Cap. 1 - Echipamente de Fabricare 2 Aspecte Organizatorice Ale Activităților (Ef 2) / 2022-2023 Curs

Cap.
1 – Echipamente de Fabricare 2
ASPECTE ORGANIZATORICE ALE ACTIVITĂȚILOR (EF 2) / 2022-2023
CURS
- bibliografie recomandată
- suport de curs (scop, mod de utilizare)
- prezență (1 punct/curs maxim 14p)
- teme opționale = acumulare de puncte (max. 20p) / condiții și cerințe - înțelegere conținuturi….
LABORATOR - Atenție!!! Laboratorul cuprinde aspecte în

completarea cursului!!!
PROIECT
- condiții de predare: documentație completă conform ghidului de proiect (ghidul inclus în proiect)
partea grafică conform cerințelor (să includă și vederi 3D) și model .stp soluție constructivă
funcțională evaluarea se face la predare (grila de evaluare din ghid). NU vor fi evaluate decât
proiectele notate pe parcurs!!!
EVALUARE FINALĂ
Punctaj: 14p prezență curs, 26p laborator, 2x20p lucrări de verificare (20 min. S4 și S6-7), minim una
dintre lucrări peste 10 puncte!!!, 20p alte act. Teme la curs max.2 = 20p
Alte probleme -
măsuri imediate
- recuperare și/sau întâlniri suplimentare (min.5 studenți/max.15)
- diseminare materiale
- DEM
- Atenție!!!! Abrevieri
Cap1. ASPECTE RECAPITULATIVE.

SUCCESIUNEA ETAPELOR PARCURSE.
ETAPE DE PARCURS
Condiții impuse DOF/DF
Pentru a corespunde scopului pentru care au fost concepute dispozitivele folosite la prelucrarea pe
maşini-unelte, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe principale:
 să fie concepute şi realizate raţional, cu un grad de mecanizare sau automatizare adecvat,
pentru a asigura productivitatea impusă;
 să fie suficient de rezistente şi de rigide pentru a permite aplicarea de regimuri corespunzătoare
de aşchiere, în condiţiile unor deformaţii admisibile,
prevenind apariţia vibraţiilor şi, obligatoriu, cu respectarea preciziei prescrise;
 să asigure condiţii adecvate de exploatare cu respectarea NTSM și SSM1 (prelucrări prin
așchiere);
 să fie comode la transport, depozitare la instalarea pe maşină;
 să fie de construcţie simplă, uşor de executat, reparat şi întreţinut, realizate cu costuri minime;
 etc.
1
Cap. 1 – Echipamente de Fabricare 2
Din analiza acestor condiţii rezultă complexitatea sarcinii pentru proiectanţii de dispozitive,
deoarece proiectarea trebuie orientată în aşa fel încât construcţiile realizate să poată satisface toate
cerințele impuse, parte din ele contradictorii și cu respectarea bugetului alocat.
Activitatea de proiectare rămâne încă una iterativă, bazată pe cunoștințe, modele, realizări
anterioare și experiență.
Delimitare conceptuală/convențională conținuturi I.
Teoria proiectării SOF
II. Organologia specifică DOF/EF III. Analiza constructiv funcțională a DOF+EF
I. Teoria proiectării SOF
I.0 – Tema de proiectare

Informații
Cerințe – generale + specifice
Situație reală – buget alocat, resurse (materiale și umane)
Indicatori + Productivitate, Costul pe unitatea de produs / Cup !!!!!, etc.
Fig 1.1 Graficul variației Cup
I.1 Determinarea SOTP

I.2 Determinarea SOTA (criteriul tehnic – erori)
I.3 Determinarea SOFTA (poate fi doar pentru o parte din scheme/ alegere justificată!!!)
I.4 Detrminarea SOF-O (criteriul economic – vezi și I.0)
II. Organologia specifică DOF/EF
Clasificarea DF/EF după gradul de specializare

PSF
dimensiuni formă
Speciale 1 1
Specializate >1 1
Universale >1 >1
Modulate (DEM) >> 1 >> 1
2
Stadiile de existență ale DF
Legendă
→ Circulația DF într-un sens
↔ Circulația DF în ambele sensuri (biunivocă)
Fig.1.2 Stadiile de existență ale DF
Definirea termenului de INSTALARE = Orientare + Fixare
T1 – Realizați o analiză a implicației stadiilor S02 la S09 în stadiul de proiectare DF, S01 – max.10p
Structura organologică a unui dispozitiv
fO fF Legenda:
fOF –funcţia de orientare;
fPGS – funcţia de fixare;
– funcţia de orientare şi fixare;
fLI – funcţia de poziţionare şi ghidare
a sculei așchietoare;
– funcţia legătură internă (care
asigură poziţionarea şi fixarea
fLMU între componentele
dispozitivului);
fS – funcţia de legătură la maşina
unealtă;
– funcţia specială
(asigură mecanizarea,
automatizarea, protecţia
muncii etc.).
Fig 1.3 Modelul general al unui DOF pentru prelucrare o GO I – elemente sau mecanisme
cu rol de orientare (EO); o GO II – elemente sau mecanisme cu rol de fixare (EF); o
GO III – elemente sau mecanisme cu rol de orientare și fixare (EOF); o GO IV –
elemente de poziționare și ghidare a sculelor așchietoare (EPGS); o GO V –
3
elemente de legătură internă (corpi) (ELI); o GO VI – elemente de legătură la

mașina unealtă (ELMU); o GO VII – elemente speciale (de mecanizare, de
automatizare, de echilibrare etc.) (ES).
T2 – Pentru legătura funcțională marcată în Fig.1.3 justificați, exemplificați situații posibile – 5p
Modelul cuprinde toate grupele organologice pentru dispozitivele de orientare şi fixare a

pieselor semifabricat. Nu sunt reprezentate elemente de mişcare a piesei în dispozitiv, cum ar fi rotirea,
indexarea, mişcarea după o curbă oarecare, etc., acestea fiind considerate elemente sau subansamble de
dispozitiv care nu participă direct la orintarea şi fixarea piesei semifabricat, ci numai la generarea
anumitor suprafeţe atunci când maşina unealtă nu este capabilă să realizeze acest lucru.
În sitaţiile reale nu toate grupele organologice sunt la fel de bine reprezentate, unele putând
chiar să lipsească.
Statistică privind reprezentativitatea G.O. (tabel 1.1)

GO GO GO GO GO V GO GO
Tipul de dispozitiv
I II III IV VI VII
dispozitiv de strunjire * ** * – *** *** **
dispozitiv de găurire *** * ** ** ** * *
dispozitiv de recificat * *** * – * – –
dispozitiv de frezat *** ** ** * ** * **
dispozitiv de broșat * * * – ** ** *
dispozitiv de mortezat ** ** * – * – *
dispozitiv de danturat * ** * – * * *
dispozitiv pentru MUCN * ** ** – ** *** *
dispozitiv pentru mașini agregat – *** ** – *** – ***
Legenda: – nesemnificativ; * prezentă; definitorie pentru dispozitiv.
* **
* bine reprezentată; *
4
Cap. 2 Proiectarea elementelor cu rol de orientare (G.O. I) – REAZEME
2.1 Condiții specifice impuse reazemelor
Întrucît precizia (dimensională, de formă, de poziţie) şi rugozitatea reazemelor influenţează direct

precizia de prelucrare a semifabricatelor, este necesar ca reazemele să îndeplinească următoarele
condiţii:
 suprafeţele active trebuie să fie rezistente la uzură, deoarece pe aceste suprafeţe se realizează
contactul cu semifabricatul şi tot prin aceste suprafeţe se închid forţele de fixare şi cele
rezultate în timpul prelucrării. Pentru respectarea acestor condiţii; reazemele se execută din
oţeluri rezistente la uzură, tratate termic;
 precizia dimensională, de formă şi de poziţie trebuie să fie constantă în timp (stabilitate
dimensională, rigiditate…). Abaterile datorate pierderii preciziei reazemelor pot influenţa
negativ precizia de prelucrare. În vederea respectării acestei condiţii, în producţia de serie este
interzisă orientarea semifabricatelor direct pe corpul dispozitivelor, aceasta trebuind să fie
realizată numai prin intermediul reazemelor. După depășirea uzurii admisibile, reazemele se
înlocuiesc cu altele noi, prelungindu-se astfel durata de exploatare a dispozitivelor;
 reazemele trebuie construite şi asamblate în corpul dispozitivelor în aşa fel, încît după uzură să
poată fi înlocuite comod şi rapid, iar pentru cele de grup, să permită reglarea unor elemente
sau înlocuirea altora cu un consum minim de manoperă (costuri minime).
Matricea problematicii specifice elementelor organologice
1 FU Funcția(iile) îndeplinită(e) în ansamblul DP
2 CLA Clasificare conform unor criterii (Ci)
3 MO Modelul elementului organologic
4 SI Simbol(urile) pentre elementul(le) organologic(e)
5 SOF Schemă de orientare și fixare (exemplu)
6 VAC Varianta(e) constructiva(e) uzuale
7 CO Condiții recomandate pentru cote, rugozități, materiale
8 FA Fabricație, recomandări
9 EX Exploatare, recomandări
10 PE Perspective în proiectare, etc.
2.2 Clasificarea reazemelor
FU realizează orientarea PSF (valabil pentru toate elementele aparținând GO I)

CLA conform Fig. 2.1
4
Fig 2.1 Clasificarea elementelor cu rol/funcție de orientare (GO I)
2.3 Proiectarea reazemelor fixe (RFi)
CLA pentru suprafețe: Plane – P , Cilindrice – C, Conice – K (vezi și fig 2.1)
2.3.1 Proiectarea reazemelor fixe pentru suprafețe PLANE (RFi - P)
FU – orientare (preiau grade de libertate tip P sau A)

CLA are în vedere forma suprafeței active
 pentru CEP – plană, sferică, zimțată;
 pentru PLĂCUȚĂ – suprafață activă continuă și discontinuă (cu canale)
CEPURI DE REAZEM
MO
Fig. 2.2 Modelul asociat RPFi – P ( CEP –PLĂCUȚĂ)
SI
- exemplificare !!!!
5
VAC
(a) (b) (c)
Fig. 2.3 Cepuri de reazem

CDi – corp dispozitiv; L – CDi laminat ; T – CDi turnat
Fig.2.4 Cep plat fixat cu șurub Fig.2.5 Cep plat fixat cu știft filetat lateral
Fig.2.6 Cep plat cu știft filetat axial
6
Fig.2.7 Reazem de găurire tubular Fig.2.8 Cep plat cu degajare (reazem de găurire)
T3 – Pentru legătura constructiv-funcțională marcată în Fig. 2.4 și 2.5 precizați ce ajustaj se

prescrie. În consecință suprafețele considerate ce rugozități ar trebui să li se prescrie???– 3p
Menționați când ar fi utilă utilizarea acestor soluții și care sunt motivele adoptării fiecăreia dintre
ele. – 2p
T4 – Menționați condițiile constructive de utilizare a reazemlor din Fig. 2.7 și 2.8.(referitor la corpul
dispozitivului)– 5p
T5 – Justificați utilizarea reazemului din Fig. 2.8. Care ar fi condițiile de dimensionare ale acestuia?–
5p
CO
Fig. 2.9 Construcția cepurilor cu suprafața activă plană
Fig. 2.10 Construcția cepurilor cu suprafața activă sferică
7
Fig. 2.11 Construcția cepurilor cu suprafața activă zimțată
CO
Material: pentru D ≤ 12 mm se realizează din C70U / SR EN ISO 4957:2002 (OSC 8 / STAS 1700-90)
pentru D ˃ 12 mm se realizează din C 15E / SR EN 10084:2008 (OLC 15 / STAS 880-88)
cementat pe adâncime de 0,8...1,2 mm Duritate: după tratamentul termic 55...60 HRC cota H : adaos
de rectificare (după asamblare) 0,2…0,3 mm.
FA
Formele acestor elemete de orientare sunt destul de simple și nu ridică probleme deosebite de execuție.
EX
 pentru evitarea reținerii unor așchii (de la prelucrare) pe suprafața activă, se recomandă
folosirea cepului cu suprafața activă zimțată în poziție cu axa orizontală. Astfel pericolul ca
suprafața activă să rămână încărcată cu așchii este mult redusă;
 pe suprafața activă a cepului nu se admit lovituri, exfoliații, zone oxidate sau corodate;
 se verifică periodic aspectul suprafeței active a cepului și ori de câte ori este cazul cota H.
T6 – Care considerați că este intervalul de timp asimilat sintagmei ori de câte ori este cazul?.
Argumentați, exemplificați.– 2p
PER
 folosirea elementelor (STAS), normalizate, fabricate centralizat... 

aplicarea proiectări asistate (3D) în cazul unor construcții speciale...
T7 – Enumerați care sunt, în opinia voastră, perspectivele de dezvoltare, utilizare.Justificați. – 2p

PLĂCUȚE DE REAZEM
FU, MO, CLA, SI – idem cepuri de reazem
VAC
8
Figura 2.12 Placă de sprijin cu suprafața plană (terminologie STAS)
Figura 2.13 Placă de sprijin cu suprafața plană și canale de degajare (terminologie STAS)
9
Fig. 2.14 Plăcuță de orientare/reazem de construcție specială
Material: C 15E / SR EN 10084:2008 (OLC 15 / STAS 880-88)

cementat pe adâncime de 0,8...1,2 mm Duritate: după
tratamentul termic 55...60 HRC cota H : adaos de rectificare
(după asamblare) 0,2…0,3 mm.
FA, EX, PER - idem cepuri
2.3.2 Proiectarea reazemelor fixe pentru suprafețe CILINDRICE (RFi – C )
DORN CILINDRIC (DORC)
FU Orientarea (GO I) suprafețelor cilindrice interioare lungi (cu lungimea l ≥ diametrul D)
CLA - sunt de construcție specială

- variantele diferă în special prin soluțiile legăturiii constructiv-funcționale dintre reazem și Cdi
- suprafața activă a DORC se recomandă a fi sectorizată.
- există (deși sunt rar folosite) dornuri cilindrice frezate (preiau 2 grade de libertate)
MO
Figura
2.15 Modelul DORC
T8 – Atașați la Fig. 2.15 un sistem de axe de coordonate (convenabil ales). Menționați gradele de
libertate (sensorizate) preluate de elementul DORC – 3p
10
T9 – Completați schița din Fig. 2.15 cu toate cotele (inclusiv cîmpurile de toleranță aferente
fiecărei cote) pentru determinarea erorii de orientare caracteristice. Scrieți formula de determinare
a acestei erori– 3p
SI
T10 – Este necesară o forță de reglare asociată acesti reazem (DORC). Dacă DA realizați o schiță
pentru o PSF simplă (piesă tubulară) și figurați forța de reglare. – 3p
VAC
Figura 2.16 Variantă constructivă DORC
T11 – Justificați utilitatea sectorizării suprafeței active a bolțului. Ce alte măsuri tehnologice puteți
identifica în Fig 2.16 – 3p
T12 – În Fig 2.16, pentru fixarea PSF, s-a utilizat o șaibă plată. Care credeți că este explicația
faptului că nu s-a utilizat o șaibă crestată, care ar asigura o fixare/desfacere mult mai rapidă?– 3p
CO – execuție în clasa IT6 (în concordanță cu PSF)

– suprafețele active și cele care vin în contact cu CD se rectifică (Ra = 0,8 sau 1,6)
– funcție de soluția constructivă trebuie asigurată poziționarea reciprocă precisă a DORC în DOF!!
11
– se utilizează materiale care să asigure o rezistență corespunzătoare (inclusiv la uzură), tratate
termic (termo-chimic) corespunzător. Pot fi folosite OLC 15, OLC 45.
T13 – Este indicată utilizarea DORC la operații de frezare, găurire (forțe și momente mari)...
Realizați schița operației (pentru o piesă simplă). Analizați care ar fi condițiile de acceptare a unei
astfel de scheme (cu referire la rigiditatea DORC) – 3p
FA Sunt necesare (în general) măsuri tehnologice pentru respectarea condițiilor impuse. (în cazul din
Fig. 2.16 de exemplu respectarea concentricității este esențială)
EX,
 nu se admit lovituri, coroziuni (în special pe suprafața activă a dornului:

 necesită control vizual și dimensional periodic.
PER – folosirea proiectării asistate (3D), elaborarea unor baze de soluții normalizate.
BOLȚURI CILINDRICE (BOLC)
FU Orientarea (GO I) suprafețelor cilindrice interioare scurte (cu lungimea l < diametrulD)
CLA – după forma suprafeței active (evident și rol funcțional)

 bolțuri cilindrice;  bolțuri
cilindrice frezate.
– după soluția constructivă de legătură la corpul dispozitivului

 bolțuri cu cep și guler;
 bolțuri cu cep și fără guler;  alte soluții particulare.
MO
12
4
Figura 2.17 Modelul BOLC
SI
Simbol Denumirea elementului Numărul de Tipul gradelor
grade preluate preluate
Bolț cilindric 2 grade 2 translații
1
translație
Bolț cilindric frezat 1 grad
sau 1
rotație
T14 –Realizați schițele operației pentru două situații de utilizare a BOLC fezat pentru cele două
cazuri distincte (preia rotație și cazul când preia translație – 3p
Analiza unei schițe a operației (d.p.d.v. al gradelor de libertate preluate).

Regula de analiză
VAC
13
Figura 2.17 Bolț cilindric cu guler (d < 15mm) Figura 2.18 Bolț cilindric (d > 15mm)
Figura 2.19 Bolț cilindric frezat cu guler Figura 2.20 Bolț cilindric frezat
(d < 15mm) (d > 15mm)
(a) d ˂ 8 mm (b) d =4…50 mm (c) d ˃ 50 mm

(c)
14
Fig. 2.21 Variante constructive pentru bolțuri frezate (secțiuni)
T15 – Imaginați sau identificați în literatura de specialitate alte soluții constructive pentru legătura
LCF (vezi Fig. 2.17) – 3p
CO
Material: C 15E / SR EN 10084:2008
(OLC 15 / STAS 880-88)
cementat pe adâncime de 0,8...1,2 mm,
călire + revenire
Duritate: după tratamentul termic 55...60 HRC
- bătaia maximă dintre suprafața cilindrică d și suprafața cilindrică de asamblare d1, 0,02 mm;
- abaterea de la perpendicularitate a suprafeței frontale a gulerului față de axa bolțului, 0,02 mm;
- degajarea de sub gulerul bolțului se execută pentru toate dimensiunile;
- degajarea dintre guler și suprafața cilindrică d se execută numai pentru bolțurile cu d ≥10 mm,
pentru bolțurile cu d ˂10 mm, degajarea se înlocuiește cu o racordare cu raza R = 1 mm;
- muchiile se teșesc 0,5 x 45o.
FA Sunt necesare (în general) măsuri tehnologice pentru respectarea condițiilor impuse. (în cazul din
Fig. 2.17 – 2.21 de exemplu respectarea concentricității este esențială)
EX,
 nu se admit lovituri, coroziuni (în special pe suprafațele active ale bolțului: 

necesită control vizual și dimensional periodic.
PER – folosirea proiectării asistate (3D) pentru bolțurile speciale .
BUCȘE CILINDRICĂ (BUSC)
FU Orientarea (GO I) suprafețelor cilindrice exterioare lungi (cu lungimea l < diametrulD)
CLA – nu e cazul. Pot fi convențional deosebite după soluția adoptată pentru LCF.
T16 – Imaginați sau identificați în literatura de specialitate soluții constructive pentru legătura LCF
în cazul bucșelor. Reealizați schițele soluțiilor identificate.– 5p/soluție
15
MO
Figura 2.22 Modelul BUSC
SI
T17 – Realizați o schiță simplificată a BUSC. Atașați un sitem de axe de coordonate și specificați
semigradele de libertate preluate. Analog ce grade de libertate ale PSF nu sunt preluate de acest
reazem ? – 4p
T18 – Imaginați sau identificați în literatura de specialitate soluții pentru LCF (vezi Fig. 2.22).
Realizați schițe simplificate, sugestive asupra soluțiilor identificate – 3p/soluție
VAC
Figura 2.23 Exemplu de dispozitiv de strunjire cu BUSC montat în axul strungului
16
Figura 2.24 Exemplu de dispozitiv de strunjire cu BUSC montat pe flanșa strungului
CO
(OLC 15 / STAS 880-88)
călire + revenire
- bătaia maximă dintre suprafața cilindrică și suprafața cilindrică de asamblare 0,02 mm; -
abaterea de la perpendicularitate a suprafeței frontale față de axa bolțului, 0,02 mm.
FA Sunt necesare (în general) măsuri tehnologice pentru respectarea condițiilor impuse, de exemplu
respectarea concentricității este esențială. În unele cazuri poate apărea necesitattea echilibrării
dispozitivului.
EX,
 nu se admit lovituri, coroziuni (în special) pe suprafațele active ale bucșei: 

PER – folosirea proiectării asistate (3D).
INEL CILINDRIC (INEC)
FU Orientarea (GO I) suprafețelor cilindrice exterioare scurte (cu lungimea l < diametrul D)
17
CLA – nu e cazul. Pot fi convențional deosebite după soluția adoptată pentru LCF.
MO
Figura
2.25 Modelul INEC
SI
T19 – Imaginați o PSF- operație. Realizați schița operației (SOF să includă INEC).– 3p
T20 –Realizați o schiță a unui INEC și atașați un sistem de axe de coordonate.Menționați ce grade de
libertate (sensorizate) preia un astfel de reazem. – 3p
VAC
Figura 2.26 Exemplu de utilizare INEC într-un dispozitiv de găurire
CO
18
(OLC 15 / STAS 880-88)
călire + revenire
- sau alte materiale care să asigure rezistență ridicată la uzură (prin tratamente termice, termochimice,
etc.) pentru suprafețele active;
- suprafețele active și cele de legătură constructiv-funcțională se rectifică (Ra = 0,8μm);
- precizia Lf determinată de precizia PSF
T21 – Exemplificați modul de calcul al dimensiunii funcționale pentru INEC, corelată cu precizia
impusă PSF. – 3p
FA Trebuie să fie luate măsuri tehnologice pentru respectarea condițiilor de pe desenul de execuție. În
cazul exemplelor prezentate este necesară respectarea concentricității, a perpendicularității, etc.
EX,
 nu se admit lovituri, coroziuni (în special) pe suprafațele active ale inelului: 

PER – folosirea proiectării asistate (3D);

– în cazul dispozitivelor de strunjire poate fi necesară echilibrarea dispozitivului.
PRISMĂ LUNGĂ / PRISMĂ SCURTĂ (PRIL / PRIS)
FU Orientarea (GO I) suprafețelor cilindrice (de revoluție, poligonale) exterioare lungi / scurte
CLA – funcție de mărimea SA în raport cu diametrul SO deosebim PRIL- lungă și PRIS- scurtă.
T22 – Realizați schița (parțială) a unui dispozitiv de orientare a unui profil cu secțiune hexagonală
(prismă lungă).Cîte grade de libertate preia prisma în acest caz? Ce unghi la vîrf are prisma în
cazul considerat?– 5p
MO
19
Figura
2.27 Modelul general al PRIL / PRIS
SI PRIL PR
T23 – Atașați un sistem de axe de coordonate modelului general PRI (Fig.2.28). Specificați ce grade
de libertate sensorizate sunt preluate în cazul PRIL. Dar în cazul PRIS ?– 3p
20
VAC
21
Fig. 2.31 Prismă lungă

(poziţionată în canal de pană, fixată cu şuruburi).
1- prisma lungă, 2 - şuruburi de fixare, 3 – corpul dispozitivului.
22
Fig. 2.32 Prismă lungă sectorizată (poziţionată

în canal de pană, fixată cu şuruburi).
1- prisma lungă sectorizată, 2 - şuruburi de fixare,
3 – corpul dispozitivului.
23
(soluție LCF identică cu cea din Fig. 2.31)
Fig. 2.33 Exemplu de dispozitiv de găurire

- pentru găurirea piesei de prelucrat profil hexagonal. -
pentru acest tip de piesă, prismele (PRIL) sunt foarte
potrivite pentru orientare.
Fig. 2.34 Prismă scurtă

(poziţionată cu ştifturi, fixată cu şuruburi) 1 – prismă scurtă, 2 – şuruburi de fixare,
3 – ştifturi de poziţionare

(poziţionată cu pene, fixată cu şuruburi)
1 – prismă scurtă, 2 – şuruburi de fixare,
3 – şuruburi fixare pene, 4 – pene de poziţionare

(poziţionată în canal de pană şi cu
ştift, fixată cu şuruburi)
1 – prismă scurtă, 2 – şuruburi de fixare,
3 – ştift de poziţionare
T24 – Completați schița din Fig. 2.36 – 3p
Fig. 2.37 Soluții constructive de reducere a costurilor în cazul

prismelor de reazrm/
24
1.- utilizarea de cepuri sau plăci montate, care să materializeze suprafețele active.
2.- poziționarea șuruburilor de fixare a prismei.
T25 – Dezvoltați subiectul reducerii costurilor de fabricare a prismelor (vezi Fig. 2.37) – 5p
Prisme V și prisme L (concept și exemple)
PSF
CD
Fig. 2.39 Exemplu de otilizare a prismei L ți

Fig. 2.38 Prismă L ( α = 90o) – construcție, mod soluție de reducere a costurilor prin montarea
de poziționare și fixare pe corpul dispozitivului. cepurilor. (vezi Fig. 2.37)
j max
PSF
b Tb b Tb PSF
DTD
Fig. 2.41 Prismă L și soluție de reducere a
costurilor prin montarea
Fig. 2.40 Prismă L dublă (ghidaj) cepurilor. (vezi Fig. 2.37)
și soluție de reducere a costurilor prin montarea cepurilor.
(vezi Fig. 2.37)
T26 – Pentru cazul prezentat în Fig. 2.40 determinați valoarea lui jmax.– 3p
25
PSF
Fig. 2.42 Exemplu de DOF (găurire) cu prismă de orientare de construcție specială (tip PRIS)
T27 – Pentru dispozitivul prezentat în Fig. 2.42 analizați și descrieți modul de poziționare și fixare
a prismei scurte de orientare. – 3p
CO
(OLC 15 / STAS 880-88)
călire + revenire
etc.) pentru suprafețele active (atenție!!! Placare sau cepi speciali);
T28 – Analizați implicațiile (în termeni de costuri) ale utilizării placării suprafețelor active.
Menționați operațiile necesare în fiecare caz.( de la semifabricate la produsul final) – 3p
FA Trebuie să fie luate măsuri tehnologice pentru respectarea condițiilor de pe desenul de execuție.
În execuție se recomandă folosirea bazelor de reglare ale prismei ca baze tehnologice.
EX,
 nu se admit lovituri, coroziuni (în special) pe suprafațele active ale prismei:

26
 necesită control vizual și dimensional periodic.
2.3.3 Proiectarea reazemelor fixe pentru suprafețe CONICE (RFi – K )
FU
Orientarea PSF folosind suprafețe conice (lungi sau scurte) este destul de puțin utilizată. Totuși este
important de subliniat că bolțurile conice frezate autoreglabile (SA) sunt frecvent utilizate în cazul
orientării PSF folosind SO cilindrice ale acesteia cazul va fi detaliat în cadrul subcapitolul RAr). În
ceea ce privește orientarea pe suprafețe conice lungi este frecvent întâlnită în cazul cozilor sculelor
așchietoare (problematica va fi dezvoltată în cadrul subcapitolelor Dispozitive accesorii pentru mașini
de găurit, de strunjit și frezat).
T26 – Realizați o documentare asupra sistemului de prindere a sculelor așchietoare cu con în axul
principal al mașinii unelte. Evidențiați caracteristicile celor două sisteme (ISO , Morse). Atașați
schițe, imagini sugestive – 3p
27
Fig. 2.43 Adaptor pentru cozi con MORSE cu filet
Fig. 2.44 Schiță coadă conică și imagine a unei reducții adaptor
Fig. 2.45 Burghiu cu coadă conică
CLA , SI
Tabelul de mai jos include denumirea elementului de orientare (suprafețe conice K) și simbolul asociat
reazemului considerat.
Dorn conic
D
O
R
K
Bolț conic
B
O
L
28
K
Bolț conic frezat
B
O
L
K
-
f
Bucșă conică BUSK
Inel conic INEK
Cazul general de orientare a unei piese cu

suprafața de orientare conică lungă (3t, 2r). Se
remarcă faptul că piesei îi mai rămâne doar
posibilitatea rotirii în jurul axei y-y, restul
gradelor de libertate fiind preluate prin orientare.
Din punct de vedere al erorilor de orientare se
poate remarca că indiferent de variațiile
H PSF
dimensionale ale unghiului α și a diamdetrului

HK
piesei/bucșei axa y-y este materializată fără

eroare. În schimb indiferent de cota de realizat pe
direcția y-y aceasta va fi cu eroare.
H – lungimea totală a conului PSF;
HPSF – lungimea reală a suprafeței conice a PSF HK – lungimea totală a conului BUSK;
Fig. 2.46 Cazul general de orientare a PSF într-o bucșă conică BUSK
a) D TD b)
În cazul schemei de orientare
h2
h2
prezentată în figura (a) niciuna

din cotele h1 sau h2 nu poate fi
h1
h1
realizată fără eroare.

Situația prezentată în figura (b)
permite realizarea cotei h1 de face
fără eroare (baza de cotare
coincide cu baza de orientare,
activă și de reglare). Cota h2, în
2α cazul schemei analizate se va
realiza cu eroare.
Figura 2.47 Studiu de caz – analiza erorilor de orientare și soluție constructiv
funcțională
29
Este deasemenea important de precizat că dacă se dorește orientarea fără autoblocare este necesar ca
unghiul la vârf al conului să fie de cel puțin 16o (unghiul de frecare φ!!!). Condiția nu este îndeplinită
în cazul cozilor de scule (de exemplu) când autoblocarea este de dorit.
T29 – Realizați schița unui reazm conic și a unei piesei corespondente. Poziționați bazele. – 3p
T30 – Realizați schița operației în ambele situații prezentate în Fig. 2.47 –a) și b). – 3p
VAC
Fig. 2.48 Bucșă conică de reazem BUSK (normalizată)
T31 – Explicați utilitatea sectorizării BUSK din Fig. 2.48. – 2p
T32 – Analizați și descrieți modalitatea de poziționare și fixare a reazemului din Fig. 2.48.
În ce caz este indicată utilizarea soluției prezentate? Justificați.
Propuneți o variantă alternativă/echivalentă în ceea ce privește poziționarea reazemului. – 5p
PSF
PSF
a) b)
Fig. 2.49 Exemple de utilizare a unui bolț conic
a) pentru orientare utilizând o gaură de centrare;
b) pentru orientare utilizînd o gaură cilindrică simplă.
30
Figura alăturată prezintă schița unui dispozitiv de
frezat. PSF este așezată pe suprafața plană a
elementului de dispozitiv poz.2. Piulița poz.1
realizează atât centrarea PSF (prin suprafața
INEK) și prin înșurubare asigură și forța de
fixare. Găurile radiale ale piuliței poz.1 asigură
D manevrarea comodă pentru realizarea forței de
fixare.
Fig. 2.50 Schița unui dispozitiv de frezat (utilizează INEK )
T33 – Realizați schița operației pentru dispozitivul prezentat în Fig. 2.50. Este corectă soluția
constructivă adoptată? Ce ajustaj trebuie prescris pentru cota D? Prelucrarea se face cu sau fără
eroare de orientare? Justificați. – 5p
T34 – Explicați necesitatea canalelor marcate din Fig. 2.49. – 2p
Bolț de orientare conic utilizat pentru PSF cu orificii de poziționare cu abateri mari sau neprelucrate.
Fig. 2.51 Bolț conic cu coadă (sectorizat)
T35 – Justificați utilitatea sectorizării suprafeței active a reazemului din Fig. 2.49. Care ar fi totuși
un dezavantaj al aplicării unei astfel de soluții? Ce ajustaj a-ți prescrie asamblării cepului
reazemului în corpul dispozitivului? – 3p
2.3.4 Proiectarea reazemelor fixe pentru alte tipuri de suprafețe
În această categorie pot fi incluse suprafețe canelate, piramidale, sferice, filetate etc. Ca și în cazul
celorlate tipuri de suprafețe de orientare analizate aceste pot fi interioare sau exterioare, lungi sau
31
scurte. Utilizarea unor astfel de reazeme (folosirea ca suprafețe de orientare) este extrem de rară și
oarecum controversată în rândul specialiștilor. Din acest motiv, în cele ce urmează, vor fi prezentate
unele soluții constructive pentru suprafețe sferice și filetate Pentru suprafețele canelate și piramidale
reazemele se proiectează după forma conjugată.
Fig. 2.52 Exemplu de orientare a unei suprafețe sferice într-un inel conic (INEK)
Așa după cum se poate observa în Fig. 2.51 la orientarea unei suprafețe sferice într-o bucșă conică sunt
preluate toate trei translațiile, PSF putând să se rotească în jurul celor 3 axe (3 rotații nepreluate).
Orientarea pe suprafețe filetate
Acest tip de orientare se utilizează numai în mod excepțional. Acest fapt se explică prin existența
jocului între flancurile corespondente ale filetului ceea ce conduce la erori de orientare relativ mai și
mai ales necontrolabile. În acest sens soluțiile
constructive urmăresc în principal preluarea acestor
jocuri prin elemente elasticizate și nu în ultimul
rând prin folosirea unei suprafețe plane de așezare a
piesei (suprafața plană perpendiculară pe axa
asamblării filetate).
Fig. 2.53 Dorn elasticizat cu zonă filetată și guler de spijin (poz.2)
Pentru astfel de dispozitive este evidentă necesitatea ca filetul de pe piesă și cel al DOF să
coincidă ca tip și mărime. Pentru dispozitivul prezentat în Fig. 2.53 preluarea jocului dintre suprafețele
conjugate ale filetului se face pin acționarea șurubului poz,1. După terminarea prelucrării se
procedează în succesiune inversă.
Un caz particular este prezentat în Fig. 2.54. Particularitatea PSF constă în existența unei
suprafețe cilindrice interioare precise. Existența alezajului permite îmbunătățirea centrării. PSF se
32
înșurubează pe zona filetată poz.1 până la contactul suprafeței piesei cu gulerul dornului. Principalul
dezavantaj este, în cazul pieselor de revoluție, la a sigurarea fixării. În consecință putem concluziona
că, orientarea pe filet poate fi utilizată la operații de finisare, unde forțele de așchiere sunt mici sau
foarte mici. Această cerință poate fi coroborată și cu cerința de a nu deteriora filetul piesei. Mai mult
există situații (ca cea din Fig. 2.54) cînd există posibilitatea ca forțele și momentele din timpul
prelucrării să conducă la creșterea forței de fixare, existînd pericolul blocării PSF în dispozitiv.
Fig. 2.54 Soluție constructivă pentru o PSF cu alezaj și

filet interior
Analizînd în continuare precizia de orientare a soluției constructive din Fig. 2.54 se poate
remarca faptul că dacă lungimea suprafeței cilindrice de ghidare este mai mare decât lungimea zonei
filetate, atunci eroarea de orientare este dată doar de jocul dintre elementele cilindrice de orientare, fără
a fi necesară considerarea jocului din asamblarea filetată.
Fig. 2.55 Soluție constructivă pentru orientare pe

filet cu manșon filetatelasticizat
Un alt caz este prezentat în Fig. 2.55. Condiția de utilizare este ca zona filetată a PSF să fie
suficient de mare în raport cu celelalte dimensiuni (de gabarit). Corpul dispozitivului poz.1 asigură
centrarea manșonului filetat elasticizat poz.2. Prin
înșurubarea piuliței poz.3 se asigură expandarea
uniformă pe întreaga circumferință a manșonului filetat
și preluarea jocului atît din asamblarea filetată cît și jocul
din ajustajul cilindric.
S fixare Fig. 2.56 Variantă constructivă de orientare pe
filet și așezare pe suprafață plană
Fig. 2.56 prezintă soluția constructivă a unui DOF format din bucșa cilindrică fixă poz.1 în al
cărei alezaj culisează arborele cu cap filetat poz.2. Acesta asigură totodată și forța de fixare a PSF.
Precizia de orientare este influențată decisiv de precizia ajustajului bucșei cilindrice ( și evident
lungimea de ghidare), precum și de precizia perpendicularității suprafeței plane de așezare în raport cu
33
axa bucșei cilindrice. La aplicrea forței S de fixare se preia și jocul dintre flancurile conjugate ale
asamblării filetate.
Fig. 2.57 Soluție constructivă cu bucșă ghidată

filetată
În Fig.2.57 este prezentată o soluție constructivă compusă dintr-un dorn, poz.2, cu două zone
filetate. O primă zonă este destinată instalării PSF în dispozitiv. O a doua zonă filetată este prevăzută
pentru asigurarea forței de fixare S, obținută prin înșurubarea manșonului ghidat poz.1. Se remarcă că
dacă dimensiunea de ghidare a bucșei este suficient de mare, precizia de orientare depinde doar de
ajustajul prescris zonei de ghidare. Găurile radiale din bucșă sunt pentru manevrare.
T36 –Indicați ce ajustaj considerați a fi indicat pentru ghidarea bucșei cu filet din Fig. 2.57.– 1p
2.4 Proiectarea reazemelor reglabile (RRe)
FU – preiau grade de libertate (ca și RFi). Caracteristic este faptul că suprafața activă a reazemului
poate fi reglată (la nevoie) și apoi blocată în noua poziție. Practic, în funcționare se comportă ca și
reazemele principale fixe. Referitor la scopul acestei reglări:
- preluarea/corectarea unor uzuri (mărirea duratei de exploatare a
DOF); - adaptarea poziției suprafeței active la diferențe de cote ale
pieselor; - se utilizează cu precădere la construcția dispozitivelor de
grup.
T37 – Definiți dispozitivele de grup. Exemplificați. – 2p
CLA
Teoretic orice RPFi poate fi transformat în RRe.
O clasificare uzuală este după tipul mecanismului folosit pentru realizarea funcției de reglare:
1. – cu mecanism șurub și piuliță; 2. –
cu mecanism pană-șurub (mai rar); 3.
– alte sisteme.
MO
BA – bloc activ
BRB – Bloc de reglare și blocare
BLCD – bloc de legătură la CD
BCF – bloc constructiv

funcțional
34
Fig. 2.58 Modelul general al reazemelor reglabile (RRe)
SI
În continuare sunt prezentate câteva simboluri (SI) ale unor RFi comparativ cu cele ale RRe asociate.
RFi RRe
cep fix cep reglabil (translație)
3 cepuri 3 cepuri – unul reglabil
(plan) (plan)
PRIS fixă PRIS reglabilă PRIS reglabilă (translație)

