NUME: Badea Mihaela Andreea

ANUL: I – ID, 2020-2021

PROGRAM DE STUDII: Pedagogia învățământului

primar și preșcolar

DISCIPLINA: Fundamentele psihologiei

PROFESOR: Lector universitar doctor Bucur Cristian

Tema 1. Recenzie lucrare științifică

“ GÂNDIRE RAPIDĂ...GÂNDIRE LENTĂ”

 DANIEL KAHNEMAN
Daniel Kahneman, psiholog israelian-american este considerat unul
dintre cei mai importanți psihologi din istorie și cel mai important
psiholog în viață. Datorită eforturilor sale de a integra investigația
psihologică în știința economiei Daniel Kahneman a obținut premiul
Nobel într-un domeniu, nu foarte străin psihologie. Cu alte cuvinte,
eforturile lui Kahneman de a  împleti aceste două domenii i-au adus în
anul 2002 premiul Nobel în Economie. Astfel, renumitul psiholog este
considerat un pionier, unul dintre cei mai stăpâni în dommeniul economiei comportamentale. 
“Thinking, Fast and Slow” (Gândire rapidă…gândire lentă) este o carte publicată în anul
2011 de laureatul premiului Nobel pentru Științe Economice, Daniel Kahneman.
În anul 2012 volumul câștigă premiul “Național Academies
Communication Award” pentru cea mai bună muncă creativă
care ajută publicul larg să înțeleagă subiectele științei
comportamentale, ale ingineriei și ale medicinei.
Titlul deține procesul în jurul căruia se concentrează
întreaga publicație, și anume gândirea. Prin lucrarea sa,
autorul reușește să ne schimbe percepția despre gândire.
Modul gândirii lui Kahneman, se aplică în domenii diverse
deoarece gândirea sa merge într-o direcție antropologică,
schimbând definiția omului, gândirea aplicandu-se nu doar în
economie, ci și în psihologie socială. Kahneman ne demonstrează în acest bestseller modul în
care gândirea este o construcție mult mai complexă decât ar putea să o definească un singur
domeniu.
Am ales aceasta carte, deoarece, prin stilul “prietenos” de-a scrie al autorului aceasta
raăpunde nevoilor primare de instruire în domeniul psihologiei într-un mod atipic și fascinant,
bazat pe problemele vieții cotidiene, care nu de puține ori ne vâră în bucluc.
Plină de detalii biografice, cartea lui Kahman de aproximativ opt sute de pagini, se
aseamana mai mult cu o poveste, nefiind deloc o lectură “spinoasă”, plină de definiții
psihologice.
Răsfoind filele cărții am reușit o călătorie fascinantă prin mintea umană, realizând cum
funcționează aceasta și ce greseli facem la nivelul gândirii, de cele mai multe ori fără să
realizăm.
“Lumea din capetele noastre nu este o reproducere fidelă a realității; așteptările noastre
față de frecvența evenimentelor sunt distorsionate de prevalența și intensitatea emoțională a
mesajelor la care suntem expuși”, spune Kahneman. Astfel autorul ne introduce în lumea
“greșelilor”, a erorilor psihicului uman date de cele două categorii de procese, grupate în două
sisteme de gândire.
 Încă din titlu putem anticipa cu mare ușurință aceste sisteme, Numite strategic “Sistemul
1, Sistemul 2” acestea reprezintă cele două sisteme care conduc modul nostru de a gândi. Practic,
volumul nu face altceva decât să ne poarte într-o aventură inovatoare pentru a afla ascunzișurile
propriei minți.
Ce înseamnă gândire rapidă? În lipsa unei analize aprofundate a acestei simple întrebări
ne-am grăbi să dăm un răspuns simplu dar concret: -Gândirea rapidă este gândirea cu
repeziciune, cu alte cuivinte gândire rapidă = să gândești repede, să dai rașpunsul într-un timp
relativ scurt. Kahneman ne contrazice într-un anume mod acest clasic răspuns, ajutându-ne să
înțelegem că acest prim sistem al gândirii este defapt reprezentat de luarea unor decizii în lipsa
acestei însușiri ale creierului (gândirea). Astfel, gândirea rapidă reprezintă luarea unor decizii
fără a gândi, având la bază intuiția. Sistemul 1 se concentreaza în jurul a trei cuvinte cheie: rapid,
intuitiv, emoțional.
Inevitabil apare și a doua întrebare în mintea cititorului:”Prin ce este definită gandirea
lenta?” Noi în principiu confundăm gândirea lentă cu procesul în sine și ne recunoaștem ca
identitate în tot ceea ce numim gândire lentă. Psihologul ne demonstrează însă că acest tip de
gândire este defapt cel mai complex, este ceea ce numim gândire in general, acea gândire
discursivă care pleacă de la ipoteze și ajunge la concluzii pe baza raționamentului. La baza
piramidei acestui tip de gândire stau: logica, ipotezele și concluziile. Uneori, gândim subiectiv,
gândirea noastră fiind influențată de trăiri, emoții sau instincte. Alteori gândirea noastră este
rațională, fără să implicăm prea mult procesele afective.
