FINANŢE CORPORATIVE

CURS 1 04.11.2008

TEMATICA:
I. Bazele finanţelor corporative
1.1. Conţinutul finanţelor corporaţiilor şi obiectivul major al acestora
1.2. Tipuri de unităţi corporative şi partenerii acestora
1.3. Conţinutul gestiunii financiare a unităţilor corporative şi atribuţiile
gestiunii financiare
1.4. Responsabilităţile gestionale ale gestiunii financiare
1.5. Funcţia financiară a unităţilor corporative şi locul acestei funcţii în
cadrul acestora

II. Structura financiară a unităţilor corporative şi influenţa structurii capitalurilor

asupra valorii întreprinderii
2.1. Consideraţii teoretice privind structura financiară a unităţilor
corporative
2.2. Criteriul rentabilităţii în alegerea structurii financiare
2.3. Criteriul destinaţiei resurselor financiare în alegerea structurii financiare
2.4. Ratele structurii financiare în cadrul unităţilor corporative
2.5. Structura financiară în mediul economic fără impozit şi legea valorii
unice în cadrul efectului de levier
2.6. Evoluţia valorii întreprinderii îndatorate în condiţii de fiscalitate
2.7. Costul mediu ponderat al capitalului utilizat în condiţii de fiscalitate
2.8. Costul mediu ponderat al capitalului utilizat în condiţiile în care
economiile fiscale sunt variabile

III. Finanţarea investiţiilor directe, evaluarea acestora şi decizia de investiţii ţinând

seama de criteriile financiare de cheltuire a capitalului în cadrul unităţilor
corporative
3.1. Decizia de investiţii în mediul cert şi criteriile financiare de investiţii de
capital
3.2. Evaluarea şi selecţionarea investiţiilor
3.3. Valoarea actuală şi valoarea viitoare a investiţiilor
3.4. Criteriile valorii actuale nete şi a rentabilităţii interne de selecţie a
investiţiilor eficiente în cadrul unităţilor corporative
3.5. Calculul fluxurilor nete de trezorerie, valoarea reziduală şi calculul
valorii actuale nete a unui portofoliu de proiecte de investiţii în condiţii de
limitare a bugetului de finanţare
3.6. Aplicarea criteriului valorii actuale nete la decizia de fuziune prin
răscumpărare a unei alte unităţi corporative

IV. Influenţa globalizării asupra situaţiei financiare a unităţilor corporative

4.1. Abordări ale conceptului de globalizare
4.2. Economia României în cadrul globalizării
4.3. Schimbări profunde în activitatea unităţilor corporative în noua
arhitectură a economiei globalizate
4.4. Companiile multinaţionale – actori ai globalizării economice
4.5. Grupuri de societăţi corporative şi puterea financiară a grupului
 4.6. Investiţiile străine directe promotoare ale globalizării capitalului
unităţilor corporative şi impactul globalizării asupra situaţiilor financiare a
acestora

V. Analiza transformărilor managementului financiar al unităţilor corporative din

ţara noastră corelat cu cel din Uniunea Europeană.
5.1. Contribuţiile româneşti la dezvoltarea managementului modern în
cadrul unităţilor corporative
5.2. Abordări moderne în sistemul decizional al unităţilor corporative
5.3. Perfecţionarea managementului participativ şi guvernanţa corporativă
5.4. Analiza riscului în managementul financiar al firmelor din România
5.5. Managementul financiar al unităţilor corporative în spiritul Uniunii
Europene

VI. Mecanismul financiar al fluxurilor de trezorerie şi a riscului unităţilor

corporative în procesul financiar şi de exploatare. Punctul mort (pragul de
rentabilitate) al cifrei de afaceri – determinarea acestuia în vederea stabilirii
diagnosticului financiar al unităţilor corporative
VI.1. Definiţia variaţiei trezoreriei de exploatare şi determinarea variaţiei
trezoreriei de exploatare
VI.2. Managementul riscului de exploatare şi financiar în cadrul unităţilor
corporative
VI.3. Analiza punctului mort sau determinarea pragului de rentabilitate.
Calculul acestuia pornind de la cifra de afaceri şi analiza diagnosticului
financiar al unităţilor corporative