(rotație)
PRIL fixă PRIL reglabilă PRIL reglabilă (translație)

(rotație)
BOLK reglabil BOLK reglabil

BOLK fix
(translație) (rotație)
... etc.
RRe – cu mecanism șurub și piuliță
VAC
Fig. 2.59 Variantă constructivă CEP PLAN REGLABIL

T37 – Justificați utilitatea frezajului bilateral a cepului reglabil din Fig. 2.59. – 2p
35
(a) (b)
Fig. 2.60 Reazem plat/plan reglabil, cu alezaj (de găurire) și soluție alternativă
(a) (b) (c)
Fig. 2.61 Alte variante constructive de RRe cu mecanism șurub-piuliță
T38 – Identificați diferențele dintre soluțiile constructive prezentate în Fig. 2.61. Explicați/justificați
necesitatea/utilitatea unor elemente suplimentare. – 5p
T39 – Realizați o analiză comparativă pentru reazemele prezentate în Fig. 2.61. Exprimați opinii
asupra avantajelor/dezavantajelor fiecărei soluții. Stabiliți o ierarhizare funcție de costurile
asociate reazemelor prezentate. Justificați. – 5p
36
RRe – cu mecanism pană-șurub
Fig. 2.62 Soluție constructivă pentru RRe cu mecanism tip pană-șurub
b)
a)
Fig. 2.63 Variante constructive plăcuță reglabilă

a) cu mecanism de tip pană-prezon
b) cu mecanism de tip pană-șurub
Referitor la soluțiile constructive prezentate în Fig. 2.62 este necesar ca șuruburile de acționare
poz.2 să fie descărcate de eforturi axiale. Din această condiție rezultă că unghiul αo de înclinare nu
trebuie să depășească 110 (se folosesc unghiuri din domeniul de autofrânare). Astfel, domeniul de
reglare al acestui tip de reazeme este mic, limitat în general la 2...5 mm.
T40 – Realizați schița de calcul. Demonstrați condiția. – 10p Indicație:
µ =tg𝜑
37
RRe – cu alte sisteme
Fig. 2.64 Soluție constructivă pentru PRISMĂ SCURTĂ REGLABILĂ

T41 – Realizați schița unei soluții constructive echivalente pentru RRe prezentat în Fig. 2.64.
Indicație: analizați soluțiile LCF ale RFi asociat. – 8p
T42 – Bazat pe indicațiile anterior formulate pentru reazeme, pentru modelul principial prezentat
în Fig. 2.64. ce material este indicat a fi folosit pentru elementul care materializează baza de
așezare? Justificați. Puteți indica o soluție mai economică? Realizați o schiță simplă a soluției. –
6p
CO
(OLC 15 / STAS 880-88) cementat
pe adâncime de 0,8...1,2 mm, călire +
revenire
etc.) pentru suprafețele active (atenție!!! vezi și RFi asociate);
Pentru elementele cu filet (șuruburi, prezoane...) utilizați variane standardizate grupa 8.8.
EX
 nu se admit lovituri, coroziuni (în special) pe suprafațele funcționale;

 măsuri de întreținere periodică (împotriva coroziunii, oxidării....); 
necesită control vizual și funcțional periodic.
– dezvoltarea de noi soluții constructive.
2.5 Proiectarea reazemelor autoreglabile (RAr)
FU – preiau grade de libertate (ca și RFi). Caracteristic este faptul că suprafața de orientare (SO)
comandă/determină poziția SA.
38
Există situații când forma constructivă sau poziția suprafețelor folosite ca baze nu permite
așezarea, ghidarea sau sprijinirea corectă folosind doar reazeme fixe. O situație frecvent întâlnită este
aceea a unor PSF pe a căror baze de orientare regăsim praguri denivelări, canale etc. Soluția pentru
aceste situații este utilizarea unor RAr.
CLA
Teoretic orice RPFi poate fi transformat în RAr.
O clasificare uzuală este cea care consideră numărul punctelor de contact dintre SO și SA. Astfel
putem pe SO plană identifica:
2 puncte de contact
pe SO oarecare
3 puncte de contact pe SO plană
mai mult de 3 puncte de contact pe muchie circulară MO
MO
BA – bloc activ
BAR – Bloc de autoreglare și blocare
BLCD – bloc de legătură la CD
BCF – bloc constructiv

funcțional
Fig. 2.65 Modelul general al reazemelor autoreglabile (RAr)

SI În cele ce urmează sunt prezentate câteva simboluri ale RFi comparativ cu ale RAr asociate
RFi RAr
cep fix
39
PRIS BOLK
etc.
VAC (frecvent utilizate)
Fig. 2.66 Soluție constructivă CEP AUTOREGLABIL (variantă cu două plunjere)

T43 – Justificați necesitatea folosirii RAr în cazul prezentat în Fig. 2.66. Realizați schița unei
operații care să justifice soluția constructivă. – 6p
T44 – Analizați rolul funcțional al elementelor componente ale RAr din Fig. 2.66. Sunt toate
elementele componente obligatorii? Menționați care sunt elementele care pot lipsi. Justificați. – 6p
40
Fig. 2.67 Soluție constructivă CEP AUTOREGLABIL (cu element oscilant de tip disc – 2 puncte de contact)
T45 – Pentru PSF din Fig. 2.66 realizați schița operației. Argumentați.– 4p
Fig. 2.68 Soluție constructivă CEP AUTOREGLABIL (cu element oscilant sferic – 3 puncte de contact)
41
Fig. 2.69 Studiu de caz – utilitatea RAr

În figura 2.68 sunt prezentate situațiile corespondente pentru o piesă cilindrică plină și tubulară. Pentru
compensarea abaterii de la perpendicularitate a suprafeței frontale s-a utilizat RAr oscilant cu 3
puncte de contact. (At!!! Variantă tehnologică calotă sferică- avantaje/dezavantaje)
PSF
PSF
PSF
(a) (b) (c)
(d) (e) (f)
1 2 1 2
(g) (h)
42
Situație de utilizare a RAr pe baza de așezare Situație de utilizare a RAr pe baza de ghidare Fig. 2.70
Exemple de soluții constructive și situații de utilizare a RAr
Explicații la Fig. 2.70: în situația (g)-1 PSF avînd 6 spițe (multiplu de 3) echidistante poate fi așezat
fără dificultate, reazemele putînd fi poziționate convenabil. Pentru cazul (g)-2 PSF are doar 4
brațe/spițe ceea ce nu ne permite așezarea corectă pe 3 cepi. Astfel s-a identificat soluția de înlocuire a
unuia dintre cepi cu un reazem autoreglabil echivalent cu unul fix amplasat pe axa y-y.
Fig. 2.71 Variantă constructivă care include BOLȚ CONIC AUTOREGLABIL (contact pe muchie)
T46 – Pentru PSF din Fig. 2.70 – (a), (b), (c), (d) realizați schița operației.– 2p/schiță
CO
(OLC 15 / STAS 880-88) cementat
pe adâncime de 0,8...1,2 mm, călire +
revenire
EX

PER – folosirea proiectării asistate (3D); –
dezvoltarea de noi soluții constructive.
43
2.6 Proiectarea reazemelor mobile (RMo)
FU – preiau grade de libertate (ca și RFi). Caracteristic este faptul că suprafața activă (SA)
comandă/determină poziția SO.
CLA
Teoretic orice RPFi poate fi transformat în RMo.
O clasificare uzuală este cea care consideră numărul punctelor de contact dintre SO și SA. Astfel
putem pe SO plană identifica:
2 puncte de contact
pe SO oarecare
3 puncte de contact pe SO plană
mai mult de 3 puncte de contact pe muchie circulară MO
MO
Fig. 2.72 Modelul general al reazemelor mobile (RMo)

SI
În continuare sunt prezentate câteva simboluri ale unor RFi comparativ cu ale ale RMo asociate.
RFi RMo
2 CEPuri Plăcuță mobilă
3 CEPurl (PLAN) Plan mobil
PRIS Prismă mobilă
BOLK Bolț conic mobil
44
VAC
Fig. 2.73 PLĂCUȚĂ MOBILĂ în construcția unei menghine paralele (firma KURT - US)
https://www.kurtworkholding.com/ -soluție inovativă (explicații)
45
Element acționare
Corp menghină
Bac
mobil
Bac fix (tip

prismă)
Element susținere bac (falcă)
Fig. 2.74 Detalii constructive elemente MENGHINA PARALELĂ (Fig. 2.73)
46
Fig. 2.75 Vedere axonometrică MENGHINA PARALELĂ (Fig. 2.73)
(a) (b)
Fig. 2.76 Variante constructive pentru prisme mobile
T47 – Realizați schița elementelor de acționare corespunzătoare prismelor mobile prezentate în Fig.
2.76– 2p/schiță
47
DOF
PSF
Fig. 2.77 Exemple de utilizare a reazemelor mobile
PSF
O variantă constructivă deosebit de interesantă este prezentată în

imaginea alăturată. Problema este de a realiza cota H fără eroare.
Asupra funcționării se precizează că elementul poz.1 este fix, poz.2
este o șaibă crestată, forța de fixare se aplică prin reazemul (con
mobil/autoreglabil) poz.3.
Fig. 2.77 Studiu de caz (soluție inovativă)

T48 – Realizați o descriere constructiv-funcțională a soluției din Fig. 2.77– 10p
CO
cementat pe adâncime de 0,8...1,2 mm, călire + revenire Duritate: după
tratamentul termic 55...60 HRC
EX
– dezvoltarea de noi soluții constructive.
2.7 Proiectarea reazemelor flotante (RFL)
FU – sunt elemente de orientare (preiau grade de libertate). Pentru acest tip de reazem
specific/caracteristic este că SA are mișcare flotantă/alternantă comandată de un mecanism acționat
manual, mecanic, pneumatic etc. (SO poate fi chiar SG – suprafața de generare)
CLA – după modul de comandă a retragerii reazemului acestea pot fi clasificate în:
48
1. – comandate de scula așchietoare;
2. – comandate de un mecanism (cu acționare manuală, mecanică… posibil de preluat
de la elemente cinematice ale MU).
MO
Fig. 2.79 Modelul general al reazemelor flotante (RFL)

SI
În continuare sunt prezentate câteva simboluri ale unor RFi comparativ cu ale ale RMo asociate.
RFi RFL
BOLC Bolț cilindric FL
BOLC-f
Bolț cilindric frezat FL
PRIS Prismă scurtă FL
BOLK Bolț conic FL

etc.
Atenție!!! Simbolul se figurează conform poziției de funcționare a reazemului asociat.
49
PSF
VAC
Fig. 2.80 Schemă de orientare și fixare cu RFL
Orientarea PSF folosind un element flotant

(bolț conic cu dorn cilindric). poz.1 element combinat de orientare FL, poz.2 bride fixare.
50
Fig. 2.81 Utilizarea unui RFL pentru un DOF de strunjire
T49 – Realizați schița operației din Fig. 2.81. Menționați care sunt sursele de eroare.– 5p
PSF PRIS FL segmentată
Fig. 2.82 Utilizarea unui RFL

pentru un
DOF de frezare
(conturare)
poziția de orientare
T50 – Identificați o explicație pentru soluția prezentată în Fig. 2.82 (prisma segmentată). Care sunt
sursele de erori de orientare?– 10p
CO
cementat pe adâncime de 0,8...1,2 mm, călire + revenire Duritate: după
tratamentul termic 55...60 HRC
etc.) pentru suprafețele active (atenție!!! vezi și RFi asociate).
EX

– dezvoltarea de noi soluții constructive specifice.
2.8 Proiectarea reazemelor suplimentare (RS)
FU – sunt folosite în construcţia DOF pentru a materializa punctele de sprijin suplimentare şi au în

principal rolul de a contribui la creşterea stabilităţii şi a rigidităţii PSF în timpul prelucrării. Reazemele
51
suplimentare NU participă la orientare şi NU preiau grade de libertate. Din această cauză,
construcţia şi exploatarea trebuie în aşa fel realizată, încât să NU influenţeze orientarea piesei.
Necesitatea folosirii reazemelor suplimentare se impune în cazul prelucrării unor semifabricate cu
configuraţie complicată, a căror poziţie pe reazemele principale nu este suficient de stabilă, sau când
păstrarea acestei poziţii necesită forţe de strângere mult prea mari.
CLA – după modul de asigurare a contactului între PSF și RS
AAB – Reazem Suplimentar cu AutoAșezare și blocare ulterioară

RS
AUB – Reazem Suplimentar cu Așezare Ulterioară și Blocare
MO
Fig.
2.83 Modelul general al reazemelor suplimentare (RS)
SI
AAB
RS
AUB
Pentru ca reazemele suplimentare să nu se transforme în reazeme fixe, este necesar ca acestea,

odată cu desfacerea şi îndepărtarea semifabricatelor din dispozitiv, să fie deblocate!!!
2.8.1 Reazeme suplimentare cu autoașezare și blocare ulterioară (AAB)
Au o frecvență de utilizare mai mare datorită comodității în exploatare, însă sunt mai scumpe. Sunt
cunoscute multiple soluții constructive, multe dintre ele normalizate sau disponibile la producători
specializați. Una dintre cele mai simple construcții (diponibilă firma NORELEM) este prezentată în
Fig.
2.84. RS este disponibil în 3 variante dimensionale, cu o capacitate portantă între 400..900 daN (F).
52
Fig. 2.84 RS – AAB . Construcție, exemplu de utilizare.
T51 – Realizați o posibilă schiță a operației pentru exemplul de utilizare prezentat în Fig.2.84. Câte
grade de libertate preia reazemul suplimentar?– 5p
Fig. 2.85 Exemplu SOF care include RS-AAB
T52 – Analizați SOF din Fig. 2.85. Care este

justificarea utilizării RS-AAB? Câte grade de
libertate preia acesta?– 5p
Pentru frezarea la cota h a tălpii PSF din Fig. 2.86, este suficientă baza de aşezare 1 care asigură
53
Fig. 2.86 Exemplu de utilizare a unui RS-AAB

realizarea corectă a poziţiei tălpii în raport cu freza, dar pentru menţinerea acestei poziţii în timpul
prelucrării se impune utilizarea unui reazem suplimentar, constituit din: prisma mobilă 3, arcul 5 şi
şurubul de blocare 4. În felul acesta, prin strîngerea şurubului 4, reazemul mobil se transformă într-un
reazem fix, care poate prelua atât acţiunea forţei de fixare suplimentară S1 cât şi a forţelor rezultate în
timpul frezării. Prezenţa reazemului suplimentar rigid 2, care ca efect principal micşorarea forţei de
fixare.
54
Fig. 2.8 7 Exemplu de utilizare a unui RS -AAB

( pentru creșterea stabilității PSF )
CD
( a) (b)
(c)
Fig. 2.88 Exemple de utilizare a RS - AAB
Dacă la prelucrarea alezajului D (vezi Fig. 2.88 - c), semifabricatul este sprijinit numai pe
reazemele principale 4 şi 5, din cauza lipsei de rigiditate, se deformează sub acţiunea forţelor de
aşchiere, astfel încât axa alezajului se înclină faţă de verticală cu unghiu γ . Pentru a preveni aceste
deformaţii, se introduce RS - AAB constituit din plunjerul 1, arcul 3 şi şurubul 2, asamblate în corpul
dispozitivului 6. Prin blocarea reazemului şi prin aplicarea unei forţe suplimentare de strîngere S2,
creşte rigiditatea piesei şi se anulează săgeata f.
Varianta constructivă normalizată a RS – AAB prezentată în Fig. 2.89 permite manevrarea
(blocarea şi deblocarea) reazemului de la distanţă. Plunjerele 1, 2 şi 3 sunt ghidate în corpul
dispozitivului cu un ajustaj liber sau semiliber. Pentru prevenirea uzurii filetului din corpul
dispozitivului, între acesta şi şurubul de blocare 4 se introduce bucşa filetată 5, asigurată cu şurubul 6.
55
Fig. 2.89 Variantă constructivă normalizată a
unui
RS – AAB cu acțiune la distanță
Cepul filetat 8 serveşte la sprijinul arcului 7, şi împreună cu garnitura 9 fixată cu capacul inelar 10,
împiedică pătrunderea aşchiilor mărunte în interiorul reazemului. Pentru a lărgi domeniul de utilizare al
reazemului, pe capătul plunjerului 1, se montează şurubul 11, a cărui poziţie se fixează cu piuliţa 12.
Prin alegerea corespunzătoare a lungimii plunjerului 3, reazemul se poate plasa în orice loc din corpul
dispozitivului.
Fig. 2.90 Soluție constructivă RS – AAB triplu
La prelucrarea unor semifabricate de dimensiuni mari, cu configuraţii complicate, pentru

creşterea stabilităţii şi a rigidităţii acestora pot fi necesare mai multe puncte suplimentare de sprijin. În
Fig. 2.90 este prezentată o soluție constructivă a unui RS – AAB triplu, constituit din: plunjerele de
reazem 1, penele 2 şi 3, arcurile 4 şi şurubul de blocare 5. Plunjerele sunt ghidate în corpul
dispozitivului 8 prin intermediul bucşelor 9 şi protejate cu capacele 10. Pentru fixarea capacului 6 pe
corpul dispozitivului se folosesc şuruburile 7.
2.8.2 Reazeme suplimentare cu așezare ulterioară blocare (AUB)
56
Reazemele cu aşezare ulterioară sunt aduse în contact cu suprafeţele de sprijin ale
semifabricatului, numai după ce PSF a fost orientată corect pe reazemele principale . Din această cauză,
construcţia acestor reazeme trebuie în aşa fel realizată, încît în momentul în care sunt aduse în contact
cu PSF şi rigidizate, să nu modifice/altereze orientarea.
Construcţia unui reazem AUB manevrat manual, este reprezentată în Fig. 2.91. Plunjerul poz.1
este adus în contact cu suprafaţa PSF cu ajutorul penei poz.2, care este ghidată lateral în corpul
dispozitivului poz.5. În momentul în care plunjerul a luat contact cu semifabricatul, poziţia penei se
conservă prin fixare cu piuliţa poz.4 şi prezonul poz.3. După prelucrare este necesară deblocarea şi
coborîrea reazemului. Dezavantajul acestor construcţii constă în necesitatea poziționării reazemului la
fiecare PSF şi în manevrările necesare deblocării, retrageii, repoziționării şi blocării lor.
Fig. 2.91 Soluție constructivă RS – AUB
PSF
(cu manevrare manuală)
Fig. 2.92 Soluție constructivă RS – AUB

(cu manevrare manuală și limitare forță)
T53 – Explicați necesitatea folosirii arcului poz.2. Care ar fi valoarea maxim admisă a unghiului
penei poz.3? Justificați.– 5p
57
Odată cu introducerea acţionărilor pneumatice şi hidraulice s-a căutat să se suprapună şi să se
coordoneze blocarea şi deblocarea RS cu fixarea PSF. În felul acesta, operatorul este degrevat de
manevrarea suplimentară necesară blocării şi deblocării RS şi, nu în ultimul rând, se evită pericolul de
transformare a reazemelor suplimentare în reazeme fixe.
În Fig. 2.93 sunt prezentate schema funcțională a unui DOF cu acționare pneumatică și detaliul
constructiv RS-AUB dublu.
(a)
(b)
Fig. 2.93 Variantă constructivă RS – AUB

(cu acționare pneumatică)
(a) – schema funcțională DOF;

(b) – detaliu constructiv RS-AUB;
Se remarcă faptul că (vezi Fig. 2.93) RS sunt blocate, respectiv deblocate (de motor pneumatic
cu simplă acțiune) simultan cu acționarea forței principale de fixare.
58
Descrierea funcționării RS – în corpul dispozitivului poz.6, ghidează plunjerele de reazem
poz.1, care se sprijină pe feţele înclinate ale pistonaşelor poz.2, etanşate cu garniturile inelare 4. În
momentul în care se comandă de la distribuitor desfacerea semifabricatului, aerul comprimat de la reţea
pătrunde, simultan, şi în cilindrul pneumatic motor şi în cavitatea A. Sub acţiunea presiunii aerului
comprimat, pistonaşele poz.2 sunt deplasate simultan către extremităţile alezajului orizontal, comprimă
arcurile 3 şi permite coborîrea plunjerelor de reazem poz.1. Prin urmare, are loc retragerea reazemelor
odată cu desfacerea piesei. Pentru cursa de fixare a PSF şi de blocare a reazemelor, aerul comprimat
este distribuit numai în motorul pneumatic şi deplasează spre dreapta pistonul împreună cu tija. În
acelaşi timp, aerul din cilindrul pneumatic din partea opusă şi din cavitatea A, este dirijat prin
distribuitor în atmosferă, arcurile poz.3 se destind şi prin intermediul pistonaşelor poz.2, readuc
plunjerele de reazem 1 în contact cu suprafaţa semifabricatului.
De menţionat că unghiurile de pantă ale plunjerelcr ale reazemelor RS-AUB, anterior prezentate
trebuie să fie cu autofrânare.
2.9 Aspecte specifice privind uzura reazemelor și tipologia contactului
Dimensiunea uzurii poate fi considerată ca o funcție a numărului de PSF prelucrate în dispozitiv.

Astfel uzura poate fi estimată conform relației:
U =y nz   [μm]
(1) unde: factorul y depinde de mulți parametrii caracteristici (duritatea suprafeței reazemului, tipologia
contactului, sistemul de forțe din sistem, tipul manipulării etc). Valorile empirice pentru y sunt:
y = 0,1...0,3 - reazeme cu SA plană continuă; y =
0,15...0,3 - reazeme cu SA prismatică; y =
0,3...0,6 - reazeme cu SA de revoluție;
iar n – numărul PSF de prelucrat în dispozitiv. Valoarea obținută, coroborată cu particularitățile de
precizie specifice DOF permite proiectantului să estimeze durata de exploatare normală a
dispozitivului, programarea reviziilor periodice etc. Erorile de fixare provocate de deformaţiile de
contact, în cazul general, pot fi calculate cu relaţia: εS 
 fmax  fmin cos (2)
în care fmax, fmin, reprezintă deplasările maxime şi respectiv minime ale bazei (SA și SO) şi α - unghiul
dintre direcţia deplasării şi direcţia cotei de realizat (dimensiunile/cotele pe direcție perpendiculară
deplasării nu sunt afectate de aceasta – eroarea de fixare este ε =0S  ). Pe baza cercetărilor
experimentale, s-a putut concluziona că dependența dintre deformațiile de contact (PSF-reazem) și
forța de fixare, prezintă o caracteristică neliniară (vezi Fig. 2.94) și poate fi exprimată global prin
relația:
n
f  C S
…………………… .. (3)
unde: C este o constantă a materialului PSF, S — forţa de

fixare (care se închide prin baza de rezemare), iar n un Fig. 2.94 Graficul dependenței exponent
subunitar.
59
forță-deformație Dacă se notează raportul Smax /Smin = K atunci acesta poate lua
valori după cum urmează:
Dacă se folosesc sisteme mecanizate de strângere cu fluid sub presiune, la care mărimea forţei
de strîngere S este practic constantă, raportul este K = 1. Acelaşi lucru se obţine şi în situaţiile în care
forţele se aplică manual cu ajutorul cheilor dinamometrice (limitative).
În cazul strângerilor manuale obişnuite, forţele S pot varia în limite foarte largi în funcţie de
comoditatea strângerii. La dispozitive la care manivela (cheia) se poate plasa într-o poziţie comodă
pentru manevrare, K = 1,3, iar pentru poziţii dificile (incomode), K = 1,5 ... 1,6.
Pentru tipurile de reazeme standardizate sau normalizate, folosite frecvent în construcţia
dispozitivelor (cepuri, plăcuţe), în tab. 2.1, sunt prezentate relaţiile de dependenţă dintre deplasările
bazelor şi forţelor care provoacă aceste deplasări.
Tabel 2.1
Nr. Schema Relații de
crt.
de
Metoda de rezemare Notații
rezemar calcul
e
1 Rezemare peur
cep i
cu cap
sferic
2 Rezemare peur
cep i
cu suprafaţa at
zimţ ă
3 Rczemare peur
cep i
sau plăcuţe
cu
suprafaţa
netedă
rectificată
60
http://www.rezmat.ro/
SUPLIMENTARE!!!!!!
Fig. xx Bolțuri de orientare cu guler detașabil
61
M 13.94
62
63
C3 – Echipamente de Fabricare 2
Cap 3. Proiectarea elementelor cu rol de fixare (G.O. II)
Acțiunea de FIXARE este determinată de aplicarea asupra PSF orientată in DOF a unui sistem
de forțe, care să asigure și să conserve schema de orientare pe tot parcursul procesului de prelucrare.
Acțiunea de asigurare a SO (schema de orientare) se referă la forțele de reglare FR care practic
finalizează procesul de orientare.
Astfel aplicarea forței/forțelor de reglare/fixare trebuie să îndeplinească (în principal)
următoarele condiții generale:
 să nu împiedice procesul de prelucrare;
 să mențină PSF în contact cu elementele de orientare, respectiv de fixare;
 să nu deformeze local sau total PSF;
 aplicarea S să fie fără șocuri (solicitări dinamice);
 să contribuie la diminuarea sau eliminarea vibratiilor;
 să nu determine forțe sau momente de răsturnare, alunecare sau deplasare a PSF;
 să fie comod în exploatare (cerințe ergonomice);
 să fie sigur în exploatare (cerințe NTSM);  etc.
3.1 Aspecte generale și particulare. Clasificare
Structura generală a unui mecanism de fixare (MF) este prezentată în Fig. 3.1.
Notații Rapoarte de transmitere
=  
EBTBA – ––sursa de energie; bloc de transfer;bloc de acționare ; FFAE FFTE FFAT
iFT iFE  iF (3.1)
iFtotal 
BE – bloc de execuție; ihtotal = hE  hE  hT  ihT ihE  iF (3.2)

Fi, hi – mărimi de ieșire/intrare (forță – deplasări) ; hA hT hA
ih, if – rapoarte de transmitere; (vezi simbolizare SEFA, vol I, pag.309) k, l, m – indici.
Exemplu de utilizare indici
K este egal cu 0 pentru acționarea manuală l este egal cu 0 când BT devine și BE (ex: șurub de fixare) este egal cu 1
pentru o singură formă de energie valoarea indică numărul de mecanisme intermediare este egal cu 2 o formă de
energie transformată în alta….. m trebuie să fie cel puțin 1
valoarea indică numărul de blocuri de execuție
Fig. 3.1 Schema generală a unui mecanism de fixare (MF)
50
Se poate aprecia că funcţiunea principală a MF este transformarea și transmiterea forţelor și

deplasărilor. MF trebuie să relizeze o cursă rapidă (de apropiere – fără aplicarea forţei de fixare), care
să permită introducerea / scoaterea uşoară a PSF în /din dispozitiv (cu un consum minim de timp și
efort), urmată de o cursă lentă de aplicare a forţei de fixare. Este evident că MF (mecanismele de
fixare) nu trebuie să se blocheze în nici una din stările de funcţionare: fixare, apropiere / retragere.
Din cercetarile experimentale a rezultat că un coeficient k =1,5…2,5 este raţional pentru un
mediu fără vibraţii sau sarcini dinamice mari, în caz contrar k > 3.
Autofrânarea este obligatorie dacă MF este acţionat manual.
Dacă acţionarea este mecanizată MF poate avea autofrânare sau nu. Prima varintă se utilizează
dacă întreruperea accidentală a acţionării ar produce accidente grave sau dacă sursa de energie este
scumpă şi în consecinţă este folosită intermitent doar pentru aplicarea forţei şi pentru retragerea MF
din starea de autofrânare.
În cazul în care MF este format din mai multe BT se pune problema câte din acestea trebuie să aibă
autofrânare şi ce poziţie trebuie să ocupe cele care au autofrânare.
Pentru un MF care include mai multe BT legate în serie este raţional ca să existe un singur BT
cu autofrânare şi acesta să fie plasat cât mai aproape de BA.
Observație: dacă BT sunt conectate în serie/cascadă, forţa de ieşire dintr-un BT este forţa de intrare în
urmatorul şi randamentul total se calculează cu relaţiia:
n
  i (3.3)
i1
Rezultă că decizia de a folosi mai multe BT trebuie bine analizată/justificată.

