorie
cântărirea cadavrului, se efectuează masurile antropometrice necesare. Se menţionează prezenta urmelor
de sînge si meconiu, hemoragiile intra cutanate. culoarea si turgorul pielii, grosimea stratului adipos
subcutanat.
Stabilirea vârstei intrauterine - durata sarcinii se exprima în luni .Talia, greutatea, dimensiunile craniului,
osificarea sunt indicaţii ale gradului de dezvoltare.
Talia măsoară în extensie completă, în medie, 50 cm la nou-născutul la termen. Pe baza lungimii se
calculează luna de sarcini, prin împărţirea valorii ei cu numărul 5, când fătul măsoară peste 25 cm. Când
lungimea nu depăşeşte 25 cm. se extrage rădăcina pătrată din lungimea sus amintită, aceste rezultate
indicând vârsta fitului în luni. Aspectul exterior prezintă modificări importante în ultimele 3 luni de
sarcină astfel în luna a 6-a pielea este roşie, zbârcită, lipsită de panicul adipos şi acoperită de peri fini iar
pe măsură ce sarcina avansează pielea se albeşte, devine netedă (dezvoltarea paniculului adipos) şi îşi
pierde firele de păr. La începutul ultimului trimestru de sarcină faciesul este ridat (facies de bătrân) apoi
se netezeşte treptat iar părul începe să crească şi să se coloreze la nivelul capului.
31
Greutatea este un clement mult mai variabil, fiind în medie de 3000 g la fetiţe şi 3500 g la băieţii născuţi
la termen Gradul de prematuritate se apreciază în primul rând în funcţie de acest parametru:-prematur de
gradul I, între 2000 - 2500 g;-premarur de gradul II, între 1500 - 2000 g,-prematur de gradul III. sub
1500 g.
Circumferinţa capului măsoară între 35-36 cm. iar diametrul occipito-frontal între 10,5 şi 12 cm.
Perioada de nou născut la termen este caracterizată şi de un anumit număr de puncte de osificare. Ele
apar ca o zonă roşie de diametru între 3 - 5 mm, pe fondul alb-cenuşiu al cartilajului şi persistă şi în
putrefacţia înaintată. Punctul de osificare Biclard. localizat în epifiza distală a femurului ca şi cel de la
nivelul epifizei proximale a tibiei-nucleul Tapon, prezintă o importanţă deosebită, ele apărând în ultimele
săptămâni de gestaţie. Mandibula noului născut, formată din unirea a două segmente osoase printr-un
cartilaj fibros central, are pe fiecare segment 5 alveole conţinând fiecare câte un mugure dentar, cu
excepţia ultimei care conţine 4 -5 ele fiind acoperite de gingie. se mai pot utiliza în stabilirea stării de
nou-născut la termen: lungimea părului de 1 - 3 cm, unghiile ce acoperă pulpa degetelor, testiculele
coborâte în scrot şi labiile mari ce acoperă pe cele mici, prezenţa meconiului în intestinul gros.
Viabilitatea fătului - capacitatea morfo-funcţională a acestuia de a se adapta şi a trăi în condiţii de mediu
extrauterine, atunci când i se acordă condiţii de îngrijire obişnuite, aceasta presupunând în primul rînd
un anumit grad de maturitate.
Deschiderea capului la NN are particularități - oasele craniului se secţionează cu foarfece bilateral dea
lungul sinusului sagital, la distanta de 2-3 cm de sutura sagitală. începînd cu scoama osului occipital si
finisând cu scoama osului frontal. Apoi din ambele părți secţiunea se completează cu o secţiune ce
întretaie ambele oase parietale se ridica un capac larg. creierul se extrage cu mina foarte atent pentru
păstrarea integrității, se fixează creierul in soluţie de formol 5%.Examenul intern se termina cu
cercetarea vertebrelor si măduvei spinării. pentru examene histopatolgice se va recolta fragmente din
cordon si inelul ombilical din regiunea bosei sero-sanguine. din placentă si organele interne.
33
tesuturile, produsele biologice umane (laptele, limfa, saliva sperma) la fel conţin antigene de grup, care
corespund celor din sînge si se transmit prin ereditate conform legilor geneticii. Determinarea
aglutinogenilor din petele de sînge se bazeaza pe proprietăţile acestora de a absorbi aglutininele
corespunzătoare din seruri titrate in prealabil.
