1

2
DOCUMENTE HUȘENE
VOLUMUL IV

3
Coperta I: Sigiliul șoltuzului de Huși, Ioan (3 august 1673);
Coperta IV: Sigiliul Episcopului Ioan de Huși (3 august 1673).

Culegere text: Costin Clit

Tehnoredactare: Lucian Clit

4
DOCUMENTE HUȘENE
VOLUMUL IV

(1631 - 1865)

VOLUM ÎNTOCMIT
DE
COSTIN CLIT

5
Sponsor: inginer Ioan Ciupilan, primarul municipiului Huși

6
 REZUMATUL DOCUMENTELOR

1. 1631 (7140) noiembrie 18. Tomiaz Chicuş, mare şatrar şi Strătulat, vornic de gloată, hotărnicesc,
din poruncă domnească, satul Tăoştii, ţinutul Vaslui, dinspre alte sate, împărţindu-l în două lui Hilip şi lui
Cojan, feciorii lui Ghedeon.
2. 1648 (7157) octombrie 31, Iași. Vasile voievod scrie cămănarilor și bezmănarilor din târgul Huși
să nu supere cu dări o crâșmă mare, doi cojocari, un meserciu și un hoștinar ai mănăstirii Episcopiei Hușilor
<scrie Mihăilă>.
3. 1650 (7158) ianuarie 22, Iași. Vasile voievod scrie șoltuzului, pârgarilor și locuitorilor din târgul
Huși să nu învăluiască satele Episcopiei la treburile târgului, la podvoade, cai de olac, care de fân, teslărie,
ghiață.
4. 1650 (7159) noiembrie 10, Iaşi. Antimia, soţia preotului Cărste din Codăeşti, vinde logofătului
Racoviţă partea sa de moşie din satul Cojocari.
5. 1653 (7161) ianuarie 15, Iași. Vasile voievod poruncește vornicilor din târgul Huși să nu mai
globească și să nu mai prade satele Episcopiei Hușului, căci s-a jeluit episcopul Ghedeon că nu țin seamă de
cartea domnească și învăluiesc satele Episcopiei, le pradă și globesc pe vecini.
6. 1653 (7162) noiembrie 3, Roman. Gheorghe Ștefan voievod scrie pârcălabilor de Fălciu și
dregătorilor din târgul Huși și din ținut, să lase în pace satele Episcopiei Hușului de gloabe, de bătăi și pârâturi
și să aibă treabă numai pentru „morți de om sau alte deșugubine, furi sau tâlhari”.
7. 1653 (7162) noiembrie 3, Roman. Gheorghe Ștefan voievod scrie șoltuzului, pârgarilor și la toți
târgoveții din târgul Huși să nu scoată satele Episcopiei Hușului la lucru, podvoade, căratul fânului, a gheții, la
teslărie și să nu dea cai de olac, ci numai să-și plătească cisla.
8. 1654 (7162) mai 8, Iaşi. Zapis prin care Nica, fiul lui Nistor şi fratele său şi alte rude se învoiesc
pentru satele Muşeteşti şi Găleşeşti, între ţinuturile Vaslui şi Fălciu.
9. 1656 (7164 ) mai 24. Vasile, fiul lui Hilip, din Șopârleni, vinde hatmanului Neculai Racoviță
partea din Odobești de la ținutul Fălciului, drept 50 de ughi, bani buni.
10. 1658 (7166) aprilie 20, Iași. Gheorghe Ghica voievod scutește doi preoți și un diacon ai
Episcopiei Hușului, de dajdie împărătească și vlădicească, de colaci, deseatină de stupi și de vin și altele
pentru a păzi biserica și ziua și noaptea și pentru sănătatea domniei sale, poruncind dăbilarilor, deseatnicilor de
stupi și vin și goștinarilor de mascuri să-i lase în pace; să nu le ceară nici pecetluit, să nu le ia carte și nici
dobitocul lor să nu-l ia pentru alți oameni.
11. 1658 (7166) aprilie 28, Iași. Gheorghe Ghica voievod scrie dregătorilor, șoltuzilor și pârgarilor
din târgul Huși să lase în pace de podvoade, cai de olac și jold, pe doi fântânari de la fântâna domnească de
acolo, care își vor plăti dabila lor; nici vierii să nu-i supere și nici dobitocul lor să nu fie luat pentru alți
oameni.
12. 1658 (7166) mai 25, Iași. Gheorghe Ghica voievod poruncește șoltuzului, pârgarilor și la toți
târgoveții din târgul Huși să lase în pace satele Episcopiei Hușului, de lucru, teslărie, podvoade, să nu le ia cai
de olac nici care la fân și la ghiață nici la alte lucruri ce sânt asupra târgului; aceștia să-și plătească numai
cisla.
13. 1658 (7266) august 20. Gheorghe Ştefan Voievod întăreşte lui Neculai Buhuş şi soţiei sale Aniţa
stăpânirea moşiei Bohotin şi a siliştii Cozia de la ţinutul Iaşilor.
14. 1659 (7168) decembrie 27, Iași. Ștefan voievod scrie cămănarilor din târgul Huși să nu ia dare
de la două cârciumi mici ca de la o cârciumă mare, nici de la un cojocar și un meserciu ai Episcopiei Hușului.
15. 1660 (7168) august 30, Iași. Ștefăniță Lupu voievod, domnul Moldovei, judecă pricina dintre
preotul Cărstea cu Ramandi, fost vistiernic, pentru jumătate din satul Drăgușeni, din ținutul Fălciului.
16. 1661 (7169) februarie 21, Iași. Ștefan voievod poruncește tuturor slujitorilor domnești din târgul
Huși, vornicului de târg, târgoveților, olăcarilor, podvodarilor, deșugubinarilor de acolo, să nu supere pe
poslușnicii din satul Episcopiei Huși, să nu intre în sat, nici să nu-i amestece cu târgul și să le întoarcă tot ce
le-au luat (Scrie Toader).

7
 17. 1661 (7170) decembrie 27, Iași. Eustratie Dabija voievod scrie cămănarilor și bezmenarilor din
târgul Huși că a scutit de camănă și de bezmen o cârciumă mare sau două mici, un meserciu și doi cojocari ai
Episcopiei Hușului, care au fost scutiți și de domnii de mai înainte, poruncindu-le să nu-i supere cu nimic.
18. 1661 (7170) decembrie 28, Iași. Eustratie Dabija voievod scrie slugilor domnești din târgul Huși
că a scutit doi fântânari, care poartă apa la Episcopia Hușului, de cai de olac, podvoade, de alte cheltuieli ale
târgului și „mănunțișuri” ce sunt asupra târgoveților, în afară de dajde și zloți. (Scrie Poiană).
19. 1662 (7170) aprilie 4, Iași. Eustratie Dabija voievod scrie tuturor slujitorilor săi din ținutul Fălciu
și celor care umblă cu dările și prin târgul Huși, dregătorului, șoltuzului, pârgarilor, că a întărit scutirea câtorva
poslușnici ai Episcopiei Hușului; un cojocar, un croitor, curălar, meserciu, butnar,olar și un ciubotar, de
camănă, jold, cai de olac, de podvoade și de alte angherii.
20. 1662 (7170) aprilie 7, Iași. Eustratie Dabija voievod scutește doi preoți și un diacon, de la
Episcopia Hușului, de dajdie împărătească și vlădicească, de colaci, cai de olac, deseatină de stupi, de pâine și
de vin, gorștina de mascuri, de toate dările și angheriile și „nici cartea”să nu li se ia.
21. 1663 (7171) iunie 16, Iași. Preotul Popa Gligorie, fratela său Gavril Buzarna și alții vând Tomei
vameșul și jupânesei sale Varvara, partea lor de ocină și moșie din a treia parte din satul Șcheea de pe Stavnic,
ținutul Vasluiului, din partea din sus, cu 65 lei bătuți.
22. -1665 (7173) iunie 20. Iași. Eustratie Dabija împuternicește pe Serafim, Episcopul Hușului, să
țină tot hotarul moșiei Rășești, ținutul Fălciu; nimeni nu are voie să are său să cosească fără știrea Episcopului,
iar cine va ara și va cosi să dea zeciuială.
23. 1666 (7174) ianuarie 13, Iași. Gheorghe Duca voievod scutește poslușnicii Episcopiei Hușului și
anume un cojocar, un bărbier, un croitor, un curălar, un meserciu, un butnar, un olar, un ciubotar de dajde,
zloți și de alte angherii ce sunt pe târgoveți; mai scutește de camănă mare, mică și de bezmen, o cârciumă
mare sau două mici pentru una mare, după cum au fost scutiți și de alți domni, iar pârcălabilor, vornicilor,
șoltuzului cu pârgarii, olăcarilor, podvodarilor și târgoveților din târgul Huși, le poruncește să nu-i supere.
24. 1666 (7174) aprilie 22, Iași. Gheorghe Duca voievod scutește doi preoți și un diacon de la
Episcopia Hușului de dajdie împărătească și vlădicească, de colaci, de cai de olac, deseatina de stupi și vin,
gorștina de mascuri și dijma de pâine. (Scrie) Stratul.
25. 1666 (7174) mai 13. Gheorghe Duca voievod porunceşte slugilor sale să cerceteze pricina dintre
Strătulătoae şi răzeşii din satul Pojoreni faţă de nişte părţi de ocine de pe Prut.
26. 1666 (7174) iulie 27, Iași. Iliaș Alexandru voievod întărește Episcopiei Hușului scutirea de dajde,
zloți, lei, taleri, galbeni și orți a unui cojocar, bărbier, croitor, curelar, meserciu, butnar, olar și ciubotar; de
asemenea o cârciumă mare sau două mici le scutește de camănă mare sau mică și de bezmen, iar pe cojocar îl
scutește de camănă, poruncind pârcălabilor, vornicilor, șoltuzului, pângarilor, târgoveților din târgul Huși și
olăcarilor și podvodarilor să nu-i supere cu nimic.(Scrie Contăș).
27. 1666 (7174) iulie 27, Iași. Iliaș Alexandru voievod poruncește șoltuzului și târgoveților din Huși
să lase în pace pe poslușnicii Episcopiei pe care i-a scutit de seu, ceară, de cheltuială și de podvoade, de cai de
olac și de miere și alte mărunțișuri, precum și de lucrul la teslărie, gheață și la fân, căci și cisla le este
deosebită în catastiful cămării domniei, poruncind pârcălabilor și vornicilor de târg să nu-i supere cu nimic.
28. 1666 (7175) octombrie 26, Iași. Iliaș Alexandru voievod poruncește vătafilor mari, pârcălabilor
de la ținuturi, dregătorilor din târguri, globnicilor și deșugubinarilor, ca pe călugări și călugărițe, pe preoții
mireni cu casele lor și cu feciorii lor neînsurați și pe năimiții lor să nu-i globească sau să-i judece ei, ci pe
aceștia îi va judeca Serafim, Episcopul Hușului, care va avea grijă și de cumătriile de sânge amestecat, de
oamenii ce petrec fără de lege și necununați și de alte fărădelegi ale celor din eparhia sa.
29. 1667 (7175) mai 20. Beciul din Plopeni ce fetele sale Tudura și Măria vând lui Neculai Racoviță,
hatman, o falce și jumătate de vie la Pleșa Broștenilor, cu 40 de lei bătuți.
30. 1668 (7176) martie 20, Iași. Iliaș Alexandru voievod dăruiește uric Episcopiei Hușului, sălașul
țiganului domnesc Condrea, cu femeia și copiii lui, spre a fi șerbi țigani cu toți urmașii lor.
31. 1669 (7177) mai 22. Constantin, fiul lui Crăciun Cupeş, nepotul lui Voico din Şopârleni, vinde
partea lui din Şopârleni, ţinutul Fălciului, un bătrân, hatmanului Neculai Racoviţă, din vatra satului, câmp,
fânaţ, ţarină şi din tot venitul.
32. 1669-1670 (7178) <f. l. z.>. Ion Boaje cu frații săi vând o vie la Odobești în timpul foametei lui
Avram, care o vinde lui Radu.
33. 1673 (7181) februarie 11, Iași. Ștefan Petriceicu voievod întărește Episcopului Hușului
privilegiile date de alți domni de mai înainte, pentru un cojocar, un blănar, un hoștinar, un bărbier, un croitor,

8
un curelar, un meserciu, un butnar, un olar, un ciobotar și o cârciumă mare sau 2 mici, să fie scutiți de dajde,
zloți, lei, taleri, galbeni, orți și alte dări; cârciuma să fie scutită de camăna mare și mică și de bezmăn, iar
blănarul, cojocarul și hoștinarul de camănă, poruncind pârcălabilor, vornicilor, deșugubinarilor, șoltuzului,
pârgarilor și târgoveților din târgul Huși precum și olăcarilor și podvodarilor să nu-i supere.
34. 1674 (7182) martie 27, Iași. Dumitrașco Cantacuzino voievod poruncește vameșilor din Huși să
nu ia vamă de la poslușnicii Episcopiei și de la slobozieni, să ia vamă numai din pește și sare după cum este
adetul, iar din altele să nu ia nimic.
35. 1674 (7183) octombrie 13, Huși. Dumitrașco Cantacuzino voievod poruncește slujitorilor să nu
supere pe preoții și diaconii Episcopiei Hușului, căci i-a iertat de toate dările, după cum au fost scutiți și de alți
domni „să nu stricăm obiceiul cel bătrân” deși au dat numai odată câte 2 galbeni la „mucaremea” când a venit
împărăția în 2 rânduri și a fost mare greu asupra țării. (Scrie) Corlat.
36. 1675 (7184) decembrie 28, Iași. Antonie Ruset voievod scrie vameșilor de Huși să nu ia vamă de
la poslușnicii și slobozienii Episcopiei Hușului decât din pește și sare, după cum este obiceiul. (Scrie)
Strătulat.
37. 1675 (7184) decembrie 30, Iași. Antonie Ruset voievod întărește Episcopului Hușului scutirea
pentru un cojocar, un blănar, un hoștinar, un bărbier, un croitor, un curelar, un meserciu, un butnar, un olar, un
ciobotar, și o cârciumă mare sau 2 mici, de dajde, zloți, lei, taleri, galbeni, orți și alte dări; de asemenea
cârciuma să fie scutită de camăna mare și mică și de bezmen și blănarul, cojocarul și hoștinarul de camănă,
poruncind pârcălabilor, vornicilor, deșugubinarilor, șoltuzului, pârgarilor și târgoveților din Huși, precum și
olăcarilor și podvodarilor să nu-i supere cu nimic.
38. 1675 (7184) decembrie 30, Iași. Antonie Ruset voievod poruncește slugilor sale din ținutul
Fălciu să lase în pace de dajde, zloți, lei, galbeni și de toate dările pe 2 oameni străini din satul Vicoleni,
pescari, ai Episcopiei. (Scrie Leca).
39. 1676 (7184) ianuarie 12, Iași. Antonie Ruset voievod face cunoscut lui Sofronie, Episcopul
Hușului, dregătorului și vătămanului său din siliștea Crețești de pe Lohan, ținutul Fălciu, că poate să cheme și
să strângă „cât de mulți”oameni străini din Țara Turcească, Muntenească, Ungurească, Leșească, din partea
căzăcească, să-i așeze acolo, pentru că le dă slobozie pe timp de un an de toate dările: dajde, zloți, lei, taleri,
galbeni, orți, iliș, sulgiu, unt, bezmene de ceară, ialoviță de siliște, braniște, care de jold, bile șăici; pârcălabii,
globnicii de ținut, deșugubinarii și podvodarii, olăcarii și conăcarii să nu-i învăluiască, nici lucru domnesc să
nu lucreze.
40. 1677 (7185) aprilie 1. Chiriac, fiul lui Diroces (Diroce), nepotul Merii, mărturiseşte că vinde
fraţilor săi Lupan, Iliaş şi Gheţău, părţile sale din Todireşti, Răceşti şi Iurceşti cu 35 de lei.
41. 1678 (7186) februarie 14, Iași. Antonie Ruset voievod scrie șoltuzului din târgul Huși și tuturor
târgoveților că episcopul de Huși a făcut jalbă pentru doi-trei poslușnici ce-i are la schitișor de vreo 15-16 ani,
târgoveții îi trag pe aceștia la târg; domnul cere să-i lase în pace.
42. 1679 (7187) februarie 7, Iași. Gheorghe Duca voievod împuternicește pe Calistru, episcopul de
Huși și pe cel ce-l va trimite – protopop, popă sau slugă – să cerceteze în ținutul Fălciu pricinile de sânge
amestecat, de cununii și altele, spre a-i globi pe cei ce calcă legea. (Scrie Gligor).
43. 1679 (7187) aprilie 26, Iași. – Gheorghe Duca voievod împuternicește pe Calistru, episcopul de
Huși, să caute și să aducă înapoi vecinii mănăstirii Episcopiei Hușului fugiți de la Dabija voievod încoace din
„poslușnici și din satele episcopiei”, oriunde s-ar afla: în târg, sat domnesc, boieresc ori călugăresc, în slobozie
ori în budă.
44. 1681 (7189) ianuarie 20, Iași.- Gheorghe Duca voievod împuternicește oamenii lui Calistru,
episcopul Hușului, să strângă poclonul vlădicesc de la toți preoții din ținutul Fălciu; preotul care nu va da
poclonul, după cum este adetiul, va fi pedepsit de domn. Totodată poruncește să se facă cercetări „pentru
sânge amestecat” și de se vor găsi oameni „petrecând fără de lege” să fie pedepsiți și globiți de episcop, după
canonul pravilei vechi și după obicei. Pârcălabii și ceilalți slujitori domnești din acest ținut să nu se amestece
la gloabele și județele vlădicești.
45. 1681 (7189) februarie 11. Gheorghe Duca voievod întărește lui Neculai Racoviță, fost mare
logofăt, stăpânirea pe două părți de ocină din satul Botneni, ținutul Fălciu, în fundul Crasnei.
46. 1683 (7191) ianuarie 11, Iași. Gheorghe Duca voievod scutește și întărește episcopului Mitrofan
al Hușului, un cojocar și un meserciu de camănă, dar să slujească la episcopie; mai scutește de camănă,
bezmen și de cepărie o cârciumă mare sau două mici.

9
 47. 1683 (7192) decembrie 2. Gheorghe, Pavăl, Maria, feciorii lui Ştefan Bogescu, nepoţii Elesaftei
Crăciunese, vând lui Mihălachi Ţopa, partea din sus din satul Clăpăneşti, ţinutul Tutovii, cu vatra de sat, din
câmp, vad de moară, loc de grădină, cu tot venitul.
48. 1684 (7192) iunie 3. Preotul Vărgolici, împreună cu preoteasa și feciorii, fac danie mănăstirii lui
Adam partea lor de ocină și moșie din satul Cernătești, ținutul Covurluiului.
49. 1685 (7193) aprilie 12, Bârlad. Lupul şi Alexandra, sora sa, fiii lui Poiană Uricariu, vând un
ţigan lui Leondar.
50. 1685 (7194) octombrie 10, Huşi. Zapis prin care Mărina şi surorile ei Aniţa și Irina vând o vie
marelui paharnic Vasile Costache, situată pe Dric în târgul Huşi.
51. 1686 (7194) martie 25. Constantin Donovici face danie mănăstirii Adam a sa dreaptă ocină și
moșie din Cernătești și Vitezăși, din vatra satului, țarini, fânețe, izvoare, pădure și din tot locul cu tot venitul,
cât se va alege din părțile tatălui său.
51 a. 1685 (7194) octombrie 17. Zapis de danie prin care Apostol Ipate dăruește părintelui Antim,
egumenul mănăstirii Cetățuia, un loc de prisacă la Dealu Mare de pe Vilna.
52. 1687 (7195) aprilie 5, Iaşi. Constantin Cantemir voievod scuteşte pe vierul mănăstirii Floreşti, de
la Nicoreştii de jos, de toate dările.
53. 1687 (7195) iunie 6, Iaşi. Gavrilă, vornicelul de Bârzești dă mănăstirii Adam, 12 pământuri din
satul Răspopi.
54. 1688 (7196) iulie 19. Pană din Tupilați face știre despre furtul unei gropi de mălai de către țiganul
Gheorghie și alții și înțelegerea făcută cu Toadir de la visterie.
54 a. 1691 (7199) ianuarie 12. Ion, feciorul Rucsandii, din satul Fedești, cu frații săi Iordachie,
Anghelina, Loghin Călugărul, Vasile Beșliagă, Gavril, cumnatul lui Vasile Beșliagă, Cozma, fratele lui
Tănase, mărturisesc moartea de om pe hotarul moșiei Pitești și plata pentru un bătrân din hotarul Bucureștilor
și jumătate de bătrân din hotarul Piteștilor.
54 b. 1691 (7199) ianuarie 28. Ion, feciorul Rucsandei din Fedești, dă zapis fratelui său Chirica,
pentru două mătci bune primate în schimbul banilor dați pentru o moarte de om de pe hotarul Piteștilor și
Bucureștilor.
54 c. 1691-1692 (7200) <f. l. z.>. Donosie vinde partea lui Tofan din satul București, pe care o
cumpărase, de pe apa Bârladului, diaconului David de la Cetățuie, cu 20 de lei bătuți
55. 1693 (7201) martie 5. Lupul Costachi, biv medelnicer, Solomon Costachi, biv vatav de aprozi și
Costache, biv aga, dau mărturie pentru părți din balta Hărcetelui, cumpărate de tatăl lor Gavriliță vornic din
bătrânul Sărățenilor, părți pe care le dau fratelui lor mai mare Vasile.
56. 1694 (7202) februarie 5. Dumitraşco Gavriţa din târgul Bârlad şi cu Gavril Mandrea dăruiesc
partea de moşie ce au la satul Coţmăneşti clucerului Ilie, din câmp, pădure, siliştea satului, din vad de moară şi
cu tot venitul.
57. 1694 (7202) iulie 20. Pisania mănăstirii Florești.
58. 1697 (7205) februarie 15. Mărica, femeia bărbierului David Zabanoscoi din Bârlad, împreună cu
fiul şi ginerele său, vând o dugheană lui Constantin, fiul căpitanului Pandazi.
58 a. 1696 (7205) octombrie 11. Antioh Cantemir voievod poruncește alegerea părților de moșii ale
mănăstirii Cetățuia de la Băhnărești și București, cumpărături ale răposatului Duca Vodă.
59. 1699 (7208) septembrie 20, Iași. Antioh Cantemir voievod, domnul Moldovei, împuternicește
pe Matei Sturza, cămăraș, să dea știre rudelor sale pentru vânzarea satului Negrești.
60. 1701 (7210) octombrie 20. Tofana, soţia răposatului Dediul, fost spătar, dăruieşte ginerelui său,
Tănase şi fiicei sale Alexandra, moşie în Alexeşti şi vie în Huşi, cumpărate de la Maria, soţia răposatului
medelnicer Durac şi de la fiul acesteia Lozinschi.
60 a. <1703-1725>. Toader Huhule și Ion Corcău adeveresc că au au primit pe moșia lor din Ghibarțu
și Găchești pe Ion Bosie și popa Dumitrașco, iar pe Ion Fulga la Ghibarțu. Vor întoarce banii Grozavei lui
Vasile Aleuș și Zberăi care cumpăraseră de la ei părți din Ghibarțu și din Tăoști.
61. 1703 (7211) ianuarie 8, Iaşi. Misail, mitropolitul Sucevei, Ghedeon, episcop de Rădăuţi şi
Varlaam, episcop de Huşi, adeveresc împărţirea unor copii ce se trag din ţiganul Gligorie Băică al lui Antiohie
Jora căpitan, cumpărat de la Ştefan Brăescul comisul şi copiii Măriei şi Tudorei ţigăncile lui, Nastasia
revenind mănăstirii Secul: Merla, altă ţigancă mai mică şi un copil.
62. 1704 (7213) septembrie 25, Iaşi. Mihai Racoviţă Voievod împuterniceşte pe Maria Ţopoaie a lua
un ţigan de la fiii lui Carp din Gugeşti.

10
 63. 1704 (7013) noiembrie 7. Mihai Racoviţă Voievod porunceşte biv postelnicului Ion Abăza să
aleagă bucata de loc a lui Ion Păladie, vistiernic, din hotarul târgului Bârlad.
64. 1704 (7213) noiembrie 10, Iași. Mihai Racoviță voievod scrie mai multor orășeni din Fălciu ca
să mărturisească în privința bălților din Luciul pentru care este neînțelegere între paharnicul Constantin și
călugării de la mănăstirea Solca.
65. 1704 (7213) noiembrie 30, Iaşi. Mihai Cehan Racoviţă Voievod întăreşte lui Ştefan Luca al
doilea vistier moşia Talaba, pe valea Oţelenilor, între Ghiţivoeşti şi Deleni, ţinutul Fălciu, o bucată de loc din
pârâul Şişcanilor până în Saca şi o moşie de la Căpşeşti, pe apa Elanului.
66. 1705 (7214) septembrie 14. Maria, fata lui Simion Murgoci cu frații, fiii, nepoții și rudele sale,
vând moșia Buduceni de pe Lohan armașului Vicol drept 23 de lei.
67. 1705 (7214) octombrie 8, Iași. Antioh Cantemir voievod, domnul Moldovei, scrie lui Antiohie
Jora, vel logofăt, să cerceteze pricina lui Pavel și Gligorie Romașco cu niște răzeși din Vârâți pentru lemne
tăiate dintr-o luncă.
68. 1706 (7214) ianuarie 16, Iași. Antioh Cantemir, voievod, întărește marelui paharnic Constantin
Pilat stăpânirea peste niște țigani, danie de la Varlaam, Episcopul Hușilor, și cumpărătură de la Axana
vorniceasa, jupâneasa lui Andronic Cerchez.
69. 1706 (7215) octombrie 3, Iaşi. Antioh Costantin Cantemir Voievod porunceşte biv vel comisului
Ilii Catargiu să cerceteze pricina dintre Tofana Grădescu şi egumenul de Bursuci pentru nişte vii la
Cârlomăneşti.
70. 1707 (7216) decembrie 23. Mămăliţa, văduva lui Vărlan, vinde ţigani lui Lupu Costache, marele
vornic de Ţara de Jos.
71. 1708 (7216) iunie 25, Tăbălăeşti. Bejan Hudici, vornic de gloată, Tănase Bosie, Axinte Uricarul
aleg şi stâlpesc hotarele siliştei de la Itrineşti pe Crasna a lui Iordache Ruset, vornicul, cumpărătură de la
răzeşii de aici şi luate în schimb de la răzeşi pentru părţi din Tăbălăeşti şi din hliza Bălăbănesei, însumând 112
pământuri şi un loc de prisacă de la Valea Sacă.
72. 1708 (7217) noiembrie 23, Borăști. Mărturie hotarnică pe părțile de moșie ale vornicului
Iordachi Rusăt de la satul Borăști, pe apa Vilnii de la ținutul Vaslui.
73. 1709 (7217) martie 20. Mihai Racoviţă Voievod întăreşti treti logofătului Ştefa Luca părţile de
moşie cumpărate la Spârcoceni, Rânceni şi locul de prisacă de pe valea Lohanului.
73 a. 1709 (7217) iunie 12, Horiata. Crăciun Hormari, fiul lui Alecsa, nepotul Oanii din Chitești
(Pitești), ținutul Tutova, dăruiește a patra parte de ocină și moșie vel logofătului Antioh Jora.
73 b. 1709 (7218) noiembrie 17, Răspopi. Constantin și Iorga, feciorii lui Ștefan Frătița, fost serdar,
vând lui Adam Luca, fost paharnic al doilea, satul Drăgotești, de pe apa Lohanului, de la ținutul Fălciului.
74. 1710 (7218) martie 6. Tohilat împreună cu fiii săi Tolontan și Clima fac danie hatmanului
Antohii Jora a lor dreaptă ocină și moșie Plopenii, de pe apa Elanului, la ținutul Fălciului.
75. 1710 (7218) martie 10, Iași. Nicolae Mavrocordat poruncește biv sulgerului Ivașco să-și ridice
crâșma de pe moșia Banca a biv vel paharnicului Dabija sau să ajungă la o înțelegere.
76. 1710 (7219) septembrie 18, Iaşi. Nicolae Alexandru Mavrocordat Voievod înnoieşte şi întăreşte
biv vel vistiernicului Ion Păladie dania făcută de Mihai Racoviţă voievod, pe bucata de loc din târgul
Bârladului.
77. 1719 (7227) mai 10. Constandin și Bosăe, feciorii lui Costandin Borce, dau o diată fiului lor Start
(Istratie) pentru părțile de moșie din Gărboavele, Bribești și Papucești de pe apa Idriciului,Țăpenii și Stoileștii
de pe apa Elanului. bătrânul lor din Vutcani se numea Borce.
78. 1721 (7229) iunie 30, Iaşi. Mihai Racoviţă Voievod scrie lui Ion Palade, fost mare spătar, să
cerceteze pricina dintre Pascal din Bârlad cu postelnicul Nicolae Jora, pentru moşia Poliţeni din judeţul
Tutova.
79. 1721 (7229) februarie 15. „Izvod de ocinili cari sânt di pi răpăosatul Toderașcu Jora, biv vel
sulger, și de pe giupâniasa dumisali Vasălca” împărțite între vornicul Ioan Cuza, spătăreasa Safta Cuza, Anița
Jora,a răposatului vel căpitan Irimia Jora, Solomon Botez, biv vel șătrar, și Sandul Sălion.
80. 1722 (7230) februarie 26. Ion, feciorul lui Antohi și al Tudorei, dă danie lui Toderașcu Jora
partea sa din Crețana, cu siliște, țarină, fânaț și tot venitul.
81. 1722 (7230) iulie 26, Iaşi. Mihai Racoviţă Voievod întăreşte Episcopului Iorest al Huşilor nişte
ţigani, anume Timuş, fiul lui Bejan Moaleş cu fiii săi şi alţii.

11
 82. 1724 (7233) septembrie 25. Velişco pârclab, ginerele stolnicului Preda, dă adeverinţă lui Iorest
„arhiepiscop” de Huşi pentru un schimb de ţigănci făcut de Solomon Botori.
83. 1725 (7233) iunie 26. Mihai Racoviţă Voievod întăreşte părcălabului Stamate şi fraţilor săi,
partea lor de moşie din Gura Strâmbii, ţinutul Tutovei.
84. 1730 (7238) iunie 6. Grigorie Ghica Voievod hotărăşte în pricina daniei Nastasiei Goroe din
Bârlad, a unui loc de casă, două dughene şi o pivniţă, către mănăstirea Răchitoasa.
85. 1730 (7239) octombrie 8, Iaşi. Grigore Ghica Voievod volniceşte pe o slugă a sa să prindă pe
ţiganii fugiţi de la mănăstirea Secu după izvodul episcopului de Huşi, Ghedeon.
86. -1732 (7240) ianuarie 14. Constantin Cantemir, vel comis, dăruieşte episcopului de Huşi,
Ghedeon, dreptul ce-l avea cu mănăstriea Secu asupra ţiganului Ştefan Maliş.
87. -1733 (7241) ianuarie 21. Cartea de judecată a lui Grigorie Ghica Voievod în pricina vel
vornicului Ion Neculce şi biv vel paharnicului Iordache Cantacuzino cu Ghedeon, episcopul Huşilor, pentru
stăpânirea a nişte ţigani.
88. 1733 (7241) aprilie 2. Grigorie Ghica Voievod volniceşte pe cel ales de episcopul Ghedeon al
Huşilor ca să caute pe Neagrul şi alţi ţigani şi ţigănci cu neamul lor fugiţi de la mănăstirea Secu.
89. 1733 (7241) aprilie 6, Iaşi. Grigore Ghica Voievod volniceşte pe alesul episcopului Ghedeon al
Huşilor ca să caute ţiganii fugiţi de la mănăstirea Secu.
90. 1733 (7241) aprilie 7, Iași. Grigorie Ghica Voievod volnicește pe un aprod să aducă pe toți
țiganii ce se trag din Bejan Moaleș de la paharnicul Iordache Cantacuzino, care a avut judecată cu episcopul
Ghedeon de Huși.
91. 1733 (7241) aprilie 12, Iași. Grigore Ghica Voievod volniceşte pe căpitanul Timircan să cheme
la judecata divanului la zi de soroc pe feciorii Țurcăi și alți răzăși de pe moșia Șcheia de la Prut.
92. 1736 (7244) iunie 29. Donosăi Bodaci şi cu femeia lui Măria, fata lui Bosuioc, nepoata lui
Frăteiu, şi cu feciorii lor, vând două părţi de moşie din Itrineşti, de pe apa Crasnei, ţinutul Fălciu, lui Timofte
căpitanul.
93. 1736 (7245) noiembrie 13, Iași. Grigore Ghica Voievod volnicește pe aprodul Sandul Vrăncean
și frații săi să stăpânească și dijmuiască ocinile și moșiile cumpărate în satul Micodani, ținutul Tutova, de la
Merăuță, feciorul Ilenii din Costești.
94. 1737 (7245) iunie 12. Sanda, femeia lui Ioniţ, feciorul lui Damian, împreună cu feciorii ei Gavril
şi Gheorghe, mărturisesc că schimbul făcut între Tofan şi Ioniţă, dând partea din Cărsteşti, ţinutul Lăpuşna, iar
Ioniţ partea sa din Itrineşti, s-a făcut cu voia lor şi dau mărturie pentru că Tofan a pierdut zapisul.
95. 1739 (7247) aprilie 10, Iași. Grigore al II-lea Ghica Voievod întăreşte lui Ioniţă Băisan,
stăpânirea unei părţi din moşia Negreşti, ţinutul Vaslui.
96. 1740 (7248) iulie 18. Grigore al II-lea Ghica Voievod volnicește pe Ghiorghi Jivirdean
(Juverdean) să-și stăpânească moșiile sale Fauri, Vutcani, Scorțeni, Stefeni, de pe valea Elanului, și părțile de
pe apa Bărboșului, toate la ținutul Fălciului.
97. - 1741 (7249) mai 12. Grigore al II-lea Ghica Voievod întăreşte stăpânirea lui Arhirie Plăcintă
din Berbiceni, pe apa Elanului, ţinutul Fălciu.
98. 1745 (7253) mai 20. Alegerea părților de moșie ale căpitanului Pascal din satul Costești de pe
valea Horăeții, ținutul Tutova.
99. 1747 (7255) martie 4. Ioan Mavrocordat voievod1 volnicește pe Gheorghe Pascal, biv postelnic,
să-și stăpânească două pământuri, 12 pași și patru palme din satul Costești pe Bilavoi (Ghilahoi), ținutul
Tutova.
100. -1747 (7255) martie 5, Iaşi. Ioan Nicolae Mavrocordat voievod întăreşte postelnicului
Gheorghe Pascal, stăpânirea părţii de moşie din Costeşti, pe Bilahoi, ţinutul Tutova.
101. 1747 (7255) martie 12, Iași. Ioan Nicolae voievod poruncește medelnicerului Vasile Burgheluș
să judece pricina dintre Tudora preoteasa, împreună cu cumnatul ei Vasile Stoleriu și Antohie și alți răzeși
care și-au făcut case pe moșia Giurgești a celor dintâi.
102. 1747 (7256) decembrie 1. Grigore al II-lea Ghica Voievod scrie lui Petru, mare căpitan de
codru, ispravnicul ținutului Fălciu, să cerceteze pricina dintre Vasile Luca, mare postelnic, cu Lupu Timircan,
pentru un țigan.
103. 1749 (7257) ianuarie 10. Toader Crăescul căpitan, fiul preotului Vasile din Crăești, vinde lui
Vasile, fiul preotului Bejan, partea sa dreaptă din ocină și moșie.

12
 104. 1749 (7257) iunie 12. Canta, mare logofăt, despre judecata dintre Ursachi, fiul lui Constantin
cu Ioniţă Miclescu pentru o parte de moşie din satul Mânjeşti din ţinutul Vaslui şi pentru trei stupi luaţi de la
Ursachi de către Miclescu.
105. 1751 (7260) septembrie 18. Răzeşii din Sohuleţ, Ţăpeni, Bălăneşti şi Deleni hotărnicesc nişte
părţi de moşie din aceste sate, ţinutul Fălciu, ale spătarului Toma Luca.
106. 1752 (7260) martie 30. Constantin Racoviţă Voievod scrie biv vel stolnicului Enache
Costandache să cerceteze pricina dintre Iorest Movilă, egumenul mănăstirii Adam, ţinutul Covurlui, şi Maria
şi Aniţa, fiicele lui Coste Adam.
107. 1755 (7263) mai 4. Mărturia dată în pricina dintre Iordache Roiul și stolnicul Scarlatache pentru
moșia Banca, de la ținutul Fălciului.
108. 1757 (7265) iunie 24. Scarlat Ghica Voievod întăreşte lui Toader, logofăt de visterie, părţile de
moşie din Gura Strâmbei, ţinutul Tutovei.
109. 1758 (7266) mai 10. Scarlat Ghica Voievod porunceşte lui Neculai Racoviţi, fost mare
medelnicer, ispravnicul ţinutului Vaslui, să aleagă şi stâlpească partea pitarului Ioniţă Cuza.
110. 1761 (7269) aprilie 29. Însemnare a moşiilor avute de Pârveşti
111. 1761 (7270) decembrie 17. Ioan Greceanu, fiul biv vel vornicului Nicolae Greceanu, vinde
fratelui său Constantin Greceanu, treti logofăt, satul Petrilești și a patra parte dintr-un bătrân din satul Târzii,
situate pe apa Lohanului la ținutul Fălciului.
112. 1762 (7270) iunie 24. Zapis de învoială şi împărţire de ţigani între Miftodie, egumenul
mănăstirii Dobrovăţ, şi Aniţa, soţia biv medelnicerului Neculai, fiica logofătului Coste Adam, cu fiii săi.
113. 1763 (7271) aprilie 25. Hotarnica părţilor de moşie de la ţinutul Fălciului a lui Enachi Savin.
114. -1763 (7271) iulie 20. Preotul Goian, ginerele lui Toader Darie, cu mai mulţi nepoţi ai săi
nemulţumiţi că Ştefan şi Ioniţă, feciorii lui Toader Darie, au vândut fără ştirea lor satul Obilenii, Episcopiei
Huşilor, şi lor nu le-a dat nimic, după ce cu toţii au vrut să vândă logofătului Manolache, care le dădea 60 de
lei mai mult, însă în urma cărţii de blestem şi a 60 de lei primiţi de la Episcopie, îl lasă acesteie, jumătate
vândut şi jumătate danie, pentru pomenire.
115. 1763 (7271) august 10. Grigore al III-lea Alexandru Ghica, voievodul Moldovei, porunceşte biv
vel paharnicului Lupul Costachi şi biv vel medelnicerului Arghirie, ispravnicii ţinutului Fălciu, să hotărască
moşia Birteştii (Bertești) de pe apa Elanului a biv vel căpitanului Gheorghe Strătilă.
116. 1762 (7271) noiembrie 9. Andrei Bărsă din Giurgeşti vinde episcopului Inochentie al Huşului
partea sa de moşie din Itrineşti, ţinutul Fălciu, de pe apa Crasnei, 12 pământuri, cu câte un leu pământul.
117. 1765 februarie 4. Grigorie al III-lea Alexandru Ghica Voievod volniceşte pe Episcopul
Inochentie al Huşului să nu permită în nici un chip amestecul logofătului Manolache în moşia Obileni, pentru
care au avut judecată la divan, rămânând moşia Episcopiei, dar logofătul s-a apucat să facă mori pe moşie şi să
aducă oameni pentru a face sat acolo.
118. 1765 martie 6. Grigore al III-lea Alexandru Ghica poruncește unui slujitor domnesc să meargă
la mănăstirea Fâstâci şi să ia de acolo pe ţiganul Pavel, fiul ţiganului Toader, care a fugit de la casa lui Ioniţă,
mare vornic, să îl înapoieze vornicului, decizie luată în urma judecăţii cu egumenul mănăstirii.
119. 1765 martie 7. Grigorie al III-lea Ghica Voievod scrie mitropolitului, vel vornicilor Ioan Sturza
și Lupul Balș, hatmanilor Vasile Rosăt și Vasile Razu să cerceteze scrisorile și dovezile moșiei Tupilați de pe
Elan, ținutul Fălciului, în pricina dintre vel logofătul Ștefan Rosăt și logofătul Manolachi Costachi.
120. 1765 iulie 2. Grigorie al III-lea Alexandru Ghica Voievod întăreşte Sofroniei, fiica lui Darie,
stăpânirea asupra moşiei Obileni, ţinutul Lăpuşna.
121. 1765 iulie 23. Însemnarea de moșia pe care jicnicerul Vasile Adam a dat-o lui Juverdian „din
Voroveni pentru Lungeni din gura Moisăi”.
122. 1765 noiembrie 20. Grigore al III-lea Alexandru Ghica, domnul Moldovei, întărește Smarandei
Racoviță stăpânirea unui loc din satul Mănești, ținutul Fălciului, danie de la soții Enache și Urâta.
123. 1766 februarie 17. Cartea domnului Grigore Alexandru Ghica către Gheorghe Beldiman, biv
vel stolnic, ispravnicul ținutului Fălciu, să cerceteze pricina dintre preotul Miron, Iordachi Buzilan, Simion
Pricopi din Ivinețești și Neculai Chirica, Ioniță Croitor și alți răzeși, pentru moșia Coticeri, de pe Crasna.
124. 1766 mai 25. Grigorie al III-lea Ghica porunceşte biv vel stolnicului Gheorghe Beldiman,
ispravnicul ţinutului Fălciu, să cerceteze jalba lui Gheorghe Strătilă prin care se plânge asupra unor locuitori
din Cârja.

13
 125. 1767 (7275) februarie 1. Înștiințare pentru un pod și o crâșmă de la moșia Răbâia, ținutul
Fălciu, de pe Prut, a căror venituri sunt vândute lui baș Necola.
126. 1767 iulie 31. Grigore Callimachi Voievod întăreşte stăpânirea medelnicerului Lupu Bujoran
peste moşia Bujoreni, ţinutul Tutova.
127. 1767 decembrie 3. Andrei Miţăle şi trei mazili aleg şi hotărăsc părţile de danie şi cumpărătură a
Episcopiei Huşilor din moşia Itrineşti, ţinutul Fălciu, de pe Crasna. Întărită de biv vel stolnicul Constantin
Greceanu, ispravnicul ţinutului Fălciu şi biv vel jicnicerul Vasile Adam.
128. 1768 iunie 21. Grigore Ioan Calimah Voievod porunceşte mitropolitului şi mai multor boieri să
cerceteze pricina dintre nepoţii răposatului logofăt şi Episcopul Inochentie al Huşilor pentru moşia Obileni de
la ţinutul Lăpuşnii.
129. 1768 iulie 9. Grigorie Ioan Calimah Voievod întăreşte hotărârea mitropolitului Gavril şi a mai
multor boieri în pricina dintre Gavril Costache, nepotul răposatului logofăt Manolache Costache şi Episcopul
Inochentie al Huşilor pentru moşia Obilenii, urmând ca Episcopia să stăpânească moşia.
130. 1768 iulie 18. Grigore Callimachi Voievod întăreşte stăpânirea medelnicerului Lupu Bujoran
peste moşia Bujoreni, ţinutul Tutova.
131. 1772 februarie 1. Maria logofeteasă, a răposatului mare logofăt Manolache Costache, se împacă
cu Episcopia Huşilor în urma îndelungatei pricini ce a avut aceasta împreună cu soţul său pentru moşiile
Obileni şi Cotujăni din ţinutul Lăpuşnii şi dă danie moşia Frasinii şi o parte din Ciorăşti. Cu adeverirea
mitropolitului Gavriil al Moldovei.
131 a. 1773 ianuarie 13. Vasile soronar, Sohie, soția sa, Ioniță și Lupul, feciorii lor, vând diaconului
Mărdari o vie în ograda Drislăvățul (Huși).
132. 1773 (7281) februarie 17. Dumitra, soția lui Gavril Corcău, și fiicele sale Catrina, Iliana și Irina
dă preotului Ion din Boțești partea de moșie ce se va alege din Ghibarțu pentru o datorie a defunctului soț.
133. 1773 februarie 20. Mărturia lui Marin Bădrăgan, judele de țigani a mănăstirii Dobrovăț, pentru
o Constanța, țigancă.
134. 1774 martie 1. Scarlat dă danie biv vel paharnicului Iordache Lambrino partea sa de moşie din
Banca şi îi vinde părţile din Călineşti şi Beşicani, pentru binele făcut.
135. 1774 iunie 9. Paharnicul Gheorghe declară că toate scrisorile ce se vor găsi cu privire la moşiile
Obileni, Frasin şi Cotujăni din ţinutul Lăpuşna, să nu se ţină în seamă, ci să se dea Episcopiei Huşilor, căreia îi
sunt dăruite de logofătul Manolache Costache şi soţia sa Maria.
136. 1775 martie 20. Ioniță Basocu, nepotul lui Sârghi Burghele, primește de la Lupu Negri, vărul
său, partea sa de bani pentru moșia Mănești, ținutul Fălciu, „di piste Prut”, vândută în „anii trecuți”
137. 1775 august 30. Înștiințare despre „moșii, țigani și alte mișcătoare și nimișcătoari” rămase în
stăpânirea răposatei Anița, sora lui Constantin Cantemir, mama paharnicului Constantin Palade, asupra căruia
s-a jeluit vornicul Pantazi.
138. 1775 noiembrie 7. Carte de ceteț și ipodiacon dată de Episcopul Inochentie al Hușului lui
Pascal.
139. 1776 februarie 22. Grigore Alexandru Ghica scrie Episcopului Inochentie al Huşilor şi
medelnicerului Neculce, ispravnicul ţinutului Fălciu, să cerceteze jalba lui Ion Docan, mazil din Fălciu,
împotriva lui Ioniţă Novac din satul Cârja şi a neamurilor sale pentru stăpânirea moşiei Berteşti.
140. 1776 octombrie 16. Marta monahie, fiica răposatului Coste Adam, logofăt, face danie mănăstirii
Adam moșia Oncanii.
141. 1777 ianuarie 19. Grigore Alexandru Ghica, voievod poruncește ispravnicilor ținutului
Neamțului să cerceteze pricina păhărnicesei Safta Adam de la Bărboși, ținutul Fălciului, cu mănăstirea Secul
pentru pricină de țigani.
142. 1777 martie 12. Păhărniceasa Safta Adam din satul Bărboși, ținutul Fălciului, scrie starețului
mănăstirii Secul să-i trimită o țigancă cu doi copii luați de la dânsa.
143. 1777 martie 24. Nicolae Macarița, sluga păhărnicesei Safta Adam, de la Bărboși, ținutul
Fălciului, dă scrisoare starețului și soborului mănăstirii Secul pentru împărțeala țiganilor între stăpâna sa și
mănăstire.
144. 1777 aprilie 20. Tenie Taivan şi neamul său din satul Căueşti, ţinutul Tutova, fac schimb cu biv
vel paharnicul Iancu Greaceanu, un bătrân din satul Drăguşeni, ţinutul Covurlui, pentru care primeşte moşie
din Dragomireşti, ţinutul Tutova, partea mănăstirii Adam ce aparţinea biv vel paharnicului.