Funcția de conservare a SO, sub acțiunea combinată a forțelor/momentelor de prelucrare și respectiv a
forței de fixare (S), este îndeplinită dacă reacțiunile în reazeme sunt tot timpul pozitive și, respectiv
reacțiunile pe elementale de fixare sunt și ele pozitive. Sistemul DOF – PSF, este necesar a analizat ca
un ansamblu elastic (care prezintă o rigiditate specifică), prin care se închid forțele de fixare
(S) și forțele/momentele de prelucrare. Prin prisma acestei observații, caracterul forțelor de fixare
depinde de caracteristicile forță-deformație (rigiditate) ale elementelor folosite la fixarea PSF. În
termeni de rigiditate forțele de fixare (S) pot fi clasificate în:
1. forțe de fixare realizate cu mecanisme cu caracteristici elastice (la care într-un interval definit
deformațiile sunt proporționale cu forțele) denumite cu caracter variabil;
2. forțe de fixare realizate cu mecanisme (fluide sub presiune) a căror caracteristici elastice nu
depind de deformații, denumite cu caracter constant.
Clasificare
1. manual 1. mecanisme de fixare cu pană
2. pneumatic 2. mecanisme de fixare tip
3. hidrostatic pană-plunjer
4. mecanică 3. mecanisme de fixare cu
5. electromecanic excentrici
BA 6. magnetic
BT / BE 4. mecanisme de fixare cu filet
6. electromagnetic 5. mecanisme de fixare cu
7. vacuumatic 8. pârghii
centrifugal și altele 6. mecanisme de fixare cu bare
articulate și altele
51
3.2 Blocul de acționare manual (BA-Ma)
În cazul acționării manuale forța de acționare medie Q = 10…20 daN (în cazuri excepționale, când
acționarea se produce la intervale mari de timp se poate accepta o forță de până la 40 daN). Lungimea
normală a cheilor tijelor (brațul de aplicare a forței) este L =14 d unde d este diametrul filetului. O
altă clasificare (după comoditatea acționării) a valorii medii a forței de acționare Q este:
Q = 5…10 daN, pentru acționare ușoara (foarte comodă); Q =

10…15 daN, pentru acționare de intensitate medie (comodă); Q
= 15…20 daN, pentru acționare relativ dificilă.
Conform acestor valori se pot estima valorile medii ale forței axiale și valorile limită admisibile
(capacitatea de încărcare) pentru șuruburile cu filet metric normal (valori orientative).
Tab. 3.1 Capacitatea medie și maxim admisibilă de încărcare
pentru unele șuruburi cu filet metric normal [daN]
Dimensiunea Capacitatea medie Capacitatea maxim admisibilă
filetului Grupa 8.8 Grupa 10.8 Grupa 8.8 Grupa 10.8
M6 80 113 103 147
M8 148 206 245 330
M10 235 334 460 638
M12 343 491 765 1110
M14 480 667 1180 1717
M16 657 922 1770 2551
M18 800 113 2450 3530
M20 1030 1420 3280 4610
Observație: dacă forța axială dorită este mai mică decât capacitatea specificată în tabel, cuplul de
acționare trebuie redus proporțional.
T53 – Referitor la observația de mai sus, menționați măsurile posibile de realizare a diminuării forței
de acționare (Q). – 4p
T54 – Realizați o documentare asupra semnificației notării șuruburilor (grupa 8.8. ...) și piulițelor
(grupa 8. ....) – 4p
3.2.1 Șuruburi, piulițe, șaibe (specifice)
Aplicarea forţelor exterioare piuliţelor sau şuruburilor de strângere se realizează cu ajutorul

unor capete de antrenare manevrate cu chei de diferite tipuri, cu tije, mânere, roţi de mînă etc.
52
Pentru manevrarea şuruburilor/piulițelor cu ajutorul cheilor, capetele de antrenare ale acestora se
execută hexagonale sau pătrate şi sunt prevăzute cu gulere. Existenţa gulerelor măreşte stabilitatea
cheii pe capătul şurubului, uşurând manevrarea.
Întrucât capetele şuruburilor de strîngere şi piuliţele sunt supuse la uzură, înălţimea se execută
mai mare decât la şuruburile sau piuliţele normale: h = (1,5 ... 2) d (d fiind diametrul nominal al
filetului). În acelaşi timp, asemenea capete şi piuliţe asigură o aşezare mai bună a cheii, iar piuliţele nu
se autodesfac. Lungimea normală a cheilor/tijelor (brațul de aplicare a forței) este L =14 d unde d este
diametrul filetului.
Observație: acționarea manuală prezintă particularitatea că BA, BE, BT sunt deseori reprezentate de un singur
element. De exemplu în cazul unui șurub capul șurubului (zona în care vine în contact cu cheia/antrenorul) se consideră a
face parte din BA, filetul (desigur împreună cu piulița) este considerat a fi BT iar cepul șurubului BE (vine în contact
direct cu PSF).
Șurub cu cap pătrat

micșorat și cep,
cu filet metric normal
Șurub cu cap pătrat micșorat și cep,

cu filet metric fin
Șurub cu cap pătrat, cep cu vărf conic și filet metric normal
53
Ș urub forma ”L ”
Exemplu de utilizare
corect incorect
PSF PSF
Ș urub forma ” L ”
îngroșat
Ș urub cu cep
ș i mâner fix
Material: C 45E / SR EN 10084:2008 (OLC 45 / STAS 880-88) sau alte materiale funcție de scop
Tratament termic: 35...40 HRC.
Fig. 3.2 Exemple de forme constructive șuruburi/prezoane pentru
dispozitive
T56 – Pentru exemplul de utilizare prezentat din Fig. 3.2 (Șurub forma ”L”) explicați situația de
utilizare corectă și cea incorectă. Realizați o schiță simplă cu figurarea forțelor din sistem – 5p
Piuliță hexagonală pentru Caz particular

dispozitive Piuliță cu guler oscilant
(ansamblu )
Piuliță hexagonală cu guler
pentru dispozitive
Piuliță hexagonală cu supr. sferică pentru dispozitive

54
Piuliță hexagonală cu guler și supr. sferică (soluții asamblare)

pentru dispozitive
Fig. 3.3 Piulițe pentru dispozitive (forme constructive)

(vezi și secțiunea 3.2.2 capete de antrenare care funcție de varianta constructivă pot fi și piulițe acționate manual de
operator)
T57 – Realizați schița elementelor lipsă din Fig. 3.3 și justificați utilitatea fiecărei forme constructive
(indicații de utilizare). – 5p
Dacă în timpul strângerii semifabricatelor apare pericolul de încovoiere a prezonului sau

şurubului, pe capătul căruia se înşurubează piuliţa, atunci sub gulerul acesteia se instalează şaibe
sferice, care permit autoaşezarea în raport cu suprafaţa de fixare.
http://magazin.asro.ro/en/standard s/can/4/C19
STAS 846 2
STAS 8461
Observație:
Șaiba cu suprafață de STAS 8461 și STAS 8762
au fost anulate. așezare
concavă/convexă Echivalent:
DIN 6319 (form
D & G)
Exemplu de utilizare
Șaiba detașabilă
55
Șaiba sferică concavă

detașabilă
Fig. 3.4 Șaibe speciale utilizate în mecanismele de fixare (forme constructive)
T58 – Explicați utilitatea folosirii șaibelor concave/convexe. Realizați schițe simple cu exemple de
utilizare. – 5p
3.2.2 Tije, manete de acționare, capete de antrenare, roți de mână
Manevrarea şuruburilor şi piuliţelor de strângere cu ajutorul cheilor trebuie evitată pe cât

posibil, din cauza consumului mare de timp. Totuşi, în cazul când gabaritele de fixare (sau alte situații
particulare) nu permit folosirea de tije, mânere, roţi de mână etc., se folosesc chei tubulare.
Dacă la fixarea semifabricatelor sunt necesare forţe mari de strângere, şuruburile şi piuliţele
sunt manevrate cu ajutorul unor capete de antrenare prevăzute cu tije sau cu mânere. În cazurile în care
dimensiunile gabaritelor disponibile pentru fixare de strângere nu permit manevrarea şuruburilor şi
piuliţelor prevăzute cu tije fixe, se pot folosi capete de antrenare cu tije mobile. Sunt și situaţii când
dimensiunile de strângere impun folosirea unor capete de antrenare cu mânere rabatabile. În acest scop,
capetele şuruburilor şi piuliţelor se execută sub forma unor furci pe care se asamblează, cu ajutorul
unor bolţuri, mânere cu nuci sferice etc.
56
Piulița cu mâner fix

tip șurub tip piuliță
Piulița cu mâner mobil
Piulița cu mâner
rabatabil
Cap de antrenare cu
tijă fixă
57
Cap de antrenare cu
tijă mobilă
Mecanism de fixare cu
mâner rabatabil
Mâner rabatabil
Fig. 3.5 Capete de antrenare cu tijă și cu manetă
58
Fig. 3.6 Diverse forme de manete și roți de mână
Fig. 3.7 Variante constructive mânere de

acționare
(a) (b) (c)
T59 – Descrieți soluțiile de montare pentru mânerele din Fig.3.6 – (a), (b), (c) – 2p
Uneori, pentru a micşora timpul necesar fixării/desfacerii PSF şi pentru a realiza forţe mari de fixare,
şuruburile şi piuliţele sunt manevrate cu ajutorul unor capete cu unul, două, sau patru mînere
59
Fig. 3.8 Piuliță de acționare cu patru mânere
În cazul când nu se cer forţe mari pentru strângerea semifabricatelor, şuruburile şi piuliţele se
pot manevra destul de comod folosindu-se capete de antrenare cilindrice striate, în formă de rozetă sau
în formă de stea.
(explicații montaj)
Fig. 3.9 Capete de antrenare cilindrice striate și tip rozetă
60
Fig. 3.10 Alte forme constructive pentru capete de antrenare
În general materialele folosite la elementele de fixare de tipul tijelor, manetelor, manivelelor

sunt: C 45E / SR EN 10084:2008 (OLC 45 / STAS 880-88), TT 35...40 HRC sau alte materiale funcție de scop.
(a) (b) (c) (d)
Fig. 3.11 Diverse butoane, bile de capăt, manete
Acestea se execută uzual din aluminiu sau din materiale nemetalice (ebonită, textolit, plasic etc.)
Mecanismele cu filet (şurub-piuliţă), sunt frecvent folosite la fixarea PSF în DOF, datorită
simplităţii constructive şi siguranţei în exploatare și a costurilor de fabricare/exploatare reduse.
3.2.3 Alte elemente specifice
Este de evitat, pe cât posibil, introducerea şuruburilor de fixare direct în corpul dispozitivului,
deoarece forţele de fixare se închid în dispozitiv prin filetul şurubului, provocând uzura prematură a
filetului din dispozitiv . Uzura filetului reclamă fie înlocuirea, fie repararea corpului, ceea ce presupune
scoaterea dispozitivului din fabricaţie pentru o anumită perioadă şi cheltuieli suplimentare pentru
reparare. Pentru a reduce timpul şi cheltuielile legate de repararea dispozitivului, în corpul acestuia,
local, se presează bucşele filetate poz.3, asigurate cu ajutorul unor ştifturi de centrare (Fig. 3.10)
Bucşele presate se recomandă să se folosească în condiţiile producţiei de serie mică şi mijlocie, adică
în acele cazuri cînd nu este necesară înlocuirea frecventă a bucşelor de uzură (explicații) şi dacă
geometria specifică permite asamblarea acestora.
61
Fig. 3.1 2 Exempl u de utilizare a bucșelor de

uzură fixă
1 – șurub de fixare;
2 – talpă de presiune;
3 – bucșa de uzură presată.
PSF (asigurată cu știft cilindric montat tangenșial
)
În producţia de serie mare şi de masă, în vederea reducerii timpului şi a cheltuielilor necesare

reparării dispozitivelor, se construiesc bucşe filetate, la interior şi exterior, asamblate cu corpul prin
înşurubare și asigurate împotriva desfacerii (explicații, exemple). O soluție constructivă a unui astfel de
tip de bucșă de uzură este prezentată în Fig. 3.11.
Fig. 3.1 3 Soluție constructivă a unei bucșe de uzură
Bucșile de uzură este indicat să fie fabricate din materiale antifricțiune (de exemplu bronz) asigurând
astfel o diminuare a pierderilor prin frecare (creșterea randamentului cuplei șurub-piuliță). În
literatura de specialitate pot fi întâlnite și sub denumirea de bucșă dublă de uzură.
Tălpi de presiune oscilante
Pentru a elimina dezavantajele folosirii aplicării directe a forței de fixare prin capătul șurubului
de acționare este indicată utilizarea unor tălpi de presiune oscilante. Adoptarea unei astfel de soluții
asigură distribuirea forței de fixare pe o suprafață considerabil mai mare ( nu mai apar amprente,
deformări locale, recomandabil și pentru PSF cu rigiditate scăzută etc. ). Soluția este recomandată și în cazul
în care există abateri de perpendicularitate semnificative între suprafața de fixare și direcția de aplicare
a forței.
62
Cap de presiune cu locaș plan
Cap de presiune cu guler și locaș plan
…..
Cap de presiune striat cu locaș
plan
…….ll...
Cap de presiune cu guler și locaș conic
63
Cap de presiune striat cu locaș conic
Material: C 45E / SR EN 10084:2008 (OLC 45 / STAS 880-88),

Fig. 3.14 Diverse tipuri de tălpi de presiune

Adoptarea unei astfel de soluții este de considerat și în cazul în care se dorește o creștere a aderenței
elementului de fixare.
T60 – Alegeți una din variantele de tălpi de presiune prezentate în Fig. 12. Realizați schița
ansambluli șurub – talpă de presiune oscilantă (detaliu explicit asupra soluției de montaj și
funcționare) – 5p
Soluții constructive dinamometrice pentru limitarea forțelor
Există situații când se impune limitarea forței ( de fixare în cazul unor PSF cu rigiditate scăzută sau în
cazul unor forțe de reglare etc. ) aplicate piesei de prelucrat. De obicei, în situațiile considerate depășirea
unei anumite valori limită conduce la efecte nedorite/inacceptabile. În asemene cazuri pot fi utilizate
soluții constructive cu elemente de acționare dinamometrice. Folosirea cheilor dinamometrice este o
soluție viabilă doar în cazul producției de serie mică ( au dezavantajul unui gabarit relativ mare, incomod
de a fi utilizate etc.). Pentru producția de serie este recomandabilă utilizarea unor rozete, manete… cu
limitare dinamometrică. În Fig. 3.13 și Fig. 3.14 sunt prezentate soluțiile constructive cel mai frecvent
adoptate. Este de menționat că ambele variante oferă posibilitatea unui reglaj al forței și au la bază
principiul de funcționare a unui cuplaj limitator de moment. Acesta funcționează astfel: pentru cursa
activă (de aplicare a forței) operatorul rotește rondela/rozeta până când se atinge valoarea limită a forței.
64
Când a fost atinsă valoarea, la continuarea mișcării de rotație a elementului de acționare, mișcarea nu
mai este transmisă șurubului de fixare (are loc alunecare relativă în cuplaj, se aude un zgomot specific ).
Pentru cursa de retragere, profilul dințat (prin geometria sa specifică) permite desfacerea fără limitare de
cuplu (practic sistemul nu este activ).
Fig. 3.15 Limitarea forței prin

cuplaj dințat cu arc
(la atingerea valorii prestabilite a forței

PSF
cuplajul alunecă)
Fig. 3.16 Variantă constructivă a unui cuplaj

de limitarea forței prin cuplaj dințat cu arc
(Soluție echivalentă cu cea din Fig. 3.13)
T61* – Realizați modelul matematic de calcul al unui astfel de cuplaj – 15p
65
Elemente moderne de asigurare a forțelor de reglare
(a) (b) (c)
Fig. 3.17 Tipuri de împingătoare axiale cu arc www.carrlane.com
T62 – Analizați variantele constructive prezentate în Fig. 3.17. Explicați/justificați formele

constructive adoptate pentru suprafața activă a elementului. – 15p
Împingător lateral cu element Împingător lateral cu Împingător lateral cu Suport cu alezaj excentric utilizat
de contact metalic și arc de element de contact element de contact pentru reglarea continua a poziției
compresiune metalic și element nemetalic și element împingătorului lateral cu arc
elastic poliuretan elastic poliuretan
Fig. 3.18 Împingător lateral cu arc (variante constructive)
T63 – Realizați o schiță a modului de montare a suportului cu alezaj excentric. Analizați suprafețele
acestui element. Explicați/justificați rolul funcțional al fiecărei prelucrări – 10p
T64 – Realizați o analiză comparativă (cost-beneficiu) a elementelor prezentate în Fig. 3.18 cu alte
soluții echivalente funcțional – 5p
66
Fig. 3.19 Împingător axial cu plunjer și filet exterior / cu guler și exterior nefiletat www.carrlane.com
T65 – Realizați schițe simple cu soluții de montaj a elementelor prezentate în Fig. 3.17– 5p
DOF PSF
Fig. 3.20 Element de realizare a forței de reglare (cu arc)
T66 – Analizați varianta constructivă din Fig. 3.20. Ce rol au șaibele montate sub arcul de
compresiune? De ce s-au folosit trei și nu două sau patru? Ce condiții trebuie să îndeplinească
PSF pentru adoptarea unei astfel de soluții? – 5p
Soluție constructivă (menghina paralelă)

Un caz particular este cel al soluției constructive referitoare la forța de fixare în cazul mecanismelor
tip menghină. În Fig. 3.19 sunt prezentate soluțiile corecte de montaj a șurubului de acționare pentru
astfel de mecanisme (funcție de sensul forței de fixare).
(a)
S
Fig. 3.21 Soluția constructivă de montare a șurubului de
(b)
acșionare a unei menghine paralele
S 67
T67– Analizați componența schițelor din Fig. 3.19. Justificați soluțiile de montare prezentate – 4p
3.3 Blocul de acționare pneumatică (BA-Pn)
Principalele avantaje ale acţionării pneumatice, care justifică folosirea acționării pneumatice în
DOF sunt:
• creşterea productivităţii muncii prin reducerea timpilor auxiliari necesari asociați fixării.
Comparativ cu acţionarea manuală, timpii asociați pot fi reduși de 5... 10 ori;
• reducerea efortului depus de operator aferenți fixării. Comparativ cu acționarea manuală, la
care forţa aplicată de operator este de 15...20 daN (uneori chiar mai mare), pentru comanda
dispozitivelor acționate pneumatic forța de acționare este de cca. 1...1,5 daN; (explicații)
• acționarea pneumatică realizează forțe de fixare, a căror parametrii pot fi uşor controlați;
• reglarea cu precizie a valorii forţelor de fixare (şi menţinerea constantă a acestora) permite
prelucrarea PSF cu pereţi subţiri, uşor deformabile (fără pericolul distrugerii lor în timpul
fixării);
• indiferent, dacă are loc fixarea PSF în mai multe puncte sau strângerea mai multor PSF în
acelaşi DOF, fixarea poate fi simultană, cu comandă unică şi plasată cât mai comod pentru
operator;  motoarele şi aparatura care compun acţionările pneumatice sunt, în general, de
construcţie normalizată, ceea ce conduce la economii de rnanoperă în proiectare şi la reducerea
costurilor de exploatare, întreținere etc.;
• la temperaturi scăzute ale mediului înconjurător, aerul comprimat nu îngheaţă în conducte, iar
după efectuarea lucrului mecanic nu necesită instalaţii speciale de evacuare;
• acționarea pneumatică a DOF poate fi automatizată cu costuri relativ reduse.
Există, evident, și dezavantaje în adoptarea acșionării pneumatice, dintre care pot fi menționate:
o controlabilitatea este mai redusă decât a acționării hidrostatice; o este zgomotoasă
în lipsa unor măsuri specifice de atenuare;
o pierderile sunt relativ însemnate și costurile pentru instalații centralizate mari.
În vederea asigurării unei exploatări raţionale a instalaţiilor de acționare pneumatică se impun unele
măsuri:
 să se menţină în reţeaua de aer comprimat o presiune de lucru de 4...5 bar (daN/cm 2). În acest
scop, se interzice racordarea de consumatori mari de aer la reţeaua care alimentează DOF
(camere de sablaj, instalaţii de curăţire etc.) iar toate îmbinările fixe şi mobile este necesar să
fie etanșe (fără pierderi);
 să se alimenteze instalaţiile pneumatice aer comprimat uscat şi purificat, deoarece în caz
contrar, se produce oxidarea şi înfundarea aparaturii/componentelor;
 să se asigure aerului comprimat, proprietăţi lubrifiante în vederea ungerii tuturor suprafeţelor
mobile în contact (funcţionarea normală şi durata în exploatare a instalaţiilor pneumatice
depind de calitatea ungerii).
68
Din practica exploatării dispozitivelor pneumatice a rezultat că, dacă se respectă anumite măsuri
privind reţeaua de aer comprimat, proiectarea este raţională şi execuţia conformă, DOF acţionate
pneumatic satisfac toate condiţiile unei funcţionări sigure, necesare fabricaţiei de serie.
Fig. 3.22 Modelul general al instalației de acționare pneumatică (a unui DOF staționar)
Pentru modelul instalației de acționare pneumatică prezentat în Fig. 3.22 notațiile folosite semnifică:
VT – vas tampon (rol de acumulare aer sub presiune și atenuarea variațiilor de presiune );
1 – robinet (asigură conectarea/deconectarea instalațiilor individuale la/de la rețeaua generală ); BPRA –
boc de pregătire și reglare a aerului comprimat:
2 – filtru decantor (asigură filtrarea și deumidificarea aerului);
3 – regulator de presiune (reglează/menține constantă presiunea de lucru în aval); 4 – manometru
(afișează presiunea reală din instalație);
5 – ungător (asigură proprietăți lubrifiante aerului comprimat).
BS – bloc de siguranță (comandă oprirea MU în caz de avarie)
6 – presostat/releu de presiune (comandă întreruperea alimentării cu energie a MU la scăderea
presiunii sub o anumită valoare prestabilită);
7 – supapa de sens (permite circulația aerului numai de la rețea spre motor)
69
BC – bloc de comandă
– distribuitor (asigură circulația aerului spre/dinspre motor. Comandă fixarea-desfacerea ).
PC – panou de comandă (poate fi montat pe DOF sau separat. Susține elementele de comandă, condiționare,
monitorizare).
BRV – bloc de reglare a vitezei.
– drosel/regulator de viteză (permite reglarea vitezei de deplasare a pistonului și atenuează șocurile
la cap de cursă);
– supapă de sens (asigură creșterea vitezei de retragere a pistonului ).
BA, BT, BE – (vezi Fig. 3.1)
T68 – Care sunt parametrii posibil de controlat în cazul acționării pneumatice a unui DOF.
Argumentați, precizați cum.... – 8p
Terminologia și semnele convenționale pentru aparatura pneumatică sunt reglementate de:

STAS 7145 (corespunde ISO 1219) Semne convenţionale. Acţionări hidrostatice şi pneumostatice.
STAS 6965/1 (corespunde ISO 5598) Terminologie. Acţionări hidrostatice şi pneumostatice.
Fig. 3.23 Schema generală a unei instalații de acționare pneumatică folosind semne convenționale
T68 – Analizați schemele din Fig. 3.22 și Fig. 3.23. Pentru schema din Fig. 3.23 specificați ce
reprezintă fiecare componentă numerotată – 4p
În toate cazurile, când între motorul pneumatic şi PSF sunt introduse mecanisme intermediare
care lucrează pe principiul autoîmpănării, în instalaţii, nu mai sunt necesare supape de sens unic şi
relee de presiune. În asemenea situaţii forţa de fixare este menţinută prin împănarea mecanismelor şi
nu mai depinde de variaţia presiunii aerului.
Motoare pneumatice
Principalele elemente ale instalaţiilor pneumatice, care transformă energia aerului comprimat în
lucru mecanic util acţionării dispozitivelor, sunt motoarele pneumatice. Presiunea aerului comprimat se
poate exercita pe suprafaţa unor pistoane, sau pe suprafaţa unor membrane care sunt legate cu tijele de
acționare. Dacă aerul comprimat este folosit numai pentru un singur sens de mişcare, pentru retragerea
tijelor fiind folosită energia mecanică a unor elemente elastice sunt utilizate motoare cu simplă
70
acțiune. La motoarele cu dublă acţiune energia aerului comprimat este folosită pentru deplasarea
pistonului sau membranei în ambele sensuri.Indiferent de tipul motorului/cilindrului ( simplă sau dublă
acțiune) există o mare varietate de sisteme de prindere a MP pe corpul DOF. În Fig. 3.22 sunt
prezentate câteva tipuri de sisteme de prindere.
Fig. 3.24 Principalele sisteme de montare a MP
MP pot fi clasificate conform schemei de mai jos:
criteriul tipului criteriul tipului de

elementului receptor acțiune
MP cu piston MP cu simplă acțiune
MP cu membrană MP cu dublă acțiune
3.3.2 Motoare pneumatice cu piston (MPP)
MPP cu simplă acţiune au în general cursele de lucru limitate, iar forţele de strângere/fixare
scad cu creşterea cursei, datorită comprimării elementelor elastice folosite la readucerea pistoanelor în
poziţia iniţială.
71
(B)
(A)
(a) (b)
Fig. 3.25 Schema de funcționare a unui MPP cu simplă acțiune comandat de un distribuitor 2/2
(A) – poziția de repaus/retras;

(B) – poziția de lucru/strângere.
Fig. 3.26 Scheme funcționale pentru MPP - sa
Forţele realizate de motoarele cu simplă acţiune depind de aria pistoanelor, de presiunea aerului
comprimat şi de consumul de energie necesară învingerii frecărilor şi comprimării arcurilor. În
continuare este prezentat calculul forței de fixare pentru MPP – sa.
Motoare pneumatice cu piston cu simplă acţiune – împinge
Notații:
72
Fa – forța generată de presiunea aerului;

Ff1 – forța de frecare dintre piston și cilindru;
Q Fr – Forța consumată pentru comprimarea arcului;
Ff2 – forța de frecare dintre tijă și
cilindru; Q – forța de fixare disponibilă
(utilă); hA – cursa; k – constanta elastică
a arcului
Rezultă:
Q=F F F F  a  f1  r  f2 (3.4) unde: π D 2
F =a  pa (3.5) ; F =k hr   A (3.6)

4 Fig. 3.27 Schema de calcul pentru MPP– sa –
împinge
T69 Fig. 3.28 Caracteristica unui MPP– sa – împinge
T69 – Analizați informațiile prezentate în Fig. 3.27. Trasați graficul caracteristicii ( hA/forță) – 4p
Motoare pneumatice cu piston cu simplă acţiune – trage
Notații:
73
Fig. 3.2 9 Schema de calcul pentru MP P – sa – trage

Fa – forța generată de presiunea aerului;
Ff1 – forța de frecare dintre piston și cilindru;
Fr – Forța consumată pentru comprimarea arcului;
Ff2 – forța de frecare dintre tijă și cilindru;
Q – forța de fixare disponibilă (utilă); hA
– cursa;
k – constanta elastică a arcului
Rezultă:
Q=F F F F  a  f1  r f2
(3.7) unde:
π D d  2
2 
F =a  pa (3.8) ; F =k hr   A (3.9) 4
T70 Fig. 3.30 Caracteristica unui MPP– sa – trage
T70 – Analizați informațiile prezentate în Fig. 3.29. Trasați graficul caracteristicii ( h A/forță). Ce
concluzie asupra corelației Q , ha puteți formula. – 4p
MPP-sa care lucrează cu aer comprimat la desfacere şi cu forţa arcului la strângere sunt invulnerabile
74
la căderile de presiune ale aerului în timpul fazei de fixare (explicații).
Observație importantă
Avantajele utilizării MPP-sa (față de MPP-da):

• nu necesită etanșare în dublu sens a pistonului și nici la ambele capace (doar la cel cu tija);
• distribuitoarele utilizate sunt mai simple, deci mai ieftine;
• consumul de aer comprimat este mai mic;
Există și unele dezavantaje, dintre care cele mai importante sunt:
o forța utilă este descrescătoare cu cursa (vezi și Fig. 3.28 și Fig. 3.30);
o nu pot scoate din autofrînare mecanismele pe care le acționează în cursa activă ( în lipsa unor
măsuri constructive speciale).
Fig. 3.31 Soluție constructivă pentru desfacerea mecanismelor cu

autofrânare acționate de MPP
Motoare pneumatice cu dublă acțiune (MPP-da)
Motoarele cu piston cu dublă acţiune (MPP-da) pot fi construite pentru curse de lucru mari,
deoarece energia aerului comprimat este folosită pentru deplasarea pistonului în ambele sensuri. Lipsa
elementelor elastice face ca forţa de fixare/strângere să fie practic constantă, pe toată lungimea cursei.
(B)
(A)
Fig. 3.32 Schema de funcționare a unui MPP cu dublă acțiune comandat de un distribuitor
4/2
75
(A) – poziția de repaus/retras;
(B) – poziția de lucru/strângere.
Fig. 3.33 Schema funcțională pentru MPP - da
Q1 * pentru notații vezi

Fig. 3.27
Q2
Q =F F F1  a1  f1  f2 (3.10)
Q =F F F2  a2  f1  f2 (3.11) unde:
π D 2
F =a1  pa (3.12)
4

π D d 2
2 
76
F =a2  pa (3.13) 4
Fig. 3.34 Schema de calcul pentru MPP – da
Caracteristica MPP – da este liniară, iar cursa (teoretic nelimitată) este limitată de
posibilitatea apariției flambajului tijei.
Motoarele pneumatice cu piston sunt, în general de construcţie normalizată ( de firmă), iar

deosebirile constructive se datoresc în principal sistemului de asamblare a motorului cu corpul
dispozitivului, precum și prin unele măsuri de diminuare a dezavantajelor specifice ( senzori, sisteme de
atenuare șocuri la cap de cursă etc.)
77
Variante
constructive (frecvent utilizate)

(A)
(A1)
78
(B)
(C)
Fig. 3. 35 Variante constructive ale MPP-da
(A) – sistemul de fixare pe unul din capace
(B) – cu talpă
(C) – oscilante
EX – alegerea MPP (atenție BT/BE), condiții de exploatare, solicitări permise. (diagrama Hoerbiger-Origa)
3.3.3 Motoare pneumatice cu membrană
Extinderea, folosirii motoarelor cu membrană MPM se explică prin aceea că, în comparaţie cu
motoarele cu piston MPP, prezintă următoarele avantaje:
• sunt mai uşoare;
• au o construcţie mai simplă;
• necesită un volum de prelucrări (la fabricare) și precizie mult mai mici în raport cu MPP;
• membrana obturează complet cavitățile de lucru, deci nu mai necesită alte etanșări;
• au o sensibilitate mare (întrucât masele în mişcare sunt mici, frecarea doar între tijă şi carcasă);
• costul de achiziție și întreținere mai mici decît MPP;
• durata de exploatare mult mai mare decît a MPP ( de cca. 3…4 ori).
Utilizarea MPM este limitată însă de o serie de dezavantaje:
79
o forța de fixare/strîngere – desfacere nu este constantă (pe măsură ce crește cursa, cresc și forțele de
deformare a membranei, în detrimentul forței active/de fixare. Cursa maximă 60mm. Randament ≈ 0,6 );
o gabarit radial mai mare decît MPP;
Motoare pneumatice cu membrană cu simplă acţiune (MPM – sa)
Notații:
pa – presiunea aerului comprimat;
F f – forța de frecare dintre piston și carcasă;
F r – forța consumată pentru comprimarea arcului;
Q – forța de fixare disponibilăutilă
( );
h – cursa;
D , D1 , d1 . d2 , d – dimensiuni.
Q
Q=π pDDdd (3.14)
2 2
12
a
 1  1  2 2
 FF
r f
Fig. 3.2 6 Schema de calcul pentru MP M – sa
Fig. 3.27 Componența unui motor pneumatic cu membrană cu simplă acțiune MPB-sa
80
Fig. 3.28 Motor pneumatic cu membrană cu simplă acțiune MPB-sa
81
Notații:
pa – presiunea aerului comprimat;
F f – forța de frecare dintre piston și carcasă;
Q – forța de fixare disponibilă (utilă);
h – cursa;
D , D 1 , d1 . d2 , d – dimensiuni.
Q  π pDDdd (3. 15)

2 2
12
a 
1  1  2  2
 F r
Q 1  π pDDdd3d (3.16)
2 2 2
h
12
a 
1  1  2  2  1
 F r
Motoare pneumatice cu membrană cu dublă acţiune (MPM – da)
Fig. 3.29 Schema de calcul pentru MPM – da
Din relațiile (3.14)…(3.16) reiese că o parte din energia aerului comprimat este consumată
pentru
deformarea membranei. S-a constatat și că forța utilă Q (Q1) scade proporțional cu raportul dintre d2 și
D1. La proiectare este recomandabil a se utiliza un rapot d2/D1 = 0,6…0,8. Din practica
exploatării/proiectării MM a rezultat că pentru membrane plane cursa este h = (0,15…0,18).D1, iar
pentru cele convexe h = (0,2…0,25).D1 (D1 fiind diametrul util al membranei Fig. 3.26…Fig. 3.28).
82
Fig. 3.30 Componența unui motor pneumatic cu membrană cu dublă acțiune MPB - da
Fig. 3.31 Motor pneumatic cu membrană cu dublă acțiune MPB-da
83
Figura 3.32 Variante forme membrane pentru MPM

(a) plane, (b) tronconice, (c) ondulate, (d) cilindrice, (e) sferice
MPM – sa
http://www.controlair.com
Observație: producătorul indică materialul membranei elastomer armat
84
Fig. 3.33 Exemplu MPM (cu membrană cilindrică / curse mărite)
Randamentul MPM η = 0,6…0,7 (funcție de raportul d2/D1 și presiunea de lucru pa = 4..6 bar)
3.3.4 Motoare pneumatice rotitoare
Acționarea dispozitivelor care în timpul prelucrării se rotesc (dispozitive de strunjire, de

rectificare etc.) necesită soluții constructive de rotire a sistemelor de acționare. Cerințele specifice unor
astfel de tipuri de acționare (motoare rotative) se referă la masa ansamblurilor (mase în mișcare de rotație
cât mai mici), corect echilibrate și să asigure o bună etanșare. În funcție de de mărimea curselor de lucru
necesare și de cerințele referitoare la mărimea forțelor de fixare pot fi utilizate MPP-sa, MPP-da,
MPM-sa, MPM-da (varianta împinge sau trage funcție de condițiile cerute ). Deosebirile constructive
dintre MPP/MPM se referă la sistemul de alimentare cu aer și la modul de asamblare al acetora cu
axul/arborele principal al MU.
(A)
(B)
Fig. 3.34 Motoare pneumatice MPM-da

rotitoare
85
T71 – Analizați schemele din Fig. 3.34 (A) și (B). Specificați care elemente sunt în mișcare de rotație
și care nu. Menționați rolul funcțional al ementelor (grupuri de elemente). – 4p
Exemplu: din Fig. 3.34 (B) poz. 1…11, subansablu de alimentare MPM-da cu aer…………………..
(a) (b)
Fig. 3.35 MPP-da rotitoare [(a) – cu tijă plină , (a) – cu tijă tubulară]
T72 – În Fig. 3.35 sunt prezentate două variante constructive de MPP-da rotitoare. Explicați
utilitatea folosirii unei tije tubulare. – 4p
3.3.5 Motoare pneumatice pentru forțe mari (MPfm)
Principial acestea sunt construite din mai mulți cilindrii (doi, trei…) ale căror pistoane/membrane sunt
asamblate pe o tijă comună (grupaj în serie). Este recomandabil ca acestea să fie utilizate în cazul în
care este necesară asigurarea unei forțe de fixare mare ( și nu este posibilă folosirea acționării hidraulice)
sau când introducerea unor mecanisme intermediare pentru multiplicarea forței complică mult
construcția DOF. Principala problemă constructivă a MPfm o constituie separarea etanșă a cilindrilor
componenți. Practic problema este soluționată prin introducerea/prevederea unor pereți intermediari și
a unor garnituri de etanșare corespunzătoare.
(a)
(b)
Fig. 3.36 MPfm-da [(a) – cu pistoane , (b) – cu membrane]
86
Fig.
3.37 MPfmP-da rotitor cu trei pistoane
MPfm rotitoare (cu pistoane sau membrane ) pot fi utilizate la acționarea dispozitivelor de strunjire,
rectificare…. Pentru reducerea greutității elementelor în mișcare de rotație acestea sunt fabricate din
aliaje de aluminiu (în general tija de acționare este executată din oțel ). Cum aceste ansambluri este
rațional a fi ionate de la producători specializați, o atenție deosebită o trebuie acordată centrării și
fixării MPfm pe capătul (posterior) al arborelui principal al MU și/sau altor aspecte particulare ale
Sistemului Operațional Tehnologic (practic compatibilitatea dintre condițiile specifice și produsul
achiziționat).
Observații importante:
1. Mișcările posibile realizate de MP sunt de translație (T), rotație / continuă, discontinuă,
oscilantă (R), roto-translație (RT). Aceste tipuri de mișcări pot fi obținute direct (din capabilitățile
constructive) sau prin intermediul unor mecanisme integrate în construcția MP;
2. Există variante moderne de MP care au integrat un sistem de control al poziției pistonului (prin
senzori cu efect Hall (magneto-rezistiv), cu micro-întrerupătoare, cu senzor liniar de tip rezistiv etc.).
Fig. 3.38 MPP-da cu senzor liniar de tip rezistiv (monitorizarea continuă a poziției pistonului)
87
Motor pneumatic cu piston cu simplă acţiune
Motor pneumatic cu piston cu dublă acţiune
Motor pneumatic cu piston cu dublă acţiune cu viteză redusă la capăt de cursă
88
Motoare pneumatice cu piston tandem cu dublă acţiune (pentru forţe mari)
Motoare pneumatice cu piston cu dublă acţiune cu transformarea mişcării

