ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE – BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE VALORI

CATEDRA DE FINANŢE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

FINANŢAREA ÎNTREPRINDERILOR
ÎN STRATEGIA NAŢIONALĂ DE DEZVOLTARE
CONVERGENTĂ PROCESULUI DE
INTEGRARE EUROPEANĂ

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC,
PROF. UNIV. DR. RADU STROE

DOCTORAND,
NICOLETA BĂRBUŢĂ - MIŞU

BUCUREŞTI
2008

1
A. CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. DECIZIA DE FINANŢARE A ÎNTREPRINDERILOR

1.1. Decizia de finanţare şi factorii care o determină
1.1.1. Decizia de finanţare a întreprinderii în teoria financiară
1.1.2. Factorii care determină decizia de finanţare
1.1.3. Relaţia rentabilitate - risc şi decizia de finanţare
1.2. Structura financiară a întreprinderii
1.2.1. Evoluţia teoriei structurii financiare
1.2.2. Factorii care determină structura financiară
1.2.3. Riscul afacerilor şi riscul financiar
1.2.4. Structura optimă a capitalului
1.2.5. Influenţa structurii financiare asupra costului capitalului şi asupra valorii
întreprinderii
1.3. Decizii privind alegerea structurii financiare a întreprinderii
1.3.1. Criteriile alegerii structurii financiare
1.3.2. Rolul pieţelor financiare în finanţarea întreprinderii
1.4. Decizia de repartizare a profitului
1.4.1. Politica de dividend
1.4.2. Decizia de reinvestire în întreprindere

CAPITOLUL 2.PARTICULARITĂŢI ALE SURSELOR DE FINANŢARE ŞI COSTUL

ACESTORA
2.1. Finanţarea din fonduri proprii interne şi externe
2.1.1. Autofinanţarea întreprinderii
2.1.2. Cesiunea activelor imobilizate
2.1.3. Creşterile de capital
2.1.4. Alte surse de finanţare asimilate fondurilor proprii
2.2. Finanţarea prin îndatorare pe termen lung
2.2.1. Împrumutul din emisiunea de obligaţiuni
2.2.2. Împrumutul bancar pe termen mediu şi lung
2.2.3. Finanţarea prin leasing
2.2.4. Surse de finanţare alternative
2.3. Finanţarea pe termen scurt
2.3.1. Creditele bancare propriu-zise
2.3.2. Credite pentru creanţe comerciale
2.4. Finanţarea din surse bugetare interne
2.5. Finanţarea din surse bugetare externe
2.5.1. Surse externe de finanţare în perioada de preaderare
2.5.2. Surse externe de finanţare după integrare

2
CAPITOLUL 3.PERFORMANŢA FINANCIARĂ ŞI FINANŢAREA
ÎNTREPRINDERII
3.1. Performanţa întreprinderii în teoria economică
3.1.1. Teoriile privind performanţa
3.1.2. Abordările performanţei
3.1.3. Criticile asupra măsurării performanţei
3.2. Analiza şi măsurarea performanţei financiare
3.2.1. Scopul şi caracteristicile analizei performanţei financiare
3.2.2. Necesitatea şi limitele unei abordări financiare a performanţei
3.2.3. Factorii care influenţează performanţa întreprinderii
3.2.4. Indicatori de măsurare şi analiză ai performanţei financiare
3.3. Posibilităţi de perfecţionare a finanţării întreprinderii
3.3.1. Activele intangibile – sursă pentru majorarea capitalurilor întreprinderii
3.3.2. Metode de evaluare a activelor intangibile
3.3.3. Studiu de caz – efectele evaluării activelor intangibile la S.C. MOD S.A.
3.4. Performanţa întreprinderii în societatea bazată pe cunoaştere
3.4.1. Performanţa în întreprinderile moderne
3.4.2. Componentele capitalului intelectual
3.4.3. Indicatori privind dezvoltarea resurselor umane
3.4.4. Modele de măsurare a capitalului intelectual