BIBLIOGRAFIE
• Notele lui de curs
• Prof. Univ. Dr. Stancu Ion – „Finanţe; teoria pieţelor financiare, finanţele
întreprinderii, analiza şi gestiunea financiară a întreprinderii” – editura
Economică, ediţia Ia – 1996, ediţia aIIa – 2005;
• Prof. Univ. Brezeanu Petre – „Managementul financiar al unităţilor
corporative” – Editura Universitatea Româno-Britanică, Bucureşti, vol. 1 –
2005, vol. 2 – 2006, vol. 3 – 2006; vol. 4 – 2007.
• Prof. Univ. Dr. Radu Stroie – „Finanţe” – Editura ASE 2005
• Gastonie Simona – „Finanţe internaţionale” – Ediţia aIIIa editura Economică
Bucureşti 2000
• Stiglint – „Globalizarea – speranţe şi deziluzii” – traducere – editura
Economică, Bucureşti 2003

2
 I. BAZELE FINANŢELOR CORPORATIVE

I.1. Conţinutul finanţelor corporaţiilor şi obiectivul major al acestora

În finanţe există o singură expresie: „finanţe ce desemnează multiplele fenomene

financiare, politici şi strategii financiare, decizii financiare pe termen scurt şi finanţe pe
termen lung.
Există 2 concepte ale finanţelor corporative:
− În sens larg: se referă la finanţele organizaţiilor financiare şi necomerciale
− În sens mai restrâns: se referă numai la finanţele organizaţiilor comerciale pe
acţiuni ale întreprinderilor mari şi societăţi multinaţional
Obiectul finanţelor corporative este de a alege una sau mai multe surse de finanţare
dintr/un ansamblu de resurse financiare rare şi de a afecta la una sau mai multe utilizări alese
dintre mai multe posibilităţi.
Atunci când aleg resursele, finanţele sunt în legătură cu sistemul financiar al
economiei naţionale, iar când aleg alocările, finanţele se referă la investiţiile întreprinderii şi
la strategia sa deoarece natura şi modalităţile de investiţii alese pot determina conţinutul unei
strategii.
Orice unitate corporativă prezintă aspecte financiare şi conţine decizii financiare. În
cazul statelor sau al naţiunilor, sau în cazul regrupării naţiunilor statelor precum Uniunea
Europeană se vorbeşte de finanţe corporative. Sunt studiate două aspecte financiare:
• Colectarea resurselor care dau naştere la stabilirea unui sistem fiscal
• Afectarea resurselor financiare la alocări care corespund opţiunilor bugetare a
fiecărei unităţi corporative
Tipuri de decizii financiare:
− Deciziile de finanţare sau de alegere a surselor de finanţare în funcţie de
posibilităţile oferite de mobilizarea capitalurilor proprii şi împrumutate ale fiecărei
unităţi corporative.
− Deciziile de investiţii care determină natura activităţii, dimensiunea şi strategia
întreprinderii pe termen mediu şi lung. Deciziile de investiţii trebuie să antreneze
venituri viitoare care trebuie comparate cu costurile generate de operaţiunile de
finanţare şi de asemenea se referă la deciziile referitoare la distribuirea
dividendelor sau a profitului:
∗ Decizii în legătură cu ciclul de exploatare din cadrul unităţilor corporative
∗ Decizii în legătură cu riscul ratei dobânzii bancare
De la începutul anilor 1980 pieţele de capital au cunoscut o foarte puternică dezvoltare
prin:
o creşterea volumului de tranzacţii de vânzare şi cumpărare de bunuri şi
servicii
o introducerea de contracte la termen
o dezvoltarea preţurilor internaţionale de capitaluri