(de translaţie în mişcare de rotaţie)
Fig. 3.39 Modele constructiv-funcționale și simbolizarea unor MPP (sinteză)
T73 – Analizați informațiile prezentate în subcapitolul 3.3 (BA-PN). Realizați o scurtă sinteză a
limitărilor de considerat în fiecare dintre tipurile de motoare pneumatice MP (forță dezvoltată,
cursă, constrîngeri funcționale, gabarite etc.). – 6p
3.3.6 Aparatura acționării pneumatice
Așa cum reiese din Fig. 3.22 în instalația de acționare pneumatică sunt incluse aparate/elemente cu rol
de condiționare, comandă, control, reglare, automatizare etc. Funcționarea normală, fiabilitatea,
asigurarea NTSM etc. sunt cerințe esențiale și în cazul aparaturii de comandă și control pentru
acționarea pneumatică. Problematica aparaturii instalațiilor de acționare pneumatică va fi prezentată
conform delimitărilor (grupajelor funcționale) menționate în Fig. 3.22.
Blocul de pregătire a aerului comprimat (BPRA)
Funcționarea normală și durata de exploatare a instalațiilor pneumatice depind ( decisiv) de calitatea

aerului comprimat care circulă prin instalație. Astfel, aerul comprimat trebuie să fie uscat, purificat și
să posede calități lubrifiante.
Filtru de purificare și uscare aer comprimat
Purificarea ți uscarea aerului comprimat se realizează cu ajutorul unor filtre (combinate), care permit
decantarea și reținerea particulelor de praf, impurități solide (până la o anumită dimensiune) și asigură
condensarea vaporilor de apă (și acizi). După cum se poate remarca în Fig. 3.40 atât condensul cât și
impuritățile solide sunt depozitate în corpul filtrului decantor și necesită evacuarea periodică.
89
1 –
corp
filtru
(și sistem de cuplare la instalație)
2 –
www.hydraulicspneumatics.co
m
bucșă filetată
3 – inel plan cu fante (a)
4 – deflector aer
5 – filtru aer
6 – pahar decantare (transparent)
7 – șurub special
8 – separator
9 – supapa de evacuare
10 – capac/corp supapă
11 – garnitura etanșare
12 – garnitura etanșare
Fig. 3.40 Variantă constructivă (principială) a unui filtru decantor pentru instalații pneumatice.
Ungător
Protejarea aparaturii și motoarelor pneumatice pneumatice împotriva coroziunii și asigurarea

lubrifierii îmbinărilor mobile este rațional să se facă cu ajutorul aerului comprimat. În acest scop în
instalațiile pneumatice se introduce un aparat/dispozitiv care permite înglobarea în aerul comprimat a
unei dispersii de ulei (dozată controlat).
90
1 – corp ungător
(a) – priză de aer
(b) – picurător
(c) – cameră ulei
2 – ventil(reglare debit)
3 – drosel (regulator)
4 – capac protecție
5 – recipient ulei (transparent)
6 – șurub special (ventil)

7 – capac/corp supapă
8 – piuliță/contrapiuliță
9 – țeavă aducție
10 – bilă (supapă sens)
11 – tub transparent
(martor)
www.hydraulicspneumatics.com www.pneumatica.be
( vezi și tub PITOT, ecuația BERNOULLI)
Fig. 3.41 Variantă constructivă (principială) a unui ungător pentru instalații pneumatice.
T74 – Descrieți (pe scurt ) principiile de funcționare ale unui filtru decantor. – 4p
Regulatorul de presiune
Regulatoarele de presiune RP sunt folosite pentru a menține constantă (la o valoare prestabilită
/reglabilă). Prezenșa regulatoarelor de presiune este obligatorie în instalațiile pentru a asigura constanța
forțelor de fixare (în caz contrar, forța de fixare nu poate va avea un caracter variabil, ceea ce conduce la
apariția erorilor de fixare. Mai mult cerința devine critică în cazul fixării unor PSF cu rigiditate scăzută
– pise cu pereți subțiri, sau în cazul când acestea sunt ușor deformabile.)
91
RP se racordează în instalațiile după filtrul decantor și înaintea unui manometru de control, pentru
monitorizarea presiunii de lucru reglate.
Constructiv regulatoarele de presiune sunt de două tipuri: RP cu piston și RP cu membrană.
RP cu piston au ca principal dezavantaj o sensibilitate scăzută, din cauza frecărilor dintre piston și
cilindrul/corpul Rp și a inerției maselor în mișcare (de translație). De aceea, în general, se preferă
utilizarea RP cu membrană.
1 – corp RP
2 – membrană
3 – arc 1
4 – capac
5 – șurub reglare
6 – plunjer supapă
7 – scaun supapă
8 – sită filtrare
9 – capac filetat
10 – arc 2
Fig. 3.42 Variantă constructivă (principială) a unui RP cu

membrană pentru instalații pneumatice.
Fig. 3.43 Soluție constructivă combinată BPRA
92
https://uploads-
ssl.webflow.com/5ac7cf1999758e25761dac7f/5afb5b26407c2c3278be3c12_Parker%20Air%20Preparation%20Units%2
00730-2_General-Line.pdf
Majoritatea producătorilor de aparatură pneumatică oferă soluții compacte, care include toate
componentele BPRA. Avantajele unei astfel de soluții sunt corelate cu economia se spațiu, eliminarea
problemelor legate de compatibilitatea elementelor individuale, costurile asociate etc. Alegerea BPRA
se face în principal funcție de debitul necesar de asigurat.
Bloc de
siguranță (BS)
Aparatura de siguranță asigură condiții sigure de exploatarea instalațiilor pneumatice. Aceasta

este alcătuită dintr-o supapă de sens unic și un releu de presiune.
Releu de presiune
Întreruperea alimentării cu aer sau scăderea presiunii din rețeaua de aer comprimat sub o anumită
valoare, are ca efect scăderea presiunii de alimentare a MP, implicit a forței de fixare impune măsuri
immediate pentru evitarea producerii unor accidente (chiar dacă în mecanismul de fixare este și un
mecanism cu autoîmpănare – așa cum este recomandat ). Din această cauză instalațiile pneumatice se
intercalează un releu de presiune ReP cu rolul de acomanda oprirea automată a MU. Astfel dacă
aparatul detectează o scădere a presiunii de lucru, comandă automat oprirea alimentării cu energie
electrică. Atunci cînd presiunea de lucru revine la valoarea normală, aparatul închide circuitul electric
și operatorul poate reporni mașina-unealtă. Constructiv aceste aparate pot fi cu membrană sau cu
piston (vezi regulatoare de presiune RP – au aceleași avantaje/dezavantaje ca acestea).
(a) (b)
1 – corp (și sistem de cuplare la instalație)
2 – membrană
93
3 – arc
1 – corp ReP (și sistem de cuplare la instalație) 4 – șurub reglare
2 – piston 5 – dop izolator (electric)
3 – arc 6 – inel izolator 1
4 – inel contact (electric) 7 – inel izolator 2
5 – cleme contact (electric) 8 – borne electrice
6 – piuliță specială 9 – disc de contact (electric) 7 – contrapiuliță 10 –
contacte electrice
(7+8 – asigură reglarea și blocarea) 11 – flanșă cu filet 1
12 – flanșă cu filet 2
13 – șurub fixare
Fig. 3.44 Variante constructive a unui Releu de Presiune pentru instalații pneumatice
(a) – ReP cu piston ; (b) – ReP cu membrană
Există încă frecvent situații în care dispozitivele sunt comandate manual ( distribuitoare acționate
manual). În astfel de situații, pentru a evita comanda accidentaș a repornirii MU, fără a verifica fixarea
corectă a PSF, se pot utiliza ReP care comandă doar oprirea mașinii unelte, la revenirea presiunii la
valoarea normală (de lucru) fiind necesară resetarea manuală a releului de către operator ( practic MU nu
poate fi pornită fără o resetare manuală a ReP).
1 – corp ReP (și sistem de cuplare în derivație

la instalație)
2 – piston
3 – arc reglare 1
4 – dop filetat de reglare
5 – tijă
6 – buton acționare
7 – plunjer
8 – arc 2
9 – lamele contact (electric)
10 – capac protecție (izolator electric)
11 – inel de contact (electric)
94
Observație: acest tip de ReP se montează în derivație la circuitul pneumatic
Figura 3.45 Variantă constructivă (principială) a unui ReP cu pornire manuală
Supape de sens (Ss)
Aparatul cel mai simplu constructiv și în același timp cel mai fiabil ( sigur în exploatare) este supapa se
sens (este deseori denumită și supapă de siguranță). Rolul Ss este de a permite circulația aerului
comprimat doar într-un singur sens (de obicei sensul este marcat pe corpul Ss).
Fig. 3.46 Model constructiv funcțional și imagini ale

Ss
T75 – Identificați Ss în Fig. 3.22. Explicați rolul funcțional și poziția în instalație. – 4p
(a) (b)
1 – corp Ss (și sistem de cuplare la instalație) 1 – corp Ss (și sistem de cuplare la instalație)
2 – bila 2 – disc de cauciuc
3 – arc 3 – arc
4 – plunjer supapă
4 – niplu (și sistem de cuplare la instalație)
5 – dop filetat (și sistem de cuplare la instalație)
Fig. 3.47 Variante constructiv funcționale ale Ss (a – cu bilă, b – cu disc/taler)
Blocul de comandă (BC)
Distribuitoare și robineți (Di și Rb)
95
Pentru comanda acționărrelor pneumatice se folosesc distribuitoare, care au rolul de a dirija ( în mod
succesiv/secvențial) aerul comprimat din instalație și din camerele de lucru în atmosferă. Este de
remarcat că o soluție rațională de utilizare a aerului comprimat evacuat în atmosferă o reprezintă, de
exemplu, aceea de îndepărtare a așchiilor din zona de lucru etc.
Rolul funcțional al Di impune o serie de condiții pe care acestea trebuie să le îndeplinească:
 să asigure trecerea debitului necesar acționării, la viteze acceptabile;
 să fie etanșe (să nu aibă pierderi/scăpări);
 să aibă gabarite reduse/acceptabile;
 să fie comode pentru operator (inclusiv amplasare adecvată).
Fig. 3.48 Model constructiv funcțional Di
Distribuitoarele utilizate la comanda acționării pneumatice pot fi acționate/pilotate manual,

electromagnetic, pneumatic, mecanic (mecanisme cu came, pârghii…) sau combinații ale acestora.
(a)
Fig. 3.49 Variante constructiv-funcționale ale unor distribuitoare acționate manual
(a) – pentru MP-sa ; (b) – pentru MP-da
T76 – Analizați modelele prezentate în Fig. 3.49. Explicați, pe o schemă, pentru ambele cazuri
necesitatea stabilirii unui circuit de descărcare în atmosferă – 4p
Distribuitoarele pot fi montate pe corpul MP, pe DOF, pe masa MU sau lângă MU astfel încât să
permită o manevrare ușară, să fie eliminată posibilitatea acționării accidentale, să fie respectate
NTSM/SSM1 etc.
Constructiv Di pot fi cu robinet conic, plan, cu sertărașe etc. (rezultă că elementul de separare poate avea
mișcare de rotație sau translație).
96
Fig. 3.50 Imagini ale unor Di cu acționare manuală (tip 4/2)
Fig. 3.51 Distribuitor 3/2 comandat pneumatic Fig. 3.52 Distribuitor 5/2 comandat pneumatic
Observații importante:
a. remarcați modul de notare x / y unde x reprezintă numărul de căi/prize, iar y numărul de poziții;
b. la proiectarea (citirea unei scheme pneumatice) se folosesc simboluri grafice
standardizate/normalizate pentru fiecare element component. Notarea porturilor este deasemenea
standardizată/normalizată.
* vezi și https://slideplayer.com/slide/4765522/
Fig. 3.53 Imagini ale unor distribuitoare pilotate electromagnetic (posibilitatea de montare în baterie)
97
Fig. 3.54 Distribuitor 3/2 pilotat mecanic
Informații utile și interesante găsiți și la adresa https://slideplayer.com/slide/4882925/ și următoarele din serie
În practică apare uneori necesitatea de a izola porțiuni ale unei instalații pneumatice. Pentru acest
scop, acestea sunt prevăzute cu robineți ( de trecere). Există o varietate mare de soluții constructive: cu
etanșare pe disc, cu bilă, cu clapetă etc. Robineții din instalațiile pneumatice trebuie să îndeplinească
toate condițiile cerute și celorlalte componente.
T77 – Menționați min. 4 condiții de îndeplinit pentru un robinet dintr-o instalație pneumatică – 4p
Fig. 3.55 Diverse tipuri de robineți (de trecere)
Blocul de reglare a vitezei MP (BRv)
Regulatoare de viteză (Rv)
La proiectarea instalațiilor pneumatice de acționare a DOF este necesar să se stabilească viteza

de deplasare a pistonului (atât pentru cursa activă-fixare, cât și pentru cursa de retragere ). Pentru cursa
activă, pentru a evita șocurile, se utilizează viteze de deplasare mici. În cursa de retragere se folosesc
viteze de deplasare mai mari pentru reducerea timpului de deplasare. Există și motoare pneumatice
care sunt echipate (din construcție) cu sisteme de reducere a vitezei la capăt de cursă, în scopul reducerii
șocurilor generate în pozițiile extreme.
În scopul reglării vitezei de deplasare a pistonului în instalațiile pneumatice se introduc
regulatoare de viteză BRV (vezi Fig. 3.20) în proximitatea MP (după BC). Principiul de funcționare al
regulatoarele de viteză constă în modificarea debitului de aer furnizat camerelor de lucru ale
motoarelor, debit care se poate regla prin modificarea dimensiunii secțiunii de curgere a aerului.
În Fig. 3.56 este prezentat modelul constructiv-funcțional al unui Rv (în literatura de specialitate
acestea sunt uneori denumite drosel).
98
Fig. 3.56 Model constructiv-funcțional al Rv Fig. 3.57 Model constructiv-funcțional al Rv + Ss

(construcție combinată)
T78 – Explicați utilitatea soluției constructive combinate din Fig. 3 57. – 4p
Ca și în cazul distribuitoarelor, reglarea regulatoarelor de viteză se poate face mecanic,

electromagnetic, cu servomotoare etc.
Fig. 3.58 Imagini ale unor regulatoare de viteză (diversitate forme, materiale...)
Alte elemente specifice acționării pneumaice
Evacuarea aerului comprimat în atmosferă se face, de obicei, cu producerea unui zgomot specific.
Acest fapt (specificat la dezavantajele acționării pneumatice ) poate fi eliminat sau măcar atenuat prin
folosirea atenuatoarelor de zgomot. Acestea sunt elemente deosebit de simple din punct de vedere
constructiv (fără componente în mișcare) cu rolul de dispersare a jetului concentrat de aer.
99
Fig. 3.59 Atenuatoare de zgomot
Alte probleme: țevi/tubulatură, nipluri, etanșare etc.
Atenție!!! La etanșările instalațiilor pneumatice (statice sau în mișcare de rotație/translație) se pot

folosi elemente din cauciuc (dar nu numai). Cauciucul utilizat la astfel de etanșări trebuie să aibă
propietăți adecvate funcției (rezistent la abraziune, la presiune de contact, la deformări succesive etc.)
și trebuie
să fie rezistent la acțiunea uleiului de lubrifiere a instalației
pneumatice).
La proiectarea și exploatarea dispozitivelor acționate pneumatic (pe lângă necesitatea introducerii

aparaturii de siguranță în exploatare) este recomandabil să se respecte și:
– nu este permisă dispunerea forței de fixare pe direcția și în sens opus forței de așchiere ( vezi
rigiditatea fixării). Dacă solicitările rezultate în procesul de așchiere nu se pot închide pe reazeme,
atunci este obligatorie utilizarea unor blocuri de transfer BT cu mecanisme care lucrează pe
principiul autoîmpănării (șuruburi, pene, excentrici…);
– cerințele NTSM/SSM1 reclamă soluții constructive care să elimine posibilitatea prinderii
mâinilor operatorului (între PSF și elementul/elementele de acționare ). În acest sens spțiile între
elementele fixe (reazeme, pereți, nervuri etc. ). Totodată este recomandabil ca elementele mobile (ale
instalației pneumatice) trebuie să fie prevăzute cu apărători, mantale, capote… de protecție;
– dacă, totuși, în timpul instalării PSF în dispozitiv manevrarea acestora necesită introducerea
mâinilor sub semifabricate sau între acestea și alte elemente constructive ( corpi, nervuri…) se
recomandă folosirea unor mecanisme de blocare, care să nu permită intrarea în funcțiune a
motoarelor pneumatice decât în momentul în care operatorul și-a retras mâinile din zonele
periculoase.
End of (part 1)
3.4 Blocul de acționare hidrostatică (BA-Hs)
În funcție de sursa de energie utilizată pentru crearea presiunii de lucru în circuitele hidrostatice, se
deosebesc următoarele tipuri de acționări:
• acționarea mecanohidrostatică folosește energia operatorului (musculară) pentru antrenarea unor
pompe cu șurub, plunjere sau pârghii (acționare de mână sau cu pedală);
• acționarea pneumohidrostatică utilizează energia aerului comprimat, care, prin intermediul unor
amplificatoare (pneumohidrostatice), care asigură presiunea de lucru în instalația hidrostatică;
• acționarea hidrostatică folosește energia electrică (motoare electrice) pentru antrenarea unor
pompe hidrostatice (cu roți dințate, palete, pistonașe...). Aceste pompe furnizează fluidul de lucru
pentru instalațiile hidrostatice, la o anumită presiune și debit.
100
3.4.1 Acționarea mecanohidrostatică (mHs)
Presiunea de lucru din circuitul hidrostatic se realizează cu ajutorul unor pompe acționate de
operator (manual sau cu piciorul). Constructiv aceste pompe pot fi cu piston și pârghii articulate sau sub
forma unor sisteme mecanice cu șurub și plunjere (cu acțiune directă sau cu acțiune succesivă).
1 – corpul pompei
2 – piston (de diametru d)
3 – supapa de sens
6 – supapa de descărcare (cu
bilă)
7 – șurub (de descărcare –
comandă desfacerea)
8 – supapă reglare presiune de
lucru
9 – rezervor de ulei 10 – pârghie
de acționare
11 – motor/motoare hidrostatice cu simplă acțiune (MHsP-
sa)
12 – arc/arcuri (din componența MHsP-sa)
A – camera pistonului
B – camera din spatele pistonului
Fig. 3.60 Schema constructiv-funcțională a pompei hidrostatice cu pârghii
Descrierea funcționării pompei hidrostatice cu pârghii acționată manual (vezi Fig. 3.60): acționarea se
face prin pârghia poz. 10 (operatorul aplică forța Q). În poziția ridicată a pârghiei de acționare (prin
sistemul de transmitere a mișcării) pistonul poz. 2 este retras, ceea ce permite ca prin supapa de sens
poz. 4 (fiind în poziție deschis), o cantitate de ulei din rezervorul pompei poz. 9 pătrunde în cavitatea A.
În momentul în carepistonul coboară, supapa poz. 4 se închide, supapa poz. 3 se deschide (permite
trecerea uleiului spre MHsP-sa), astfel uleiul din camera A trece în spatele pistonului poz. 2, deschide supapa
poz. 5 și prin tubulatură este refulat în camera cilindrindrului de lucru (unde prin comprimarea arcurilor
poz. 12 ale MHsP-sa se realizează cursa h1 și forța de fixare Q, după mai multe cicluri de acționare). După
terminarea prelucrării, prin acționarea șurubului poz. 7, prin supapa cu bila poz. 6, uleiul din camera de
lucru a cilindrului (sub acțiunea arcurilor poz. 12) se scurge în rezervorul poz. 9. Presiunea de lucru se
reglează cu supapa cu bilă și arc poz. 8. La depășirea presiunii de lucru prestabilite/prereglate supapa
poz. 8 permite trecerea uleiului din camera B înapoi în rezervor.
Volumul de ulei livrat cilindrului de lucru la o cursă este dat de relația:
Vcd  D h 
2
[mm3] (3.17)
101
Caracteristici:
- presiunea maximă: 700 bar
- capacitate rezervor: 1l
- volum/cursă : 11,5 cm
- masa: 5,3 kg
Caracteristici:
- cu acțiune succesivă
- presiunea maximă:
treapta I: 20 bar
treapta II: 700 bar
- volum/cursă :
treapta I: 13 cm3
treapta II: 2,3 cm3
- capacitate rezervor: 0,7l
- masa: 10 kg
Pentru dispozitivele acționate mecanohidrostatic se folosesc numai motoare hidrostatice cu simplă
acțiune (MHsP-sa).
Fig. 3.61 Pompe hidrostatice cu pârghii (de mână/de picior) cu simplă acțiune
102
(a) (b)
Fig. 3.62 Amplificator MHs cu șurub și acțiune succesivă
În Fig. 3.62 este prezentată construcția unui amplificator hidrostatic cu șurub și acțiune succesivă,
compus din doi cilindrii (cu axele perpendiculare). Alimentarea cilindrilor motori pentru cursa/faza de
apropiere (prefixare) se realizează cu ajutorul cilindrului de joasă presiune poz. 1 (vezi Fig. 3.62 – a) prin
acționarea manivelei poz. 4 care antrenează mișcarea de rotație a șurubului poz. 3 și dtermină
deplasarea pistonului poz. 2. Deplasarea pistonului dislocă o cantitate proporțională de ulei din
cavitatea A, care prin racordul poz. 5 și conducta/conductele poz. 6,7 ajunge în camera de lucru a
MHsPsa. Pentru aplicarea forței (finale la valoarea prescrisă) de fixare se folosește cilindrul de înaltă
presiune poz. 8 (vezi Fig. 3.62 – b). Pentru asigurarea presiunii de lucru necesară fixării ( etapa finală) se
acționează (rotește) manivela poz. 11, solidară cu șurubul poz. 10 și care determină deplasarea axială a
pistonului poz. 9. Circuitul hidrostatic fiind închis și uleiul practic incompresibil, odată cu dislocarea
unei cantități de ulei din cavitatea B prin conducta poz. 7 spre cilindrul de lucru, are loc o creștere a
presiunii (până la valoarea necesară fixării ). Retragerea succesivă a pistoanelor de lucu poz. 9 și pistonul
poz. 2 (prin rotirea în sens invers a manetelor poz. 11 și respectiv poz. 4) conduce la scăderea presiunii în
circuitul hidrostatic
(uleiul este împins de acțiunea arcului motorului cu simplă acțiune și pistoanele revin în poziția inițială ) și
uleiul este readus în camerele B și respectiv A.
T79 – Ce tip de motoare (cilindrii) hidrostatice sunt folosite în cazul acționării mecanohidrostatice?
Justificați. – 4p
T80– Sunteți pus în situația de a proiecta un dispozitiv la care utilizați acționarea

mecanohidrostatică. Amplificatorul mecanohidrostatic se va comanda de la un producător
specializat. Care sunt informațiile pe baza cărora veți alege modelul? Indicați succesiunea
pașilor/etapelor de urmat, ținând cont de faptul că și motorul cilindrul de lucru va fi și el
achiziționat de la un producător specializat. – 15p
103
T81 – Realizați o analiză comparativă între tipurile de amplificatoare prezentate:(a) cu pârghii, (b)
cu șurub și acțiune directă, (c) cu șurub și acțiune succesivă. – 15p
De menționat că există și soluții compacte de amplificatoare mecanohidrostatice cu

șurub și acțiune succesivă.
Este important de știut că aceste amplificatoare sunt amplasate pe masa MU, în proximitatea
dispozitivului deservit (foarte rar înglobat în corpul dispozitivului).
T82 – Justificați de ce se recomandă amplasarea amplificatoarelor mecanohidrostatice în

proximitatea (cât mai aproape) de cilindrul/cilindrii deserviți. – 15p
3.4.2 Acționarea pneumohidrostatică (pHs)
Amplificatoarele de presiune utilizate în acționarea pneumohidrostatică sunt alimentate de la rețeaua

de aer comprimat și sunt construite dintr-un motor pneumatic ( cu simplă sau dublă acțiune) și unul
hidrostatic (în serie/ montate pe aceeași tijă) pentru generarea presiunii de lucru în circuitul hidrostatic.
Această soluție este rațional a fi utilizată în secțiile de prelucrare unde există instalație de aer
comprimat și dispozitivele deservite necesită forțe de fixare mari ( pentru forțe de fixare scăzute/mici este
recomandată utilizarea acționării pneumatice sau manuală după caz).
Constructiv amplificatoarele pneumohidrostatice sunt construite, în principal dintr-un motor
pneumatic de joasă presiune (presiunea aerului comprimat) și unul hidrostatic de presiune înaltă
(presiunea din circuitul hidrostatic, care acționează motoarele de lucru ).
p1, D1, c1 – diametrul pistonului, presiunea aerului,

cursa pistonului din circuitul primar;
p2, D2, c2 – diametrul pistonului, presiunea aerului,
cursa pistonului din circuitul secundar;
104
Fig. 3.63 Schema și instalația de principiu pentru acționarea pneumohidrostatică
1 – motor/cilindru pneumatic;
2 – motor/cilindru hidrostatic;
3 – piston aer comprimat;
4 – tijă- piston;
5 – piston cilindru receptor;
6 – cilindu hidrostatic;
7 – distribuitor aer comprimat;
8 – manometru;
9 – supapa de sens;
10 – rezervor ulei (compensare).
Fig. 3.64 Principiul de funcționare a unui amplificator

pneumohidrostatic
Aerul comprimat, de la rețea (vezi Fig. 3.64), este dirijat prin distribuitorul poz. 7 în cavitatea A a
motorului pneumatic poz. 1, ceea ce are ca efect deplasarea spre dreapta a pisonului poz. 3 (în solidar
cu tija-piston poz. 4). Tija-piston poz. 4 solidară cu pistonul (de diametru d) din cilindrul poz. 2 de
presiune înaltă, transportă uleiul din camera B în camera/camerele C ale motoarelor hidrostatice.
Presiunea hidrostatică este corespunzătoare raportului dintre aria pistonului poz. 3 și respactiv
cea a tijei-piston poz. 4, conform relației:

2 p pu  a   
D 
d   (3.18)
unde: η – este randamentul mecanic al amplificatorului (uzual η = 0,85...0,9).

Sub acțiunea presiunii uleiului pistoanele poz. 6 cilindrilor receptori poz. 5 sunt deplasate simultan,
realizînd cursa de lucru h1 și forța de fixare S1.
Pentru desfacere, se schimbă poziția distribuitorului poz.7, aerul comprimat este dirijat în camerele G
ale cilindrilor receptori poz. 5 și în cavitatea E a motorului pneumatic poz. 1. Uleiul din camera C a
cilindrilor receptori este refulat în camera B, întregul sistem revenind la poziția inițială ( de repaus).
Eventualele pierderi de ulei (datorate unor neetanșeități din sistem) sunt compensate automat (prin
completare) din rezervorul poz. 10, prin supapa de sens poz. 9. Presiunea din circuitul hidrostatic este
monitorizată cu manometrul poz. 8.
Uzual
amplificato
arele
pneumohid
rostatice se
construiesc
cu raportul
105
D
 4...5.
d
Cum presiunea de lucru a aerului comprimat este, uzual, pa = 4 bar, rezultă că în circuitul hidrostatic se
poate obține o presiune a uleiuli pu = 55…90 bar. Între forța Q dezvoltată de motorul pneumatic și
forța de fixare S1 realizată de motorul hidrostatic există relația:
2
 D 1 
S Q1    d  
(3.19) în care D1 este diametrul pistonului hidrostatic (receptor).
D
Cum randamentul mecanic al sistemului este η = 0,85...0,9 și raportul 1 1,75...2,5, rezultă o d
majorare a forței în sistem de 2,5…5,5 ori. Este de remarcat că pentru cilindrii receptori cursa de lucru
h1, depinde de cursa tijei h , de numărul n al motoarelor alimentate de la același amplificator și de
randamentul volumetric ηv, cu relația:
2
h  d 
h1     v
(3.20) n  D1 
unde ηv = 0,85...095. Randamentul volumetric ia în considerare compresibilitatea uleiului ( ≈ 1% la cca.
150 bar) și deformația elastică a conductelor (≈1 cm3 la cca 100 bar). [suplimentar T. pag.224]
1 – corp/cilindru pneumatic;
2 – corp/cilindru hidrostatic;
3 – piston pneumatic;
4 – tija-piston hidrostatic;
5 – capac/canalizații aer; 6
– manometru;
7 – cămașă cilindru;
8 – șuruburi fixare;
9 – șuruburi fixare;
10 – racord alimentare aer
(I);
11 – racord ulei presiune de
lucru; 12 – racord
alimentare aer (E).
Fig. 3.65 Amplificator pneumohidrostatic cu acțiune directă (variantă constructivă)
106
Principalul dezavantaj al amplificatoarelor de presiune pneumohidrostatice cu acțiune directă îl
constituie cursa de lucru mică realizată de cilindrii/motoarele de lucru.. Creșterea cursei de lucru a
cilindrilor receptori s-ar putea realiza prin supradimensionarea axială a amplificatoarelor, ceea ce ar
conduce însă la construcții neraționale.
Dezavantajul anterior specificat poate fi înlăturat de amplificatoare pneumohidrostaticecu acțiune
succesivă. Principial acestea sunt constituite din două blocuri funcționale: unul de joasă presiune
pentru cursa de apropiere a mecanismului de PSF și asigurarea unei forțe de prefixare/reglare relativ
mică și un bloc funcțional care asigură presiuni ridicate pentru fixare. Deosebirile dintre diversele
soluții constructive ale amplificatoarelor pneumohidrostatice cu acțiune succesivă constau, în
principal, din soluțiile constructive ale blocului de joasă presiune și în gradul de automatizare a ciclului
de lucru.
1 – bloc/cilindru pneumatic;
2 – piston pneumatic;
3 – tija-piston circuit înaltă presiune;
4 – cilindru înaltă presiune (ulei);
5 – bloc de joasă presiune; 6 – perete
separator;
7 – supapă de separare;
8 – plunjer/sertăraș;
9 – arc compresiune plunjer/sertăraș;
10 – supapă de sens;
11 – manometru;
12 – racord aer comprimat (admisie faza 1);
13 – țeavă aer comprimat (admisie faza 1);
14 – conductă ulei (faza 1);
15 – racord aer comprimat (admisie faza 2);
16 – capacetanșare piston pneumatic;
17 – racord aer comprimat (admisie faza 3); 18
– dop/fereastra de monitorizare nivel ulei;
19 – cilindru receptor (hidrostatic) .
Fig. 3.66 Amplificator pneumohidrostatic cu acțiune succesivă
În Fig. 3,66 este prezentată o variantă constructivă a unui amplificator pneumohidrostatic cu acțiune
succesivă, în care, pentru faza de apropiere presiunea aerului comprimat acționează direct asupra
uleiului. Fazele de funcționare sunt după cum urmează:
(1) – faza de apropiere (strângere/fixare prealabilă). Aerul comprimat (de la distribuitor) trece prin
racordul poz. 12 și prin țeava poz. 13, ajunge în camera A a blocului de joasă presiune poz. 5. Sub
acțiunea presiunii aerului comprimat, un volum de ulei din rezervorul B este împinsă prin conducta
poz. 14, trece prin cavitatea supapei de separare poz. 7, prin racordurile de legătură până în
camera/camerele de lucru ale cilindrilui/cilindrilor receptori poz. 19. Astfel motoarele hidrostatice sunt
puse în mișcare, parcurg cursa în gol și fixează PSF cu o forță inițială F1 ( F1= pa . Apiston – unde Apiston
este aria pistonului receptor)
107
(2) – faza de fixare finală. De la distribuitor se comandă direcționarea aerului spre racordul poz.
15, care asigură pătrunderea în cavitatea C (între pistonul poz. 2 și capacul poz. 16) unde produce
deplasarea
(ridicarea) pistonului poz. 2 și în solidar a tijei-piston poz. 3, ceea ce generează un salt de presiune în
camera E a cilindrului poz. 4. Uleiul sub presiune ajunge prin canalul a în cavitatea posterioară a
plunjerului/sertărașului (cu rol de distribuitor) poz. 8, care sub acțiunea presiunii uleiului comprimă
arcul poz. 9, determinând deplasarea în poziția limită stânga. În acest mod plunjerul/sertăraș întrerupe
circuitul hidrostatic dintre blocul de joasă presiune și cilindrii receptori poz. 19 deschizând accesul din
camera de înaltă presiune E și cilindrii de lucru. Astfel se aplică forța de fixare finală ( cu forța
corespunzătoare saltului de presiune realizat de amplificator ).
(3) – faza de desfacere. Pentru această fază se comandă (din distribuitor) accesul aerului comprimat
prin racordulul poz. 17 spre cavitatea G, unde , datorită presiunii, pistonul pneumatic poz. 2 coboară
solidar cu tija-piston poz. 3 până în poziția limită inferioară. Prin canalizațiile distribuitorului (în
această poziție) aerul din cavitățile A și C este evacuat în atmosferă. Presiunea din circuitul hidrostatic
scade la valoarea presiunii atmosferice, arcul poz. 9 se destinde împingând plunjerul/sertăraș poz. 8 în
poziția limită dreapta. Uleiul din camera/camerele de lucru ale cilindrului receptor, prin acțiunea
arcurilor (destinderea) este refulat prin supapa de separare poz. 7 și conducta poz. 14 în blocul de joasă
presiune (cavitatea B). În același timp, o parte din ulei trece prin supapa poz.10 (de sens) și completează
volumul dislocuit de tija-piston poz. 3 (cavitatea E).
În acest mod sistemul este readus în poziția inițială și este pregătit pentru un nou ciclu de lucru.
Constructiv, blocul de joasă presiune poz. 5 este asamblat cu cilindrul pneumatic poz. 1 prin
intermediul peretelui despărțitor poz. 6. Pentru verificarea nivelului de ulei din cavitatea B se face prin
dopul/fereastra poz.18, fabricată din materal transparent (sticlă organică rezistentă la ulei). Presiunea
din instalația hidrostatică poate fi monitorizată cu manometrul poz. 11.
Varianta de amplificator pneumohidrostatic (anterior prezentată) are o construcție relativ simplă,
asigură o durată de exploatare mare. Există însă și o serie de dezavantaje, după cum urmează: la
contactul direct al uleiului cu aerul comprimat se produce oxidarea (uleiului), ceea ce impune
înlocuirea mai frecventă a acestuia; în circuitul hidrostatic se pot forma pungi de aer, care
reduc/anulează funcționarea (siguranța în funcționare); amplasarea amplificatorului se face numai în
poziție verticală.
Eliminarea deficiențelor poate fi realizată prin modificarea constructivă a blocului de joasă
presiune. Prin introducerea unui element de separație între cele două fluide ( aer comprimat și ulei) nu se
mai produce oxidarea (accelerată) a uleiului și este eliminată posibilitatea apariției pungilor de aer. Mai
mult amplificatorul poate fi amplasat în orice poziție.
În Fig. 3.67 sunt prezentate două variante constructive de amplificatoare pneumohidrostatice cu
acțiune succesivă, cu element de separare între aerul comprimat și ulei:
(a) – cu piston liber;
(b) – cu membrană.
108
(a) cu piston liber (b) cu membrană
Fig. 3. 67 Alte tipuri de amplificatoare pneumohidrostatice cu acțiune succesivă
Funcționarea normală a dispozitivelor pneumohidrostatice necesită respectarea următoarelor