Pete produse prin căderea picaturilor de singe. Picaturile de singe care cad de la o înălţime mica (pînă
la 1 m) pe un pian orizontal, vor forma pete rotunde, cu margini netede sau uşor dinţate, Diametrul petei
va fi de circa 1 cm sau mai mare. Picaturile căzute de la o înălţime de 2—3 m formează pete rotunde cu
margini dinţate cu mici stropi in jur sub forma de puncte, virgule sau benzi. Daca picătură de singe cade
pe un plan oblic sau vertical, atunci ei se acumulează la căpătui inferior al petei. Astfel pata apare
piriformă sau sub forma semnului de exclamare, cu extremitatea ascuţita in sensul deplasării sîngelui.
Petele de singe vor fi mai lungi cînd unghiul căderii picăturii de singe e mai ascuţit. Astfel de pete se
produc cînd victima e în mişcare, capetele ascuţite ale petelor indicînd direcţia mişcării. Cînd se scutura
mina însângerata, atunci se produc aceleaşi forme. Petele formate prin căderea picaturilor de singe
prezintă find indicii ale hemoragie, ale deplasării victimei raniţe, ale transportării cadavrului etc.
Pete produse prin împroşcare. Se formează dintr-un jet arterial. Picaturile de singe se dispersează sub
forma unor stropi, formând stropituri de singe primare si secundare, izolate sau confluente, orientate in
jos sau in sensul mişcării in evantai, cînd jetul este marc. Stropituriie sînt piriforme sau sub forma
semnului de exclamare cu extremităţile ascuţite in sensul deplasării stropilor de sînge. Stropiturile se mai
formează prin lovituri aplicate la nivelul unui corp sau object insingerat, precum si prin scuturarea
brusca a obiectelor însângerate.
Prelingerile de sînge - urmele alungite formate prin prelingerea sîngelui pe un plan înclinat sau vertical.
La extremitatea inferioara ele sînt puţin îngroşate si mai pronunţate. Prelingerile de singe pot indica
poziţia victimei si a obiectelor din jur ulterior rănirii persoanei. Uneori ele ajuta la aprecierea
consecutivităţii producerii leziunilor corporate (ex cînd prima plaga e produsa in poziţia verticala, iar a
doua in poziţia culcata a victimei).
Amprentele apar in urma unui contact static al obiectului însângerat cu un plan. Amprentele pot reflecta
desenul papilar digital, palmar, plantar, forma si dimensiunile obiectului vulnerant si ale leziunilor
corporale externe. Aceste urme fac parte din şirul celor mai valoroase probe.
Ştersăturile de singe se formează in urma unui contact dinamic cu o suprafaţa însângerată. Ele au forme
indefinite si provin mai frecvent prin ştergerea obiectelor, a mâinilor etc. Ştersăturile indica locul
contactului primar si direcţia deplasării ulterioare a obiectului însângerat. Impregnările se produc prin
îmbibarea materialelor higroscopice (sol. zăpada. rumeguş, stofa) cu singe. Au forme si dimensiuni
diverse. Acestea pot indica locul aflării persoanei rănite si a cadavrului. băltoacele de singe se formează
in urma hemoragiilor masive pe suprafeţele care nu au proprietăţi higroscopice: băltoacele indica locul
unde s-a aflat victima după producerea leziunii corporale. De regula sediul băltoacelor mari coincide cu
locul unde s-a instalat moartea victimei. spălaturile sînt urme de singe in apa sau alte lichide. De regula,
se formează după spălarea mâinilor, hainelor, obiectelor vulnerante însângerate.
34
Lichidul spermatic (sperma) este un lichid vîscos, tulbure, albicios - gălbui, cu un miros pătrunzător
specific. Poate fi găsit in secreţiile vaginale, anale, bucale şi sub formă de pete pe îmbrăcămintea
victimelor unor infracţiuni de viol, incest, perversiuni sexuale sau relaţii sexuale cu persoană minoră.
Petele de spermă sunt mai mult sau mai puțin vizibile: pe suporturile neabsorbante petele au aspectul
unei pelicule solzoase, care cu timpul devin pulverulente; iar pe suporturile absorbante petele de spermă
pot fi gălbui - murdare sau gri - albicioase, cu contur neregulat. După spălare sau ştergere incompleta
petele de spermă capătă o nuanță gălbui-palidă. Puse in evidenţă prin folosirea razelor ultraviolete,
fluorescenţă albăstrui - albicioasă, contrastând cu culoarea suportului. Proba prelevată se usucă la
temperatura camerei, se împachetează, sigilează și etichetează.
