SCULE ASCHIETOARE. CURSULNR. 4.

ELEMENTE DE PROIECTARE ŞI DE CONSTRUCŢIE A BROŞELOR

Broşa cea mai complexă este cea pentru prelucrări interioare acţionată prin tragere
(fig. 4.1). Ea este formată din următoarele părţi componente: coada broşei de lungime 1cd, partea
activă a broşei de lungime lactiv , partea de ghidare posterioară l6 şi partea de prindere posterioară
l7.

Fig. 4.1. Elementele componente ale unei broşe.

Coada broşei lcd este este formată din: partea de prindere l1, partea gâtuită (redusă sau
gâtul broşei) l2, conul de ghidare l3 şi partea de ghidare din faţă l4.
Partea activă a broşei lactiv este formată din părţile de aşchiere laş (cuprinzând degroşarea
şi finisarea) şi de calibrare lc.
Partea de ghidare posterioară l6 se mai numeşte şi partea de conducere din spate. Partea
de prindere posterioară l7 este proprie broşelor folosite la maşinile de broşat semiautomate sau
automate. La alte construcţii ea lipseşte.

4.1. ELEMENTE GEOMETRICE ŞI CONSTRUCTIVE ALE BROŞELOR

4.1.1. COADA BROŞEI

De lungime lcd, are în componenţă partea de prindere l1, gâtul l2, conul de ghidare l3 şi
partea de ghidare din faţă l4. În cazul dornurilor de broşare, coada este formată numai din
ultimele două elemente l3 şi 14.
a. Partea de prindere l1 serveşte la realizarea legăturii broşei cu dispozitivul de prindere
al maşinii de broşat.
Constructiv şi funcţional apar două variante: cazul broşelor pentru prelucrări interioare
şi cel al prelucrărilor exterioare.
al) În cazul broşelor pentru prelucrări interioare partea de prindere poate fi cilindrică sau
prismatică.
În cazul construcţiei cilindrice, diametrul d1 este mai mic cu 0,5..1 mm decât diametrul
d4 al părţii de ghidare din faţă.
Prinderea broşei de interior în dispozitivul maşinii se poate face prin zăvorâre cu fălci
(came) sau cu pană transversală. Construcţia şi dimensiunile cozilor cilindrice în dispozitive cu
fălci sunt standardizate în STAS 7991-83.
În afara dispozitivelor standardizate se folosesc dispozitive cu care sunt livrate maşinile
de broşat, de exemplu dispozitivul de prindere cu pană transversală, utilizat la maşinile de tip
mai vechi şi prezentat în figura 4.2.
 a2) În cazul broşelor pentru prelucrarea
suprafeţelor exterioare, fixarea lor este făcută în
dispozitive speciale, pe plăci de bază, care mai
îndeplinesc şi alte funcţiuni, printre care
reglarea la cotă.
b. Partea gâtuită (redusă) a broşei,
denumită şi gâtul ei, are lungimea l2 şi diametrul
d2 (fig. 4.1). Este porţiunea cu secţiunea cea mai
Fig. 4.2. Sistem de prindere a broşelor mică de pe întreaga lungime a broşei. Are rolul
cu pană transversală de protecţie a broşei, existând numai la broşele
de interior. Dacă broşa se face cu coadă sudată,
îmbinarea se găseşte în zona gâtului broşei. Rolul de protecţie constă în faptul că numai dacă
broşa se rupe în această zonă, ea mai poate fi recondiţionată.
Diametrul d2 este cu 0,5...4 mm mai mic decât diametrul d1 al părţii de prindere.
Lungimea l2 este cotă liberă.
c. Conul de ghidare de lungime l3 (fig. 4.1) face legătura între gâtul broşei şi partea de
ghidare din faţă şi are rolul unui căutător de gaură. Diametrul său minim este egal cu d2, iar
lungimea l3 = 10...20 mm, astfel încât să rezulte o conicitate de 20...40°.
d. Partea de ghidare din faţă, de lungime l4 şi de diametru d4 (fig. 4.1), are rolul de a
orienta şi de a ghida broşa în alezajul iniţial executat în piesă. Dacă sunt mai multe broşe în set,
partea de ghidare din faţă a unei broşe corespunde ca formă şi dimensiuni ultimului dinte al
broşei precedente.
Suprafaţa părţii de ghidare împreună cu
alezajul din piesă formează un ajustaj
alunecător (je2). Rugozitatea acestei suprafeţe
corespunde clasei a doua de precizie (Ra = 0,8
μm).
Lungimea l4 depinde de lungimea de
broşat a piesei.
Pentru fiecare construcţie de broşă se
vor face recomandări privind dimensionarea
părţii de ghidare din faţă.
Fig. 4.3. Determinarea lungimii cozii broşei. e. Coada broşei înglobează partea de
prindere, gâtul, conul de trecere şi partea de ghidare din faţă (fig. 4.1).
Lungimea lcd a cozii (fig. 4.3) este lcd ≥ lp + ls + l1, în care lp reprezintă lungimea piesei, ls
- lungimea suportului de prindere a piesei în maşina de broşat şi l1 – lungimea părţii de prin-dere
a broşei. Astfel, lungimea l2 a gâtului broşei va rezulta l2 ≥- lcd – (l1 + l3 + l4). Pentru fiecare
construcţie de broşă se vor face recomandări privind dimensionarea cozii lcd şi a gâtului l2.
Pentru diametre mici (10...12 mm), coada este dintr-o bucată cu partea activă.
Peste aceste dimensiuni, coada este executată din oţel de construcţie (OLC45, OLC60,
MCW14) şi poate fi sudată (în zona gâtului) sau îmbinată prin filet cu restul broşei (pentru
diametre mai mari de 40 mm).
În calculele de rezistenţă, pentru cazul cozilor aplicate executate din oţel de construcţie,
efortul unitar admisibil la întindere se poale lua a = 25 daN/mm2.
În cazul broşelor de diametru relativ mare (d > 45 mm) dinţii broşei (executaţi din oţel
de scule sau amestecuri de carburi metalice) sunt aplicaţi demontabil pe un corp central, care are
în componenţă şi coada broşei, executată din oţel de construcţie.
 4.1.2. PARTEA DE AŞCHIERE