CAPITOLUL 4. ANALIZA PERFORMANŢEI FINANCIARE A

ÎNTREPRINDERILOR DIN SECTORUL CONSTRUCŢIILOR DIN JUDEŢUL
GALAŢI
4.1. Descrierea sectorului construcţii la nivel naţional, regional şi local (judeţul Galaţi)
4.2. Analiza echilibrului financiar la nivelul sectorului construcţii din judeţul Galaţi în
perioada 2001-2006
4.2.1. Analiza structurii patrimoniale
4.2.2. Bilanţul financiar consolidat la nivelul sectorului de construcţii
4.2.3. Bilanţul funcţional consolidat la nivelul sectorului de construcţii
4.3. Analiza performanţei financiare pe baza Contului de profit şi pierdere
4.3.1. Analiza structurii contului de profit şi pierdere
4.3.2. Analiza financiară pe baza soldurilor intermediare de gestiune
4.4. Analiza performanţei financiare pe baza ratelor
4.4.1. Analiza indicatorilor de gestiune
4.4.2. Analiza rentabilităţii
4.4.3. Analiza lichidităţii, solvabilităţii şi a gradului de îndatorare

CAPITOLUL 5. MODELAREA PERFORMANŢEI FINANCIARE A

ÎNTREPRINDERILOR PRIN PRISMA FINANŢĂRII
5.1. Benchmarking-ul şi performanţa
5.1.1. Măsurarea performanţei
5.1.2. Principiul îmbunătăţirii
5.1.3. Indicele general al performanţei
5.1.4. Măsurarea performanţei prin indicele global de performanţă

3
5.2. Indicatori şi coeficienţi de performanţă financiară
5.2.1. În literatura românească
5.2.2. În literatura străină
5.3. Modelarea performanţei financiare a întreprinderilor din sectorul construcţiilor
5.3.1. Formarea bazei de date necesare studiului
5.3.2. Ierarhizarea întreprinderilor din sectorul construcţii în funcţie de
performanţele financiare
5.3.3. Elaborarea modelului de performanţă financiară prin finanţare
5.3.4. Testarea modelului de determinare a performanţei financiare

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
LISTA TABELELOR
LISTA FIGURILOR
ANEXE

A. CUVINTE CHEIE

• finanţarea întreprinderii • maximizarea valorii • fondurile de capital de

• performanţa financiară
• decizia de finanţare
• costul capitalului
• teorii ale structurii
capitalului
• structura optimă a
capitalului
• relaţia rentabilitate-risc
• profit pe acţiune
• riscul afacerilor
• riscul financiar
• rentabilitatea financiară
• lichiditatea
• levierul financiar
întreprinderii
• politica de dividend
• autofinanţare
• rata profitului reinvestit
• piaţa financiară
• surse împrumutate de
finanţare
• leasing
• fondurile pre-structurale
şi structurale
• surse alternative de
finanţare
• creditul comercial
• factoringul
risc
• teorii privind performanţa
• analiza şi măsurarea
performanţei
• solvabilitatea
• activele intangibile
• economia bazată pe
cunoaştere
• sectorul construcţiilor
• modelare financiară
• ierarhizarea
întreprinderilor
• zone de performanţă
• rată de succes

C. SINTEZE ale părţilor principale ale tezei de doctorat

Teza de doctorat este rezultatul cercetării realizate în domeniul finanţării

întreprinderilor. Finanţarea întreprinderilor este o problemă esenţială în toate economiile;
studiile realizate de economiştii din ţările dezvoltate au arătat că principala cauză a peste 80%
din falimentele înregistrate este subcapitalizarea.
Accesul la orice sursă de finanţare necesită studiul performanţelor financiare, care a
devenit o preocupare importantă a întreprinderilor. Informaţiile oferite de analiza
performanţelor financiare stau la baza deciziilor pe care le iau investitorii, acţionarii, băncile

