Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etape Ale Procesului de Consiliere
Etape Ale Procesului de Consiliere
Incercand o abordare exhaustiva a procesului de consiliere si orientare scolara si profesionala, Gh. Tomsa (1999)
propune mai multe directii de actiune: cunoasterea personalitatii elevilor, educarea acestora in vederea alegerii
carierei, informarea scolara si profesionala, consilierea si indrumarea spre anumite studii si profesii.
Dintre acestea, semnificative pentru activitatea desfasurata de consilierii scolari sunt :
cunoasterea personalitatii elevului ;
informarea scolara si profesionala ;
consilierea propriu-zisa.
Aceste directii de actiune sunt, de fapt, etape pe care trebuie sa le parcurga procesul de consiliere si orientare
desfasurat in cadrul Centrelor si Cabinetelor Scolare de Asistenta Psihopedagogica.
1. Cunoasterea personalitatii elevului
Cunoasterea personalitatii elevului reprezinta un proces complex si de durata, o conditie fundamentala a organizarii
si desfasurarii eficiente a procesului de educatie, in general, dar si o componenta esentiala a procesului de consiliere
si orientare in scoala.
O serie de date precum: nivelul de cunostinte si capacitatea intelectuala a elevilor, interesele si aptitudinile acestora,
posibilitatile de dezvoltare intr-un anumit domeniu de activitate, preferintele, aspiratiile, dorintele profesionale,
atitudinea fata de invatare, fata de munca, fata de societate, reprezinta repere importante in actiunea de cunoastere a
personalitatii elevului, actiune la care participa nu doar psihologul scolar, profesorul-consilier, ci toate cadrele
didactice ale unei scoli.
Metodele curente de investigare a individualitatii utilizate in consilierea si orientarea scolara si profesionala sunt:
observatia ;
convorbirea ;
chestionarul ;
testul psihologic ;
evaluarea produselor activitatii ;
metoda aprecierii obiective a personalitatii ;
fisa de caracterizare psihopedagogica ; 545h72f
tehnici sociometrice.
1.1. Observatia - metoda fundamentala de cunoastere a personalitatii; consta in surprinderea manifestarilor tipice,
constante, definitorii ale comportamentului unui subiect in diferite medii, in cursul desfasurarii anumitor activitati
(exemplu : modul de lucru, perseverenta, indemanarea, interesul, initiativa, constiinciozitatea etc.).
Ca metoda de cunoastere, observatia trebuie sa respecte anumite conditii :
Datele observate sa fie consemnate imediat intr-o fisa de observatie curenta (grila de observatie).
Data Faptele Interpretare Masuri de Observatii
observate remediere a
situatiilor
necorespunzatoare
Fisa de observatie elaborata de prof. S. Cristea
(Rev. de pedagogie, nr.2/1991)
Mediul de Prezentarea Interpretarea Masuri si
observatie: faptei si a sursei psihopedagogica a rezultate
clasa, scoala, de informare faptei observate in timp
familie,
societate
Informatiile culese sa fie interpretate pe baza unor criterii bine delimitate.
Sa surprinda situatii cat mai variate, prin repetarea actiunilor de observare.
Sa utilizeze tehnici suplimentare de inregistrare, astfel incat, datele obtinute sa fie cat mai obiective si
conforme cu realitatea.
1.2. Convorbirea - metoda de culegere a unor informatii prin tehnici operationale de tipul "intrebare-raspuns'';
ofera posibilitatea de cunoastere a atitudinilor, opiniilor, motivelor, intereselor, aspiratiilor, cunostintelor in diferite
domenii, sentimentelor, convingerilor subiectului.
Eficienta acestei metode depinde de respectarea anumitor reguli:
discutia sa aiba un caracter natural si sa abordeze in mod treptat problema in cauza;
rezultatele obtinute vor fi notate in caietul de observatii si confruntate cu datele furnizate de alte metode
de cunoastere a personalitatii.
convorbirea sa se desfasoare intr-o atmosfera de incredere si intr-o ambianta naturala, obisnuita;
convorbirea trebuie organizata si desfasurata in conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite.
