Y.2.3.

Determinarea experimentala a eforturilor de aschiere

Determinarea eforturilor de aschiere s-a realizat in scopul testarii prelucrabilitatii

noului aliaj de titan Ti20Zr si a compararii acesteia cu prelucrabilitatea titanului nealiat,
respectiv a aliajului de referinta de titan Ti5Al4V.
Experimentarile s-au efectuat in laboratorul de Aschiere si Scule Aschietoare de la
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti.
Pentru ca experimentele sa fie realizate in conditii similare cu operatiile de aschiere
prevazute in tehnologia de executie a reperelor ansamblului SET IMPLANT DENTAR, s-au
ales doua tipuri operatii de strunjire pentru a fi testate: strunjirea longitudinala – aceasta fiind
operatia de strunjire de baza – si, respectiv, strunjirea de retezare – aceasta fiind o operatie de
strunjire in care scula aschietoare este intens solicitata.
Materialele utilizate in experimentari au fost cate o bara de diametru D = 6 mm si
lungime L = 250 mm din titan nealiat, respectiv titan aliat Ti6Al4V (poansonate pentru
recunoastere) si doua bare de diametru D = 6 mm si lungime L = 30 mm din noul aliaj de
titan Ti20Zr (fig. Y.5).

Fig. Y.5. Materialele incercate la strunjire

 Fig. Y.6. Strungul KART utilizat la experimentari
Masina-unealta folosita a fost strungul KART (fig. Y.6), iar cutitele de strung au fost
din otel rapid armate cu carburi metalice (pentru strunjirea longitudinala), respectiv din otel
rapid (pentru retezare).
Cercetarile s-au executat in aceleasi conditii de aschiere pentru a se putea face o
comparatie corecta intre cele trei tipuri de materiale. Parametrii regimului de aschiere utilizat
au fost urmatorii:
- pentru strunjirea longitudinala: turatia de aschiere nc=540 rot/min, avansul longitudinal
f=0,14 mm/rot, adancimea de aschiere ap=1 mm;
- pentru retezare: turatia de aschiere nc=540 rot/min, viteza de avans transversal vf=0,33
mm/sec, adancimea de aschiere (latimea cutitului de retezat) ap=1,2 mm.
Masurarea fortelor de aschiere s-a realizat cu un dinamometru KISTLER, care are
posibilitatea sa achizitioneze in timp real eforturile de aschiere (fortele de-a lungul celor trei
axe de coordonate si momentele in jurul acelorasi axe de coordonate) provenite de la o masa
dinamometrica (v. fig. Y.7 si fig. Y.8).
 Fig. Y.7. Masa dinamometrica a dinamometrului KISTLER,
pe care este montat cutitul de strunjit longitudinal

Fig. Y.8. Standul experimental cu dinamometru KISTLER

pentru preluarea on-line a eforturilor de aschiere
Y.2.3.1. Cercetari experimentale la strunjire longitudinala
Pentru inceput, s-a facut o masurarea a eforturilor de aschiere in gol, fara a indeparta
aschii de material si s-a obtinut graficul prezentat in figura Y.9. Testul a fost denumit SLN
(Strunjire Longitudinala titan Nealiat).
 Fig. Y.9. Primul test in gol (SLN)
Din aceasta masuratoare s-a tras concluzia ca masina-unealta, strungul KART, are o
serie de vibratii in functionare, care se pot vedea pe graficele celor trei forte Fx (albastru), Fy
(rosu), Fz (siclam). Amplitudinile acestor vibratii sunt, insa relativ mici, de ordinul catorva
Newtoni, daca se exclud valorile maxime intamplatoare.
In aceste conditii s-a trecut la primul test de strunjire longitudinala, SLN1 (fig. Y.10.

Fig. Y.10. Primul test de Strunjire Longitudinala titan Nealiat (SLN1)

S-a constatat in urma testului ca placuta de carbura a cutitului s-a spart datorita
adancimii mari de aschiere (1 mm), in consecinta s-a micsorat adancimea de aschiere la 0,1
mm, reluandu-se testarea (SLN2 – fig. Y.11).
 Fig. Y.11. Test SLN2 Dinitial=6 mm, Dfinal=5,8 mm

In urma testului se constata ca fortele de aschiere Fz si Fx sunt semnificative, cu

valori medii de cca Fz = 30 daN si Fx = 20 daN, insa inca se observa o variatie destul de
mare a eforturilor, datorita dezaxarii barei de titan nealiat. S-a decis reluarea testului de inca
doua ori, cu aceiasi parametri ai regimului de aschiere (vezi fig. Y.12 si Y.13).