Partea de aşchiere este formată din toţi dinţii aşchietori ai broşei. Aceşti dinţi, în funcţie
de schema de broşare, sunt poziţionaţi unul faţă de altul prin supraînălţarea pe dinte az. În multe
cazuri, din motive de îmbunătăţire a calităţii prelucrării şi de exploatare raţională, partea
aşchietoare se termină cu o parte de finisare formată din 4...8 dinţi de finisare, care au o
supraînălţare substanţial micşorată faţă de dinţii aşchietori.
a. Adaosul de prelucrare reprezintă
distanţa dintre suprafaţa iniţială şi cea
prelucrată prin broşare. Determinarea lui se
face în funcţie de mai mulţi factori: forma şi
dimensiunile suprafeţei iniţiale, calitatea
prelucrării iniţiale, toleranţa suprafeţei broşate
ş.a. Pentru fiecare construcţie de broşă va fi
determinat adaosul de prelucrare în mod
special.
Dacă se cunosc dimensiunile
semifabricatului, adaosul de prelucrare se
determină prin simpla diferenţă între cota
Fig. 4.4. Elemente geometrice şi iniţială a semifabricatului înainte de prelucrare
constructive ale dinţilor broşei şi cota finală cerută.
Dacă dimensiunile semifabricatului nu se dau, atunci adaosul se estimează cu relaţii
recomandate în literatura de specialitate, în funcţie de schema de broşare prestabilită.
În toate cazurile, determinarea adaosului de prelucrare ţine seama de mărimea
toleranţelor impuse suprafeţelor de broşat.
b) Supraînălţarea pe dinte az (fig. 4.4) se determina în funcţie de mai mulţi parametri:
materialul piesei, tipul şi dimensiunile suprafeţei, schema de broşare ş.a.
Mărimea supraînălţării se alege pe criterii de rezistenţă mecanică, pe criterii de calitate a
suprafeţei de prelucrat şi pe criterii tehnico-economice, ştiut fiind că supraînălţarea az cu valoare
mare înseamnă forţe de aşchiere mari, broşă scurtă, rugozitate mare, productivitate ridicată.
c. Numărul de dinţi aşchietori za ai broşei depinde de adaosul de prelucrare radial Ar şi
de supraînălţarea radială pe dinte az.
d. Elementele geometrice ale dinţilor părţii aşchietoare se referă la determinarea
dimensiunilor, geometriei constructive şi a formei dintelui şi golului (fig. 4.4).
dl. Pasul dinţilor aşchietori (fig. 4.4) se determină şi se verifică după criterii funcţionale,
de rezistenţă şi tehnico-economice.
În funcţie de schemele de aşchiere, pasul se poate determina cu următoarele relaţii:
- pentru schemele de broşare după profil şi prin generare