14
 145. 1777 mai 3. Costandin Caţichie, poroşnic, scrie Episcopului Inochentie al Huşului, să trimită
scrisorile referitoare la moşia Obileni, ţinutul Lăpuşna, situată pe Prut, pentru care vor merge la judecată,
întrucât moşia este a sa, de la socrul său Busuioc şi din cauză că a rătăcit scrisorile, se stăpâneşte de Episcopie.
146. 1777 mai 7. Grigorie Alexandru Ghica Voievod scrie Episcopului Inochentie al Huşului pentru
a cere relaţii asupra moşiei Obilenii de pe Prut, ţinutul Lăpuşnii, asupra căreia ridică pretenţii Costandin
Caţichie, poroşnic, ginerele lui Vasilache Bosioc şi pentru menţinerea dreptului asupra acelei moşii Episcopia
să prezinte scrisorile la divan.
147. 1777 iunie 10 . Preotul Ioan mărturiseşte că moşia Obileni, de peste Prut, din ţinutul Lăpuşnii,
este cumpărată de Inochentie, Episcopul Huşilor, de la fraţii Ştefan şi Ioniţă Darie, feciorii lui Toader Darie.
148. 1777 iunie 12. Grigorie Alexandru Ghica Voievod face cunoscut că judecata dintre Episcopia
Huşilor şi poroşnicul Constandin Caţiche pentru moşia Obileni de la ţinutul Lăpuşnii nu s-a putut finaliza şi
porunceşte ca la viitorul termen de judecată să se aducă actul de împărţeală a moşiei, dat de spătarul Darie.
149. 1777 iunie <16>. Anaforaua mitropolitului și boierilor pentru stăpânirea unor țigani de
Episcopia Hușilor fără a fi supărată de spătarul Sandul Sturza.
150. 1777 iunie 16. Grigore al III-lea Alexandru Ghica, voievodul Moldovei, întărește anaforaua
mitropolitului și boierilor pentru stăpânirea unor țigani de către Episcopia Hușilor fără a fi supărată de spătarul
Sandul Sturza.
151. 1777 <f. l. z.>. Toader Bărzi, căpitanul din satul Cozmeşti şi alţi oameni de la ţinuturile
Fălciului şi Lăpuşnii, vecini cu moşia Obileni de pe apa Prutului, ţinutul Lăpuşna, mărturisesc că Dărieştii au
stăpânit moşia Obileni până la intrarea ei în stăpânirea Episcopiei Huşilor.
152. 1778 februarie 18. Constantin Moruzi Voievod porunceşte biv vel banului Constantin Greceanu
şi paharnicului Grigoraş Costachi, ispravnicii ţinutului Fălciu, să cerceteze pricina dintre preotul Dumitrachi,
Scarlat Diacon şi paharnicul Pălade pentru împresurarea părţilor de moşie din Munteni, Picicani şi Puţăni, de
la ţinutul Fălciu.
153. -1778 octombrie 10.- Ioniţă Hortolomei, Agapie Mârza, rânduiţi hotarnici, hotărnicesc moşiiile
Obileni şi Cotiujeni, din ţinutul Lăpuşnei, ale Episcopiei Huşilor. Încredinţarea lui Costandin Răşcanu, fost
mare spătar, şi a lui Darie Donici, fost mare paharnic.
154. 1779 noiembrie 21. Sandul, Vasile și Maria, feciorii lui Ion Vârgolici din satul Bălăbănești,
ținutul Tutova, vând lui Andrei Mogâlde, blănar din Iași, și soției sale Safta, a treia parte din moșia București
și o jumătate de bătrân din Pitești, situate pe apa Bârladului la ținutul Tutovei.
155. 1780 mai 10. Tenie Taivan cu feciorii săi Iordachi și Drăgan, ginerele Apostol Tiron, fac schimb
cu paharnicul Iancu Greceanu 23 stânjeni din satul Drăgușeni, ținutul Covurlui, primind 23 stânjeni în moșia
Dragomirești, ținutul Tutova.
156. 1780 iulie 1. Împărțire de țigani între arhimandritul Acachie, egumenul mănăstirii Dobrovăț, și
logofătul Gheorghe Carp.
157. 1781 iunie 24. „Perilipsis de pe cărțile ce au oamenii târgoveți din târgul Vasluiului”.
158. 1781 iulie 12. Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi schimbă moşia Dopcenii, ţinutul Lăpuşnii, cu
un bătrân şi jumătate din moşia Bumbăta, ţinutul Fălciu, a Episcopiei Huşilor.
159. 1781 <f. l. z.>. Constantin Dimitrie Moruz Voievod întăreşte Episcopiei Huşilor stăpânirea
asupra moşiilor Obilenii, Cotiujănii, Ciorăştii şi Glăvăneştii de la ţinutul Lăpuşnei.
160. 1782 mai 3. Constantin Moruzi voievod scrie spătarului Costin Catargiu, ispravnicul ținutului
Fălciu, să cerceteze pricina dintre Scărlat Diacon și Luță, cumnatul său, din satul Priponești, cu clucerul
Grigoraș Costachi, pentru cele confiscate.
161. 1782 iunie 1. Inochentie, Episcopul Huşilor, învoieşte pe Andrei Bârsă să stăpânească o parte
din moşia Itrina (Itrineşti), de pe Crasna, cumpărată de tatăl său de la Donosie şi vândută de acesta Episcopiei,
de câţiva ani.
162. 1782 decembrie 5. „Perilipsis de pe scrisorile răzăşilor de Bălăneşti”, de la ţinutul Tutovei.
163. 1783 mai 2. Mărturie hotarnică a trei bătrâni din moșia Grozești, ținutul Fălciu (astăzi în
comuna Dimitrie Cantemir).
164. 1783 iunie 27. Ioniță Mârza, blănar din Iași, se plânge domnului în pricina avută cu egumenul
mănăstirii Sfântul Sava pentru partea din moșia Budești, pe Sărata.
165. 1783 iulie 30. Sinetul giuzilor mănăstirilor Dobrovăț și Căpriana pentru un țigan copil pe care l-
au luat de la paharnicul Iancu Greceanu.

15
 166. 1784 iunie 2. Scrisoare către Paisie, egumenul Mănăstirii Neamțului, ca să dea un țigan Ioniță în
împărțeală cu păhărniceasa Safta Adam, de la Bărboși, ținutul Fălciului, fugit la mănăstire.
167. 1784 iulie 28. Iacov Stamati, Episcopul Hușilor, raportează rezultatul cercetărilor în pricina
țiganilor dintre neamurile Codrescu și Goei și propune amânarea lor.
168. 1784 decembrie 13. Alexandru Mavrocordat (Deli Bei) rânduiește pe Teodoru Ducé căpitan în
târgul Huși.
169. 1784 decembrie 19. Ioniță, fiul preotesei Severina, sora lui Grigoraș Bosie din satul Știoborăni,
ținutul Vaslui, vinde lui Toader Carp ot Visterie, partea sa de câmp, iaz, siliște, livezi și din tot locul ce i se va
alege din moșia Dumbrava ce-i spune La Mănăstirea Bodescului.
170. 1785 aprilie 12. Alexandru Ioan Mavrocordat (Firaris) stabileşte ziua de judecată între Zoiţa,
fiica şetrarului Ioniţă Arbori, şi răzeşii de pe moşiile sale Odobeştii, Mogoşeştii şi Mândreştii, de la ţinutul
Fălciului.
171. 1785 aprilie 16. Iacov, Episcopul Hușului, scrie lui Paisie, egumenul Mănăstirii Neamțul,
privitor la purtarea monahului Evsevie și la fuga unor țigani de la mănăstire ajunși la Episcopie.
172. 1785 aprilie 16. Lista țiganilor Mănăstirii Neamțului fugiți la Episcopia Hușului.
173. 1785 mai 15. Alexandru Ioan Mavrocordat (Firaris) porunceşte ispravnicilor ţinutului Tutova să
aleagă hotarele moşiilor Toporăşti, Luceşti, Broşteni, Baboşăni, Fireşti şi Miceşti, ale mănăstirii Floreşti de
către cele ale răzeşilor.
174. 1785 iunie 25. Ionichie Greceanul, egumenul mănăstirii Adam de la ținutul Covurlui, dă vel
vistierului Matei Cantacuzino, 34 de stânjeni în satul Tămăoani, schimb pentru un sălaș de țigani.
175. 1785 august 9. Alexandru Ioan Mavrocordat (Firaris) Voievod scrie biv vel paharnicului
Grigoraş Costache, biv vel paharnicului Iancu Greaceanu şi vornicului de poartă Constantin Stăncescu să
aleagă părţile de moşie Mândreşti şi Odobeşti de la ţinutul Fălciului ale Zoiţei, fiica şetrarului Ioniţă Arbore.
176. 1785 august 10. Ioan Ursoianu, biv treti logofăt, scrie lui Paisie, starețul Mănăstirii Neamțul, ca
să-i trimită țiganii risipiți pe la mănăstire și să facă schimb pentru cei căsătoriți. Țiganii se aflau sub povățuirea
lui Iacov, Episcopul Hușului.
177. 1786 ianuarie 14. Mărturia hotarnică și „împărțala” moșiilor Guzari și Scurți de la ținutul
Fălciului.
178. 1786 iulie 6. Iacov Stamati, Episcopul Hușului, și Constantin Stăncescu, vornicul de poartă,
cercetează pricina dintre Ilie Gândul ot Vistierie și răzeși pentru moșiile Ghibarțul, Gănești, Tăoști și
Țărincuța, de pe apa Crasnei, ținutul Vasluiului.
179. 1786 august 5. Mărturia a doi boieri privitoare la cercetarea pricinii de judecată dintre
Episcopia Huşilor şi Andrei Bârsă, pentru partea acestuia din moşia Itrineşti, ţinutul Fălciu, pe care pretinde că
a zălogit-o Episcopiei, iar Episcopia că i-a fost vândută.
180. 1786 octombrie 20. Diaconul Ioan și Constantin Calimah, feciorii diaconului Constantin
Calimah, nepoții Nastasiei Guroe din târgul Bârlad vând biv vel spătarului Gavril Conache locul de lângă
hanul cumpărătorului și biserica Sfântul Dimitrie.
181. 1789 aprilie 29. Veniamin Costachi, egumenul mănăstirii Sfântul Spiridon din Iaşi dă şi
dăruieşte fratelui său Matei moşia Drăguşeni de la ţinutul Vasluiului şi patru sălaşe de ţigani.
182. 1789 mai 1. Stolnicul Gheorghe Carp și sulgerul Mihalache Racoviță își dispută un țigan luat cu
împărțeală de la mănăstirea Dobrovăț, ținutul Vasluiului.
183. -<1789-1790> ianuarie 17. Preoţii Gheorghe şi Pavel dăruiesc Episcopiei Huşilor dijma ce li se
cuvine de pe moşia Obileni.
184. 1791 februarie 15. „Izvod de toate scrisorile moșiei Bărboșilor ot țăn(utul) Fălciului ce s-au dat
amanet la mâna dumi(sale) jupănului Andreiu Paul” și „Izvod de scrisori ce am luat de la nepot(ul) meu
Iordachi Țoaniu, slug(er) pe jumătate de sat de Bărboși din ținut(ul) Fălciiului cu moara și cu heleșteul, ce mi-
au vândut-o”.
185. 1791 aprilie 12. Diata Mariei Palade.
186. 1792 iunie 24. Panaghia, fiica lui Ichim Coşniţă, Vasile, Andrei şi Toma, feciorii lui Ioniţă
Coşniţă, dăruiesc schitului Ştoboreni de la ţinutul Vasluiului, şi părintelui Isaia Chiticescu, monah la acel
schit, toată partea lor de moşie din Mărtineşti de pe valea Gugeştilor, adică a treia parte cât se va alege din tot
locul cu tot venitul pentru pomenirea părinţilor, moşilor şi strămoşilor lor.
187. 1792 septembrie 3. Alexandru Constantin Muruz Voievod scuteşte de toate dările vistieriei pe
Ştefan Cerchez din satul Pungeşti, ţinutul Tutovei.

16
 188. 1792 octombrie 24. Neculai Bădros, Sohie, soția sa, Antohi, fiul său,, Anița, fiica sa, dau zapis
la mâna lui Neculai Bădros, prin care îi vând ocina și moșia ce se va alege din satul Chițivoești și de de la
Hurduzăi, precum și părțile surorilor sale, Catrina și Nastasie.
189. 1793 octombrie 15. Dania făcută de monahia Elisabeta (Elena Costache) fratelui său Veniamin,
Episcopul Hușului.
190. 1792 noiembrie 10. Zapisul egumenului mănăstirii Adam, ținutul Covurlui dat protopopului
Teodoret și a fiului lui Caranfil pentru 500 de lei luați cu răvașul vornicului Constantin Greceanu, fratele său.
191. 1794 mai 15. Mihai Constantin Suțul voievod volnicește pe Constantin Greceanu, vel vornic, să
ia dijmă de pe părțile sale de moșii din Deleni, Arămești, Pitești, București, Uscați, Băhnărești, Balta lui
Benim, Cotul Tacului, ce s-a numit Hocenii și din Albești, de la ținuturile Fălciu, Vaslui și Tutova.
192. 1794 iunie 15. Mihai Suţu Voievod, domnul Moldovei, scuteşte de toate dările vistieriei pe
Ştefan Cerchez, din Pungeşti, ţinutul Tutovei.
193. 1795 septembrie 2. Alexandru Ioan Callimachi întărește vel vornicului Constantin Greceanu
stăpânirea pe părțile de moșie din Deleni, Pitești, București, Uscați, Băhnărești, Balta lui Benim, de la ținutul
Tutovei, Cotul Tacului,Coticeri și Albești, de pe Crasna, ținutul Fălciului, de pe care să ia dijma cuvenită.
194. 1796 mai 3. Spița lui Ioan Gulianu și analogisirea moșiei Grozești, de pe apa Elanului, ținutul
Fălciului.
195. 1796 mai 28. Scrisoare de încredințare dată postelnicului Dimitrachi Saul și banului Mihalachi
Luca de către căpitanul Arteni, vechilul Catrinei și Nastasii, soția și cumnata sa, jicnicerul Ștefan și
Dumitrachi Țăcău (Țicău), pentru clironomia a două dugheni din Botoșani și părți de moșie de la ținutul
Fălciului.
196. 1796 iunie 8. Mărturia hotarnică a moșiei Ghibeni de la ținutul Fălciului.
196 a. 1796 iulie 7. „Izvod de înpărțală” a moșiei Deleni, ținutul Fălciu, dat Poroțcheștilor.
197. 1797 februarie 1. Alexandru Ioan Callimachi poruncește ispravnicilor ținutului Vaslui și biv vel
pitarului Ioniță Gafencu să cerceteze și să hotărască partea de moșie din Babară, de la ținutul Vasluiului, a lui
Roman Bran de la ținutul Neamțului.
198. 1797 mai 15. Serdarul Nicolae adeverește sosirea căpitanului Andrei din târgul Soroca cu o
carte către episcopul Hușului pentru o lădiță cu documente.
199. 1797 iunie 7. Diata lui Gheorghe Tolontan din satul Grumezoaia, ținutul Fălciu.
200. 1797 noiembrie 19. Vasălca, femeia lui Ion Borș, cu feciorii și ginerii, dă voie fratelui său
Neculai Borș să vândă partea lor de moșie din Coticeri, ce trag din jumătate din bătrânul lui Mihălache.
201. 1797 decembrie 15. Mogâldea plătește vel logofătului Constantin Greceanu datoria făcută de
Matei Mogâldea, pentru care amanetase 43 de scrisori ale moșiilor Pitești, București, Rădești și Costești, de la
ținutul Tutovei.
202. 1798 februarie 28. Diata lui Ioniță Golăie din Vinețești.
203. 1798 mai 5. Todosie, soția răposatului Ioniță Golie din Ivinețești, căpitanul Antohii Prohir din
Budești și Grigoraș Chiriac Rășcanu, adeveresc scrisoarea lor prin care dau danie două țigănci cu copiii lor,
Episcopului Gherasim al Hușului.
204. 1798 mai 8. Alexandru Ioan Calimah voievod scrie ispravnicilor ținutului Tutova să cerceteze
pricina avută de Nechifora, stareța schitului Fătăciuni, cu Ioniță Macsin, pentru moșia acelui schit.
205. 1798 mai 26. Alexandru Callimachi Voievod porunceşte biv vel banului Mihalache Cerchez şi
biv vel medelnicerului Iordachi Miclescu să cerceteze pricina dintre spătăreasa Safta Bogdan şi Todosiica,
fiica răposatului Scarlatachi Costachi, pentru o moară de la Docolina, ţinutul Tutova.
206. 1798 iunie 16. Simion, ginerele Irodiei Golăiasă, Gligoraș, fiul Irodiei și Vasile Șujde, adeveresc
în fața lui Isaia, nacealnicul schitului Știoborăni și a fratelui acestuia, căpitanul Condurachi Chitic, înrudirea
cu răposatul Ioniță Golăie, care și-a redactat diata la 28 februarie 1798.
207. 1798 iunie 18. Simion, zet Irodie Golăiasă și cumnatul său Gligoraș, fac danie schitului
Știoboreni celor rămase din urma răposatului Ioniță Golăie, țigani și moșii risipite.
208. 1798 decembrie 13. Preotul Ioan, ginerele lui Gheorghe Tolontan, Gheorghe Tolontan, Dimachi
Romașcu, Ștefan Hărnagea, Neculai Oltenescu, Constandin Timircan, Toderașcu Timircan, răzeși în moșiile
Grumezoaia și Plopeni, ținutul Fălciului,adeveresc în fața Divanului rezultatul judecății cu postelnicelul
Gheorghe Folescu și își caută drepturile în continuare.
209. 1799 mai 12. Părțile de moșie ce s-au ales schitului Rafaila, ținutul Vasluiului.

17
 210. 1799 noiembrie 18. Constantin Ipsilanti voievod scrie ispravnicilor ținutului Tutova să
cerceteze pricina dintre Donciul Sârbul și spătarul Gheorghe Costandache, pentru o datorie de pe vinul
achiziționat de primul în valoare de 600 de lei, din care și-a construit în târgul Bârlad, un han, o casă cu
cârciumă.
211. 1799 noiembrie 28. Constantin Ipsilanti voievod scrie ispravnicilor ținutului Fălciu să cerceteze
pricina dintre Grigoraș Râșcanu, Simion și Condurachi Chitic cu Antohi Prohir, ce privea diata răposatului
Ioniță Golăe.
212. 1799 decembrie 19. Diata Mariei Palade.
213. 1799 decembrie 29. Constantin Ipsilanti voievod scrie ispravnicilor ținutului Tutova în pricina
dintre Donciul Sârbul și spătarul Gheorghe Costandache,în cazul în cazul în care primul nu-și plătea datoria
sau punea chezăș, urma scoaterea hanului din târgul Bârlad la mezat.
214. <ante 1800> iunie 24. Monahul Partenie dă danie lui Irimia Eșanu, soției sale Catrina și fiilor
lor, Constantin căpitan, Iancu și Sasle, locul cumpărat de Dima cel bătrân și biserica construită în Podeni
(târgul Bârladului),incendiată de tătari și refăcută de Irimia Eșanu.
215. 1800 ianuarie 10. Fraţii Istrati, Condurachi şi Ioniţă Dediul îi vând lui Toader Burgheli cu 100
de lei partea lor de moşie din satul Poienari, ţinutul Vaslui.
216. 1800 ianuarie 23. Izvod cu bunurile rămase de la răposatul Ioniță Golăie din Vinețești.
217. 1800 februarie 10. Lista lucrurilor lui Donciul Sârbul scoase la mezat de isprăvnicia ţinutului
Tutova pentru o datorie către spătarul Gheorghi Costandachi, însoţită de ordinul acesteia şi preţurile oferite.
218. 1800 martie 30. Grigoraș Deleu, din satul Mușata, ținutul Fălciului, vinde lui Dumitrachi Ioan
33 de stânjeni și 7 palme din moșia Bălănești ce se numea Jurcanii, de pe apa Bujorului, ținutul Fălciului.
219. 1800 aprilie 21. Zapis prin care Donciul Sârbul dă biv vel spătarului Gheorghe Costandache
hanul de la Movilă, o pivniţă, o căldare de rachiu cu două ţevi şi bordei, un grajd, ogradă cu poartă şi grădină,
o casă cu pivniţa ei aflată în exteriorul ogrăzii.
220. 1800 mai 15. Ursachi Tăbăcaru și Safta, soția sa, vând lui Miclea Marin Oul trei dugheni cu
pivnița lor din târgul Huși cu 470 de lei.
221. 1800 septembrie 8. Hotarnica părții de moșie Valea lui Moș, de pe valea Soholuiului, ținutul
Covurlui, a mănăstirii Precista din Galați.
223. 1801 mai 18. David ieromonah de la Sfântul Munte întemeiază schitul Cetatea Mică pe moşia
Brudureşti din ţinutul Vasluiului.
224. 1801 iunie 20. Spătarul Neculai Strătulat, urmaș al hotnogului Darii, primește în stăpânirea
Grozești, de pe apa Elanului, la ținutul Fălciu.
225. 1802 aprilie 23. Inochentie Greceanu, egumenul mănăstirii Adam, împrumută pe căpitanul
Ștefan Năstacul cu o mie de lei.
226. 1802 iulie 15. Mărturie privind suma căpiţelor de fân cosite pe moşia Hurduzăi, ținutul
Fălciului.
227. 1802 noiembrie 5. Vasile Popica din Mânjești vinde căminarului Neculai Cuza partea sa de
moșie din Voroveni, de la gura Moisiei, ținutul Fălciului.
228. 1803 aprilie 20. Alexandru Moruz voievod miluiește pe logofeteasa Ilinca Pălade cu niște țigani
străini pe care îi avea între țigani săi de la moșia Grozești.
229. 1803 mai 5. Ioan Țiul, nepotul lui Vasile Burghelea din satul Deleni, ținutul Tutova, vinde biv
vel căminarului Neculai Cuza, partea sa de moșie din Voroveni, ținutul Fălciului, de pe Ileana.
230. 1803 septembrie 6. Alexandru Moruz volnicește pe vădrarii din ținutul Fălciului să ia și să
strângă slujba vădrăritului după hotărârea ponturilor.
231. 1804 februarie 13. Alexandru Constantin Moruz voievod poruncește Episcopului Meletie al
Hușului și ispravnicilor ținutului Fălciu să cerceteze și să judece pricina dintre Vasile Darii, Ioan Iftodi,
Constandin Chiriche și alți răzeși cu stolniceasa Todosăica Costachi pentru părțile de moșie din Bărgăoani,
Bogheni, Petriceni, Puțăni, Nămăești și Rădiul din fundul Băsăștilor, pe apa Idriciului.
232. 1804 iunie 24. Monahia Natalia face danie schitului Ştioboreni, unde era nacealnic monahul
Isaia, părţile sale din Şerboteşti.
233. 1804 august 4. Alexandru Moruzi voievod scrie biv vel paharnicului Ioan Jora să cerceteze
pricina dintre Costachi, proin protopop, cu ai săi răzeși și schitul Bursuci pentru împresurarea moșiei Ticulești
(Tihulești), de la Ținutul Tutovei, vândută spătarului Gheorghi Costandachi de către jeluitori.

18
 234. <1805 iulie 31>. Spătarul Gheorghe Costandache înaintează jalbă domnului pentru a da carte
domnească în vederea strângerii răzeșilor și hotărârea moșiei Tihuleștii inclusă în cea a schitului Bursuci.
235. 1805 august 5. Logofeția cea Mare decide îndestularea spătarului Gheorghe Costandache de
proin protopopul Costachi și răzeșii lui cu alte părți de moșie decât cele din Tihulești intrate în stăpânirea
schitului Bursuci.
236. 1806 ianuarie 24 . Lupul, fiul lui Ioan Balaban şi Toader, fiul lui Neculai Balaban, şi alţii din
neamul Căpăţâneştilor se roagă domnului, să li se facă carte domnească către ispravnicii ţinutului Tutova, ca
să se cerceteze pricina ce o au cu mănăstirea Bursuci, pentru partea de moşie cumpărată de la Tudosia.
237. 1806 ianuarie 24. Alexandru Moruzi Voievod porunceşte ispravnicilor ţinutului Tutova să
cerceteze pricina ce o au Lupul, fiul lui Ioan Balaban şi Toader, fiul lui Neculai Balaban, şi alţii din neamul
Căpăţâneştilor cu mănăstirea Bursuci, pentru partea de moşie cumpărată de la Tudosia.
238. 1806 mai 9. Isprăvnicia ţinutului Tutova însărcinează pe post. Vasăli Eşanu şi Sandul Boul cu
cercetarea pricinii dintre spătăreasa Smăranda Costandachi şi Chiriaca Vântuliasă pentru nişte binale
construite de cea din urmă alături cu hanul jăluitoarei din Bârlad.
239. 1806 mai 22. Isprăvnicia ținutului Vaslui scrie lui Isaiia, nacealnicul schitului Știoboreni să
pună la dispoziție hotarnica moșiei Știoboreni în pricina dintre Cocuzești și Burghelești pentru moșia Boușori.
240. 1806 mai 18. Isprăvnicia ţinutului Tutova raportează fixarea termenului de judecată la divan
pentru ce o au Lupul, fiul lui Ioan Balaban şi Toader, fiul lui Neculai Balaban, şi alţii din neamul
Căpăţâneştilor cu mănăstirea Bursucii, pentru partea de moşie cumpărată de la Tudosia.
241. 1808 aprilie 20. Mărturia data de Iordache Munteanu în pricina dintre sulgerul Ioan Cârjă cu
protopopul Ioan, preotul Constandin și alți răzeși din moșia Cârja.
242. 1808 iulie 6. Isprăvnica ţinutului Vaslui către căpitanul Gavril Adam pentru alegerea şi
hotărârea părţii de moşie din Poenari şi Crăeşti a postelnicelului Toader Burghele.
243. 1811 martie 3. „Arătare de pretenţie ce faci un Andrei Bărsă ca să ia o parte şi el din părţile ci
ari episcopie la Giurgeşti”, după mărturia lui Gavril Pivnicer din Tătărăni.
244. 1812 septembrie 2. Învoiala dintre schitul Curchi şi răzeşii de Morozeni.
245. 1812 iunie 10. Comisul Costache Conachi hotărăște moșiile mănăstirii lui Adam, de la ținutul
Covurluiului.
246. 1813 septembrie 18, Vaslui. Adresă prin care Isprăvnicia ținutului Vaslui împuternicește pe
Mardare postelnic și pe Nechita Cocuz să măsoare doi bătrâni din Moicești din care o parte să i-o dea lui
Constantin Agarici bașbulucbaș, iar restul răzeșilor din Popești.
247. 1814 septembrie 4. Scarlat Calimah Voievod porunceşte biv vel agăi Andronachi Donici şi biv
vel spătarului Ioan Jora, ispravnicii ţinutului Tutova, să cerceteze semnele de hotar dintre moşia Bârlăleşti şi
Valea Bratului de la ţinutul Fălciului.
248. 1815 ianuarie 22. Răvașul isprăvniciei ținutului Tutovei către zlotașii de ocolul Perschivului
prin care li se cere să dea banii sfertului al treilea vechilului lui Toderașcu Costachi.
249. 1815 ianuarie 27. Chiriac, sin Bălaşa, şi fraţii săi, se adresează domnului pentru părţile de
moşie din Poenari, ţinutul Vasluiului, vândute de fraţii Istrati, Ioniţă şi Condurachi Dediul lui Toader Burghele
pe care vor să le răscumpere de la Gheorghe Burghele, cerând judecata divanului.
250. 1815 martie 5. Înștiințarea făcută medelnicerului Gheorghe Oprișan pentru alegerea moșiilor
Băloșăștii și Horgeștii de la ținutul Tutovei, pentru care se afla în dispută cu căpitanul Tănase Mogâlde.
251. 1815 aprilie 23. Herciu, fiul Şanului, vinde o dugheană lui Ilie, fratele lui Petcu, cu 2500 lei şi
obligaţia plăţii bezmenului către Episcopia Huşilor.
252. 1815 mai 16. Isaia, nacealnicul schitului Știoboreni se plânge domnului în pricina avută cu
Ioniță, fiul preotului Constantin din Crăsnășeni, pentru moșia Neculești, de la ținutul Fălciului, cerând carte
domnească către isprăvnicia ținutului Fălciu și Episcopia Hușului pentru o nouă cercetare la fața locului,
precum și anularea termenului de judecată din 20 mai 1815.
253. 1815 mai 18. Ordinul Visteriei către Gheorghe Buhuș, ispravnicul ținutului Fălciu, să nu
jefuiască locuitorii.
254. 1815 iulie 20. Carte de blestem a mitropolitului Veniamin în pricina dintre Isaia, nacealnicul
schitului Știoboreni Ioniță, fiul preotului Constantin din Crăsnășeni, pentru moșia Neculești, de la ținutul
Fălciului.
255. 1816 iunie 14. Scarlat Callimachi voievod orânduiește pe biv vel spătarul Gavril Iamandi cu
ridicarea și cercetarea lanului moșiei Drăgușani, de la ținutul Fălciului.

19
 256. 1816 noiembrie 13. Ioan Costache, biv vel spătar, dă fratelui său Toderaşcu Costache moşiile
Tălaba, Chiţivoeşti, Saca şi Bălăneşti, de la ţinutul Fălciu, primind în schimb moşia Glăvăneşti de la ţinutul
Soroca.
257. 1817 mai 8. Zapis de învoială cu polcovnicul Ioniţă, fiul preotului Costandin din Crăsnăşeni,
pentru stăpânirea în jumătate a bătrânului Bolotescu de pe moşia Stuhuleţ, ţinutul Fălciului.
258. 1818 ianuarie 26. Răzeșii se plâng domnului de judecățile și supărările provocate de serdarul
Iordachi Isari și Episcopul Meletie al Hușului.
259. -1818 martie 24. Alegerea şi hotărârea moşiei Creţana, de la ţinutul Fălciului.
260. 1818 mai 15. Lefter Juverdeanu, vornic de poartă, hotarnic, alege şi hotărăşte moşia Poienari, de
la ţinutul Vaslui.
260 a. 1818 mai 15. Lefter Juverdeanu, vornic de poartă, alege şi hotărăşte moşia Poenari de la
ţinutul Vasluiului, partea lui Gheorghe Chiriac.
260 b. 1818 mai 15. Vasile Chirica şi Chiriac al Bălaşii către Gheorghe Burghele pentru hotărâtul
părţilor de moşie.
261. 1818 iunie 14. Scarlat Alexandru Calimah Voievod întăreşte privilegiile acordate mănăstirii şi ia
hotărârea să se facă iarmaroace pe moşiile mănăstirii Floreşti şi Laza şi să ia câte 24 de bani de vânzarea unei
vite.
262. 1818 iunie 23. Visteria înştiinţează isprăvnicia ţinutului Tutova despre acordarea pentru
mănăstirea Floreşti a dreptului de a ţine şase iarmaroace pe an la moşia Laza, prin hrisov domnesc.
263. 1818 iulie 5. Isprăvnicia ţinutului Vaslui către Gheorghe, fiul jicnicerului Vasăle Chiriac şi
postelnicelul Ioniţă Puicescu în pricina lor cu Episcopia Romanului pentru nişte părţi de moşie în Poenari.
263 a. 1818 noiembrie 15, Iași. Toader și Ghiorghi, ficiorii lui Gheorghiți Hărnage cer carte
domnească pentru ispravnicii ținutului Fălciu în vederea hotărâtului părților de moșie pe care le au în
Grumezoaia.
264. 1819 ianuarie 26. Scarlat Alexandru Callimachi poruncește ispravnicilor ținutului Fălciu
desemnarea unor reprezentanți pentru hotărârea părților din moșia Grumezoaia, revendicate de Toader și
Ghiorghi, ficiorii lui Gheorghiți Hărnage.
265. 1820 mai 30. Hotarnica părţilor de moşie din Ghibeni, Micşuneşti, Moisia şi Zgura de la ţinutul
Fălciului ale celor din familia lui Ion Ghiban.
266. 1820 iulie 4. Ioniţă, Iordache, Vasile Popa şi alţii din familia preotului Iancul Ghiban vând
boierului Toderaşcu Costachi părţile de moşii din Deleni (Micşineştii de pădure), Ghibenii pe Elan, Zgura şi
Moisia, de la ţinutul Fălciului.
267. 1820 septembrie 8, Iaşi. Logofătul Sotir Gheorghiu se plânge domnului pentru venitul moşiilor
Lunca Banului cu celelalte silişti ce are de luat pe doi ani conform tocmelei încheiate cu răposata pităreasă
Zmăranda Găluşcă.
268. 1820 septembrie 8, Iaşi. Mihai Suţu Voievod porunceşte în pricina dintre logofătul Sotir
Gheorghiu şi moştenitorii pităresii Zmaranda Găluşcă pentru venitul moşiei Lunca Banului, ţinutul Fălciului.
269. 1820 decembrie 20. Mihai Suţu Voievod întăreşte hatmanului Vasile Rosăt stăpânirea asupra
moşiei Negreşti, ţinutul Vaslui, cumpărată prin mezat de la epitropia casei răposatului Nicolae Hrisoverghi.
270. 1821 februarie 1. Neculai Burghele și Maria, soția sa, împreună cu feciorii lor vând lui Vasile
Negel, mazil, dreapta lor ocină și moșie din Boușori, ținutul Vasluiului, cât se va alege din siliște, câmp, cu
analogul părții sale din codru și livada din codru.
271. 1822 decembrie 22. Mărturie dată sărdarului Iordache Isari aflat în conflict cu răzeşii de pe
hlizele Dăneşti, Hurdugi şi Futileşti de pe apa Elanului, de la ţinutul Fălciulu.
272. 1823 ianuarie 26. Jalba postelnicelului Toderaşcu Mirce, Gheorghii Daghii, ginerele căpitanului
Ştefan Mirce, Neculai Păladi, clironomul lui Iordachi Mirce cu ai lor pentru judecarea în faţa divanului cu Ion
Popa şi ai săi pentru părţile de moşie din Trohan şi Fundul Racovii.
273. 1823 martie 25. Ioan Sandu Sturza Voievod orânduieşte pe vornicelul de poartă Costin
Ghenghe să cerceteze pricina din jalba postelnicelului Toderaşcu Mirce, Gheorghii Daghii, ginerele
căpitanului Ştefan Mirce, Neculai Păladi, clironomul lui Iordachi Mirce cu ai lor pentru judecarea în faţa
divanului cu Ion Popa şi ai săi pentru părţile de moşie din Trohan şi Fundul Racovii.
274. 1823 aprilie 10. Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei, acordă monahului Climent
Greceanul un venit anual de 1600 de lei din embaticul mănăstirii Adam către Mitropolie, pentru că nu l-a putut
numi egumen, conform cărții Mitropolitului Leon Gheuca, dată ctitorilor din neamul Greceanu.

20
 274 a. 1823 aprilie 12. Leon Bosie, Savin Penişoară, Ştefan Hărnagea, Matei Idriceanu, Neculai, zet
lui Gavril Penişoară, Mihai Hărnagea, Iordache Hărnagea şi alţi răzeşi din moşiile Păuleştii, Şcheia şi
Ciortova, Pojorănii, Căpoteştii, Şujde, Futileştii, Hurdugii, Dăneştii, din ţinutul Fălciului, se plâng domnului
de supărările provocate de sărdarul Iordache Isar, care le stăpânea părţile de moşie pe care le-a arendat unui
turc.
275. 1823 aprilie 12. Ioniţă Sandu Sturza Voievod porunceşte ispravnicilor ţinutului Fălciu în pricina
dintre Leon Bosie, Savin Penişoară, Ştefan Hărnagea, Matei Idriceanu, Neculai, zet lui Gavril Penişoară,
Mihai Hărnagea, Iordache Hărnagea şi alţi răzeşi din moşiile Păuleştii, Şcheia şi Ciortova, Pojorănii,
Căpoteştii, Şujde, Futileştii, Hurdugii, Dăneştii, din ţinutul Fălciului, cu sărdarul Iordache Isar.
276. 1823 octombrie 7. Costachi Tutovan scrie fratelui său Alexandru Tutovan despre situația
moșiilor părintești.
277. 1824 martie 21. Ioniță Sandu Sturză aduce la cunoștința dregătorilor ținutului Fălciu învoirea
aducerii de oameni străini de către Tudurachi Blănariu din Iași pe moșia sa Grozești pentru înființarea unui
„sătucean”.
278. 1824 mai 7. Toader Mereu cu fiii săi vând biv vel sărdarului Gheorghe Chiriac „cinci stănjăni,
şasă palmi, patru parmaci” în moşia Poienari.
278 a. 1824 mai 26. Încredințarea dată de căpitanul Gheorghe Marta lui Tudurachi Carnovschi în
privința arendării părților sale de moșie din Grozești.
278 b. 1824 iunie 10. Isprăvnicia ținutului Fălciu poruncește lui Onofrei Florescu să cerceteze pricina
lui Toader (Tudurachi) Carnovschicu răzeșii din Grumezoaia pentru părțile de moșie de la Ioan Romașcu.
279. 1824 iunie 27. Raportul către isprăvnicia ținutului Tutova prin care sunt prezentate rezultatele
cercetării jalbei vornicului Alecu Greceanu și a răzășilor din moșiile București și Pitești față de gârla
amenajată de Gheorghe Mogâlde, vechilul clironomilor vornicului Dimitrie Bogdan.
280. 1824 iulie 9. Teodorache Carnovski se roagă domnului Ioniță Sandu Sturza să orânduiască un
hotarnic pentru a-i alege niște părți de moșie pe care le are la ținutul Fălciului.
281. 1824 iulie 10. Ioniță Sandu Sturza, domnul Moldovei, poruncește vornicului porții să cerceteze
jalba lui Teodorache Carnovski, prin care cere să se orânduiască un hotarnic pentru a-i alege niște părți de
moșie pe care le are la ținutul Fălciului.
282. 1824 octombrie 31. Înțelegerea de tovărășie dintre Tudurachi Carnovschi și Neculaiu Fon Ioan.
283. 1825 iunie 1. Neculai Botianul se plânge în pricina cu paharnicul Neculai Sion pentru
catapeteasma bisericii din Ruși, ținutul Tutova.
284. 1825 iunie 5. Ioniță Sandu Sturza scrie ispravnicilor ținutului Tutova să cerceteze pricina dintre
banul Nicolae Sion și Neculai Botianul pentru catapeteasma bisericii din Ruși, ținutul Tutova.
285. 1825 iulie 8. Porunca isprăvniciei ținutului Fălciu către Toderașcu Ochiu și postelnicelul
Neculai Bugeag în pricina moșiei Grozești dintre Tudurachi Carnovschi și vornicul Dimitrie Beldiman.
286. 1825 septembrie 3. Porunca isprăvniciei ținutului Fălciu către Toderașcu Ochiu, mazil din
Deleni, și postelnicelul Neculai Bugeag în pricina moșiei Grozești dintre Tudurachi Carnovschi și vornicul
Dimitrie Beldiman, primul fiind împuternicit pentru stăpânirea părților sale.
287. 1825 septembrie 24. Ioniţă Sandu Sturza Voievod împuterniceşte pe Alecu Greceanu, fost mare
vornic, ca pe moşia sa Târzii, din ţinutul Fălciu, să organizeze un târg săptămânal în ziua de luni.
288. 1825 noiembrie 19. Polcovnicul Hristodur Petru se plânge domnului și cere desemnarea
spătarului Răducanu Mălăescu pentru a-i împlini veniturile de pe moșia Coticu, ținutul Vaslui, pe șase ani de
la Grigore Țarălungă, Gheorghe Buzdugan și Grigoraș Buzdugan.
289. 1825 noiembrie 27. Ioan Sandu Sturza voievod poruncește spătarului Răducanu Mălăescu să
cerceteaze plângerea polcovnicului Hristodur Petru pentru a-i împlini veniturile de pe moșia Coticu, ținutul
Vaslui, pe șase ani de la Grigore Țarălungă, Gheorghe Buzdugan și Grigoraș Buzdugan.
290. <după 19 martie 1826>. „Perilipsu di pi scrisorili supusului Rosiei Teodor Carnovschi de
părțile de moșii Grozeștii, Chițivoeștii, Gulieni, Scorțăni, Ștefeni, Goești și Deleni, de la ținutu(l) Fălciiului”.
291. 1826 martie 15. Anaforaua membrilor Divanului Domnesc în pricina lui Tudurachi Blănar
privitoare la moșia Grozești, de la ținutul Fălciului.
292. 1826 mai 16. Ioan Sandu Sturza voievod hotărăște în pricina lui Tudurachi Blănar privitoare la
moșia Grozești, de la ținutul Fălciului.

21
 293. 1826 iunie 1. Anaforaoa Divanului pentru mutarea Episcopului Meletie Lefter Brandaburul de la
Eparhia Huşului la cea a Romanului şi desemnarea la Huşi a ieromonahului Sofronie, călugăr de la Mănăstirea
Neamţului. Întărită de Ioan Sandu Sturza, domnul Moldovei.
293 a. 1826 octombrie 16. Scrisoarea mitropolitului Veniamin Costache pentru meremetisirea
schiturilor Grăjdeni și Bursuc.
294. 1827 iunie 23. Diaconul Ioniță, Costachi Ciomaga, ginerele lui Ion Corne, Vasile Negru și alți
răzeși se plâng domnului de împresurarea de către vameșul Iordache Grigoriu și ai săi, a părților din moșia
Leoștii de Sus ce-i spune și Miculeștii de Jos de la ținutul Fălciului.
295. 1827 iunie 24. Ioniță Sandu Sturza voievod scrie episcopului de Huși Sofronie Miclescu și lui
Dimitrie Iamandi, biv vel agă, să cerceteze pricina dintre diaconul Ioniță, Costachi Ciomaga, ginerele lui Ion
Corne, Vasile Negru și alți răzeși cu vameșul Iordache Grigoriu și ai săi pentru împresurarea părților din moșia
Leoștii de Sus ce-i spune și Miculeștii de Jos de la ținutul Fălciului.
296. 1827 august 3. Isprăvnicia ținutului Fălciu poruncește lui Toderașcu Ochiu și Costandin Popa,
mazili din Deleni, să cerceteze pricina dintre Tudurachi Carnovschi și vechilul său, care ar fi comis abuzuri în
privința cositului fânului de pe moșia Grozești.
297. <cca 1830>. Tudorachi Vicol către aga Anastase Fătu în pricina unui galben împrumutat unei
Elisaveta din casa acestuia.
297 a. 1830 aprilie 1. Vornicul Alecu Grecianu cere Divanului Judecătoresc al Cnejiei Moldovei
rânduirea postelnicului Ioan Jora pentru hotărârea și stâlpirea moșiilor București, Pitești, Uscați, Băhnărești,
Arămești, Băcani și Deleni și să cerceteze pricina gârlii amenajate de vătavul agăi Lascarachi Bogdan.
297 b. 1830 aprilie 14. Divanul Judecătoresc al Cnejiei Moldovei îl rânduiește pe postelnicul Ioan
Jora pentru hotărârea și stâlpirea moșiilor București, Pitești, Uscați, Băhnărești, Arămești, Băcani și Deleni și
să cerceteze pricina gârlii amenajate de vătavul agăi Lascarachi Bogdan.
298. 1830 iunie 6. Sofronie, Episcopul Huşilor, întăreşte actul de cumpărare a unei case în mahalaua
Plopeni de către Trifan Ilie, bulgarul.
299. 1830 iulie 3. Divanul Cnejiei Moldovei intervine pe lângă isprăvnicia ținutului Fălciu în pricina
fraților stere și Neculai Tolontan pentru dreptul de protimisis asupra părților de moșie din Plopeni și
Grumezoaia.
300. 1830 iulie 18. Vasile şi Catrina Trifan din satul Crăsnăşăni, ţinutul Fălciu, vând casa, via şi
livada căpitanului Constantin Darii.
301. 1831 aprilie 21. Mănăstirea Cetatea Mică primește danie două fălci din poienițe din hotarul
Poienile de la ținutul Romanului.
302. 1831 aprilie 21. Ilinca Tiliman dă danie mănăstirii Cetatea Mică o falce de loc din hotarul
moșiei Poienile, ținutul Romanului.
303. 1831 mai 25. Vornicul de poartă Lupu Bantăș și căpitanul Toader Spuzi dau mărturie hotarnică
pentru părțile de moșie din Dănești, ținutul Vaslui, ale banului Neculai Dimitriu din Huși.
304. 1832 ianuarie 22. Ion Burcă, fiul preotului Gheorghe Burcă, solicită hirotonisirea ca diacon
pentru biserica cu hramul Sfântul Gheorghe din satul Laza, ținutul Tutovii.
305. 1832 martie 22. Mărturia lui Hagi Petcu pentru locul primit de la Episcopia Hușilor.
306. 1832 martie 25. Locuitorii satelor Dobârceni și Murgeni, ținutul Vaslui, solicită Vistieriei
Moldovei înscris pentru hirotonisirea ca preot a lui Vasile, sin dascălul Costandin Mihalce.
307. <1832> martie 30. Visteria Moldovei informează pe episcopul Sofronie Miclescu în privința
hirotonisirii lui Vasile, sin dascălul Costandin Mihalce din satul Dobârceni, ținutul Vaslui.
308. 1832 aprilie 2. Răspunsul dat de Visteria Moldovei Episcopiei Romanului în privința jalbei
dascălului Gheorghe, fiul preotului Urechi, din satul Susăni, ținutul Tutovei, pentru a fi hirotonisit diacon.
309. 1832 aprilie 16, Huşi. Scrisoarea lui Sofronie Miclescu, Episcopul Huşilor, către spătarul
Nicolae Ranet pentru a-şi ridica suma de 700 de galbeni de la Episcopie.
310. 1832 aprilie 22. Jalba adresată Visteriei de către dascălul Ioniță, sin preotul Gheorghe, din satul
Laza, ocolul Roacova, ținutul Tutova.
311. 1832 aprilie 29. Informarea făcută de Visteria Moldovei episcopului Meletie al Romanului în
privința jalbei dascălului Ioniță, sin preotul Gheorghe Burcă din satu Laza.
312. 1832 mai 10. Jalba dascălului Sandu Bolut (Bolat) în vederea hirotonisirii ca diacon la biserica
cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din satul Hurdugi.