Obiective
a)Dacă pata/urma este formată din spermă sau nu? Nespecifice reacţia Florence, reacţia cu suc de rizomi
din cartofi.
b)Apartenența de grup a persoanei de la care provine lichidul spermatic
c)Identificarea persoanei de la care provine lichidul spermatic?
>Metoda cromatografică - componente biochimice ale spermei (cholina, spermina, fosfataza acidă,
aminoacizi).
>Stabilirea grupei prin sistemul ABO, secretori (85%) și nesecretori (15%). Principiul stabilirii
antigenelor, asemănător cu metodele stabilirii in sînge. Se efectuează examenul comparativ cu
rezultatele analizei probelor recoltate de la persoana suspectată in săvîrșirea infracţiunii. Pentru acest
examen comparativ se recoltează saliva și sîngele, prin care se stabilește caracterul secretor/nesecretor
și, respectiv, grupa sanguină.
Excluderea - se constată antigene diferite. Antigene din aceeași grupă - permite expertului să tragă
concluzii, imitîndu-se la sintagma „nu este exclusă provenienţa lichidului spermatic găsit la locul faptei
(pe îmbrăcămintea și/sau corpul victimei) de la persoana X” Această metodă nu permite identificarea
persoanei de la care provine lichidul spermatic. Pentru aprecierea categoriei secretor/nesecretor la
cadavre se recoltează bila in care se apreciază aglutinogenii La ora actuală - identificare prin amprenta
genetică (unicitatea ADN-ului individual, stabilitatea genetică a organismului, stabilitatea ADN,
sensibilitatea metodei).
35
• cu privire la activitatea farmaceutica
• cu privire la evaluarea si acreditarea in sănătate
• cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor
• privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte
substanţe psihotrope
• cu privire la acces la informaţie
• cu privire la asistenţa psihiatrica
• cu privire la medicamente
• cu privire la donarea de sânge
• cu privire la asigurarea sanitaro-epidemiologică
Articolul 3 Principiile generale ale exercitării profesiunii de medic
a) pregătirea profesională
b) competenta, responsabilitatea profesionala, respectarea principiului "nu dauna".
c) respectarea drepturilor si intereselor pacientului
d) respectarea primatului vieţii şi a dreptului inerent la viata al fiinţei umane.
e) respectarea si protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale medicului
f) asigurarea condiţiilor optime de exercitare a activităţii profesionale
Articolul 4 (Exercitarea profesiunii de medic)
a) este cetăţean al Republicii Moldova, are domiciliul sau drept de reşedinţa în Republica Moldova
b) are studii superioare medicale complete
c) îşi perfecţionează, pe parcursul întregii sale activităţi profesionale, cunoştinţele teoretice si
deprinderile practice
d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiunii.
e) nu cade sub incidenţa restricţiilor şi incompatibilităţilor prevăzute de prezenta lege
f) profesiunea de medic poete fi exercitata in Republica Moldova de către medici cetăţeni străini si
apatrizi in condiţiile prezentei legi, pe baza de reciprocitate stabilita prin tratatele internaţionale la care
RM este parte
Articolul 5 conţinutul activităţii de medic
a) acordarea de asistenta medicala in caz de îmbolnăvire seu accidentare a pacientului
b) promovarea educaţiei pentru sănătate,
c) organizarea de masuri profilactice.
d) perfecţionarea calităţilor profesionale si acumularea de experienţă medicala
e) activitatea de instruire in instituţiile medicale de pregătire preuniversitară, universitara si
postuniversitara.
82. Dreptul medical: definiție, subiecți ai raportului de drept medical, obiectul, principiile.
Dreptul medical - ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile juridice profesionale
patrimoniale şi nepatrimoniale, stabilite între cei care exercită profesiuni medicale şi pacienţi, precum şi
raporturile specifice instituţiilor medico-sanitare, caracterizate prin poziţia de egalitate juridică a
participanţilor la aceste raporturi juridice.
Subiecţii raportului de drept medical:
- medici
-pacienţi
- instituţiile medico-sanitare publice
- Ministerul Sănătăţii
- societăţi de asigurare a asistenţei medicale
- instituţii de învăţământ şi de cercetare în domeniu medical
- Liga medicilor
Obiectul dreptului medical - ansamblul acţiunilor şi inacţiunilor la care sunt îndrumate sau obligate
părţile pentru a exprima conţinutul raportului juridic medical.