(4.1)

- pentru schema de broşare progresivă

(4.2)

ajungând în cazul suprafeţelor plane

(4.3)

în care lp reprezintă lungimea de broşat a piesei.

 Valoarea calculată cu una din relaţiile de mai sus se rotunjeşte până la o valoare
acceptabilă tehnologic.
Valoarea calculată se verifică la condiţia ca numărul de dinţi aflaţi simultan în aşchiere
zsim să fie

(4.4)

Numărul de dinţi zsim se calculează astfel:

- valoarea minimă
- valoarea maximă (4.5)
- dacă piesa are o discontinuitate (canal) de lungime l pe direcţia de broşare

(4.6)

Prima restricţie (zsim ≥ 2) arată că piesa nu va "cădea" între doi dinţi ai broşei.
Cea de a doua restricţie (zsim  6) este impusă de limitarea forţelor de broşare la valori
admisibile. Se admite în cazul lungimilor de broşat mari (lp = 80...160 mm) ca zsim = 6...9 dinţi
pentru mărimi ale pasului p = 14...20 mm.
Din motive funcţionale (calitatea suprafeţei, eliminarea vibraţiilor forţate), există
recomandarea, chiar dacă intervin dificultăţi tehnologice la execuţia şi ascuţirea broşei, ca pasul
p să fie variabil de la dinte la dinte. Variaţia se distribuie pe grupe de 3…6 dinţi în jurul valorii
nominale a pasului cu mărimi de ordinul 0,2...0,5 mm pentru p  8 mm şi de ordinul 0,5…1 mm
pentru p > 8 mm.
d2) Înălţimea dintelui h (fig. 4.4) se determină din condiţia ca suprafaţa secţiunii golului
dintre doi dinţi vecini, în care înmagazinează aşchia, să fie de k ori mai mare decât aria secţiunii
longitudinale a aşchiei sla. Coeficientul k se numeşte coeficient de umplere şi reprezintă un
parametru esenţial al broşelor, definind măsura în care aşchia umple golul dintre doi dinţi.
Valorile recomandate pentru coeficientul de umplere sunt de circa 3...5 pentru
materialele care dau aşchii de rupere, fragile şi de circa 6…7 pentru materialele tenace, care dau
aşchii de curgere.
Ţinând seama de această condiţie, h se calculează cu relaţia

. (4.7)