22
 313. 1832 mai 22. Isprăvnicia ținutului Fălciu către vornicul de poartă Vasăli din Huși, Neculai
Mocan, mazil din Lunca și Ioniță Penișoară pentru a prezenta vechilului Episcopiei Hușului hotarele părții de
moșie din Vârâți, de la ținutul Fălciului.
314. 1832 iunie 1, Viena. Stanislau Iassinski, doctorand în medicină, cu Ana, soția sa, dau Ioanei,
chitanță pentru 250 de guldeni, monedă convențională, obligându-se să restituie suma din succesiunea
părintească cu o dobândă de 5 %.
315. 1832 iulie 10. Adresă către judecătoria ținutului Fălciu în privința conflictului dintre Episcopia
Hușului și slugerul Ioan Bosie, vechilul hatmanului Teodor Balș, pentru împresurarea moșiei Vârâți, de la
ținutul Fălciului, partea Episcopiei.
316. 1832 iulie 14. Judecătoria ținutului Fălciu se adresează slugerului Ioan Bosie, vechilul
hatmanului Teodor Balș în privința împresurării moșiei Vârâți, partea Episcopiei Hușului.
317. 1833 aprilie 17. Mărturia hotarnică pentru părțile de moșie ale porucicului Alexandru Tutovanu.
318. 1833 septembrie 8, Poieneştii Străjăscului. Isprăvnicia ţinutului Tutovii porunceşte
privighetorului ocolului Racova să cerceteze pricina dintre jăluitorul Gheorghe Bălan din satul Valea Cânepii
cu banul Neculai Sion.
319. 1833 octombrie 17. Raportul privighetorului Racova, ținutul Tutova, pentru rezultatul cercetării
pricinii dintre banul Nicolae Sion și Gheorghe Bălan din satul Valea Cânepii.
319 a. 1833 (…) 12. Monahul Paisie, cu metania la schitul Vladnicul, din eparhia Hușului, cere
mitropolitului Moldovei rânduirea la o mănăstire.
320. 1834 iunie 4. Veniamin, Mitropolitul Moldovei, scrie Episcopului de Huşi pentru a porunci
protoiereilor şi preoţilor să propage liniştea în rândurile locuitorilor şi chiar de a interveni personal acolo unde
este cazul.
321. 1834 iunie 10. Scrisoare adresată Episcopului de Huşi prin care sunt date unele sugestii
privitoare la cele solicitate de Mitropolitul Veniamin Costache pentru probagarea liniştii în rândurile
locuitorilor prin intermediul preoţilor şi protoiereilor.
321 a. 1834 iunie 12. Contractul încheiat între Hriste, fiul hagiului Panaite şi al Mariei, cu mama sa,
pentru închirierea unei dughene, cu odaie, pivniţă şi hrubă.
322. 1835 martie 28. Aga Dumitrachi Iamandi, prezidentul judecătoriei ţinutului Fălciu, comisul
Lascarachi Mihalachi şi medelnicerul Gavriil Haciu, hotărăsc închiderea dosarului referitor la pricina dintre
Episcopia Huşilor şi răzeşii din Itrineşti, întrucât depăşeşte competenţa judecătoriei, rămânând ca Episcopia să
se adreseze la Divanul Ţării de Jos.
323. 1835 mai 5. Ioan și Neculai Țolescu din Tătărăni fac danie schitului Știoboreni doi stânjeni de
pământ din moșia Niculești, de la ținutul Fălciului.
324. 1835 mai 11, Huşi. Judecătoria ţinutului Fălciu intervine pe lângă isprăvnicia ţinutului Vaslui
pentru a publica pe cuprinsul ţinutului vânzarea caselor din Huşi de către monahia Evghenia Folescu şi
vornicul de poartă Ion Florescu.
325. 1836 decembrie 20. Jurnalul domnului Moldovei Mihail Sturza în pricina dintre răzeșii din
moșia Micșunești de la Deleni, ținutul Fălciu și păhărniceasa Safta Lambrino.
326. 1837 iunie 10. Mihail Sturza Voievod întăreşte judecata divanului în pricina plângerii slugerului
Ioan Bosie că Episcopia Huşilor nu respectă condiţiile daniei schitului Avereşti, puse de către Sofronie
monahul, întărind această danie, iar pentru respectarea condiţiilor să se adreseze mitropolitului.
327. 1837 aprilie 21. Logofeţia Dreptăţii îl înştiinţează pe Iacovache Palade de numirea sa de cilen
la Divanul Apelativ al Ţării de Jos, în locul spătarului Iordache Beldiman.
328. 1837 aprilie 25. Logofeția Dreptății înștiințează pe căminarul Mihalachi Lascarachi de rezoluția
domnului Miahail Sturza din 16 aprilie privitoare la numirea sa ca prezident al judecătoriei ținutului Fălciu.
329. 1837 aprilie 25. Decretul domnului Mihail Sturza de numire a căminarului Lascarache
Mihalache ca prezident al judecătoriei din Huși în locul agăi Dimitri (Dumitrachi) Iamandi.
330. 1837 mai 22. Dima Frangopol și soția sa Elenco vând spătarului Iacovache Veisa cu 700 lei o
moară de cai cumpărată de la Panait Manu din Huși, obligându-se să o transporte la satul Tăoști pe cheltuiala
lor.
331. 1837 mai 31, Iași. Logofeția dreptății înaintează căminarului Lascarachi Mihalachi decretul de
numire în funcția de prezident al judecătoriei din Huși.
332. 1837 noiembrie 12. Porunca dată mazilului Ionică Sârbul pentru mărginirea hotarului în
pădurea dinspre postelnicul Ioan Cuza.

23
 333. 1837 decembrie 8, Iaşi. Mitropolitul Veniamin Costache aduce la cunoştinţa lui Sofronie
Miclescu, episcopul Huşilor, data deschiderii lucrărilor Adunării obşteşti.
334. 1837 decembrie 8, Iaşi. Departamentul trebilor din lăuntru aduce la cunoştinţa lui Sofronie
Miclescu, episcopul Huşilor, data deschiderii lucrărilor Adunării obşteşti.
335. 1838 martie 26. Traducerea ucazului Senatului în pricina dintre căpităneasa Ecaterina Proca şi
Episcopia Huşilor pentru moşia Ciorăşti.
336. 1837 decembrie 8, Iaşi. Departamentul trebilor din lăuntru scrie lui Sofronie Miclescu,
episcopul Huşilor, în legătură cu problema deschiderii lucrărilor Adunării obşteşti.
337. 1838 octombrie 26. Lebzeltern1 scrie unui creditor nenumit că ginerele său Wallenburg, consul
la Iași, se va strădui să scoată datoria de la dr. Ia(s)sinski, îndată ce acesta va începe să câștige, în urma
scoaterii de sub amanet a diplomei sale de medic.
338. 1838 noiembrie 5. Sentinţa în procesul dintre vornicul porţii Ioan Florescu şi neamul Bolat,
răzeşi în moşia Stuhuleţ, ţinutul Fălciu.
339. 1839 aprilie 11. Iconomul Varlaam şi ierodiaconul Antonie, vechilii Episcopiei Huşului, se
învoiesc cu mai mulţi răzăşi din Ciorteşti şi Itrineşti, pentru stăpânirea părţilor cuvenite fiecăruia.
340. 1839 aprilie 23. Safta Lambrino arendează cotul din capătul moșiei Giurcani pe o perioadă de
trei ani.
341. 1839 mai 12. Divanul Apelativ al Ţării de Jos judecă pricina spătarului Costache Mafteiu, a
cărui moşie Mărtineşti, de la ţinutul Vaslui, este împresurată pe de o parte de moşia Stroeşti a agăi Alecu
Rusăt, iar pe de alta de moşiile Ciorteşti şi Giurgeşti, în care are şi Episcopia Huşului părţi. Cu adeverire din 4
iulie 1839.
342. 1839 iunie 21. Învoiala dintre iconomul Damian, vechilul răzășilor din satul Stuhuleț, ținutul
Fălciu, și vornicul porții Ioniță Florescu, privitoare la stăpânirea bătrânului Petre Stuhulețu.
343. 1840 ianuarie 1. Marea Logofeție a Dreptății aduce la cunoștința căminarului Lascarachi
Mihălache înlocuirea sa cu banul Ioniță Lambrino în funcția de prezident al judecătoriei ținutului Fălciu din
Huși.
344. 1840 februarie 6. Anaforaua Divanului Domnesc în pricina clironomiei slugerului Pavăl
Tulbure și răzeșii din moșia Leoști, ținutul Fălciului pentru răscumpărarea a 15 stânjeni de pământ.
345. 1840 septembrie 2. Ana, soția lui Amvrosie Ioan, fiica blănarului Iordachi Nicolau, vinde o
dugheană negustorului evreu Melah, sin Ilie croitorul, cu 2500 de lei, aflată în Târgul Făinii din Huși.
346. 1840 septembrie 25. Învoiala dintre Alexandru Tutovanu și fratele său Gheorghe pentru
stăpânirea părților de moșie din Grumezoaia, Plopeni, Furchișeni de către primul.
347. 1840 noiembrie 22. Isprăvnicia ţinutului Fălciu scrie privighetorului ocolului Mijloc de la acel
ţinut în pricina păhărnicesei Safta Lambrino şi vechilul moşiei Hoceni pentru un cot de iaz.
348. 1841 martie 21, Iaşi. Mihail Grigore Sturza Voievod întăreşte judecata făcută de divan în anul
1840, octombrie 20, în pricina dintre spătarul Costandin Matfteu cu răzeşii săi de pe moşia Mărtineşti şi
răzeşii de pe moşiile Ciorteşti şi Itrineşti, în care este părtaşă şi Episcopia Huşului şi aga Scarlat Rosăt.
349. 1841 aprilie 7. Comisul Panaite Spartali se plânge Departamentului Trebilor din lăuntru de
nerespectarea contractului de către Catinca Dimache, de la care a luat în posesie moșia Gușiței.
350. 1841 iunie 21, Iași. Anaforaoa Domnescului Divan în pricina dintre neamurile Ganțu și Cărare
cu postelnicul Gheorghe Beldiman, pentru trupul de moșie Curieci, de la ținutul Fălciului.
351. 1842 martie 29. Zapis de învoială al postelnicului Iordache Beldiman pentru confecționarea a
120000 de cărămizi.
352. 1842 mai 29. Episcopia Huşilor se adresează Sfatului Principatului Moldovei în pricina
orânzilor căsăpiilor pentru satele Corni şi Broşteni de pe moşia sa.
353. 1842 mai 30. Hotarnica părţilor de moşie a vornicului Vasile Andriuţă din Stuhuleţ, ţinutul
Fălciu.
353 a. 1843 ianuarie <f. z.>. Paharnicul Neculai Jora, paharnicul Iordachi Molde și Zmăranda Jora,
păhărniceasa se adresează judecătoriei ținutului Tutova pentru încredințarea învoielilor schimburilor părților
de moșie din Costești și Băloșești, ținutul Tutova.
354. 1843 mai 13. Zanfira, soția lui Toader Sârbu vinde boierului Iordache Beldiman casa și locul ei.
355. 1843 septembrie 30. Anaforaua Domnescului Divan pentru faptele lui Ioan Cuza din Căbeşti,
ţinutul Tutova.

24
 356. 1843 octombrie 28. Protosinghelul Antonie Dumbravă primește de la Episcopul Sofronie
Miclescu al Hușului un loc sterp la Dric din locul târgului Huși cu obligația plății bezmenului.
357. 1844 ianuarie 28. Mărturie privind slujbele lui Panaiti Folescu din târgul Huși pentru Eni
Petrov din Iași.
358. 1844 februarie 7. Isprăvnicia ţinutului Vaslui face cunoscută monahului Isaia Chitic,
nacealnicul schitului Ştioborăni, neîncuviinţarea cărţii de blestem în pricina cu protosinghelul Gavrilaş.
359. 1844 aprilie 12. Anaforaua privind procesul dintre serdarul Alecu Sevastos, ureadnicul Andrei
Topală și răzeșii din Grumezoaia și Plopeni, ținutul Fălciu.
359 a. 1844 aprilie 13. Ieromonahul Veniamin, nacealnicul schitului Cârțibași, cere hiroronirea
monahului Teodosie ca diacon.
360. 1844 aprilie 30. Ianciul, sin Bogdan, bulgarul, cu soţia sa Dumitra din târgul Huşi vând o bucată
de loc sterp în mahalaua Plopeni negustorului Petrachi Trifanovici cu 200 lei.
361. 1844 mai 22. Jalba vornicesei Bălașa Catargiu, proprietara moșiilor Urlați și Plotonești, adresată
domnului Moldovei.
362. 1844 mai 26. Marea Logofeție a Dreptății intervine pe lângă Departamentul Trebilor Bisericești
în vederea jalbei vornicesei Balașa Catargiu, în care se plângea de împresurarea moșiilor Urlați și Plotonești
de către megieși, printre care și Episcopia Hușilor.
363. 1844 octombrie 31. Ştefan şi Ioana Manole cu fiii lor din Huşi vând casa din mahalaua Răeşti
negustorului Costachi Teodor cu 1500 de lei.
364. 1844 noiembrie 2. Departamentul Apelativ al Țării de Jos intervine pe lângă Departamentul
Averilor Bisericești în pricina reclamației vornicesei Balașa Catargiu.
364 a. 1844 noiembrie 26. Iconomul Constandin, protoiereul ținutului Tutova, se adresează
episcopului Hușului în privința înlăturării monahiei Magdalina, nacealnica schitului Cruceanul și
comportamentul abuziv al iconomului Nicolae Igescul.
365. 1845 martie 25. Spătarul Iordachi Oprișan ia în posesie pentru un an de zile moșiile Urlați și
Coțăni de la ținutul Tutova, de pe apa Tutovei.
366. 1845 septembrie 18, Iaşi. Chitanţă de banii împrumutaţi de către N. Istrati căminarului
Săndulachi Dudescu.
367. 1845 octombrie 3. Opisul documentelor pricinii pornită de Zmarada, fiica răposatului vornic
Costandin Tolontan, asupra răzeșilor din Grumezoaia și Plopeni, pentru pământul ce i se cuvenea drept
clironomie.
368. 1845 decembrie 17. Binecuvânarea Mitropolitului Meletie al Moldovei pentru căsătoria
cliricului Nicolae Roiu, absolvent al Seminariei Veniamine, ce urma a fi întărit catihet al târgului Galați.
369. 1846 ianuarie 14. Constantin Tolontan, Ion Tolontan și dascălul Neculai Lascăr adeveresc
înștiințarea de prezentare la termenul fixat de judecătorie în pricină cu Smăranda, fiica vornicului de poartă
Constantin Tolontan, pentru moșiile Grumezoaia și Plopeni.
370. 1846 ianuarie 14. Adeverință în privința șătrarului Petrachi Gheorghiu, precum nu trage părți de
moșie în Grumezoaia și nici trăitor nu este în sat.
371. 1846 martie 8. Gheorghie Budescu, numit catihet în târgul Bârlad, cere hirotonirea sa ca preot.
1846 martie 10. Elena Șubin, născută Ghica, scutește de plata bezmenului școala publică din târgul
Vaslui, proprietatea sa.
372. 1846 martie 28. Decretul de numire a iconomului Nicolae Roiu în funcția de catihet al școlii
catihetice din Huși.
373. 1846 aprilie 12. Înţelegerea încheiată între locuitorii din satul Grumezoaia şi Enăcachi
Gheorghiu de la care au arendat pământ.
374. 1846 mai 9, Huși. Judecătoria ținutului Fălciu, prin Anastasie Panu și paharnicul Costache
Buzdugan, raportează Divanului Apelativ al Moldovei despre procesul urmat între Smaranda Tolontan și
preotul Gheorghe și răzeșii săi pentru pământ în Grumezoaia și Plopeni.
374 a. 1846 iunie 10, Cârțibași. Ieromonahul Veniamin, nacealnicul schitului Cârțibaș cere
blagoslovenia episcopului pentru tunderea în monahism a patru frați de mănăstire.
375. 1846 iunie 16. Mărturia unor vieţuitori din târgul Huşi pentru o vie răscumpărată de Tănasă
Dogarul şi pentru crama construită de el.
376. 1846 iunie 22. Mărturia ctitorilor și poporănilor de la biserica Sfântul Gheorghe din Bârlad
pentru Gheorghe Corciovă, ca să fie hirotonisit diacon pe seama lăcașului amintit.

25
 377. <ante 1846 iulie 24>. Dascălul Gheorghe Corciovă cere hirotonisirea ca diacon la biserica cu
hramul Sfântul Gheorghe din orașul Bârlad.
378. 1846 iulie 24, Bârlad. Raportul iconomului Constantin, protoiereul ținutului Tutova, prin care
recomandă Episcopiei pe dascălul Gheorghe de la biserica Sfântul Dimitrie, fiul preotului Ioan Corciovă,
pentru a fi hirotonisit diacon pe seama bisericii cu hramul Sfântul Gheorghe din Bârlad.
379. 1846 august 8. Arhimandritul Filaret către iereul Nicolae Roiu, catihetul târgului Huși.
379 a. 1846 septembrie 2. Porunca episcopului prin care trimite la schitul Cârțibași pe ieromonahul
Iustin sub supravegherea nacealnicului.
380. 1846 septembrie 3. Maiorul Panaite Popov, slugerul Ioan Caracaș și paharnicul Vasile Popov,
cercetează și hotărnicesc moșia Valea lui Moș, ținutul Covurlui, a mănăstirii Precista din Galați, de moșiile
Gherghești, a familie Greceanu, și Drăgușăni, a spătarului Iancu Greceanu.
381. 1846 septembrie 13. Candidatul Ioan Andriuță din Stănilești este recomandat de către Direcția
Seminariei Veniamin spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul târgului Huși.
382. 1846 octombrie 27. Direcția Seminariei Veniamine scrie iereului Nicolae Roiu, catihetul
ținutului Fălciu, în privința a doi tineri.
383. 1846 noiembrie 4. Raportul protoiereului ţinutului Tutova în problema oficierii cununiei agăi
Iorgu Cananău cu Nastasia, fiica banului Nicolae Sion din Huşi, în târgul Bârlad.
384. <1846 noiembrie 4>. Aga Iorgu Cananău din târgul Botoşani solicită blagoslovenia Episcopului
Huşului pentru oficierea cununiei cu Nastasia, fiica banului Nicolae Sion din Huşi, în târgul Bârlad.
385. 1846 noiembrie 10. Vicol și Costachi, fii lui Ion Hurnage (Harnagea) vând vărului lor Ion, fiul
preotului Sârbul, ginere lui Hurnage, un stânjen și cinci palme pământ din moșia Grumezoaia.
386. 1846 noiembrie 28. „Ispaşa” cu stricăciunile provocate de vitele locuitorilor din satul Hurdugi
pe moşia vornicului Gheorghe Beldiman.
387. 1846 noiembrie 11. Raportul privitor la celebrarea molibinului pentru ziua domnului la biserica
Sfinţii Voievozi din Bârlad.
388. 1846 noiembrie 25. Candidatul Zaharia, fiul preotului Andrei din satul Grozești, ținutul Fălciu,
este recomandat spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.
389. 1846 decembrie 5. Candidatul Mihail, fiul lui Catiul Ciobanul din târgul Fălciu, ținutul
Fălciu,este recomandat spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.
390. 1846 decembrie 7. Direcția Seminariei Veniamine transmite iereului Nicolae Roiul, catihetul
ținutului Fălciu, regulile de trimitere a celor căsătoriți la Seminar.
390 a. 1846 decembrie 9. Episcopul Sofronie Miclescu al Hușului dă carte de sachelar preotului
Nicolae Roiu de la biserica catedrală și catihet al ținutului Fălciu.
391.1847 ianuarie 8. Candidatul Gheorghe, fiul preotului Dimitrie din satul Dolhești, ținutul
Fălciu,este recomandat spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.
392. 1847 ianuarie 27. Spătarul Lascarachi Mihălachi este înștiințat de către Departamentul din
Lăuntru de suplinirea postelnicului Mihăiță Mihalachi, ispravnicul ținutului Iași, în treburile dregătorești.
393. 1847 ianuarie 27. Candidatul Ioan, fiul preotului Gheorghe din satul Fundul Idriciului, ținutul
Fălciu, este recomandat spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.
394. 1847 aprilie 21. Visteria Moldovei pune în aplicare rezoluția domnească în privința strămutării
a 16 bulgari de pe moșia Plotonești în târgul Huși.
395. 1847 aprilie 29. Candidatul Nicolae, din satul Cozia, ținutul Fălciu, este recomandat spre
catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.
396. 1847 aprilie 30. Candidatul Teodor din satul Duda, ținutul Fălciu, este recomandat spre
catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.
397. 1847 mai 29. Candidatul Grigori Balan din satul Isaia, ținutul Fălciu, este recomandat spre
catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.
398. 1847 mai 30. Candidatul Vasilie Răzmeriță din satul Bunești, ținutul Fălciu, este recomandat
spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.
398 a. 1847 august 14, Bârlad. Protoiereul ținutului Tutova recomandă spre călugărire pe vornicul
de poartă Ioan Buța, pe seama schitului Cârțibași.
399. 1847 octombrie 15. Candidatul Constantin Uglia din satul Cârligați, ținutul Fălciu, este
recomandat spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.

26
 400. 1847 noiembrie 1. Departamentul Trebilor din Lăuntru înștiințează pe spătarul Lascarachi
Mihălachi despre numirea în postul de dregător al ținutului Fălciu în locul agăi Costachi Teodor.
401. 1847 noiembrie 1. Decretul de numire a spătarului Lascarachi Mihălachi ca ispravnic al
ținutului Fălciu.
402. 1848 februarie <f.z.>. „Listă de numele şi poreclele preuţilor ci sânt vrednici de a fi dohovnici
pi la satele şi bisăricile unde cer trebuinţa de dohovnic la o giumătati de ţin(ut) al Tutovv(e)i, în parte(a)
protopopiei gios iscălitului, precum în gios să arată”.
403. 1848 februarie 10. Năstasă, ginerele lui David, din Grumezoaia, vinde agăi Neculai Cerchez
doi stânjeni din moşia Săratul, de unde-i mai vânduse încă patru în noiembrie 1847.
404. 1848 martie 1, Gușiței. Raportul privind cercetarea făcută în moșiile Gușiței, Ivănești și Țiganii
de pe Gușiței, aflate în posesia banului Iordache Mălinescu.
405. 1848 mai 24. Chitanţă pentru dobânda banilor primită de la David sin Aron, urmate de altele
două din 10 mai 1849 şi 15 ianuarie 1858.
406. 1848 iulie 19. Visteria Moldovei se adresează Isprăvniciei ținutului Fălciu pentru întocmirea
listei cu cei decedați în timpul holerii.
407. 1848 august 12. Sachelarul Gheorghe adeverește înmormântarea lui Toader Roșca, vornic din
satul Tămășeni, răpus de holeră, la biserica cu hramul Sfântul Neculai din satul Hănăseni.
408. 1848 august 17. Jalba locuitorilor din târgul Fălciu către isprăvnicia ținutală în privința scăderii
de la bir a morților de holeră.
409. 1848 septembrie 8. Raportul pitarului Ion Hotnog, privighetorul ocolului Podoleni, în privința
unui mort de holeră din satul Moșna.
410. 1848 septembrie 16. Visteria Moldovei se adresează isprăvniciei ținutului Fălciu în privința
situației „jidovilor”din timpul holerei.
411. 1848 noiembrie 27. Raportul protoiereului ținutului Tutova despre biserica cu hramul Sfântul
Nicolaie din Crâng-Bârlad și solicitarea blagosloveniei Episcopului pentru înnoirea lăcașului în condițiile
revenirii creștinilor alungați de boala holerii din orașul Bârlad.
412. 1848 noiembrie 27. Iconomul Feodor, protoiereul ţinutului Tutova, cere Episcopiei intervenţia
în privinţa organizării ceremoniei în cinstea ţarului Rusiei Nicolaie I.
413. 1849 februarie 23. Adresa judecătoriei ținutului Fălciu către geometrul Iosif Anton de Baiardi
în vederea stabilirii termenului înnoirii semnelor hotare ale moșiei Pogănești, proprietatea generalului Andrei
Bizani.
414. 1849 martie 13. Jalba ieromonahului Gherasim prin care renunță la calitatea de nacealnic al
schitului Pănășăști, de la ținutul Covurluiului, în care a fost rânduit „din nou”.
415. 1849 martie 21. Vechilul protoiereului de Covurlui raportează demisia ieromonahului
Gherasim, numit din nou nacealnic al schitului Pănășăștii, solicitând dispoziții în acest sens.
416. 1849 martie 21. Vechilul protoiereului de Covurlui raportează catagrafierea averilor schiturilor
Pănășăti și Zimbru.
417. 1848 noiembrie 27. Iconomul Feodor, protoierul ţinutului Tutova, prezintă raportul despre
sosirea noului catihet şi cerearea acestuia pentru slujirea într-o biserică.
418. 1849 mai 5. Judecătoria ținutului Fălciu scrie vornicului Iordache Beldiman în legătură cu
moșiile Grozăști, Chițivoești și Oțeleni, ce-i zic și Gulieni, de la ținutul Fălciului.
419. 1849 mai 24. Sachelarul Nicolae Roiu, slujitor la Catedrala Episcopală și catihet al ținutului
Fălciu este răsplătit cu rangul de iconom de către Episcopul Sofronie Miclescu.
420. 1849 septembrie 29. Domnul Moldovei primește anaforaua din 14 iunie 1844 și socotința
Divanului Domnesc privitoare la părțile ce le-ar avea ureadnicul Andrii Topală și serdarul Alecu Sevastos în
moșiile Grumezoaia și Plopeni, de la ținutul Fălciului.
421. 1849 octombrie 25. Sofronie, episcopul Hușului, stabilește embaticul pentru slugerul Gheorghie
Vasiliu, psalt, pentru casa cu locul ei cumpărată pe moșia Corni.
422. 1850 ianuarie 30. Foaia de zestre dată de şătrăreasa Safta Ioan fiului său Ioan.
423. 1850 februarie 16, Iași. Departamentul averilor bisericești și al învățăturilor publice răspunde
Episcopului Sofronie Miclescu al Hușului în privința testamentului monahului Isaia Chitic din 29 iunie 1844
pentru schitul Ștoborăni de la ținutul Vasluiului.
424. 1850 mai 2. Mărturia mahalagiilor din mahalaua Sfinții Voievozi din Huși pentru locul lui
Vasile Sprânceană.

27
 425. 1850 mai 6. Epitropia orașului Bârlad se adresează agoaiei Elencu Suțu pentru locul binalelor cu
bezmen de pe ulița ciubotarilor.
426. 1850 mai 25, Iași. Învoiala dintre Hasan Iazăgi și Mustafa aga, vechilul său într-un proces.
427. 1850 iulie 4. Sofronie Miclescu aduce mulțumiri iconomului Nicolae Roiu pentru râvna depusă
la școala catihetică din Huși.
428. 1850 iulie 6. Anton Robu dă chitanţă pentru primirea sumei de 133 de lei primită pentru slujirea
casei răposatului Grigorie Rizu din Huşi.
429. 1850 august 8. Zoița, răposata iconumului Gheorghie din Iași, dă danie ginerului său
iconomului Nicolaie Roiu o jumătate de vie și casă în mahalaua Brândușa din Iași, pe moșia mănăstirii Sfântul
Ioan Zlataust, cu acordul ginerilor și fiilor săi, pentru a o întreține și pomeni după moarte.
430. 1850 august 17. Hotarnica locului caselor primei școli publice din târgul Vaslui.
431. 1850 august 21. Negustorul Ștefan Deniș este convocat de isprăvnicia Fălciu în pricina
bănească avută cu ginerele său Petrache Boldescu.
432. 1850 august 28. Isprăvnicia ținutului Fălciu informează pe negustorul Ștefan Deniș din Huși
despre fixarea unui alt termen în pricina cu ginerele său Petrachi Boldescu.
433. 1850 octombrie 4. Doctorul Cuciureanu intervine pe lângă Anastasie Fătu în cazul unui evreu
bolnav și sărac pentru a fi internat în spitalul evreiesc.
434. 1850 noiembrie 1. Contract de tovărășie încheiat cu Gheorghi Mavrodin pentru comercializarea
lemnelor cumpărate în pădurea de pe moșia Dobrovăț, ținutul Iași.
435. 1850 decembrie 18. Judecătoria ținutului Fălciu aduce la cunoștința vornicului Iordache
Beldiman termenul fixat în procesul cu Nicu Catargi, pentru împresurarea părților sale de moșie din Dănești.
436. 1851 februarie 6. Rezoluţia tribunalului Fălciu în pricina dintre Nicu Catargiu şi răzeşii de
Hurdugi şi Dăneşti pentru împresurarea moşiei Dăneşti.
436 a. 1851 februarie 21. Încuviințarea pentru tunderea în monahism a ispitelnicului Necolai, fiul
serdarului Gheorghie Mogâldea, pe seama schitului Cârțibași.
437. 1851 aprilie 16. Nicu Catargi solicită episcopului Meletie Istrati un preot pentru biserica din
satul Urlați, ținutul Fălciu.
438. 1851 iulie 10. Comisul D. Mardari vinde neguțătorului Ioan Ilieviciul o dugheană din cele două
deținute sub un singur acoperământ, cu beci de cărămidă, cu preț de 3350 de lei.
439. 1851 iulie 11. Meletie Istrati, Episcopul Hușului, rânduiește pe iconomul Nicolae Roiu să
participe la examenul de vară a cliricilor de la școala catehetică din Vaslui.
440. 1851 august 6-15 (1267 șevval), Constantinopol. Sultanul Abdul Medjid distinge pe Episcopul
Meletie Istrati al Hușului cu o decorație strălucită și o diplomă.
441. 1851 august 11. Episcopul Meletie Istrati al Hușului aduce mulțumiri iconomului Nicolae Roiu
pentru nivelul de pregătire al cliricilor de la Școala catihetică din Huși.
442. 1851 septembrie 13. Costache Anghel vinde neguțătorului Ianacahe Ioan casa cu beciul de
piatră și locu ei din Plopeni, megieșită cu biserica Sfântul Gheorghe, care vor trece în proprietatea lui Neculai
Ioan, apoi a lui N. Stălinescu și Gheorghe, sân Iacov Cojocaru.
443. 1852 fevruarie <f. z.>. Opisul documentelor moșiei Pogănești de la ținutul Leovei a doctorului
Dipald (Tipaldo).
444. 1852 martie 3. Tribunalul ținutului Fălciu aduce la cunoștința vornicului termenul hotărârii
moșiilor Micșunești și Futilești, împresurate de răzeșii de Guzari.
445. 1852 iunie 12. Jalba răzeșilor din moșia Guzari, ținutul Fălciului, adresată Divanului Apelativ în
pricina cu vornicul Iordache Beldiman pentru împresurarea moșiilor Micșinești și Futilești.
446. 1852 iunie 30. Ecaterina, văduva lui Ioan Cioarec, adevereşte primirea sumei de 50 de lei
pentru cumpărarea hranei şi îmbrăcămintei fiilor săi.
446 a. 1852 iulie 5. Iustin Edesie, locotenetul de episcop al eparhiei Romanului, admite permutarea
iconomului Ioan Carp de la biserica din satul Domnești, ținutul Putna, la satul Bahnari, ținutul Vaslui.
447. 1852 august 4. Episcopia Hușului se adresează Isprăvniciei ținutului Tutova să intervină în
pricina ivită între răzeșii satului Rădești și viețuitoarele schitului Cruceanu.
448. 1852 august 21. Porunca Departamentului de finanțe în legătură cu strămutarea locuitorilor.
449. 1852 august 28. Isprăvnicia ținutului Fălciu aduce la cunoștința Episcopiei porunca
Departamentului de finanțe în legătură cu strămutarea locuitorilor.

28
 450. 1852 august 31. Credincioșii bisericii Sfântului Gheorghe din Huși cer intervenția Episcopului
Meletie Istrate pe lângă forurile competente în pricina cu Neculai Săpătoru din Huși, acuzat de nerespectarea
contractului încheiat pentru executarea icoanei Sfântul Haralambie și furtul acesteia din numitul lăcaș religios.
451. 1852 septembrie <1>. Episcopul Meletie Istrate intervine pe lângă isprăvnicia ținutului Fălciu
în pricina dintre credincioșii bisericii Sfântul Gheorghe Neculai Săpătoru din Huși, acuzat de nerespectarea
contractului încheiat pentru executarea icoanei Sfântul Haralambie și furtul acesteia din numitul lăcaș religios.
452. 1852 <septembrie>. Episcopia Hușului înaintează isprăvniciei ținutului Fălciu jalba servitorilor
bisericii din satul Pogănești pentru asupririle suferite din partea posesorului moșiei.
453. 1852 septembrie <f. z.>. Episcopia Hușului înaintează isprăvniciei ținutului Fălciu jalba
prisăcarului Ioan din satul Brădicești.
454. 1852 septembrie <f. z.>. Neculai Granar, săpătorul, răspunde acuzațiilor breslei pietrarilor și
preoților bisericii Sfântul Gheorghe din Huși pentru nerespectarea contractului încheiat pentru executarea
icoanei Sfântul Haralambie și furtul acesteia din numitul lăcaș religios.
455. 1852 septmbrie 6. Neculai Granar, săpătorul, cere intervenția Episcopului Hușului pentru
închiderea conflictului cu enoriașii și preoții de la biserica Sfântul Gheorghe.
456. <1852 septembrie>. Episcopia Hușului cere închiderea cazului lui Neculai Granar, săpătorul,
cu enoriașii și preoții bisericii Sfântul Gheorghe pentru executarea icoanei Sfântul Haralambie și furtul
acesteia din numitul lăcaș religios.
457. 1852 noiembrie 29. Frații Iamandi dăruiesc casele lor pentru spitalul din Huși.
458. 1853 martie 2. Ioan Profir şi Catinca, soţia sa, vând lui Vasile Buzne casele cu locul lor situate
în dosul uliţei Târgului Făinii din Huşi.
458 a. 1853 mai 12. Mărturia preotului Ioniță Pivniceru din satul Șchiopeni pentru cununia agăi
Dimitrie Miclescu cu Catinca.
459. 1853 iunie 4. Chezăşia depusă pentru moşia Plotoneşti, ţinutul Fălciu, a lui Alecu Catargiu, dată
în posesia lui Scarlat Lambrino.
460. 1853 decembrie 30. Meletie, Episcopul Hușului, numește pe iconomul Nicolae Roiu ca profesor
la Seminarul teologic din Huși.
461. 1853 decembrie 28. Mărturia locuitorilor din satul Gușiței pentru hirotonisirea ca preot a lui
Dimitrie Focea.
462. 1853 decembrie 31, Sankt Petersburg. Contele Voronțov-Damikov, vicepreședintele
cancelariei ordinului Sfântului Vladimir către Meletie Istrate, Episcopul Hușului, prin care îi acordă decorația
„Ordinul Sfântul Vladimir”, gradul al III-lea.
463. 1853 ianuarie 26. Isprăvnicia face cunoscute Episcopului Meletie Istrate câteva reguli de
exploatare a pădurilor de pe moșiile Episcopiei Hușului.
464. 1853 iulie 9. Isprăvnicia ținutului Fălciu invită pe Episcopul Meletie Istrate să pună în aplicare
măsurile de interzicere a deschiderii dughenilor din târgul Huși în zilele de duminică și sărbători, nerespectate
de unii preoți.
465. 1853 iulie 21. Raportul polițaiului târgului Huși către isprăvnicia ținutului Fălciu privitor la
măsurile de interzicere a deschiderii dughenilor din târgul Huși în zilele de duminică și sărbători, nerespectate
de unii preoți și creștini.
466. 1853 iulie 23. Episcopia Hușului intervine pe lângă isprăvnicia ținutului Fălciu pentru facerea
bisericii din satul Cârligați.
467. 1853 iulie 27. Răspunsul Episcopiei Hușului în legătură cu măsurile de interzicere a deschiderii
dughenilor din târgul Huși în zilele de duminică și sărbători, nerespectate de unii preoți și creștini.
468. 1853 iulie 28. Episcopia Hușului transmite administrației locale spre cercetare suplica unor
locuitori de pe moșia Bunești, ținutul Fălciu.
468 b. 1854 mai 12. Seulescu recomandă pe Ioan Miron ca dascăl pentru biserica din satul Vlavnicul
(Vladnicul), ocolul Crasna.
469. 1854 mai 18. Gheorghe Lascăr cere hirotonisirea ca diacon la biserica cu hramul „Sfântul
Nicolae” din Huși.
470. 1854 iunie 5. Protoiereul T. Gavriliță este informat de hirotonisirea ca diacon a lui Gheorghe
Lascăr pentru biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși, urmând să-l învețe rânduiala.
471. 1854 iulie 8. Ecsoflis dat de Enacachi Ioan sau Stălinescu Rucsandei, văduva neguțătorului
Zaharia Sotir din Huși pentru suma de 18324 lei.

29
 472. 1854 iulie 15. Declaraţie dată de Catinca, născută Gheorghe Sofie, pentru împrumutul soţului
său Enache Micle, garantat prin casele sale.
473. 1854 septembrie 4. Sinetul lui Ion Bugeac din Oţeleni pentru 10 galbeni necesari treierului
răposatului sluger Dămian Crainovschi grâului de pe moşia Doljăşti.
474. 1854 octombrie 6. Ion Bugeac, epitropul casei slugerului Dămian Crainovschi, adevereşte
primirea sumei de 6 galbeni zimţi, pentru cheltuielile strângerii produselor de pe moşia Doljăşti.
475. 1854 decembrie 11. Episcopul Meletie Istrati trimite spre hirotonire pe Dimitrie Focșa pentru
biserica cu hramul Sfântul Arhidiacon Ștefan din satul Gușiței.
476. 1854 decembrie 18. Ghenadie Tripoleos confirmă hirotonisirea lui Dimitrie Focea ca anagost,
diacon și preot pentru biserica cu hramul Sfântul Arhidiacon Ștefan din satul Gușiței.
477. 1855 aprilie 2. Înscrisul monahiei Anfilohia dat lui Neculai Stălinescu, epitropul bisericii
Sfântul Nicolae din Huși.
478. 1855 mai <f. z.>. Profira Tutovan, născută Duca, cere tribunalului ținutului Fălciu înapoierea
documentelor depuse în pricina celor 30 de stânjeni cumpărați de la Gheorghe Tolontan din Grumezoaia.
479. 1855 iunie 9. Candidatul tribunalului Fălciu aduce la cunoștința porucicului Alexandru
Tutovanu fixarea termenului pentru alegerea părților de pământ ce ar fi avut cumpărate soția sa Profira în
hotarul moșiei Grumezoaia din părțile cuvenite răposatului Gheorghe Tolontan.
479 a. 1855 iulie 4. Seulescu cere hirotonirea dascălului Ștefan Ichim pe seama bisericii cu hramul
Adormirea Maicii Domnului din slobozia Evlavnicul (Vladnicul).
480. 1855 iulie 5. Chitanţa prin care se atestă primirea sumei de 37 de lei de către Gheorghe Calciu
de la Şmil, partea sa de dugheană.
481. 1855 iulie 15. Gheorghe Calciu vinde o dugheniţă din Huşi neguţitorului Şmil Perlman.
482. 1855 august 3. Chitanţă de banii împrumutaţi de către Dumitru Calciu de la neguţătorul Şmil
Perlman.
483. 1855 noiembrie 30. Mărturia locuitorilor din satul Urlați pentru diaconul Vasile Toma, pentru a
fi hirotonit preot în locul tatălui sau.
484. 1856 ianuarie 2, Urlați. Suplica ierodiaconului Gheorghe Toma din Urlați adresată Episcopiei
Hușilor.
485. 1856 martie 20. Garanţia lui Neculai Stefănescu pentru comisul Gavril Teodoru, care a luat în
posesie nişte case din Huşi.
486. 1856 mai 30. Maria Tăutu păhărniceasa primeşte suma de 2668 lei şi 20 parale în cancelaria
Departamentului Dreptăţii.
487. 1856 august 21. Declaraţia lui Scarlat Pizani privind primirea averii mişcătoare şi nemișcătoare
rămasă de la generalul Andrei Bizani şi garantarea cu o parte din fondosul moşiei Pogăneşti ce i se cuvinea.
488. 1856 septembrie 2, Iaşi. Chitanţă de banii primiţi de la judecătoria ţinutului Fălciu la redacţia
foilor oficiale.
489. 1856 septembrie 29. Mărturia iconomului Pavel Nicolau pentru înmormântarea lui Gheorghi,
sin Ghiorghi Buiuc.
490. 1856 octombrie 29. Episcopul Meletie Istrati recunoaște pe pe iconomul Ioan Gene drept
principalul ctitor și epitrop al bisericii cu hramul Sfinții Haralambie și Mina din Bârlad.
491. 1857 ianuarie 31. Preotul Teodosii de la biserica cu hramul Sfântul Nicolae din Huși
recomandă hirotonisirea ca preot și diacon pe Gheorghie și Ioan, fiul și ginerele său.
492. 1857 februarie 28. Opisul documentelor moşiei Talaba depuse la judecătoria ţinutului Fălciu ca
amanet pentru 426 galbeni, 78 lei şi 22 parale, bani împrumutaţi.
493. 1857 martie 13. Iconomul Teodor Mandre cere hirotonisirea ginerelului său Vasilie pe seama
bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din orașul Huși.
494. 1857 martie 20. Stolnicul Iordachi Lari garantează pentru slugerul Neculai Gheorghiade,
plenipotentul soţiei sale Catinca.
495. 1857 martie 20. Chitanţă de banii primiţi de la neguţătorul Şmil Perlman.
496. 1857 aprilie 26, Viena. Baronul von Pflügl înștiințează pe Meletie Istrate, episcopul Hușului, că
a fost decorat de împăratul Austriei comandor al ordinului Franz Joseph, cu obligația restituirii decorației.
497. 1857 mai 26, Huși. Meletie Istrate al Hușului se obligă să restituie după moarte prin urmașii săi
Crucea de Comandor al Ordinului Franz Joseph, în depozitul insignelor.