Principiile dreptului medical:
- principiul legalităţii actului medical – actul medical trebuie să se desfăşoare numai în condiţiile
reglementărilor legale şi a evoluţiei ştiinţei
36
- principiul garantării dreptului la asistenţă medicală – prioritatea fiinţei umane prevalează asupra
intereselor singulare ale societăţii sau ale ştiinţei
83. Noţiunile principale în dreptul medical: pacient, reprezentantul lui legal, act medical,
consimţământ, eroare medicală.
Pacient (consumator al serviciilor de sănătate) - persoana care necesită, utilizează sau solicită servicii de
sănătate, indiferent de starea sa de sănătate;
Reprezentant legal al pacientului - persoana care poate reprezenta, fără procură, interesele unui
pacient fără capacitate deplină de exerciţiu sau care a fost declarat incapabil ori cu capacitate de
exerciţiu limitată (părinte, tutore, curator);
Intervenţie medicală (act medical) - orice acţiune aplicată pacientului cu scop profilactic, diagnostic,
curativ (de tratament), de reabilitare sau de cercetare biomedicală şi executată de un medic sau alt
lucrător medical;
Consimţământ - consimţământul conştientizat al pacientului sau al reprezentantului său legal (sau al
rudei apropiate) pentru efectuarea unei intervenţii medicale, exprimat benevol, în baza informaţiei
multilaterale şi exhaustive primite de la medicul curant, autentificat prin semnăturile pacientului sau ale
reprezentantului său legal (a rudei apropiate) şi a medicului în documentaţia medicală respectivă;
Eroare medicală - activitatea sau inactivitatea conştientă a prestatorului de servicii de sănătate, soldată
cu moartea sau dauna cauzată sănătăţii pacientului din imprudenţă, neglijenţă sau lipsă de
profesionalism;
37
85. Consimțământul informat al pacientului: varietăți, conținut, mod de obținere și
documentare.
Consimţământul pacientului la intervenţia medicală poate fi oral sau scris şi se perfectează prin
înscrierea în documentaţia medicală a acestuia, cu semnarea obligatorie de către pacient sau
reprezentantul său legal (ruda apropiată) şi medicul curant. Pentru intervenţiile medicale cu risc sporit
(caracter invaziv sau chirurgical), consimţământul se perfectează obligatoriu, în formă scrisă, prin
completarea unui formular special din documentaţia medicală, denumit acord informat.
Acordul informat trebuie să conţină în mod obligatoriu informaţia, expusă într-o formă accesibilă
pentru pacient, cu privire la scopul, efectul scontat, metodele intervenţiei medicale, riscul potenţial legat
de ea, posibilele consecinţe medico-sociale, psihologice, economice etc., precum şi privind variantele
alternative de tratament şi îngrijire medicală.
38
15. atacare a acţiunilor lucrătorilor medicali şi ale altor prestatori ai serviciilor de sănătate, precum şi a
funcţionarilor responsabili de garantarea asistenţei medicale şi a serviciilor aferente în volumul prevăzut
de legislaţie;
16. îngrijire terminală demnă de o fiinţă umană;
17. despăgubire a daunelor aduse sănătăţii.
Limitarea drepturilor pacientului:
a) spitalizare şi examinare a bolnavilor ce suferă de boli psihice, ţinând cont de solicitările pacientului, în
măsură adecvată capacităţii lui de exerciţiu;
b) examinare medicală obligatorie a persoanelor care donează benevol sânge, substanţe lichide
biologice, organe şi ţesuturi;
c) examinările medicale obligatorii pentru angajare şi examinările periodice;
d) efectuare a examinării medicale obligatorii, inclusiv pentru depistarea infecţiei HIV/SIDA, a
sifilisului şi a tuberculozei la persoanele aflate în penitenciare;
e) spitalizare şi izolare obligatorie (carantină) a persoanelor afectate de infecţii contagioase şi a celor
suspectate de vreo boală infecţioasă ce prezintă pericol social.