condiții:
 forțele de fixare și cele de prelucrare să fie dispuse pe direcția reazemelor ( circuitul include și
camera cu aer , acesta fiind compresibil, produce cedări elastice în sistem ). Deasemenea este indicat
ca forța de fixare să nu fie aplicată în sens opus forței de așchiere (se pot produce cedări care au
ca efect slăbirea sau desprinderea PSF);
 corpurile amplificatoarelor se recomandă fi fabricate din oțel, deoarece la presiuni mari, din
cauza structurii poroase, corpurile din fontă pot cauza pierderi, funcționare defectuasă etc.
 în punctele cele mai înalte ale circuitelor hidrostatice și/sau în locurile unde se pot acumula
pungi de aer, este necesar a fi prevăzute purjoare de aerisire;
109
 legătura dintre amplificatoarele pneumohidrostatice și cilinrii receptori se realizează cu
conducte rigide din oțel de calitate sau conducte flexibile speciale/furtun de presiune;
 este necesară o atenție emelor legate de NTSM și SSM1, deoarece întreruperea alimentării cu
aer comprimat a amplificatoarelor duce la o scădere bruscă a presiunii din circuitul de ulei
(presiune înaltă), ceea ce poate conduce la desfacerea fixării. Pentru prevenirea
avariilor/accidentelor în timpul exploatării, în instalațiile pneumatice care alimentează
amplificatoare pneumohidraulice este obligatorie inserarea aparatelor de control și siguranță
(relee de presiune, supape de sens etc.).
[suplimentar T. pag.230]
3.4.3 Acționarea hidrostatică (Hs)
Acționarea hidrostatică a DOF prezintă majoritatea avantajelor acționării pneumatice, la acestea

adăugându-se și alte avantaje care decurg din două propietăți/caracteristici esențiale specifice: fluidul
de lucru (uleiul hidraulic) este incompresibil și presiunile de lucru sunt considerabil mai mari – uzual
100...400 bar (față de 6 bar la acționarea pneumatică ). Bazat pe aceste două constatări se poate afirma că:
– datorită presiunilor de lucru mari dimensiunile motoarelor hidraulice sunt mult mai mici ( comparativ
cu cele pneumatice), în consecință gabaritele dispozitivelor acționate Hs sunt mult mai mici
(compacte);
– posibilitatea obținerii unor forțe mari și incompresibilitatea uleiul, elimină/diminuează mult
necesitatea utilizării unor sisteme de multiplicare a forței de fixare, ceea ce are ca efect o simplificare
constructivă a BA și, implicit, o mărire a rigidității;
– propietățile fluidului de lucru conduc la o controlabilitate mai bună a parametrilor (timp de răspuns
mic, aplicarea forței de fixare fără șocuri…) decât în cazul BA-Pn;
– uleiul asigură (prin propietățile lui) ungerea componentelor în mișcare și, astfel, este eliminată
coroziunea;
– dacă blocul de acționare are inclus BT cu autofrânare sau circuitul hidraulic are inclus un acumulator
de presiune AP, sunt create condițiile de oprire a sistemului de pompare cât piesa este prelucrată,
urmînd ca acests să fie repornit când este nevoie (la fixarea sau desfacerea PSF, când apare o cădere de
presiune…);
– există MU prevăzute cu prize hidraulice care pot fi folosite la acționarea DOF (cu respectarea
indicațiilor/capabilităților specificate în cartea tehnică);
– sursele hidraulice moderne sunt în general de dimensiuni mici, compacte, modularizate și ușor
adaptabile unor cerințe variate;
– acționarea hidrostatică este mai silențioasă decăt cea pneumatică.
Alte caracteristici importante:

– viteza admisibilă de deplasare liniară 0,01...0,25 m/s (DIN / ISO 1219);
– temperatura admisibilă (de funcționare) a fluidului/uleiului 10…60 o C (Atenție!!! – o creștere cu
1o F / 0, 556o C are ca efect o creștere a presiunii cu ≈ 6 bar !!??, ceea ce impune măsuri de
siguranță).
Vâscozitatea uleiului: caracteristica, dezavantaje, măsuri (răcitoare)...
110
Cele mai folosite medii de transmitere a energiei hidraulice/hidrostatice sunt uleiurile minerale.
Pentru îmbunătăţirea proprietăţilor lor, uleiurile de bază se aditivează. Astfel, acestea pot fi clasificate
în trei grupe:
1. fără aditivi;
2. cu aditivi pentru îmbunătăţirea tendinţei de îmbătrânire şi în vederea protecţiei la coroziune;
3. cu aditivi suplimentari, pentru îmbunătăţirea capacităţii de ungere.|
Tipuri de uleiuri, standarde…
Referitor la modul în care sunt plasate conductele circuitelor hidrostatice față de dispozitiv, putem
identifica următoarele situații:
(a) – conducte/trasee amplasate deasupra plăcii de bază;
(b) – conducte/trasee dedesubtul plăcii de bază;
(c) – conducte/trasee pentru uleiul hidrostatic înglobate în placa de bază; (d) – soluții combinare.
*** acest tip de acționare se presupune a fi cunoscută de la disciplinele Mașini

Unelte și Mecanica Fluidelor.
(a)
Avantaje:
- este cea mai comodă și utilizată dispunere a traseelor/conductelor;
- nu necesită prelucrări suplimentare ale plăcii de bază;
- timpul redus de fabricare a dispozitivului (față de variantele (b), (c), (d)).
Dezavantaje:
- riscul de deteriorare accidentală a tubulaturii este crescut;
- așchiile rezultate în procesul de prelucrare sunt înlăturate mai greu;
- este necesară o placă de bază de dimensiuni mai mari
(față de soluțiile (b), (c), (d)).
111
(b)
Avantaje:
- nu există riscul de blocare a așhiilor în tubulatură și de deteriorare a tubulaturii;
- nu apar restricții la amplasarea elementelor de orientare și/sau fixare/reglare.
Dezavantaje:
- necesită construcții mai complicate ale plăcii de bază;
- crește gabaritul pe verticală a dispozitivului (scade rigiditatea echivalentă).
(c)
Avantaje:
- nu există riscul deteriorării circuitelor hidrostatice; - așchiile pot fi eliminate
rapid (nu se blochează în tubulatură); - rezultă dispozitive compacte.
Dezavantaje:
- complicații tehnologice la prelucrarea găurilor adânci care materializează tubulatura;
- plasarea cilindrilor receptori trebuie corelată cu rețeaua de alezaje de alimentare;
- suprafețele de așezare ale cilindrilor receptori necesită prelucrare și etanșare. Deasemenea sunt
necesare dopuri de etanșare ale rețelei de alimentare.
Fig. 3.68 Moduri de amplasare a conductelor aferente acționării hidrostatice
Fig. 3.69 Exemplu de amplasare a acționării hidrostatice pe un

dispozitiv tip turn (tombstone)
112
3.4.4 Aparatura hidrostatică
Presiunea de lucru din sistemele hidrostatice este realizată cu pome de diverse tipuri ( cu roți dințate, cu
palete, cu pistonașe axiale sau radiale), de obicei cu debit constant și antrenate de motoare electrice.
Sistemele de generare a presiunii de lucru, de comandă și control poat fi concepute ca unități
compacte, independente, cu posibilitatea dea fi deplasate rapid și cu ușurință de la un loc de muncă la
altul, funcție de necesități (vezi Fig. 3.70).
Fig. 3.70 Grupuri generatoare de

ulei sub presiune pentru acționări
hidrostatice
Fig. 3.71 Exemple de utilizare a fixării

cu acționare hidrostatică
113
Surse bibliografice
www.bimba.com , www.destaco.com , www.enerpac.com , www.festo.com , www.hoerbiger-origa.com ,

www.parker.com , www.phdinc.com , www.scmpneumatics.co.uk , www.techno-sommer.com ,
https://library.automationdirect.com/pneumatic-system-design-considerations/ .
www.ame.com , www.carlane.com , www.enerpac.com , , www.parker.com , www.roemheld.com ,

www.smcpneumatics.co.uk
3.5 Alte tipuri de acționări*
3.5.1 Acționarea electromecanică*
3.5.2 Acționarea magnetică și electromagnetică
Deși inițial acționările magnetice și electromagnetice erau utilizate doar pentru orientarea și fixarea
plăcilor subțiri pentru realizarea de rectificări plane, progresele tehnice și tehnologice din ultimele
decenii, prin mărirea substanțială a forței specifice dezvoltate ( atât pentru sistemele cu magneți
permanenți cât și cele cu electromagneți ), au determinat extinderea aplicabilității acestor dispozitive și
pentru operații care dezvoltă forțe de așchiere mai (de exemplu pentru operații de frezare).
Materiale și forțe specifice* (opțional)
De interes pentru generarea câmpurilor magnetice utilizabile pentru construcția dispozitivelor de

orientare și fixare cu acționare magnetică, electromagnetică sau combinate sunt materialele din care se
realizează sistemul de fixare și principalele lor caracteristici.
Momentele magnetice ale atomilor materialelor feromagnetice sunt organizate în domenii magnetice
de dimensiuni 10-5…10-3 mm care au aceeași orientare a câmpului (domenii Weiss – vezi literatura de
specialitate). Sub acțiunea unui câmp magnetic exterior are loc o orientare magneților din domeniile
Weiss, fenomenul persistând și după înlăturarea înlăturarea câmpului (fenomenul de histerezis
magnetic – vezi Fig. 3.72).
114
Fig. 3.72 Reprezentarea schematică a

unui feromagnet policristalin a)
– în stare nemagnetizată
b) – în stare cu o magnetizare remanentă.
https://sim.utcluj.ro/stm/download/PropMaterialelor/DetHistMagnetic.pdf
Limitele domeniilor de magnetizare (10-3 – 10-5 mm )
Direcțiile câmpului magnetic
Materialele ferimagnetice (ferite) sunt compuși de forma MeO (unde Me este un metal bivalent –
mangan, zinc, nichel, magneziu sau o grupare cu elemente cu valența totală 2 ). Față de materialele
feromagnetice acestea au o rezistivitate electrică mult mai mare ( în plus pot fi folosite la frecvențe mult
mai mari), iar caracteristicile magnetice sunt mult mai stabile.
Feritele pot fi clasificate (în funcție de valoarea intensității câmpului magnetic coercitiv ) în ferite moi și
ferite dure. Feritele moi (având pierderi prin histerezis mai mici sunt utilizate pentru fabricarea
miezurilor magnetice care lucreză la frecvențe ridicate. Feritele dure se folosesc pentru obținerea
magneților performanți.
Dependența forței magnetice de compoziția PSF și caracteristicile contactului
La prelucrarea PSF fixate cu dispozitive cu acționare magnetică/electromagnetică, convențional

pentru piese din fier moale i s-a asociat valoarea de referință 100. Față de această valoare fiecărui
material i s-a atribuit o valoare care oferă informații asupra forței de fixare dezvoltate sub acținea
câmpului magnetic (atenție!!! – dacă nu găsiți informații clare și credibile asupra acestui parametru, este
indicat să determinați experimental această valoare ). Astfel, oțelului de scule (OSC) i se asociază o
valoare de 75...80, iar pentru oțelul turnat s-a determinat că valoarea asociată este cu 30...50% mai
mică decât cea atribuită aceluiași oțel forjat. Putem deduce de aici că forța de fixare ( determinată de
câmpuri magnetice) depinde de compoziția chimică a materialului dar și de metoda de obținere a
semifabricatului (mai multe informații https://bakkermagnetics.com).
115
Deasemenea forța de fixare de natură magnetică este puternic influențată de interstițiul existent între
PSF și suprafața de orientare a platoului magnetic. Experimental s-a determinat că un interstițiu de
0,5 mm, determină o scădere a forței de fixare de 3,5 ori față de cazul fără interstițiu ( conform unei
curbe de regresie polinomiale de gradul doi).
Nu în ultimul rând forța de fixare este influențată de caracteristicile geometrice ale piesei ( suprafața de
contact cu dispozitivul, grosimea pe direcția liniilor de câmp etc. ).
dependența [%]
Fig. 3.73 Dependența forței de fixare de caracteristicile

geometrice ale piesei de prelucrat
Avantajele și dezavantajele acționării magnetice/electromagnetice
Avantaje:
• utilizarea dispozitivelor cu acționare magnetică conduce la reduceri semnificative (cu cca.
50%) ale timpilor de instalare/desfacere PSF în/din dispozitiv (față de cele cu acționare manuală);
• dispozitivele cu acționare magnetică sunt mult mai simple d.p.d.v. constructiv ceea ce asigură o
fiabilitate crescută, cost de achiziție/întreținere scăzute etc.;
• dispozitivele cu acționare magnetică sunt independente de surse de energie, iar cele cu
acționare electromagnetică depind de o sursă de energie electrică,, accesibilă la orice loc de
muncă (nu necesită costuri considerabile de alimentare);
• dezvoltă forțe suficient de mari, în consecință pot fi utilizate la o varietate mare de prelucrări;
• pot fi prelucrate mai multe piese simultan (fără complicații tehnice și/sau tehnologice deosebite);
• caracteristicile și specificul forțelor de fixare permit prelucrarea pieselor subțiri ( tip placă); 
forța de fixare este constantă;
• aceste dispozitive asigură o accesibilitate foarte mare a sculelor așchietoare la suprafețele
piesei;
• acest tip de fixare contribuie la diminuarea posibilității de apariție a vibrațiilor;  pot fi utilizate
în toate tipurile de sisteme de fabricare.
Dezavantaje:
o pot fi fixate PSF realizate doar din materiale feromagnetice;
o acest tip de fixare nu este recomandabil a fi utilizată în cazul pieselor a căror suprafață de
orientare are abateri mari de la planeitate, rugozitate mare etc.;
116
o platourile magnetice induc câmpuri magnetice remanente în piesă, ceea ce impune necesitate
demgnetizării (unele platouri electromagnetice sunt prevăzute cu posibilitatea demagnetizării piesei
după prelucrare);
o platourile electromagnetice (în special cele care dezvoltă forțe specifice mari ) au tendința de
încălzire. Parte din căldura dezvoltată este transferată piesei ceea ce poate conduce la apariția
unor deformații termice care pot genera erori de prelucrare;
o prin natura materialelor utilizate la construcția suprafeței active a platourilor aceasta nu poate
avea duritate mare și, în consecință este supusă fenomenului de uzură;
o dispozitivele cu acționare electromagnetică depind de sursa de energie electrică iar în cazul
apariției unor întreruperi/căderi de tensiune forța de fixare este mult diminuată și există
pericolul apariției unor accidente de muncă.
Reguli generale de respectat pentru o fixare magnetică corectă

 în scopul maximizării forței de fixare magnetice aria câmpului magnetic care acționează asupra
piesei este necesar să fie cât mai mare posibil;
 piesa semifabricat trebuie să acopere cel puțin parțial un pol N și unul S;
 atunci când sunt instalate PSF cu suprafața de orientare mare/întinsă, nu este necesar ca
numărul de poli N să fie egal cu cel al polilor S;
 distanța dintre polii magnetici ai platoului determină înălțimea câmpului magnetic (cu creșterea
pasului de dispunere a polilor crește și înălțimea polilor – vezi și Fig. 3.73);
 pentru piese mici și grosime redusă se recomandă utilizarea platourilor magnetice cu pasul fin
(0,8…1,5 mm), iar pentru piese de dimensiuni mari pasul dintre polii magnetici este
recomandabil să fie mare;
 eficiența maximă a fixării magnetice se obține atunci când câmpul magnetic se închide complet
prin piesă (înălțimea câmpului este mai mică decât grosimea piesei);
 raportul dintre forța magnetică de fixare pe direcție normală și respectiv tangențială cu
suprafața activă a platoului este de 25…30%.
(a) platou cu înălțimi variabile ale cîmpului magnetic, (b) platou cu densitate mare a polilor și câmp caz în
care pot fi fixate atât piese de înălțimi foarte magnetic uniform, recomandabil pentru piese mici și mici cât și
piese mai groase. subțiri.
Fig. 3.74 Influența pasului de dispunere a polilor asupra înălțimii câmpului magnetic
www.earthchain.com
117
Fig. 3.75 Aspecte principial constructive ale platourilor magnetice.
Fig. 3.76 Menghină cu bacuri magnetice cu bacuri durificate 55 HRC

(permite prelucrarea PSF pe trei părți)
Utilizarea forței de fixare magnetice nu se limitează doar la

dispozitive tip platou. În Fig. 3.76 este prezentat un exemplu în care
forța magnetică este utilizată în acționarea unei menghine.
Din punct de vedere constructiv polii magnetici pot fi: circulari, hexagonali, sinusoidali,
lamelari,dreptunghiulari. (vezi și www.sav-workholding-na.com )
Se poate afirma că pentru o fixare magnetică eficientă nu este determinant numărul de poli acoperiți,
ci numărul de perechi de poli (N-S) acoperiți.
Fig. 3.77 Diverse platouri cu magneți permanenți (remarcați cheile care comandă acționarea)
Fig.3.78 Platou cu magneți permanenți și detaliu constructiv (comutare ON-OFF)
Există și variante constructive de dispozitive magnetice cu magneți permanenți la care comutarea ON-
OFF se face cu acționare electrică (vezi Fig. 3.79).
118
(a) (b) (c)
(d) (e) (f)
explicații
(g) (h)
Fig. 3.79 Platou cu magneți permanenți comandat electric, montat pe o masă indexoare
În practică pot apărea situații în care se dorește prelucrarea unor găuri/alezaje străpunse, piesa fiind
fixată folosind acționare magnetică/electromagnetică. Din această cauză piesele nu pot fi fixate direct
pe suprafața activă a platoului. În acest caz se recomandă utilizarea unor piese intermediare ( extensii
magnetice). Pentru realizarea unor forțe de fixare mari aceste module-extensii se recomandă să fie
magnetice (vezi Fig.3.80). În acest caz, pentru o corectă poziționare a moduleloor extensii se
recomandă utilizarea platourilor cu alezaje.
Fig. 3.80 Exemple de situații când se recomandă utilizarea modulelor-extensii
Constructiv modulele-extensii pot fi cu înălțime fixă sau cu înălțime variabilă. Acestea pot fi
concepute să lucreze ca reazeme suplimentare (cu așezare ulterioară tip AUB). Cînd se utilizează
platouri magnetice cu alezaje, modulele extensii pot fi utilizate și ca reazeme fixe ( bază de spijin, bază
de ghidare - vezi Fig. 3.81).
119
Fig. 3.81 Module-extensii magnetice (cu funcție de reazeme)
În cazul pieselor de dimensiuni mari este rațional a se utiliza mai multe platouri
magnetice/electromagnetice, amplasate/dispuse adecvat situației de prelucrare (vezi Fig. 3.82)
Fig. 3.82 Exemple de amplasare a platourilor magnetice/electromagnetice pentru piese mari
(a) – cu fixare mecanică (b) – platouri cu două suprafețe magnetice Fig. 3.83 Fixarea
platourilor magnetice pe masa mașinii-unelte
Unii producători recomandă ca distanța dintre doi poli magnetici succesivi să nu fie mai mare de 2,5
ori grosimea materialului PSF.
120
Fig. 3.84 Exemplu de utilizare a sistemului de fixare cu acționare magnetică (cu elemente independente)
Acționarea electromagnetică
Aspecte generale. Câmpul electromagnetic
În Fig. 3.85 este prezentat principiul de generare câmp/funcționare a unei acționări electromagnetice.
Câmpul magnetic se presupune a fi aproximativ constant în interiorul circuitului ( din zona de miez) și
nul în exterior. Interfierul (notat cu G în figură) crește rezistența magnetică și diminuează fluxul din
miez
Fig. 3.85 Principiul de funcționare al unui electromagnet
Observație: în cazurile în care PSF sunt fixate direct pe suprafața platoului electromagnetic, mărimea
interfierului este practic neglijabilă, deci pierderile din această zonă pot fi ignorate.
Inducția magnetică dintr-un electromagnet (circuit închis) depinde, în principal, de N – numărul de

spire al bobinei, L – lungimea bobinei, I – intensitatea curentului care circulă prin bobină. Rezultă că
maximizarea forței de atracție se poate face prin: mărirea lungimii bobinei, creșterea numărului de
spire și/sau creșterea intensității curentului. Cum mărirea lungimii și a numărului de spire este limitat
de constrângeri dimensionale (de gabarit), rezultă că, cel mai ușor, creșterea forței de atracție se poate
121
face prin creșterea intensității curentului care circulă prin bobină. Valorile parametricilor electrici
(uzual) de alimentare a platourilor electromagnetice sunt: tensiunea de alimentare 90…360V,
intensitatea curentului 0,15…6A.
T83 – Tensiunea de alimentare a platourilor electromagnetice este de 90...360V. Analizați

avantajele/dezavantajele utilizării unor tensiuni mici de alimentare comparativ cea maximă. –5p
T84 – Am menționat anterior că pentru creșterea forței de atracție, soluția cea mai comodă este
creșterea intensității curentului electric. Care credeți că este cauza limitării creșterii acestui
parametru. (indicație: efect Joule-Lenz) –5p
Platourile magnetice pot dezvolta forțe specifice relativ mari (100…120 daN/cm 2). Acest tip de
dispozitive sunt utilizate în cazul producției de serie, permite automatizări și permit fixarea și a
pieselor de dimensiuni mari (vezi soluția de la platouri magnetice ) prin folosirea mai multor platouri
independente. Platourile electromagnetice generează un câmp magnetic de înălțime mică (cca. 10mm)
și, în consecință sunt utilizabile la prelucrări de rectificare și/sau frezări, strunjiri ușoare ( de finisare).
Date fiind caracteristicile specifice anterior menționate și magnetizarea pieselor fixate este redusă
Fig. 3.86 Platou electromagnetic cu

posibilitate de reglare
unghiulară (înclinabil)
3 4 5
1 2
1 – unitate de comandă și reglaj;

2,3 – sistem de alimentare cu energie
electrică ;
4 – platou circular magnetic;
5 – piesa de prelucrat.
Fig. 3.87 Platou electromagnetic circular utilizabil pe strunguri și mașini de rectificat rotund
122
Fig. 3. 88 |Exemple de utilizare a platourilor electromagnetice
Dispozitive magnetice speciale (acționare
combinată/hibridă) Fig.3.89 Platou cu fixare

electromagnetică și vacuumatică
Fig.3.90 Platou cu fixare electromagnetică și mecanică (pentru operații de așchiere cu forțe mari)
123
Fig.3.91 Platou cu fixare electromagnetică și
pernă de aer
T85 – Justificați utilitatea dispozitivului din Fig. 3.91. Când este rațional a fi folosit. –5p
Așa cum am menționat anterior, PSF fixate cu dispozitive acționate magnetic ți sau electromagnetic
prezintă o magnetizare remanentă. Pentru a înlătura acest fenomen se pot folosi instalații de
demagnetizare.
(a) platou demagnetizor (b) platou demagnetizor (c) platou demagnetizor

Fig. 3.92 Diverse tipuri de dispozitive demagnetizatoare
Pentru realizarea demagnetizării operatorul trebuie să execute o serie de mișcări, așa cum este
prezentat în Fig. 3.93.
( PSF pe conveior cu role )
Fig. 3.93 Mișcări asociate procesului de magnetizare
Pentru eliminarea acestui neajuns, pentru PSF de dimensiuni relativ mici, sunt disponibile
demagnetizoare statice.
Fig. 3.94 Demagnetizor static
T86 – Indicați care este principiul de funcționare ale demagnetizatoarelor. –3p
124
Surse bibliografice
https://alphaworkholding.com/products/a_pod.cshtml ,
www.amf.de/en/products/clamping-technology/magnetic-clamping-systems.html ,
www.assfalg-metal.com/magnets/clamping-magnets/magnetic-chucks/magnetic-chunk-magnaslot/
generalinformation.htmlwww.assfalg-gmbh.de-magnetplate.com ,
https://bakkermagnetics.com/en/magnetic-technology-assemblies/other-magnetic-
solutions/ , www.datoyo.com , http://www.docmagnet.com/products/magnetic-
workholding/ , https://www.eclipsemagnetics.com/row/workholding/ ,
https://www.roemheld-gruppe.de/shop/en/rr-1-1134-magnetic-clamping-systems-m-tecs-120.html ,
http://kanetec.com/ ,
https://www.machinebanks.com/product01.html ,
https://www.mecamag.fr/categorie-produit/bridage-magnetique/
, https://www.pascaleng.co.jp/us/products/magnetic_clamp/ ,
http://www.realmagnetic.com/ , http://sardamagnets.com/ , etc.
3.5.3 Acționarea vacumatică
Dispozitivele de fixare acționate vacuumatic sunt rațional utilizate la fixarea PSF

(preponderent) cu suprafețe plane relativ mari, cu pereți subțiri fero sau neferomagnetice supuse unor
forțe de prelucrare relativ mici sau medii. Uzuale sunt frezările de conturare, decupare, gravare,
execuție de canale, cu scule cilindro-frontale etc.. Sunt preferate materiale ușor prelucrabile ca
aluminiul, bronzul, table de oțel moale, materilel plastice, compozite, etc.
Avantajele utilizării unor astfel de dispozitive sunt:
 forţa de fixare se aplică uniform, normal pe suprafaţa de aşezare, deci, în consecinţă pot fi
fixate şi piese plane cu rigiditate scăzută;
 datorită numărului mare de puncte de contact cu suprafaţa plăcii de aşezare, şansele de vibraţii
apărute în timpul prelucrării sunt foarte mici;
 sunt mai simple comparativ cu cele mecanice la care fixarea PSF se realizează cu mecanisme
de gabarite relativ mari, deci traiectoriile sculelor pot fi mai scurte. Eliminându-se mecanismele
de fixare este posibilă prelucrarea pieselor pe cinci părți (doar baza de așezare este
indisponibilă);
 productivitatea acţionării dispozitivelor de fixare vacuumatice este comparabilă cu cea a
dispozitivelor acţionate pneumatic şi de câteva ori mai mare decât cea a dispozitivelor acţionate
manual;
 pot fi fixate PSF metalice sau nemetalice, în comparaţie cu dispozitivele magnetice unde piesa
trebuie să aibă obligatoriu proprietăţi feromagnetice.
Pe lângă avantajele anterior menționate, dispozitivele cu acționare vacuumatică au și unele

dezavantaje, dintre care menționăm:
 condiții restrictive legate de planeitatea şi rugozitatea suprafeţelor fixate vacuumatic;
125
 deoarece d.p.d.v. economic se lucrează cu presiuni de 0,9…0,8 bar, forţele de fixare nu sunt
foare mari (aproximativ de 10 ori mai mici decât cele dezvoltate de acționarea magnetică);
 atunci când în timpul prelucrării PSF apar forţe laterale, se recomandă utilizarea unor reazeme
care să le preia, pentru a descărca garniturile de etanşare, fapt ce complică construcţia
dispozitivului;  deși sunt relativ mari forțele de frecare (la contactul dintre PSF și suprafața
garniturii de etanșare), nu sunt suficiente pentru a împiedica deplasarea tangențială a piesei, de
aceea forțele de așchiere trebuie neapărat să se închidă prin reazeme mecanice laterale cu care,
în general, sunt dotate plăcile vacuumatice.
 pentru PSF spațiale este necesară proiectarea și relizarea unor bacuri vacuumatice speciale.
Fig. 3.95 Exemple de dispunere PSF în dispozitive acționate vacuumatic
Principiul de funcționare al acționării vacuumatice
Principiul de funcționare este sintetic prezentat în Fig. xx. Se remarcă că în starea (b), când piesa este
fixată vacuumatic, garnitura de etanșare poz.2 se deformează (sub acțiunea diferenței de presiune față
de presiunea atmosferică).
Valoarea forței de fixare poate fi determinată cu relația:
S=A p p  a  dFe

(3.21)
unde: A reprezintă aria delimitată de garnitura de etanșare;
pa și pd sunt valorile presiunii atmosferice respectiv depresiune de lucru;
(depresiunea de lucru 0,01…0,015 Mpa – unde 1Mpa = 10bar)
Fe este forța necesară deformării garniturii de etanșare.
(a) 1 2 (b)
(a) – PSF în lipsa acționării

(b) – PSF fixată
1 – cameră/volum de acțiune depresiune

2 – garnitură de etanșare 3 – canalizație vacuum
Fig. 3.96 Principiul de funcționare acționare vacuumatică
126
Observație importantă
Din relația (3.21) se remarcă faptul că forța de fixare S depinde de presiunea atmosferică pa. Aceasta înseamnă
că funcționarea este influențată de altitudinea locației. Este știut, de exemplu, că presiunea atmosferică la o
altitudine de 2000 m scade cu cca. 20%. În consecinâi generatorul vacuumatic își va diminua corespunzător
capacitatea nominală.
Deasemenea la depresiuni mari consumul de energie crește considerabil și în plus garniturile de

etanșare sunt supuse la deformări/uzură intense. De aceea depresiunea uzuală de lucru este aprox.
0,9…0,8 bar.
(a) Frezarea unei carcase (b) Frezare de conturare
Fig. 3.97 Exemple de prelucrări pentru PSF cu fixare vacuumatică
În absența unor reazeme laterale prin care să se închidă forța de așchiere paralelă cu suprafața
de așezare (cazul prelucrării din cinci direcții a semifabricatului) aceasta este preluată de forțele de
frecare dintre garnitura de cauciuc și suprafața PSF și dintre contactul dintre platou și PSF.
Fz
Fy Fz, Fy – componente ale forței de așchiere;
N1, N2 – reacțiunile la contactul PSF cu garnitura
de etanșare, respectiv suprafața plăcii;
μ F z
Fy
S k  (3.22)
μ
S
considerând μ = min(μ ,μ12)
μ2 și
k – coeficient de siguranță, k = 2
Fig. 3.98 Model de calcul al valorii forței de fixare necesară S
Nu se recomandă prinderea vacuumatică a PSF înalte și solicitate la momente încovoietoare.