30
 498. 1857 iulie <f. z.>. Înscrisul Varvarei Popov, născută Țonciul, pentru soţul său Neculai,
neguţător din Huşi.
500. 1857 septembrie 2, Iaşi. Chitanţă de banii primiţi de redacţia foilor oficiale de la judecătoria
ţinutului Fălciu.
501. 1857 octombrie 3. Candidatul tribunalului Fălciu aduce la cunoștința porucicului Alexandru
Tutovanu fixarea termenului pentru alegerea părților de pământ ce ar fi avut cumpărate soția sa Profira în
hotarul moșiei Grumezoaia din părțile cuvenite răposatului Gheorghe Tolontan.
502. 1857 octombrie 18. Actul de prețăluire a 50 de stânjeni din proprietatea lui Vasile Florescu de
la moșia Stuhuleț, ținutul Fălciu.
503. 1857 noiembrie 6. Opisul documentelor lui Vasile Florescu date judecătoriei Fălciu „pentru
regulata plată a câștiurilor, punire datorălor și facire unii din nou crășmi pi hliza di pământ ci casa
răpos(atului) sard(ar) Neculai Fundicescu ari în moșia Crăsnășăni”.
503 a. 1858 februarie 1. Diaconul Ion Bantaș, hirotonisit preot pe seama bisericii cu hramul
Adormirea Maicii Domnului de la schitul Măgarul, ținutul Tutova, este trimis spre supraveghere iconomului
Vrabie.
504. 1858 februarie 10, Hoceni. Raportul iconomului Nicolae din satul Hoceni cu privire la
conflictul dintre dascălul Vasile Focea și căpitanul Ioan Bădros din Oțeleni.
505. 1858 martie 5. Arhimandritul Melchisedec Ștefănescu, rectorul seminarului din Huși,
recomandă Episcopului Meletie Istrati hirotonisirea diaconului Gheorghie Lascăr și dascălului Ioan Leon ca
preot și dascăl pe seama bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși.
506. 1859 februarie 19. Vasile Răgoz din târgul Huşi garantează cu via şi casa în procesul dintre
Dumitra, văduva lui Ştefan Bernevig şi clironomii răposatului Neculai Lungul.
507. 1859 martie 10. Garanţia spătarului Grigore Tulbure din Huşi pentru fratele său Neculai,
posesorul moşiei Pogoceni.
508. 1859 martie 12. Înscrisul dat de spătăreasa Rucsanda Tulbure soţului său Grigore Tulbure
pentru garanţia oferită fratelui său, posesorul moşiei Pogoceni.
509. 1859 aprilie 2. Decretul de numire a iconomului Nicolae Roiu ca membru al Consistoriei
Duhovnicești de către Calinic Hariupoleos, Locotenent de Episcop al Eparhiei Hușului.
510. 1859 mai 10. Declaraţia Smarandei Lambrino pentru împrumutul proiectat de soţul ei Scarlat
Lambrino, proprietarul moşiei Găgeşti.
511. 1859 mai 14. Obligaţia lui Scarlat Lambrino, proprietarul moşiei Găgeşti, pentru împrumutul
efectuat de la judecătoria districtului Fălciu.
512. 1859 iunie <f. z.>. Tocmala dintre egumenul schitului Grăjdeni, districtul Tutova, și Ioan Pușcă
pentru paza vitelor.
513. 1859 iunie 8. Căpitanul Enachi Andriuţă din satul Stuhuleţ, ţinutul Fălciu, vinde 60 de stânjeni
din trupul moşiei Stuhuleţ agăi Dimitrie Ralet.
514. 1859 iulie 30. Chitanţa semnată de slugerul Grigore Găluşcă pentru documentele casei
răposatului Alexandru Găluşcă, trimise de către Divanul Domnesc.
515. 1859 octombrie 2. Obligaţia comisului Scarlat Lambrino, proprietarul moşiei Găgeşti, districtul
Fălciu, pentru împrumutul efectuat.
516. 1859 noiembrie 12. Chitanţa pentru plata embaticului pentru o vie din ocolul Dric şi a
bezmănului pentru o casă din mahalaua Răeşti din Huşi.
517. 1859 noiembrie 26. Garanţia slugerului Gheorghe Răşcanu pentru arendarea moşiei Păuleşti,
Şcheea şi Ciortova răzeşească.
518. 1859 noiembrie 13. Actul de preţăluire a casei şi viei din Huşi a lui Ioan Vasiliu, cu care a
garantat pentru arendarea moşiei Păuleşti, Şcheea şi Ciortova răzăşească de către slugerul Gheorghe Râşcanu.
519. 1859 decembrie 5. Sulgerul G. Răşcanu încheie contractul de arendare a moşiei Păuleşti,
Şcheea şi Ciortova răzeşească.
520. 1859 decembrie 8. Grigore Mardare, ctitorul bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae”din Huși
intervine pe lângă Episcopia Hușului în privința fondurilor bisericii.
521. 1859 decembrie 8. Prefectul județului Fălciu comunică în copie Consistoriei Episcopiei Hușului
răspunsul serdarului Neculai Stănilescu, în legătură cu sămile de cheltuieli și venituri ale bisericii cu hramul
„Sfântul Nicolae” din Huși.

31
 522. 1860 martie 6. Actul de preţăluire a celor 60 de stănjeni de pământ din moşia Stuhuleţ, districtul
Fălciu, cumpăraţi de aga Dimitrie Rallet de la căpitanul Enachi Andriuţă.
523. 1860 <aprilie>. Contract de arendă a moșiei Săratu, districtul Fălciu.
524. 1860 aprilie 12. Planul moșiei Pogănești din ținutul Leovii.
525. 1860 aprilie 12, Huși. Decretul Locotenentului de Episcop Calinic Hariuopoleos prin care
numește ca epitrop la biserica Sfântul Nicolae din Huși pe iconomul Neculai Roiu.
526. 1860 aprilie 20. Pităreasa Anica Buzne, fiica iconomului Teodor Gavriliţă, dă înscris soţului său
Vasile Buzne, prin care garantează suma de 60 de galbeni ce urma să fie primită din averea răposatului
episcop Meletie Istrati.
527. 1860 iunie 14. Obligaţia asumată de Lascarachi Costachi prin împrumutul de 2550 de galbeni de
la spătarul Gheorghie Gherachi, prin care şi-a ipotecat „fondosul” moşiilor Micleşti, Scripţăneşti şi Răşcani de
la districtul Fălciului. Cu întăritura Curţii de Întărituri a Moldovei din 16 iunie 1860.
528. 1860 iulie 5. Actul de preţăluire al mărfii (materialului) dughenii evreului Ilie Focşăneanu.
529. 1860 iulie <f. z. >. Serdarul Mihălachi Joimir garantează pentru clucerul Alecu Gheţăscu căruia
i-a rămas dugheana evreului Ilie Focşăneanu din Huşi.
530. 1860 august 9. Raportul prefecturii Galați privitor la elaborarea tablourilor schiturilor
Ghireasca, Pănușești și Zimbru de la districtul Covurluiului și despre situația locuitorilor de pe moșia Zimbru.
531. 1861 ianuarie 7. Dimitrie Castroian se adresează Consiliului de Miniștri și propune cedarea
caselor din Vaslui, moștenite de la Neculai Chiriac, pentru a servi ca sediu administrativ și judecătoresc cu
condiția deschiderii spitalului din Huși de către guvern în casele petiționarului, cumpărate de la Smaranda
Rizu.
532. 1861 februarie 14. Jalba Ioanei, fiica lui Constantin Chichiță din satul Hurdugi Răzăși, în
pricina viețuirii cu soțul său Ioniță Țâglă.
533. 1861 aprilie 4. Declarația data de Smaranda Lambrino, soția lui Scărlat Lambrino, asupra
fondului moșiei Găgești, de la districtul Fălciu.
534. 1861 aprilie 27. Mărturia lui Ștefan Angheluță, proprietarul moșiei Băhnarul, pentru
hirotonisirea cliricului Ștefan Buzdugan pe seama bisericii din satul Bahnari.
535. 1861 mai 4. Decretul de numire a protosinghelului Nichefor Iliescu ca proestos și epitrop al
bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși.
536. 1861 mai 12. Suplica preotului Gheorghe Lascăr de la biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din
Huși prin care cere eliberarea pauceniei.
537. 1861 iunie 25. Suplica dascălilor Costantin Doni și Vasile, sin Iancu, din satul Plotonești, către
arhimandritul Melchisedec Ștefănescu, Locotenent de Episcopal Eparhiei Hușilor.
538. 1861 august 28. I. Mârza, prefectul districtului Fălciu, cere Ministerului încuviințarea
contractului de închirierea caselor iconomului Ilie Ștefănescu pentru spitalul jandarmilor și arestaților din
Huși.
538 a. 1861 noiembrie 3. Suplica ieromonahului Vitale, superiorul schitului Fundul Crăsniței,
proprietatea vornicului Scarlat Roset, prin care cere hirotoniserea unui ieromonah și a unui monah.
539. 1861 noiembrie <f. z.>. Prefectul de Fălciu, Miclescu, solicită Ministerului banii pentru plata
chiriei caselor economului Ilie Ștefănescu, închiriate de spitalul jandarmilor și arestaților, precum și suma de
zece galbeni.
540. 1862 ianuarie 4. Ministrul Lucrărilor Publice este înștiințat de înaintarea lucrărilor pentru
înființarea spitalului din Huși de către Dimitrie Castroian.
541. 1862 ianuarie 31. Ministerul Lucrărilor Publice este informat despre imposibilitatea epitropiei
casei Sfântul Spiridon din Iași de a întreține spitalului din Huși.
542. 1862 ianuarie 17. Raportul prefecturii districtului Fălciu adresat Ministerului de Interne cu
privire la închirierea caselor iconomului Ilie Ștefănescu „pentru ospitalul arestaților și a jandarmilor” din Huși.
543. 1862 martie 8. Ministerul de Interne se adresează Ministerului Lucrărilor Publice în legătură cu
raportul prefectului de Fălciu, atingător de închirierea unui local pentru spitalul jandarmilor și arestaților din
Huși.
544. 1862 martie 15. Suplica iconomului Ilie Ștefănescu prin care solicită „câștiul” pentru casele
închiriate spitalului arestaților din Huși.
545. 1862 aprilie 25. Suplica iconomului Ilie Ștefănescu prin care solicită „câștiul” pentru casele
închiriate spitalului arestaților din Huși.

32
 546. 1862 <după decembrie 23>. Mărturia preotului Teodosie Lascăr pentru botezarea Elenei
Poamă la 5 noiembrie 1849 în biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși.
547. 1863 ianuarie 16, Huși. Armeanul Anton Maneg solicită catehizarea și botezul în Biserica
Ortodoxă.
548. 1863 ianuarie 10. Protoiereul Nicolae Popescu recomandă ca dascăl la biserica din satul Urlați
pe Vasile Melinte.
548 a. 1863 februarie 23. Suplica ieromonahului Vichentie de la schitul Bursuci.
549. 1864 ianuarie 16. Protoiereul N. Popescu recomandă pe Nicolai Focșa, ca dascăl pentru biserica
cu hramul Sfântul Arhidiacon Ștefan din satul Gușiței și solicită decretul de numire.
550. 1863 ianuarie 28, București. N. Lahovari, ministrul de interne, se adresează ministrului
agriculturii, comerțului și lucrărilor publice, în legătură cu plata chiriei caselor din Huși, în care funcționa
spitalul arestaților și al jandarmilor.
551. 1863 februarie 17. Tablou cu școlile din districtul Tutova.
552. 1863 mai 17. Ministerul de Război se adresează celui al Lucrărilor Publice în privința caselor
închiriate din Huși pentru cazarma de jandarmi și arest.
553. 1863 mai 25. Ministerul de Război se adresează celui al Lucrărilor Publice în privința caselor
închiriate din Huși pentru cazarma de jandarmi și arest.
553 a. 1863 octombrie 10. Referatul protoiereului de Tutova cu privire la alegerea în funcția de
iconom al mănăstirii Adam, districtul Tutova, a shimonahiei Pamfilia Iscovsca.
554. 1863 noiembrie 26. Inventarul schitului Grăjdeni dat în primirea ieromonahului Inochentie.
555. 1863 noiembrie 27. Iconomul Ioan Ghinea, protoiereul despărțirii a II-a a districtului Tutova,
raportează instalarea ieromonahului Inochentie în calitate de curator la schitul Grăjdeni și întocmirea unui
inventar al lăcașului monhal.
556. 1863 <f .l.z>. „Tablou de scoalele comunale ce se află în districtul Fălciu”.
557. 1864 februarie 12. Testamentul lui Penciu Kisacov din politia Huşi.
558. 1864 ianuarie 13. Protoiereul Nicolae Popescu aduce la cunoștința Episcopiei decesul
dascălului Vasile Focea, de la biserica din satul Gușiței.
559. 1864 februarie 22. Melchisedec Ștefănescu, Locotenent de Episcop al Eparhiei Hușului,
comunică președintelui Consistoriei inventarul și condițiile de licitație a lucrărilor de repararație ale bisericii
cu hramul „Sfântul Nicolaie” din Huși.
560. 1864 martie 23. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice solicită Mitropoliei Moldovei și
Sucevei recomandarea unui preot ca îngrijitor al bisericii fostului schit Grăjdeni de la ținutul Tutovei.
561. 1864 martie 24. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice informează Mitropolia Moldovei și
Sucevei despre numirea preotului Gheorghe Chitic ca îngrijitor al bisericii fostului schit Grăjdeni de la ținutul
Tutovei.
562. 1864 aprilie 22. Melchisedec Ștefănescu, Locotenent de Episcop al Eparhiei Hușului aduce la
cunoștința Locotenentului de Mitropolit despre numirea îngrijitorului schitului Grăjdenii.
563. 1864 mai 19. Spiritualul Consistoriu se adresează protoiereului secției I-a de Fălciu în legătură
cu un Grigore Surugiu c ear fi locuind în comuna Gușiței, districtul Fălciu.
564. 1864 august 29. Melchisedec Ștefănescu, Locotenet de Episcop al Eparhiei Hușului, este
informat de primirea sumei de 20 de galbeni de la Grigorie Mardarie și G. Tulbure din Roman pentru biserica
cu hramul „Sfântul Nicolaie” din Huși prin preotul Teodosie Lascăr care a cheltuit 74 de lei cu prilejul
deplasării.
565. 1864 octombrie 7. Adresa tribunalului districtului Fălciu către Iordache Beldiman în privința
alegerii părților sale de moșii din Hurdugi, Dănești și altele.
566. 1864 noiembrie 5. Adresă relativă la plata chiriei localului ocupat de spitalul de jandarmi din
orașul Huși.
567. 1864 noiembrie 20. Protoiereul N. Popescu recomandă pe Ioan, sin preotul Andrei, ca dascăl
pentru biserica cu hramul Sfântul Arhidiacon Ștefan din satul Gușiței.
568. 1864 decembrie 10. Adresă relativă la plata chiriei localului ocupat de spitalul de jandarmi din
orașul Huși.
569. 1864 decembrie 20. Mărturie pentru activitatea agăi Iancu Malaxa.

33
 570. 1865 ianuarie 11. Dionisie Romano Traianopoleos, Locotenentul de Episcop al Eparhiei
Hușului, dispune organizarea în parohiile județului Vaslui a solemnității organizate cu prilejul dublei alegeri a
domnitorului Alexandru Ioan Cuza I.
571. 1865 iunie 18. Certificat pentru perioada în care și-a desfășiurat activitatea pe lângă Mitropolia
Moldovei și de conduită a lui Iancu Malaxa, viețuitor în Tecuci, eliberat de Calinic Miclescu, Mitropolitul
Moldovei.
572. 1865 iunie 21. Protoiereul N. Popescu intervine pentru permutarea preotului Gheorghe Urzică
de la biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși la „Nașterea Maicii Domnului” din comuna Buciumul,
județul Iași.
573. <sec. XIX>. Planul bisericii de pe moșia Hoceni a lui Gheorghe Beldiman.

1667 (7175) mai 20. Beciul din Plopeni ce fetele sale Tudura și Măria vând lui Neculai Racoviță,
hatman, o falce și jumătate de vie la Pleșa Broștenilor, cu 40 de lei bătuți.

34
 DOCUMENTE

1. 1631 (7140) noiembrie 18. Tomiaz Chicuş, mare şatrar şi Strătulat, vornic de gloată,
hotărnicesc, din poruncă domnească, satul Tăoştii, ţinutul Vaslui, dinspre alte sate, împărţindu-l în
două lui Hilip şi lui Cojan, feciorii lui Ghedeon.

Suret de pe hotarnica ce(a) adivărată a moşiei Tăoştilor de la ţinutu(l) Vasluiului.

Tomiaz, vel şatrar, i Strătulat, vornic g(l)otnii, precum ni-au venit carte(a) mării dumisali lui
vodă la noi, ca să mergim la satul Tăoştii în ţinutu(l) Vasluiului, şi să hotărâm de cătră alte sate şi
să-l împărţim în două, ficiorilor lui Gedeon, lui Hilip şi lui Cojan.
Deci noi am mersu şi am strâns oameni buni megieşi de pe înprejur din sus şi din jos ş(i)-am mersu
în capul hotarului din sus în poiana Liiştilor în podiş, şi am intrat p(r)in Rădiu pe drumul cel bătrân a
Bălţaţilor, şi am însămnat un stejar de la driapta de drum, în margine(a) Rădiului. Iar de acole am
(i)eşit afară din Rădiu pe lângă livada lui Cojan şi am făcut bour într-un gârneţu despre răsărit, de
acolo în jos zare(a) dialului nu diparte de Rădiu, piatră şi cruce mare în piatră, de acole în capetele
unor pământuri a Lieştilor ce îmblă din sus în jos piatră în mijlocul drumului celui bătrân ce mergi la
Bălţaţi, acole dând acele pământuri cu capetele cele din jos în coastele unor pământuri a Tăoştilor
care trec spre răsărit, pogorâtu-ni-am la o dumbrăviţi a Lieştilor unde este o scursură, pe diasupra
dumbrăviţii pe ace(a) scursură în jos am luat propind toate pământurile Tăoştilor ce vin în hârtopul
ce să chiamă Scobitură, ş(i)-am dat într-un drum ce vine de la Foleşti, treci piste fundul Tăoştilor şi
pogoară în Scobitură ce-i zicu drumul Plăcintelor, ş(i)-am aflat piatră drept din jos de drum, şi ni-am
suit la dial zare(a) văii Lieştilor de cătră apus pi poala alghiei Dumbrăviţii din jos de Scobitură, cari
(i)eşind noi din jos de ace(a) Dumbrăviţi într-o hârtoapă iar piatră în capul unor proştenci de Lieşti,
acolea tot hotarul Lieştilor s-au poprit în capitele unor pământuri de Tăoşti ce vin despre apus. Iar
vin şi alte pământuri mai lungi a Tăoştilor care să pogoară păn(ă) în pârăul Lieştilor, aceste
pământuri ce-s lungi sântu din jos de puţul lui Lieşan, mergu tot părăul în jos către Bălţaţi păn(ă)
drept o moviliţă ce este în dialul răsăritului ce să chiamă movila lui Hodorvabă, într-ace(a) potrivă
am (i)eşit din pârău cătră apus în costişă piatră, ni-am suit în dialul Bălţaţilor în drumul cel bătrân ce
vine din Rădiul Tăoştilor, trecând pogorâm cătră apus am pus piatră, ş(i)-am pogorât în râpa
Tăoştilor. Aşa s-au dat această jumătate de sat dintr-acest hotar lui Cojan cu surorile lui.
Iar apusul s-au dat cu sorţi şi tot lui Filip s-au venit. Deci s-au înfierat o piatră cu ciocanul în
malu(l) râpii Tăoştilor despre apus, de acole cheziş în jos p(r)in capul hârtoapelor cu pietrile la dial
în izvor, de acole cărare(a) vechi a Dumbrăviţii până am (i)eşit diasupra pietrilor în malul
hârtoapelor, am lăsat cărare(a) ş(i)-am luat-o în driapta drept la dial p(r)intre Bălţaţi am pus piatră
mijlocul costişii, apoi la dial din sus de un drum ce vine din Bălţaţi şi pogoară în vale(a) Sacă la
Foleşti, în colţul Dumbrăviţii Foleştilor piatră. Aceasta disparte Bălţaţii de Tăoşti, dar desparte şi
Foleştii, de acole în sus moviliţă am pus ghindă şi cărbuni, apoi în sus diasupra Booaşii, apoi zare(a)
dialului, apoi unde să desparte drumul Plăcintelor din drumul Foleştilor, apoi drumul Foleştilor în
sus piste ruptura Clocitorii, apoi muche(a) Ştiborenilor pe diasupra Homoraşului, am intrat piste o
limbă de Rădiu, şi acole iar am făcut bour într-un stejar din stânga drumului iar în margine(a)
po(i)enii Lieştilor de cătră apus. Şi aşa s-au încheiat tot hotarul şi aceştii jumătăţi de sat despre
păduri parte(a) apusului, să-şi ţie Hilip cu paci, şi tot hotarul aşa s-au încheiat pe a noastră mărturia a
noastră să stăpâniască în veci făcându-şi şi dres g(os)pod.

35
 (Vă)le(a)t 7140 no(i)emv(rie) 18
Robii mării tale Tomiaz Chicuş, vel şatrar.
Şi Strătulat, vornic glotnii.
Asemenea de pe ce(a) adevărată hotarnică.
1837 mai 22
<ss>

ANI, Fond Mănăstirea Ştoborăni, VIII / 1, copie din 22 mai 1837.

EDIŢII: Catalogul documentelor moldovenești din Direcția Arhivelor Centrale (CDM),
București, 1959, II (1621-1652), p. 158, nr. 719.

2. 1648 (7157) octombrie 31, Iași. Vasile voievod scrie cămănarilor și bezmănarilor din
târgul Huși să nu supere cu dări o crâșmă mare, doi cojocari, un meserciu și un hoștinar ai
mănăstirii Episcopiei Hușilor.

+ Io Vasilie voevoda B<o>jï6, m<i>l<o>stï6 g<o>sp<o>d<a>r\ Z<e>mli Moldavscoi.

Pi[em g<ospo>dstv<o> v\simi sluga na[imi c\m\narom i bezm\narom cotori v\zimaite
camenom i bezmenu u tr\g Hu[sci. Dămu-v(ă) știre déca veț(i) vedea cartea domniei méle, iar
voi să aveț(i) a lăsa în pace o cărșmă mare și doi cojocari și un meserciu și un hoștinar ce săntu a
sv(i)ntei mănăstiri a Episcopiei de Huș(i), întru nemică să nu-i învăluiț(i), pentru căci nu vă săntu în
sama voastră. Toe pi[em inac <u>kenete.
+ Saam g<os>p<o>d<i>n\ velial.
U @s, let =zrnÌz <7157 / 1648> oct<omvrie> laÆ <31>.
+ Mih\il\ <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 52, original, difolio, filigran, sigiliu în ceară roșie, căzut;
mențiune la Melchisedec, Chronica Hușilor și a episcopiei cu aseminea numire, București, 1869, p.
117 (are anul 1649).
EDIȚII: CDM, II, p. 400, nr. 2052.

3. 1650 (7158) ianuarie 22, Iași. Vasile voievod scrie șoltuzului, pârgarilor și locuitorilor
din târgul Huși să nu învăluiască satele Episcopiei la treburile târgului, la podvoade, cai de olac,
care de fân, teslărie, ghiață.

+ Io Vasilie voevoda B<o>jï6, m<i>l<o>stï6 g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi.

Scriem domniia mea la șoltuzul și la părgari și toț(i) trăgoveții din trăg din Huși. Dămu-v(ă) știre
pentru rândul satelor de acolo ce sintu a svintei Ep(i)scopie, déca veț(i) vedea cartea domniei méle,
iară voi să le lăsați foarte în paci să nu le învăluiți cu trăgul nici la lucru, nici la podvoade, nici să le
luați cai de olacu, nici car(e) la fân, nici la teslărie, nici la ghiaț(ă), nici la alte lucruri ce săntu pre
târg, să nu-i amestecați cu trăgul, ce să fie ei de aiastia de toate în pace, nime dintru voi să nu-i
învăluiască, numai să aibă ei a-și plăti cisla lor, precum s-au tocmit aicé în vistériul domniei méle.
Iară cine-i va învălui bine să știe că de mare certare va fi de la domniia mea. Inac ne budem.
+ Saam g<o>sp<o>d<i>n\ veleal.
Io Vasilie voevoda <m. p.>
U @s, V<e>let<o> =zrnÌi <7158 / 1650> gen<ar> cvÆ <22>.

36
 ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 54, original, filigran, semnătura voievodului, sigiliu inelar în
ceară roșie, căzut; Mențiune la Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 121.
EDIȚII: CDM, II, p. 408, nr. 2097.

4. 1650 (7159) noiembrie 10, Iaşi. Antimia, soţia preotului Cărste din Codăeşti, vinde
logofătului Racoviţă partea sa de moşie din satul Cojocari.

† Adec(ă) eu Antimie preuteasa popei Cărstei den Codăeşti, fata Măndrei, den Crasna, scriu
şi mărturisescu, cu ceastă scrisoare a me(a), cum eu am socotit şi m-am învoit cu soţul miau şi cu
ficiorii noştri de-am vândut a me(a) direaptă ocină şi moşie din sat din Cojocari, den bătrânul lui
Drăgan jumătate den parte(a) Todereştilor, şi cu tot venitul ce-s va alege den ţarină, den fănaţ, den
câmpu, den pădure şi cu tot venitul. Şi o am vândut dumisale logofătului Răcoviţ dereptu 20 de lei
bătuţi ca să-i fie dumisale diriaptă ocină şi moşie dumisale şi cuconilor dumisale, iar den sămenţie
me(a) nimea să n-aibă a-ntoarce în veci. Această tocmală s-au făcut denainte popei lui Tudosiie den
Zlătăriaşti, denainte lui Vasilie, căpitanul ot tam, şi denainte lui Ionaşco Aleuş den Crasna şi
Mitrului den Vlăşcani şi denainte lui Gavril Benche şi denainte vătămanului den Codăeşti şe
denainte la mulţi o(ameni) buni, iar noi văzindu această tocmal(ă) ce s-au tocmit şi s-au făcut
înaintea, iar noi pre mai mare credinţă ni-am pus peceţile şi diagetele ca să-s ştie.
U @s, V<\>le<a>t<o> =zrnÌø <7159 / 1650> no<i>em<vrie> yÆ <10> dni.
<ss>
Popa Tudosie

Academia Română, Documente istorice, LXXXIX / 77, original, sigiliu inelar în tuş şi două
amprente digitale.

5. 1653 (7161) ianuarie 15, Iași. Vasile voievod poruncește vornicilor din târgul Huși să nu
mai globească și să nu mai prade satele Episcopiei Hușului, căci s-a jeluit episcopul Ghedeon că nu
țin seamă de cartea domnească și învăluiesc satele Episcopiei, le pradă și globesc pe vecini.

+ Io Vasilie voevoda B<o>jie6, m<i>l<o>stï6 g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi.

Scriem domniia mia la vornicii de trăg de Huși. Dămu-vă știre că domniei méle s-au jeluit rugătoriul
domniei méle Ghedeon ep(i)sc(o)pul de Huși, pre voi zicând înaintea domniei că-i învăluiți satel(e)
sv(i)ntei Ep(i)sc(o)pii și-i prădați vecinii și-i globiți. Pentr-aceia déca veți vedea cartea domniei
méle, iară voi ca să aveți a lăsa foarte în pace de toate lucruril(e) și nevoile vecinii sv(i)nției sale
întru nemică să nu-i învăluiți cum au fost obiceiu de v(e)ac. Pentru căci că au arătat sv(i)nțăia sa și
carte iscălită de la domniia mea și voi în samă nu țineți. Pentru aceia deacmu înnainte mai multu
jalobă să nu viela domniia mia. Toe pi[em inacne budem.
Sam g<ospodi>n\ vel1l.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌxa <7161 / 1653> gen<ar> ïe∂ <15>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 55, original, lipit pe altă foaie, sigiliu mijlociu în ceară roșie,
căzut; mențiune la Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 121.
EDIȚII: CDM, III, p. 26, nr. 6.

6. 1653 (7162) noiembrie 3, Roman. Gheorghe Ștefan voievod scrie pârcălabilor de Fălciu
și dregătorilor din târgul Huși și din ținut, să lase în pace satele Episcopiei Hușului de gloabe, de
bătăi și pârâturi și să aibă treabă numai pentru „morți de om sau alte deșugubine, furi sau tâlhari”.

37
 + Io Giorgie {tefan voevoda B<o>jie6, m<i>l<o>stï6 g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli
Moldavscoi. Scriem domnia mea la slugele domnii méle la părcălabii de Fălcii și la deregătorii de
tărg de Huș(i) și la alți slujitori a domnii méle câț(i) veț(i) înbla cu slujbele domnii mial(e) la acel
oraș la Huș(i) și la ținut. Dămu-vă știre déca veț(i) vedea cartea domnii méle, iară voi s(ă) 1 aveț(i) a
lăsa foarte în paci satele sfintei (e)2p(i)sc(o)pii de Huș(i). Întru nimică să nu-i învăluiț(i) de slojbe3,
de bătăi sau de p(ârâ)4turi, ce să fie în paci, numai de să vor faci (n)5iscare morți de om sau alte
deșugub(ine)6 sau furi sau tălhari, de să vor afla într-a(ce)7le sate, ca-s aveți(i) triabă, numai cu
ace(ia)8. Iar cu alte glo(a)be ce vor hi mai nici să nu-(i)9 (învă)10lui(iți)11nici să mai vie jalobă la
(domnia mea)12. De aceasta scriem. Într-alt chip să nu hie.
Sam g<o>sp<o>d<i>n\ velel.
Io Georgi {tefan voevoda <m. p.>
U Roman, V<e>l<1>t =zrÌxv <7162 / 1653> noem<vrie> gÆ <3>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 56-57, original, difolio, rupt la îndoituri, pătat, semnătura
voievodului, sigiliu inelar în ceară roșie; copie în Manuscrise, nr. 545, f. 77; rezumat la
Melchisedec, Chronica Hușilor, p.121 (cu data 1654); și în Appendice, p. 70.
EDIȚII: Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 67 (cu data 3 noiembrie 1654); CDM, III, p. 30-
31, nr. 33.
_________________________
1, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12
Rupt.
3
slujbe.

7. 1653 (7162) noiembrie 3, Roman. Gheorghe Ștefan voievod scrie șoltuzului, pârgarilor
și la toți târgoveții din târgul Huși să nu scoată satele Episcopiei Hușului la lucru, podvoade,
căratul fânului, a gheții, la teslărie și să nu dea cai de olac, ci numai să-și plătească cisla.

+ Io Giorgie {tefan voevoda B<o>jïe6, m<i>l<o>stï6 g<o>sp<o>d<a>r\1 Zemli

Moldavscoi. Scriem domnia mia la șoltuzul și la părgari și la toț(i) tărgoveții din tărg din Huș(i).
Dămu-vă știre pentru rândul satilor de acolo ce sânt a svintei epis(co)pii, déca veț(i) vedea cartea
domnii mél(e), iară voi să le lăsaț(i) foarte în pace, să nu le învăluiț(i) cu tărgul, nici la lucru, nici la
podvoade, nici să le luaț(i) cai de olac, nici cară la fân, nici la teslărie, nici la ghiiață, nici la alte
lucruri ce sânt pre tărg, să nu-i amestecaț(i) cu tărgul, ce să fie de aiaste de toate în pace. Nime
dentru voi să nu-i învăluiască, numai să aibă ei aș plăti cisla lor precum s-au tocmit aici în vistiariul
domnii méle, iară cine va învălui bine să știe că de mare certare va hi de la domnia mia. Inac ne
budem.
Sam g<o>sp<o>d<i>n\ velel.
Io Georgi {tefan voevoda <m. p.>.
U Roman, V<e>l<1>t =zrÌxv <7162 / 1653> noem<vrie> gÆ <3>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 58, original, rupt la îndoituri, semnătura voievodului, sigiliu
inelar în ceară roșie; Rezumat la Melchisedec, Appendice la Chronica Hușilor, p. 70 (cu data 1654).
EDIȚII: CDM, III, p. 31, nr. 34.
_________________________
1
Rupt.

8. 1654 (7162) mai 8, Iaşi. Zapis prin care Nica, fiul lui Nistor şi fratele său şi alte rude se
învoiesc pentru satele Muşeteşti şi Găleşeşti, între ţinuturile Vaslui şi Fălciu.

38
 † Adecă eu Nica, feciorul lui Nistor de Miculeşti, şi fratemieu Dumitraşco şi Cornia, şi
Ionaşco, şi Vas(i)lie, ginerele Romăşciiaie, şi Cotihoae să snă eg, fata lui Baico, şi cu alte semenţii a
noastre, toţi nepoţii lui Arion Baico, scriem şi mărturisim cu ceastă scrisoare a noastră, cum noi am
avut pâră de multe ori înaintia măriei sale lui vodă cu Pană, feciorul Ştefaniei, nepotu lui Drăguş şi a
Ruscăi şi a Gligăi, pentru satul Muşeteştii şi altă selişte într-acelaş(i) hotar ce să scriia Găleşeştii, ce
iaste între ţinutul Vasluiului şi între ţinutul Fălciiului, cum noi am pănă acmu am ţinut acele 2 hotară
c(u) un uric ce-am apucat de la părinţii noştri, ce scrie acel uric de la Pătru vod(ă), ştiindu noi că ni-i
moşie acel loc. Acmu uricul acela s-a aflat că iaste a moşilor lui Pană, feciorul Ştefaniei, nepotul lui
Drăguş şi a Ruscăi şi ni-au rămas denaintea măriei sale lui vodă şi ni-au luoat şi uricul şi l-au dat pre
măna nepoţilor lui Drăguş şi a Ruscăi, şi noi am rămas de hatalmu şi ni-am lăsat de acel loc, că
direas(e) n-am avut nicidecum, nici de cumpărătură, nici de moşie şi ni-au luoat şi zi să ne mutăm
casele de pre locul lor. Şi de astăzi înainte să nu mai avem nice o treabă cu acel sat cu Moşi(te)ştii şi
Găleştii, iar carii dintru noi vor mai scorni pără să fie gloabă porţie 12 boi, şi aiastă tocmală s-a făcut
denaintea dumisale Răcoviţ, logofătul cel mare, şi noi toţ(i) am pus pus peceţile. Şi eu Vas(i)lie
Corlat uricariul am scris să-s ştie.
U @s, =zrÌxv <7162 / 1654> mai Æi <8>.
<ss>
Ionaşco
Nica
Cornea
Dumitraşco

BAR, Documente istorice, CX / 139, original, patru amprente digitale aplicate în tuş.

9. 1656 (7164 ) mai 24. Vasile, fiul lui Hilip, din Șopârleni, vinde hatmanului Neculai
Racoviță partea din Odobești de la ținutul Fălciului, drept 50 de ughi, bani buni.

† Adecă eu Vasilie, feciorul lui Hilip, nepotul Freei déa Șopărlenii, scriem și mărturisăsc cu
cestu zapis al meu, cum eu dé bună voe me déa nim(e) nevuit nici asuprit, am vândut dumisaali lui
Neculaiu Racoviț(ă) het(man)1și giupănesăi dumisali o parte de ocină ce avem la (sat)2 la Odobești,
gium(ă)tate den paarte(a) moșu(lui) nostru (Fră)3ei, aceia o am vândut déreptu 50 de ughi baan(i)
bun(i), ca să hie diraptă ocină și moșie dumisal(e) Neculei Racoviță și cuconilor dumisaal(e). Și
cându s-aau făcut această tocmală au fostu părintel(e) Sarafim, episcopul déa Huș(i) și Petir
Podolean, șoltuzul dé Huș(i) (cu 12 pârgari)4 și vornicul5 de Huș(i) Enachi și mulți o(a)mini bun(i),
și pentru mai mar(e) credința am pus și pecete(a) târgului să să știe.
V<\>le<a>t<o> =zrnxÌd <7164 / 1656> no<i>em<vrie> Æcd <24>.
Serafim, episcop Hușschi.

Pe verso-ul zapisului: <† Zapis de cumpărătur(ă) di la Șopârleni (...) de Odobești din sus di
Huș(i) lângă Horjăști ot Fălcii>; <Zapis de Odobești de cumpărătură>.
_________________________
1, 2, 3, 5
Rupt.
4
Îndoit și rupt.

Biblioteca Națională a României, Colecția Documente istorice, 792, original, filigran, rupt și
șters, pecețile Episcopiei și a șoltuzului de Huși în fum, alte trei peceți inelare în fum, cu o
transcriere în grafie latină; rezumat în Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade, XVII, p. 5, nr. 3.

39
 10. 1658 (7166) aprilie 20, Iași. Gheorghe Ghica voievod scutește doi preoți și un diacon
ai Episcopiei Hușului, de dajdie împărătească și vlădicească, de colaci, deseatină de stupi și de vin
și altele pentru a păzi biserica și ziua și noaptea și pentru sănătatea domniei sale, poruncind
dăbilarilor, deseatnicilor de stupi și vin și goștinarilor de mascuri să-i lase în pace; să nu le ceară
nici pecetluit, să nu le ia carte și nici dobitocul lor să nu-l ia pentru alți oameni.

+ Io Georgii Gica voevoda B<o>jï6, m<i>l<o>stï6 g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi.

Ade(ă) domnii mia m-am mi(lo)stivit și am (i)ertat pre rugătorii noștri pre doi preoț(i) și un diiacon
de la Sv(â)ntaa Ep(i)sc(o)pie din Huși de dajde înpărătească și de dajde vlădicească și de colaci și de
desiatină de stupi și de desiatină de vin și de alte angerii de toate câte sintu pre alți preoț(i) în țara
domniei mial(e), numai să aibă ei a păzi sv(â)nta besérică și zioa și noaptia și a ruga pre
m(i)l(o)stivul Dumnezeu pentru sănătatia domniei miale. Derept aceia și voi toți dăbilari carei veți
înblacu toate slujbel(e) domniei mial(e) printr-acel trăg și voi desiatnici de stupi și deseatnici de vin
și goștinari de mascuri să aveți ai lăsa în paci de toate câte mai sus scriem, întru nimică să n-aveți ai
învălui nici pecetluit să nu le ceréți nici cartia să nu luați, nici dobitocul lor să n-aveți al trage pentru
alți oamini. Pentru acéia nime întru nimică să nu-i învăluiți preste cartia domniei (m)ial(e) căci au
cărți de (i)ertari și de la alți domni ce-au ce-au fost mai in(ain)ti de noi, iar (cine cine-i va în)2vălui
va fi de certari. Toe pi[em.
Saam g<o>sp<o>d<i>n\ veleal.
Io Giorgi Gica voevoda <m. p.>.
U @s, l<1>t =zrÌxq <7166 / 1658> ap<rilie> Æc <20>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 60, original, filigran, rupt la îndoituri, lipit pe altă hârtie,
semnătura voievodului, sigiliu inelar în ceară roșie; Mențiune la Melchisedec, Chronica Hușilor, p.
39, nr. 8 și Appendice, p. 73.
EDIȚII: Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 123-124; CDM, III, p. 90-91, nr. 328.
_________________________
1, 2
Rupt.

11. 1658 (7166) aprilie 28, Iași. Gheorghe Ghica voievod scrie dregătorilor, șoltuzilor și
pârgarilor din târgul Huși să lase în pace de podvoade, cai de olac și jold, pe doi fântânari de la
fântâna domnească de acolo, care își vor plăti dabila lor; nici vierii să nu-i supere și nici dobitocul
lor să nu fie luat pentru alți oameni.

+ Io Giorgii Gica voevoda B<o>jï6, m<i>l<o>stï6 g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi.

Scriem domniia mea la dregători și la șoltuji și la părgari cine or fi din tărgu din Huși. Dămu-vă știri
pentru doi meșteri fântânari carii sint de treaba fântânei domnești de acolo din Huși. Déca veți vedea
cartea domnii mel(e) să aveți ai lăsa în pace de podvoade și de cai de olac și de joldu, întru nemică
să nu-i învăluiți cu tărgul, iar ei ș-or plăti dabila lor ce vor avea, nici viari să nu-l învăluiască, nici
dobitocul lor să nu-l trageți pentru alți oameni. Iar cine-i va învălui va fi de certare.
† Saam g<o>sp<o>d<i>n\ vel1l.
Io Giorgi Gica voevoda <m. p.>.
U @s, =zrÌxq <7166 / 1658> ap<rilie> Æci <28>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 61-62, original, difolio, filigran, semnătura voievodului, sigiliu
inelar în ceară roșie, deteriorat; Mențiune la Melchisedec, Chronica Hușilor, p.125 și Appendice, p.
73.

40
 EDIȚII: CDM, III, p. 91, nr. 331; Costin Clit, Știri privitoare la aprovizionarea orașului
Huși cu apă în Costin Clit, Mihai Rotariu (coordonatori), Studii și articole privind istoria orașului
Huși, Bârlad, Editura Sfera, 2009, vol. II, p. 256.

12. 1658 (7166) mai 25, Iași. Gheorghe Ghica voievod poruncește șoltuzului, pârgarilor și
la toți târgoveții din târgul Huși să lase în pace satele Episcopiei Hușului, de lucru, teslărie,
podvoade, să nu le ia cai de olac nici care la fân și la ghiață nici la alte lucruri ce sânt asupra
târgului; aceștia să-și plătească numai cisla.

+ Io Georgie Gica voevoda B<o>ji6, m<i>l<o>stï6 g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi.

Scriem domniia mia la șoltuzul și la prăgarii și la toț(i) trăgoveții de trăgu2 de Huș(i). Dămu-vă știre
pentru rândul satelor de acolo ce sânt al(e) Svintei Episcopii, deca viț(i) (ve) 3dea cartia dumnii mile,
iară voi să le lăsaț(i) foarte în pace să nu le învăluiți cu trăgul, nice la lucru, nice la podvoade, nice
să le luaț(i) cai de olac, nice cară la fân, nice la teslărie, nice la ghiață, nice la alte lucruri ce sânt pre
trăg să nu-i amestecaț(i) cu trăgul, ce să fie de acéstia de toate în pace. Nime dintru voi să nu-i
învăluiască, numai să aibă aș plăti cisla lor precum s-au tocmit aice în vistiariul (méle, iară cine va
învălui bine să știe)4 că de mare certare va fi de la dumn(i)ea5 mia. Inac ne budem.
Sam g<o>sp<o>d<i>n\ velel.
Io Giorgi Gica voevoda <m. p.>.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌxq <7166 / 1658> mai ceÆ <25>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 59, original, rupt la îndoituri, lipit pe altă hârtie, semnătura
voievodului, sigiliu inelar în ceară roșie, căzut; Copie în Manuscrise, nr. 545, f. 77 v.; Rezumat
Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 125 și Appendice la Chronica Hușilor, p. 73.
EDIȚII: CDM, III, p. 95, nr. 352.
_________________________
1
pârgarii.
2
târgoveții de târgu.
3, 4
Rupt.
5
domnia.

13. 1658 (7266) august 20. Gheorghe Ştefan Voievod întăreşte lui Neculai Buhuş şi soţiei
sale Aniţa stăpânirea moşiei Bohotin şi a siliştii Cozia de la ţinutul Iaşilor.

+ Io Georgi Stefan v<oe>voda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>dar\ Zemli

Moldavscoi. Adecă domniia mia m-am milostivit deusăbi de a noastră milă dat-am şi am întărit
boiarinului nostru credincios Neculaiu Buhuş cluceariul cel mare şi giupâniasăi lui Anniţii pre a lui
diriaptă ocină şi moşie satul Bohotinul şi siliştia Coziei, ce iaste în branişte la ţinutul Iaşilor cu toate
hotarăle şi din tot venitul pre unde s-au ojuvăit de v(e)ac şi precum scrie în siamne şi un ispisoc de
la Vasilie vodă, tot pre aceia i-am dat şi am întărit şi noi înpreună cu tot sv(a)tul nostru ca să fie şi de
la noi boiarinului nostru ce mai sus scriem Nicolaiu Buhuş slugiariului cel mare şi giupâniasăi saali
Anniţăi diriaptă ocină şi moşie să ţie precum au ţinut şi părintele lor Buhuş cel bătrân şi lor şi
cuconilor săi şi nepoţilor lor şi strenepoţilor şi uric şi întăritură cu tot venitul neclătit şi neruşeit nici
dănăoară în viaci. Şi altu nime să nu-s amiastece preste această carte a noastră. I nac ni budem.
+ Saam g<o>sp<o>d<i>n\ vel7l.
Ionaœco Rusul vel logofet
U @soh, V<e>l<1>to =zrÌxq <7166 / 1658> m<e>s<e>]a av<gust> Æc <20> dni.

41
 Academia Română, Documente istorice, LXXXI / 73, original, sigiliu timbrat.
EDIŢII: Radu Rosetti, Cronica Bohotinului, Extras din „Analele Academiei Române”, Seria
II, tomul XXVII, Memoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”,
1905 p.61-62, nr. XXX.

14. 1659 (7168) decembrie 27, Iași. Ștefan voievod scrie cămănarilor din târgul Huși să
nu ia dare de la două cârciumi mici ca de la o cârciumă mare, nici de la un cojocar și un meserciu
ai Episcopiei Hușului.

+ Io Stefan voevoda, Boji6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>dar\ Zemli Moldavscoi. Scriem

domnia mia la slugili noastre la cămănarii carii stringeți camănă la trăg la Huș(i). Dămu-v(ă) știre
déca veț(i) vedea cartia domnii méle iară voi ca să aveți a lăsa în paci doao crășme mici deréptu una
mari și un cojocar și un mesărciu ce sintu a sfintei Episcopii de Huș(i). Deci să-i lăsați foarte în pace
întru nemică să nu-i învăluiți pentru căci nu vă sintu voaă în samă. Că apoi cine-i va învălui va fi de
certare de la domniia mia.
+ Saam g<o>sp<o>d<i>n\ vel7l.
Io ª1fan voevodaé<m. p.>.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌxi <7168 / 1659> dec<emvrie> cÆz <27>.
Alexandru <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 63-64, original, difolio, filigran, lipsă 2 / 3 din f. 2-a, semnătura
voievodului, sigiliu inelar în ceară roșie; Mențiune Melchisedec, Appendice la Chronica Hușilor, p.
73 (cu anul 1660).
EDIȚII: CDM, III, p. 117, nr. 464.

15. 1660 (7168) august 30, Iași. Ștefăniță Lupu voievod, domnul Moldovei, judecă pricina
dintre preotul Cărstea cu Ramandi, fost vistiernic, pentru jumătate din satul Drăgușeni, din ținutul
Fălciului.