Coeficientul de umplere k depinde de materialul de prelucrat (caracterizat de tipul de

aşchii de rupere sau de curgere-alunecare) şi de mărimea supraînălţării az.
Valoarea calculată pentru înălţimea h se rotunjeşte la o valoare convenabilă tehnologic.
d3) Forma sau profilul dintelui depinde de tipul aşchiei, de mărimea supraînălţării şi de
felul suprafeţei de prelucrat. Dinţii de finisare au acelaşi profil ca şi dinţii de degroşare.
d5) Geometria constructivă a tăişului este reprezentată de unghiurile de degajare γ a, de
aşezare a şi de înclinare .
Unghiul de degajare γa (fig. 4.4) se alege în funcţie de materialul piesei.
Faţeta de pe faţa de degajare, fc , dacă există, este de ordinul 0,5...1 mm şi este orientată
sub unghiul γ1.
Unghiul de aşezare a (fig. 4.4) se alege în funcţie de felul şi calitatea suprafeţelor de
prelucrat: pentru broşe de interior sau profilate a = 2…4, pentru a nu se modifica dimensiunile
broşei (înălţimea dintelui) după reascuţirile care se execută numai pe faţa de degajare; pentru
broşe plane sau canale de pană a = 4°…5°, iar dacă există posibilitatea reglării la cotă a = 8…
12.
Dinţii de finisare au unghiul de aşezare la fel ca cei de degroşare.
 Faţeta fa de pe fata de aşezare (fig. 4.4) este o faţetă de ascuţire şi trebuie să fie sub
0,05 mm.
Unghiul de înclinare este caracteristic broşelor plane late şi, rar, celor de interior.
Existenţa lui duce la o uniformizare a eforturilor de aşchiere, orientează aşchiile ce se degajă
într-o direcţie convenabilă, dar apare o componentă a forţei de aşchiere normală pe direcţia de
broşat. Se alege constructiv cu valoarea  = 10…20 atât pentru dinţii de degroşare, cât şi
pentru cei de finisare.
e) Canalele pentru fragmentarea aşchiilor au rolul de a micşora lăţimea aşchiei.
f) Lungimea părţii de aşchiere laş (fig. 4.1) se determină cu relaţiile următoare:
- dacă partea activă este formată numai din dinţi de degroşare, atunci

; (4.8)

- dacă partea activă are dinţi de degroşare şi dinţi de finisare, atunci

. (4.9)

4.1.3. PARTEA DE CALIBRARE

Partea de calibrare este formată din zc =

3...8 dinţi de calibrare, fără supraînălţare, al căror
profil poate fi identic cu profilul dinţilor de finisare
sau diferit.
Dinţii de tasare (fig. 4.5) au diametrul mai
mare decât cota finală, cu valori stabilite
Fig. 4.5. Profilul dinţilor de tasare. experimental în funcţie de materialul piesei.
Se face observaţia că, în cazul unui set de broşe, numai ultima broşă din set are parte de
calibrare. Lungimea părţii de calibrare se determină în cazul când sunt numai dinţi de calibrare
cu relaţia lc = pczc şi în cazul când există şi dinţi de tasare cu relaţia lc = pczc + ptzt .

4.1.4. PARTEA DE GHIDARE POSTERIOARĂ

Este de lungime l6 şi are diametrul d6 (fig.

4.1).
Forma şi dimensiunile secţiunii
transversale corespund formei şi dimensiunilor
transversale ale suprafeţei broşate.
În cazul alezajelor cilindrice d6 = D0min, în
care D0min este diametrul alezajului calculat pentru
abaterea minimă; altminteri se poate calcula şi d6
= D0 - 0,01 mm.
Toleranţa diametrului d6 corespunde unui
ajustaj alunecător în clasa a doua de precizie. La
fel se calculează diametrul şi deschiderea în cazul
alezajelor poligonale.
În cazul broşelor pentru canale de pană
Fig. 4.6. Forma părţii de prindere
partea de ghidare din spate se formează din
din spate.
prelungirea ultimului dinte de calibrare.

Lungimea l6 se alege constructiv, astfel:

- pentru alezaje l6 = (0,7..,1) lp;
 - pentru broşe plane sau canale de pană l6 = (1,5...2)p.

4.1.5. PARTEA DE PRINDERE DIN SPATE

Există numai în cazul broşelor care lucrează pe maşini semiautomate sau automate.
În fig. 4.6 sunt reprezentate cele două forme constructive (STAS 7991-83): forma E
(fig. 4.6,a) şi forma F (fig. 4.6,b).