Utilizarea convorbirii de catre consilier poate fi deosebit de eficienta, intrucat ea are la baza contactul viu si
permanent cu subiectul. De altfel, convorbirea este suportul consilierii psihologice propriu-zise.
1.3. Chestionarul - este un instrument prin care consilierul poate obtine o serie de date privind aspiratiile,
preferintele, interesele, opiniile, atitudinile, motivatia, trasaturile de personalitate ale subiectului consiliat.
Chestionarul cuprinde in structura sa o serie de intrebari. Modul de formulare si organizare a intrebarilor - claritate,
concizie, succesiune logica, adecvarea la specificul problemei si la particularitatile populatiei investigate etc. -
constituie o conditie a valorii eficientei acestei metode (Chircev si Salade, 1976, p. 34).
In literatura de specialitate gasim diverse incercari de clasificare a chestionarelor. Mai semnificativa este cea
realizata dupa forma intrebarilor :
chestionare cu intrebari inchise, in cazul carora subiectul trebuie sa aleaga intre 2 sau 3 raspunsuri de
tipul: Da /Nu ; Intotdeauna/Uneori/Niciodata;
chestionare cu intrebari precodificate multiplu, in cazul carora subiectul trebuie sa aleaga un raspuns
dintr-o serie de raspunsuri gata elaborate;
chestionare cu intrebari deschise, care ofera posibilitatea subiectului de a raspunde intr-o maniera
personala;
chestionare cu intrebari mixte, in cadrul carora alterneaza intrebarile inchise cu cele deschise.
Exista, de asemenea, chestionare standardizate (de personalitate, de interese, de atitudini etc.) utilizate, de regula, ca
metode de diagnoza psihologica.
1.4. Testul psihologic - proba standardizata ; consta in rezolvarea unor sarcini - identice pentru toti subiectii -
masurate cu etaloane precise si raportarea rezultatelor la caracteristicile populatiei de apartenenta a subiectilor
evaluati.
Testul este un instrument precis si rapid pentru aprecierea capacitatilor individuale. Este vorba, dupa cum afirma A.
Anastasi, despre o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de comportamente. In mai multe tari europene,
tendinta actuala este de indepartare treptata de utilizarea bateriilor de teste specifice consilierii si de fundamentare a
deciziilor de consiliere si orientare exclusiv pe baza acestora.
In general, testele psihologice nu trebuie utilizate in exces si in toate situatiile, ci doar in urmatoarele categorii de
imprejurari (cf. M. Jigau, 2001, p. 157):
cand exista un decalaj evident intre aspiratiile profesionale si resursele intelectuale, de educatie si
formare ale clientului;
cand exista dificultati de comunicare sau clientul este nehotarat cu privire la viitorul sau profesional ;
cand optiunea clientului vizeaza o profesie care cere aptitudini speciale etc.
Testele raman totusi instrumente psihologice de evaluare ce nu pot fi ignorate, mai ales in situatiile in care este
necesara masurarea aptitudinilor intelectuale, a principalelor trasaturi de personalitate, a potentialului creativ sau a
altor aspecte comportamentale sau de temperament.
Fara a le considera tehnici exclusive de investigare a personalitatii, testele prezinta o serie de avantaje pentru
procesul de consiliere si orientare scolara si profesionala :
Testele usureaza selectia, inlocuind sau completand criteriile traditionale. Aceasta selectie, bazata atat pe
achizitiile dobandite cat si pe posibilitatile intelectuale, atat pe valoarea globala cat si pe capacitatile
speciale ale indivizilor, va permite alegerea profilurilor scolare cat si a ocupatiilor care convin fiecaruia.
Cu ajutorul testelor se investigheaza rata progresului scolar individual intr-o anumita perioada ; subiectii
indecisi sunt sprijiniti in a-si alege o ruta scolara si profesionala adecvata.
Testele stimuleaza procesul de autocunoastere, autoevaluare.