+ Io Stefan v<oe>voda, B<o>ji6 m<i>l<o>sti6, g<o>sp<o>dar\ Zemli Moldavscoi. Adec

au pârât de faț(ă) înaintea noastră popa Cărstea din (…)1 pre boiarinul nostru Ramandi ce au fost
vistiarnic, pentru giumătate de sat de Drăgușeni pri Prut, la ținutul Fălciiului, zicându Cărstea cum
iaste a lui giumătate de acel sat, și ține Ramandi cu înpresurătură, iar boiarinul nostru Ramandi
vist(iernic) ni-au arătat zapis de cumpărătură de la Costantin Moghila vod(ă), cum au cumpărat
unchiul lui Chiriț(ă) post(elnic) giumătate di sat de la Sprăncean(ă), ce-au fostu cu parte ficiorul lui
Groza, nepot Irinii Sprăncenoae, și de la Dumitru, fecior Petrei. Așijdere, giumătate de sat dintr-acel
sat au cumpărat din partea de sus de la Ionașco Sprăncean(ă), feciorul lui Sprăncean(ă), păhar(ni)2c,
și această parte s-au m(a)3i (…)4ăt și la Ghica vod(ă), și la Ștefan vod(ă), și tot au rămas pop(a)
Cărstea și cu răzășii lor. Deci și domniia mea am socotit cu divanul și am aflat că acel sat Drăgușănii
iaste tot cumpărat di Chirița post(elnic), unchiul lui Ramandi vist(iernic), și au rămas popa Cărstea
din toată légea, iar boiarinul nostru s-au îndireptat și ș-au pus hierăia ca să aibă ani pé tot satul
Drăgușănii, și aceasta păr să nu să mai pârască.
@s, =zrÌxi <7168 / 1660> av<gust> lÆ <30>.
+ G<os>p<o>d<i>n\ rek<e>.
Racovi]\ Kehan vel log<o>fet.
† Corlat <pisal>.

42
 Academia Română, Documente istorice, XXXI / 41, original, filigran, sigiliu rotund
domnesc, mijlociu în chinovar.
_________________________
1
Spațiu gol.
2, 3, 4
Rupt.

16. 1661 (7169) februarie 21, Iași. Ștefan voievod poruncește tuturor slujitorilor domnești
din târgul Huși, vornicului de târg, târgoveților, olăcarilor, podvodarilor, deșugubinarilor de acolo,
să nu supere pe poslușnicii din satul Episcopiei Huși, să nu intre în sat, nici să nu-i amestece cu
târgul și să le întoarcă tot ce le-au luat.

+ Io Stefan voevoda, Bojï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi. Scriem

domniia mea la toți slujitori(i) carii veț(i) înbla cu toati slujbele domnii miale la trăgu la Huș(i).
Dămu-vă știre déca veți vedea cartia domnii miale, iară voi toți să aveți a lăsa foarte în bună pace
poslușnicii satul Ep(i)scopiei din trăgu den Huș(i), întru nemică să nu-i învăluiți. Pentru căci ei sintu
în toată vréme de poslușanie sfintei Ep(i)sc(o)pii. Așijderia și voi olăcari și podvodari și tu vornice
de târg și deșugubinari și voi târgoveți de acolo din trăgu încă întru nimică să nu-i învăluiți nici să-i
mestecaț(i) cu târgul s-au să-i intraț(i) în sat că apoi cine va învălui întru ceva bine să știe că de mare
certare va fi de la domniia mia. Și ce-au luat să înt(oarcă) cu tot înapoi. I nac ne budem.
+ Saam g<o>sp<o>d<i>nn<\> vel1l.
Io ª1fan voevodaé<m. p.>.
U @s, l<1>t =zrÌxø <7169 / 1661> mese]a cÆa <21>.
Toader <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 67-68, original, difolio, filigran, lipsă 2 / 3 din f. 2-a, semnătura
voievodului, sigiliu inelar în ceară roșie, căzut;
EDIȚII: CDM, III, p. 150, nr. 641.
_________________________
1
Peste scris a fost aplicat sigiliul.

17. 1661 (7170) decembrie 27, Iași. Eustratie Dabija voievod scrie cămănarilor și
bezmenarilor din târgul Huși că a scutit de camănă și de bezmen o cârciumă mare sau două mici,
un meserciu și doi cojocari ai Episcopiei Hușului, care au fost scutiți și de domnii de mai înainte,
poruncindu-le să nu-i supere cu nimic.

+ Io Estratie Dabij<a> voevoda, Bojï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli

Moldavscoi. Scriem domniia mia la slugile noastre la cămănari și la bezmenari carii vor înbla la
trăg la Huși. Déca veți vedia cartea domniei méle iar voi să aveți a lăsa în pace de camănă și de
bezmen o cârciumă mare sau doauă mici și un meserciu (și 2 cojocari) 1 ce sint de treaba
Ep(i)sc(o)piei de Huși precum au cărți și de la alți domni. Pentr-ace(e)a nime întru nimic să nu
învăluiască că cine va învălui va hi de mari certari. I nac ne budem.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌo <7170 / 1661> dec<emvrie> cÆz <27>.
+ Sam g<o>sp<o>d<i>n\ vel1l.
Io Istrati Dabij1 voevod<a>é<m. p.>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 71-72, original, difolio, filigran, semnătura voievodului, sigiliu
inelar octogonal în ceară roșie, deteriorat; Mențiune la Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 40 (cu
data 1662).
43
 EDIȚII: CDM, III, p. 168, nr. 735.
_________________________
1
Adăugat în text.

18. 1661 (7170) decembrie 28, Iași. Eustratie Dabija voievod scrie slugilor domnești din
târgul Huși că a scutit doi fântânari, care poartă apa la Episcopia Hușului, de cai de olac,
podvoade, de alte cheltuieli ale târgului și „mănunțișuri” ce sunt asupra târgoveților, în afară de
dajde și zloți. Scrie Poiană.

+ Io Estratie Dabij<a> voevoda, Bojï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli

Moldavscoi. Scriem domniia mia la slugile noastre carii veți înbla cu slujbele domniei méle la trăg
la Huși. Dămu-v(ă) știri déca veți vedea cartia domniei méle să lăsați în paci de cai de olac și de
podvoade și de alte cheltuiale a tărgului și mănunțișuri ce sintu pre alți tărgoveți pre doi fântânari ce-
s de purtari apa la Ep(i)sc(o)pie numai dajde și zloț(i) să dia, iar de alte de toate să hie în paci câte
scriem mai sus pentru căci i-am lăsat domniia mea să hie de treaba Ep(i)sc(o)piei precum au cărți și
de la alți domni. Altă jalob să nu vie. I nac ne budem.
U @s, l<1>t =zrÌo <7170 / 1661> dec<emvrie> cÆi <28>.
+ Sam g<o>sp<o>d<i>n\ vel1l.
Io Istrati Dabij1 voevod<a>é<m. p.>.
Po2n\ <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 75-76, original, difolio, filigran, semnătura voievodului, sigiliu
inelar în ceară roșie deteriorat.
EDIȚII: CDM, III, p. 169, nr. 736; Costin Clit, Știri privitoare la aprovizionarea orașului
Huși cu apă în Costin Clit, Mihai Rotariu (coordonatori), Studii și articole privind istoria orașului
Huși, Bârlad, Editura Sfera, 2009, vol. II, p. 256.

19. 1662 (7170) aprilie 4, Iași. Eustratie Dabija voievod scrie tuturor slujitorilor săi din
ținutul Fălciu și celor care umblă cu dările și prin târgul Huși, dregătorului, șoltuzului, pârgarilor,
că a întărit scutirea câtorva poslușnici ai Episcopiei Hușului; un cojocar, un croitor, curălar,
meserciu, butnar,olar și un ciubotar, de camănă, jold, cai de olac, de podvoade și de alte angherii.

+ Io Evstratie Dabij<a> voevod<a>, Bojï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli

Moldavscoi. Scriem domniia mia la toate slugile noastre carei veți înbla cu toate slujbeli domniei
méle la țănutul Falciiului și la trăg la Huși, și la diregătoriul și la șoltuzul și la pârgarii de trăg de
Huși. Dămu-vă știre tuturor că domniia mia m-am m(i)l(o)stivit și am dat și am întărit și am miluit
sv(â)nta ep(i)sc(o)pie de acolo cu poslușnicii cumu și-au avut obicinaa de la toți domnii ce-au fost
mai denainte de noi, cu un cojocariu și un croitori și un curălar și un mesărciu și un butnar și un olar
și un ciobotar. Aceșté ca să aibă a posluși numai sv(i)ntei Ep(i)sc(o)pii cu meșterșugul ce au ei.
Pentr-acéia déca veți vedea cartea domniei méli, iar voi toți să aveți a lésa în paci întru tot câte dări
și mănunțișuri (v)1or fi pre altă țară și oameni (în)2tru nemica să nu-i învăluiți. Așijdiri nici de
camănă nici de joldu, nici de cai de olac, nici de podvoade nici de o angherii câte vor fi pre alté (…)
ce numai să aibă a asculta de părinteli și rugătoriul nostru Serafim, ep(i)sc(o)pul de Huș(i). Iar altul
nime întru nemica să nu-i învăluiască. Și într-alt chip să nu faceți. Pr!d sim istinim listom
n<a>[em.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌo <7170 / 1662> ap<rilie> dÆ <4>.
+ Sam g<o>sp<o>d<i>n\ cazal.

44
 Io Istrati Dabij1 voevod<a>é<m. p.>.
Apostol <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 73-74, original, difolio, rupt la îndoituri, pătat, lipit pe altă
hârtie, lipsă 2 / 3 din f. 2-a, semnătura voievodului, sigiliu inelar în ceară roșie, căzut.
EDIȚII: CDM, III, p. 180, nr. 789.
_________________________
1, 2
Rupt.

20. 1662 (7170) aprilie 7, Iași. Eustratie Dabija voievod scutește doi preoți și un diacon, de
la Episcopia Hușului, de dajdie împărătească și vlădicească, de colaci, cai de olac, deseatină de
stupi, de pâine și de vin, gorștina de mascuri, de toate dările și angheriile și „nici cartea”să nu li se
ia.

+ Io Evstratie Dabij<a> voevoda, Bojï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli

Moldavscoi. Adec(ă) domniia mea m-am m(i)lostivit și am ertat pre rugători(i) noștri pe doi preuți
și un diiacon de la sv(â)nta episcopie din Huși, de dajde înpărătiască și de dajde vlădicească și de
colaci și de cai de olac și de desiatină de stupi și de gorștină de mascuri și de desiatină de vin și de
pâne și de toate dările și angăriile de câte sintu pre alți preuți în țara domnii miali. Numai să aibă a
ruga pre m(i)l(o)stivul Dumnezău pentru bună sănătatatea domnii miale. Și nici pecetluit să nu li
céreți, nici cartea să nu li să ia, nime întru nemic (să nu-s)1 învăluiască preste cartea domnii miali.
Iar cine va învălui vor fi de mare certare de la domniia mea precum au avut cărți și de la alți domni
de ertat, ce-au fostu mai (îna)inte de noi. I nac ne budem.
+ Saam g<o>sp<o>d<i>nn<\> ve<l1>l.
Io Istratie Dabij1 voevod<a>é<m. p.>.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌo <7170 / 1662> ap<rilie> ZÆ <7>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 69-70, original, difolio, filigran, rupt la îndoituri, lipit pe altă
hârtie, lipsă 2 / 3 din f. 2-a, semnătura voievodului, sigiliu inelar în ceară roșie, căzut;
EDIȚII: CDM, III, p. 181, nr. 792.
_________________________
1, 2
Îndoit și șters.

21. 1663 (7171) iunie 16, Iași. Preotul Popa Gligorie, fratela său Gavril Buzarna și alții
vând Tomei vameșul și jupânesei sale Varvara, partea lor de ocină și moșie din a treia parte din
satul Șcheea de pe Stavnic, ținutul Vasluiului, din partea din sus, cu 65 lei bătuți.

† Adecă eu preutul Popa Gligorie, și frații mei, Gavril Buzarna, ficiorul Anghelinei, și
Isaico, ficiorul Nastasiei, nepotul lui Arman i Simion, ficiorul Cornei, nepotul Alecsandrei, soru lui
Arman, și Aftanasae, ficiorul Lupei, nepotul Anghelinei, toți nepoții lui Arman și a Urâtei, și a lui
Farco comisului, strănepoții popei Alecsei lui Boziu, scriem și mărturisim cu cestu zapis al nostru,
de nime siliți nice asupriți, ce de bună voia noastră, am vândut noi a noastră direaptă ocină și moșie
ce am avut noi în sat în Șcheea pre Stavnic, ce iaste în ținutul Vasluiului, den a treia parte den tot
satul Șchéii, din partea de sus a treia parte. Acéia am vândut dumisale Tomei vamășului, și
giupănései dumisale Varvarei, dereptu șésezăci și cinci de lei bătuți, și au făcut dumnealui toată
plata deplin cât scrie mai sus 65 de lei bătuți. Noi i-am vândut aceia den a treia parte den tot satul de
Șchéi a treia parte den partea de sus, cu vatră de sat, și cu loc de moară lângă casă în apa izvoarălor,
și cu pomeț, și din țarină, și cu locuri de fănață, și cu vadu de moară în Stavnic, și în păduri, cu locu
de prisăci, și din tot venitul, ca să-i fie dumisale direaptă ocină și moșie, și giupănései dumisali și
45
cuconilor. Și au fost în tocmala noastră Dumitrașco Roșca și Enachi, vornicii de poartă, și Corlat
uricariul, Ignat de Mogoșești, Savin ot tam, Ion, ginerele Aniței Hurdumăcease, Ion(a)șco,
gineresău, Necula, ficiorul Gagei de Șchéi, și alți oameni buni megiaș(i). Și eu Dumitrașco uricariul
am scris. Pentru mai bună credință ne-am pus degéte(le) și boiarii iscăliturile să să știe.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌoa <7171 / 1663> iun<ie> qïÆ <16>.
Dimitrașc(o) Roșca, dvor(nic) <m.p.>.
Enachi, vornic.
Gavril.
(…) Corlat, uricar <m.p.>.
Isaico.
Ionașco.
Ion.
Nicula.
Simion.
Solomeia.

Biblioteca Națională, Fond Documente istorice, sec. XV-XIX, XX / 93, dosar 578, (nr.
1015), original, difolio, filigran, două peceți inelare în tuș negru, 6 degete.

22. 1665 (7173) iunie 20. Iași. Eustratie Dabija împuternicește pe Serafim, Episcopul
Hușului, să țină tot hotarul moșiei Rășești, ținutul Fălciu; nimeni nu are voie să are său să cosească
fără știrea Episcopului, iar cine va ara și va cosi să dea zeciuială.

+ Io Evstratie Dabij<a> voevoda, Bojï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>d<a>r\ Zeml<i>

Moldavscoi. Dat-am carte(a) domni(ei) melé părintelui și rugătorului nostru svinți(a) sa Sărafim,
Ep(i)sc(o)pu(l) de Huși. Și pe cine va trimete să fie tare și puternic cu carte(a) domnii meali a ține și
a opri tot hotariul a săliștii ce să chiamă Răsăștii la Fălciu. Nime să n-aibă treabă, ara sau a cosii, pre
aceli loc fără știre svinții sali. Iar carele va ara sau va cosi să le de a zece, și nime să nu cuteză a ține
sau a opri preste carte(a) domnii mial(e). Iar cui va pare cu strănbul să vii de faț(ă). Toe pi[em.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌog <7173 / 1665> iuni<e> Æc <20>.
+ Saam g<o>sp<o>d<i>n\ vel1l.
Buhu[, vel log<o>fet uki iscal <m. p.>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 77, original, filigran, rupt, lipsă 1 / 6 din partea de jos, lipit pe o
filă albă, sigiliu mijlociu în chinovar șters; Copie în Manuscrise, nr. 545, f. 104; rezumat în ANI,
FEH, LI / 31 (nr. 5, cu văleatul 7143, iunie 20); Mențiune la Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 129.
EDIȚII: CDM, III, p. 265, nr. 1200.

23. 1666 (7174) ianuarie 13, Iași. Gheorghe Duca voievod scutește poslușnicii Episcopiei
Hușului și anume un cojocar, un bărbier, un croitor, un curălar, un meserciu, un butnar, un olar, un
ciubotar de dajde, zloți și de alte angherii ce sunt pe târgoveți; mai scutește de camănă mare, mică
și de bezmen, o cârciumă mare sau două mici pentru una mare, după cum au fost scutiți și de alți
domni, iar pârcălabilor, vornicilor, șoltuzului cu pârgarii, olăcarilor, podvodarilor și târgoveților
din târgul Huși, le poruncește să nu-i supere.

+ Io Duca voevoda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi. Adecă

domniia mia am dat și am întărit din cărțile altor domni ce-au fost mai-n(a)inte de noi, părintelui și
rugătoriului nostru ep(i)scopului de Huș(i) cu un cojocariu, și un bărbier1, și un croitoriu, și un
46
curélariu, și un mesărciu, și un botnariu, și un olariu, și un ciobotariu, și o cărșmă mare sau două
cârșme mici pentru una mare, ce sintu de treaba sfantei ep(i)sc(o)pii. Pentr-acéia să fie în pace
aceștia toți de dajde și de zloți și de lei și de taleri și de galbini și de orți, și de alte dări și angherii de
toate de câte vor hi pre alți târgoveți în târgu în Huși. Așijderia cărșma să fie în pace de camănă
mare și mica și de bezmen, și cojocariul să fie în pace de de camănă, numai să aibă ei a sluji ce vor
hi trébele sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii precum au fost obicéiul și în zilele altor domni. Așijderia și voi
pârcălabi și vornici și șoltuzul și pârgari și voi târgoveți din târgu din Huși întru nimică să nu vă
amestecați la aceștia câți mai sus scriem, și voi olăcari și podvodari întru nimică să nu-i învăluiți. Că
apoi cine-i va învălui preste cartia domnii méle de mare certare va hi de la domniia mia. I nac ne
budem.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌod <7174 / 1666> gen<arie> Ægï <13> dni.
+ Saam g<o>sp<o>d<i>n\ vel'l.
Io Duca voevodaé<m. p.>.
† Stratul <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 78-79, original, difolio, filigran, lipsă 2 / 3 din f. 2-a, semnătura
voievodului, sigiliu inelar în ceară roșie căzut; Regest la C. Stoide, Prima domnie a lui Gheorghe
Duca Vodă, în „Revista Istorică Română”, XV, 1945, p. 65 (are data ianuarie 12); Mențiune la
Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 60 și 129.
EDIȚII: CDM, III, p. 282-283, nr. 1286.
_________________________
1
Adăugat deasupra rândului cu altă cerneală.

24. 1666 (7174) aprilie 22, Iași. Gheorghe Duca voievod scutește doi preoți și un diacon de
la Episcopia Hușului de dajdie împărătească și vlădicească, de colaci, de cai de olac, deseatina de
stupi și vin, gorștina de mascuri și dijma de pâine. (Scrie) Stratul.

+ Io Duca voevoda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi. Adecă

domniia mia m-am milostivit și am ertat pre rugătorii noștri doi preoți și un diacon de la sfanta
ep(i)sc(o)pie din Huș(i) de dajde înpărătiască și de dajde vlădicească și de colaci și de cai de olac și
de desiatin(ă) de stupi, și de gorștin(ă) de mascuri, și de desiatin(ă) de vin și de dijmă de pâine și de
toate dările și angheriile de câte sintu pre alți preoț(i) în țara domnii miale și nici pecetluit să nu le
ceară de la dânșii, nici cartia să nu le ia. Iară cine va învălui preste cartia domnii miale de mare
certare va hi de la domniia mia. I nac ne budem.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌod <7174 / 1666> ap<rilie> cÆb <22>.
+ Saam g<o>sp<o>d<i>n\ vel'l.
Io Duca voevodaé<m. p.>.
† Stratul <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 82-83, original, difolio, filigran, lipsă 2 / 3 din f. 2-a, semnătura
voievodului, sigiliu inelar octogonal în ceară roșie, deteriorat; Rezumat la C. Stoide, Prima domnie
a lui Gheorghe Duca Vodă, în „Revista Istorică Română”, XV, 1945, p. 65; Mențiune la
Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 130.
EDIȚII: CDM, III, p. 293, nr. 1343.

47
 25. 1666 (7174) mai 13, Iași. Gheorghe Duca voievod porunceşte slugilor sale să
cerceteze pricina dintre Strătulătoae şi răzeşii din satul Pojoreni faţă de nişte părţi de ocine de pe
Prut.

+ Io Duca voevoda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>dar\ Zemli Moldavscoi.

Scriem domnia mea la slugile noastre la (…)1 şi la (…)2, dămu-vă ştire pentru pâră ce-au
avut înaintea domniei méle Strătulătoae cu neşte răzăşi a ei din saat din Pojoréni, pentru nişte părţi
de ocine din sat din Pojoréni, ci sânt pe Prut, zicând Strătulătoae că are acolo o parte de ocin(ă)
daanie şi alta cumpărătură de pe jupânul său Strătulat ce-au fost agă, şi au scos şi drése de
cumpărătură de ne-au arătat şi de daanie, şi acmu are asuprială de acei răzéşi. Pentru acesta lucru,
daacă veţi vedea cartia domniei méle, iar voi să socotiţi cu oameni buni precât îi vor spune drésele
să ţie în tot hotarul satului ce i să va vini, iar alta ce va mai prisosi vor ţiné moşenii aceia cu uric ce
ne-au arătat şi precâtă parte veţi afla că are cumpărături şi daanie Strătulătoae să-i faceţi şi o
scrisoari să-i fie de mărturie. Toe pi[em g<o>sp<o>d<st>v<a> mi.
+ Saam g<o>sp<o>d<in\>.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌod <7174 / 1666> mai gÆï <13>.
Buhuœ Vel log<o>fet uki.

ANI, Colecţia Documente, 40 / 18, Original, rupt; cu o copie poslăduită de Vasile Danu.
_________________________
1, 2
Lipsă numele.
3
Rupt.

26. 1666 (7174) iulie 27, Iași. Iliaș Alexandru voievod întărește Episcopiei Hușului scutirea
de dajde, zloți, lei, taleri, galbeni și orți a unui cojocar, bărbier, croitor, curelar, meserciu, butnar,
olar și ciubotar; de asemenea o cârciumă mare sau două mici le scutește de camănă mare sau mică
și de bezmen, iar pe cojocar îl scutește de camănă, poruncind pârcălabilor, vornicilor, șoltuzului,
pârgarilor, târgoveților din târgul Huși și olăcarilor și podvodarilor să nu-i supere cu nimic. (Scrie
Contăș).

+ Io Ili'[ Alicsandru voevoda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli

Moldavscoi. Adecă domniia mia am dat și am întărit din cărțile astor domni ce-au fost mainte de
noi părintelui și rugătoriului nostru ep(i)sc(o)pului de Huși cu un cojocar și un bărbiiar și un croitor
și un curălar și un meserciu și un butnar și un olar și un ciobotar și o cârșmă mare sau două cârșme
mici pentru1 ce2 sintu de treaba sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii. Pentr-acéia să fie în pace aceșté toți de dajde
și de zloți și de lei și de taleri și de galbeni și de orți și de alte dări și de angherii de toate de câte vor
hi pre alți târgoveți în târgu în Huși. Așijderia cârșma să fie în pace de camăna mare și mică și de
bezmen și cojocariul să fie în pace de camănă, numai să aibă ei a sluji ce vor hi trébele sv(i)ntei
ep(i)sc(o)pii precum au fost obicéiul și în zilele altor domni. Așijderea și voi părcălabi și vornici și
șoltuzul și pârgarii și voi târgoveți din târgu din Huși întru nemic să nu vă amestecați la aceștia câți
mai sus scriem și voi olăcari și podvodari întru nemică să nu-i învăluiț(i). Că apoi cine-i va învălui
preste cartia domnii méle de mare certare va hi de la domniia mea. I nac ne b\dem.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌod <7174 / 1666> iul<ie> czÆ <27> dni.
+ Saam g<o>sp<o>d<i>n\ vel1l.
Iw Ili'[ Alicsandru <m. p.>.

48
 ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 80-81, original, difolio, filigran, pătat, semnătura voievodului,
sigiliu inelar în ceară roșie, căzut; Mențiune la Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 130.
EDIȚII: CDM, III, p. 297, nr. 1365.
_________________________
1, 2
Îndoit și ilizibil, aproape șters.

27. 1666 (7174) iulie 27, Iași. Iliaș Alexandru voievod poruncește șoltuzului și târgoveților
din Huși să lase în pace pe poslușnicii Episcopiei pe care i-a scutit de seu, ceară, de cheltuială și de
podvoade, de cai de olac și de miere și alte mărunțișuri, precum și de lucrul la teslărie, gheață și la
fân, căci și cisla le este deosebită în catastiful cămării domniei, poruncind pârcălabilor și vornicilor
de târg să nu-i supere cu nimic.

+ Io Ili'[ Alicsandru voevoda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli

Moldavscoi. Scriem domniia mia la șoltuzul și la toți târgoveții din tărgu din Huș(i). Dămu-vă știre
déca veț(i) vedia cartia domnii méle iar voi să lăsați în pace poslușnicii sf(i)ntei ep(i)sc(o)pii de său
și de ceară și de cheltuială și de podvoade și de cai de olac și de miére și de alte mănunțușuri. La
nemică de voi să nu-i amestecaț(i), nici la teslărie nici la ghiață nici la fân ce să fie în pace de voi
precum le scriu cărțile de la toți domnii ce au fost mainte de noi. Pentru, căci și cisla le iaste deusăbi
de voi la catastiv la cămara domnii méle. Așijderea și voi părcălabi și vornici de acolo de târgu întru
nemică să nu-i învăluiți preste cartea domnii méle. De mare certare va hi de la domniia mea.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌod <7174 / 1666> iul<ie> czÆ <27> dni.
+ Saam g<o>sp<o>d<i>n\ vel1l.
Iw Ili'[ Alicsandru <m. p.>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 84-85, original, difolio, filigran, semnătura voievodului, sigiliu
inelar în ceară roșie; Copie în ANI, Manuscrise, nr. 545, f. 78; Mențiune la Melchisedec, Chronica
Hușilor, p. 69-70.
EDIȚII: CDM, III, p. 297, nr. 1366.

28. 1666 (7175) octombrie 26, Iași. Iliaș Alexandru voievod poruncește vătafilor mari,
pârcălabilor de la ținuturi, dregătorilor din târguri, globnicilor și deșugubinarilor, ca pe călugări și
călugărițe, pe preoții mireni cu casele lor și cu feciorii lor neînsurați și pe năimiții lor să nu-i
globească sau să-i judece ei, ci pe aceștia îi va judeca Serafim, Episcopul Hușului, care va avea
grijă și de cumătriile de sânge amestecat, de oamenii ce petrec fără de lege și necununați și de alte
fărădelegi ale celor din eparhia sa.

+ Io Ili2[ Alicsandru voevoda, B<o>ji<6> m<i>l<os>t<ï6>, g<os>p<o>d<a>r\ Zemli

Moldavscoi. Scriem domniia mea mia la a noștri credincioși boiari cei mari și la vătaji cei mari, și
la pârcălabi de la ținuturi, și la dregători di prin târguri, și la globnici și la deșugubinari, și la alți
slujitori la toți, și la slugi bo(i)erești, când veți înbla cu slujbele domnii mial(e) prin țara domniei
mial(e), și prin toate târgurile. Dămu-vă știre că am înțăles domniia mia că învăluiți călugării di pre
la sv(i)ntele mănăstiri și di pre la mitoacele lor, și pre poslușnicii lor, și preoții mirenești, și casele
lor, de-i globiți pre înșii cum nu să cade, și pre ficiori lor și pre năimiții lor, cum n-au mai fostu de
v(e)ac. Iar voi opriți vecinii voștri di prin satele voastre și-i apărați. Nu po(a)te părintele și rugătoriul
nostru chir Serafim, Ep(i)sc(o)pul de Huși întări legéa lui Dumn(e)zeu și să socotească în Eparhia
lui Sv(i)nții sal(e) de oamini ce petrec făr(ă) de lége, cum nu să cade de singe amestecat, de
cumătrii, de cununii și de alte fărdelége. Pentru aceia diaca veți vedea cartia domnii mial(e), iară voi
să aveți a lăsa foarte în pace călugării și călugărițăl(e), și preoți mirenești, și casăli lor și ficiorii lor

49
care-i sintu neînsurați și năimiții lor ca să nu-i globiți, nici să giudecați nici de o greșal(ă), ce cu
dănșii să aibă triabă ai giudeca și ai învăța și ai certa carel(e) după déla lui părintel(e) și rugătoriul
nostru carel(e) mai sus scriem, după cum iaste légea creștinească, cu sv(â)nta pravil(ă) careiI vor hi
Eparhiia Sv(i)nției sal(e). Și iarăș să aibă a socoti de cum să scrie, de cumătrii, de singi amestecat,
oameni ci petrece făr de lége, și necununați, și de alte fărdelége. Nimi să n-aibă treabă ai opri sau ai
giudeca, ce cu giudécățile lui Dumn(e)zeu spre oamini ce vor petriace făr lége ca-s aibă iară
părintele și rugătoriul nostru ce mai sus scriem. Pentru acéia nimi mai multu ca să n-aibă a tine sau a
opri înaintea cărțăi domnii mial(e). Za toe p<i>[em.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌoe <7175 / 1666> oct<omvrie> cqÆ <26> dni.
+ Saam g<o>sp<o>din\ vel1l.
Iw Ili'[ Alicsandru <m. p.>.
† Lupul <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 88-89, original, difolio, rupt la îndoituri, lipit pe altă hârtie,
lipsă 2 / 3 f. 2-1, semnătura voievodului, sigiliu inelar în ceară roșie.
EDIȚII: Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 130-131; CDM, III, p. 304, nr. 1400.

29. 1667 (7175) mai 20. Beciul din Plopeni ce fetele sale Tudura și Măria vând lui Neculai
Racoviță, hatman, o falce și jumătate de vie la Pleșa Broștenilor, cu 40 de lei bătuți.

† Adecă eu Beciul de Plopéni și cu fétele méle cu Tudura și cu Măriia, scriem și mărturisim

cu cest adevărat zapis al nostru, de nime siliți nice nevoiți, ce de a noastră bună voe am vândut
dereaptă ocină și moșie a noastră o falce și giumătate de vie din Pléșia Broșténilor dumisale
hatmanului Neculae Racoviță, dereptu 40 de lei bătuți ca să fie dumisale dereaptă ocină și moșie
neclătită în véci. Iară din oamenii noștri nime să nu să améstece sau să-s ispitească să o răscumpere
în véci. Și cându o am vândut au fost dinnaintea sfinții sale părintelui Ioan, Ep(i)sc(o)u(l) de Huș(i),
și în tocmala noastră au fost Iorest, dichiul de la sfănta Ep(i)sc(o)pie, și Ghelasie, clisiarhul, și
preoții cei domnești de la sfănta Ep(i)sc(o)pie anume popa Platon, și popa Gheorghie, și șoltuzul
Péter, și Dumitru Butucia, și Pavăl, ficiorul Rănjăi, și mulți tărgoveți bătrâni și oameni buni de târgu
și din megiași. Și pentru credința au pus svințiia sa părintele Ep(i)sc(o)pul Ioan pecetia svintei
Ep(i)sc(o)pii. Și au pusu șoltuzul pecétia tărgului, și noi câți mai sus sintem scriși toți ne-(a)m pus
pecețile și iscălitu(ri)1le, ca să-s știe.
V<e>l<1>t =zrÌoe <7175 / 1667> iul<ie> ms]a Æc <20> dni.
(…)
Ioan , Ep(i)sc(o)p Hușschi.
Iorest, dichiu.
Erodiacon Ghelasie.
† Ereu Platon.
† Ereu Ghiorghie.
† Dumitru Butucea.
† Pavăl Rănjea.
† Istratie pis<al>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 86-87, original, difolio, rupt, lipit, scrisul întinat, trei sigilii în
fum, unul mic iconografic, unul mijlociu al târgului Huși și unul inelar; Mențiune la Melchisedec,
Chronica Hușilor, p. 132.
EDIȚII: CDM, III, p. 319, nr. 1476.
_________________________
50
 1
Rupt.

30. 1668 (7176) martie 20, Iași. Iliaș Alexandru voievod dăruiește uric Episcopiei Hușului,
sălașul țiganului domnesc Condrea, cu femeia și copiii lui, spre a fi șerbi țigani cu toți urmașii lor.

+ Io Ili[ Alexaandr\ voevoda, B<o>jï6 m<i>l<os>t<ï6>, g<os>p<o>d<a>r\ Zemli

Moldavscoi. Adec(ă) domniia mea m-am mi(lo)stivit ș-am dat ș-am miluit a noastră rugă S(fân)taa
m(ă)n(ă)stire ep(i)sc(o)pie din trăg din Huși unde iaste hraamul sv(i)nților și slăviț(ilor) ap(o)st(o)li
Petr(u) și Pavel, cu un sălaș de țigani, din țiganii noștri domnești, anume Condria țiganul cu fémeia
sa și cu ficiorii lor ca să-i hie de la domnia mea sv(i)ntei m(ă)n(ă)stiri ep(i)sc(o)pii ce mai sus scriem
drepți șerbi țigani cu tot rodul lor, nerușeit și neclătit, nici dănăoară în viaci, și uric și-ntăritur(ă).
Iară și după a noastră viiaț(ă) și domnie pre cine va alege Dumn(e)zău a fi domnu într-aa noastră
țară a Moldovei, tot ca-s nu aibă a rușei și a strica a noastră daanie și miluire, ca ca-s aibă a da ș-a
întări. Iară cine să va ispiti a strica și a răsipi daania și miluiria noastră acela ca-s hie neertat de
Domnul Dumn(e)zău ce-au făcut ceriul și pământul și de Preacinstită și Preacurată Maica sv(i)nții
saale Maria, și de toț(i) sv(i)nții părinți Ap(o)st(o)li, și să aibă parte cu Iuda și cu trecletul Aria întru
nesăvârșit véci și-n munci amin.
Pis U @s, V<e>l<1>tw =zrÌoq <7176 / 1668> ms]aa marti<e> cÆ <20> dn0i.
+ Saam g<o>sp<o>din\ vel1l.
Iw Ili[ Alicsandru <m. p.>.
† Lecaa <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 90-91, original, difolio, filigran, rupt la îndoituri, semnătura
voievodului, sigiliu inelar octogonal în chinovar; Mențiune la Melchisedec, Chronica Hușilor, p.
134.
EDIȚII: CDM, III, p. 342-343, nr. 1598.

31. 1669 (7177) mai 22. Constantin, fiul lui Crăciun Cupeş, nepotul lui Voico din
Şopârleni, vinde partea lui din Şopârleni, ţinutul Fălciului, un bătrân, hatmanului Neculai Racoviţă,
din vatra satului, câmp, fânaţ, ţarină şi din tot venitul.

† Adecă eu Costantin, feciorul lui Crăciun Cupeş, nepotul lui Voico din Şopârliani, de a
mea bună voe mărturisăscu cu cest zapis al mieu, cum am vândut a me direaptă ocină şi moşie, un
bătrân partea mia din sat din Şopârliani la ţinutul Fălciiului, din vatra satului, şi din cămpu şi din
ţarină, şi din fănaţ şi din tot locul cu tot vinitul, aceasta am vândut dumisale Nicolai Răcoviţ(ă)
hatmanul, dirept patruzăci de lei, şi mi-au plătit dumnealui toţi banii deplin întru măna mea
denaintia dumilorsale boiarilor celor mari, Solomon Bârlădianul, vel log(o)făt, Miron Costin, vel
dvornic Nijneai Zemli, Gligorie Hăbăşescul, vel dvornic Vişneai Zemli, Stamatie, vel postelnic,
Gavril Costachi, vel spătar, Lupaşcu Buhuş, vel ceaşnic, Ursachi, vel vistiarnic, Ion Racoviţ(ă), vel
comis, Vasilie Malaiu1, vtori log(o)făt, Dumitraşco Roşca, (vornic)2, Roman, Gligorie Ciocârlie,
Gavril Rusul, vornicii de poartă. Şi pentru credinţa pusu-m-iam degetul şi dumnealor boiarii au
iscălit cu toţii. Şi eu Strătulat Rugin am scris ca să-s ştie.
<Vă>l<1>t<w> =zrÌoz <7177 / 1669> mai cÆv
† Costantin.
Solomon Bârlădeanu, vel logofăt, iscal.
Miron, vel vornic, iscal.
Gligore Hăbăşescul, vel vornic, iscal.
Gavriil Costache, vel spătar, iscal.

51
 Roman, vornicul.
Stamatie, vel postelnic, iscal.
Racoviţ, vel comis, iscal.
Vasile Maliu, vtori logofăt.
Rusul, vornic.
Az Dumitru Roşca, vornic, iscal.
Az Gligorie Ciocârlie, dvornic, iscal.
Az Gherghie, vornic, iscal.

<Pe verso>: Zapis de la Costantin Cupeş, de cumpărătur(ă) la Şopârleni din sus de Huşi ot
Fălcii pe un bătrân.

Biblioteca Naţională a României, Fond Documente istorice sec. XV-XIX, XXI / 11,
original, cu transcriere; Menţiune: Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, XVII, 1927, p.8, nr. 13.
______________________
1, 2
. Rupt.

32. 1669-1670 (7178) <f. l. z.>. Ion Boaje cu frații săi vând o vie la Odobești în timpul
foametei lui Avram, care o vând lui Radu.

† Zde zapis. Să fie de mare credință. Adecă eu Ion Boaje scriu și mărturises(c)u cu acest
zapis al mieu de nime silit nice nevoit și eu de bună voia mea am vândut cu toți frații miei o vie lui
Avram când foametea. Și mi-au dat Avram pe acea vie 2 boi denaintea a mulți oameni buni.
† Adecă eu Avram scriu și mărturisescu cu acest zapis al mieu de nime silit nice nevoit șe1
eu de bună voia mea dacă am văzut nevoia că piiu de foame eu am vândut acea vie Radul(u)ii care
am cumpărat de la Ion și au dat Radul pe acea vie 12 ughi când foametea de mi-am scos capul di în
foamete. Iarăș acumu înainte șine2 va mai mai face vo nevoe pe urma mea sau vo asupreală Radului
peste zapisul mieu să fie treclét și proclét și să nu-i agiute 318 o(te)ți de vă Nichei. Și când am făcut
această tocmală au fost mulț(i) oameni buni, anume Neaniul ot Grozești și Ion Rogojan ot tam și
Vasilie Susani și Bulgăr ot tam, Dumitrașco Roșca și Vasilie Țibelichi, și pentru credința ne-am pus
și dégetele în loc de peceți v\ dni.
V\l<1>t =zrÌxi <7178 / 1669-1670>
Noi Stefan voivod3 snă Vasilie voivod.
† Eu Radul scriu și mărturisescu cum au venit Apostul la meni toamna în urma foameții de
au zis că-i iaste datoriu Ion Boaje cu 100 de vedre de vin să-i dea de într-acea vie. Dece eu am dat ci
acea sută de vedre Apostului pentru acea vie de plătit datoria lui Ion cum știu tot satul Odobeștii.

ANI, Colecția Documente, 359 / 2.

______________________
1, 2
Conform textului.
3
. Ștefăniță Lupu (noiembrie 1659-17 / 27 ianuarie 1661; ante 17 / 27 februarie - † 19 / 29 septembrie
1661); La 1669-1670 domnea Gheorghe Duca.

33. 1673 (7181) februarie 11, Iași. Ștefan Petriceicu voievod întărește Episcopului Hușului
privilegiile date de alți domni de mai înainte, pentru un cojocar, un blănar, un hoștinar, un bărbier,
un croitor, un curelar, un meserciu, un butnar, un olar, un ciobotar și o cârciumă mare sau 2 mici,
să fie scutiți de dajde, zloți, lei, taleri, galbeni, orți și alte dări; cârciuma să fie scutită de camăna
mare și mică și de bezmăn, iar blănarul, cojocarul și hoștinarul de camănă, poruncind pârcălabilor,
vornicilor, deșugubinarilor, șoltuzului, pârgarilor și târgoveților din târgul Huși precum și
olăcarilor și podvodarilor să nu-i supere.
52
 + Io Stefan Petr\ voevoda, B<o>j<ï6> m<i>l<os>t<ï6>, g<os>p<o>d<a>r\ Zemli
Moldavscoi. Adecă domniia mia am dat și am întărit din cărțile altor domni ce au fost mainte de noi
părintelui și rugătoriului nostrum, Ep(i)scopului de Huși, cu un cojocar și un blănar și un hoștinar, și
un bărbiar, și un croitor, și un curălariu, și un mesărciu și un butnar, și un olar, și un ciobotar și o
cărșmă mare sau doaă cărșme mici pentru una mare, ce sintu de treaba sf(i)ntei Ep(i)sc(o)pii. Pentru
aceia să fie în pace aceștea toți, de dajde și de zloți, și de lei și de taleri, și de galbini, și de orți, și de
alte dări și angherii care sintu pre alți tărgoveți în tărgu în Huși. Așijderia cărșma să fie în pace de
camănă mare și mică și de bezmăn, și blănariul și cojocariul și hoștinariul să fie în pace de camănă,
numai să aibă ei a sluji ce vor hi trebile sf(i)ntei ep(i)sc(o)pii cum au fostu obicéiul și în zilele altor
domni. Așijderea și voi părcălabi, și vornici, și deșugubinari, și șoltuzul și părgari, și voe tărgoveți
din trăg din Huși întru nimică să nu vă amestecați la aceștea câț(i) mai sus scriem. Și voi olăcari și
podvodari întru nimică să nu-i învăluiți preste cartea domnii melé. Iar cine-i va învălui va hi de mare
certare. Za toe p<i>[em.
U @s, V<e>l<1>t =zrÌpa <7181 / 1673> f<e>vr<ie> aïÆ <20> dn0i.
+ Saam g<os>p<o>d<i>n\ vel'l.
Iw Stefan Petr\ <m. p.>.
† Lupul <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 92-93, original, difolio, filigran, semnătura voievodului, sigiliu
inelar, octogonal în chinovar; Mențiune la Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 135; C. Stoide,
Contribuții ls Istoria Bisericii Moldovenești (1672-1673), Iași, Tipografia Lucrătorii Asociați, 1942,
p. 4.
EDIȚII: CDM, III, p. 466, nr. 2231.

34. 1674 (7182) martie 27, Iași. Dumitrașco Cantacuzino voievod poruncește vameșilor din
Huși să nu ia vamă de la poslușnicii Episcopiei și de la slobozieni, să ia vamă numai din pește și
sare după cum este adetul, iar din altele să nu ia nimic.

+ Io Dumitra[co Catacozino voevoda, B<o>j<ï>6 m<i>l<o>st<ï>6, g<os>p<o>d<a>r\ Zemli

Moldavscoi. Scriem domnia domniia me slugil(e) noastre la vameșii din Huș(i). Dămu-v(ă) știré
pintru căț(i)va poslușnici carei sănt a sfintei episcopii și pintru slobozienii carii lăcuesc pe la
sloboziile sfintei episcopiei să căutaț(i) să le daț(i) bună pace, să nu-i învăluiț(i) pintru vamă ce vor
vinde poslușnici sau și slobozieni, nemiși, din ce ș-or aduce să vânză, vama să nu le luaț(i), iar
cându vor aduce pește sau sare voi se le luaț(i) vama pe cum va fi adetiul. Iar din altel(e) ori din ce
vor aduce, den nemic să nu le luaț(i), nice să-i-nvăluiți, că de vor veni cu jalub sau de ne va face
părintel(e) știré cum că-i-nvăluiț(i) peste cartea a domnii meli bine să știț(i) că certare veț(i) ave(a)
de către domniia me. Za toe pi[em. + Saam g<os>p<o>d<i>n\ vel'l.
U @s, V\l<1>t =zrÌpv <7182 / 1674> mart<ie> cÆz <27>.
+ Io Dumitra[co Cataczino voevoda <m. p.>

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 94-95, original, difolio, filigran, lipsă 1 / 3 din f. 2-a, semnătura
voievodului, sigiliu inelar, octogonal în chinovar; Rezumat la Melchisedec, Chronica Hușilor,
p.136-137.
EDIȚII: CDM, III, p. 488, nr. 2347.

35. 1674 (7183) octombrie 13, Huși. Dumitrașco Cantacuzino voievod poruncește
slujitorilor să nu supere pe preoții și diaconii Episcopiei Hușului, căci i-a iertat de toate dările,
53
după cum au fost scutiți și de alți domni „să nu stricăm obiceiul cel bătrân” deși au dat numai
odată câte 2 galbeni la „mucaremea” când a venit împărăția în 2 rânduri și a fost mare greu
asupra țării. (Scrie) Corlat.

+ Io Dumitra[co Catacozono voevoda, B<o>j<ï6> m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>d<a>r\ Zemli

Moldavscoi. Scriem domniia mea la toți slujitorii câți veți înbla cu toate slujbele domniei méle.
Dămu-vă șt(i)re tuturora pentru preuții și diiaconii ce sintu la svanta episcopie, carii au cărți făcute și
de la alți domni ce-au fostu mainte de noi de scutial(ă). Numai vinind înpărățiia în doauă rânduri și
hiind mare greu asupra țărăi au dat și ei numai odată câte doi galbeni mucaremea, iar acmu
vărtejindu-ni noi de după înpărăție din gios am vinit pi aici pe la Huși. Deci au vinit preuții și
diiaconii de ni-au arătat cărțili ce-au avut vechi de la domnii ce-au fostu mainte și ni s-au rugat cu
mari rugăminte ca să le înnoim cărțili să nu străcăm obicéiul cel bătrân ce-am avut. Deci și domniia
văzind cărțili altor domni ce-au fostu mainte de noi am socotit macar că au dat numai la cei 1 doi
galbeni de n-au făcut cu ace(ea)2 nici o adaogere la nevoia țărăi. Și domniia mea m-am
m(i)l(o)stivi(t) și i-am ertat ca să hie în paci de acmu înainte de toate dărili și angheriili câte vor hi
pe țară, macară orice greu are hi asupra țărăi. Pentr-acéia și voi slujitori carii veți înbla hie cu slujbe
a domnii méle toți să aveți ai lăsa, întru nemică nime să nu-i învăluiți. Iară cini s-are tinde să străce
acest obicéiu carele domniia mea li-am făcut cu așezare, acela să hie neertat de D(o)mnul
D(u)mn(e)zău și de hramul ce iaste la această sv(â)ntă episcopie. Aceasta scriem domniia mea.
Din Hu[i, <V\<l<1t> =zrÌpg <7183 / 1675> oct<omvrie> gÆï <13>.
+ Io Dumitra[co voevoda <m. p.>
Corlat <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 96, original, filigran, semnătura voievodului, sigiliu inelar,
octogonal în chinovar, rupt.
EDIȚII: Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 139-140; CDM, III, p. 498, nr. 2394.
_________________________
1, 2
Rupt.