4.1.6. LUNGIMEA BROŞEI

Lungimea totală L este formată din lungimile părţilor componente (fig. 4.1)

(4.10)

Pentru broşele de tracţiune, care prelucrează alezaje, din motive tehnologice, de

tratament termic, de greutate, de reascuţire ş.a., se impune respectarea relaţiei:

(4.11)

în care dp este diametrul alezajului prelucrat. Daca nu se îndeplineşte această condiţie, broşarea
se va executa cu un set de broşe.
În cazul broşelor de dimensiuni relativ mari, lungimea este limitată de greutatea proprie,
de posibilităţile tehnologice şi de exploatare.
0 altă limitare a lungimii broşei este dată de gabaritul şi cursa activă maxim posibilă a
maşinii de broşat. În general, pentru maşinile de broşat orizontale se pot utiliza broşe cu lungimi
de maximum 1800 mm, iar pentru cele verticale lungimea maximă este, de obicei, de 1000 mm.

4.1.7. FORŢELE DE AŞCHIERE LA BROŞARE

Dintre cele trei forţe de aşchiere, pentru calculele de proiectare, cea mai importantă este
forţa principală de aşchiere Fy. Ea este necesară la verificarea de rezistenţă a broşei, a
dispozitivului de prindere şi a posibilităţilor maşinii de broşat.
Pentru calculul forţei principale de aşchiere Fy [daN], în funcţie de suprafaţa de broşat se
recomandă în literatura de specialitate numeroase relaţii de calcul, prezentate cu titlu de
informare mai jos:
- pentru broşe cilindrice, caneluri triunghiulare, alezaje poligonale (pătrate, hexagonale):
; (4.12)

- pentru canale de pană: ; (4.13)

- pentru caneluri dreptunghiulare sau evolventice: ; (4.14)

- pentru broşe plane cu dinţi drepţi sau înclinaţi: ; (4.15)

- pentru broşe cilindrice cu dinţi elicoidali: . (4.16)

Semnificaţiile termenilor sunt următoarele: Cp - constantă ce depinde de materialul

piesei; az - supraînălţarea pe dinte [mm]; x - exponent politropic; d - diametrul alezajului [mm];
B - lăţimea canalului de pană sau a canelurii [mm]; n - numărul de caneluri; zsim = numărul
maxim de dinţi simultan aflaţi în aşchiere; kg - factor de influenţă a unghiului de degajare; 
- unghiul făcut de muchia dintelui cu direcţia de broşare ( = 90° - ); kw - factor de influenţă a
înclinării dinţilor; lp - lungimea de broşat (a piesei) [mm]; pax - pasul axial al dinţilor broşei
[mm].
Coeficienţii şi exponenţii se găsesc în literatura de specialitate. Numărul maxim de dinţi
simultan aflaţi în aşchiere este dat de relaţia (4.5).
Dacă broşarea se face fără lichid de răcire-ungere, valoarea forţei calculate cu relaţiile de
mai sus se înmulţeşte cu un coeficient de corecţie k = 1,3.
Dacă supraînălţarea az variază de la dinte la dinte se calculează forţa de aşchiere pentru
fiecare dinte aflat în aşchiere şi apoi se însumează pe cei zsim dinţi.
Dacă există mai multe trepte de broşare cu diferite supraînălţări, se va calcula forţa pe
flecare treaptă şi, pentru calculele de rezistenţă, se va considera valoarea cea mai mare.
Broşa de tragere se verifică la întindere, iar cea de împingere la compresiune.
Secţiunile periculoase ale broşei sunt: pe porţiunea de prindere, pe porţiunea gâtuită şi
secţiunea din faţa primului dinte.
Efortul unitar ef se calculează cu relaţia ef = Fy / A [daN/mm2], în care A reprezintă
aria secţiunii periculoase [mm2] şi trebuie ca ef  adm . Eforturile unitare admisibile adm au
următoarele valori:
- pentru broşe cilindrice de tragere (adm = 30 daN/mm2, în cazul broşelor din C120 şi
adm = 35 daN/mm2, în cazul broşelor din oţe rapid;
- pentru broşe poligonale, de caneluri şi canale de pană, de tragere (adm = 20…25
daN/mm2;
- în cazul broşelor de împingere valorile admisibile sunt de 1,5 ori mai mari ca la cele de
tragere.
Când coada broşei se face din alt material (oţel de construcţie nealiat sau slab aliat),
efortul admisibil corespunde acestuia (în general, la întindere adm = 20…25 daN/mm2).
Dacă se fac şi verificări la strivire (în zonele de contact cu dispozitivul de fixare) se
recomandă ca efortul de strivire adm  60 daN/mm2.
Forţa Fy calculată trebuie să fie mai mică decât forţa asigurată de maşina de broşat şi se
recomandă Fy  0,8 Fmaşină.