39
d) să comunice lucrătorului medical informaţii complete despre bolile suportate şi cele curente, despre
maladiile sale ce prezintă pericol social, inclusiv în caz de donare benevolă a sângelui, a substanţelor
lichide biologice, a organelor şi ţesuturilor;
e) să respecte regulile de comportament stabilite pentru pacienţi în instituţia medico-sanitară, precum şi
recomandările medicului în perioada tratamentului ambulator şi staţionar;
f) să excludă utilizarea produselor farmaceutice şi a substanţelor medicamentoase fără prescrierea şi
acceptul medicului curant, inclusiv a drogurilor, a altor substanţe psihotrope şi a alcoolului în perioada
tratamentului în instituţia medico-sanitară;
g) să respecte drepturile şi demnitatea altor pacienţi, precum şi ale personalului medico-sanitar.
40
(4) Lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici sînt obligaţi să acorde primul ajutor medical de urgenţă în
drum, pe stradă, în alte locuri publice şi la domiciliu, în orice oră de zi sau noapte. În caz de accidente,
primul ajutor medical trebuie să fie acordat şi de lucrătorii poliţiei, ai serviciului de pompieri, de
conducătorii auto.
(5) Neacordarea de asistenţă medicală urgentă fără motive întemeiate, la fel şi chemarea ei falsă, sînt
pedepsite conform legii.
(6) Orice persoană care este de faţă la producerea unei accidentări sau îmbolnăviri grave este obligată
să acorde primul ajutor în limita posibilităţilor sale, să anunţe unitatea medico-sanitară proximă, să ajute
personalului medico-sanitar la acordarea de prim ajutor, să dea vehiculele de care dispune pentru
transportarea gratuită a accidentaţilor sau bolnavilor la unitatea medico-sanitară proximă. Identic se
procedează şi în cazul femeilor gravide care necesită asistenţă medicală urgentă.
(7) Transportarea la unitatea medico-sanitară a persoanei care s-a îmbolnăvit la locul de muncă se
efectuează cu vehicul din contul unităţii economice respective.
(8) Dacă viaţa pacientului este în pericol, medicul sau un alt lucrător medical poate folosi gratuit
orice tip de vehicul pentru a se deplasa la bolnav sau pentru a-l transporta la unitatea medico-sanitară
proximă.
(9) Persoanelor le este garantată asistenţa medicală în situaţii extremale (calamităţi, catastrofe, avarii,
îmbolnăviri şi intoxicaţii de masă, iradiere cu raze ionizante şi neionizante, poluare abundentă a
mediului etc.). Acordarea de asistenţă medicală în astfel de cazuri este efectuată de unităţi medico-
sanitare teritoriale şi de brigăzi speciale de mobilizare permanentă, formate de Ministerul Sănătăţii.
41
institutiilor medicale. Asistenta necesara poate sa se manifeste prin actiuni orientate spre salvarea vieti
isau vindecarea bolnavului, spre micsorarea suferintelor acestuia, si poate fi de ordin medical
(hemostaza) sau extramedical (chemarea ambulantei). Lucratorii medicali si farmaceutici nu vor fi
pasibili de pedeapsa penala pentru neacordarea asistentei necesare in cazurile: debilitatea fizica sau
boala lucratorului medical care necesita un repaos la pat, absenta timpului din cauza tratarii unui bolnav
mai grav, lipsa mijloacelor de transport necesare pentru deplasarea la un bolnav aflat departe.
Omuciderea premeditata si din imprudent. Medicul poate fi tras la raspundere penala pentru derogarile
de la obligatiunile personale, derogan soldate cu moartea bolnavului sau cu aparitia leziunilor corporale
(anesteziologul administreaza in loc de oxigen CO2, drept urmare bolnavul moare). Sterilizarea femeii
sau barbatului in lipsa indicatiilor medicale pot fi considerate drept o producere premeditata a leziunilor
corporale grave, medicul fiind pasibil de pedeapsa penala in baza art. 95 a CPM.
Practica medicala ilegala Activitatea medicala e considerata ilegala cind este practicata de o persoana
care nu are studii medicale necesare. Pentru astfel de actiuni sint pasibili de pedeapsa penala felceii,
asistentele medicale, infermierele precum si persoanele fara studii medicale.