3
 o practicarea de către sistemele financiare naţionale de politici
internaţionalizate
şi au rezultat fenomene de globalizare sau de modernizare a pieţelor de capitaluri care
întreţin relaţii din ce în ce mai stricte de integrare.
Sursele de finanţare sunt cerute în principal de piaţă. Băncile care erau furnizori
tradiţionali de capitaluri au fost obligate să adopte noi forme de intermediere, în timp ce
finanţele unităţilor corporative se referă la deciziile financiare în cadrul întreprinderii, în
principal ca decizii de investiţii şi de finanţare.
Finanţele de piaţă studiază mecanismele pieţelor de capitaluri şi deciziile luate de
investitori pe diferite pieţe.
Finanţele corporative se referă la mecanismele financiare în cadrul întreprinderii, pe
când finanţele de piaţă pun accentul pe compartimentul investitorilor şi pe evaluarea
instrumentelor financiare care circulă pe aceste pieţe.
Printre preocupările comune ale finanţelor unităţilor corporative şi ale finanţelor de
piaţă sunt:
 tehnici comune: capitalizarea, actualizarea, rente şi anuităţi
 domenii comune:
- organizarea pieţelor de capitaluri,
- studiul instrumentelor pe termen scurt şi al instrumentelor pe termen
lung
- evaluarea acţiunilor
- evaluarea obligaţiunilor
- gestiunea obligatară şi rata dobânzii
- structura ratelor de dobândă

Finanţele unităţilor corporative cuprind: Finanţele de piaţă cuprind:

 decizia de investiţii în mediul cert şi
 eficienţa pieţelor de capital
incert
 atitudinea investitorului în faza
 rentabilitate şi risc
riscului de producţie şi comercială
 teoria portofoliului de acţiuni
 costul capitalului utilizat
şi obligaţiuni
 structura de finanţare  opţiuni şi evaluarea opţiunilor
 relaţia investiţii – finanţare
 politicile de dividend
 gestiunea pe termen scurt a
stocurilor de exploatare şi a activelor
pe termen scurt
 gestiunea trezoreriei
 achiziţii, fuziuni, etc.
 evaluarea întreprinderii

Obiectivul major al corporaţiilor înseamnă să se determine motivaţia desfăşurării

întregii sale activităţi. De fapt, se urmăreşte identificarea unui indicator sintetic sau a unui
complex de indicatori de exprimare a performanţei în investiţia de capital.
Teoria economico-financiară a identificat ca obiectiv major maximizarea valorii
întreprinderii sau maximizarea averii proprietarilor. În forma iniţială acest obiectiv era
exprimat sub forma maximizării profiturilor ca sursă principală pentru creşterea valorii
întreprinderii.

4
 Va – valoarea întreprinderii
CFDt – profitul net (activul final – activul iniţial)
VRt – valoarea rămasă a activului întreprinderii la sfârşitul perioadei
K – rata de actualizare
Maximizarea profitului trebuie urmărită pe termen lung în strânsă corelaţie cu
creşterea economică a întreprinderii autofinanţate din profitul net.
Pentru corporaţiile care cotează la bursă obiectivul fundamental se poate aprecia prin
maximizarea capitalizării bursiere (cursul bursier numărul total de acţiuni).
Teoriile managementului privesc unităţile corporative ca un grup de indivizi cu
obiective individuale specifice. Pentru aceştia se caută o maximizare a funcţiei privind
creşterea economică a întreprinderii ca o creştere a cifrei de afaceri sau o creştere a activului
economic total al întreprinderii.
Valoarea patrimonială a activului net a întreprinderii se determină pe baza situaţiei
drepturilor şi obligaţiilor asumate de acţionar sau de către patron şi reflectate în bilanţ. Astfel
valoarea patrimonială este egală cu activul net, respectiv cu diferenţa dintre activul total şi
datoriile totale.
Valoarea financiară se determină, nu pe baza activului economic existent, ci pe baza
speranţelor de câştig pe care-l va aduce întreprinderii din exploatarea activelor sale.

VF – valoarea financiară
CFD – cash flow-ul disponibil viitor, dividende acţionari
t – durata de viaţă a întreprinderii
VRn – valoarea reziduală, respectiv valoarea de piaţă a activului net a întreprinderii,
valoarea ce rămâne după durata de viaţă economică
K – rata de actualizare egală cu rata dobânzii fără risc + o primă normală de riosc
economic şi financiar ce caracterizează profitul industrial comercial în care
funcţionează întreprinderea respectivă

Dacă admitem ipoteza funcţionării constante a întreprinderii şi pe o durată

nedeterminată atunci valoarea financiară se va determina ca raport între cash flow-ul anului
curent şi rata de actualizare. Iar maximizarea acestei valori va avea loc prin maximizarea cash
flow-ului şi maximizarea costului mediu ponderat al capitalului.