4.2. CONSTRUCŢII DE BROŞE

Ca aplicaţii ale recomandărilor din subcapitolul precedent, se prezintă câteva construcţii

de broşe cu particularităţile specifice impuse de suprafaţa de prelucrat, de criteriile tehnologice
de fabricaţie şi exploatare şi de criterii tehnico-economice.

4.2.1. BROŞAREA SUPRAFEŢELOR INTERIOARE CILINDRICE

La broşarea unui alezaj cilindric, adaosul radial Ar se determină astfel:

- dacă se cunosc dimensiunile iniţiale ale alezajului

sau ; (4.17)

- în cazul în care nu se cunosc dimensiunile iniţiale ale alezajului

, (4.18)
în care coeficientul c = 0,1 dacă prelucrarea iniţială este burghierea şi c = 0,05 dacă prelucrarea
iniţială este alezarea. În relaţii, D şi D0 reprezintă diametrele final şi iniţial ale alezajului, Dmax şi
Dmin, aceleaşi diametre calculate la abatere maximă, respectiv minimă; lp - lungimea de broşat;
T- toleranta suprafeţei broşate.
 Partea de ghidare din faţă va fi cilindrică, cu diametrul d4 = D0min – 0,05, tolerat
corespunzător clasei a doua de precizie şi lungimea l4 = (0,7..,1)lp.
Broşarea alezajelor cilindrice se face prin schemele de broşare după profil şi progresivă.
a. Broşarea după profil a alezajelor cilindrice. Este recomandată în cazul adaosurilor de
prelucrare mici, iar broşele sunt asemănătoare celor din fig. 4.1.

Fig. 4.7. Desen de execuţie al unei broşe progresive pentru un alezaj circular

Fig. 4.8. Posibilităţi de realizare a broşării progresive pentru alezaje circulare

Soluţia constructivă a broşării după profil are dezavantajele: broşe de lungime relativ
mare; apăsare specifică mare pe tăişul dintelui, ceea ce înseamnă uzură rapidă.
b. Broşarea după schema progresivă a alezajelor cilindrice (fig. 4.7).
Schema de broşare progresivă, aplicată la prelucrarea alezajelor cilindrice, are câteva
variante care sunt arătate în figura 4.8. La varianta din figura 4.8,a dinţii aşchietori ai broşei au
forma unor caneluri dreptunghiulare cu lăţimea crescătoare de la dinte la dinte. În cazul
construcţiei din fig. 4.8,b dinţii sunt canelaţi în arc de cere (sau polilobaţi, cu mai mulţi lobi) de
asemenea, cu lăţimea crescătoare. În figura 4.8,c,d, dinţii sunt poligonali pătraţi, respectiv
hexagonali, decalaţi unghiular pentru realizarea supraînălţării laterale. În cazul schemei
progresive există două feluri de supraînălţări: o supraînălţare laterală b, care apare între dinţii
aceleiaşi grupe şi o supraînălţare radiala az, care apare între două grupe de dinţi.
Numărul de dinţi pe grupă poate fi q = 2...6 dinţi, iar numărul de vârfuri (caneluri sau
vârfuri de poligon) poate fi i = 3...8 vârfuri.
Din lăţimea totală a aşchiei btot = P D0 revine fiecărui dinte din grupă o lăţime bq
= P D0/q, care va fi repartizată simetric pe fiecare din cele i vârfuri ale unui dinte sub forma
supraînălţării laterale b = bq/ i = P D0 / qi. Lăţimea b se poate stabili astfel încât să nu fie
necesară executarea canalelor de fragmentare a aşchiilor (b  6...8 mm).
Dinţii aceleiaşi grupe diferă ca formă (fig. 4.8), dar au acelaşi diametru, în timp ce dinţii
de acelaşi rang din cele n grupe au aceeaşi formă, dar de diametre diferite, crescător cu 2az de la
grupă la grupă.