36. 1675 (7184) decembrie 28, Iași. Antonie Ruset voievod scrie vameșilor de Huși să nu ia
vamă de la poslușnicii și slobozienii Episcopiei Hușului decât din pește și sare, după cum este
obiceiul.

+ Io Antonie Rus\t voevoda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<os>p<o>dar\ Zemli Moldavscoi.

Scriem domnia mia la slugile noastre la vameșii de Huș(i). Dămu-vă știre pentru câțiva poslușnici
carii sintu a sv(i)ntei mănăstiri și ep(i)scopiia de Huș(i) și pentru sloboziianii carii lăcuescu pre la
sloboziile sv(i)ntei ep(i)scopii, să le dai bună pace, să nu-i învăluiți pentru vamă ce vor vinde
poslușnicii sau slobozianii, nimică din ce ș-or aduce să vănză vamă să nu le luați. Iară când vor
aduce piaște sau sare voi să le luați vamă precum iaste adiatiul, iară dintr-altele ori ce vor aduce la
târgu, din nimică vamă să nu le luați, nici să-i învăluiți, că de vor vini cu jalobă sau de ne va face
părintele știre cumu-i învăluiți peste cartia domnii miale, bine să știți că certare veți avia de la
domniia mia. Într-alt chip nu va hi.
U @s, <V\>l<1>t =zrÌpd <7184 / 1675> dec<emvrie> ciÆ <28>.
+ Io Antonie voevoda <m.p.>
+ Str\tulatu <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 102-103, original, semnătura voievodului, sigiliu inelar,
octogonal în chinovar.

54
 EDIȚII: CDM, III, p. 520, nr. 2510.

37. 1675 (7184) decembrie 30, Iași. Antonie Ruset voievod întărește Episcopului Hușului
scutirea pentru un cojocar, un blănar, un hoștinar, un bărbier, un croitor, un curelar, un meserciu,
un butnar, un olar, un ciobotar, și o cârciumă mare sau 2 mici, de dajde, zloți, lei, taleri, galbeni,
orți și alte dări; de asemenea cârciuma să fie scutită de camăna mare și mică și de bezmen și
blănarul, cojocarul și hoștinarul de camănă, poruncind pârcălabilor, vornicilor, deșugubinarilor,
șoltuzului, pârgarilor și târgoveților din Huși, precum și olăcarilor și podvodarilor să nu-i supere
cu nimic.

+ Io Antonie Ruset voevoda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<os>p<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi.

Adecă domniia mea am dat ș-am întărit din cărțile altor domni ce-au fost mainte de noi părintelui și
rugătoriului nostru Ep(i)sc(o)pului de Huș(i) cu un cojocar și un blănar și un hoștinar și un bărbiariu
și un croitor și un curălariu și un meserciiu și un botnar și un olar și un ciobotar și o crăcimă mare
sau doauă mici pentru una mare, ce sintu de treaba sv(i)ntei Ep(i)sc(o)pii. Pentru aceia să hie în pace
aceștia toți de dajde și de zloț(i) și de lei și de taleri și de galbeni și de orți și de alte dări și angherii
de câte sintu pre alți târgoveți în târg în Huși. Așijderia crăcima să hie în pace de camănă mare și
mică și de bezmăn, și blănariul și cojocariul și hoștinariul să hie în pace de camănă, numai să aibă ei
a sluji ce vor hi trébile sv(i)ntei ep(i)sc(o)pii precum au fostu obicéiul și-n zilele altor domni.
Așijderea și voi părcălabi de vornici și deșugubinari și șoltuji și părgari și voi târgoveț(i) de trăg de
Huși, întru nemică să nu vă amestecați la aceștia câți mai sus scriem și voi olăcari și podvodari întru
nemic să nu-i învăluiți preste cartea domnii méle. Iară cine-i va învălui va hi de mare certare de la
domniia mea. Sin p[em.
Saam g<os>p<o>din\ vel1l.
U @s, <V\>l<1>t =zrÌpd <7184 / 1675> dec<emvrie> lÆ <30>.
+ Lecaa <pisal>.

Manuscrise, nr. 543, f. 99-100, original, filigran, rupt puțin la îndoituri, semnătura
voievodului, sigiliu inelar, octogonal în chinovar.
EDIȚII: CDM, III, p. 521, nr. 2515.

38. 1675 (7184) decembrie 30, Iași. Antonie Ruset voievod poruncește slugilor sale din
ținutul Fălciu să lase în pace de dajde, zloți, lei, galbeni și de toate dările pe 2 oameni străini din
satul Vicoleni, pescari, ai Episcopiei.

+ Io Antonie Ruset voevoda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<os>p<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi.

Scriem domnia mea la toate slugile noastre câți veț(i) înbla cu toate slujbele domnii méle la ținutul
Fălciiului. Dămu-v(ă) șt(i)re deca veț(i) vedia cartia domnii méle, iară voi toț(i) să aveț(i) a lăsa în
pace de dajde și de zloț(i) și de lei și de galbeni și de toate dările și angheriile pre doi oameni ce
55
sintu la sat la Vicoléni, carii sintu păscari la svintaa Ep(i)sc(o)pie la Huși. Nime altu nemic să nu-i
învăluiască, numai să aibă ei a hi de treaba Ep(i)sc(o)pii cum au fostu și la alți domni. Iară cine va
vrea să-i învăluiască întru ceva. Acela va hi de certare de la domnia mea. Sin p[em.
I nac ne budem.
U @s, <V\>l<1>t =zrÌpd <7184 / 1675> dec<emvrie> lÆ <30>.
+ Io Antonie voevoda <m.p.>
† Lecaa <pisal>.

Manuscrise, nr. 543, f. 101, original, sigiliu inelar, octogonal în chinovar.

EDIȚII: CDM, III, p. 521, nr. 2516.

39. 1676 (7184) ianuarie 12, Iași. Antonie Ruset voievod face cunoscut lui Sofronie,
Episcopul Hușului, dregătorului și vătămanului său din siliștea Crețești de pe Lohan, ținutul Fălciu,
că poate să cheme și să strângă „cât de mulți”oameni străini din Țara Turcească, Muntenească,
Ungurească, Leșească, din partea căzăcească, să-i așeze acolo, pentru că le dă slobozie pe timp de
un an de toate dările: dajde, zloți, lei, taleri, galbeni, orți, iliș, sulgiu, unt, bezmene de ceară,
ialoviță de siliște, braniște, care de jold, bile șăici; pârcălabii, globnicii de ținut, deșugubinarii și
podvodarii, olăcarii și conăcarii să nu-i învăluiască, nici lucru domnesc să nu lucreze.

+ Io Antonie Ruset voevoda, B<o>jï<6> m<i>l<o>stï6, g<os>p<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi.

Dat-am cartia domniei miali părintelui și rugătoriului nostru Svinției sale Sofronie, Ep(i)sc(o)pul de
Huși și dregătoriului, și vătămanului său din siliște din Crițăști, ce iaste pe Lohan la ținutul
56
Fălciiului. Spre aceia ca să aibă aș chema oamini streini de altă țar(ă) din țara turcească și din țara
munteniască, și din țara ungurească, și din țara leșască, și din partea căzecească, și dispre alte părți
hie ci limbă vor hi, să aibă a vini, și a strânge câți de mulți. Și décă vor vini și să vor așeza la aceia
siliște ce mai sus scriem, de la domniia mea vor avia slobozie într-un an și vor hi în pace de dajde, și
de zloți, și de lei, și de taleri, și de galbini, și de orți, și de iliș, și de sulgiu, și de untu, și de bezmene
de cear(ă), și de ialoviță de siliște, și de branește, și de cari de joldu, și de bile și de șăici, și de toate
dările și angheriile câte sintu pre alți mișăi în țara domniei miale. Așijderia și voi părcălabi și
globnici de acel ținut și deșugubinari, și podvodari, și olăcari, și conăcari, nime întru nimică să nu-i
învăluiască, nici un lucru a domniei miale nu vor lucre, ce de toate vor hi ei în paci. Iar cine să va
ispiti să-i învăluiască preste cartia domniei miali bine să știe că de mari certare va hi. I nac ne
budem.
U @s, V<\>l<1>t =zrÌpd <7184 / 1676> gen<ar> Ævï <12>.
+ Io Antonie voevoda.
+ Lupul <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 97-98, original, difolio, filigran, pătat în partea de sus,
semnătura voievodului, sigiliu inelar, octogonal în chinovar; mențiuni: Melchisedec, Chronica
Hușilor, p. 36 și 42 (f. l. z.); Regest la V.A.Urechia, Notițe despre slobozii, în „Analele Academiei
Române, Mem. Sec. Ist.”, Seria II-a, tom IX, 1886-1887, p. 168.
EDIȚII: Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 54-55; Al. Papadopol-Callimah, Sloboziile în
România, în „Convorbiri literare”, an XVII, p. 449, nr. 12; CDM, IV, p. 424, nr. 5.

40. 1677 (7185) aprilie 1. Chiriac, fiul lui Diroces (Diroce), nepotul Merii, mărturiseşte că
vinde fraţilor săi Lupan, Iliaş şi Gheţău, părţile sale din Todireşti, Răceşti şi Iurceşti cu 35 de lei.

† Adecă eu Chiriiac, ficiorul lui Diroces, nepotului Merii, scriu şi mărturisesc cu cestu zapis
al meu, de nimene voitu, nice asuprit, ce de bună voi(a) me am vândut dre(a)ptă ocin(ă) şi moşii a
me fraţilor mei, lui Lopan şi Lopan au dat pe giumătate de ban, şi Iliaş şi Gheţău, amăndoi au dat-o
giumătate de ban, anume din sat din Todereşti şi din Răceşti şi din Iurceşti, ce să va alege parte(a)
me dintr-a aceste trei sălişti, din vatra săliştilor şi din făn şi din păduri şi din pomete, şi din vaduri de
mo(a)ră şi din tot vinitul ce să va alege dintr-a aceste trei sălişti din parte(a) me, dreptu 35 de lei. Şi
acestu zapis s-au făcut denainte a mulţi o(a)meni buni şi bătrâni şi megiiaşi din sus şi din gios, ca să-
s(e) ştii, şi la aceasta tocmal(ă) au fostu dumna(a)l(u)i Doroceas şi a Tudoscăi şi Ştefan snă Todoscăi
şi a Măricăi ce fostu sor(ă) lui Chiriac, fată îm(i) Dorocesăi şi Tofan şi Gavriliţ şi Gavriliţă snă
Mogălde şi Mitrufan şi Gavril zet Iordăco(a)i şi Dumitraşco, vornicelul de Negreşti, şi Mihalce ot
Glodeni, şi Gavril Chelar, Nicula zet Iordăco(a)i şi Andrei Bulbucu şi Neculai Corhance şi
Ghiorghii, sân Mogâlde ot Orheiu, şi Toader zet Vas(i)lie Portari şi Gligori săn Iosip Armanul ot
Roman, neguţitori şi Ştefan Peşterece ot Orheiu şi Naşcul ot Todereşti şi Gligori săn Tudor ot
Todereşti. Şi pentru mai mari credinţa am şi iscălit şi ne-am pus peceţile şi eu Macsăn Ursul ot
Orheiu am scris zapis(ul).
V<\>l<1>t<o> =zrÌpe <7185 / 1677> apr<ilie> Æa <1>.
Gavriliţă B(ă)isan.
Chiriac Stegar.
Mihalce.

Academia Română, Documente istorice, CCCCLI / 15, original, filigran, sigiliu octogonal,
sigiliu inelar imprimat în fum, rupt.

57
 41. 1678 (7186) februarie 14, Iași. Antonie Ruset voievod scrie șoltuzului din târgul Huși și
tuturor târgoveților că episcopul de Huși a făcut jalbă pentru doi-trei poslușnici ce-i are la schitișor
de vreo 15-16 ani, târgoveții îi trag pe aceștia la târg; domnul cere să-i lase în pace.

+ Io Antonie Rus\t voevoda, B<o>j<ï6> mil<o>st<ï6>, g<os>p<o>d<a>r\ Zemli

Moldavscoi. Scriem domniia mia la șoltuzul din târgu de Huși și la toț(i) tărgoveții de acolo. Dămu-
vă știre că domnii miali vini jalobă de la rug(ă)toriul nostru sv(i)nțiia sa episcopul de Huș(i) pentru
doi trii poslușnici ce are la cel schitișor, cum vă acolisăț(i) și-i trageț(i) la tărgu și de când sintu ei la
acel schit, sintu vreo cinsprăzăci șasăsprăzăci ani, de cari lucru iată că vă scriem domniia mia de
vreme ce sintu ei poslușnici acolo de atâta vriame, să le daț(i) paci și să fiț(i) îngăduitori pănă la
Paști cându va vini părintele aicia la dvorbă1 și atuncia să viniț(i) și voi și viț(i) sta la divan. Deci
cum va (a)liagi divanul așa va hi, iar păn(ă) atuncia să le daț(i) paci poslușnicilor. Aceasta vă
scriem.
U @s, V<\>l<1>t =zrÌpq <7186 / 1678> fev<ruarie> Ædï <14>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 104, original, filigran, rupt puțin la îndoituri, pătat, sigiliu
inelar octogonal în chinovar.
EDIȚII: Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 142 (fragmente din text); CDM, IV, p. 74-75, nr.
242.
_________________________
1
Serviciu onorific la Curtea domnească.

58
 42. 1679 (7187) februarie 7, Iași. Gheorghe Duca voievod împuternicește pe Calistru,
episcopul de Huși și pe cel ce-l va trimite – protopop, popă sau slugă – să cerceteze în ținutul
Fălciu pricinile de sânge amestecat, de cununii și altele, spre a-i globi pe cei ce calcă legea.

+ Io Duca voevod, B<o>j<ï6> m<i>l<o>st<ï6>, g<os>p<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi. Dat-

am cartia domnii miali rug(ă)toriului nostru sv(i)nții sali lui Calestru, episcopul de Huși, și pre cini
va trimite ori potropop, ori popă, ori slug(ă), ca să hie volnic cu cartia domnii méle a cerca singe
amestecat la ținutul Fălciiului și cununii și alte lucruri, ca să aibă al globi și al certa carile-și după
déala lui, precum scriu și cărțile altor domni ce au fost mainte de noi. Și nime să nu cutéază a sta
înpotriva cărții domnii méli.
+ Saam g<os>p<o>d<i>n\ veleal.
U @s, V<\>l<1>t =zrÌpz <7187 / 1679> fev<ruarie> zÆ <7>.
+ Gl<i>gor <pisal>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 106, original, rupt la îndoituri, lipit pe altă hârtie, sigiliu
mijlociu în chinovar.
EDIȚII: Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 143; CDM, IV, p. 94, nr. 337.

59
 43. 1679 (7187) aprilie 26, Iași. – Gheorghe Duca voievod împuternicește pe Calistru,
episcopul de Huși, să caute și să aducă înapoi vecinii mănăstirii Episcopiei Hușului fugiți de la
Dabija voievod încoace din „poslușnici și din satele episcopiei”, oriunde s-ar afla: în târg, sat
domnesc, boieresc ori călugăresc, în slobozie ori în budă.

+ Io Duca voivoda, Boj<ï6> mil<o>st<ï6>, g<os>p<o>d<a>r\ Zemle Moldavscoi. Dat-am

cartia domnii miali rugătoriului nostru părintelui Calistru episcopului de Huș(i) și pe cine va trimite
să hie tare și putiarnic cu cartia domnii miali a căuta și-a cerca drepți vecin(i) a sv(i)ntii mănăstiri
carii au fugit din poslușnici și din sateli mănăstiri(i) episcopii, pe aceia ori unde-i va afla ori în tărgu
ori în satul domnii miali ori în sat boieresc ori călugăresc ori în slobozie ori în budă ori hie unde vor
a fi la vecin(i) a sv(i)ntii mănăstiri a episcopii de Huș(i) fugiți au din poslușnicii au din sate de la
țară fugiți de la Dabija vodă încoace, pre aceia pe toți să aibă ai lua cu tot ce vor avia ei și să-i ducă
la urmă de unde au fugit la cislăș și nime să nu cutiaze ai opri înaintia cărții domnii miali.
U @s, V<\>l<1>t =zrÌpz <7187 / 1679> ap<rile> Æcq <26>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 105, original, filigran, sigiliu inelar octogonal în chinovar.
EDIȚII: Melchisedec, Appendice la Chronica Hușilor, p. 103 (cu data: 1678 <f. l. z.>);
CDM, IV, p. 101, nr. 368.

44. 1681 (7189) ianuarie 20, Iași.- Gheorghe Duca voievod împuternicește oamenii lui
Calistru, episcopul Hușului, să strângă poclonul vlădicesc de la toți preoții din ținutul Fălciu;
preotul care nu va da poclonul, după cum este adetiul, va fi pedepsit de domn. Totodată poruncește
să se facă cercetări „pentru sânge amestecat” și de se vor găsi oameni „petrecând fără de lege” să
fie pedepsiți și globiți de episcop, după canonul pravilei vechi și după obicei. Pârcălabii și ceilalți
slujitori domnești din acest ținut să nu se amestece la gloabele și județele vlădicești.

+ Io Duca voevoda, B<o>j<ï6> m<i>l<o>stï6, g<os>p<o>d<a>r<\> Zemli Moldavscoi. Dat-am

cartia domnii méli părintelui și rug(ă)toriului nostru, sv(i)nții saale lui Calistru, episcopul de Huși, și
pre cine va trimite, oamenii sv(i)nții saali să hie volnici cu cartia domnii miali, să aibă a miarge la
preuții de ținutul Fălciiului și să străngă poclonul vlădicescu de pre preuții de acel ținut, precum este
adétiul, pentru căce sv(i)nțiia sa încă are destul(ă) dare și cheltuial(ă). Pentru aceia nime să nu-i
opriască, ce este poclonul sv(i)nții sali, iară care preut va sta înpotriv(ă) și nu-ș vor da poclonul
precum este adétiul, bine să știe că va avea certare de la domniia mea. Așijderili, să aibă a cerca
acolo la acel ținut pentru singe amestecat și carii or hi petrecându fără de lége, pre unii ca aceia să
aibă ai duce la scaun(ul) sv(i)nții sali și să-i certe și să-i globască după cum va vini canunul pravilei,
precum scriu cărțile céle vechi, după obiceiu. Așijderile și voi părcălabi și alți slujitori ce veți înbla
acolo la acel ținut, să nu vă amestecaț(i) la gloabele și la giudețele ce sintu vlădicești, că apoi nu veți
păți bine. Și nim(e) să nu stea înpotriva cărții domnii miali.
+ Saam g<os>p<o>din\ velél.
U @s, <V\l1t> =zrÌpø <7189 / 1681> gen<arie> Æc <20>.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 107, original, sigiliu inelar octogonal în chinovar.
EDIȚII: Melchisedec, Chronica Hușilor, p. 144-145; CDM, IV, p. 142, nr. 573.

60
 45. 1681 (7189) februarie 11. Gheorghe Duca voievod întărește lui Neculai Racoviță, fost
mare logofăt, stăpânirea pe două părți de ocină din satul Botneni, ținutul Fălciu, în fundul Crasnei.

+ Io Duca voevoda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<os>p<o>d<a>r\ Zemli Moldavscoi. Adecă au

venit înaintea noastră și înaintea a lor noștri boiari mari și a mici, cinstit și credincios boiarinul
nostru dum(nea)lui Necula(i) Răcoviț(ă) ci-au fost log(o)fătu mari, și ni-au arătatu un zapis de danie
pre do(u)a părți de ocină din satu din Botniani, ce iaste în ținutul Fălciiului în fundul Crasnei, de la
Tofan, ficiorul Ioanii de Titiani, care paarte i-au fost lui Tofan direaptă ocină de pre înmăsa Ioana,
fata Tadoii, nepoata lui Maco(v)ei, și altă paarte ci-au avut el cumpărătură de la mătușe sa Vărvara,
sora Ioanei. Pre aciaste doao părți ni-au arătat dum(n)ealui boiarinul nostru, ce mai sus scriem acest
adevărat zapis de danie pre aciale doao părți de ocină ce mai sus scriem ce săntu la sat la Botneani și
cu mulți buiari iscăliți. Pentru aciia domnia mea văzându acel adevărat zapis de dani(e) și iscăliți
câțiva boiari domniia mea încă am dat și am întărit pre ciale doo părți de ocin(ă) din sat din
Botniani, ca să-i hie dumisali diriaptă ocin(ă) și moșie și gi(upânesii) dumisaali și cuconilor dumisali
nerușiită în viaci. Toe pi[m.
U @s, V<\>l<1>t<o> =zrÌpǿ <7189 / 1681> fev<ruarie> Æaï dni <11> zile.
+ Saam g<o>sp<o>d<i>n\ vel1l.
Miron, vel log<o>f<\>t.

Academia Română, Documente istorice, CLXI / 34, original, sigiliu timbrat.

46. 1683 (7191) ianuarie 11, Iași. Gheorghe Duca voievod scutește și întărește episcopului
Mitrofan al Hușului, un cojocar și un meserciu de camănă, dar să slujească la episcopie; mai
scutește de camănă, bezmen și de cepărie o cârciumă mare sau două mici.

61
 + Io Duca voevod, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<os>p<o>d<a>r\ Zemle Moldavscoi i zemle
Ucrainscoi. Adecă domniia mia m-am m(i)lostivit de am întărit și am înnoit din cărțile altor domni
ce-au fost mainte de noi, svinției sale rugătoriului nostru părintelui Mitrofan, ep(i)scopul de Huș(i),
cu un cojocariu și cu un meserciu, ca să fie în pace de camănă, numai să aibă ei a slujiria sv(i)ntei
ep(i)scopii. Așijderia și o crășmă mare sau doaă mici, ca să fie în pace de camănă, și de bezmen, și
de cepărie, de toate de acéstia să fie în pace, precum au fost obiceiul și în zilele altor domni mainte
de noi. De aceasta scriem domniia mia într-alt chip să nu fie, iar cine să va ispiti a face vr(e)un val
peste cartia domniei méle de mare certare vor fi. .
+ Saam g<os>p<o>din\ vell1l.
U @s, <V\>l<1>t =zrÌka <7191 / 1683> gen<arie> Æay <11>.
+ Io Duca voevoda <m.p.>

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 108-109, original, difolio, filigran, semnătura voievodului,
sigiliu inelar octogonal în chinovar.
REZUMAT: Melchisedec, Chronica Hușilor,145, mențiune la p. 70 (f. l. z.); EDIȚII:
CDM, IV, p. 182, nr. 769.

47. 1683 (7192) decembrie 2, Bârlad. - Gheorghe, Pavăl, Maria, feciorii lui Ştefan
Bogescu, nepoţii Elesaftei Crăciunese, vând lui Mihălachi Ţopa, partea din sus din satul Clăpăneşti,
ţinutul Tutovii, cu vatra de sat, din câmp, vad de moară, loc de grădină, cu tot venitul.

† Adecă noi Ghiorghii şi cu fratemieu Pavăl şi cu soro noastră cu Măriia, ficiorii lui Ştefan
Bogescului, nepoţii Elesaftei Crăciunese, scriem şi mărturisim cu cest adevărat zapis al nostru la
măna dumisali lui Mihălachi Ţopa, ca să-i fii de bună credinţă şi de mărturie, precum noi de bună
voia noastră, de nim(e) nevoiţi, ne-am voit noi înde noi şi am vândut a noastră driaptă ocin(ă) şi
62
moşie, ce am avut a tătâne nostru lui Ştefan, toată parti lui din sat din Clăpăneşti, din gium(ă)tati di
sat din parti din sus, din a opta parti ce-s vini moşei no(a)stre Elesaftei, a şes(ea) parti, parti tătâne
nostru lui Ştefan, din şes(e) fraţi ce au fost la înpărţare, cu vatră de sat şi din cămpu, şi din vad de
moar(ă) dintr apa Tutovei, şi din loc de grădin(ă) şi din tot locul cu tot vinitul, ce a hi parti noastră,
cari parti di moşie este la ţinutul Tutovei. Şi când am vândut-o noi am întrebat şi pe ceia fraţi şi pe
unchi ca-s o cumpere ei, şi n-au vrut să o cumpere nici unul. Deci noi am vândut-o dumisali lui
Mihălachi Ţopii dreptu în patru lei (...) bani gata, ce ni-a dat întru mănule noastre, iar ceia fraţi ce au
mai avut parti cu noi într-această parti a tătâne nostru ce am vândut-o noi ca să aibă a ţine aiurea la
alte moşii unde mai avem. Şi-n tocmala noastră s-au tămplat dumnealor Abaza Coroiu, vornicul, şi
părinteli Veneamin, egumănul de Răchitoasa, şi uncheşul Iorest călugărul, şi uncheşul Costantin
Bogescul, şi dumnealui Vas(i)lie Popa, vornicul de Brălad, şi preuţii cei d(o)mneşti ot tam, Ignat şi
Grăjdian, şi popa Miron ot Bogeşti, şi Gligorie Orzul ot tam, şi Gonţea ot Pogana şi alţi boiari şi
oameni buni carii mai gios au iscălit, şi pentru ca-s fie de bună credinţă şi mărturie, ne-am pus şi noi
degeteli peceţi dinpreună cu dumnealor şi să aibă a-şi faci şi dres d(o)mnesc de pre zapisul nostru ca
să-i fie drept ocină şi moşie dumisali şi giupănesăi şi ficiorilor în veci. Să-s ştie.
U B\rlad, V<\>l<1>t<o> =zrÌkv <7192 / 1683> dec<emvrie> vÆ <2>.
Ghiorghiţi.
Pavăl.
Mărie.
Gligori Orzul.
+ Veneamin e(r)monah.
Mohah Iorest.
Abaza, vornic, Corianu.
Ierei Grăjdian.
Az Costantin sin Ilsaftei.
Az popa (...) ot Ţifeşti, încă m-am tămplat.
Gonţea.
Iscal popa Miron.
+ Irei Ignat iscal.
Antiohie iscal, încă m-am tămplat.
Az Vas(i)lie Gălcă, vo(r)n(ic) iscal, martur.
Iscal Ion Bogescul.
Vas(i)loe Gid.
Gavril Pascal (...), m-am tămplat.

Biblioteca Naţională a României, Fond Documente istorice, XXVII / 3, original.

48. 1684 (7192) iunie 3. Preotul Vărgolici, împreună cu preoteasa și feciorii, fac danie
mănăstirii lui Adam partea lor de ocină și moșie din satul Cernătești, ținutul Covurluiului.

† Adecă eu preutul Vărgolici și cu preute(a)sa mia și cu ficiorii mei, scriem și mărturisim cu

cest zapis al nostru ca să fie de bun(ă) credință pe cum noi de nimia siliți nici asupriți, ce noi de a
noastră bun(ă) voe ne-(a)m învoit și ne-(a)m îndurat de-(a)m dat a noastră dre(a)ptă ocin(ă) și moșie
din sat din Cernătești toată parte(a) noastră cât ni-s vine nouă, o am dat-o danie s(fin)tei
măn(ă)stir(i) a lui Adam ce iaste în codrul Ghenghei, pentru căci și rudel(e) mele o au dat-o mai
înainte de mine toat(ă) câtă avem noi acolo la Cernătești. Pentr-acee am dat-o și noi să fie poman(ă)
s(fin)tei măn(ă)stir(i) în veci. Și la această danie s-au tănplat mulți o(a)meni buni preuți și mireni,
anumia călugărul Vărlam ot Cucuta și Nofit și Stratul cel bătrân și Ariton Ivul și Pădur(e) și Dobre
și Bobul și pentru mai mar(e) credința ne-(a)m pus și degetele.

63
 V<\>l<1>t<o> =zrkÌv <7192 / 1684> iun<ie> gÆ <3>.
† Ierei Vărgolici, iscal.
I(e)r(o)monah Vărlam.
Nofit.
Stratul.
Ariton.
Pădur(e).
Dobre.
Bobul.

ANI, Fond Mănăstirea Adam, I / 12.

49. 1685 (7193) aprilie 12, Bârlad. Lupul şi Alexandra, sora sa, fiii lui Poiană Uricariu,
vând un ţigan lui Leondar.

Adecă eu Lupul şi cu sorumea Alixandra, ficiorii lui Poiană, uricarului, scriem şi mărturism
noi cu cestu adevărat zapis al nostru cum noi de bună voia noastră am vândutu noi un ţigan, dreptu
şerbu al nostru, anume pe Ion, carele iaste ficioru(l) lui Mo(i)si, sni ţiganul, ce-au fostu a lui Iosip,
căpitanului, şi părinţii noştri l-au cumpărat pe Ion, ţiganul, ficiorul lui Moisăi, drept optsprăzăci
ughi, pe acesta ţigan l-au vândut Iuraşco, ficiorul lui Iosip, căpitanului, tătâne nostru lui Poiană.
Deci noi am acmu l-am vândut pe Ion, ficiorul lui Moisăiu, ţiganul. Pe acesta ţigan l-am vândut
dumisali giupânului Leondar, dreptu treizăci de lei bani gata şi ne-u dat bani toţi deplin în mânule
noastre. Şi la tocmala noastră s-au tâmplatu preutul Ignat de târgu din Bârlad, şi preutul Grăjde(a)n,
tij ot tam, şi preutul Gligoraşco, ot tam, şi preutul Isac ot Cosiţiat, şi dumne(a)lui Vasili Gâlcă,
pârcălabul, şi dumn(ea)lui Savin, cofetarul, şi dumn(ea)lui Vasilache, vornicul ot Bărlad, şi Iftemie
Gavriţa, ot tam, şi Dumitraşco Gavriţa. Şi pentru credinţa am pus peceţili ş-am iscălit, şi noi aceşti
martur(i) cari mai sus scriem văzindu deplin plată şi tocmală bună, am iscălit şi noi să-s ştie.
U B\rlad, V<\>l<1>t<o> =zrÌkg <7193 / 1685> ap<rilie> vÆy <12>.
Az Lupul Poian iscal.
Şi Alisandra
<ss>
Eu monah Viniamin, egumen.
Eu Ereu Ignat is(cal).
<ss>
Savin, cofetar.
+ Beldiman Pintilei, martur.
<ss>
Az Dumitraşco Gavriţa, iscal.
<ss>
Iftimie Gavriţa.
+ Ereu Grăjdean.
<ss>
+ Chirila Bujoran, martur.
<ss>
Vasilie Gâlcă, părcălab, iscal.
Vasilie, biv armaş, iscal, martur.
Eu Antiohie (…).

Biblioteca Academiei Române, Documente istorice, IX / 43, original.

64
 EDIŢII: Costin Clit, Documente privind istoria oraşului Bârlad, în „Academia Bârlădeană”,
Anul XXI, 4 (57), 2014, p. 12, nr. 1.
_________________________
1
. Spaţiu gol.

50. 1685 (7194) octombrie 10, Huşi. Zapis prin care Mărina şi surorile ei Aniţa și Irina
vând o vie marelui paharnic Vasile Costache, situată pe Dric în târgul Huşi.

† Adecă eu Mărina şi cu surorile mele Anniţa şi Irina, fetele Petrei a Greculeţului, den târgu
de Huşi, scriem şi mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru, cum noi de nimea silite nici asuprite,
ce de a noastră bună voia am vândut a noastră driaptă ocină şi moşie o vie den Dric dumisale lui
Vas(i)lie Costachie, păharnicului celui mare, în doozeci şi patru de lei bătuţi, bani gata, carii ni-au
dat dumnelui toţi deplinu. Deci să-i hie dumisale driaptă ocină şi moşie şi de la noi cumpărătură, şi
giupănesăi dumisali şi cuconilor dumisale în vecii, şi să aibă dum(n)ălui aş face şi driasă domneşti
pe această vie ce mai sus scriem. Şi această tocmală <s-au făcut>1 denainte Nicăi şoltuzului şi a
tuturor târgoveţilor de Huşi care prentru credinţa au pus şi pecetea târgului, şi s-au tâmplat dumnelui
Tănasie Bos(ie), vornicul, şi dumnialui Iacob, vornicul, şi alţi boiari şi oameni buni, carii văzându
plata deplinu, toţi ş-au pus iscăliturile şi peceţile să-s ştie.
U Hu[i, <V\>l<1>t<o> =zrÌkd <7194 / 1685> oc<tombrie> Æy <10>.
Iacob Stănescul, iscal.
Tănas Bosăie, vor(nic) Huşschii.
Mărina.
Anniţa.
Irina.
Eu Darie, diac ot hatmani(e) am scris zapis.

B.A.R., Documente istorice, CXXX / 30, original, sigiliul târgului Huşi, sigiliul lui Tănasie
Bosie, trei amprente digitale.
_________________________
1
. Ilizibil.

51. 1686 (7194) martie 25. Constantin Donovici face danie mănăstirii Adam a sa dreaptă
ocină și moșie din Cernătești și Vitezăși, din vatra satului, țarini, fânețe, izvoare, pădure și din tot
locul cu tot venitul, cât se va alege din părțile tatălui său.

† Adecă eu Costantin, snă Donovici, nepotul lui Prebicel ot Cernătești, scriu și mărturisescu
cu cest adevărat zapis al meu, de nime silit, nici nevoit, ce de a mea bun(ă) vo(i)e m-am învoit cu al
mei frați și m-am îndurat ș-am dat danie a mea driaptă ocină și moșie toată partea tătânemeu lui
Donovici din siliști din Cernătești și din siliști din Vitezăși. Am dat danie svintii m(ă)n(ă)stiri a lui
Adam ce iaste în codrul Ghénghei, unde iaste hramul Maicii Préciste, din vatra satului și din țarin(i)
și din fănațe și din izvoară și din pădur(e) și din tot locul cu tot vinitul cât să va alége părțili
tătânemeu dintr-aceli doauă siliști ce mai sus scriu din Cernătești și din Vitezăși, ce sint la ținutul
Tutovei pre valea Corodului, ca-s fie driaptă ocină și moșie sfintei m(ă)n(ă)stiri în veci, să fie
poman(ă) părinților noștri și noauă așijderea. Așijdirea și o sor(ă) ce am Vas(i)lca și un frate Arhip
când am dat aciaste părți de ocini ce mai sus scriu am grăit și ni-am învoit frățești cu toții precum să
fie cu vo(i)e noastră tuturor. Iară mai pe urmă de-a rămâni fi(e) ei să aibă a ținé alte părți dintr-alte
moșii ce avem înpreun(ă), iară pentru acésté părți de s-ar amesteca frații mei sau alte rude a faci
v(re)un val svintei m(ă)n(ă)stir(i) eu să aibu a da sam(ă) or(i) la ce giudeți am merge. Iară de se vor
ispiti frații mei sau alte rude a noastre a faci vreun val svintei măn(ă)stiri peste această danie a
noastră, unii ca acie să fie afurisiți și trecléți și procliți și blăstemați de Domnul Dumnezău și de
65
Maica Préciste și de svăntul Ioan și de toți sfinții. Și când s-au făcut acest zapis au fost de fați
preutul Irimiia de Oncani și Ch(i)rica di acolo și Tănasie Berbeci ot Fundianul și Todosie izbașé ot
Boziești și Mihăil, slugi agăi lui Bogdan și Apostul ot Saniia și Ghiorghii o(t) tam, și Alicsandru sin
Nistor ot Pleșești și Oil, călugărul ot măn(ă)stire și mulți oameni buni și eu Potolie am scris zapisul.
Și pentru credința ni-am pus iscăliturile să fii de mari credințe ca-s știe.
<V\>l<1>t<o> =zrkÌd <7194 / 1686> mart<ie> ceÆ <25>.
Costantin Donovici.
Az ierii Irimie, iscal.
Az Mihăil, iscal.
Oil, călugăr.
Chirica.
Tănasie.
Todosăie hot.
Apostul.
Ghiorghii.
Alicsandru.

ANI, Fond Mănăstirea Adam, I / 14.

51 a. 1685 (7194) octombrie 17. Zapis de danie prin care Apostol Ipate dăruește părintelui
Antim, egumenul mănăstirii Cetățuia, un loc de prisacă la Dealu Mare de pe Vilna.

Suret scos de pe zapisul lui Apostol Ipate, pentru un loc de prisaca, danie ce au dat la
m(ă)n(ăs)t(irea) Cetățuia, în ținutul Vasului, din (vă)l(ea)t 7194, oc(tombrie) 17, cum mai gios arăta.
Adecă eu Apostol Ipate, scriu și mărturisescu cu acestu adevărat zapisul mieu, la măna
sfinții sali părintelui A(n)tim, eg(u)m(enul) de la sfinta m(ă)n(ăs)t(ire) Cetățue, și la tot soborul,
precum eu de bună voe me(a) de nime sălit, nici asuprit, ce de a me(a) bună voe, am dat și am dăruit
a me(a) driapta ocina și moșie, un loc de prisaca din D(e)alul Mare din Viilna, cu pomet, cu vie, cu
fâneț, și cu alte ce va alegi, cu tot locul acei priseci, și cu tot venitul, ca să fie driapta ocina și moșie
danie de la mine sfintii m(ă)n(ăs)t(iri), ce mai sus să pomenești Cetațui(a), cu toata inima me(a) în
veci, și nime dintru semănțiile noastre din fii miei, sau din nepoț(i), sau din fraț(i), să n-aibă
amesteca la aceasta moșie care mai sus scrim, ce am dat danie sfintii m(ă)n(ăs)t(iri), iar cine dintru
rudele me(le), din fraț(i), sau din fii miei, sau din nepoț(i), s-ar amesteca la ace(a)sta danie a dezbati,
ca să fie proclet și afurisit de trei sute și optsprezeci otăț, pentru căci sfințiia sa parintele
eg(u)m(enul) și cu tot soborul mi-au scris la pomelnic(ul) sfintii m(ă)n(ăs)t(iri) pe părinții miei, și pe
mine, și eu m-am giuruit la sfănta m(ă)n(ăs)t(ire) ca să mă călugărescu, și la aceasta tocmala s-au
întim(p)lat boer mare, și fecior de boiar, oameni buni, cari din gios s-au iscalit, și pentru mai mare
credință mi-am pus și degitul în locu de iscalitura, și eu Costadin Părvul, mădilnicear, am scris
zapisul, cu învățătura dum(isale) lui Apostol Ipate, și m-am iscalit ca să să cr(e)az(ă).
Eu Apostol Ipate.
Tudur, biv vel vor(nic).
Alexandru, vel post(elnic).
Velișco.
Gavril, biv vel vor(nic).
Balșe, vel vor(nic).

ANI, Colecția Documente, 230 / 18, suret.

EDIȚII: Gheorghe Ghibănescu, Surete și izvoade, XXII, p. 38-39, nr. 44.

66
 52. 1687 (7195) aprilie 5, Iaşi. Constantin Cantemir voievod scuteşte pe vierul mănăstirii
Floreşti, de la Nicoreştii de jos, de toate dările.

† Io Costantin voevoda, B<o>ji<6> mil<o>st<ï6>, g<os>podar\ Zemli Moldav<scoi>.

Scriem domnia mea la boiari şi la toţi slujitorii carii veţi înbla ori cu ce feliu de slujbe a domnii mele
la ţinutul Tecuciului. Vă facem ştire tuturor pentru un viiar ce va avea sv(â)nta m(ă)n(ă)stire
Floreştii acolo la Necoreştii de Gios dacă veţi vedea cartea domnii miale iar voi toţi s-aveţi al lăsa în
paci de dajde şi de zloţi şi de lei şi de taleri şi de galbeni şi de iliş şi de sulgiu şi de unt şi de miiare şi
de ceară şi de conace şi de podvoade şi de toate dările şi angeriile câte vor fi pre alţi mişei în ţara
domnii miali. Nime întru nimica să nu-i facă val şi de bir încă să aibă pace. Iară cine s-ar ispiti ai
faci vreun val peste cartia domnii miali bine să ştie de mare certare va fi de la domniia mea. Într-alt
chip să nu fie. Toe piœem.
U @s, <V\>l<1>t<o> =zrÌke <7195 / 1687> ap<rilie> Æe <5>.
Io C<o>stantin voevoda.

BAR, Documente istorice, CXXX / 39, original, sigiliu imprimat în chinovar.

EDIŢII: Preotul Iacov Antonovici, Mănăstirea Floreşti din plasa Simila, judeţul Tutova,
Bucureşti, Atelierele grafice SOCEC & Co., 1916, p. 12-13, nr. IX.

53. 1687 (7195) iunie 6, Iaşi. Gavrilă, vornicelul de Bârzești dă mănăstirii Adam, 12
pământuri din satul Răspopi.

+ Adec(ă) eu Gavrilă, vornicelul de Bârzeeştii, scriu şi mărturisăscu cu cestu adevărat zapis

al meu precum m-am îndurat şi am dat la s(fâ)nta mănăstire a lui Adam ce éste în codrul Ghenghei
12 pământuri din satu din Răspopi, ce am avut cumpărătură de la Toader şi de la Moisăiu, ficiorii
<...>1jiuchel ce au avut ei compără(tură) de la Dumbrăvoae, ca să fie dreaptă oci(nă) şi moşie în
veci.
Şi cându s-au făcutu acestu zapis s-au prilejit dumne(a)lui Ioniţă părcălabul, ce-au fostu
<ho>1tarnic, şi Ifrimie Irim(i)e uricariul, şi Ursul, <ot C>1răeşti, şi Chirvasie, ot Deocheţii, şi
<M>1oscul, ot Curni, şi dinainte a mulţ(i) o(a)meni buni şi bătrâni.
În Eşi
V\l<1>t<o> =zrÌke <7191 / 1683> iun<ie> qÆ <6>.
<Ur>1sul.
Chirvasie.
Gavrilă.
Moscul.

ANI, Colecţia Documente, 401 / 26, Original, deteriorat.

_____________________
1
Rupt.

54. 1688 (7196) iulie 19. Pană din Tupilați face știre despre furtul unei gropi de mălai de
către țiganul Gheorghie și alții și înțelegerea făcută cu Toadir de la visterie.

† Adec(ă) eu Pană din Tupilaț(i) fac știre cu cestu zapis al meu pentru un țigan, anume
Gheorghie, carele mi-au fost furat mie o groap(ă) de mălai înpreun(ă) cu alții și apoi prinzindu-i eu
de faț(ă) cu mălaiul și hiind Vas(i)lie Bolat, părcălabu(l), la Fălcii, i-am dus la dânsu și i-au pus la
închisoare. Déci, alții mi-au plătit cu ce-(a)u avut iar Gheorghie, țiganul, neavând cu ce plăti s-au
67
vândut lui Toadir dé visterie cu ficiorii lui și l-au plătit dumnalui și dé la gloaba părcălăb(e)ască
precum are și zapis și mai pe urmă l-au plătit și la mini de toată parte(a) lui cât i s-au vinit dintr-acel
furtușag. Dici și eu încă i l-am dat dumisali lui Toadir precum s-au vândut ei cu ficiorii lui, să fie a
lui dreptu țigan, nici să mai aibu eu triabă cu ficiorii lui sau cu dânsul nici alții. Și i-am făcut și de la
mini acest zapis, căci l-au plătit dé la mare nevoie ș-au dat pentru dânsul 65 lei. Deci să hie dreptu
țigan și el și ficiorii lui, dumisali lui Toadir și femeii dumisali și cuconilor în veci și la aceasta
tocmal(ă) s-au tămplat Gălcă, vornicul, și Ion slug(ă) lui vel pos(telnic) și Lupul de visterie și Ștefan
și Gligori, uricariul, și Savin și Mihalce, ficiorii Coli(za)riului și alții carii mai jos săntu iscăliț(i).
Pentru credința ni-am pus și pecețil(e) și dumnealor au iscălit.
U @s, V<\>l<1>t =zrÌkq <7196 / 1688> iul<ie> Æøï <19>.
† Și eu Gheorghii Bulancia, diiac, am scris zapisul.
Az Vas(i)lie Gălcă, vornic.
† Pană.

ANI, Colecția Documente, 402 / 133, original.

54 a. 1691 (7199) ianuarie 12. Ion, feciorul Rucsandii, din satul Fedești, cu frații săi
Iordachie, Anghelina, Loghin Călugărul, Vasile Beșliagă, Gavril, cumnatul lui Vasile Beșliagă,
Cozma, fratele lui Tănase, mărturisesc moartea de om pe hotarul moșiei Pitești și plata pentru un
bătrân din hotarul Bucureștilor și jumătate de bătrân din hotarul Piteștilor.

Suret de pe zapi(sul) din anii 7199, ghenar 12 din.