4
şi instituţiile de credit, societăţile de asigurare şi chiar autorităţile contractante ale fondurilor
nerambursabile.
Lucrarea este structurată pe cinci capitole. Primele trei capitole tratează, cu
preponderenţă, stadiul actual al cunoaşterii, orientat pe două direcţii: prima direcţie este axată
pe prezentarea structurii capitalului, a teoriilor care au stat la baza evoluţiei sale, citând pe
câţiva din susţinătorii acestora: Jensen & Meckling, Modigliani, Miller, Holand, Donaldson,
Myers, Majluf etc., precum şi a diversităţii de surse de finanţare aflate la dispoziţia
întreprinderilor; a doua direcţie este axată pe studiul performanţei în general, şi a performanţei
financiare în special, prin abordarea teoriilor performanţei susţinute de Lawrinsky, Means,
Demsetz, Fama şi Jensen, Charreaux, Pitol etc., precum şi a multitudinii de indicatori utilizaţi
în analiza performanţei financiare. Ultimele două capitole prezintă cercetarea întreprinsă pe
sectorul construcţiilor din judeţul Galaţi, în scopul elaborării unui model de determinare a
performanţei financiare a întreprinderilor.
Capitolul 1, intitulat „Decizia de finanţare a întreprinderilor” abordează
problematica deciziei financiare, respectiv a structurii financiare. Principalele decizii
financiare care se iau la nivelul unei întreprinderi sunt: decizia de investire, legată de
constituirea şi gestionarea portofoliului de active, şi care trebuie să aibă la bază rezultatul
corelării strânse dintre costul capitalului utilizat şi rentabilitatea scontată; decizia de finanţare,
care se referă la structura financiară a întreprinderii, respectiv la modul de constituire a
resurselor; aceasta impune o selecţie a surselor de finanţare, operaţiune deosebit de complexă
deoarece necesită analiza unor criterii legate de costul capitalului, accesul la piaţa
capitalurilor, situaţia financiară a întreprinderii, motivaţia personalului de conducere etc.;
decizia de repartizare a profitului, care determină politica de dividend, având implicaţii
directe asupra autofinanţării şi remunerării capitalurilor proprii.
Arta deciziei de finanţare constă în a cântări importanţa relativă a următoarelor cinci
forţe pentru respectiva întreprindere: beneficiile fiscale, costurile problemelor financiare,
flexibilitatea financiară, semnalele pieţei şi iniţiativele managementului. Întrucât decizia de
finanţare este în cea mai mare parte asumată de conducerea întreprinderii şi mai puţin de către
furnizorii de capitaluri (acţionarii şi împrumutătorii întreprinderii), obiectivul major urmărit
de manageri şi de investitorii de capital este acelaşi: maximizarea valorii de piaţă a
întreprinderii.
Structura financiară a unei întreprinderi apreciază importanţa capitalurilor proprii în
raport cu capitalurile de împrumut de care poate dispune. În fapt, acest raport între capitalurile
proprii şi capitalurile împrumutate depinde, pe de o parte, de deţinătorii de capitaluri pe
termen mediu şi pe termen scurt care sunt dispuşi sau nu să investească în întreprindere iar, pe
de altă parte, de incidenţa asupra dividendelor, a raportului existent între capitalurile
împrumutate pe termen lung şi mediu şi capitalul acţionarilor. Structura financiară este o
problemă care nu depinde însă numai de întreprindere, de prevederile sale de creştere
economică, de rentabilitatea scontată etc. Structura financiară se formează sub influenţa şi a
altor factori cum sunt: situaţia pieţei financiare, rata dobânzii, erodarea monedei naţionale,
legislaţie, metodologii şi normative bancare, decizii ale Adunării Generale a Acţionarilor etc.
Obiectivul oricărei întreprinderi este acela de a realiza o structură optimă a
capitalului, adică de a realiza acel raport între capitalul propriu şi capitalul împrumutat pentru
care, pe de o parte, costul de procurare este cel mai scăzut posibil, şi pe de altă parte, volumul
capitalului atinge acea masă critică pentru care costul marginal al procurării unei unităţi