Categoriile de teste specifice consilierii si orientarii scolare si profesionale sunt urmatoarele:
de masurare a aptitudinilor intelectuale - teste de inteligenta, care vizeaza factori precum: intelegerea
verbala, memoria, rationamentul, calculul numeric etc.;
de investigare a trasaturilor de personalitate;
de sondare a intereselor profesionale;
de masurare a creativitatii;
de masurare a aptitudinilor senzoriale (acuitate vizuala, auditiva, praguri senzoriale);
de masurare a aptitudinilor psihomotrice (coordonare motorie, orientare spatiala, viteza de reactie,
dexteritate);
de masurare a aptitudinilor tehnice (rationament tehnic, aptitudini manipulatorii) ;
de masurare a cunostintelor (generale sau in anumite domenii profesionale) ;
de evaluare a aptitudinilor practice de lucru si rezolvare a anumitor situatii.
Aplicarea si interpretarea testelor necesita din partea consilierului o pregatire speciala in domeniul psihodiagnozei.
In acest scop, el trebuie sa tina seama de cateva repere:
sa aleaga testul potrivit situatiei investigate ;
sa tina cont de limitele si conditiile speciale de utilizare prezentate de autor in manualul testului;
sa creeze un cadru adecvat unei examinari psihologice;
sa pastreze o atitudine neutra pe parcursul intregii perioade de examinare;
sa coroboreze rezultatele obtinute cu alte informatii despre subiect: istoria personala, date despre familie,
rezultate scolare, aspiratii etc.;
sa corecteze permanent valoarea diagnostica si prognostica a acestor instrumente psihologice de
evaluare, urmarind confirmarea sau nu a predictiilor lor;
scorurile la teste, oricat de slabe ar fi, nu trebuie prezentate in mod negativ ; consilierul va prezenta
subiectului disponibilitatile de care dispune pentru anumite domenii de activitate scolara sau
profesionala; fiecare calitate sau aptitudine trebuie relevata si obiectivata, evitandu-se demoralizarea
subiectului.
1.5. Evaluarea produselor activitatii - metoda de obtinere indirecta de date despre subiect prin analiza produselor
activitatilor desfasurate de catre acesta : lucrari de control, referate, eseuri, creatii tehnice, artistice etc. Ele ne pot
furniza informatii despre capacitatea de concentrare, capacitatea de intelegere, capacitatea de elaborare mintala,
volumul si precizia cunostintelor, capacitatea de aplicare a acestora in practica, aptitudinile generale si speciale,
bogatia imaginatiei, creativitatea, trasaturi caracteriale si temperamentale, stilul de munca etc.
Drept criterii de analiza a produselor activitatii subiectului se considera a fi: originalitatea, expresivitatea,
aplicabilitatea etc.
O importanta deosebita o prezinta analiza produselor realizate de subiect in mod spontan, in timpul sau liber. Ele ne
dezvaluie cu o fidelitate sporita orientarea motivationala si interesele, arata Chircev si Salade (1976, p. 47).
1.6. Metoda aprecierii obiective a personalitatii a fost elaborata de psihologul roman Gh. Zapan (1957), pe baza
unor cercetari experimentale desfasurate initial intre anii 1931-1933. Ea se aplica, de regula, pe o clasa de elevi, pe
o grupa de studenti sau adulti care lucreaza impreuna, se cunosc intre ei si au conditii care le dau posibilitatea sa se
observe si sa se cunoasca din ce in ce mai bine.
Obiectivul principal este acela de a surprinde gradul de intercunoastere dintre membrii unui microgrup si de a educa
abilitatea de intercunoastere obiectiva a acestora.
Procedeul experimentat de autor este urmatorul : se ofera elevilor o anumita proba, spre exemplu, una constand din
mai multe probleme de matematica, pe care acestia trebuie sa le rezolve. Dupa ce elevii rezolva proba, li se cere sa
noteze, in ordine ierarhica, primii 30% dintre colegii care considera ca vor lua notele cele mai bune si ultimii 30%
care considera ca vor lua notele cele mai slabe. Fiecare elev se va aprecia si pe sine, fie intre primii 30%, fie intre
ultimii 30%, sau se va lasa nescris, adica va figura printre cei de valoare medie.
De asemenea, profesorul, inainte de a corecta lucrarile, va aprecia pe primii 30% si pe ultimii 30% din elevii clasei
la proba respectiva. In acest fel, profesorul are posibilitatea de a-si perfectiona deprinderea de a cunoaste si aprecia
obiectiv elevii.