Adecă noi, ficiorul Rucsandii, Ion, din sat din Fedești, nepot Alboaie, și cu frațăi mei,
Iordachie și sorumea Anghelina și cu Loghin Călugărul și Vasâlie Beșliagă și cu Gavril, cumnat lui
Vas(â)lie Beșliagă și Cozma, frate lui Tănas(e), scriem și mărturisăm cu acestu adevărat zapis al
nostru precum făcându-să o moarte de om pe hotarul Piteștilor s-au dat știré tut(u)ror frațălor cine au
avut părți de moșie în București și în Pitești ca să vie să-ș(i) dea banii cine și pe părțile sale și li s-au
pus și zi în doouă săptămâni ca sîă vie să-ș(i) de(a) banii pentru moartea ce(a) de om, iar carii n-or
vini ca să n-aibă triab(ă) în veci la moșie.
Decii, fiind într-acestea hotară și moșia părinților noștri ni-am sculat noi Ion, ficiorul
Rucsandii din Fedești și cu frat(e)le meu Iordachi și sorumea Anghelina, nepoții Alboaie, și cu alți
fraț(i) ce mai sus scriu, ni-am sculat cu toții și am plătit un bătrân dintru hotarul Bucureștilor și o
giumătat(e) de bătrân din hotarul Piteștilor, nevinindu ciie fraț(i) ce li s-au dat știrea să vie să de(a)
banii pe părțile sali, cărora li s-au pus și zi denaintea dum(i)lorsali vornicilor de Bârlad și la zi n-au
vinit.
Deci, ni-am sculat cu toții ce scriu mai sus și am dat de am plătit un bătrân din București opt
lei, 10 pot(ronici) bătuți, și pe gium(ă)tat(e) de bătrân din hotarul Piteștilor am dat patru lei, cinci
pot(ronici), însă pe un bătrân dn București adică cu toț(i) banii, iar pe gium(ă)tat(e) de bătrân din
Pitești am dat numai eu ban(i), Ion, ficiorul Rucsandii, și cu frații mei Iordachi și sorume(a)
Anghelina și Ilie Vechiul, am dat noi în mâna dumilorsali vorgali vornicilor de Bârlad, a Sălcianului
Toader și a Cărstii Cujbă.
Și acestu zapis l-am făcut denaint(ea) vornicilor de Bârlad și a lui Sămion din sat din
Costești și Cozma din Deleni și Dănăilă din Arămești și Apost(u) ot tam și Neculai, fratile lui Ștefan
Corne de acolo și Vas(i)li, fratile lui Dănăilă. Deci, sântu cu toții și marturi Sămion din Costești și
alți oamen(i) buni și bătrâni, carii li-s iscăliturile înpreun(ă) cu acestea. Pentru credința ne-am pus
degetile și pecețile și (…)1 diac de cămară au scris zapisul să-s(e) știi.
Costea, vor(nic) de Bârlad.
Toader Sălcian, vor(nic).
68
 Apost(ol) Talpeș, ot Horăiata.
Ștefan Corne.
Dănăilă, ot Arămești.
Vas(i)li, brat Dănăil(ă), ot tam.
Neculai, brat Sămion, ot Costești.
Cozma, ot Delen(i).

S-au scos la (vă)le(a)t(o) 7265, oc(tombrie) 25 din, de Carpu, diac de cămar(ă). <ss>

ANI, Colecția Documente, 230 / 19, suret din 25 octombrie 1756 (7265).
_______________________
1
Spațiu gol.

54 b. 1691 (7199) ianuarie 28. Ion, feciorul Rucsandei din Fedești, dă zapis fratelui său
Chirica, pentru două mătci bune primate în schimbul banilor dați pentru o moarte de om de pe
hotarul Piteștilor și Bucureștilor.

<Ve>le<a>t<o> =zrÌkø <7199 / 1691> gin<ar> cÆi <28>.

+ Adecă eu Ion, feciorul Rucsandei ot Fedești, dat-am zapisul meu la mâna fratilui meu
Chiricăi, fecior Rucsandii, precum că mi-au întors înapoi pe parte(a) sa ci l-au agiuns pentru o
moarte de om ci s-au făcut pe hotarul Piteștilor i pe a Bucureștilor, mi-au întors 2 matci bune ci am
fostu dat eu bani pentru dânsul și cându mi-au întorsu acele 2 matce s-au întămplat Gavril
Toderache și Iordache Paiul și Onosie Buța și sluga vornecului Lupului și Ion Bularda ot Jigălii și
Ion Gârneț ot Fedești.
Și eu Ion, fecior Rucsandi ot Fedești pentru credința am pus și degitul.
Eu Gavril Toderache.
Și eu Iordache.
Și eu Onosie Buța.
Eu Ion Bularda.
Eu Ion Gârneț.
Și eu preotul Andrei ot Fedești am scris zapisul.
Erei Andreiu.

ANI, Colecția Documente, 230 / 20, original.

54 c. 1691-1692 (7200) <f. l. z.>. Donosie vinde partea lui Tofan din satul București, pe
care o cumpărase, de pe apa Bârladului, diaconului David de la Cetățuie, cu 20 de lei bătuți

+ Adecă, eu Donosie, scriem și mărtuturisim1 cu (a)cestu adevăratu zapis al meu precum am

vândutu partia lui Tofan cu ai lui frați din satu din București ce-s(ă) chiam(ă) pre apa Bârladu(lui),
dumisali lui David, diiaconul de la Cetăț(u)ie, dreptu douăzăci de lei betie(uți)2, cari moșie am
cumpăratu eu de la Tofan. Și acu am vândut-o eu dumisali diiaconului ca să-i hii dri(a)ptă ocin(ă) și
moșie. Și când am vândut-o au fost frați(i) mei toț(i) și i-am întrebatu și n-au vrutu nime(ni) să o
cumperi, și de bună vo(i)e lor și cu știre(a) lor am vândutu denaint(e) a mulți o(a)meni buni și
bătrâni și tineri, anume Vrăncean căpitan și Apostul Morozan și Vas(i)lie Năburșei și Costa(n)tin,
fratesău, și denaintia A(n)dreicăi, ot Docolina și denaintia lui Iosip și Simion, zet Ghiorghii. Deci
noi văzindu de bună vo(i)e lor tocmali și deplin(ă) plat(a) n(e)-am pus și pecețili să-s(e) știi. Și eu
Neculai, sân Vrăncean, am scris să-s(e) șt(i)e.

69
 <Ve>le<a>t<o>=zÌs <7200 / 1691-1692>
+ Eu Donosie, adeverescu cu zapis(ul) meu și mi-am pus degetu(l).
Vrăncean.
Apostul.
Vas(i)lie.
Co(s)tantin.
Andreica.
Iosip.
Simion.
Az Neculai Vrăncean <m. p.>.

ANI, Colecția Documente, 230 / 21, original.

_______________________
1
Conform textului.
2
bătuți.

55. 1693 (7201) martie 5. Lupul Costachi, biv medelnicer, Solomon Costachi, biv vatav de
aprozi și Costache, biv aga, dau mărturie pentru părți din balta Hărcetelui, cumpărate de tatăl lor
Gavriliță vornic din bătrânul Sărățenilor, părți pe care le dau fratelui lor mai mare Vasile.

Adecă noi Lupul Costachi, biv medelniciar, și Solomon Costachi, biv vătav za aprozi, și
Costachi, biv agă. Facem știre cu această încredințată mărturie a noastră pentru nește părți din balta
Hărcételui, care le-au cumpărat răpăosatul părintele nostru dumnealui Gavriliță vornicul din bătrânul
Sărățianilor, o parte a Crețului, și partea lui Gheorghiță Brașeu, și o parte de la Arsenie, ficiorul lui
Păcurar, nu (…)1or de moșie ce o cumpărătură. Și iarăș și alte părți de s-ar mai afla să fie cumpărate
pre zapise ce-s făcute de la vânzători; și acéste părți dumnealui nénea, Dumn(e)zău să-l iarte, la
înpărțarea ce ne-au făcut nouă, nice la o parte a unui frate nu le-au pus. Deci noi aia ne-am socotit,
fiind despre părțile de moșie ce i-au dat răpăosatul părintele nostru nénea, D(um)n(e)zău să-l
pomenească, dumisal(e) mai marelui fratelui nostru lui Vasilie Costachi, ce au fostu vornic mare, și
învoindu-l pre dumnealui pre fratele nostru răpăosatul d(u)mnealui nénea, păn(ă) au fost vist(iernic),
a cumpăra dintr-acestu bătrân a Sărățénilor, macar că la așezarea noastră ce ne-au făcut dumnealui
nénea, D(u)mn(e)zău să-l erte, i-au ales toată partea dumisal(e) și-l poprește la nemică să nu mai
aibă treabă. Iar pentru aciaste părți de baltă, noi frații așé ni-am socotit și ne-am învoit de li-am dat
dumisal(e), căci (…) sintu (de)3spre partea moșilor dumisal(e) și nici la o p(a)4rte (n-)5au fost puse.
Și are dumnealui și alte cumpărătur(i) întru acestu bătrân. Deci ca să fie dumisal(e) și giupănesii
dumisal(e) și cuconilor dumilorsale drepte moșii în véci neclătite. Iară carel(e) dintru noi s-ar ispiti a
înntoarce sau a strica învoiala noastră, unul ca acela să fie supt blăstămul a trei sute și optsprezéci
oteț, ce au fostu la săborul din Nicheia. Și pentru mai mare credința noi sănguri am iscălit, ca să fie
de mare credință.
V<e>l<1>tw =zsÌa <7201 / 1693> ms]a mart<ie> eÆ <5>.
Lupul Costachi, biv medelnicer <m. p.>.
Solomon Costachi <m. p.>.
Costavhi Gavril <m. p.>.
_________________________
1, 2, 6
Îndoit, ilizibil.
3, 4, 5
Rupt.

Pe verso însemnarea: <Zapis di la d(..) (...)6 pe părțile Sărățenilor și a Spinenilor or

Hărcete>.

70
 Biblioteca Națională a României, Fond Documente Istorice, sec. XV-XIX, XXVIII / 7,
dosar 695 (Biblioteca virtuală, nr. 951), original, filigran.

56. 1694 (7202) februarie 5. – Dumitraşco Gavriţa din târgul Bârlad şi cu Gavril Mandrea
dăruiesc partea de moşie ce au la satul Coţmăneşti clucerului Ilie, din câmp, pădure, siliştea
satului, din vad de moară şi cu tot venitul.

+ Adecă eu Dumitraşco Gavriţa din tărgu din Bărlad şi eu Gavril Mandrea, scriem şi
mărturisim cu cest adevărat zapis al nostru de nimi siliţi, nici asupriţi, ce de a noastră bună voe am
dat şi am dăruit a noastră driaptă ocină şi moşie ce am avut la sat la Coţmăneşti 1, partea din râpă în
sus, şi o am dat danie dum(i)sali cliuceriului lui Ilie ca să-i fie dumisali driaptă ocină şi moşie în
veaci şi i-am dat dumisali şi den cămpu şi den păduri şi din siliştea satului şi den vad de moar(ă) şi
de peste tot locul cu tot vinitul. Şi la această danie s-au prilejit boiari şi megiiaşi care mai gios sint
iscăliţi şi ca-s aibă dumnealui a-şi face şi dresă domneşti de pre zapisul nostru să-s ştii.
U B\rlad, <V\>l<1>t<o> =zÌsv <7202 / 1694> fev<ruarie> eÆ <5>.
Az Dumitru Lazor, iscal.
Vasi(l)ii Huşanul.
Ulea, martur.
Ştefan Cornea.
Simion (...).
Az Gavril Bă(...).
+ Adecă eu David.
<Pe verso>: Zapis ot Pogana ot Dumitraşco să(n) Mandre.

Biblioteca Naţională a României, Fond Documente istorice, XXX / 16, original, filigran.
_________________________
1.
Pogana.

57. 1694 (7202) iulie 20. Pisania mănăstirii Florești.

Cu voia Părintelui și cu agiutoriul Fiiului și cu săvărșăre(a) Sfănt(u)lui Duh început s-au

făcut sfănta bisărică în lauda Sfăntului și Marilui Proroc Ilie Tezvitianul, Gavriil Costachi, biv vel
vor(ni)c, iară acum să vedi gata o au obărșăt fiiul său Vasălii Costachi vor(ni)cel, carii înpreună cu
frațăi săi Antohi Jora, hatman, și Lupu Costachi, vel vist(iernic), din vreme(a) lui Costantin săn
Duca v(oie)v(o)d.
Pe verso: „Scrisoare ci esti scrisă diasupra ușăi mănăstirii Floreștilor”.

ANI, Colecția Documente, 114 / 13, grafie chirilică.

EDIȚII: Preotul Iacov Antonovici, Mănăstirea Florești din plasa Simila, județul Tutova,
București, 1916, p. X.

58. 1697 (7205) februarie 15. Mărica, femeia bărbierului David Zabanoscoi din Bârlad,
împreună cu fiul şi ginerele său, vând o dugheană lui Constantin, fiul căpitanului Pandazi.

† Adecă eu Mărica, femeae lui David Zabanoscoi, bărbierului din Bărlad şi cu fiu(l) meu
Ioniţă şi cu ginere(le) meu Ioniţi Ţoş, scriem şi mărturisim cu cestu adevărat zapis al nostru precum
avându noi o dugheană în mijlocul tărgului denainte(a) casăi Ursului Savei, starostei din vali peste
drum şi lăngă cas(a) Neculei a Cernei, şi apoi noi acea dugheană voindu-mă eu cu fiu(l) meu Ioniţi,

71
om dat-o noi către ginere(le) meu lui Ioniţi Ţoş şi fiicămea Sandei. Apoi ginere(le) meu Ioniţi
agiungându-l neputinţa să ţie aceli dugheană, căci nu era şezător aicea, iarăşi ne-au întrebat pe noi şi
iarăşi ne-am vorovit cu toţii şi au vândut dugheana aceae ginereli nostru Ioniţă Ţoş dumisali lui
Costantin, ficiorul căpitanului Pendazi, însă cu voe noastră, direptu treizăci şi patru de lei bani gata,
că plata ne-au făcut cu mănă lui deplin, ca-s fie a dumisali dirăptă ocin(ă) şi moşie şi cuconilor
dumisali şi a nepoţilor dumisali şi a strănepoţilor dumisali în veaci v(e)ac neclătite. Şi la tocmala
noastră s-au prilejit dumnealui Toderaşco şi Neculai Gălcă, diregătorii de Bărlad, şi dumnealui
Todosie, căpitanul de mazili de Bărlad, şi dumnealui Stanciul, bulucbaşă de seimeni de Bărlad, şi
dumnealui Alicsandru Chiriecel, părcălabul de Tutova, şi dumnealui Nica, vatăşul, şi mulţi orăşăni
bătrâni, anum(e) dumnealui Gavril Mandrea, şi Ursul Cinbala, staroste de săponari, şi Gavril Sava,
şi Vas(i)l(a)chi Prajia, şi alţi orăşăni toţi, Şi pentru credinţa s-au pus şi pecetea oraşului şi noi
degetili, şi dumnealor bo(i)eri carii mai sus scrim au iscălit ca să-s ştie.
V<ă>l<1>t<o> =zsÌe <7205 / 1697> ms]a fev<ruarie> eyÆ <15>.
Neculai Gălcă, vornic, m-am prilejit.
Az Toderaşco, vornic, m-am prilejit.
Ioniţ Ţoş.
Ursul Cinbali, starostili.
Gavril Mandrea.
Gavril Sava.
+ Şi eu Tranali Cămănar, m-am prilejit.
Vasilache Prajia.
Az ereu Grăjdan iscal.
Şi eu Gavril V(…), am scris zapisul să-s ştie.

ANIC, Fond Documente moldoveneşti, XX / 1, original.

EDIŢII: Costin Clit, Documente privind istoria oraşului Bârlad, în „Academia Bârlădeană”,
Anul XXI, 4 (57), 2014, p. 12-13, nr. 2.

58 a. 1696 (7205) iulie 11. Antioh Cantemir voievod poruncește alegerea părților de moșii
ale mănăstirii Cetățuia de la Băhnărești și București, cumpărături ale răposatului Duca Vodă.

Carte al mării sali Ant(i)ohi voe(vo)da la boer(i) ca să aliagă moșia moșiilor al mări(i) sali
Ducăi voe(vo)da cum mai gios arăta din (vă)l(ea)t 7205 iul(ie) 11.
Io Antioh Costa<n>tin voevoda, B<o>j<ï6> m<i>l<os>t<ï>6, g<o>sp<o>dar\ Zemle
Moldavscoi. Scriem domniia me(a) la boiar al noastru, la vornic(ul) Pilat și Talpa, ce-au fost
vornic. Dămu-ți șt(i)re, dacă vei vedea carte(a) domnii mele, să te scoli să mărgi la săleșt(e) la
Băhnărești, ce iaste alăture(a) cu Băbiceni pre Bărlad, și să străngiț(i) oameni buni megeaș(i) di pen
pregiur, și cu bună dreptate să socotești înpreuna cu acei oameni buni să a(l)egeț(i) niște părți de
ocin(i) a sfintii m(ă)n(ăs)t(iri) Cetățui(a), ce iaste cu(m)părat(ă) de răpaosat(ul) domnul Duca voda,
pre zapise ce s-or arăta. Așijdere, și din sat din București ce sănt alăture cu Băhnăreștii, iarăș să
socotești și să alegi părțile m(ă)n(ăs)t(irii) de danie, de cumpărături, precum or spuni drăsăle și pe
cum or ști oameni, din țarini, din fănăț, din trap, din tot locul cu tot vinitul, și pe cum (v)iț(i) socoti
drept și-ț(i) alege să stălpiț(i) despre alți părți, și să faceț(i) și mărturie. Să avem știre.
Vel vornic.
Vel log(o)f(ă)t.

ANI, Colecția Documente, 230 / 22, suret.

72
 59. 1699 (7208) septembrie 20, Iași. Antioh Cantemir voievod, domnul Moldovei,
împuternicește pe Matei Sturza, cămăraș, să dea știre rudelor sale pentru vânzarea satului Negrești.

† Io Antioh Costantin voevoda, B<o>j<ï6> m<i>l<o>st<ï>6, g<o>sp<o>dar\ Zemli

Moldavscoi. Dat-am cartia domniei miali dumisali lui Matei Sturzé cămărașul să hie volnic cu
cartia domniei miali a da știre rudelor dumisale Sturzăștilor pentru satul Negreștii, ce l-au scos
dumnalui vânzător, de or vria cineva di rudeli dumisali să cumperi acel sat să aibă a da bani și-s(ă)
ia satul, însă s-au pus și zi de astăzi miercuri septemvri(e) 20 zili, în doauă săptămâni, să-i aibă a da
banii, iar nedând nime banii din oamenii dumisali să hie volnic Matei Sturzé a vinde acel sat cu-i
afla să-l cumperi, și-s(ă) numai hie nime volnic din Sturzești a întoarce de după zi banii, ce-s(ă) hie
driaptă ocin(ă) i cumpărătur(ă) aceluia ce-l va cumpăra, și să-ș fac(ă) drias domne(ști)1. Aceasta
facem știre.
@s, V<\>l<1>t<o> =zsÌi <7208 / 1699> sep<temvrie> cÆ <20>.
BAR, Documente istorice, CCCCLI / 30, original.
_____________________
1
Rupt.

60. 1701 (7210) octombrie 20. Tofana, soţia răposatului Dediul, fost spătar, dăruieşte
ginerelui său, Tănase şi fiicei sale Alexandra, moşie în Alexeşti şi vie în Huşi, cumpărate de la
Maria, soţia răposatului medelnicer Durac şi de la fiul acesteia Lozinschi.

+ Adecă eu Tofana, spătăroaia răpăosatului Dediului, ce-au fostu spă<ar>1r, făcut-am

zapisul mieu la măna gineri mieu lui Tănas şi a fiicii meli Alecsandrii, precum li-am dat o moşie la
Alecsăşti 40 de pă<mâ>nturi în frunte şi patru fălci de vii la Huşi, care ni-au fost şi noauă
cunpărătură cu zapis de la dumneaei Mariia, giupâneasa răpăosatului Apostul Duracu, ce-au fostu
medelniceriu şi de la fiu(l) său Lozinschi, dreptu o sută şi cinzăci de galbeni precum scrie şi zapisul
cel de cunpărătură. Deci eu le-am dat-o lor ca-s fie volnici cu acele moşii să-s hrănească sau ce-ar
vre(a), şi prin zapisul mieu să-ş(i) fac(ă) şi dres domneşti, iar din simenţie noastră nime să n-aibă
treabă. Pentru credinţa me-am pus şi pecetea ca-s fie de mare credinţă şi le-am dat şi zapisul cel de
cunpărătur(ă).
V<\>l<1>t<o> =zsÌy <7210 / 1701> oct<omvrie> cÆ <20>.
<ss> Tofana.

B.A.R., Documente istorice, CDLI / 36, original, filigran, sigiliu octogonal inelar, imprimat
în fum.
_________________________
1
Rupt.

60 a. <1703-1725>. Toader Huhule și Ion Corcău adeveresc că au au primit pe moșia lor

din Ghibarțu și Găchești pe Ion Bosie și popa Dumitrașco, iar pe Ion Fulga la Ghibarțu. Vor
întoarce banii Grozavei lui Vasile Aleuș și Zberăi care cumpăraseră de la ei părți din Ghibarțu și
din Tăoști.

+ Adecă eu To(a)der Huhule și cu Ion Corcău, făcu(t-am) zapisul nustru la măna lui Ion
Bosie și popii lui Dumitrașco, fraților nostri, precum i-am primit la o moșie, anume Ghibarțul și
Găcheștii și Tăoștii, precum fiind aceste moșii a strămoșilor nostri și le-(a)m cumpărat Vasilie Aleuș
și cu Grozava i Zbera și Ion, iar eu To(a)der Huhule și eu Ion Corcău i-am primit pre (a)cești
o(a)meni, anume Ion Bosie și popa Dumitrașco și Ion Fulga la Ghibarțu și Tăoști să le înto(a)rcem
bani pe Ghibarțu.
73
 To(a)der Huhule.
Ion căp.

ANI, Manuscrise, nr. 543, f. 114, original, filigran.

EDIȚII: CDM, V (1701-1720), p. 68, nr. 273.

61. 1703 (7211) ianuarie 8, Iaşi. Misail, mitropolitul Sucevei, Ghedeon, episcop de Rădăuţi
şi Varlaam, episcop de Huşi, adeveresc împărţirea unor copii ce se trag din ţiganul Gligorie Băică
al lui Antiohie Jora căpitan, cumpărat de la Ştefan Brăescul comisul şi copiii Măriei şi Tudorei
ţigăncile lui, Nastasia revenind mănăstirii Secul: Merla, altă ţigancă mai mică şi un copil.

† Precum s-au înpărţit nişte ţigani cu Antiohii căpitanul mănăstiri(i) Săcul. Gligorie Băică
ţiganul au fost a lui Antiohie, iar ţiganca lui Nastasie au fost a mănăstirii. Deci s-au împărţit ficiorii
lor denainti(a) sfinţi(e)i sale părintelui mitropolitului Misail şi denainte(a) părintelui Gedeon
ep(i)sc(o)p(u)l de Rădăuţi şi denainte(a) părintelui Varla(a)m ep(i)sc(o)p(u)l de Huş(i). Care ţigani
au fost lu(i) Antiohie cu(m)părătur(ă) de la Ştefan Brăescul comisul. Deci, Mărie ţiganca şi cu
Tudora şi cu altă ţigancă copil mai mic s-au vinit în parte(a) lui Antiohie căpitanul, iar în parte(a)
măn(ă)stirii s-au vinit Merla ţigan şi altă copil mai mic şi un copil s-a vinii în parte(a) mă(n)ăstirii.
Şi pe această scrisoar(e) de credinţă să-ş(i) fac(ă) şi ispisoc domnesc. Aceasta facem ştire.
U @s, v<ă>let<o> =zsÌay <7211 / 1703> gen<rie> Æi <8>.
Misail, mitropolit Sucevski <m. p.>.
Gedeon, episcupu Radovskii <m. p.>.
Varlaam, episcop Huşi <m. p.>.

ANI, Fond Mănăstirea Secu, I / 15, Original.

EDIŢII: C.D.M., V, p. 48, nr. 192; Costin Clit, Mănăstirea Brădiceşti, Iaşi, Editura
Doxologia, 2013, p. 287, nr. 83; Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț,
în „Prutul”, Huși, Serie nouă, Anul IV (XIII), nr. 2 (45) / 2014, p 46, nr. 10.

74
 62. 1704 (7213) septembrie 25, Iaşi. Mihai Racoviţă Voievod împuterniceşte pe Maria
Ţopoaie a lua un ţigan de la fiii lui Carp din Gugeşti.

† Io Mihai R\covi]<\> voevoda, Boj<ï6> mil<o>st<ï6>, g<os>podar<\> Zemli

Moldavscoi. Dat-am carte(a) domnii meli Mariei Ţopoae, ca-s hie volnică cu carti(a) domnii meli a
merge la Gugişti la ficiorii lui Carpu şi să aibă a lua pe un ţigan a ei anume Doca ţiganul, carii ţini e
o rumâncă di acolo, şi l-au luat di atâte ori, şi el tot fugi acolo la muiare(a) lui. Deci să fie volnică cu
carte(a) domnii meli aşi lua ţiganul şi-s aibă a lua şi pe rumăncă. Deci vrin c-au mărsu după ţigan şi
nime să nu ste(a) înotriva cărţii domnii meli.
U @s, v<ă>l<1>t<o> =zsÌgy <7213 / 1704> săp<temvrie> cÆe <25>.

BAR, Documente istorice, IX / 179, original, sigiliu imprimat în chinovar.

63. 1704 (7213) noiembrie 7, Iași. Mihai Racoviţă Voievod porunceşte biv postelnicului
Ion Abăza să aleagă bucata de loc a lui Ion Păladie, vistiernic, din hotarul târgului Bârlad.
75
 + Io Mihai Racovi]\ v<oe>voda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<os>podaru Zemli
Moldavscoi. Scriem domniia mea la boiarinul nostru Ion Abăza, biv postelnic. Îţi facem ştire, iată că
domniia mea m-am milostivit şi am miluitu pre al nostru boiarinu dumnealui credincios şi cinstit Ion
Păladiie, vel vistiarnic, cu o bucată de loc domnescu, din hotarul târgului Bărladului, care să începe
din apa Bărladului, pi din gios di apa Smilii, şi pi din gios de o cărşmă ce iaste lângă un pod; şi drept
la dial spre soare apune, pănă în hotară altor răzăşi despre Tutova. Deci acea bucată de loc cât iaste
hotaru(l) domnescu tot, şi în sus păn(ă) în hotarul Drujeştilor, de care iat(ă) că de aici, socotit-am
domniia mia de am trimis pre boiarinul nostru Bejan Hudici, vornicul de poartă. Deci, îndată ce va
vini acolo, iară dumn(ea)ta să te scoli şi înpreună să mergeţi la tărgu la Bărlad, şi strângeţi oameni
bătrâni tărgoveţi, şi şoltuzul, şi pre alţi răzăşi înprejuraşi, şi să mergeţi să alegeţi acel loc g(o)s(po)d
despre toate hotari(le), precum s-au scris mai sus, şi să-l şi stălpiţi. Şi precum veţi alege şi veţi
hotărî, şi veţi stâlpi, să faceţi şi mărturie încredinţată cu iscălituri şi cu peceţili ali tuturor, cini să va
întâmpla la hotărât, şi să o trimiteţi la domniia mia ca să-i facem şi uric di-ntăritură. Într-alt chip să
nu fie. Aceasta scriem.
U @s, v<ă>l<1>t<o> =zsÌgy <7213 / 1704> noemv<rie> zÆ <7>.

Biblioteca Academiei Române, Documente istorice, LXXXIX / 201, original, sigiliu

imprimat în chinovar.
EDIŢII: Preotul Iacov Antonovici, Documente bârlădene, Bârlad, Tipografia şi legătoria de
cărţi Const. D. Lupaşcu, 1915, vol. III, p.16-17, nr. XI; Costin Clit, Documente privind istoria
oraşului Bârlad, în „Academia Bârlădeană”, Anul XXI, 4 (57), 2014, p. 13, nr. 3.

64. 1704 (7213) noiembrie 10, Iași. Mihai Racoviță voievod scrie mai multor orășeni din
Fălciu ca să mărturisească în privința bălților din Luciul pentru care este neînțelegere între
paharnicul Constantin și călugării de la mănăstirea Solca.

+ Io Mihai R\c<o>vi]<\> v<oe>voda, B<o>j<ï6> mil<o>st<ï6>, g<os>podar\ Zimli

Moldavscoi. Scriem domniia mea la Ionașco Tutovan, și la Vasili Iacodin și la Vasil(e) Țigănaș, și
la Ghiorghi Adancuț, și la Buci cel bătrân, și la toț(i) orășinii di târgu di Fălcii. Cătră aceasta-ț(i)
facim știri pentru multă pâră și gâlceav(ă) ce-au avut dumnealui Costantin, păharnicul, cu călugării
din Solca pentru bălțili din Luciul, di cari lucru iat(ă) că acmu domniia me(a) am socotit și am
triimis pe boerinul nostru pre (...)1, ca-s vie acolo înpreun(ă) cu pre dumnealui Costantin, păharnicul,
și cu călugării di Solca. Deci să vă sculați și voi cu toț(i) dinpreun(ă) și-s mergiț(i) acolo la acel(e)
bălți, și precum viț(i) ști voi cu sufletili voastri și cu frica lui Dumn(e)zău, așa să spuneți și-s
arăt(a)2ți ca să-s stălpască pentr(u)3 ca să-s știe lacul dumisali păharnicului ales disp(r)e călugări.
Aceasta scriem.
U @s, v<ă>l<1>t<o> =zsÌgï <7213 / 1704> noe<m>v<rie> Æï <10>.

BAR, Documente istorice, XLVII / 215, original, sigiliu imprimat în chinovar.

_________________________
1
Spațiu gol.
2, 3
Rupt.

65. 1704 (7213) noiembrie 30, Iaşi. Mihai Cehan Racoviţă Voievod întăreşte lui Ştefan
Luca al doilea vistier moşia Talaba, pe valea Oţelenilor, între Ghiţivoeşti şi Deleni, ţinutul Fălciu, o
bucată de loc din pârâul Şişcanilor până în Saca şi o moşie de la Căpşeşti, pe apa Elanului.

76
 + Io Mihai Racovi]\ voevoda, B<o>jïe6 mil<o>stï6, g<o>sp<o>dar\ Zemli
Moldavscoi. Adec(ă) au venit înainte noastră şi înainte a lor noştri boiari a mari şi a mici, boiarinul
nostru Ştefan Luca, ftori visternic, şi ne-au arătat un zapis încredinţat de la Sofronii şi de le femeia
lui şi de la ficiori(i) lor. Aşişderili şi de la Ionaşco Talabă şi de la femeia lui şi de l(a) feciori(i) lor,
făcut denainte a boiari mari, denainte dumne(a)lui Lupul Costachi hatman, şi Ion Balş, vel stolnic, şi
Ursachi, biv vel stolnic, şi Pătraşco Zosini, biv stolnic, şi Vasili Hăbăşescul, biv vel sluger, şi Radul,
biv ftori păh(arnic), şi Chiriiac Brăiascul, biv post(elnic), şi Vas(i)lii Rojniţă şi Ghiorghiaş, vornici
de poartă, scriindu Sofronii şi Ionaşco Tălab(ă) cu acel adivărat zapis a lor precum de nimea siliţi
nici asupriţi ce de a lor bun(ă) voia au vândut a lor dreaptă ocin(ă) şi moşie de la ţinutul Fălciiului,
toat(ă) parte(a) moşului lor a lui Tălabi, sulgeriul, care loc iaste o bucat(ă) despre apus pe vale(a)
Oţelenilor, între Ghiţivoeşti şi între Deleni, stălpită şi aleasă de moşul lor Tălabi, sulegeriul, iar altă
bucată de loc să începe din părăul Şişcanilor şi merge spre răsărit şi păn în Saca, unde sintu hotareli
şi astăzi stălpite şi alese de cătră alte părţi, care aceste moşii mai înainte le-au fost neguţat şi cu
Gligorii, vornicul, şi când au fost la datul banilor n-au avut de unde-i da. Deci aceste moşii le-au
vândut boiarinului nostru lui Ştefan Luca, ftori visternic, şi giupiniasăi dumisali şi cuconilor
dumisali dreptu cincizeci de lei bani gata, ca să-i fie moşie în viaci. Aşijderili ne-au mai arătat şi altu
zapis de la Ion Buzinco şi de la femeia lui Oprina, şi de la feciorul lor Costantin, scriindu şi
mărturisindu cu acel adevărat zapis a lor, precum iarăş de nime siliţi nici asupriţi, ce de a lor bun(ă)
voia au dat şi au dăruit danie a lor driaptă ocină şi moşie de la Căpşeşti de la ţinutul Fălciului, pre
apa Elanului dintr-un bătrân a patra parte, cu loc de ţarini şi cu loc de fânaţ şi cu vad de moară pe
apa Elanului. Această moşie o au dat danie boiarinului nostru lui Ştefan, ftori visternic, denainte a
ficior de boiari Chiriac Brăescul, biv postialnic, şi Radul, biv ftori păh(arnic), şi Ştefan Stamatie, biv
ftori spăt(ar), şi Adam Luca, biv căm(ă)raş, şi Trohin Poruşchie, ca să-i fie moşia în viaci pentru
mult bini ce le-au făcut la neputinţa lor şi pentru sufletul lor şi a părinţilor lor. Dreptu aceia şi
domnia mea dac(ă) a văzut aciaste zapise încredinţate şi iscălite de boiar mari şi de ficiori de boiari,
domniia mea încă am dat şi am întărit pre aceste moşii ce mai sus scriem, o bucat(ă) de loc despre
apus e valea Oţelenilor între Ghiţivoiaşti şi între Deleni stâlpită şi aleasă, şi altă bucat(ă) de loc ce să
începe din părăul Şişcanilor şi merge spre răsărit păn în Saca iarăş stâlpit(ă) şi aleasă. Aşijderi şi
moşie de la Căpşeşti ce iaste danie de pre apa Elanului dintr-un bătrân a patra parte, cu loc de ţarină
şi de fânaţ şi cu vad de moar(ă) în apa Elanului, ca să-i fie şi de la domniia mia dreaptă ocini şi
moşie boiarinului nostru care mai sus scriem lui Ştefan Luca, ftori visternic, şi giupănesăi şi
cuconilor dumisali, şi uric di-ntărituri cu tot venitul neclătit şi neruşeit în veci i in da ne umeœa't
s' pr<1>d sim listom g<o>sp<o>dstva mi.
U @s, V<ă>l<1>to =zsÌgï <7213 / 1704> ms]a noem<vrie> Æl <30> dni.
Lupul Bogdan vel vornic nefiind vel log<o>fet.
Costantin Costaci g log<o>fet.
+ Pis<al> Axintie.

ANI, Achiziții Noi, MXX / 1, original, sigiliu mijlociu timbrat, deteriorat; menţiune MXX /
8 (nr. 1).
EDIŢII: CDM, V, 388; Colecţia Achiziţii Noi. Indice cronologic, nr. 25, vol. II (1686-1760),
Bucureşti, 2008, p.65, nr.722.

66. 1705 (7214) septembrie 14. Maria, fata lui Simion Murgoci cu frații, fiii, nepoții și
rudele sale, vând moșia Buduceni de pe Lohan armașului Vicol drept 23 de lei.

† Adec eu Mărie, fata lui Simion Mulgoci1 și cu toț(i) frați(i) mei și cu toț(i) ficiori(i) mei și
cu toț(i) nipoț(ii) și rudeli meli scriem și mărturisim cu cest adevărat zapis al nostru precum am
77
văndut o moșii a no(a)stră ce-s cheam(ă) Bud(u)ceni în Lohan, dumisali lui Vicol armașul drept 23
lei, și această moșii ne este nouă de la părinții noștri alias(ă) și stălpit(ă) despre toț(i) răzeși(ii) și
dispre alte rudi și hotarul este din sus păn în hotarul Olteneștilor și din jos păn în hotarul
Drăg(o)teștilor și în muc(hea) Crasnei și în păduri păn unde mărgu alte hotar(e). Și la această
tocmal(ă) s-au tămplat mulți oameni buni cari cari mai gios sintu iscăliț(i), și pentru credința ne-
(a)m pus și degetele.
V<ă>l<1>to=zsÌdï <7214 / 1705> sept<emvrie> dÆy <14>
Mărie, fata lui Murgoci.
Ion, sin Mărie.
Vas(i)lie, sin Mărie.
Az Strătila iscal.

<Pe verso-ul filei, scris>: 7214 săpt(em)v(rie) 14 / No. 5. Zapis Mării, fata lui Sămion
Murgoci, prin cari vinde moșeia Buducenii di pi Lohan lui Vicol armaș.

ANI, Colecția Documente, 230 / 23, original.

_________________________
1
Murgoci.

67. 1705 (7214) octombrie 8, Iași. Antioh Cantemir voievod, domnul Moldovei, scrie lui
Antiohie Jora, vel logofăt, să cerceteze pricina lui Pavel și Gligorie Romașco cu niște răzeși din
Vârâți pentru lemne tăiate dintr-o luncă.

† Io Anteoh Costandin voevoda, B<o>j<oï>6 m<i>l<o>st<ï6>, g<o>sp<o>dar\ Zemle

Moldavscoi.Scriem domniia mia la Iordachi ispravnicul, cinstit și credincios boiarin(ul) nostru
dumnialui Antiohie Jora, vel log(o)fét, îți face știre dum(nea)v(oastră). Domnii méli s-au jăluitu
Pavăl Romașco și Gligorie Romașco și alți moșéni de la săliște de la Vărăți, zicând că au (…)1 acel
loc cu luncă de apărătur(ă) precum au arătat cărți de la răpoosatul Vas(i)li vod(ă), c-au ținut moșul
lor și tată său, acmu și ei, cu tot vinitul ce-au fostu într-acea luncă, și de deresă c-au avut căteva
albini în luncă (…) și lemnu de triab de Dubas (…) și s-au sculatu nește oamini de acolea di pin
pregiur, anum(e) Arion și Gheorghi Țabăr(ă), și Făca și Irofti și Mihăil și alții, și au tăiat albini câte
ș-au găsit făr de întrebăciunea lor, și au tăiat și liamnele celi de Dubas. Pintru acesta lucru dacă-i
vedea cartea domnii mele să mergi acolo și iai sama cu mari dreptate și de vi-i afla așé precum s-au
jăluitu să (ai)2bi a plini toată paguba lor ce or hi avut de pe acel loc de la acei oameni, să și globești,
altădată cându or intra în moșia altora ca să știe. Și precum (ai) afla și-I allege acestu lucru cu
dreptate să faci și o mărturie la mâna cu-i s-a vini să avem știre.
U @s, <Vă>l<1to> =zsÌdï <7214 / 1705> oct<omvrie> iÆ <8>.

De să va afla c-au fostu apărătură și ei neavându moșie au intrat în moșia acestor oameni în
teria lor de le-au tăiat lemnul cel porcii și le-au luat și stupii să li faci mărturie răzeșilor și cei ce-au
intrat în tărie să li faci (…) să fie la divan.

BAR, Documente istorice, LXXI / 110, original

_________________________
1, 2
Rupt.

68. 1706 (7214) ianuarie 16, Iași. Antioh Cantemir, voievod, întărește marelui paharnic
Constantin Pilat stăpânirea peste niște țigani, danie de la Varlaam, Episcopul Hușilor, și
cumpărătură de la Axana vorniceasa, jupâneasa lui Andronic Cerchez.
78
 † Io Antioh Costantin voevoda, B<o>jïe6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>dar\ Zemli
Moldavscoi. Adec domnia mea m-am milostivit, și am dat și am întărit boiarinului nostru lui
Costantin Pilat, biv ftori păharnic, pre a lui drepți șerbi, un sălaș de țigani, anume Andreiu, și cu
feméia lui Dochița, și cu ficiori lor, Sandul și Mihălachi, cari aciaști țigani îi sintu de danie și de
miluire cu zapis de mărturie de la sfinția sa părintele chir Varlaam, Episcopul de Huș(i), précum și
singur sfinția sa au mărturisit înainte domniei miale într-acesta chip. Iar sfinții saal(e) i-au fost acești
țigani de cumpărătură pre ai săi chiar și drepți bani, de la Preda Păladi, biv vel armaș, drept 35 lei
bătuți, precum văzum și zapisul cel de cumpărătur(ă) cu multe mărturii, care pentru acești țigani
avut-au pâră de fați înainte domniei miali și a tot sfatul nostru credincios boiarinul nostru Vasili
Pleșca, tretii log(o)fătu, cu boiarinul nostru Costantin Pilat, păharnicul, care mai sus scriem, zicându
Vasili Pleșca, 3 log(o)fătu, précum acești țigani de mai sus numiți sintu a dumisal(e) dați de zester
de la socru său Préda Păladii, biv vel armaș. Deci dumnealui au rămas din toată légea a țării pentru
câți s-au aflat acești țigani mai denainte vréme vânduți de socru său Préda Păladi, biv vel armaș,
sfinții sal(e) părintelui Varlaam, Episcopului de Huș(i), précum arată zapisul lui, pentru aceia ca să-i
fie boiarinului nostru lui Costantin Pilat, păh(arnicul), și de la domnia mea drepți șerbi cu tot venitul,
précum îi scrie și zapisul cel de danie. Așijderi ne-au mai arătat boiarinul nostru Costantin Pilat,
păharnicul, și altu zapis încredințat cu iscălituri a boiari de la d(u)mneaei Axana vorniceasa,
giupâniasa lui Andronic Cerchez, ce-au fost vornic mare, și de la fiiu său Miron, ce-au fost 3 spătar,
scriindu și mărturisindu cu acel adevărat zapis a lor précum de nimea siliți, nici asupriți, ce de a lor
bun(ă) voia, au vândut a lor dreptu un țigan de moșie, anume Sandul, ficiorul lui Mihăil, țiganul,
dreptu douăzăci de lei bătuți, boiarinului nostru lui Costantin Pilat, păharnicul, și giupănesăi
dumisal(e) Saftei, fiindul nepoată de frate. Pentru acéia și domnia miadacă am văzut acelé zapisă
adevărate, am crezut, întru acéia și de la domnia mea li-am dat și li-am întărit pré acești țigani pre
toți de mai sus numiți, Andrii cu fémeia lui, și cu ficiori lor, Sandul și Mihălachi, ce le iaste de danie
de Varlaam, Ep(i)scopul de Huș(i), și Sandul țiganul, ficiorul lui Mihăil, ce-i iaste de cumpărătură
de la Axana, vorniceas(a), și de la fiiu său Miron, spătariul, ca să-i fie și de la domnia mea drepți
șerbi acești țigani, boiarinului nostru lui Costantin Pilat, păharnicul, și giupănesăi lui și ficiorilor lor,
și nepoților, și strănepoților lor, și uric cu tot venitul stătător în viaci. I dan1 u m1[a2t sa.
U @s, V<ă>l1to =zsÌdï <7214 / 1705> gen<arie> qÆy <16>.
Ftorag g<os>p<o>dstva
Io Antioh Costantin voevoda.
Axintie uricar <pisal>.

BAR, Documente istorice, XLIX / 31, original, sigiliu inelar, imprimat în chinovar.

69. 1706 (7215) octombrie 3, Iaşi. Antioh Costantin Cantemir Voievod porunceşte biv vel
comisului Ilii Catargiu să cerceteze pricina dintre Tofana Grădescu şi egumenul de Bursuci pentru
nişte vii la Cârlomăneşti.

† Io Antioh Costantin v<oe>voda, B<o>ji<6> mil<o>st<ï6>, g<os>podar\ Zemli

Moldavscoi. Scriem domnia mea la boiarinul nostru dumnalui Ilii Catargiul, biv vel comis, îţi facim
ştire că aicia la domnia mea s-au jăluit Tofana Grădeasca pi egumenul de Bursuci zicându pricum au
avut nişti vii la Cărlămoneşti cumpărate di tatăl său, iar egumenul di Bursucii au dat aceli vii
egumenului di Cărlomănişti, pi cum ari şi zapis pi aceli vii şi îşi ceri viili şi nu va să-i li dea şi ia
zice că nu-i vinovată cu nimic. Di care lucru iată că-ţi scriem să li iei sama dumneata acolo foarte cu
bună driptate pentru aceli vii să-s afli în ce chip iaste poviaste şi pentru ci ţin viili, şi di vii afla că le

79
ţini făr cali egumănul di Cărlomănişti să poprişti viili să li dai în sama Grădeascăi, iar di îi într-alt
chip poviaste să faci mărturie la mâna cui s-a vini, trăgându-s(e) la divan să avem ştire.
U @s, <Vă>l<1>t<o> =zsÌeï <7215 / 1706> oct<omvrie> Æg <3>.

BAR, Documente istorice, CXLV / 60, original, sigiliu rotund imprimat în chinovar.

70. 1707 (7216) decembrie 23. Mămăliţa, văduva lui Vărlan, vinde ţigani lui Lupu
Costache, marele vornic de Ţara de Jos.