5
suplimentare de capital este egal cu câştigul marginal al investirii unei unităţi suplimentare de
capital.
În privinţa structurii financiare, în literatura de specialitate au fost dezbătute o
multitudine de teorii: teoria naivă a structurii capitalului, teoria clasică sau tradiţională, teoria
lui Modigliani-Miller sau teoria neutralităţii structurii financiare faţă de valoarea întreprinderii
şi costul capitalului său, teoriile privind ne-neutralitatea structurii financiare (teoria modernă,
teoriile de compromis, teoria compromisului „stricto sensu”), teoria agenţiei, teoria de semnal
şi teoria finanţării ierarhice. Concluzia la care s-a ajuns este că, principalele criterii în alegerea
structurii de finanţare sunt: costul finanţării, capacitatea de îndatorare, rentabilitatea
financiară, plăţile reale, destinaţia resurselor în alegerea structurii financiare, excedentele
previzionale ale fluxului de lichidităţi. De asemenea, în alegerea modului de finanţare mai pot
interveni şi alte criterii: luarea în considerare a mărimii întreprinderii, diluarea puterii de
control a acţionarilor, riscul tehnologic, adaptarea modalităţilor de rambursare la
constrângerile financiare ale întreprinderilor, procedura de obţinere a împrumutului şi
garanţiile cerute pentru împrumuturi.
Capitolul 2, intitulat „Particularităţi ale surselor de finanţare şi costul acestora”,
detaliază sursele de finanţare aflate la dispoziţia întreprinderilor, punând accent pe avantajele
şi dezavantajele acestora pentru întreprindere, pe factorii de influenţă şi costul acestor surse,
analizat cu ajutorul unor exemple practice. În general, întreprinderile îşi finanţează investiţiile
din trei surse alternative, care nu se exclud reciproc: finanţare directă furnizată de pieţele de
capital sub forma acţiunilor comune; finanţare directă furnizată de pieţele de capital sub forma
împrumuturilor cu dobândă pe termen scurt, mediu şi lung; finanţare generată intern de către
întreprindere sub forma profiturilor reţinute. Aceste finanţări diferă între ele prin modul în
care sunt emise, obligaţiile pe care le impun la nivelul managementului întreprinderii, măsura
în care sunt afectate de sistemul fiscal, precum şi în ceea ce priveşte riscul.
Mai există însă şi alte surse de finanţare: surse bugetare interne şi externe (subvenţii,
prime de export, fondurile pre-structurale şi structurale), surse alternative de finanţare pe
termen mediu şi lung (alianţele strategice, licenţierea, francizarea, finanţarea bazată pe
incubatoare de afaceri, fondurile de capital de risc), dar şi surse atrase în mod gratuit de la
angajaţi, stat, furnizori etc., împrumuturile de la asociaţi, împrumuturile participative, titlurile
subordonate, care sunt asimilate fondurilor proprii.
În ţara noastră, cele mai utilizate surse de finanţare sunt împrumuturile bancare şi
leasingul, urmate apoi de finanţarea proprie şi mai puţin de emisiunile de acţiuni. Însă,
întreprinderile mici utilizează pe scară largă împrumuturile de la asociaţi, care de cele mai
multe ori devin împrumuturi pe termen lung. Emisiunile de obligaţiuni nu se află printre
preferinţele întreprinderilor autohtone.
Se constată totuşi la nivel naţional tendinţa de diversificare a resurselor financiare
ale întreprinderilor atât datorită diversificării instrumentelor de finanţare cât şi datorită
efectului pozitiv determinat de reducerea riscului. Se caută astfel acele finanţări care conduc
la cel mai convenabil raport între rentabilitatea şi riscul lor.
Capitolul 3, intitulat „Performanţa financiară şi finanţarea întreprinderii” prezintă
rolul analizei performanţei financiare a întreprinderii, a cărei apreciere se fundamentează, în
principal, pe informaţiile din documentele contabile de sinteză, analiza soldurilor intermediare
de gestiune dar şi pe studiul evoluţiei indicatorilor de activitate, rentabilitate, lichiditate,
solvabilitate, îndatorare etc.