Analog, consilierul scolar poate utiliza aceasta metoda, luand drept criteriu de referinta diverse aptitudini si trasaturi
de personalitate ale subiectilor investigati.
Aplicarea curenta a metodei aprecierii obiective a personalitatii in practica consilierii si orientarii elevilor prezinta
cateva avantaje:
permite o diagnoza rapida a unor capacitati intelectuale sau trasaturi caracteriale;
educarea capacitatii de apreciere si autoapreciere obiectiva la elevi;
dezvoltarea la elevi a responsabilitatii propriilor aprecieri si decizii.
1.7. Fisa de caracterizare psihopedagogica - mijloc pentru consemnarea, sistematizarea, prezentarea si
organizarea datelor semnificative din diferite planuri ale personalitatii sau ale mediului de provenienta/scolar,
obtinute prin metode si tehnici specifice, in scopul cunoasterii subiectului investigat.
Model de fisa psihopedagogica:
Numele si prenumele elevului..........
Data si locul nasterii :...................
Domiciliul parintilor..............
Elev in clasa....sectia..........Scoala.
Date medicale :
Antecedente:.................
Dezvoltarea fizica :....................
Deficiente, handicapuri :.................
Date familiale:
Componenta si caracteristicile familiei: ..................
Ocupatia parintilor :..................
Conditii de pregatire :..............
Regimul educativ :...................Climatul socio-afectiv din familia elevului :...................
......................
Date scolare :
Nivelul reusitei scolare :.............
Obiecte de invatamant cu rezultate deosebite :.....
......................
Obiecte cu rezultate mai putin satisfacatoare :....
......................
Motivarea randamentului scolar : ....................
Integrarea sociala :
In scoala ...................
In familie :..................
In grupul de prieteni : ...............
......................
Domenii de activitate preferata :
....................................................................................................
Aspiratii :
....................................................................................................
Dominantele personalitatii :
Nivel intelectual :................
Aptitudini :..................
.......................
Interese :...........................................
...............................................
Trasaturi de temperament : ...........
.......................................................................
Trasaturi de personalitate : ...........
....................................................................................................
Concluzii :
Aprecieri de ansamblu : ............
............................................
............................................
..................................................................
Asistenta psihopedagogica necesara : .......
........................
Contraindicatii scolare sau profesionale : ......
..............................................
Indicatii scolare sau profesionale ..........
............................................
1.8. Tehnici sociometrice : modalitati de evidentiere a dinamicii grupului, a sistemului de relatii interpersonale in
diferite colectivitati.
In cadrul tehnicilor sociometrice sunt incluse: testul sociometric, matricea sociometrica sau sociomatricea, indicii
sociometrici, sociograma (individuala si colectiva) etc.
Testul sociometric se prezinta sub forma unor intrebari (itemi) despre preferintele, respingerile,
atitudinea neutra a membrilor unui grup (spre exemplu, clasa de elevi), unii fata de altii.
Matricea sociometrica sau sociomatricea este o tehnica de prelucrare a datelor obtinute prin testul
sociometric. Se prezinta sub forma unui tabel cu dubla intrare, in care sunt introdusi, cu initiale si in
ordine alfabetica, atat pe orizontala cat si pe verticala, subiectii testati. In dreptul fiecarui subiect (pe
orizontala) se noteaza cu semne (+, - sau culori diferite) alegerile si respingerile. Pe baza acestor date
empirice se pot calcula apoi o serie de indici sociometrici, cum ar fi: pozitia sociometrica a fiecarui
subiect, statutul sociometric, coeziunea grupului etc.
Sociograma, introdusa de J.L. Moreno, este reprezentarea grafica a relatiilor interpersonale.
Informatiile obtinute prin tehnicile sociometrice sunt deosebit de utile consilierului scolar, in incercarea lui de a
orienta pozitiv relatiile interpersonale din cadrul claselor de elevi. Aceste tehnici pot furniza, totodata, si date
importante cu privire la pozitia ocupata de elevi in cadrul microgrupului scolar datorita prezentei sau absentei
anumitor capacitati sau trasaturi de personalitate, datorita motivatiei care sta la baza alegerilor si respingerilor
exprimate, precum si datorita gradului de intercunoastere al elevilor (Gh. Tomsa, 1999, p. 215).