4.2.2. BROŞAREA ALEZAJELOR POLIGONALE

Se referă la broşarea alezajelor cu profilul poligon regulat (pătrat, hexagon) sau un

poligon neregulat (dreptunghi).
Alezajele cu profilul pătrat sau hexagonal se broşează după schemele de broşare prin
generare (fig. 4.9,a) şi după profil (fig. 4.9,b). Pentru o gaură pătrată, într-un desen în
perspectivă, în figura 4.9,c este reprezentată o broşă care prelucrează prin generare, iar în figura
4.9,d o broşă care aşchiază după profil.
În general, adaosul de prelucrare radial are două componente: Ar = Arcil + Arp.
Componenta Arcil = 0,5 (D0max - dmin) corespunde diferenţei dintre raza maximă a cercului
înscris poligonului şi raza minimă a alezajului iniţial.
Componenta Arp = 0,5 (Dmax – D0med) este dată de diferenţa dintre raza maximă a cercului
circumscris poligonului teşit şi raza medie a cercului înscris poligonului.

Fig. 4.9. Posibilităţi de broşare a suprafeţelor poligonale pătrate.

Se mai poate calcula adaosul radial total, folosind numai cotele nominale, cu relaţia

, (4.19)

în care D1 reprezintă diametrul cercului circumscris poligonului geometric teoretic, iar

j = (0,03...0,05) D1 reprezintă rotunjirea (teşirea) colţurilor poligonului.
 Dacă alezajul iniţial executat are diametrul egal cu al cercului înscris, atunci Arcil = 0. În
acest caz, după broşare, în zonele mediane ale laturilor poligonului, pe întreaga lungime a
alezajului, vor rămâne rugozităţile prelucrării precedente broşării.
Componenta Arcil va fi prelucrată prin schema de broşare după profil de 3...8 dinţi
aşchietori cilindrici. Componenta Arp va fi îndepărtată de dinţii aşchietori după schema de
broşare prin generare (fig. 4.9,a,c). Din cauza micşorării continue a lăţimii aşchiei, adaosul Arp
se împarte în 2...4 zone de supraînălţare constantă. De la zonă la zonă, supraînălţarea creşte
az1 < az2 < az3.
Adaosurile parţiale radiale Api se determină cu relaţia Api = (i D0) / 200, în care i este
dat în tabelul 4.1, iar D0 este diametrul cercului înscris.
Tabelul 4.1. Valorile coeficientului i
Pătrat Hexagon
3 trepte 4 trepte 2 trepte 3 trepte
Ap1 5,7 4,5 3,5 2,5
Ap2 9,3 6 11,7 3,7
Ap3 22,5 9,5 - 9
Ap4 - 17,5 - -
Valorile calculate pentru adaosurile Api trebuie ajustate astfel ca suma lor să fie Arp.
Dacă broşarea se execută cu un set de broşe, în afară de prima broşă, broşele din set vor
avea dimensiunile transversale ale părţii de ghidare din faţă corespunzătoare ultimului dinte al
broşei precedente.