6
 Performanţa financiară ridicată a întreprinderilor determină, în acelaşi timp,
maximizarea valorii capitalurilor proprii sau a bogăţiei acţionarilor, care la rândul său,
conduce la atragerea de noi resurse de pe piaţa financiară, de la investitori ce caută o alocare
eficientă a resurselor de care dispun. Astfel, performanţele financiare ale întreprinderilor se
concretizează în evoluţia cursului bursier al titlurilor. Nivelul remuneraţiei acţionarului
depinde de gradul de risc la care se expune, pentru care piaţa îi acordă în contrapartidă, o rată
de randament sau de rentabilitate. Obiectivul acţionarului este maximizarea valorii titlurilor
sale, ce depinde de caracteristicile economice ale întreprinderii şi de capacitatea sa de a
genera un rezultat de exploatare cel puţin egal cu costul resurselor financiare angajate.
Legătura dintre maximizarea valorii întreprinderii şi performanţa acesteia constă în:
angajarea patrimoniului în proiecte de investiţii care îl valorifică la o rentabilitate sperată
superioară; găsirea unui compromis între stabilitate şi rentabilitate (întreprinderile trebuie să
asigure stabilitatea performanţei financiare, prin menţinerea unui rezultat satisfăcător pe
termen mediu şi lung şi nu căutarea cu orice preţ a unui profit maxim pe termen scurt);
întreprinderea trebuie să pună în aplicare instrumente de protecţie adecvate contra riscurilor
multiple legate de instabilitatea mediului său financiar; maximizarea valorii implică protecţia
şi conservarea sa prin menţinerea solvabilităţii sau a echilibrului financiar al întreprinderii.
Scopul analizei performanţei financiare este reprezentat de: înţelegerea performanţei
realizate şi a riscurilor inerente în activitatea întreprinderii, precum şi a perspectivelor de
performanţă financiară viitoare; ajustarea situaţiilor financiare istorice pentru a estima
abilităţile întreprinderii de a genera fluxuri de venit pentru furnizorii de capital, precum şi
perspectivele acesteia; compararea cu întreprinderile similare pentru a stabili parametrii de
risc, rentabilitate şi valoare.
Capitolul 4, intitulat „Analiza performanţei financiare a întreprinderilor din
sectorul construcţiilor din judeţul Galaţi”prezintă studiul performanţelor financiare a 11
întreprinderi din sectorul construcţiilor, din judeţul Galaţi, individual şi agregat la nivelul
sectorului. În România, sectorul construcţiilor înregistrează o ascensiune forte prin realizarea
de produse capabile să răspundă exigenţelor societăţii contemporane din punct de vedere
economic, social sau de mediu. Factorul principal care a dinamizat sectorul construcţiilor a
fost dezvoltarea pieţei imobiliare, care se află într-o continuă dinamică. Ulterior, acest rol a
fost preluat de către marile proiecte de infrastructură care beneficiază de sprijinul instituţiilor
financiare internaţionale.
În acest sector, au existat fonduri puse la dispoziţie de către Banca Mondială, Banca
Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi fondurile pre-structurale ale Uniunii
Europene alocate prin programele PHARE, ISPA şi SAPARD. În următorii ani, sectorul
construcţiilor va cunoaşte o creştere continuă, mai ales în zonele urbane, ca urmare a
fondurilor structurale, a sprijinului acordat de guvern, dar şi a dezvoltării creditului ipotecar.
Sectorul construcţiilor asigură totodată foarte multe locuri de muncă şi poate fi
considerat un furnizor important de forţă de muncă pe plan european, întrucât majoritatea
muncitorilor români plecaţi în străinătate lucrează în construcţii.
Întreprinderile selectate şi analizate în acest capitol, au reprezentat în anul 2006,
0,93% din numărul total al întreprinderilor în activitate din sectorul construcţii de la nivelul
judeţului şi au realizat o cifră de afaceri de 352,13 milioane lei, respectiv 35,85% din cifra de
afaceri a sectorului de construcţii a judeţului, şi respectiv 5,78% din totalul cifrei de afaceri
realizate la nivelul judeţului Galaţi.