Din experiența practică a rezultat un raport maxim 1/25 între suprafața piesei și înălțime ( raportul este
orientativ, acesta depinzând și de mulți alți factori ).
127
Pentru mărirea mărirea capcității de preluare a forțelor laterale se pot utiliza pastile de cauciuc
acționate automat la aplicarea vacuumului. Astfel platoul vacuumatic poate suporta forțe de prelucrare
paralele cu suprafața de așezare cu aproximativ 30% mai mari. (vezi Fig. 3.99)
www.schmalz.com
Fig. 3.99 Detaliu constructiv soluție și placă cu rezeme laterale montate
În cazul în care se realizează operații care implică străpungeri, deci apare posibilitatea
deteriorăriiplăcii vacuumatice există posibilitatea intercalării unor plăci speciale (consumabile),
realizate din aliaje de aluminiu (conform Fig. 3.100)
www.2linc.com
Fig. 3.100 Exemplu de utilizarea unor plăci intermediare care permit

utilizarea sistemului pentru prelucrări străpunse
Debitul pompelor
de vacuum se
poate exprima în
l/min sau m3/h.
Valorile se referă
la presiuni de
1000 mbar și
temperatură de 20 °C.
128
Pompă vacuumatică cu rezervor Pompă vacuumatică fără rezervor Fig. 3.101

Pompe de vacuum acționate electric
Principial sunt utilizate generatoare de vacuum bazate pe efect Venturi (într-o treaptă sau în trepte
multiple) sau cele bazate pe efect Coandă. Ambele tipuri au avantajul că neavând părți în mișcare sunt
foarte fiabile și nu necesită întreținere deosebită. Prezintă însă și dezavantajul de a crea curenți de aer
relativ puternici.
PSF
Fig. 3.102 Contrucția unui dispozitiv de strunjire acționat vacuumatic
1 – corp dispozitiv;
2 – garnitură de etanșare;
3 – canalizație vacuum.
Un alt avantaj, deloc de neglijat este acela că astfel de dispozitive nu alterează calitatea suprafeței
piesei (nu lasă urme, amprente ale elementelor de fixare sau de rezemare etc.) ceea ce la face extrem
de atractive la prelucrarea PSF din materiale moi (de exemplu din aluminiu, alamă, bronz…).
Astfel de sisteme de fixare sunt deasemenea indicate pentru prelucrarea unor PSF din materiale
plastice, sticlă, piese cu rigiditate scăzută.
Surse bibliografice:
www.2linc.com, www.ame.co, www.assfalg-gmbh.de, www.exair.com, www.horst-witte.de
www.multiclamp.ch, www.nemi.com, www.piab.com, www.schmalz.com, www.swisstool.ch, www.triag.com,
www.vaccon.com, www.vacmagic.com, www.vacuumchuck.com, www.vakuumtisch.de material video
documentare:
129
https://www.youtube.com/watch?v=xVOc_qk9WeE https://www.youtube.com/watch?
v=4kulIvHcj1k https://www.youtube.com/watch?v=MR -WS8CUHrs
https://www.youtube.com/watch?v=ljQXNB8zh0s
3.5.4 Acționarea centrifugală
Forța centrifugă poate fi folosită ca și forță de fixare. Este evident faptul că această forță apare în cazul
unor mase în mișcare de rotație, deci domeniul de aplicabilitate este relativ restrâns ( la DOF de strunjire,
rectificare rotundă…).
Acest tip de acționare prezintă o serie de avantaje:
 au soluții constructive simple și în consecință fiabile;
 nu necesită o sursă de energie specială;
 acționarea este comandată “ automat” (fixarea se produce simultan cu apariția mișcării de rotație/
nu necesită comandă separată);
Ca principal dezavantaj este acela că forța de fixare nu poate fi modificată cu ușurință, aceasta
fiind dependentă de masele de acționare,
dimensiunile geometrice ale
mecanismului și turația DOF/PSF.
Deducem astfel că acest tip de acționare
este adecvat a fi folosit doar în cazul în
PSF care forța de fixare are valori relativ mici
și operațiile se realizează cu turații mari
(operații de semifinisare/finisare).
Utilizarea unui astfel de tip de DOF este
limitată și de configurația geometrică a
piesei. Trebuie acordată o atenție
deosebită asupra comportamentului
sistemului în perioada de tranziție (până
când sistemul ajunge la turația de lucru).
Fig. 3.103 Soluție constructivă a unui dispozitiv de

strunjire/rectificare cu acționare centrifugală
(mișcarea de rotație a axului principal al strungului face ca masele

atașate pârghiilor de fixare să se deplaseze spre exterior, sub
130
acțiunea forței centrifuge, asigurând astfel forța de fixare S. La
încetarea mișcării de rotație, sub acțiunea arcurilor atașate,
pârghiile revin în poziția DESFĂCUT, ceea ce permite scoaterea
PSF din dispozitiv și se poate relua un nou ciclu)
Fig.3.104 Variantă constructivă

(parțială)
(notații pentru relația 3.23)
Forța de fixare se poate determina cu relația:
n2 l l1  l1 l2
S G R   c 2
r
g Fa  l22 [daN] (3.23)
în care s-au folosit următoarele relații: G

– greutatea corpului centrifugal [daN];
R – distanța de la centrul de greutate al corpului centrifugal la axa de rotație [mm];
l1, l2 – dimensiunile brațelor pârghiei [mm]; n – turația axului principal/ DOF
[rot/min]; c – numărul de corpuri centrifugale; μ – coeficientul de frecare dintre
pârghie și axul articulației; r – raza axului articulației;
Fa – forța arcului în poziție de lucru (diminuează corespunzător forța de fixare).
Pentru mărirea forței fe fixare pot fi concepute soluții combinate, de exemplu sistemul centrifugal
poate acționa asupra unui circuit hidraulic, cu rolul de amplificare S. Evident, deși se obțin forțe de
fixare mai mari, soluțiile constructive devin mai complexe (și mai puțin fiabile) și nu în ultimul rând
costurile de fabricare/întreținere cresc în consecință.
3.6 Blocul de transfer (BT) /Blocul de execuție (BE)
131
În sistemele de producție de serie mare și masă se folosesc preponderent mecanisme de fixare
acționate pneumatic, hidrostatic, magnetic, electromagnetic etc. care prezintă avantajul unui efort
minim al operatorului și timp de aplicare redus (consum mic de manoperă).
Pentru sistemele de producție de serie mică și unicate este rațional a fi folosite mecanisme de fixare
acționate manual, caracterizate de simplitate constructivă, universalitate, siguranță în exploatare,
fiabilitate etc.
T87 – Bazat pe componentele Sistemului Operațional Tehnologic dezvoltați /justificați asocierea tip
acționare fixare/ sistem de producție. –10p
3.6.1 Mecanisme de fixare cu pană
Propietatea de autofrînare a penelor cu unghiuri de pantă mici stă la baza construcției majorității
mecanismelor de fixare. Această propietate permite ca forța dezvoltată de mecanism să fie menținută
pe tot timpul prelucrării (este evitată posibilitatea desprinderii PSF din dispozitiv). Astfel toate
mecanismele acționate manual trebuie să asigure conservarea forței de fixare pe toată perioada
prelucrării. Deasemenea în cazul dispozitivelor acționate pneumatic, hidraulic și obligatoriu pentru
dispozitivele în mișcare de rotație (strunjire, rectificare) este necesar un BT care funcționează pe
principiul autofrânării.
Elementele de tip pană sunt utilizate relativ frecvent în mecanismele de transfer a forței între blocul de
antrenare și blocul de transfer (există și cazuri când penele sut și element de execuție ).
După soluția constructivă adoptată, mecanismele cu pană pot fi clasificate după cum urmează:
 mecanisme cu o singură pană;
 mecanisme cu pană și plunjer (vezi 3.6.2);  mecanisme cu
pene multiple (vezi Cap.4).
Mecanisme cu pană
Penele simple, utilizate în construcția dispozitivelor, pot fi acționate cu mecanisme de tip

șurubpiuliță, cu mecanisme cu pârghii, mecanizat (uzual acționări pneumatice sau hidrostatice).
Pentru simplificarea calculului (condiția de autofrânare și a forței dezvoltate ) coeficientul de frecare
(dintre pană și elementele de ghidare) se înlocuiește cu tangenta unghiului de frecare:
  tg (3.24)
Condiția de autofrânare, pentru pene cu frecare pe ambele fețe, este asigurată atunci când α < 2o sau α <
φ1+ φ2 (unde α este unghiul de înclinare al penei, iar φ1, φ2 unghiurile de frecare pe cele două fețe – vezi Fig.
3.105).
132
Fig. 3.105 Schema de calcul a cursei realizate de pană
Cursa utilă pentru o pană cu o singură față înclinată poate fi determinată cu relația:
h  h1 tgα (3.25)
Iar pentru pene cu două fețe înclinate:
h  h (tg1α +1 tgα2) (3.26)
Se poate remarca că pentru unghiuri de pantă cu autofrânare rezultă curse de lucru foarte mici.
Forța de fixare S (de ieșire din mecanism – Fei ) – vezi Fig. 3.106 (a) se poate determina (din echilibrul
forțelor care solicită simultan pana) cu relația:
Q
S (3.27) tg(α +1
1) + tg(α +2 2)
Pentru penele cu unghiurile de pantă egale, α 1 = α 2 = α şi cu unghiurile de frecare egale, φ1 =
φ2 = φ, relaţia de calcul este:
Q
S (3.28)
2tg(α+ )
În cazul penelor cu o singură faţă înclinată (α 1= 0, α 2 = α), cu unghiuri de frecare diferite pe cele
două feţe, relaţia (3.27) devine:
Q
S (3.29)
tg(α+1) + tg2
Dacă penele au o singură faţă înclinată (cazul penelor multiple) şi frecarea are loc numai pe
această faţă, relaţia de calcul va fi:
Q
S
(3.30) tg(α+ )
133
Q Fd
Q=0
(a) (b)
Fig. 3.106 Schema de calcul a forțelor dezvoltate de pene și respectiv de dezbatere a penei
Randamentul mecanismelor cu o pană poate fi determinată folosind relația:
tgα
tgα +1 2 (3.31)
  tg(α +1 1) + tg(α +2 2)
Pentru penele cu unghiurile de pantă egale, α 1 = α 2 = α şi cu unghiurile de frecare egale, φ1 =

φ2 = φ, relaţia de calcul (3.31) devine:
 (3.32)
La încetarea acțiunii forței Q și aplicarea forței Fd (forța de dezbatere) – vezi Fig. 3.105 (b) se poate
retrage pana în poziția inițială (acțiunea forței S încetează). Astfel, forța de dezbatere se poate
determinată folosind relația:
Fd Stg(α +1 1) + tg(α +2 2) (3.33) Este
important de menționat că forța de dezbatere este mai mare decât forța de împănare.
Se definește rezerva de autofrânare k ca fiind raportul dintre suma componentelor care rețin pana în
autofrânare și a celor care au tendința să o dezîmpăneze ( proiectate pe direcția forței de desfacere )
rezultă:
 1 N1 cosα1  2 N2 cosα2
kd 
(3.34)
N1 sinα1  N2 sinα2
cum:
α2  2 cosα2
N1 cos (3.35)
134

N2 cosα1  1 cosα1
se poate aproxima că:
  12
k
(3.36)
α1  α2
Recomandarea este ca rezerva de autofrânare k să fie k = 1,5...2.5 dacă mecanismul este folosit într-un
dispozitiv într-un sistem fără vibrații și k ≥ 3 pentru dispozitive solicitate la șocuri și vibrații . Uzual,
conform relațiilor de calcul anterior definite, randamentul mecanismelor cu pană și autofrânare η =
0,5...0.25. Datorită randamentului mic al mecanismelor cu pană și autofrânare ( pierderi prin frecare), nu
se recomandă utilizarea la dispozitive cu frecvență mare de acționare, existând posibilitate încălzirii
excesive (pericol de blocare, gripare...). Exemple de utilizare:
Fig. 3.107 Sistem de fixare cu pană și bac

(asupra PSF se exercită o forță frontală de fixare/împingere și una de apăsare, în raport de 1/7 )
https://www.rebik.si/static/upload/pdf/dodatki/AMF_-_STANDARDNI_VPENJALNI_ELEMENTI.pdf
Fig. 3.108 Sistem de fixare cu pană cu două bacuri

(asupra PSF se exercită o forță frontală de fixare/împingere și una de apăsare, în raport de 1/7 )
https://www.rebik.si/static/upload/pdf/dodatki/AMF_-_STANDARDNI_VPENJALNI_ELEMENTI.pdf
135
3.6.2 Mecanisme de fixare de tip pană-plunjer
Mecanismele de fixare cu pană plunjer sunt utilizate în construcția dispozitivelor ca bloc de transfer-
execuție (BT-BE). Pentru micșorarea frecării dintre pană și plunjer, la o categorie de construcții și în
special la mecanismele care nu lucrează pe principiul autoîmpănării, contacul dintre pene și plunjere se
realizează cu ajutorul unor role (se înlocuiește frecarea de alunecare cu frecarea de rostogolire ).
Deasemenea plunjerele antrenate în mișcare cu ajutorul penelor se pot construi cu simplă ghidare ( în
consolă) sau cu dublă ghidare.
(a) (b) (c)

(a) (b) (c)
(1) Mecanism pană-plunjer în consolă (2) Mecanism pană-plunjer dublu ghidat Fig. 3.109
Variante constructive ale mecanismului pană-plunjer
Fig. 3.110 Schemă pentru stabilirea relației dintre unghiul de

frecare la alunecare și unghiul de frecare la rostogolire
Relaţia dintre unghiul de frecare la alunecare şi unghiul de frecare la rostogolire se determină

din echilibrul forţelor care solicită simultan rola: d
φ1r  arctg tg φ1
(3.37) D
136
Fig. 3.111 Schemă de calcul a forțelor de fixare Fig. 3.112 Schemă de calcul a forțelor de fixare
realizate de mecanism cu plunjer în consolă realizate de mecanism cu plunjer dublu ghidat
Cursa de lucru la mecanismul cu pană și plunjer poate fi determinată cu relația (3.25).
Formule pentru determinarea raportului de transmitere a forței
 l
1 tg( φ )1  3 l1 tgφ3 is 
(3.38) tg( φ )1  tgφ2
137
 l
1 tg(φ )1r 3 l1 tgφ3 is  (3.39) tg(φ )1r  tgφ2
 l
1 tg( φ )1r 3 l1 tgφ3 is  d (3.40)
tg( φ )1r  tgφ2 D
 tg(  φ )1 tgφ3
is  1 (3.41) tg(  φ )1  tgφ2
 tg(  φ )1r tgφ3

is  1 (3.42) tg(  φ )1r 
tgφ2
 tg(  φ )1r tgφ3

is  1 d (3.43) tg( φ )1r  tgφ2
D
(@ T pag107-109)
Cunoscând valoarea raportului de transmitere a forței se poate calcula forța de fixare cu relația:
S  Q i s (3.44)
În cazul când se construiesc mecanisme cu pene şi plunjer cu autofrânare, cursa de lucru
realizată de plunjere este uneori insuficientă pentru a acoperi jocul iniţial dintre semifabricate şi
dispozitiv şi variaţiile dimensiunilor de fixare ale
acestora. Pentru a realiza mecanisme cu autofrânare,
dar care să asigure deplasări suficiente, se construiesc
pene cu unghiuri de pantă duble – vezi Fig. 3.113.
Fig.3.113 Soluție constructivă pentru creșterea

cursei plunjerului
138
Este cunoscut că la penele cu unghiuri mici de pantă forţele exterioare necesare retragerii
penelor sunt mai mari decît cele folosite la batere/împănare. Din această cauză, la mecanismele cu
pene acţionate pneumatic apar dificultăţi la retragerea penelor, deoarece presiunea aerului comprimat
este limitată şi nu permite realizarea unor forţe mai mari la desfacerea semifabricatelor.
Fig.3.114 Soluție constructivă pentru

retragerea
penelor prin șoc (la acționări pneumatice)
1 3 2
În asemenea situaţii se recurge la soluţii constructive, care realizează retragerea penelor prin
şoc. Pena 1 este îmbinată cu tija motoarului pneumatic 4, prin furca 2 şi bolţul 3. În timpul fixării PSF,
forţa Q este transmisă de la tija 4 la pana 1 direct prin furca 2, iar la desfacere, tija 4 împreună cu furca
2 parcurg în gol cursa h, după care, prin bolţul 3, pana este solicitată prin şoc cu forţa Q1.
3.6.3 Mecanisme de fixare cu excentrici

Mecanismele cu excentrici fac parte, din categoria mecanismelor de fixare şi de blocare rapidă.
Dacă pentru strângerea unui semifabricat cu ajutorul elementelor şi mecanismelor de fixare cu filet se
consumă în medie între 3 şi 17 s, folosind mecanisme cu excentrici sunt necesare numai 0,6 pînă la 1,8 s
ceea ce permite să se reducă timpii auxiliari de 5 până la 10 ori. Privite din acest punct de vedere,
mecanismele cu excentrici sunt comparabile cu cele acţionate pneumatic sau hidraulic.
Este de menționat că mecanismele cu excentrici sunt mai puţin versatile. Dacă cele cu filet pot
lucra în orice condiţii, cele cu excentrici au un domeniu mai limitat, deoarece cursele de lucru şi forţele
sunt comparativ mai mici. Deasemenea, mecanismele cu excentric nu se pot folosi în cazul unor
semifabricate insuficient de rigide, care pot vibra în timpul prelucrării, deoarece există pericolul
autodesfacerii mecanismului.
Din punctul de vedere al formei profilului de lucru, excentricii se împart în două grupe:
excentrici circulari (cu profilul de lucru executat sub forma unor arce de cerc ); excentrici curbilinii, cu
profilul de lucru executat sub forma unor spirale.
Excentrici circulari
139
Mecanismele de fixare cu excentrici circulari sunt de construcţie foarte simplă, executate sub
forma unor arbori sau discuri, care se rotesc în jurul unor axe deplasate în raport cu axa geometrică, cu
o distanţă e numită excentricitate. Se poate considera că mecanismul este constituit dintr-o pană cu o
faţă înclinată, înfăşurată pe un cerc de bază.
Fig.3.115 Schema de calcul a cursei și unghiului

de pantă pentru excentici circulari
Fig.3.116 Schema de calcul a caracteristicii excentricilor circulari
Întrucât excentricii circulari au unghiul de pantă variabil în lungul profilului de lucru, este
necesar să se respecte condiţia de autofrînare a mecanismului (α < φ1 + φ2) în orice punct al profilului.
Folosind schema de calcul din Fig. 3.116 şi ţinând seama că excentricul cu autofrânare trebuie să
rămînă în echilibru sub acţiunea forţelor de frecare F1, F2 şi a celei de fixare S şi după îndepărtarea
forţei exterioare Q, se poate determina raportul dintre parametrii constructivi D şi e. Dacă se scrie
ecuaţia de momente în raport cu axa fusului şi se consideră coeficientul de frecare μ = 0,1, iar
frecarea
D
dintre fus şi disc se neglijează, rezultă  20; în aceleaşi condiţii, dacă μ = 0,15 = φ (8°32'); se e
D
140
obţine 13.
e
În consecinţă, raportul dintre parametrii constructivi D şi e, rezultat din condiţia de autofrînare,
D
poate lua valorile, 20  13 , raport care poartă denumirea de caracteristica excentricului circular.
e
Pe baza rapoartelor dintre parametrii constructivi, se poate analiza corelaţia dintre aceştia şi
parametrii, funcţionali: cursa de lucru a excentricului, unghiul de pantă, raza de rotire şi forţa de
strîngere.
Cursa realizată de excentrici trebuie să fie suficientă pentru a permite introducerea şi scoaterea
comodă a semifabricatelor din dispozitiv, pentru a compensa jocurile din lagăre, uzura rezultată în
timpul funcţionării şi deformaţiile elastice ale sistemului de fixare sau de blocare.
Dacă se roteşte discul excentric din poziţia inițială într-o poziţie intermediară de lucru (vezi
Fig. 3.115), centrul discului coboară faţă de poziţia iniţială cu o distanţă h, care reprezintă cursa
excentricului şi care este dată de relaţia:
h e (1cosβ) (3.45)
Variaţia unghiului de pantă α, în lungul profilului de lucru, constituie unul din dezavantajelor
excentricilor circulari. Din această cauză, se impune determinarea limitelor în care modificările
unghiului de pantă nu deranjează funcţionarea liniştită, lipsită de şocuri şi înţepeniri a mecanismelor
de fixare sau de blocare.
Din Fig.3.115 se poate determina tangenta unghiului de pantă α, în funcţie de parametrii
constructivi D şi e şi de unghiul de rotire β, cu relația:

sin tg 
(3.46)
R
cos
e
în care R este raza discului excentric.
Din relaţia (3.46), rezultă că unghiul de pantă, pentru acelaşi raport dintre parametrii constructivi,
depinde numai de variaţia unghiului de rotire β. Dacă se consideră că axa fusului O1 se roteşte în jurul
axei discului O, se obţine un cerc de rază e – vezi Fig. 3.117 Unghiul de pantă αmax, are loc atunci cînd
R
dreapta PO1 este tangentă la cercul de rază e, şi are expresia, max  arcsin care corespunde unghiului
e de rotire β = 90° — αmax .
Fig. 3.117 Schemă pentru calculul unghiului maxim de

pantă
141
Fig. 3.118 Schemă pentru calculul forței de fixare realizate
În Fig. 3.118 se observă că în punctele extreme A şi B, unghiul de pantă este nul, iar în apropierea
acestor puncte are valori foarte mici, ceea ce influenţează negativ funcţionarea, deoarece în aceste
porţiuni se poate produce înţepenirea excentricului.
Raza de rotire ρ reprezintă un alt parametru al excentricilor circulari, a cărui mărime depinde
de parametrii constructivi D respectiv e şi de unghiul de rotire β. Mărimea razei de rotire ρ se poate
calcula analitic din Fig. 3.115, ca distanţa dintre punctele P şi O1 rezultînd
2
 R  R
ρ  e  e  2 e cosβ1
(3.47) 
Forţa de fixare poate fi calculată cu suficientă precizie dacă se consideră că excentricul lucrează ca o
pană cu o singură faţă înclinată, cu frecare pe ambele feţe. Conform notațiilor din Fig. 3.118 dacă pana
MTK, este pana înfăşurată pe cercul de bază AmB, iar forţa Q1, forţa exterioară folosită la împănare,
atunci forţa de fixare S, se poate determina cu relaţia:

QL
S (3.48)
ρ tg α +φ 1 tgφ2

în care: Q - forţa aplicată la manivela excentricului, care se recomandă să fie între 5... 15 daN;
L- lungimea manivelei, uzual lungimi normale: L = (4...5) R, echivalet cu L = k R.
Dacă în relația (3.48) se înlocuiesc ρ și L cu expresiile anterior determinate se obține:

R kQ
S=  (3.49)
e tgα+φ1 tgφ2 Re 2 2 R2 cosβ 1


142

Rezultă că forţa de fixare realizată de excentricii circulari depinde numai de raportul dintre
parametrii constructivi şi de variaţia unghiului de rotire β.
Având în vedere că la unghiuri de pantă nule sau foarte mici, se produce înţepenirea mecanismului,
rezultă că porţiunea de profil din apropierea punctelor A şi B, trebuie evitată. La delimitarea profilului
de lucru trebuie să se ţină seama de variaţia corelată a tuturor parametrilor funcţionali. Astfel, cursa de
lucru h trebuie să fie mai mare decît variaţiile dimensionale ale tuturor elementelor care compun lanţul
de dimensiuni ale mecanismului. De asemenea, trebuie să acopere jocul iniţial dintre PSF şi
mecanismul cu excentric, uzura şi deformaţiile elastice ale sistemului - vezi Fig. 3.119. Prin urmare,
cursa realizată de excentric, pe profilul de lucru delimitat, trebuie să respecte condiţia:
h  ji
Ti f u (3.50)
unde: ji – jocul
iniţial dintre
excentric şi piesa
de presiune;
∑ Ti – suma
toleranţelor
elementelor
lanţului de
dimensiuni;
f–
deformaţia
totală a
elementelor mecanismului; u – uzura elementelor
mecanismului.
Fig. 3.119 Schemă pentru dimensionarea

excentricilor circulari
Pe porţiunea de profil delimitată pentru lucru efectiv, este necesar ca variaţiile unghiului de
pantă să fie minime şi să se evite fenomenul de înţepenire. De asemenea, pe aceeaşi porţiune şi variaţia
forţelor de fixare trebuie să fie cât mai mică. Excentricii astfel construiţi realizează curse de lucru
143
corespunzătoare, iar funcţionarea mecanismelor este lipsită de şocuri şi înţepeniri. Raportul de
transmitere a deplasărilor/cursei pentru excentricii circulari:
hS = e (3.51)
i =h  
hQ L
și raportul de transmitere a forțelor:
S L
i = f   = (3.52) Q tg(1)
tg2
În practică, uzual se utilizează următoarele valori: D D 15 ; L 

4...5R ; L  4...5R ; Q  10...15daN ; d  e
3
ceea ce conduce la obținerea unor forțe de fixare S 12...21Q
CAMA EXCENTRICĂ
PENTRU FIXARE
FORMA CILINDRICĂ CU MÂNER
CAMA EXCENTRICĂ PENTRU FIXARE

FORMA SFERICĂ CU MÂNER
CAMA EXCENTRICĂ PENTRU

FIXARE,
FORMA CILINDRICĂ, CU
GAURĂ PĂTRATĂ
144
CAMA EXCENTRICĂ PENTRU FIXARE,
FORMA OVALĂ, CU GAURĂ
PĂTRATĂ
CAMA EXCENTRICĂ
PENTRU FIXARE, CILINDRICĂ, ÎN FORMĂ DE FURCĂ, CU
MÂNER
CAMA EXCENTRICĂ
PENTRU FIXARE, OVALĂ, ÎN FORMĂ DE FURCĂ, CU
MÂNER
CAMA EXCENTRICĂ DUBLĂ,

PENTRU FIXARE,
CU GAURĂ PĂTRATĂ
CAMA EXCENTRICĂ
PENTRU FIXARE,
145
FORMA OVALĂ, CU LOCAȘ DE
PANĂ
CAMA EXCENTRICĂ
DE FIXARE, FORMA OVALĂ,
PENTRU MÂNER SUDAT
CAMA EXCENTRICĂ
DREAPTA
PENTRU STRÂNGERE
CONTINUĂ,
CU MANETA DEMONTABILĂ
CAMA EXCENTRICĂ STÂNGA

PENTRU STRÂNGERE
CONTINUĂ,
CU MANETA DEMONTABILĂ
CAMA EXCENTRICĂ DE
STRÂNGERE
CU AX CILINDRIC
Fig. 3.120 Diverse forme constructive pentru excentrici circulari
Excentricii se execută din oţel de cementare C 15E / SR EN 10084:2008 ( OLC 15 STAS 880-88),
cementat pe adâncime de 0,8…1,2 mm, călit şi revenit la HRC = 55…60, sau ( mai rar, pentru
dimensiuni mici) din C70U / SR EN ISO 4957:2002 (OSC 8 STAS 1700-88).
Deoarece partea activă este supusă uzurii, acesta se recondiţionează prin rectificare. În cazul în
care uzura este prea mare, nerespectându-se caracteristica, se pot obţine excentrici de dimensiuni
inferioare, printr-o prelucrare redusă, contribuind astfel la reducerea substanţială a consumului de
material şi manoperă şi în final la reducerea costurilor.
În construcţia dispozitivelor, excentricii se utilizează mai rar acţionând direct asupra
semifabricatului, ei sunt utilizaţi de regulă în combinaţie cu elemente de tipul pârghiilor sau bridelor.
146
Fig. 3.121 Excentric circular (firmă producătoare specializată)

https://www.kipp.com/gb/en/Products/Operating-parts-standard-elements/Clamping-devices/K0035-Sideclamps/K0035-D-
Side-clamps-Form-D.html
Excentrici curbilinii*
Avantajul excentricilor curbilinii constă în aceea că, practic, realizează forţe de fixare constante
pe toată lungimea profilului de lucru, deoarece unghiul de pantă este constant sau scade foarte puţin cu
creşterea razei. De asemenea, pentru aceeaşi lungime a profilului, la excentricii curbilinii se obţin curse
de lucru mai mari decît la cei circulari.
Dezavantajul excentricilor curbilinii constă în dificultăţile legate de trasarea şi îndeosebi de
execuţia profilului de lucru.
În general, pentru mecanismele de fixare se folosesc excentrici curbilinii cu profilul de lucru
executat după spirală logaritmică, sau după spirala lui Arhimede. Avînd în vedere că trasarea exactă a
profilului de lucru după una din cele două spirale prezintă multe dificultăţi, în proiectare se folosesc
diferite metode grafice,grafo-analitice și mai modern CAD/CAM, care simplifică trasarea şi uşurează
execuţia profilului.
(part 2)
147
3.6.4 Mecanisme de fixare cu filet (MFF)
Mecanismele de fixare cu filet se caracterizează prin: simplitate constructivă, universalitate,
accesibilitate şi siguranţă în exploatare. Acestea pot realizeza curse de lucru şi forţe de fixare mari.
Deasemenea pot lucra în orice condiţii (indiferent de abaterile poziției/formei etc. suprafeței de aplicare ).
Din aceste motive aceste mecanisme sunt folosite uzual în producția de unicate și serie la
fixarea PSF în dispozitive acționate manual (mai rar folosind alte tipuri de acționare). Ca principal
dezavantaj al utilizării mecanismelor de fixare cu filet este că în cazul acționării manuale nu pot
asigura constanța forței de fixare (valoarea forței în acest caz poate varia în limite largi – există soluție!!!)
T88 – Menționați soluții de obținere a unei forțe de fixare constante în cazul folosirii
mecanismelor de fixare cu filet acționate manual. – 2p
T89 – Indicați soluții posibile de acționare a mecanismelor de fixare cu filet , pentru obținerea
unei forțe constante. Realizați schițe simple, edificatoare pentru fiecare soluție.– 5p
MFF acționate manual au și dezavantajul unui consum relativ mare de timp pentru acționare și
consumul mare de energie musculară (utilizat pentru manevrare). Totuși datorită caracteristicilor
anterior menționate și a costurilor reduse (de fabricare, de întreținere etc. ) sunt încă frecvent utilizate în
construcția DOF.
Din punct de vedere constructiv MFF pot fi clasificate astfel:
a) simple – tip șurub-piuliță, prezon-piuliță (BT/BE);
b) combinate – cu alte elemente (BT1,BT2…BTi/BE)
T90 – Pentru clasificarea de mai sus analizați avantajele, respectiv dezavantajele fiecărei
categorii în termeni de forță de fixare, cursă, randament, ușurință în exploatare, alte
avantaje/dezavantaje etc. – 5p
După tipul filetului folosit regăsim: metric, cu profil trapezoidal, cu profil pătrat, rotund etc.
T91 – Referitor la șuruburile cu mai multe începuturi, pot fi ele folosite la fixare?. Menționați
avantajele/dezavantajele soluției. – 5p
În cazul MFF combinate (pot fi utilizate elemente de tipul pârghiilor, fălcilor, penelor, elementelor
elastice, motoare/pistoane hidraulice etc. ) șurubul sau piulița (BA) primesc forța/momentul de acționare
(Q) și o transmit unui/unor bloc/uri de transfer (BT).
Mărimea forței de fixare realizată de mecanismele cu filet (MFF simple) depinde de o
multitudine de factori, după cum urmează: forma și dimensiunile capului de presiune (care vine în
contact cu PSF), de tipul și dimensiunile filetului, de momentul de acționare ( forța multiplicată prin
lungimea brațului de acționare, ex. lungimea cheii de acționare.. .), coeficientul de frecare între elementele
cuplei filetate, coeficientul de frecare dintre capul de presiune și PSF etc.
În Fig. 3.122 sunt prezentate variantele posibile de contact dintre mecanismele de fixare cu filet
și piesa semifabricat.
121
(a) (b) (c)
Fig. 3.122 Tipuri de contact dintre MFF și PSF
Relațiile de calcul a forței de fixare (S) pentru cazurile considerate sunt:
(a) – pentru șuruburile cu cap sferic:

QL
S (3.121)
rtan (   )
(b) – pentru șuruburile cu suprafață inelară:


QL
S 3 d3
(3.122)
1 D

rtan (  ) 3 D2 d 2
(c) – pentru șuruburile cu suprafață inelară:

QL
S (3.123)
rtan (    ) D
Un caz particular este atunci când forța de fixare S este plicată printr-o talpă de presiune (BE) – vezi
secțiunea 3.2.3
Fig. 3.123 Aplicarea forței de fixare printr-o talpă de presiune
Relația de calcul a forței de fixare este:


QL
S (3.124)
rtan (    ) D
Pentru relațiile 3.121...3.124 s-au folosit următoarele notații:
Q – forța de acționare (în multe cazuri asigurată de operator) [daN];
122
L – dimensiunea (lungimea) elementului de acționare (cheie, tijă, manivelă…)[mm];
r – raza medie a filetului [mm];
φ – unghiul de frecare pe suprafețele elicoidale ale filetului [o];
α – unghiul de înclinare al elicei filetului [o] (pentru filet metric normal α = 2o …4o);
μ – coeficientul de frecare pe suprafața frontală a șurubului sau piuliței; D, d –
dimensiunile suprafeței/curbei de contact [mm].
Coeficientul de frecare pe suprafețele elicei filetului metric/trapezoidal se poate calcula în

funcție de coeficientul de frecare μ (al cuplului de materiale) cu relația:

r  (3.125)

cos
2
în care: β este unghiul la vârf al filetului (β = 30 pentru filet trapezoidal și β = 60o pentru filet metric).
o
Înlocuind cu valori, din relația (3.125) se obține pentru filete cu profil metric r 1,15, iar
pentru  0,1, atunci r  0,115 care corespunde unui unghi de frecare  6 45o ' .
Știind că unghiul de înclinare al elicei  2 ...4o o pentru filetele metrice normale se poate concluziona
că toate șuruburile/piulițele cu un astfel de filet respectă condiția de autofrânare.
T92 – Știind că există și filete metrice cu pas fin analizați influența acestui parametru asupra forței
de fixare S. – 3p
3.6.5 Mecanisme de fixare cu pârghii
Mecanismele cu pârghii, acţionate cu ajutorul elementelor cu filet (şurub-piuliţă), sunt foarte

mult folosite la fixarea PSF în dispozitive sau pe MU, datorită simplităţii constructive şi siguranţei în
exploatare. Multe din mecanismele de fixare cu pârghii, acţionate manual, sunt normalizate, având o
largă răspândire în toate entitățile economice de producție.
Pârghia poate fi definită ca fiind o bară rigidă, sprijinită pe un reazem și asupra căreia se exercită o
forță activă Q și una rezistentă S. Uzual pârghiile utilizate în construcția dispozitivelor ca bride de
fixare.
Bridele de fixare pot fi clasificate după mai multe criterii, după cum urmează: C1 –
după genul pârghiei (vezi Fig. 3.123, Fig. 3.124, Fig. 3.125)
123
Fig. 3.124 Pârghie de gradul I (tip balanță)
124
Fig. 3.125 Pârghie de gradul II (tip roabă)
Fig. 3.126 Pârghie de gradul III (tip pensetă)
T93 – Identificați și denumiți elementele componente din Fig. 3.124. – 3p
T94 – Identificați și denumiți elementele componente din Fig. 3.125. – 3p
C2 – după forma pârghiei
C 2.1 bride drepte (se utilizează când nu există restricții de gabarit pe înălțime)
Fig. 3.127 Bridă dreaptă

(tip III)
125
Brida dreaptă din Fig. 3.127 se folosește pentru aplicarea forței de fixare pe o suprafață plană.
Reglarea pe înălțime se realizează prin șurubul de aplicare a forței și a sprijinului filetat ( într-un
domeniu limitat, specific fiecărei tipo-dimensiuni)
Fig. 3.128 Bridă dreaptă pentru fixare pe suprafețe cilindrice interioare
Brida din Fig. 3.128 poate fi folosită și ca bridă U pentru fixarea pe suprafețe cilindrice interioare
(vezi SEM64 și alte seturi modulate).
Fig. 3.129 Bridă dreaptă

pentru fixare pe suprafețe
plane (exterioare/interioare)
C 2.2 bride cu cot (se utilizează când există restricții de gabarit pe înălțime )
Fig. 3.130 Bridă cu cot și

suport reglabil filetat Fig.
3.131 Bridă cu cot și
suport zimțat elicoidal
C 2.3 bride cotite cu cuplă

cilindrică (bride C)
126
Fig. 3.132 Bride cotite cu cuplă cilindrică acționate manual (producători specializați)
https://b2b.partcommunity.com/3d-cad-models/clamps-amf-andreas-maier-gmbh-co-kg?info=amf%2Fmesp%2F704_spanneisen
C 2.4 bride cu reglare discretă pe înălțime (de tip I)
Fig. 3.133 Bride cu reglare discretă pe înălțime (producători specializați)
https://b2b.partcommunity.com/3d-cad-models/clamps-amf-andreas-maier-gmbh-co-kg?info=amf%2Fmesp%2F704_spanneisen
https://www.raptorsupplies.com/c/clamping-kits?manufacturer=466566
C 2.5 bride L
Bridele L au un gabarit mic, pot fi rotite pentru a facilita introducerea/scoaterea PSF, însă nu
dezvoltă forţe mari de fixare. Reglarea discretă la diferite înălţimi ale PSF se poate realiza prin
intermediul unor corpuri-distanţier filetate. Deasemenea pe bridă pot fi montate diverse tipuri de
bacuri.
127
https://
www.halder.com/ro/Produse/Elemente-standardizate/Elemente-de-fixare/Bride-de-fixare-pe-verticala/Bride-defixare-pe-
verticala-marime-82-5/23310.0070
(a) – cu excentric (b) – cu șurub
https://www.halder.com/ro/Produse/Elemente-standardizate/Elemente-de-fixare/Bride-de-fixare-pe-verticala/Bride-
defixare-pe-verticala-marimea-60/23310.0061
Fig. 3.134 Bride rapide de fixare pe verticală acționată manual (firma
HALDER)
Fig. 3.135 Brida L rotitoare cu acționare pneumatică/hidraulică (și variante de utilizare)
Pe lîngă tipurile de bride anterior menționate există o varietate relativ mare de alte soluții constructive,
inclusiv bride pentru fixarea simultană a mai multor PSF
128
Mecanism de fixare cu pârghie şi tălpi de
presiune oscilante. Permite fixarea simultană a
patru PSF.
În funcţie de dimensiunile prismelor, se pot fixa
semifabricate cu dimensiuni diferite. Pentru
înlocuirea PSF, pîrghia se poate roti în jurul axei
şurubului de fixare y - y.
Fig. 3.136 Mecanism de fixarecu pârghie și tălpi articulate
Fig. 3.137 Soluție de distribuire a forței de fixare prin

mecanism cu pârghii și bacuri articulate
Fig.
3.138 Sisteme de fixare cu pârghii articulate (se evită contactul direct al șurubului cu PSF) În cele ce
urmează sunt prezentate principalele variante constructive normalizate, utilizate la fixarea PSF.
Brida de fixare forma “U”
129
Brida de fixare forma “U” răsfrântă
Brida cu cot
Brida cu două coturi
Brida de fixare pentru excentric
Brida de fixare rotativă
Brida de fixare mobilă
Brida de fixare mobilă cu