Fig. Y.12. Test SLN3 Dinitial=5,8 mm, Dfinal=5,6 mm

 Fig. Y.13. Test SLN3 Dinitial=5,6 mm, Dfinal=5,4 mm

In urma ultimelor doua teste se constata o stabilizare a eforturilor de aschiere, cu

valorile medii de cca Fz = 20 daN, respectiv Fx = 15 daN.
Desigur, aceste valori pot fi determinate cu cea mai mare precizie, frecventa
masuratorilor fiind de 1000 masuratori/secunda, insa pentru o comparatie calitativa se
considera ca sunt suficiente valorile medii aproximative prezentate mai sus.
Pentru strunjirea longitudinala a aliajului de titan TI6Al4V s-au reluat testele,
utilizand aceiasi parametri ai regimului de aschiere. Testele au fost denumite SLA (Strunjire
Longitudinala titan Aliat de referinta). In figurile Y.14, Y.15, Y.16 sunt prezentate aceste
teste.
 Fig. Y.14. Test SLA Dinitial=6 mm, Dfinal=5,8 mm

Fig. Y.15. Test SLA2 Dinitial=5,6 mm, Dfinal=5,4 mm

 Fig. Y.16. Test SLA3 Dinitial=5,4 mm, Dfinal=5,2 mm
In urma testelor SLA se constata ca fortele de aschiere se stabilizeaza la valorile medii
de cca Fz = 35 daN, respectiv Fx = 25 daN.
Ultimele teste de strunjire longitudinala s-au facut pentru cazul noului aliaj de titan,
Ti20Zr. Testele au fost denumite SLZ (Strunjire Longitudinala aliaj de titan cu Zirconiu).
Figurile Y.17, Y.18, Y.19 prezinta graficele obtinute pentru reluarea testelor cu
aceiasi parametri ai regimului de aschiere.
In urma testelor SLZ se constata ca fortele de aschiere se stabilizeaza la valori medii
de cca Fz = 35 daN, respectiv Fx = 30 daN.
Concluzia testelor de strunjire longitudinala este aceea ca prelucrabilitatea noului aliaj
de titan Ti20Zr este, practic, similara cu aceea a aliajului de referinta de titan Ti6Al4V.

Fig. Y.17. Test SLZ Dinitial=6 mm, Dfinal=5,8 mm

 Fig. Y.18. Test SLZ1 Dinitial=5,8 mm, Dfinal=5,6 mm

Fig. Y.19. Test SLZ2 Dinitial=5,6 mm, Dfinal=5,4 mm

Y.2.3.2. Cercetari experimentale la strunjire de retezare
In conditiile prezentate la inceputul prezentului subcapitol, cu aceiasi parametri ai
regimului de aschiere s-au executat trei teste de retezare, cate unul pentru fiecare din cele trei
materiale testate. Testele au fost denumite SRN (Strunjire de Retezare titan Nealiat), SRA
(Strunjire de Retezare titan Aliat de referinta), respectiv SRZ (Strunjire de Retezare titan aliat
cu Zirconiu). In figurile Y.20, Y.21 si Y.22 sunt prezentate graficele obtinute la masuratori.
Fig. Y.20. Test SRN

Fig. Y.21. Test SRA

 Fig. Y.22. Test SRZ

Testele la retezare dovedesc faptul ca titanul nealiat are o aderenta mai mare la scula
aschietoare din otel rapid fata de titanul aliat. Aceasta explica faptul ca fortele de aschiere, in
special forta principala de aschiere Fz, au o tendinta crescatoare pana la o valoare maxima, pe
masura ce cutitul de retezat patrunde in bara de material.
Pe baza graficelor prezentate mai sus se poate concluziona ca:
1. in cazul titanului nealiat forta principala de aschiere, Fz, ajunge la o valoare maxima de cca
30 daN, spre deosebire de cazul aliajelor de titan, unde aceeasi forta se situeaza in jurul
valorii de 25 daN;
2. noul aliaj de titan, Ti20Zr, are o aderenta mai mica la scula aschietoare din otel rapid,
dovedita prin valoarea maxima a fortei principale de aschiere de cca 24 daN, spre deosebire
de aliajul de referinta de titan Ti6Al4V, caz in care aceeasi forta are o valoare maxima de cca
27,5 daN;

Y.2.4. Concluzii ale cercetarilor la strunjire

Pe baza celor prezentate in paragraful Y.2.3. se concluzioneaza ca prelucrabilitatea

noului aliaj de titan Ti20Zr la strunjirea longitudinala este usor inferioara, dar comparabila cu
aceea a aliajului de referinta de titan Ti6Al4V, dar in cazul strunjirii de retezare este mai
buna.