7
 În cadrul întreprinderilor din eşantion în anul 2006 lucrau 3.639 de angajaţi,
respectiv 29,55% din forţa de muncă angajată în sectorul construcţiilor din judeţ, şi respectiv
3,28% din totalul persoanelor angajate din judeţul Galaţi.
Pentru fiecare întreprindere şi pe total sector s-au calculat o serie de indicatori ai
echilibrului financiar, soldurile intermediare de gestiune, rate de rentabilitate, lichiditate,
solvabilitate, îndatorare etc. Această analiză a făcut astfel posibilă ierarhizarea întreprinderilor
din eşantion după performanţa lor financiară şi respectiv separarea acestora în performante şi
neperformante.
În Capitolul 5, intitulat „Modelarea performanţei financiare a întreprinderilor prin
prisma finanţării” am conceput un indice agregat de performanţă financiară, ce poate fi
utilizat pentru stabilirea stării de performanţă a întreprinderilor din sectorul construcţiilor.
Modelarea performanţei financiare oferă posibilitatea unei ordonări (ierarhizări) la
nivel naţional (sau judeţean, în acest caz), a întreprinderilor din sectorul construcţiilor, în
funcţie de performanţa lor financiară, pe baza datelor financiar-contabile din anii anteriori,
dar şi previziunea performanţei financiare a unei întreprinderi în cazul în care este posibilă
previziunea cât mai reală a ratelor financiare ce constituie variabilele modelului.
Modelul poate oferi şi alte beneficii: încadrarea întreprinderilor în anumite zone de
performanţă în funcţie de valorile indicelui agregat de performanţă financiară; la un moment
dat, conducerea întreprinderii poate lua decizii privitoare la activitate, investiţii, finanţare etc.,
în funcţie de valorile indicelui de performanţă financiară; pornind de la un nivel dorit al
ratelor financiare ce constituie variabilele modelului, conducerea întreprinderii poate afla din
timp în ce zonă de performanţă se va situa şi va putea lua deciziile corespunzătoare.
Modelul a avut la bază doar 11 întreprinderi din sectorul construcţiilor din judeţul
Galaţi, unele cu o performanţă financiară ridicată iar altele scăzută, şi cu activitate continuă pe
perioada 2001 – 2006. Modelul nu are importanţă la nivel naţional, datorită imposibilităţii de
acces la date de la un număr cât mai mare de întreprinderi de la nivel naţional.
Sursa modelului este scorul „Z” al riscului de faliment şi este de fapt un model pilot,
elaborat pe un grup restrâns de întreprinderi, care va fi dezvoltat şi extins ulterior într-un
contract de cercetare. Variabilele utilizate sunt: rentabilitatea financiară, gradul de
îndatorare generală, lichiditatea generală, foarte des întâlnite în majoritatea modelelor de
determinare a bonităţii financiare a întreprinderilor din ţara noastră în vederea creditării, rata
profiturilor reinvestite pentru a releva proporţia de profit investit în activitate în detrimentul
distribuirii de dividende şi ponderea datoriilor financiare în totalul datoriilor care exprimă
dependenţa întreprinderilor faţă de bănci şi alţi parteneri de afaceri.
Etapele parcurse în realizarea modelului au fost: formarea bazei de date necesare
studiului, care presupune: documentarea ştiinţifică în privinţa metodei scorurilor; stabilirea
condiţiilor ce trebuie îndeplinite de întreprinderi pentru a putea face parte din eşantionul
iniţial; selecţia întreprinderilor din eşantion ţinând seama de condiţiile stabilite; culegerea
datelor necesare constituirii bazei de date; ierarhizarea întreprinderilor din sectorul
construcţii în funcţie de performanţele financiare, pe baza a 8 rate, calculate cu ajutorul
datelor culese de la întreprinderile din eşantionul iniţial, în scopul separării întreprinderilor
performante de cele neperformante; elaborarea modelului de determinare a performanţei
financiare prin finanţare, care presupune: analiza discriminantă a ratelor întreprinderilor
performante şi neperformante, selecţia ratelor financiare ce vor fi utilizate în modelarea
performanţelor financiare; calculul ratelor pentru întreprinderile din eşantionul iniţial;
elaborarea combinaţiei liniare a ratelor selectate; testarea modelului de analiză atât individual

8
 pe întreprinderile din eşantionul iniţial cât şi pe un alt eşantion aposteriori, prin analiza ratei
de succes, în vederea stabilirii gradului de relevanţă.
În funcţie de valorile înregistrate pentru aceste rate, cele 11 întreprinderi ce
formează eşantionul iniţial au fost împărţite în 5 grupe după performanţa financiară realizată
în perioada 2001 – 2006, pentru care am elaborat bilanţul centralizat, în scopul calculării unui
nivel mediu al celor 5 rate. După acordarea unui punctaj fiecărei grupe a rezultat un sistem de
5 ecuaţii cu 5 necunoscute şi am determinat forma generală a modelului de stabilire a
nivelului performanţei financiare, care a fost testat atât pe întreprinderile din eşantionul iniţial
cât şi pe alte 10 întreprinderi din afara acestuia.
În ansamblu, rata de succes a modelului pe cele 21 de întreprinderi (atât cele din
eşantionul iniţial cât şi cele din eşantionul aposteriori) a fost de 71,43%. Relevanţa modelului
poate fi îmbunătăţită prin includerea unui număr cât mai mare de întreprinderi în eşantionul
iniţial. Totuşi, din testarea modelului rezultă că acesta are cea mai mare relevanţă atunci când
ratele din modelul de determinare a performanţei financiare prin finanţare sunt calculate ca
valori medii de pe ultimii ani, rata de succes fiind în acest caz de 81,82%. Acest lucru
demonstrează că în acest sector au loc profunde transformări şi că modelul va trebui ajustat
periodic în funcţie de evoluţiile înregistrate în sectorul construcţiilor.
Aceste procente arată că finanţarea este un factor extrem de important în evaluarea
nivelului performanţei financiare a unei întreprinderi. Cu cât rata de succes a modelului este
mai ridicată cu atât finanţarea influenţează tot mai mult performanţa financiară.