Gândirea rapidă greu o acceptăm ca pe o gândire în sine, confundând-o cu o intuiție, o
sclipire de moment. Daniel Kahneman ne prezintă într-un stil accesibil și pentru “mintea”
tuturor, capacitățile extraordinare și deopotrivă, erorile gândirii rapide. El dezvăluie influența
omniprezentă a impresiilor intuitive asupra gândurilor și comportamentelor noastre. Gândirea
rapidă nu este ceva miraculs iar deciziile luate pe baza acestui tip de gândire sunt adesea cele
corecte.
“Experiența voastră sufletească în timp ce priviți chipul femeii
combină unitar ceea ce în mod normal numim vedere și gândire
intuitivă. La fel de cert și de rapid pe cât vedeți că părul tinerei femei
este de culoare închisă, știți că este furioasă. Mai departe, ceea ce ați
văzut se deschide spre viitor. Ați avut senzația că femeia e pe cale să
rostească niște vorbe deloc amabile, țipând probabil cu glas strident.
O premoniție a ceea ce urma să facă în continuare v-a venit în minte
automat și fără efort. Nu ați avut intenția să-i apreciați starea de spirit
ori să anticipați ce-ar putea să facă, iar reacția voastră față de fotografie nu v-a lăsat senzația că
ați fi făcut ceva. V-a venit, pur și simplu. A fost un exemplu de gândire rapidă.” Asadar, gandirea
rapida este tipul gândirii pe care-o întâlnim constant în viața noastră, dar căreia nu îi acordăm o
prea mare importanță.
Gândirea lentă, este gândirea care vine adesea după gândirea rapidă oferindu-ne
justificări, făcându-ne să înțelegem, să conștientizăm acest prim tip al gândirii. Cu alte cuvinte
intuițiile noastre sunt justificate de rațioamente. Autorul afirmă că:”Cele mai obositoare forme de
gândire lentă sunt acelea care vă cer să gândiți repede.”, însă asta nu înseamnă că gândirea lentă
va fi lipsită de prejudecăți sau că va fi o gândire sigură, lipsită de riscuri.
Erorile gândirii sunt puse și ele la loc de cinste în volumul psihologului de renume.
Una dintre cele mai semnificative erori subliniate de Kahneman este prezența optimismului
excesiv. “Atunci când se amestecă, factorii emoționali, cognitivi și sociali care susțin optimismul
exagerat produc o băutură amețitoare, ce îi face uneori pe oameni să-și asume riscuri pe care le-
ar fi evitat dacă ar fi cunoscut șansele de reușită.” Fiecare ființă umană poartă-n sine o doză de
optimism, mai mare sau mai mică, diferența făcând-o în tocmai dozajul/ proporția de optimism
administrat în anumite situații.
Stilul surprinzător de sarcastic dar totodată convingător în care scriitorul a așternut
aceste informații oferă cititorului o lectură placută și rezonantă cu sine.
Multitudinea exemplelor si auto-ironia, demonstreaza calitatea de scriitor a psihologului.
Dupa fiecare fragment, pagină sau la finalul unui capitol și pe tot parcursul lecturii, în mintea
dumneavoastră apare conturată afirmația: “Da da, așa este, mi se-ntâmplă și mie! Are
dreptate!”.
Separarea termenilor în bun sau rău, fals sau adevărat este probabil motivul principal
pentru care opera se mulează perfect pe tendința noastră de a privi lumea, în fond însăși viața.
Această tendință nu lasă loc de dublă interpretare, ci mai degrabă de “albă sau neagră”.
“Personajele din poveste”, primul capitor și cel mai concluziv al cărții, ne introduce încă
din titlu în lumea “basmelor”, autorul dorind să ne transmită defapt prin intermediul
personajelor, o poveste reală.
Personaj al unui documentar, despre Sistemul 1 aflăm că este alcătuit din: procesele
intuitive, rapide, automate, inconștiente, care nu necesită efort cognitiv. Exemplul pe care pot să
vi-l ofer în urma lecturii este: presupunem că cineva cunoscut tocmai a suferit un accident de
avion. Apropiații/familia sunt tentați în acest caz să mearga cu mașina, fie și pentru o distanță
considerabilă, indiferent de gravitatea situației pentru a-și îndepărta teama. Ar fi asta o decizie
înțeleaptă, justificată rațională? Cu toții am fi tentați să răspundem pe baza trăirilor din trecut, să
considerăm că decizia aceasta este una justificată. Kahneman ne contrazice, oferă un răspuns
negativ, însă recunoaște că acest eveniment “atrage relatarea mediatică, va modifica temporar
sentimentele voastre față de siguranța călătoriei cu avionul”.
Sistemul 1 este cel mai adesea responsabil de erorile noastre cognitive. Efortul trebuie să
fie conșțient pentru a observa dacă o persoană este furioasă sau nu, acest lucru realizându-se
instant și voluntar într-un exemplu de gândire rapidă, tipică primului sistem. Însă pentru a
rezolva o operație de înmulțire a lui 19 cu 25, este nevoie de direcționarea conștientă a atenției
spre un effort voluntar.