șurub de presiune
130
Brida de fixare cu știft oscilant
Brida de fixare mobilă cu știft oscilant
Brida de fixare mobilă cu știft oscilant
Știft aplatisat pentru bride
Brida cu picior
Brida de fixare forma “L” cu ghidaj cilindric
131
Brida de fixare forma “L” cu ghidaj cilindric și piuliță îngropată
Brida rabatabilă
Material: C 45E / SR EN 10084:2008 (OLC 45 / STAS 880-88),

Fig. 3.139 Variante constructive normalizate pentru bride de fixare
3.6.6 Mecanisme de fixare cu bare articulate
Sistemele de fixare cu bare articulate funcționează similar unui mecanism manivelă-piston folosit ca
amplificator de forță
1 – poziția inițială/relaxată
2 – pozițiade echilibru
3 – pozițiade fixare/stabilă
Fig. 3.140 Schema principiului de funcționare a mecanismului de fixare cu bare articulate
În Fig. 3.140 sunt prezentate cele trei faze ale unui mecanism cu bare articulate, după cum
urmează:
132
1. – faza de apropiere de semifabricat;
2. – faza de echilibru instabil, când barele sunt aliniate și forța de fixare are valoare maximă; 3. – faza
de stabilitate (contactul cu un opritor), forța de fixare scade puțin față de cea din poz. 2.
Deși maximul forței de fixare se obține în poziția de aliniere a barelor, această poziție nu asigură
stabilitatea/siguranța în exploatare unde există vibrații și alți factori perturbatori.. În consecință, deși
forța de fixare scade puțin, se folosește poziția 3 care asigură stabilitatea/siguranța aplicării forței pe
durata prelucrării.
Mecanismele de fixare cu bare articulate pot fi clasificate după criteriul direcției și sensului forței de
fixare/acționare în următoarele categorii:
- direcția forței de fixare:verticală

-c
Bride verticale înalte ursa unghiulară a mânerului 900...2100
- forţe de fixare 45 daN ... 3500 daN
-
Bride orizontale pentru - direcția forței de fixare:pot fi utilizate pentru împingere sau
tragereorizontală împingere-tragere - forţe de fixare 40 daN ... 4500 daN
Bride verticale pentru - direcția forței de fixare:cursa unghiulară

a mânerului 90verticală0 ...1050 -
forțe medii - forţe de fixare 25 daN ... 450 daN
Bride orizontale pentru - direcția forței de fixare:orizontală
133
- pot fi utilizate pentru împingere sau tragere
tragere (tip zăvor)
- forţe de fixare 90 daN ... 2700 daN
- direcția forței de fixare:bilateral vertical

Bride verticale tip clește - cursă unghiulară mică a mânerelor - forţe de fixare 50 daN ... 540
daN
Fig. 3.140 Principalele tipuri de

mecanisme de fixare cu bare articulate
Este de menționat că mecanismele de fixare cu bare articulate pot fi și cu acționare pneumatică.
Fig. 3.141 Mecanism de fixare cu bare articulate cu acționare

cu motor pneumaic liniar cu dublă acțiune
Toate tipurile de mecanisme cu bare articulate cu acționare manuală sunt disponibile și în varianta cu
acționare pneumatică, mai rar cu acționare hidraulică, deoarece mecanismele asigură rapoarte de
transmitere a forței mari și, în consecință, nu este necesară o forță de acționare de valoare mare.
3.6.7 Diverse soluții constructive combinate
Alegerea/proiectarea tipului de element de fixare, a tipului de acționare, a numărului și poziției de

aplicare a forței au o influență determinantă asupra caracteristicilor dispozitivului ( precizie, gabarit,
masă etc.), asupra costurilor asociate, dar și asupra performanțelor în exploatare
Este de menționat că numărul punctelor de aplicare a forțelor de fixare depinde de următorii
factori:
• mărimea și direcția forțelor și momentelor de așchiere;
• forma, dimensiunile, particularitățile geometrice rigiditatea PSF;
• tipul și particularitățile dispozitivului;
• tipul de acșionare dorit (manuală, pneumatică...);
• particularitățile spațiului gabaritic ale MU și rigiditatea acesteia (de instalare a dispozitivului);
• particularitățile tehnologice ale operațiilor/fazelor;
134
• configurația de dispunere a reazemelor, rigiditatea acestora etc.;  caracteristicile suprafețelor
active ale PSF.
O soluție frecvent utilizată o reprezintă mecanismele de fixare cu pârghii cu brațe cotite.

Schemele de utilizare a unei astfel de bride sunt prezentate în Fig. 3.142
S S S
Fig. 3.142 Variante de utilizare a pârghiilor cu brațe cotite (unde β=90o)
135
PSF
PSF
PSF PSF
PSF
Fig. 3. 143 Exemple de utilizare a pârghiilor

cu brațe cotite
PSF
136
PSF
PSF
Fig. 3.144 Soluții de eficientizare a acționării manuale la bride bilaterale
PSF
Fig. 3.145 Exemplu de utilizare a unei bride L cu acționare

manuală
Alte soluții constructive de reducere a timpului de operare a mecanismelor cu pârghii/bride.

137
PSF
Fig. 3. 146 Exemplu de utilizare a unei

bride rabatabile (pivotantă)
Fig. 3. 147 Bridă de fixare detașabilă
PSF
138
Fig. 3.148 Bridă de fixare pivotantă
Surse bibliografice
https://www.destaco.com/manual-clamps.html
https://www.elesa.com/static/sfogliabili/files/SpeedyBlock_ENG_WEB.pdf
https://www.kipp.com/gb/en/Products/Operating-parts-standard-elements/Toggle-clamps-and-power-clamps.html
https://www.halder.com/gb/Products/Standard-Parts/Clamping-Elements/Toggle-Clamps https://www.mst.edu/search/?
q=toggle%20clamps
http://www.pge.ro/dispozitive-cu-parghii-pentru-fixari-rapide
http://www.pge.ro/sites/default/files/pdf_produse/schnellspanner_en_2017.pdf
http://gerardi.it/prodotti/workholding/zero-point/ dispozitive de punct zero
139
Cap 4. Proiectarea elementelor cu rol de orientare și fixare (G.O. III)
Reducerea timpilor auxiliari, alocați orientării şi fixaării PSF, precum şi necesitatea orientării
în raport cu unul sau două plane de simetrie, au impus realizarea de dispozitive prevăzute cu
mecanisme, care să asigure simultan aşezarea şi fixarea. Astfel se creează condiţii pentru creşterea
productivităţii muncii, ca urmare a suprapunerii în timp a orientării şi fixării.
Mecanismele care, prin construcţie, permit orientarea (și fixarea) în raport cu două plane de simetrie,
reciproc perpendiculare, se numesc mecanisme autocentrante.
Din practica construcţiei de dispozitive a rezultat o multitudine de mecanisme de centrare şi fixare,
care se deosebesc în principal după tipul elementelor care sunt utilizate pentru orientarea şi fixarea
semifabricatelor.
4.1 Mecanisme de orientare și fixare cu bacuri plane
Sunt folosite pntru orientarea pieselor prismatice după un plan de simetrie. Rezultă că indiferent de
variațiile dimensiunii PSF (ale suprafețelor plane paralele de orientare ) mecanismul asigură
materializarea planului median fără eroare.
http://www.bronx-
https://www.grizzly.com/products/Grizzly-Precision-Self-Centering-Vise/H7576 systems.de/index.php?id=195,0,0,1,0,0
http://www.directindustry.com/prod/langmbh/product-53491- g-technikhttp://www.directindustry.com/prod/norelem-elements-standard-
mecaniques/product-7884- 413795.html?utm_source=ProductDetail&utm_medium=
2007895.html?utm_source=ProductDetail&utm_medium=Web&utm_content=SimilarProduct& Web&utm_content=SimilarProduct&utm_campaign=CA
utm_campaign=CA
1
https://www.autosuper-vise.com/self-centring-vice-scvr.html https://www.gedema.com/7517-zentrischspanner-typ-zsm2-100xl
http://www.directindustry.com/prod/fresmak/product-12027-
1914700.html?utm_source=ProductDetail&utm_medium=Web&utm _http://www.directindustry.de/prod/schunk-gmbh-co-kg/product-7038-1841453.html
content=SimilarProduct&utm_campaign=CA#product-item_559987
https://www.dumeta.nl/products/
https://cellcode.us/quotes/pneumatic-self-centering-
vise.html
Fig. 4.1 Menghine autocentrante cu bacuri plane (producători specializați)
Pentru calculul forţei de fixare S realizată de mecanismele cu fălci sub acţiunea forţei de
acţionare Q se utilizează schema din figura 4.2.
2
Fig. 4.2 Schema de calcul a forței de fixare pentru mecanismele cu fălci
Conform schemei de calcul, vezi Fig. 4.2, falca mobilă se află în echilibru sub acțiunea forței de
acționare Q (generată de șurubul stânga-dreapta) și respectiv a forței de fixare S. Deasemenea în schemă
sunt notate reacțiunile N și respectiv forțele de frecare rezultate F (direcție-sens) . La tendința de
rotire a fălcii în ghidaj reacțiunile N determină apariția unei presiuni de contact care are o distribuție
triunghiulară (normala N se găsește la 2/3 din lungimea ghidajului fălcii). Forța N determină apariția
forțelor de frecare F care se opun deplasării fălcii. Se pot scrie ecuațiile de momente și forțe ( la
echilibru):
2
Ql  N l3 Sl1  0
2 (4.1)
3
Q 2 F S=0    
(4.2) unde: μ este coeficientul de frecare dintre facă și ghidaj și F=  μ N Din prima ecuație
rezultă:
3
N =  Ql 2 Sl1
(4.3) 2l3
Înlocuind relația (4.3) în (4.2) se obține:
l2
1 3 μ
l3 Q (4.4)
S=  
1 3 μ l1
l3
Din această relație rezultă că forța de fixare S depinde de forța de acționare Q și de caracteristicile
geometrice ale ansamblului ghidaj-falcă. Se poate remarca faptul că la aceeași forță de acționare Q
forța de fixare S este mai mare pentru lungimea l3 mai mare și/sau dacă lungimea în consolă l1 și brațul
l2 sunt mai mici.
3
La toate aceste dispozitive (mecanisme de orientare și fixare cu fălci ) bacurile cu suprafețe plane
pot fi înlocuite cu bacuri cu suprafeţe de altă formă (prisme, conuri, bucșe conice…).
4.2 Mecanisme de orientare și fixare cu prisme
Mecanismele de orientare şi fixare cu prisme sunt folosite frecvent în construcţia dispozitivelor,

pentru centrarea şi fixarea semifabricatelor pe suprafeţe curbe, brute sau prelucrate.
În Fig. 4.3 este prezentat un dispozitiv autocentrant care utilizează pentru deplasarea prismelor
(fălcilor) un șurub cu filet stânga-dreapta (deplasarea se face bilateral simultan). În cazul folosirii
prismelor, menghina autocentrantă asigură orientarea PSF după două plane de simetrie.
@BC pag.133 @T pag.147
Fig. 4.3 Menghină autocentrantă cu fălci și prisme (schimbabile) cu șurub de acționare (stânga-
dreapta)
Descrierea funcționării menghinei autocentrante (vezi Fig. 4.3): prismele schimbabile poz. 1 sunt
orientate și fixate și pe fălcile mobile poz. 2 cu șuruburi și respectiv știfturi. Fălcile mobile poz. 2 se
pot deplasa (simultan) în ghidajele corespondente din corpul poz. 3, la acționarea șurubului cu filet
stângadreapta poz. 4. Reglarea poziției planului de simetrie median al menghinei autocentrante (y-y) se
realizează prin acționarea prin manevrarea tijelor filetate poz. 7, care permit poziționarea (deplasarea)
elementului tip furcă poz.5, în solidar cu șurubul stînga-dreapta și respectiv ansamblurile fălci-prisme..
După reglarea sistemului în poziția dorită se blochează poziția furcii în raport cu corpul menghinei prin
strângerea șuruburilor poz. 6.
Fig. 4.4 Menghină autocentrantă cu fălci și

prisme articulate
4
O soluție similară celei prezentate anterior, care are avantajul unei curse de lucru ( asociată scoaterii
PSF din dispozitiv) este prezentată în Fig. 4.4. Prismele poz. 1, sunt articulate pe fălcile poz. 2 cu
bolţurile poz. 3 şi apropiate sau îndepărtate simultan, prin rotirea şurubului stânga-dreapta poz. 4,
prevăzut cu filet stânga-dreapta. Orientarea PSF în raport cu planul x-x (vertical, perpendicular pe y-y)
, se realizează prin simpla apropiere a prismelor poz. 1, în timp ce orientarea după planul y-y, necesită
reglarea poziţiei fălcilor poz. 2 şi a furcii poz. 5 cu ajutorul tijelor filetate poz. 7. După reglare, furca se
fixează cu şuruburile poz. 6. Plunjerele poz. 8 şi arcurile poz. 9 facilitează scoaterea PSF din
dispozitiv..
Fig. 4.5 Menghină autocentrantă cu prisme – soluție inovativă

https://jnaproducts.co.nz/index.php/product/v-type-self-centering-machine-vice/
Fig. 4.6 Menghină autocentrantă cu prisme articulate

și montare duală (H-V)
https://www.indiamart.com/proddetail/shaft-vice-6835669955.html
Fig. 4.7 Menghină autocentrantă cu prisme
rapid schimbabile
https://www.ipfonline.com/products/index/
self_centring_shaft_vice_1
5
T95 – Care credeți că este funcționalitatea/rolul elementului marcat din Fig. 4.6. – 2p
4.3 Mecanisme de orientare și fixare cu pârghii
Orientarea și fixarea, în cazul acestor mecanisme, se realizează cu ajutorul unor pârghii articulate a
căror rotire unghiulară este riguros constantă (pentru toate cele n pârghii). DF care au în construcție
astfel de mecanisme au o construcți simplă, randament ridicat și pot fi ușor mecanizate/automatizate,
darau dezavantajul că solicitările generate în procesul de așchiere sunt preluate de articulațiile
pârghiilor. Orientarea PSF se face după un plan în cazul mecanismelor cu două pârghii sau după o axă
de simetrie în cazul mecanismelor cu trei sau mai multe pârghii.
Fig.4.8 Exemple de mecanisme de fixare și orientare cu pârghii (cu trei pârghii)
În Fig 4.8 sunt prezentate două scheme constructive ale unor mecanisme autocentrante cu pârghii
articulate. Orientarea și fixarea PSF (în ambele exemple) se realizează prin rotirea simultană a pârghiilor
poz. 1 în jurul axului/articulației poz. 2. Pârghiile (în număr de trei, dispuse la 1200) sunt ghidate lateral
în suporții laterali ai corpului mecanismului poz. 3. Deosebirea constructivă a mecanismelor din Fig.
4.8
(a și b) constă în modul de antrenare al pârghiilor. Astfel, mecanismul (a) este acționat de pistoanele
pneumatice poz. 4 și poz. 5, care acționează succesiv (prin distribuirea aerului comprimat în cavitățile
A, respectiv B). La introducerea aerului comprimat în cavitatea A, piatonul poz. 4 coboară antrenând
simultan în rotire pârghiile poz. 1, ale căror extremitate superioară realizează centrarea (în primă fază)
și fixarea PSF cu forța S. După realizarea fazelor active ale operației considerate, se comandă
direcționarea aerului comprimat spre cavitatea/camera B, pistonul poz. 5, determinând rotirea
pârghiilor poz. 1 spre exterior, forța S își încetează acțiunea și se eliberează PSF.
La mecanismul din Fig. 4.8 – b, forța de acționare (a fixării) este chiar forța/componenta forței de
așchiere. Arcul elicoidal poz. 5 este astfel proiectat ca sub acțiunea greutății PSF să permită coborârea
plunjerului/platoului poz. 4, în solidar cu PSF, până la realizarea contactuli simultan al pârghiilor
articulare cu PSF. Pe măsură ce componenta axială a forței de prelucrare P crește (în procesul de
prelucrare) crește proporțional și forța de fixare S. Este de remarcat că mecanismul este simplu
constructiv, comod în exploatare, însă folosirea lui este limitată numai la PSF care se pot centra sub
acțiunea greutății proprii și componenta axială a forței de așchiere asigură o forță de fixare suficientă.
Mecanismul din Fig. 4.9 se deosebește principial de mecanismele anterior prezentate, în principal, prin
6
sistemul de acționare și prin aplicarea unor fălci poz. 3 (fălcile reprezintă elementele de fransfer – vezi
Cap. 3).
Fig. 4.9 Mecanism de orientare şi fixare cu pârghii şi fălci
La caționarea piuliței poz. 7, platoul-cursor poz. 6 se deplasează axial, antrenând capetele pârghiilor
poz. 1. Acțiunea determină rotirea simultană a pârghiilor în jurul axelor-articulații poz. 9. Mișcarea de
rotație a pârghiilor determină deplasarea simultană a culiselor poz. 2 în lungul canalelorghidaj din
platoul poz. 8, care în solidar cu fălcile poz. 3 realizează centrarea și fixarea PSF. Pentru ca
mecanismul să poată fi folosit pentru o gamă extinsă de PSF fălcile poz. 3 pot fi reglate pe direcție
radială prin intermediul elementelor poz. 4 fixate în poziție cu șuruburile poz. 5.
Forța de fixare realizată de către o pârghie este dată de relația (vezi Fig. 4.8-a)
1a
S   Q (4.5)
nb
în care: n – numărul de pârghii; a, b –
lungimi ale brațelor pârghiei;
Q – forța de acționare.
Pentru mecanismul din Fig. 4.8-b:

1a
S  (P G F )a
(4.6)
nb
unde: Fa
Fig. 4.10 Mecanism de orientare și fixare cu

pârghii, cu acționare pneumatică/hidraulică
7
T95 – Descrieți componența mecanismului din Fig. 4.10. – 2p
T96 – Realizați schița elementului de execuție. Notați suprafețele elementului și menționați rolul
funcțional al fiecăreia. – 2p
4.3 Mecanisme de fixare cu pene multiple
Principiul de funcționare, forța de fixare realizată, avantajele și dezavantajele utilizării mecanismelor

de fixare și pană au fost dezvoltate în Cap. 3 ( 3.6.1 – Mecanisme de fixare cu pană ). Sistemele de
orientare și fixare cu pene sunt frecvent regăsite în producție sub forma unor bolțuri, dornuri, inele,
bucșe autocentrante. Aceste mecanisme sunt simple din punct de vedere constructiv, sunt
robuste/rigide, realizează uzual precizii de centrare de ordinul 0,01 mm, au costuri de realizare și
exploatare mici etc. Constructiv sunt realizate cu 8…16 lamele (cu pană), care asigură deplasări
radiale precise și asigură o distribuție uniformă a forței de fixare.
Uzual sunt construite sisteme pentru centrarea și fixarea suprafețelor cilindrice
interioare/exterioare, lungi/scurte cu diametre cuprinse în gama 25…120 mm. Deși raportul de
transmitere a forței este mic (S/Q ≈ 2) se pot realiza forțe de fixare de 500…5000 daN. Spre deosebire
de alte sisteme autocentrante, mecanismele de orientare și fixare nu prezintă dezavantajul ca PSF să
prezinte tendința de deplasare axială. Deasemenea acest tip de mecanisme poate fi folosit în cazul
pieselor cu abateri dimensionale mari ale suprafeței de orientare a PSF (de ordinul mm). Ca principal
dezavantaj al unor astfel de sisteme este acela că nu pot fi construite pentru diametre mici (< 25 mm).
(a) (b) (c) (d)

Fig. 4.11 Exemple de variante constructive de sisteme autocentrante cu pene
Frecvent acest tip de mecanisme sunt acționate pneumatic sau hidraulic. Pentru sistemele
autocentrante de tip dorn sau bucșă se folosesc două rânduri de lamele ( Fig. 4.11-(c)). În cazul PSF cu
suprafețe de orientare/fixare prelucrate este rațională utilizarea de lamele pană, iar pentru cazul unor
suprafețe rugoase ți/sau necesitatea unor forțe mari de fixare este indicată utilizarea unor pene plasate
în alezaje înclinate (Fig. 4.11-(d)).
T97 – Realizați simbolizarea informațională pentru sistemele autocentrante de tip bolț, dorn, inel și
bucșă. – 2p
T98 – În Fig. 4.11-(a) și (b) este marcat un element constructiv (același în ambele figuri). Ce este
elementul și ce rol funcțional are? – 2p
8
4.4 Mecanisme de orientare și fixare cu pene și plunjere multiple
Mecanismele autocentrante cu pene și plunjere multiple se folosesc pentru PSF (pistoane, carcase,
bucșe etc.) la care suprafețele de orientare (cilindrice interioare scurte sau lungi) sunt brute sau prelucrate
de degroșare (pentru obținerea unor grosimi de perete constante ). Centrarea și fixarea, în cazul unor astfel
de mecanisme, se realizează prin deplasarea simultană pe direcție radială a trei, patru, șase ( în cazul
dornurilor dispuse pe două rânduri) plunjere în consolă, sub acțiunea unor pene. ( vezi și Cap.3.6.2). În
Fig. 4.12 sunt prezentate câteva construcții de bolțuri (a), (c) și un dorn (b) autocentrante cu mecanism
pană-plunjer. Bolțul autocentrant din Fig. 4.12-(a) este prevăzut cu șase plunjere poz. 2 (dispuse la 60o),
ghidate lateral în canalele înclinate ale penei poz. 1. Pana este centrată în alezajul corespondent din
corpul dispozitivului poz. 5 se poate deplasa axial prin acționarea șurubului poz. 3.
Prin strțngerea șurubului de acționare, corpul central (cu canale de pană) coboară și determină
deplasarea în direcție radială a plunjerelor, realizând centrarea și fixarea PSF. La desfacerea șurubului
de acționare, corpul central cu se ridică și sub
acțiunea arcurilor poz. 4, plunjerele se retrag
permițând scoaterea PSF.
(a)
(b)
Fig. 4.12 Dispozitive autocentrante cu

mecanism cu pene și plunjere
multiple
(c)
Pentru orientarea PSF folosind alezaje lungi se folosesc dornuri autocentrante cu două rânduri
de mecanisme pană-plunjer multiple (vezi Fig. 4.12-(b)). Fiecare rând este prevăzut cu trei plunjere
(dispuse la 120o). Între cele două rânduri de pene este introdus arcul de compresiune poz. 4 cu rol de
element compensator. Dispozitivul este acționat manual prin capul de antrenare al șurubului poz. 3, cu
ajutorul unei chei fixe.
În cazul prelucrării semifabricatelor de tipul unor pistoane sau capace, care nu permit acţionarea
penelor cu ajutorul şuruburilor, forţa de strângere se poate transmite prin intermediul PSF. O astfel de
9
construcţie este prezentată în Fig. 4.12-(c), la care pana poz. 1 este presată în corpul dornului poz. 4,
iar plunjerele poz. 2, se pot deplasa pe canalele penei împreună cu corpul de translație poz. 3. PSF se
introduce pe corpul de translație, se centrează în planul y-y pe conul elementului poz. 3 şi apoi este
deplasat împreună cu acesta prin avansarea vârfului rotativ fixat în pinola păpuşii mobile ( a strungului).
În felul acesta, arcul poz. 5 este comprimat, plunjerele poz. 2 sunt deplasate radial realizând astfel
centrarea finală şi fixarea semifabricatului în secțiunea x-x. Arcurile poz. 6, reţinute cu capacele
filetate poz. 7, şi arcul elicoidal poz. 5, readuc plunjerele şi separatorul în poziţie iniţială în momentul
retragerii vîrfului rotativ, iar şurubul poz. 8, al cărui capăt lunecă în canalul executat pe corpul
dornului, transmite momentul de rotire de la corpul poz. 4 la corpului de translație poz. 3.
În Fig. 4.13 este prezentat un mecanism de orientare și fixare/autocentrant cu acționare mecanizată
(pneumatică, hidrostatică …).
T99 – În Fig. 4.13 este prezentat un dispozitiv autocentrant cu mecanism pană-plunjer, acționat
mecanizat. Inelele elastice poz. 5 au rolul de a readuce în poziția inițială plunjerele, după
încetarea forței de acționare Q. Imaginați alte soluții, care realizează aceeași funcție și pot înlocui
inelele elastice. Comparaâi soluțiile. Identificați avantajele-dezavantajele fircăreia dintre soluții.–
10p
Fig. 4.13 Dispozitiv autocentrant cu mecanism pană-plunjer, acționat mecanizat.
4.5 Mecanisme de orientare și fixare cu elemente elastice *
4.5.1 Mecanisme de orientare și fixare cu șaibe elastice
10
Caracteristic acestor dispozitive este elementul elastic, care, are forma unor arcuri taler. Elementul
elastic (arcurile taler/farfurie) are forme specifice (ușor de recunoscut), prezintă crestături radiale cu rolul
de creșterea elasticității.
Fig. 4.14 Arc taler/șaibă elastică
Deși au o construcție/configurație geometrică relativ simplă, aceste elemente de dispozitiv sunt

realizate din materiale cu proprietăți elastice superioare și tratament termic precis/riguros controlat. La
deformarea arcului taler cu o forță pe direcție axială (vezi Fig. 4.14) acestea au tendință de aplatisare
și, în consecință, își modifică dimensiunile (diametrul interior și exterior), dacă nu există restricții
mecanice (centrare pe interior sau pe exterior ). Existența crestăturilor radiale este esențială pentru buna
fucționare a mecanismului conținând astfel de elemente (crestăturile permit mărirea respectiv micșorarea
diferențiată a diametrului exterior/interior). Acest fenomen nu este posibil în absența
crestăturilor/elasicizărilor.
Dispozitivele avînd la bază mecanisme cu arcuri taler permit realizarea unor forțe de fixare relativ
mari, la gabarite mici și cu precizii de centrare mari (uzual 0,01...0,03 mm). Prin modul de grupare a
discurilor în pachete (față în față sau spate în spate) și prin modificarea numărului de arcuri taler se pot
obține caracteristici de fixare diferite.
Arcurile disc se execută din OLC 75A, prin ștanțare, iar prin călire + revenire se ating durități de
55...58 HRC. Executate din oțel 65Mn10 se obțin, după tratamentul termic, durități între 42...52 HRC.
Cum cursele radiale sunt mici dispozitivele care folosesc arcuri taler sunt utilizabile la orientarea și
fixarea PSF pe suprafețe cilindrice interioare/exterioare finisate ( precizie dimensională relativ mare,
rugozitate mică), pentru operații de finisare pe strunguri sau mașini de rectificat.
11
(a) (b)
Fig.
4.15 Dornuri autocentrante cu arcuri taler
Dornurile autocentrante prezentate în Fig. 4.15 realizează centrări duble (preiau 4 grade de libertate)
pe același diametru – (a) sau pe diametre diferite – (b). Se remarcă poziția/dispunerea
pachetelor/grupărilor de arcuri taler față în față, ceea ce permite o forță de acționare mai mică decît cea
necesară dacă pachetele ar fi poziționate în același sens.
(a) (b)
Fig. 4.16 Bolțuri autocentrante cu arcuri taler
Bolțurile autocentrante prezentate în Fig. 4.16 realizează centrări simple (preiau 2 grade de libertate
prin pachetul de arcuri disc). În ambele situații este de remarcat poziția de montaj a arcurilor disc,
astfel încât la deformare acestea să împingă PSF spre baza de așezare.
T99 – Analizați influența poziției de montaj a grupării de arcuri disc, funcție de tipul suprafeței
de orientare (exterioare/interioare). Realizați o schiță simplă pentru a exemplifica situația
recomandată/favorabilă a poziției de montaj.– 5p
Surse bibliografice (video)

https://www.youtube.com/watch?v=42kmmozmp5U
12
http://curvetube.com/Self-centering_fixture_2b/8UrBjWE96vc.video
http://solarconflict.com/skZhoweAVqo.video.related (f. interesant)
Tache pag.487
BC pag.160
M. pag.304
13
Cap 5. Proiectarea elementelor cu rol de poziționare și ghidare

a sculelor așchietoare (G.O. IV)
5.1 Proiectarea bucșelor de găurire
Elementele specifice dispozitivelor de găurit aparținând GO IV sunt bucșele de găurire și plăcile port-
bucșe (întâlnite în literatura de specialitate și sub denumirea de plăci de ghidare).
Bucșele de ghidare poziționează scula (burghiul) în raport cu PSF. Prelucrarea de găurire/burghiere
este dificilă din punct de vedere al preciziei realizate datorită unor factori specifici/particulari, după
cum urmează:
o dacă cele două tăișuri ale burghiului nu au parametrii geometrici identici, atunci forțele de
așchiere pe fiecare parte diferă și în consecință burghiul nu lucrează echilibrat;
o chiar dacă scula are cele două tăișuri identic, în cazul în care materialul PSF are
neomogenități, incluziuni etc. poate apare un dezechilibru de forțe între tăișuri;
o tăișul transversal al burghiului este o altă sursă importantă de erori, datorită condițiilor
nefavorabile de așchiere (practic viteza de așchiere are valori foarte mici );
o eliminarea dificilă/deficitară a așchiilor constituie o sursă de erori.
Din aceste motive, ori de cîte ori este posibil, se recomandă utilizarea utilizarea bucșelor de
găurire (BG). Este important de menționat că în cazul operațiilor de găurire realizate pe mașini-unelte
CNC este interzisă utilizarea BG. Deși rolul funcțional principal al bucșelor este de ghidare a sculei
așchietoare (în general burghiu), aceasta mai poate îndeplini și funcții secundare/conexe cum ar fi:
aducerea lichidelor de răcire-ungere în zona de lucru, transmiterea forței de fixare (d oar în cazul
prelucrării tablelor subțiri) etc.
T102 – Dezvoltați subiectul operațiilor de găurire pe mașini-unelte CNC. – 3p
Uzual bucșele de găurire se execută din oțeluri carbon de scule (OSC – se obțin durități 62...65
HRC)) sau din oțeluri aliate și înalt aliate (de exemplu 18MoC10). În cazul în care se dorește o
durabilitate foarte mare (de 40...50 ori mai mare decât cele executate din oțel ).
După lungimea de ghidare a burghiului BG pot fi: scurte, lungi și foarte lungi – vezi Fig. 5.1.
Fig. 5.1 Lungimea de ghidare a

burghiului funcție de diametru și
tipul de ghidării
147
Este important de știut că utilizarea unor bucșe cu lungimi mari de ghidare asigură precizii de
poziționare mai bune, însă în acest caz uzura BG și a burghiului este mai intensă, datorită frecării pe
lungime mai mare apar încălziri locale mai intense, apar dificultăți în alimentarea zonei de lucru cu
lichide de răcire ungere etc.
Asupra distanței dintre BG și PSF literatura de specialitate/diverși producători indică diverse valori
recomandate, însă o distanță de 0,5…1,5d (unde d este diametrul sculei) este considerată acoperitoare.
Această distanță este asociată cerinței de eliminare a așchiilor în procesul de prelucrare ( așchiile să nu
fie eliminate prin BG).
T103 – Referitor la cerința eliminării așchiilor rezultate prin spațiul dintre PSF și BG indicați ce
spațiu este necesar la prelucrarea unei piese din fontă comparativ cu una din oțel. – 3p (indicație:
vezi tipuri de așchii)
Din punct de vedere funcțional BG pot fi clasificate în:

- bucșe de găurire fixe;
- bucșe de găurire schimbabile/detașabile.
Pentru ambele tipuri suprafața de ghidare a sculei se realizează în clasa F6 sau F7 și se rectifică la R a
= 0,8. Muchiile ascuțite de intrare/ieșire a burghiului se rotunjesc sau se teșesc, pentru a reduce uzura.
Bucșe de găurire fixe
Acest tip de bucșe au o formă constructivă simplă, sunt ieftine și se utilizează, în general, în cazul
dispozitivelor destinate producției de serie mică (necesitatea schimbării bucșei redusă) sau ca bucșă de
uzură pentru bucșe schimbabile/rapid schimbabile. Constructiv BG fixe pot fi: fără guler (forma A) sau
cu guler (forma B). Bucșele de găurire se montează în placa port-bucșe presat (ajustaj H7/m6, H7/n6).
Fig. 5.2 Bucșe de găurire fixe, fără guler (forma A)
T104 – În Fig. 5.2 se remarcă că BG sunt presate în placa port-bucșe până la o distanță h. Care
credeți că este o posibilă explicație?– 3p
În cazul în care placa port-bucșe are o grosime mică sau dacă BG este folosită și ca opritor ( limitator de
cursă). În Fig. 5.3 este prezentată o astfel de bucșă.
Fig. 5.3 Bucșă de găurire fixă cu guler