D. CURRICULUM VITAE
1. Nume şi prenume: MIŞU (BĂRBUŢĂ) NICOLETA
2. Data şi locul naşterii: 17 decembrie 1978, Galaţi
3. Cetăţenie: română
4. Stare civilă: căsătorită, 1 copil
5. Studii:
Instituţia Academia de Studii Universitatea «Dunărea de Universitatea
Economice Bucureşti Jos» Galaţi «Dunărea de Jos»
Galaţi
Perioada: de la (luna, anul)- Noiembrie 2003 - prezent Octombrie 2001 – Iulie 2003 Octombrie 1997 –
pana la (luna, anul) Septembrie 2001
Grade sau diplome obţinute Diploma de Master Diploma de licenţă
6. Experienţa profesională:
Perioada: Octombrie 2005 - Februarie 2003 – Ianuarie 2005- August 2002 Mai 2002 – Mai Noiembrie
prezent Septembrie 2005 – Septembrie 2003 2004 -
2003 Octombrie 2004 Noiembrie
– Decembrie 2005
2005
Locul: Galaţi Galaţi Galaţi Galaţi Galaţi Galaţi
Instituţia Universitatea Universitatea Universitatea Fundaţia SC Italmondo Fundaţia
: „Dunărea de Jos” „Dunărea de Jos” „Dunărea de Jos” Universitară SRL Medicală
Galaţi, Facultatea de Galaţi, Facultatea Galaţi, Centrul Dunărea de Universitară
Ştiinţe Economice de Ştiinţe Inter-instituţional Jos „Dunărea de
de Consiliere si
Economice Jos”
Orientare
Profesională