Nerepectarea normelor antiepidemice art. 234 CPM. Pedeapsa penala survine numai atunci cind
nerespectarea normelor antiepidemice poate sa se soldeze sau are drept urmare raspindirea infectiei. Din
normele antiepidemice fac parte regulamentele cu privire la:
- controlul asupra aprovizionarii cu apa si asupra calitatii produselor alimentare
- asigurarea starii sanitare a locurilor publice, a transportului si a intreprinderilor industriale
- dezinfectia profilactica a locurilor de uz comun si exterminarea agentilor de raspindire a infectiei
- vaccinarea profilactiaca
- depistarea bolnavilor de boli infectioase si a purtatoruilor de germeni, inregistrarea obligatorie a bolilor
infectioase, izolarea si spitalizarea bolnavilor
- protectia sanitara a frontierelor
Fabricarea sau realizarea stupefiantelor si a altor substante drastice si toxice art. 225 CPM. In baza
acestui articol pot fi trase la raspundere penala persoanele particulare precum si cele oficiale. Acesta
primordial se refera la lucratorii medicali si farmaceutici care au acces la stupefiante, substante toxice.
Infractiunile de serviciu si de ordin public. Abuzul de putere sau in serviciu art. 184 CPM. Lucratorii
medicali ca functionari pot avea anumite atributii administrativ-economice si oranizatorice de dispozitie.
In timpul exercitari acestor funtii medicii pot comite un abuz de putere sau serviciu (in timpul aprecierii
incapacitatii de munca, aprecierea aptitudinii pentru serviciu militar, necesitatii bolnavului in
spitalizare).
Excesul de putere sau depasirea atributiilor de srviciu art. 185 CPM. Referitor la lucratorii medicali,
excesul de putere sau depasirea atributiilor de serviciu poate avea urmatoarele manifectari:
- exercitarea functiilor care sint de competenta functionarilor superiori
- exercitarea functiilor de competenta colegiala
- exercitarea functiilor incompetente pentru orice functionar
Dintre acestea fac parte experientele ilicite asupra oamenilor, nerespectarea normelor de prelevare a
tesuturilor si organelor pentru transplantare.
Neglijenta art. 186 CPM. atitudine manifestata prin nepasare, lipsa de grija in indeplinire unei sarcini. In
domeniul medical se includ urmatoarele forme de neglijenta: examenul superficial al bolnavului,
ingrijirea si observaria neglijenta a copiilor, spitalizarea inoportuna sau externarea precoce, pregatire
insuficienta si efectuarea neglijenta a operatiilor chirurgicale si altor masuri curative.
Fals in exercitarea functiei art.189 CPM. subintelege introducerea unor date false in documentatia
medicala (foaie de observetie, fisa de consultatie, certificatele medicale).
Luarea mitei art.187 CPM. Actiunile ilegale a lucratorilo medicali (cu exceptia luarii de mita) care nu au
implicat consecinte grave sunt pasibile de o pedeapsa disciplinara, fiind considerate drept culpe
disciplinare si nu crime.
42
Neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau
a regulilor speciale, era obligată să îl acorde se pedepseşte [art. 162 CP]
Neacordare de ajutor:
- neprezentarea la chemare;
- refuzul de a primi bolnavul în instituţia medicală;
- refuzul de a aplica respiraţia artificială;
- refuzul de a efectua pansamentul rănii;
- refuzul de a administra medicamentele necesare;
- refuzul de a expedia bolnavul la spital etc.
Motive întemeiate, care împiedică acordarea ajutorului unui bolnav sunt:
- forţa majoră (ex.: calamitatea naturală);
- extrema necesitate (ex.: necesitatea de a acorda în acelaşi timp ajutor unui bolnav aflat în stare gravă);
- boala lucrătorului medico-sanitar însuşi;
- lipsa instrumentelor sau a medicamentelor necesare;
- lipsa la lucrătorul medical a calificării necesare intervenţiei în acest caz;
- opunerea manifestă şi agresivă a bolnavului sau a persoanelor care îl însoţesc, când este pusă în pericol
viaţa sau sănătatea celui care doreşte să acorde ajutor etc.
43
Bolile iatrogene - ansambul consecintelor negative asupra bonavului (inclusiv a conditiilor si ambiantei
institutiei sanitare in care se afla pacientul in timpul efectuarii actului medical) ca urmare a efectelor
nedorite, necunoscute, neprevazute ale actului medical. Includ:
* bolile induse de medicamente
* complicatiile procedurilor invazive
* bolile induse de radiatii
Cauzele care duc la iatrogenoze sunt reprezentate de:
1. greseli de diagnostic
a. ignoranta - rezultatul diminuarii sau abandonarii procesului de pregatire continua
b. vicii de anamneza
2. folosirea inadecvata mijloacelor paraclinice de investigare
3. utilizarea inadecvata a mijloacelor medicamentoase
4. erori in sistemul de comunicare medic-bolnav
45