4.2.3. BROŞAREA CANELURILOR DREPTUNGHIULARE

În cazul general, adaosul de prelucrare are trei

componente (fig. 4.10): componenta cilindrică Acil,
componenta canelată Acan şi componenta
corespunzătoare teşiturii At.
al) Adaosul de prelucrare cilindric Acil are
mărimea Acil = 0,5 (Dimax – D0min), în care Dimax este
diametrul interior al canelurii calculat la abaterea
maximă şi D0min este diametrul alezajului iniţial
calculat la abaterea minimă. Acest adaos va fi
îndepărtat de zcil dinţi de degroşare după schema de
broşare după profil cu supraînălţarea radială azc
corespunzătoare prelucrării alezajelor cilindrice.
Numărul de dinţi cilindrici va fi zcil = (Acil / azc) + 1 sau
zcil = Acil / azc, corespunzător cazurilor dacă primul dinte
nu are, respectiv are supraînălţare.
Pentru o prelucrare de calitate, după aceşti dinţi
Fig. 4.11. Scheme de divizare a aşchietori, poate urma o parte de calibrare cilindrică
adaosului de prelucrare la broşarea formată din zcc = 4…8 dinţi de calibrare a cercului
canelurilor dreptunghiulare. interior al canelurii.
Dacă se cere o precizie deosebită a diametrului cercului interior al canelurii (în medie de
ordinul 0,01 mm), datorită micşorării cercului interior după broşarea canelurilor, se recomandă
următoarea soluţie constructivă: dinţii de calibrare zcc se împart în două grupe. O primă grupă,
formată din 3…4 dinţi va urma după dinţii de degroşare cilindrici, având diametrul cu 0,02 mm
sub diametrul Di al canelurii. Grupa a doua a dinţilor cilindrici de calibrare, formată din 4…5
dinţi, va urma după dinţii de canelare. Adaosul de 0,02 mm pe diametru va fi împărţit pe primii
doi dinţi din cea de a doua grupă, ceilalţi rămânând fără supraînălţare.
a2) Adaosul de prelucrare canelat Acan se determină Acan = 0,5 (Demax – D0min), în care
diametrele corespund cercurilor extreme ale canelurii, calculate la abaterea maximă, respectiv
minimă.
Pentru broşarea canelurii se utilizează una din schemele de broşare din figura 4.11:
primele trei (4.11,a, 4.11,b, 4.11,c) corespund schemei prin generare şi ultima schemei
progresive.
Partea de aşchiere canelată este urmată de zccan = 4…8 dinţi de calibrare canelaţi, fără
supraînălţare.
După schema de broşare progresivă (fig. 4.1,d), partea activă este formată din grupe de
câte doi dinţi. Între ei există o supraînălţare radială az1 = 0,02...0,03 mm şi o supraînălţare
laterală. Între grupele formate din cei doi dinţi există o supraînălţare radială
az2 = 0,2...0,4 mm/rază.
După dinţii aşchietori progresivi urmează cei zccan = 4...8 dinţi de calibrare canelaţi, fără
supraînălţare.
a3) Componenta At (fig. 4.10)
corespunde teşiturii de dimensiuni f1 şi c a
canelurii şi este eliminat de câţiva dinţi de
teşire, profilaţi sub unghiul . Se recomandă
valorile:  = 30° pentru n = 6 caneluri;  = 45°
pentru n = 8 sau 16 caneluri;  = 36° pentru n =
10 caneluri.
În cazul general, numărul total de dinţi
zT ai unei broşe pentru caneluri dreptunghiulare
va fi format din:
zT == zt + zcil + zccil + zcan + zccan, (4.20)
ceea ce înseamnă un număr foarte mare de dinţi
şi o broşă de lungime foarte mare. Din acest
motiv, se construieşte un set de 2...6 broşe
Fig. 4.10. Adaosul de prelucrare al printr-o împărţire convenabilă a numărului de
canelurilor dreptunghiulare. dinţi pentru fiecare broşă din set.

Se face precizarea că există multe alte construcţii de broşe pentru clase diferite de piese,
care sunt pe larg prezentate în literatura de specialitate.