9
Funcţia: Asistent universitar Preparator Consultant Contabil Contabil sef Trezorier
universitar financiar
Descriere Seminarii pe Seminarii pe Consultanţă pe Contabilitate Închidere luna, Lucrul cu
: disciplinele: Finanţele disciplinele: proiecte primară, registre banca,
întreprinderii, Finanţe Finanţele Leonardo da registre contabile, contabilitate
publice, Finanţele întreprinderii, Vinci contabile, balanţa de primara,
instituţiilor publice, Gestiunea balanţa de verificare, registre
Finanţe şi investiţii, financiară a verificare, declaraţii lunare contabile,
Fiscalitate, Gestiunea întreprinderii, declaraţii si anuale, bilanţ balanţa de
financiară a Finanţele firmelor lunare şi verificare,
proiectelor europene, de comerţ şi anuale, bilanţ declaraţii
Analiză economico- turism, lunare si
financiară, Bazele anuale, bilanţ
statisticii
7. Locul de munca actual şi funcţia: Asistent universitar drd, Catedra de Finanţe şi Eficienţă
Economică, Universitatea «Dunărea de Jos» Galaţi
8. Limbi străine cunoscute: limba engleza
9. Specializări şi calificări:
• 2005 - Tehnopolul din Laval Mayenne, FRANŢA; stagiu profesional în cadrul proiectului
„Leonardo da Vinci” – Techno-Coop, Cod proiect: RO/2003/PL91118/TD – Atestat profesional;
• 2004 - Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi; Centrul de Formare Continuă şi Transfer
Tehnologic; cursul „Simularea electronică a administrării activităţii economice într-o
întreprindere” – Atestat de absolvire;
• 2004 - Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi; curs de Consiliere şi Orientare Profesională în
cadrul proiectului Phare “Strategii de integrare profesionala a persoanelor excluse de pe piaţa
muncii - (CICOPS – Centru Interinstitutional de Consiliere si Orientare Profesionala a
Şomerilor)”, RO.0007.02.01.01.0305, Phare 2000 – Coeziune Economică şi Socială –
Componenta Dezvoltarea Resurselor Umane – Certificat de participare;
• 2004 - Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi; curs de Utilizare Soft Specializat ECHO în
cadrul proiectului Phare “Strategii de integrare profesionala a persoanelor excluse de pe piaţa
muncii - (CICOPS – Centru Interinstitutional de Consiliere si Orientare Profesionala a
Şomerilor)”, RO.0007.02.01.01.0305, Phare 2000 – Coeziune Economică şi Socială –
Componenta Dezvoltarea Resurselor Umane – Certificat de participare;
• 2000 – 2001 - Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi; Departamentul Internaţional de Studii
Europene, modulul cursuri Studii Europene - Certificat de absolvire;
• 2001 - Centrul de pregătire în tehnologia informaţiei PRO-INFORMATICA – curs de
operator calculator finalizat cu Diplomă avizată de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Certificat de
absolvire a cursului de Operator calculator avizat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale;
• 1998 – 2000 - Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi; Departamentul pentru pregătirea
personalului didactic – Certificat de absolvire.
10. Experienţa acumulată în programe naţionale/internaţionale:
Programul/Proiectul Funcţia Perioada:
”European Network for promoting a socio-economical model for the
sustainable local and regional development” – EURO_NET_DEVELOP,
CEEX III nr. 160/2006; Membru în
Septembrie 2006
http://www.cnmp.ro/ceex/comp3_2006/oferta.php?id=12800 echipa de
– August 2008
http://www.fsea.ugal.ro/informatii/conferinte/Euro_ICT_Develop%20aug% proiect
202007.pdf
http://consen.info/Euro_Coop_Develop
FP6 / „SME’s Virtual Platform on Agro – Food Sector to Access the Sixth
Membru în
and Seventh Framework Programme – SPAS”, Coordination Actions in Noiembrie 2005 –
echipa de
Stepping up Economic and Technological Intelligence Activities (ETI), Februarie 2008
proiect
BESEL S.A. Valladolid, Spania

10
Leonardo da Vinci / The Journalist Economist Relation in the Drawing up
Manager de Septembrie 2005
and Communication of the Economic Information, Contract nr. RO/2005/PL
proiect – Octombrie 2006
95030/S
Leonardo da Vinci / Practical Training of Students in European Financial – Manager de Decembrie 2004
Banking Institutions, Contract nr. RO/2004/PL 93057/S proiect – Ianuarie 2006
Leonardo da Vinci / The Growth of the Students Competence in the Decembrie 2003
Manager de
Realization of Financing Projects, Contract nr. RO/2003/PL 91119/S – Septembrie
proiect
2004
Leonardo da Vinci / Centros de Accao para uma Cultura da Paz e Nao- Membru in
Februarie 2004 -
Violencia, PT/03/C/FTH/92202 echipa de
Ianuarie 2006
implementare
Leonardo da Vinci / From competence to formative credit: creation of
models and instruments for the elaboration of common and shared
Membru în
professional standards of the education-training-work system, I/03/B/F/PP- Martie 2004 –
echipa de
154/91; Februarie 2007
implementare
http://www.programmaleonardo.net/leo2/schedecompendium/progetti2003/
191_03_CNIPA.htm
Phare 2000 – Coeziune Economică şi Socială / Strategii de integrare Membru în
Martie 2003 -
profesionala a persoanelor excluse de pe piaţa muncii, echipa de
Martie 2004
RO.0007.02.01.01.0305 implementare
IST / Statistical Indicators for Benchmarking the Information Society-SIBIS Membru în
and the extension SIBIS+ , IST-2000-26246 and IST 2001-3 echipa de 2002 - 2003
implementare
11. Contracte de cercetare cu mediul privat:
2003 - contract de cercetare ştiinţifică încheiat cu SC RETEC SA GALAŢI – Consultanţă fiscalitate
şi retratarea soldurilor după Standardele Internaţionale de Contabilitate.

11