148
Bucșe de găurire schimbabile (detașabile)
Atunci când situația o impune și bucșa de găurire trebuie schimbată rapid ( pentru realizarea următoarei
faze, cu o sculă cu alt diametru sau când apare uzură, la bucșă etc. ). În astfel de situații sunt folosite bucșe
de găurire rapid schimbabile sau rapid schimbabile. Există numeroase firme care, pentru creșterea
spectrului de utilizare realizează ambele sisteme pe bucșă (vezi Fig. 5.4).
variantă cu știft opritor

Fig. 5.4 Bucșă de găurire schimbabilă/rapid schimbabilă (include ambele variante)
Fig. 5.5 Exemple de bucșe de găurire cu sisteme de alimentare cu lichide de răcire-ungere

sau cu sistem de ungere a sculei
https://publications.virtualpaper.com/steadyrain/Carr_Lane_Manufacturing_Product_Catalog_2019/#588/
149
Fig. 5.6 Sisteme de aducție a lichidelor de ungere a sculei și a lichidelor de răcire-ungere

https://publications.virtualpaper.com/steadyrain/Carr_Lane_Manufacturing_Product_Catalog_2019/#588/
Prin construcția lor BG pot asigura și diverse alte funcțiuni de exemplu: asigurarea lubrifierii sculei
(pentru micșorarea frecării între bucșa de găurire și burghiu ) și/sau de asigurarea alimentării zonei de
lucru cu lichide de răcire-ungere (vezi Fig. 5.5 și Fig. 5.6) sau pot fi prevăzute pe suprafața din
proximitatea piesei cu forme care să asigure ruperea așchiilor etc.
Așa cum a fost menționat anterior bucșele schimbabile și rapid schimbabile se montează în bucșe de
uzură (similare bucșelor fixe) cu un ajustaj alunecător (sau cu joc mic). BG schimbabile se realizează din
aceleași materiale și au aceleași condiții de duritate, precizie, calitate a suprafeței ca și bucșele fixe.
Exemplu de utilizare a unei bucșe schimbabile (a) și a unei bucșe de găurire rapid schimbabile cu știft
(b).
150
Fig. 5.7 Exemple de
utilizare a bucșelor
de găurire schimbabile
(a) (b)
La proiectarea dispozitivelor de găurire, cînd se utilizează BG trebuie evitate situațiile prezentate în
placa
portbucșe
PSF
Fig. 5.8.
placa portbucșe
- se va evita aplicarea forței de fixare prin placa port-bucșe, - în cazul prelucrării unor PSF cu rigiditate mică trebuie ca
forța de fixare să nu conducă la deformații care să
deoarece aceasta are în general o rigiditate scăzută și afecteze precizia de prelucrare. Sunt necesare măsuri
situația conduce la apariția unor erori de
constructive ale DF (de exemplu folosirea de reazeme
perpendicularitate ca în figura de mai sus suplimentare)
Fig. 5.8 Situații de evitat la proiectarea dispozitivelor de găurire
Bucșe de găurire speciale
În practica proiectării dispozitivelor de găurire pot apărea o diversitate mare de situații care impun
proiectarea unor bucșe de găurire cu forme, dimensiuni, funcțiuni speciale. În fig. 5.8 sunt prezentate
câteva situații și măsurile constructive posibil de aplicat în astfel de situații.
(a) bucșe de găurire

aplatisate
151
- soluția este aplicabilă atunci când distanța dintre centrele găurilor nu permite montarea a două
bucșe de găurire independente, dar este suficientă ca să
permită aplatisarea.
placa
portbucșe
PSF
PSF
PSF
(b) bucșe de găurire cu alezaje multiple

- soluția este aplicabilă atunci când distanța dintre centrele găurilor nu permite montarea unor bucșe de
găurire independente și nici soluția (a) nu poate fi aplicată.
(c) bucșe de găurire cu indexare
152
- soluția implică indexarea poziției găurii. În exemplu se generează trei găuri (dispuse pe un cerc), iar
bucșa are un singur alezaj de ghidare.
(d) bucșă de găurire specială, fixă, cu forma adaptată geometriei PSF
(e) bucșe de găurire speciale, fixe, cu forma adaptată găuriri pe suprafețe înclinate ale PSF
(atenție:la valori mici al unghiului dintre axa găurii și suprafață este necesară o fază
suplimentară de frezare)
Fig. 5.9 Exemple de situații posibile și soluții constructive de bucșe de găurire (speciale)
ghidarea sculelor de diametru mare utilizarea bucșelor de ghidare rotative la ghidarea dublă a unei bare de alezare Fig.
5. 10 Exemple de bucșe de găurire rotative (rulmenți bile sau ace)
153
Fig. 5.11 Bucșă de ghidare rotativă
Fig. 5.12 Nomogramă pentru determinarea rapidă a

distanțeihmin dintre bucșă șiPSF
Fig. 5.13 Schemă pentru determinarea rațională a toleranței distanței dintre bucșele de găurire
(toleranța dintre găurile din piesă este dată prin desenul de execuție al PSF)
Vezi M. pag 277
T105* – În Fig. 5.13 este prezentată schema de determinare rațională a toleranței distanței dintre
bucșele de găurire în funcție de toleranța prescrisă PSF la distanța dintre găuri.– 20p Ipoteze
simplificatoare:
- ajustajul dintre bucșa de uzură și bucșa de găurire este în sistem alezaj unitar ( de exemplu
H7); - toleranța de execuție a găurii de ghidare este în clasa F6 (sau F7); - conicitatea inversă a
154
burghiului se consideră neglijabilă.
5.2 Proiectarea calelor gabarit
Marcare 5 h6
Marcare 10 h6
Fig. 5.14 Leră de reglare (spion) Fig. 5.15 Calibru de reglare
CO – duritate 60 HRC (oțel de scule, oțel de arc…);

– se marchează cota de reglare;
– poate fi specific (calibru) unui dispozitiv, caz în care trebuie marcate elementa de identificare
PSF
leră
cală gabarit
Cuțit
cală gabarit leră
(a) - strunjire (b) - găurire (c) - frezare

Fig. 5.16 Exemple de utilizare pentru diferite procedee de prelucrare (pe o singură direcție)
T106 – Justificați necesitatea utilizării lerelor. – 2p
155
cală gabarit
cală gabarit cală gabarit

Variantă constructivă cală gabarit
(necesită locaș special în corpul dispozitivului )
Fig. 5.17 Exemplu pentru reglarea sculei pe două direcții
T107 – Explicați avantajele metodei de reglare a sculei la cotă utilizînd gabarite și lere. – 2p
gabarit
gabarit
element gabarit
rotativ
gabarit
gabarit
156
Fig. 5.18 Exemplu de cală gabarit rotitoare Fig. 5.19 Exemple de utilizare în cazul frezelor
profilate
PSF
Fig. 5.20 Soluție constructivă de reglare la cotă cu ajutorul gabaritelor a unui joc de freze
T108 – Enunțați succesiunea fazelor de reglare a jocului de freze la cotă (vezi fig. 5.20) – 2p
Fig. 5.21 Soluție constructivă pentru depozitarea

unui calibru în corpul dispozitivului
Capac rotativ
Corp dispozitiv
T107 – Justificați utilitatea depozitării calibrului în corpul dispozitivului (vezi figura 5.21)– 2p
157
158
Cap 12. Dispozitive din elemente modulate (DEM)
12.1 Tipuri de seturi de elemente modulate
Referitor la dispozitivele de fabricare (prelucrare, control, sudare, etc.) în concepție modulară – DEM
sunt utilizate două sisteme de poziționare și orientare a modulelor:
Sisteme tip bolț-alezaj Sisteme cu canaleT și pene

(poziționare și orientare pe suprafețe cilindrice) (poziționare și orientare pe suprafețe plane)
Figura 12.1 Principalele sisteme
DEM
Este de menționat că pentru ambele sisteme DEM fixarea modulelor se face prin elemente cu filet
(șurub-piuliță, prezon-piuliță…). Caracteristic ambelor sisteme DEM este precizia ridicată (IT6 uzual).
Toleranțe uzuale ale dimensiunilor fucționale sunt ± 0,01…± 0,02 mm, abateri de la planeitatea
suprafețelor < 0,01/100 mm etc.
Durata de exploatare normală/rațională este de cca. 10...20 ani (funcție de specificațiile
producătorului).
Este evident că ambele sisteme prezintă avantaje și dezavantaje în ceea ce privește precizia posibil de
realizat, versatilitatea, ușurința în proiectare/exploatare, costuri etc.
Sistemele de tip bolț-alezaj au cîteva avantaje care le fac mai atractive pentru producția flexibilă și
automatizată:
o realizează precizii de poziționare mai mari decît cele cu canale T;
o siguranță în exploatare în exploatare – chiar dacă șuruburile/prezoanele/piulițele au tendința să se
autodesfacă sau nu sunt suficient strânse, asamblarea alezaj-bolț poate prelua forțele/momentele
tangențiale. Pentru sistemele cu canale T, la care aceste solicitări sunt preluate prin frecare,
strîngerea insuficientă poate determina deplasări/schimbarea dispunerii elementelor
dispozitivului etc.;
o zonele de intersecție a canalelor T au o rigiditate mai mică, ceea ce reprezintă un avantaj; o
instalarea mai multor module pe același canal T poate rea unele probleme de asamblare; o
sistemele alezaj-bolț au o durabilitate mai mare, permit (prin diverse soluții constructive)
preluarea jocurilor (inclusiv cele datorită uzurii), sunt mai ușor de întreținut și protejat în
exploatare (alezajele nefolosite pot fi protejate cu dopuri) etc.
Avantajele utilizării DEM
1
Dispozitivele modulate, ca orice dispozitiv, parcurge stadiile de existență specificate în Cap.1.
Desigur, particularitățile specifice DEM impun unele nuanțări ale acestor stadii. Dacă ne referim la
vantajele acestui tip de dispozitive este necesar să considerăm întregul lui ciclu de viață. Cele mai
importante avantaje ale utilizării DEM sunt:
o poate cel mai important avantaj este cel al reducerii timpului și costurilor asociate proiectării și
realizării DEM (de la săptămâni/luni la ore/zile – după unii specialiști 1/10);
o procesul de proiectare este relativ mai simplu. Proiectantul are la dispoziție un număr relativ mic
de module și tipo-dimensiuni. Actualmente producătorii oferă și o bibliotecă virtuală a
componenței seturilor, ceea ce permite proiectantului proiectarea virtuală a DEM. Mai mult
există studii, programe experimentale etc. De automatizare a procesului de proiectare. Deși
rezultatele acestor studii sunt încă departe de a putea considera o proiectare automată, aceste
secvențe de automatizare compensează (măcar pentru unele etape) experiența în proiectare,
experiența în utilizarea DEM etc.;
o documentația asociată DEM este mult simplificată (volum considerabil mai mic), timp de
elaborare considerabil redus (nu necesită desen de ansamblu, desene de execuție doar pentru elementele
speciale).De obicei documentația se reduce la o fișă de montaj care include: calculele de erori și
forțe de reglare/fixare, o listă a elementelor utilizate, fotografii ale ansamblului în diverse stadii
de execuție, indicații privind reglarea, controlul etc., modelul 3D/CAD;
o eventualele modificări la montarea/remontarea unui DEM (de obicei dictate de componența
disponibilă a setului la un moment dat) se poate realiza rapid și fără costuri asociate considerabile;
o timpul asociat instalării DEM pe mașină este mult redus în cazul utilizării unor sisteme
paletizate
+ DEM;
o costurile asociate depozitării (spațiile sunt considerabil mai mici) și întreținerii DEM sunt mult mai
mici decât în cazul dispozitivelor clasice;
Dezvantajele utilizării DEM
• ca principal dezavantaj este de menționat costul mare de achiziționare. Acest cost trebuie
coroborat cu posibilitatea entității economice de amortizare a investiției într-o perioadă de cca. 5
ani;  deși versatilitatea setului este un avantaj, din punct de vedere al preciziei și rigidității
este indicată realizarea unor montaje cât mai simple, formate din cît mai puține elemente;
• cum seturile modulate sunt constituite dintr-un număr limitat de module, realativ frecvent
soluțiile adoptate pot fi mai complicate/complexe, decât în cazul unui dispozitiv în variantă
clasică;
• DEM sunt mai mari (gabarit) și mai grele decât cele clasice. În cazul celor de strunjire sunt mai
dificil de echilibrat și necesită măsuri sporite de protecție pentru operator;
• deși tendința generală este de utilizare a fixărilor mecanizate sunt încă puține seturi care sunt
prevăzute cu astfel de sisteme;
• complexitatea proiectării, montajului și explatării DEM necesită personal cu înaltă calificare și,
în consecință costuri salariale mai mari;
• seturile modulate fiind prin concepție cu un grad de universalitate mare nu sunt rentabile pentru
entități economice cu un grad mare de specializare. În acest sens, mulți producători oferă
posibilitate customizării componenței seturilor la cerința concretă beneficiarilor.
2
Exemple de seturi/sisteme modulate
Unul din cele mai cunoscute și versatile seturi modulate este sistemul HALDER (Germania). Acesta
reunește sisteme modulare tip canal-pană (V40, V70) dar și tip bolț-alezaj (L12, L16). O
particularitate a acestor sisteme o constituie posibilitatea integrării (mărește funcționalitatea sistemului)
componentelor HALDER L12/L16 în sistemul V40/V70.
Fig. 12.2 DEM realizat cu sistemul HALDER V
Fig. 12.3 Plăci de bază și module de cuplare ale acestora ale sistemului HALDER V
Sisteme tip bolț-alezaj
Alezajele, în cazul acestor sisteme, sunt dispuse pe suprafețele modulelor matriceal/grid. Sunt utilizate
două variante de alezaje, după cum urmează:
- duale – sub forma a două alezaje coaxiale, primul cu rol de orientare/centrare și al doilea cu rol de
fixare (filetat) – (vezi Fig. 12.3-a);
- simple – matricea este formată din șiruri succesive de alezaje cu simplu rol (orientare sau fixare).
Primul sistem este mai des folosit, având avantajul unei densități mai mari, în acest fel posibilitățile de
montaj (incrementale) fiind mai mari – (vezi Fig. 12.3-b).
3
(a)- cu alezaje duale (b)- cu alezaje simple Fig. 12.4 DEM de tip bolț-alezaj
Se pot remarca (în Fig. 12.3) elementele care asigură orientarea și/sau fixarea. Este de remarcat și
faptul că elementele de centrare pot fi cu sau fără compensare de joc. Deși majoritatea seturilor
modulate sunt prevăzute cu elemente de centrarea fără compensarea jocului, soluția cu compensarea
jocului oferă o precizie superioară.
12.2 Indicații privind utilizarea DEM
Concepția și structura seturilor modulate permit, în general, realizarea prin montaj a unei mari
diversități tipologice de dispozitive, precum și rezolvarea unui număr considerabil de situații
tehnologice ce solicită o echipare tehnologică rapidă.
Principalele tipuri de dispozitive realizabile:

A – dispozitive pentru operații de găurire-alezare;
B – dispozitive pentru operații de frezare;
C – dispozitive pentru operații de rabotare;
D – dispozitive pentru operații de mortezare;
E – dispozitive pentru operații de rectificare plan/profil (necesită folosirea unor elemente
complementare și de dezvoltare a setului);
Mai pot fi realizate:

F – dispozitive de strunjit;
G – dispozitive de broșat;
H – dispozitive de poziționare pentru control; I – dispozitive pentru montaj.
Principalele situații tehnologice de utilizare a dispozitivelor realizate din elemente modulate:

1. dispozitive pentru realizarea unicatelor;
2. dispozitive pentru realizarea prototipurilor;
3. dispozitive pentru modele experimentale;
4. dispozitive pentru realizarea de serii zero;
5. dispozitive pentru serie experimentală;
6. dispozitive pentru serie test;
4
7. dispozitive pentru fabricație de piese de schimb;
8. dispozitive pentru repere în fabricație de serie mică cu grad de repetabilitate aleator;
9. dispozitive pentru repere în fabricație de serie mică cu grad de repetabilitate ciclic;
10. dispozitive pentru repere în fabricație de serie, ușor adaptabile sau schimbabile la
intervenția în sistemul operațional tehnologic;
11. dispozitive pentru repere realizate în sistemul tehnologiei de grup sau cod;
12. dispozitive pentru echiparea mașinilor-unelte cu comandă numerică (CNC);
13. dispozitive de înlocuire pentru dispozitive în fluxul de fabricație, până la remedierea lor;
14. dispozitive de înlocuire la modificări de tehnologie sau modificări constructive, până la
modificarea celor clasice;
15. dispozitive pentru rezolvarea unor locuri înguste;
16. dispozitive pentru lansarea fabricației unui produs până la terminarea echipării SDV-
istice.
Principalii utilizatori potențiali:
 entități economice de producție în domeniul construcțiilor de mașini;

 entități economice de reparații și producție piese de schimb în domeniul construcțiilor de
mașini;
 ateliere de întreținere și reparații în domeniul construcțiilor de mașini;
 sculării, ateliere mecanoenergetice, ateliere de autoutilare;
 entități economice de cercetare, microproducție etc. în domeniul construcțiilor de mașini;
 laboratoare de încercări și control în domeniul construcțiilor de mașini.
12.3 Prezentarea setului de elemente modulate SEM 64 – DISROM
Setul de elemente modulate pentru dispozitive (SEM 64 DISROM) este un produs complex
format dintr-un număr mare de elemente și subansambluri independente (funcție de destinația
preconizată sunt posibile adaptări ale configurației conform nevoilor enunțate) – denumite module.
Acestea permit utilizatorului, prin asamblări, în diverse combinații, realizarea unor dispozitive de
orientare și fixare (DOF) destinate (în principal) prelucrării prin așchiere pe mașini-unelte.
Marcarea și identificarea modulelor
Elementele constitutive ale produsului S.E.M. (modulele) sunt marcate utilizând un cod alfanumeric
format din 6 (șase) caractere. Identificarea și precizarea unică a unui element (modul) se realizează
prin decodificarea carcterelor codului asociat, astfel:
 primul grup de 3 caractere literare oferă informații privind denumire, forma, rolul funcțional,
elemente constructive definitorii etc.;
 al doilea grup de caracere ale codului oferă (pentru majoritatea codurilor) informații de natură
dimensională sau constructiv funcționale.
5
Câteva exemple de identificare a unor elemente din compunența produsului S.E.M. sunt prezentate în
cele ce urmează:
Cod Decodificare
ACE 023 – arc cilindric elicoidal cu înălțimea în stare liberă de 23 mm; BSP
063 – bridă de strângere plată cu lungimea 63 mm;
CCT 003 – corp cu canale T, mărimea a 3-a;
DCI 050 – distanțier cilindric intermediar cu înălțimea 50 mm; EBS
075 – element de blocare pentru suport lat de 75 mm;
ITD 001 – inel de transport dispozitive – mărimea 1;
PII 020 – plăcuță intermediară îngustă cu grosimea de 20 mm;
RAR 004 – riglă de asamblare/rigidizare cu 4 găuri de fixare;
SBB 062 – suport bucșă de găurire bilateral, pentru diametrul de fixare a bucșei de Ø 62 mm.
Notă: exemplele prezentate sunt dintre cele mai ilustrative. Este de menționat că nu este posibilă
utilizarea (priectare, realizare fizică, modelare 3D, optimizare, simulare, gestiune set etc.) setului fără
CATALOG-ul de PRODUS și BAZA de MODULE 3D care oferă toate informațiile necesare unei
corecte exploatări!!!
Modalitatea de codificare este evidențiată grafic în figura 12.5.
Componența produsului
Organizarea structurală a produsului este realizată după:

 grupa organologică;
 tip;
 tipodimensiune.
Grupele organologice cu tipurile de elemente componente specifice grupei, pentru produsul considerat
sunt după cum urmează:
6
Figura 12.5 Exemplu de codificare/identificare a unei plăci de bază 3x6
1. Grupa elementelor de orientare [GO I – EO] – vezi tabel 1.

1.1 cepi;
1.2 plăcuțe de reazem;
1.3 reazeme fixe;
1.4 reazeme reglabile;
1.5 prisme de reazem;
1.6 reazem circular;
1.7 bolțuri cilindrice și cilindrice frezate; 1.8 reazeme suplimentare.
Tabel 1. Elemente de orientare [GO I – EO]
Cepi de reazem
CLB CSB CBB CSP CSZ CSS
cu cap plat cu cap striat cu cap bombat plat și coadă filetată striat și coadă filetată bombat și coadă filetată
Plăcuțe Reazeme fixe Reazeme reglabile

FSR RGF RGG RFG CRR RGR
Plăcuțe de reazem Reazem de găurire Reazem de găurire Reazem de găurire Cep reglabil Reazem de găurire
Prisme de reazem Reazem circular

PFN PFM PFI PSI PSN EIB
Prisma normală Prisma mare Prisma mică Prisma îngustă mică Prisma îngustă mare Suport de bolț
7
Bolțuri cilindrice Bolțuri cilindrice frezate
BCG BCG BCN BFG BFG BFN
cilindric cu guler cilindric cu guler cilindric scurt frezat cu guler frezat cu guler frezat scurt
Reazem suplimentar
RSA
Reazem suplimentar cu autoașezare
2. Grupa elementelor de fixare [GO III – EF] – vezi tabel 2.
2.1 bride;
2.2 blocuri de fixare cu excentric;
2.3 blocuri de fixare acționate cu șurub;
2.4 manete de acționare;
2.5 cap de presiune;
2.6 șuruburi, prezoane, piulițe, șaibe (vezi GO V_B – ELI).
Tabel 2. Elemente de fixare [GO II – EF]
Bride
BSP BSU BSD BSC BDC BFR
Brida plată Brida U Brida U cu deget Brida simplă cu cot Brida cu două coturi Brida rabatabilă
Blocuri de fixare cu excentric

BMC MCA MCZ MCP
Brida plată Brida ocilantă cu camă Brida ocilantă cu camă Brida ocilantă cu camă
8
Blocuri de fixare cu șurub
CBF BBS EFS EFD EFI
Element de strângere Element de strângere Element stânga Element dreapta Element înclinabil
Manete
EFR MSH MSP PRI
Element strângere reglabil Cheie cu mâner pentru piulițe Manetă de strângere cu piuliță Piulița randalinată
Cap de presiune
ESP ESI FAB FRB FCB
Element de strângere prismatic Element de strângere inelar Cap presiune oscilant Cap presiune de colț Cap de presiune
3. Grupa elementelor pentru DEM de găurit [GO IV – EPGSA] – vezi tabel 3.
3.1 suporți port-bucșe;

3.2 articulații pentru suporți (balamale).
Tabel 3. Elemente de poziționare și ghidare a sculelor așchietoare [GO IV – EPGSA]
Suporți port-bucșă
SBS SBL SLB SBB
Suport port bucșă Suport port bucșă Suport port bucșă Suport port bucșă bilateral
Suporți port-bucșă Articulații pentru suporți Blocare Bucși

SPG SGP BSL BSI EBS BGR
Suport special port bucșă Suport special port bucșă Balama lată Balama îngustă Element de blocare Bucșa de găurire
9
4. Grupa elementelor de legătură internă de construcție [GO V_A – ELI] – vezi tabel 4.
4.1 plăci de bază;

4.2 rigle SINUS;
4.3 vincluri;
4.4 corpi de structură drepți;
4.5 corpi înclinați;
4.6 corpi intermediari;
4.7 corpi de legătură;
4.8 cale distanțier.
Tabel 4. Elemente de legătură internă de construcție [GO V_A – ELI]

Plăci de bază Rigle SINUS Vincluri
PBD RSM RSN VIM VDM
Placă de bază Rigla SINUS mare Rigla SINUS mică Vinclu mic Vinclu mare
Corpi de structură drepți

CST CCT CIT CSN CSI
Corp normal mare Corp normal cu canale Corp îngust cu canale T Corp cu găuri Corp îngust cu găuri
Corpi înclinați Corpi intermediari

CII VDD VDS PIB CIB CIL
Corp intermediar înclinat Vinclu deschis dreapta Vinclu deschis stânga Plăcuță de bloc Corp de bloc Corp lat
10
Corpi intermediari Corpi de legătură

PIL PII CDC PCI ERU RAR
Plăcuță lată Plăcuță îngustă Corp de capăt îngust Corp cu canale înclinate Colțar de legătură Riglă de cuplare
Cale distanțier
DCI DCC
Cala distanțier Cala distanțier cu
lamaj
5. Grupa elementelor de legătură internă de asamblare-poziționare [GO V_B – ELI]

– vezi tabel 5.
5.1 pene de ghidare și/sau fixare;

5.2 piulițe de fixare;
5.3 șuruburi de fixare;
5.4 prezoane, știfturi filetate;
5.5 șaibe; 5.6 arcuri.
Tabel 5. Elemente de legătură internă de asamblare-poziționare [GO V_B – ELI]

Pene de ghidare și/sau fixare
POS PSF PON POI PIO PFS PNO
de ghidare scurtă Piuliță pentru canal T cu nas 14 de ghidare și fixare de ghidare Piuliță pentru canal T cu nas 10
11
Pene de ghidare și/sau fixare

POT PMI PFD PDG PSC
de ghidare în trepte nesimetrică de Piuliță dublă de fixare dublă de ghidare de fixare în cruce
ghidare
Piulițe de fixare
PGR PIF PCN PHN PHC PCD
cu guler rotitor hexagonală crestată hexagonală cu suprafață sferică canelată
înaltă
Șuruburi de fixare
SCT STC STR SLH SCH SIR SCI
șurub pentru canal T șurub pentru canal T cu cap romboidal cu locaș hexagonal cu cap hexagonal cu închizătoare cu cap înecat
Prezoane, știfturi filetate Șaibe

PSE SFP SFC SIS SPC SFS SPD
Prezon Știft filetat crestat Știft filetat plată cu locaș conic sferică detașabilă
crestat
Șaibe Arcuri
SPF SDF ACE
pătrată dublă elicoidal
12
6. Grupa elementelor de legătură la mașina unealtă [GO VI – ELMU] – vezi tabel 6.

6.1 urechi de prindere.
Tabel 6. Elemente de legătură la mașina unealtă [GO VI – ELMU]

Urechi de prindere
UFP
Ureche de prindere
7. Grupa elementelor speciale (transport, reglare etc.) [GO VII – ES] – vezi tabel 7.
7.1 inel de transport;

7.2 elemente de reglare DEM.
Tabel 7. Elemente speciale pentru DEM [GO VII – ES]

Transport Reglare
ITD DCR ERC
Inel de transport Dorn cilindric de reglare Cala prismatică de reglare
Exemple de utilizare SEM – 64 DISROM
13
Exemplu – DEM realizat în mediul CAD folosind modulele din baza de date SEM-64
Exemplu – Planșa de prezentare DEM

Exemplu – Fișa de montaj
Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3
14
Caracteristici tehnice principale ale produsului S.E.M.-64 DISROM
Caracteristici
constructive
CC 1 Dimensiunea caracteristică de bază – distanța între canale (T) 64 mm
CC 2 Dimensiunea canalelor T și a canalelor de pană 14 H6 mm
CC 3 Dimensiunile nominale pentru filete și găuri filetate pentru fixarea M12 conform
elementelor modulate STAS 2700/2 - 84
CC 4 Dimensiunile nominale pentru filete și găuri filetate pentru alte elemente M6 și M8 conform
STAS 2700/2 - 84
CC 5 Toleranțele la dimensiunile liniare pentru suprafețele active și
clasele IT4...IT6 ISO
funcționale
CC 6 Toleranțele la dimensiunile liniare pentru cotele netolerate execuție mijlocie
STAS 2300 - 75
CC 7 Toleranțele pentru condiții de poziție reciprocă clasele 4...6
(paralelism, perpendicularitate ...) STAS 7391/3 - 74
CC 8 Toleranțele pentru condiții de formă a suprafețelor clasele 4...6
15
(planeitate, circularitete ...) STAS 7391/3 - 74
CC 9 Toleranțele dimensiunilor unghiulare pentru suprafețe active și
1o ... 30"
funcționale
CC 10 Ajustajele uzuale pentru montajul elementelor modulate în cadrul H7/h6 STAS
dispozitivelor realizate 8104 - 68
CC 11 Toleranțe pentru execuția filetelor și găurilor filetate 6H și 6g conform
STAS 2700/2 - 84
CC 12 Rugozitatea suprafețelor active Ra = 0,4...1,6 µm
CC 13 Rugozitatea suprafețelor nefuncționale Ra = 3,2...6,3 µm
Caracteristici
funcționale
CF 1 Principalele tipuri de prelucrări realizabile cu dispozitive din elemente • găurire; 
modulate frezare;
• rectificare.
CF 2 Dimensiuni maxime recomandate ale reperelor prelucrate în dispozitive lungime – 600 mm
realizate din elemente modulate lățime – 300 mm
înîlțime – 300 mm
CF 3 Masa maximă recomandată a reperelor prelucrate în dispozitive din
50 kg
elemente modulate
CF 4 Numărul de dispozitive ce pot fi realizate simultan complet – 50 DEM
(funcție de configurația setului) mijlociu – 20 DEM
redus – 10 DEM
CF 5 Precizia maximă de prelucrare a reperelor folosind DEM clasele IT7,.IT8 ISO
CF 6 Durata medie de montaj a unui DEM 6...20 h
CF 7 Durata medie de remontare a unui DEM (realizat anterior) 2...8 h
CF 8 Durata medie de utilizare economică a unui DEM 6...8 zile
CF 9 Perioada minimă de utilizare a produsului fără ieșirea din parametrii de
min. 5 ani
performanță tehnică, în condiții normale de exploatare
CF 10 Gradul de uzură estimat în condiții normale de exploatare max. 10% / an
Surse bibliografice
https://www.ame.com/tombstones-fixtures , www.amf.de , https://www.witte-barskamp.com/ (ALUFIX)
, www.bluco.com , www.carrlane.com , www.cnc-technik.com/ , www.halder.de ,
https://www.fixtureworks.net/store/pc/home.asp , https://www.kurtworkholding.com/ ,
https://www.kipp.com/ro/en/Home.html , https://eng.nabeya.co.jp/ , https://www.norelem.fr/fr/en/Home.html ,
https://www.pmargage.com/american-modular-tooling , http://www.royalworkholding.com/guides-and-
casehistories/ , http://www.stevenseng.com/ , http://www.te-co.com/index.html , https://www.triag-int.c
16

Cap. 1 - Echipamente de Fabricare 2 Aspecte Organizatorice Ale Activităților (Ef 2) / 2022-2023 Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap. 1 - Echipamente de Fabricare 2 Aspecte Organizatorice Ale Activităților (Ef 2) / 2022-2023 Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap.

ASPECTE ORGANIZATORICE ALE ACTIVITĂȚILOR (EF 2) / 2022-2023

LABORATOR - Atenție!!! Laboratorul cuprinde aspecte în

Cap1. ASPECTE RECAPITULATIVE.

Condiții impuse DOF/DF

Delimitare conceptuală/convențională conținuturi I.

Teoria proiectării SOF

II. Organologia specifică DOF/EF III. Analiza constructiv funcțională a DOF+EF

I. Teoria proiectării SOF

I.0 – Tema de proiectare

Fig 1.1 Graficul variației Cup

I.1 Determinarea SOTP

II. Organologia specifică DOF/EF

Clasificarea DF/EF după gradul de specializare

Stadiile de existență ale DF

Definirea termenului de INSTALARE = Orientare + Fixare

Structura organologică a unui dispozitiv

elemente de legătură internă (corpi) (ELI); o GO VI – elemente de legătură la

Modelul cuprinde toate grupele organologice pentru dispozitivele de orientare şi fixare a

Statistică privind reprezentativitatea G.O. (tabel 1.1)

2.1 Condiții specifice impuse reazemelor

Întrucît precizia (dimensională, de formă, de poziţie) şi rugozitatea reazemelor influenţează direct

FU realizează orientarea PSF (valabil pentru toate elementele aparținând GO I)

Fig 2.1 Clasificarea elementelor cu rol/funcție de orientare (GO I)

2.3 Proiectarea reazemelor fixe (RFi)

CLA pentru suprafețe: Plane – P , Cilindrice – C, Conice – K (vezi și fig 2.1)

2.3.1 Proiectarea reazemelor fixe pentru suprafețe PLANE (RFi - P)

FU – orientare (preiau grade de libertate tip P sau A)

Fig. 2.2 Modelul asociat RPFi – P ( CEP –PLĂCUȚĂ)

(a) (b) (c)

Fig. 2.3 Cepuri de reazem

Fig.2.6 Cep plat cu știft filetat axial

T3 – Pentru legătura constructiv-funcțională marcată în Fig. 2.4 și 2.5 precizați ce ajustaj se

Fig. 2.9 Construcția cepurilor cu suprafața activă plană

Fig. 2.10 Construcția cepurilor cu suprafața activă sferică

Fig. 2.11 Construcția cepurilor cu suprafața activă zimțată

 folosirea elementelor (STAS), normalizate, fabricate centralizat... 

T7 – Enumerați care sunt, în opinia voastră, perspectivele de dezvoltare, utilizare.Justificați. – 2p

FU, MO, CLA, SI – idem cepuri de reazem

Figura 2.12 Placă de sprijin cu suprafața plană (terminologie STAS)

Fig. 2.14 Plăcuță de orientare/reazem de construcție specială

Material: C 15E / SR EN 10084:2008 (OLC 15 / STAS 880-88)

FA, EX, PER - idem cepuri

2.3.2 Proiectarea reazemelor fixe pentru suprafețe CILINDRICE (RFi – C )

DORN CILINDRIC (DORC)

FU Orientarea (GO I) suprafețelor cilindrice interioare lungi (cu lungimea l ≥ diametrul D)

CLA - sunt de construcție specială

2.15 Modelul DORC

Figura 2.16 Variantă constructivă DORC

CO – execuție în clasa IT6 (în concordanță cu PSF)

 nu se admit lovituri, coroziuni (în special pe suprafața activă a dornului:

BOLȚURI CILINDRICE (BOLC)

CLA – după forma suprafeței active (evident și rol funcțional)

– după soluția constructivă de legătură la corpul dispozitivului

Bolț cilindric 2 grade 2 translații

Analiza unei schițe a operației (d.p.d.v. al gradelor de libertate preluate).

(a) d ˂ 8 mm (b) d =4…50 mm (c) d ˃ 50 mm

 nu se admit lovituri, coroziuni (în special pe suprafațele active ale bolțului: 

PER – folosirea proiectării asistate (3D) pentru bolțurile speciale .

BUCȘE CILINDRICĂ (BUSC)

Figura 2.22 Modelul BUSC

Figura 2.23 Exemplu de dispozitiv de strunjire cu BUSC montat în axul strungului

Figura 2.24 Exemplu de dispozitiv de strunjire cu BUSC montat pe flanșa strungului