† Adec(ă) eu, Mămăliţa, fămei răpoosatului Vărlan, scriu eu şi mărturisăscu cu acestu

adevărat zapis al meu, precum de nime silită, nici asuprită, ce de a me bună voia am văndut ai mei
direpţi şerbi ţigani carii îm(i) sintu cunpărătur(ă) de la Tăbăneşti, anume Ştefan ţigan, ficiorul lui
Ifrim Văjul, nepot Saftii îmi1 Găinooai. Pe acestu ţigan l-am văndut dumisal(e) Lupului Costache,
vel vornic, Dolneai Zemli2, cătă parte lui giumătati din ficiorii lui ce i să vine parte lui cu nepoţi cu
tot dirept o sută lei, ca să-i fii dumisali direpţi şărbi ţigani, şi giupănesăi dumisali, şi cuconilor
dumisal(i) şi nepoţilor dumisali şi strenepoţilor dumisali în veci. Şi această tocmal(ă) s-au făcut
denainte(a) tărgului Bărladul, anume Dima Lupul voitul, Vasălii Pascal şi alţi orăşăni. Deci noi
aceşti oamen(i) carii sintem scrişi mai sus văzindu plată deplin ni-am iscălit, şi s-au pus şi pecete(a)
oraşului ca să fii de credinţă, iar din ficiorii mei sau din gineri sau din nepoţi, cine s-ar ispiti peste
vănzarea mea să fii de ruşine, nici ă li-s ţie în samă pentru căci eu cu aceşti bani o să grijăscu un
suflet a unui mortu, cii şăd păcatul lui asupra me, ca-s ştii.
Vă<l1>t<o> =zsÌqï <7216 / 1707> dec<emvrie> cÆg <23>.
Însă făr(ă) parte(a) Romăncii, iar dumnealui di-a vria să o veciniască o a vecini cum s-a şti
obiceiul.
<ss> Iorgu Burghelea (?), vel armaş.
Az Vas(i)lache (...), martur.
Az Trohin, iscal.

BAR, Documente istorice, IX / 29, original, sigiliul târgului Bârlad, aplicat în fum.
_________________________
1.
Formă veche pentru „mama”.
2
.Ţara de Jos

71. 1708 (7216) iunie 25, Tăbălăeşti. Bejan Hudici, vornic de gloată, Tănase Bosie, Axinte
Uricarul aleg şi stâlpesc hotarele siliştei de la Itrineşti pe Crasna a lui Iordache Ruset, vornicul,
cumpărătură de la răzeşii de aici şi luate în schimb de la răzeşi pentru părţi din Tăbălăeşti şi din
hliza Bălăbănesei, însumând 112 pământuri şi un loc de prisacă de la Valea Sacă.

Copie
Această mărturie am făcut-o ca să să ştie precum am hotărât şi am stâlpit o hliză de loc din
sâlişte din Itrineşti ce este pe Crasna, care este cumpărătură dum(i)sale lui Iordachi Rusăt, vornicul,
însă să să ştie că în Itrineşti au avut dum(nea)lui numai 30 de pământuri cumpărătură cu zapis, şi
mai având dumn(ea)lui şi în Tăbălăeşti o hliză stâlpită ce să cheamă Băl(ă)băneas(a), tij cumpărătură
de la răzăşi, de pământuri, cu de pământuri şi dintr-alţi bătrâni din sâliştea Tăbălăeştil(o)r, osăbit de
hliza Bălăbăneasăi, care apoi pentru aceste pământuri din Tăbălăeşti au dat Burgheleştii dum(i)sale
vornicului pre atâtea din Itrineşti, schimb pentru schimb, care s-au făcut peste tot 112 pământuri, şi
s-au stâlpit de giur înpregiur de cătră toţi răzăşii. Să începe hot / rupt 1/ să su(i)e la deal spre răsărit,
şi în dealul Dropiei în zare despre răsărit din deal de un ulm s-au pus stâlp de piatră, de acolo drept
piste valea Itrinii şi în dealul Crasnii pe podiş deasupra s-au pus alt stâlp de piatră, de acolo pe hat
80
drept la vale şi în şăsul Crasnii din dos de drum despre apus de Crasna, iară s-au pus stâlp de piatră,
de acolo piste matca Crasnii piste sâlişte la deal în capul piscului văii Căci, tij s-au pus stâlp de
piatră, de acolo drept la pădurea Lohanului în marginea pădurii s-au făcut un boor într-un stejar, de
acolo la deal în codru păn în zare la prival unde să înpreună cu hotarul Huşilor târgului. De acolo
p(r)in codru în jos tot muchea dealului păn la un loc unde să (în)tâlneşte cu hotarul lui Ostahie
Bosăe cu a lui, Pascal Babici cu alţi fraţi şi răzăşi de ai lor, şi să coboară la vale spre apus pe
Chiciorla, şi în marginea pădurii iar s-au făcut un boor într-un stejar, de acolo să coboară tot pe
Chiciorla la vale p(r)in nişte pornituri, şi iar s-au pus un stâlp de piatră, de acolo în dreptul locului
spre răsărit peste matca Crasnii, iară s-au pus un stâlp de piatră din deal de drum, de acolo tot spre
apus pe la capul dealului piste gura Itrinii iar s-au pus un stâlp de piatră în costişă. De acolo tot la
deal spre apus şi în zarea dealului s-au pus stâlp de piatră, de acolo drept la vale până în matca
Dropiei de unde s-au început hotarul dintâiu. Şi când am stâlpit au fost răzăşii de faţă, anume
Ostahie Bosăe, şi Pascal Babici, şi Darie, zet popii lui Tănasă, şi Burgheleştii, şi Apostol Coşescul şi
alţii, care pentru credinţa am iscălit ca să-s ştie. Şi cu un loc de prisacă ce este în valea Sacă.
U Tăbălăeºi =zsÌqï <7216 / 1707> iun<ie> cÆe <25>.
Iscăliţi.
Ostahi Bosăe.
Darie, zet pop(a) Tănas.
Chiriac Burghelea.
Vasăli Burghelea.
Postovar Burghelea.
Bejan Hudici, vor(ni)c glotnii.
Tănasă Bosie şi Axintie Uricariul, hotarnici.
Coşescul.

Giudec(ătoria) ţinut(ului) Fălciu

Copia aceasta poslăduindu-să di cătră presudstvii din cuvânt în cuvânt şi fiind întocmai cu
or(i)ginal, să încredinţ(e)ază de giudec(ătorie) pi formă potrivit ceririi ci au făcut prin jalbă
(i)eromonah(ul) Artenii, vechilul Sv(intei) Episcopii, adăugindu-să spre ştiinţă că la rândul al 11-lea
din or(i)ginal să găsăşti rupt cuvântul / hot. /
<urmează 5 semnături>
No. 3149
1841 iulii 12

ANI, FEH, XXVI / 1, copie adeverită de judecătoria ţinutului Fălciu la 12 iulie 1841.
EDIŢII: CDM, V, p. 203, nr. 767.
_________________________
1
. Aşa în document.

72. 1708 (7217) noiembrie 23, Borăști. Mărturie hotarnică pe părțile de moșie ale
vornicului Iordachi Rusăt de la satul Borăști, pe apa Vilnii de la ținutul Vaslui.

† Mi(lo)stive și luminate doamne să fii măriia ta s(ă)n(ă)tos. Iată după luminată porunca
mării tali am mărsu la sat la Borăști, de la ținutul Vasluiiului, de pe apa Vilnii, ca să alégem niști
părți de moșie dumisali lui Iordachi Rusăt, vornicul, ce i-au fost cumpărături de la dumn(a)lui Lupul
Costachi, vel vornic, iar dumisali Lupului vornic, i-au fost de cumpărături de la Ionașco căpitanul,
iar lui Ionașco căpitanul i-au fost cumpărături de la niști răzăși de la Borăști. Deci noi am strânsu
oameni buni și răzăși de acoli din câți s-au tâmplat acol(o), anum(e) Gavril Lipșia călugărul, și

81
Lupașco snă eg și Mihălachi, ficiorul lui Sămion Beliuț, și Zota, nepotul Pietrii din Borăști de Gios,
și Gligoraș, ficiorul lui Bălan, și Ghiorghiți Barbul ot Borăști, și Sandul, ficiorul Soronariul, și
Ursul, ficiorul lui Lipșia călugărul, și Ștefan snă Ipatie ot Mog(o)șăști, și Neculai Lupan ot
Toderești, și Mihăil zet Bălan ot Borăști, ș-alți oamini buni. Deci pré toți răzăși(i) i-am întrebat și
așa au dat sam(ă), pe cum toat(ă) siliști(a) Borăștii înblă în 2 părți și parte(a) de sus să înparte în 5
bătrâni, însă cu al șasăli bătrân ce-au fost sterpu, și parte(a) lui să înparte peste acei 5 bătrâni,
anum(e) Roșca, așijder(ea) și parte(a) de gios, iar înblă în 5 părți, și am măsurat cu fun(i)e toat(ă)
siliști și am aflat în parte(a) de sus din siliști(a) Borăștilor păn în hotarul Petreștilor 65 de pământuri,
pământul câte 20 de paș(i) a om de mijloc, care să vine pe bătrân câte 13 pământuri. Iar în parte(a)
de gios s-au aflat 77 de pământuri. Deci pré zapisăli vânzătorilor ce ni-au arătat dumnelui vornicul,
am dat strânsoar(e) tuturor răzășilor, ca să ne dea sam(ă) pe câtă parte au avut să li stâlpim de o
parte. Deci ei cu toții au dat sam(ă) că nu știu pre câtă parte au avut, nici știu din ce bătrân sintu.
Deci noi văzindu așa pe cum spun amestecături multe și neavându dintru dânșii nici unii drésă zisu-
li-am ca să rădici cu sufletili lor, și pe cât vor lua asupra sufletelor sali, pe atâta să stâlpim și noi,
deci ei nici așa n-au priimit. Deci noi văzindu așa am ales din partea de sus doi bătrâni, 26 de
pământuri, pe cum scriu zapisăli și drésăli dumisali vornicului, și li-am și stâlpit de o parte și am pus
și trei stâlpi dispré parte(a) răzășască, un stâlpu am pus în malul apei Vilnii, din sus de unde au fostu
o morișcă a lui Cumpănă într-o cotitur(ă), de acol(o) drept la dial spré apus, peste dialul Țarinii, iar
s-au pus în dial la obrațeli pământurilor un stâlp de piatră din dial de drum, de acol(o) tot drept peste
dial păn în valia ce-s chiam(ă) Rabota, și iar s-au pus un stălpu de piatră în malul apei din sus de un
rămnic, ce au fost iazit de Cumpănă. Acesta iaste hotar(ul) din sus acestor pământuri, iar din gios iar
iaste hotar siliște(a) Borăștilor, care s-au pomenit mai sus, acestor doi bătrâni. Așijdiar(e) am mai
ales 12 pământuri, și din parte(a) Borăștilor din gios, și iar am pus 2 stâlpi despre parte(a) răzășască,
un stâlpu din vale în capul iazituri(i) rămnicului ce s-au pomenit mai sus, despre apus, de acol(o) de
la iaz dreptu la deal spre apus, și s-au pus stâlpu cial de piatră supt margin(ea) pădurii din dial de
drum(ul) ce merge pe supt pădure, de acol(o) p(r)in pădure păn în zaria dealului. Acesta iaste
hotar(ul) din gios, iar din sus alți stlăpi1 de piatră vechi și niști peri și pe unde mărgu semnili lor ciali
vechi a răzășilor din sus, așia au socotit cu toții ca să ție cineș pomeții și locuri de prisăci. Așijder(e)
și dumne(a)lui vornicul să ție locurili de prisăci, carili îi sintu de cumpărătur(ă), un loc de prisac(ă)
cu pomeți car(e) au fost ai Bădioae, și o livad(ă) care au fostu a Țișnii, căci hotarăl(e) mărgu șuvăite.
Așijder(e) în parte(a) de sus pe cât cuprindu acei doi bătrâni cu loc de țarin(ă) și de fânaț și cu vaduri
de mori într-apa Vilnii și din siliști și din tot locul cu tot vinitul, iar ciali 12 pământur(i) în parte(a)
din gios, iar s-au vinit cu tot râmnicul ce-au fostu a lui Cumpănă, din vale păn în zaria dealului în
pădure. Deci, pe cum am ales cu toții am pus degetiali și am iscălit ca să-s știe.
U Bor\[ti, <v\>le<a>t<o> =zsÌzï <7217 / 1708> no<i>e<m>v<rie> cgÆ <23>.
† Gavril Lipșia.
† Lupașco, snă Lipșia.
† Mih(a)l(a)c(hi), snă Simion.
† Zota.
Gligoraș Balan.
Ghiorghiț(ă) Barbul.
† Sandul, snă Soronar.
Ursul, snă Lipșé.
† Ștefan Ipatie.
Neculai Lupan, m-am tămplat.
† Mihiul, ziat Bălan.
† Ghiorghi Căzacul, ot Șărbotești, m-am tămplat .
† Postolachi Fiatiș, m-am tămplat.
† Robii mării tali hotarnicii.
82
 † Bejan Hudici, vornicel glotnii.
Axinte Ră(…).
† Postolachi Coșăscul (…).

ANI, Colecția Documente, 407 / 17, original.

<Pe verso-ul filei a doua, scris din aceiași vreme>: Mărturie pe niști părți de moșie de la sat
de la Borăști ot v(o)lostu Vasluiul pea pa Vilnii pe cum s-au hotărât; <sau din 1833>: Mărturie pe
niști părți de moșii de la sat de la Borăști. / 1833 / 7217 no(i)emv(rie) 23 de 124 ani.
_________________________
1
Conform textului.

73. 1709 (7217) martie 20. Mihai Racoviţă Voievod întăreşti treti logofătului Ştefa Luca
părţile de moşie cumpărate la Spârcoceni, Rânceni şi locul de prisacă de pe valea Lohanului.

Suret di pe un ispisoc de la Mihai Racoviţă vodă din (vă)le(a)t 7217 mart(ie) 20

† Adică au venit înainte(a) noastră şi dinainte(a) alor noştri moldoveneşti bo(i)er(i), a mari
şi mici, credincios bo(i)eriulu nostru dum(nealui) Ştefan Luca, 3 logofăt, şi ni-au arătat un zapis
încredinţat di la popa Ignat şi de la popa Gligori Gheuca şi de la Opre Pleş şi Trohin Poroşchi şi
Vasilachi, nepotul Guţului şi di la Toader, biv pah(arnic) al doile(a) şi di la Vărlan, vornicu(l) ot
Vitolteşti şi de la Manolachi Hrisoverghi, biv vel com(is), şi di la Chiriiac Bră(e)scul, postelnicu(l),
şi di la alţi oameni buni, scriind în într-acel zapis de mărturii a lor pe cum au venit denainte(a) lor
Vasilii sin Safer, de nimi silit nici asuprit ci de a lui bună voi(e) ş-au vândut a lui driapt(ă) ocină şi
moşii din sat din Spărcoceni, de la ţinutul Fălciului, toată parte a lui şi a surorii lui Tofanii şi a
mătuşii lui Anastasii Bănosii, fata Nenciului, toate părţile lor ce s-ar alegi, care aceste locuri să
hotărăşti despre răsărit pănă într apa Muşeţii, şi la apus pănă în dialul Copăcenii, iar din jos să
înpreună cu hotarul Răcenilor, pe din sus cu hotarul Sohuleţului. Această moşii au văndut el cu voia
fraţilor lui cari s-au numit mai sus, credincios bo(i)eriului nostru lui Ştefan Luca, 3 logofăt, drept 40
lei bani buni , ca să-i fii moşii în veci, pe cum văzum şi scrisori de mărturii de la fraţii lui Vasile sin
Safer, care s-au numit mai sus.
Aşijdere ni-au mai arătat şi alt zapis de mărturii di la Ion Neculce, biv spăt(ar), şi di la
Gavril, biv vel păh(arnic), şi di la Manolachi Hrisoverghi, biv vel com(is), şi de la Neculai Armaş şi
de la To(a)der, biv ftor pah(arnic) şi di la Chiriiac Brăescul, biv post(elnic), scriind într-acel zapis de
mărturii a lor precum au venit denainte(a) lor Andoni, feciorul lui Andrei Borş din Răceni şi cu
femeia lui şi cu feciorul lui, de nimi siliţi, nici asupriţi, ce de a lor bună voi(e) şi-au văndut şi el a lui
driaptă ocină şi moşii din silişte din Răceni, care esti tot într-un hotar cu Spărcocenii, care s-au
pomenit mai sus, toată parte(a) lui Andonii ce să va alegi într-ace(a) silişti şi di pe tatăseu şi de pe
maicăsa, cu tot locul şi cu tot vinitul şi di ţarină şi din cămp şi din fănaţă, cu vatră de sat, această
moşii toată au vândut-o credincios bo(i)eriului nostru lui Ştefan tret logofăt, drept (…)1 lei bătuţi şi
li-au făcut dum(nealui) plata deplin întru mănule vănzătorilor denainte(a) acestor bo(i)eri cari s-au
numit mai sus, ca să-i fii moşie în veci.
Şi iarăşi ni-au mai arătat şi alt zapis de mărturii cu multe peceţi şi iscălituri a bo(i)eri şi a
preuţ(i) şi altor oameni buni megieş(i) de penpregiur, di la Iftodii, ginirile lui Ion Ghedeiu şi di la
femeea lui Ştefana, fata Dochiţii, nepo(a)tă, în Curişoi de Spărcoceni, scriind şi mărturisind cu acel
zapis a lor pe cun de nime siliţ(i), nici asupriţ(i), ce di a lor bună voi(a), au vândut şi ei a lor driaptă
ocină şi moşii ce să va alegi din sat din Spărcoceni bo(i)erinului nostru lui Ştefan Luca, 3 logofăt
drept (…)2 lei bătuţi, dinainte(a) lui Safer To(a)der şi a lui Iana, brat Safer şi a lui Andonii Borş şi a
Zuzai, vornicul, şi a egumenului de Silişti3, şi a preutului Vasile ot Bărboş(i), şi a lui Ghiorghi şi a
lui Trohin Poroşchi ot Deleni şi a lui Mercotă, sin Savin şi altor oameni buni, cari acest loc să

83
hotărăşti despre amiazăzi cu locul Răcenilor, ce s-au pomenit mai sus şi despre Răceni în Muşata cu
locul Timotineştilor şi în sus cu locul Soholeţului, spre apus pănă în dialul Copăcenilor, pe cum sau
mai pomenit şi mai sus.
Aşijdere ni-au mai arătat şi alt zapis cu iscălitura a bo(i)er(ilor) şi altor oameni buni de la
Ştefan Rătănpan şi de la fimee lui Mărie, fata lui Simion Murgoci şi de la ficiorul lor Ion şi Vasile,
scriind cu zapisul lor pe cum de nimi siliţ(i), ce de a lor bună voi(a) au dat şi au dăruit a lor driaptă
ocină şi moşii un loc di prisacă cât arunci cu toporul în toate părţile, cari loc esti pe vale(a)
Lohanului în ţinut(ul) Fălciiului, ce să chiamă Budăe, bo(i)erinului nostru lui Ştefan Luca 3 logofăt.
Pentru aceia şi domnie mea mea am dat şi am întărit pre acesti părţi de moşii pre toate câte
s-au pomenit mai sus şi pre locul cel de prisacă ca să-i fii şi de la domnie me driaptă ocină şi moşii
şi uric cu venitul stătător în vieci.

ANI, Colecţia Documente, 94 / 2, suret.

_________________________
1
. Lipsă.
2
. Lipsă.
3
. Mănăstirea Silişteni, ctitoria lui Constantin Cantemir.
4
. Probabil Budeşti.

73 a. 1709 (7217) iunie 12, Horiata. Crăciun Hormari, fiul lui Alecsa, nepotul Oanii din
Chitești (Pitești), ținutul Tutova, dăruiește a patra parte de ocină și moșie vel logofătului Antioh
Jora.

† Adec(ă) eu Crăciun Hormari, ficiorul Alecsii, nepot Oanii di Chitești, scriu și mărturisăscu
cu acestu adevărat zapis al mieu, di nimi silit, nici asuprit, ce di a mea driaptă bună voe am dat ș-am
dăruit dum(i)sali, lui Antioh Jora, vil log(o)f(ă)t, a mea driaptă ocin(ă) și moșie, a patra parte din
Chitești, care iasti la ținutul Tutovii, cari această parti di ocină și moșie îm(i) iasti mie de pe
tatămieu Alecsa, pentru căci căzindu eu la mari greu, întrebatumi-am toati sămințiile miali și pe
toț(i) răzășii ca-s(ă) cumpiri di la mini acea a patra parti, să-m(i) dia bani, să mă plătescu să (i)es de
la acea nevo(i)e, și nimi dentru a miali săminții nici din răzăși, nu s-au aflat să o cumpiri, ci toț(i) s-
au lipădat. Dici eu văzindu-mă la atâta greu și știindu pi dumn(ea)lui Antiohi Jora, vil log(o)f(ă)t, că
m-au mai scos dumn(ea)lui și dintr-alte nevoi într-alti rânduri, năzuit-am ș-acmu la dumn(ea)lui de
m-am rugat di m-au măntuitu și de aceasta nevoe. Deci văzindu ș(i) eu binili dum(i)sale, i-am dat
această parti di ocină ș(i) moșie caré mai sus să pominiaști Chitiștii, din siliști, și din cămpu, și din
păduri, și din fănaț, și cu locuri di prisăci, și cu pomeți, cât s-ar vini pre acea a patra parti, ce avem
n(oi) (de)1 la părinții noștri, și cu vadu de moar(ă) în apa Bârladului2, și cu tot (venitul)3(…)4 di
acmu5 driaptă ocină și moșie, și giupâniasii dum(i)sali și cuconilor și nipoților și strănipoților
dum(i)sali, niclătită și nirușiită în vici. Iar altu nimi din rudili miali și din sămințiia mia s-au din
răzăș(i), să n-aibă triab(ă) a s(e) amesteca cu vrio gălceavi, au cu alte pricini înpotriva danii miali,
iar carii s-ar scula cu vreo pricină, unii ca aciia să fie neertaț(i) di Dumnul nostru Is(us) H(ri)s(tos) și
di Preacurata Maica Sfinții sali pururia Ficioara Marie, ș(i) să fie blăstămaț(i) și afurisitu di 318
otiț(i) di la sv(â)nta Nichiia, herul să ruginiască, pietrili să-s(e) răs(i)p(e)ască, lemnili să putrediască,
iar unii ca aciia să stia legaț(i) și hodina lor să li fie cu Iuda și cu sprurcatul6 Arie, căci eu pe toat(ă)
sămințiia mia i-am întribat și nici unii n-au vrut să-m(i) dia agiutor să ies di la greu. Deci să aibă
dumn(ea)lui log(o)fătul pi zapisul mieu a-ș(i) faci și dres domnescu dintăritură, și acistu zapis l-am
făcut dinaintia a boiari ș(i) a ficiori di boiari ș(i) altor oamini buni, carii mai gios s-au iscălit, și eu
mai pentru mari cridința, niștiindu carti, mi-am pus digital, ca s(ă) s(e) știe.
U Horiata <Vă>l<1>t<o> =zsÌzï <7217 / 1709> iun<ie> vÆy <12>.
Crăciun Hormari
Ștefan Ciuc, căpitan.
84
 Vas(i)li, mamrtur.
Ion Taca.

ANI, Colecția Documente, 230 / 24, original.

_______________________
1, 2, 3, 4, 5
. Rupt.
6.
Spurcatul.

73 b. 1709 (7218) noiembrie 17, Răspopi. Constantin și Iorga, feciorii lui Ștefan Frătița,
fost serdar, vând lui Adam Luca, fost paharnic al doilea, satul Drăgotești, de pe apa Lohanului, de
la ținutul Fălciului.

† Adecă eu Costantin cu fratemeu Iorga, feciorii lui Ștefan Frătița, ce-au fostu sărdar, dat-
am acesta zapis al nostru la măna dum(i)sal(e) lui Adam Luca, ce-au fostu păharnic al doil(ea), ca-
s(ă) fii de bun(ă) credință, cum noi de a no(a)stră bun(ă) voi(e), de nimin(ea) siliț(i), nici asupriț(i),
am vândut a no(a)stră dre(a)ptă ocin(ă) și moșii satu întreg, anum(e) Drăgoteștii, ce săntu pe apa
Lohanului, la ținutul Fălciiului, dreptu șes(ă)zăci de lei, și ne-au dat dumne(a)lui toț(i) banii gata și
i-am văndut dum(i)sal(e) cesta sat ce scrii mai sus, tot locul cu tot venitul, cu țarină în (…)1 cu vad
de moară, cu vatră de sat și cu locur(i) de pre(să)2ce, câte or fi pe acestu hotar cu pomeț, și i-am dat
dum(i)sal(e) și zapisul cel vechi și acesta zapis s-au făcut denainte a mulți boiar(i) mar(i) și mici și
denainte a răzăș(i) car(e) mai gios săntu iscăliț(i), și noi pentr(u) mai mar(e) credința ne-(a)m pus
degitel(e) și iscăliturel(e), ca-s(ă) fii de credinț(ă).
<Vă>l<1>t<o> =zsÌiï <7218 / 1709> U Răspop noe<m>v<rie> zÆy <17>.
Costantin Frătița.
Iorga Frătița.
Și (în)trebându eu eu răzășii n-au vrut nim(eni) să cumperi ce fi(i)nd a me(a) nivoe
dumne(a)lui au luat ban pe(…) și m-a da pe moșie.
_______________________
1, 2
. Rupt.

ANI, Colecția Documente, 230 / 25, original.

74. 1710 (7218) martie 6. Tohilat împreună cu fiii săi Tolontan și Clima fac danie
hatmanului Antohii Jora a lor dreaptă ocină și moșie Plopenii, de pe apa Elanului, la ținutul
Fălciului.

Suret zapisului di moșia Plopenii

Adecă eu Tohilat și cu fii mei, anumi Tolontan și Clima, scriem și mărturisim cu adivărat
zapis(ul) nostru cum noi de nime săliți nici asupriți, ce de a no(a)stră drept bună voi(e) am dat și am
dăruit dunmni(a)lui Antohii Jora, hatmanul, a no(a)stră dre(a)ptă ocină și moșii anume Plopenii, la
țănut(ul) Fălciului, pe apa Elanului unde să înpreune(a)ză Grumăzoai cu Elanu(l), cari ocină și
moșăi îmi este mii de pe tată(l) meu Fron și în viața lui am și cumpărat parte(a) lui Tudor și a Cerdii
și a Po(r)cii și a preutesăi a popii lui Gheorghii și a Stratului, ginirili lui Hurdug, care moșăi înblă în
doi bătrâni și dintr-acești doi bătrâni părțăli me(le) cuprindu pe un bătrânu și giumătate. Acest
bătrânu și giumătate am dat danii dumi(sale) hat(manului) pentru mult bini și îndămână ce me-(a)u
făcut dumn(e)alui și i-am dat dum(i)sali și dresăle celi vechi ca să-i fii dumisali drept ocină și moșăi
dum(i)sali și cui milostiv(ul) Dumnezău ar alegi din săminție dumisali, să li fii dreapt(ă) ocină și
moșăi, cu cânpu, cu pădure, din tot locu cu tot vinitu, precum arată sămnili în dresăli celi vechi. Dar

85
cini s-ar ispiti din frațăi sau fii mei sau din răzășii mei ca să strice a me danii unii ca acei să fii
neertați de Domnul Dumnezău ce au făcut ceriul și pământ(ul) și de Precurata Maică purure
Fecioare Marie și de 318 Sfinți oteț(i) să fii blăstămați și afurisâț(i), herul să rugine(a)scă, pietrile
să-s răs(i)pe(a)scă, iar unii ca aceie să ste(a) întregi și la (...) și hodina lor să fii cu spurcatul Arie. Și
ace(a)stă s-au făcut de a no(a)stră voi denainte(a) preosfințăi sali părintelui nostru chir Ghidioan,
mitropolit, și dinainte(a) dumilorsale bo(i)erilor celor mari și a ficiori(lor) de bo(i)eri care mai jos s-
au iscălit și să aibă aș faci dum(nealui) și dres domnești de întăritură. Și pentru mai mari credința ne-
(a)m pus numele și pecețile.
<V\>le<a>t<o> =zsÌiï <7218 / 1710> mart<ie> Æq <6>.
Ghed(e)oan, mitropolit Sucevschi.
Buhul, vel log(ofăt).
Costantin Costachi, vel vornic.

ANI, Colecția Documente, 359 / 20, suret.

75. 1710 (7218) martie 10, Iași. Nicolae Mavrocordat poruncește biv sulgerului Ivașco să-
și ridice crâșma de pe moșia Banca a biv vel paharnicului Dabija sau să ajungă la o înțelegere.

† Io Nicolae Alexandru voevoda, B<o>j<ï6> m<i>l<o>st<ï6>, g<o>sp<o>dar\ Zemli

Moldavscoi. Scriem domniia mea la boiarinul nostru la Ivașco, biv sulgiar. Facem știre că aicia la
domniia mea au jăluit credincios boiarinul nostru Dabij(a), biv vel păh(arnic), zicând că ai făcut
dumn(ea)ta pe moșiia dumisali la Banca o cărșmă, și dumnealui nu te priimești să ții cărșmă pe
moșiia dumisali. Deci de iaste așé iată că i-am dat domniia mea volnicie ca să-ți rădici cărșma de pe
moșia dumisali ori să-ți întoarcă cheltuiala pentru cărșmă pe cum veți pute tocmi. Iar nevrându
dumn(ea)ta nici într-un chip, să fie volnic dumnealui ați răsipi cărșma și nim(e) să nu ste înprotivă
cărții domnii miali.
U @s, <Vă>l<1>t<o> =zsÌiï <7218 / 1710> mart<ie> Æy <10>.

ANI, Colecția Documente, 102 / 5, original.

76. 1710 (7219) septembrie 18, Iaşi. Nicolae Alexandru Mavrocordat Voievod înnoieşte şi
întăreşte biv vel vistiernicului Ion Păladie dania făcută de Mihai Racoviţă voievod, pe bucata de loc
din târgul Bârladului.

No Nicolae Alexandru voevoda, B<o>jï6 m<i>l<o>stï6, g<os>podar\ Zemli Moldavscoi.

Adică domniia mea m-am milostivit şi dintru a noastră osebită m(i)lă am dat şi am întărit credinciios
boiarinului nostru d(u)mnealui lui Ion Păladie, biv vel visternic, pre a dumisale driaptă ocină şi
moşie din uric de danie şi de miluire de la Mihai vod(ă), pre o bucată de loc den hotarul târgului
nostru a Bârladului, cu care loc l-a miluit domniia sa Mihai vod(ă), pentru a lui driaptă şi
încredinţată slujbă ce-a slujit cu dreptate. Pentru aceia ca să-i fie şi de la domniia mea aciia driaptă
danie şi miluire aciia bucată de loc din hotarul târgului Bărladului cu tot venitul şi cu tot hotarul den
semne în semne, precum îi scriu dresili de la Mihai vod(ă) şi să-i fie moşia în veci şi de la domniia
mea, lui şi feciorilor lui, şi nepoţilor lui, şi strănepoţilor, şi a tot rodul lui ce i s-ar alege mai aproape,
şi uric stătător în veci. Pentru aceia şi în urma noastră pe carele va milui Domnul Dumn(e)zău cu
domniia ţării noastre a Moldovei, ori din fraţii noştri, sau den fii noştri sau dintr-altul, poftim iarăş
ca să aibă a da şi a milui şi a întări pentru a sa veacinica pomenire şi altul nimea ca să n-aibă a să
amesteca. Pr!d sim listom g<o>spodstva mî.
U @s, <Vă>l<1>t<o> =zsÌøï <7219 / 1710> sept<emvrie> Æiy <18>.
86
 Io Nicolae voevoda <m.p.>.
Axintie <pisal>.

BAR, Documente istorice, LXXXIX / 209, original, sigiliu imprimat în chinovar; menţiune
la Preotul Iacov Antonovici, Documente bârlădene, Bârlad, Tipografia şi legătoria de cărţi Const. D.
Lupaşcu, 1915, vol. III, p.26, nr. XVI.

77. 1719 (7227) mai 10. Constandin și Bosăe, feciorii lui Costandin Borce, dau o diată
fiului lor Start (Istratie) pentru părțile de moșie din Gărboavele, Bribești și Papucești de pe apa
Idriciului, Țăpenii și Stoileștii de pe apa Elanului. bătrânul lor din Vutcani se numea Borce.

Adică eu Costandin și eu Bosăi, fecior lui Costandin Borce, făcut-am această diiată
adivărată a noastră la mâna ficiorului nostru, lui Strat, sân lui Toader, pentru ca să să știe pe unde
avem moșii drepti a noastre ocine. Pentru că fiind noi depărtaț(i) de aceste moșii carile sânt scrisă
anume mai jos să nu aibă nimine să-l depărteză pe ficior(ul) nostru Istrati dintr-aceste moșii numite
ce sânt pusă în această diiată, anume Gărboavele și Bribeștii, ce sânt pe apa Idriciului despre apus i
răsărit. Aceste părți de moșie sânt de pri maica noastră Măricuța, fata lui Breab. Aceste părți de
moșie Gărboavele și Bribeștie să înpart în do(u)ă cu Corbul carile îi trage și Corbul tot din Breab, și
uricul este la Corbul. Ș(i)-a noastră parte, jumătate de bătrân o înpărțim cu Gulie și cu Hilip, și
Corbul să-ș(i) înparte parte(a) lui cu niamurile lui ce le are. Și mai este o moșie Papuceștii tot pe apa
Idriciului, la această moșie sântem răzăș(i) și cu Mâță și cu Ciumă în a treia parte, ș(i)-a noastră
moșie este în mijloc, iară a lui Ciumă din sus și a lui Mâță din jos. Bătrânul să chiamă Păcurar, ș(i)-
au avut trei ficiori și au făcut în trei părți moșia din Vutcani. Bătrânul nostru să numește Borce, să
înparte în do(u)ă cu Mâță, on bătrân avem în Bancovici cu Chirița în jumătate, și alte moșii carele
sânt pe apa Elanului despre răsărit și despre apus, anume Țăpenii, Stoileștii, în do(u)ă să înpart cu
Chirița. Uricul Țepenilor este la Neculai, feciorul Isăcesăi, iară uricul Vutcanilor este la Neculae
Damaschin, iar Gavril Ciungana nu are moșie în Bancovici. Eu Toader Borce și eu Bosăe Borce
scrim și mărturisăm cu sufletele noastre și cu linbă de moarte înainte(a) lui D(u)mnezău și înainte(a)
ficiorilor noștri, precum știm că dintr-aceste moșii carile mai sus sânt numite nu știm să fie vândute
sau zălogite la nimine păn(ă) acmu făr(ă) cât sânt drepte ocine a moșilor noștri ș(i)-a noastre ș(i)-a
ficiorilor noștri. Iar cine s-ar acolisă ș(i)-ar scoate vreun zapis de vânzare sau de zălog sau de danie,
să nu le să ție în samă, că or fi făcute rele, și pentru mai adevărată credință ni-am pus degetele.
<Vă>le<a>t<o> =zsÌcz <7227 / 1719> maiu yÆi <10>.
Iscălit eu Toader Borce.
Eu Bosăe Borce.
Judecătoria ți(nu)t Iaș(i)
Posloduit arhivar Neculai
Copie aceasta posloduindu-să cu ace(a) înfățoșată în judecătorie ca drept or(i)ginal și fiind
întocmai s-au încredințat iar ace(a) hârtie s-au adiverit de cătră un cilen spre neschinbare(a) ei,
precum ca de pe dânsa ca drept or(i)ginal și ruptă s-au slobozât copie potrivit cererei ce și prin jalbă
au făcut diacon(ul) Neculai Bulgărescul.
Iscălit Alecu Rosăt, spat(a)r / Gane, spat(ar).
N. 516.
1840 apr(ilie) 6 zăle
Pecete judecătorii.

ANI, Colecția Documente, 422 / 13, copie.

87
 78. 1721 (7229) iunie 30, Iaşi. Mihai Racoviţă Voievod scrie lui Ion Palade, fost mare
spătar, să cerceteze pricina dintre Pascal din Bârlad cu postelnicul Nicolae Jora, pentru moşia
Poliţeni din judeţul Tutova.

† Io Mihai Racovi]i v<oe>voda, B<o>j<ï>6 mil<o>st<ï6>, g<os>podara Zemli

Moldavscoi. Scriem domnia mi(a) la cinstit şi credincios boiariul nostru dumn(ea)lui Ion Pălad(e),
biv vel spăt(ar). Facim ştire că domnii meli să jălui Pascal di Bărlad şi cu alţi răzăş a lui pi Niculai
Jora, post(elnic), zicând Pascal şi cu răzăşii lui pre cum au o moşie di ocină la Poliţăni la ţănutul
Tutovii, care zâsără că au şi dresă pe aci moşie şi astă vară fiind puţână iarbă au mărsu să cosască,
iar Niculai Jora s-au sculat şi i-au scos din iarbă zâcând că ei n-au treaba şi aci(a) moşie să fie a lui,
di care lucru iată că-ţi scriem să cauţi să-l chiam(i) faţă pi Nicula Jora să li ei sama pi dreptate(a)
zapise(lor) cini ce ari să scoată şi de să va afla cum să fie moşie lui Pascal şi a răzăşilor lui, cât fân
ar fi cosâtu Jora sau alţăi să-l popreşti tot şi să-l dau oamenilor acistora şi cui a fi mai direptu să-i
aşeză acolo şi precum vii aşiza să dai şi mărturii la mâna cui iar vini, ca di s-ar mai tragi la divan să
aibă ştire. Aşişderi să jălui Pascal pi aceşti răzăşi a lui zâcând că înblă cu miştişuguri şi nu vor să
scoat(ă) zapisăle, uricile, să-s dizbat(ă) moşie, ci să le dai dumn(ea)ta strânsoar(e) mare numai să li
scoat(ă) să li să ali(a)gă. Aceasta scriem.
U @s, =zsÌcø <7229 / 1721> iun<ie> Æl <30>.

Biblioteca Academiei Române, Documente istorice, XII / 208, original, sigiliu imprimat în
chinovar.
EDIŢII: Costin Clit, Documente privind istoria oraşului Bârlad, în „Academia Bârlădeană”,
Anul XXI, 4 (57), 2014, p. 13, nr. 4.

79. 1721 (7229) februarie 15. „Izvod de ocinili cari sânt di pi răpăosatul Toderașcu Jora,
biv vel sulger, și de pe giupâniasa dumisali Vasălca” împărțite între vornicul Ioan Cuza, spătăreasa
Safta Cuza, Anița Jora,a răposatului vel căpitan Irimia Jora, Solomon Botez, biv vel șătrar, și
Sandul Sălion.

Izvod de ocinili cari sânt di pi răpăosatul Toderașcu Jora, biv vel sulger, și de pe giupâniasa
dumisali Vasălca, toț(i) nepoți răpousatului Jorăi sulgeriului, ni-am învoit cu a noastră bună vo(i)e
ni-am împărțât cu toate sateli noastre, anumi cu duminalui Ioan Sturza, biv vel vornic, și cu
duminaei Safta, spătăroai, a răposatului Dumitrașcu Cuza, biv vel spat(a)r, și cu duminaei Anița, a
răposatului Irimiia Jora, vel căpitan, și cu duminalui Solomon Botez, biv vel șatr(ar), și cu Sandul
Sălion.
=zsÌcø <7229 / 1721> fevr<uarie> eyÆ <15>.

Parte(a) dumisali vornicului Sturz(a)

Sat întreg Șăpințăi la Dorohoiu.

Sat întreg Badiuțăi la Dorohoi.
Pol sat Novacăuții la Hârlău.
Pol sat Voicăuții la Dorohoi.
Pol sat de Băisăni la Dorohoi.
A patra parte de sat de Bodești la Eș(i).
O parte de sat din Liveni.
Două părți de sat din Sălișteni la Soroca.
Sat întreg Șăndrenii la Hotin.
Sat întreg Culișăuca la Hotin.
88
Pol sat Dumnițăi la Hotin.
A patra parte de sat Brănzănii la Hotin.
A patra parte de sat di Nilipăuț la Hotin.
A șăsa parte de sat tij din Nilipăuț la Hotin.

Parte(a) dumisali Saftii spat(a)r(easa).

Sat întreg Micleștii la Dorohoi.

Sat întreg Predoucenii la Soroca.
Pol sat Todirenii la Hărlău.
A patra parte de sat de Cuzlău la Dorohoi.
A patra parte de sated Răzănă la Orhei.
A patra parte den Trebujăni la Eș(i) pe Ciuhuri.
O parte de sat de Ihnătumi (?) la Dorohoi.
A patra parte de sat de Scăntiești și din Bircești la Vasluiu.
Sat întreg Căpotenii la Hotin.
Sat întreg Zălina la Hotin.
Pol sat Rujavinții la Hotin.
A patra parte de sat din Băzdățeni la Hotin.
O parte tij din Băzdățeni la Hotin.

Parte(a) dumisali Anițăi Joroai.

Sat întreg Malitinițăi la Cernăuți.

Pol sat Novăcăuțăi la Hărlău.
Pol sat de Onut la Cernăuți.
Pol sat de Horodicești la Dorohoi.
Pol sat de Toutești la Eș(i).
Pol sat de Dracsăni la Vasluiu.
A patra parte de sat de Crăciunești la Vaslui.
O parti din a patra parte de sat din Boruli la Dorohoi.
A patra parte de sat din Filimonești la Vaslui.
Sat întreg Hancăuții la Hotin.
Sat întreg Nilipăuții la Hotin.
Pol sat Talmaciul la Hotin.
Pol sat Văraticul la Hotin.
A patra parte de sat di Stoenești la Vaslui.

Parte(a) dumisali lui Solomon șat(ra)r.

Sat întreg Lișăna la Dorohoi.

Sat întreg Sănișăuții la Orhei.
Pol sat Băloșăștii la Vaslui.
A patra parte de sat de Grauri la Vasluiu.
Pol sat din Gudinești la Cernăuți.
A patra parte de sat de Răzăna la Orhei.
O parte de sat din Costiciuni.
Două părți din sat din Cirpcău la Soroca.
Sat întreg Săncăuțăi la Hotin.

89
 Sat întreg Miteștii la Hotin.
Pol sat de Grumăzăni la Hotin.
Pol sat de Negrinți la Hotin.
Niște părți din sat din Trăisteni la Hotin.

Parte(a) Sandului Sălion.

Sat întreg Ioneștii la Suceavă.

Sat întreg Gvozdul la Soroca.
Pol sat din Ichimeni la Dorohoi.
Pol sat de Boțăști la Vaslui.
Pol sat din Vépreuca la Soroca.
A patra parte de sat de Cursăci la Tutova.
O parte de sat din Nimișăuț la Soroca.
A cince(a) parte de sat din Vezdăuți la Orhei.
O parte de sat din Ivancăuț la Dorohoi.
Sat întreg Voloșcovu la Hotin.
Satu întreg Căzăcicanii la Hotin.
Pol sat din Măndăuț la Hotin.
Pol sat de Grumăzăni la Hotin.

Sturza, vornic.
Solomon, iscal.
Sandul Sălion, iscal.
Safta, spat(a)r(easa), Cuzoai.
Anița Joroai.
Această copie iasti scoasă întocma de pe ce(a) adevărată înpărțală ce esti la mâna dumisali
banului Arghiri Cuza.
1811 mart(ie) 11
Vasili Danu, martur.

ANI, Colecția Documente, 411 / 3, copie din 11 martie 1811.

80. 1722 (7230) februarie 26. Ion, feciorul lui Antohi și al Tudorei, dă danie lui Toderașcu
Jora partea sa din Crețana, cu siliște, țarină, fânaț și tot venitul.

Copie
Adică eu Ion, ficiorul Tudorei, nepoatei Vrebioai, scriu și mărturisăsc cu acest zapis al
mieu, că de nimi nesălit, nici asuprit, di a me bună voi(a) am dat danii driaptă ocină și moșăi, ci
ocină esti parte me din Crețana, din apa Ialanului pănă în locul Blăgeștilor, undi să înpreună cu
săliște, cu țarină, cu fănaț și cu tot vinitul ei, și i-am dat-o dumisali jupănului Toderașcu Jora, ca să-i
fii driaptă ocină și moșăi dumisali și săminței dumisali, cari va alegi Dumnezău, iar cine să va rădica
din frațăi mei, sau din sămințăia me, sau din însumi eu, peste daniia me să fii blăstămat de
Dumnezeu și de 318 oteț(i) și supt afurisanie și întru (...)1. Și când am dat această această moșăi s-au
întămplat dumis(al)i Catrina Solomonai și preutul Vasălie și alți oameni buni cari săntem iscăliț(i).
Eu sam pis.
V<ă>le<a>t<o> =zslÌ <7230 / 1722> fev<ruarie> cÆq <26>.
Eu Ion săn Antohi și a Tudorei.
Catrina Solomoniasă.
90
 Erei Vasăli Obocim.
<ss> (...) vor(ni)c.

ANI, Colecția Documente, 102 / 6, copie din octombrie 1817.

_________________________
1
Spațiu gol.

81. 1722 (7230) iulie 26, Iaşi. Mihai Racoviţă Voievod întăreşte Episcopului Iorest al
Huşilor nişte ţigani, anume Timuş, fiul lui Bejan Moaleş cu fiii săi şi alţii.

+ Io Mihai Racovi]<\> voevoda, B<o>jï6 mil<o>stï6, g<o>sp<o>dar\ Zemli

Moldavscoi. Dat-am cartia domnii mele cinstit rugătoriului nostru Sfinţia sa părintel(e) chir Orestu,
episcopul de Huş(i), să fie volnic cu cartia domnii meli a ţine ş-a stăpâni ai săi drepţi ţigani, anume
Timuş, ficiorul lui Bejan Moaleş cu ficiorul lui, anume Ştefan şi Neculai şi Tănas, nepoţi lui Timuş,
şi pe alţi ţigani pe toţi câţi s-ar afla di niamul lui Bejan Moaleş, cari ţigani au fostu daţi de Neculai
Ureche spătariul Sfintei măn(ă)stiri, de la cetate(a) Niamţului, şi la vălet 7168 au mai avut pâră
călugării de la măn(ă)stire din cetate(a) Niamţului cu călugării, de la Agapie pentru aceşti ţigani. Şi
atunce au făcut înpărţală pi ţigani(i) aceşti dinainte boiarilor celor mari şi acel Bejan Moaleş, tatul
lui Timuş, s-au vinit în parte(a) măn(ă)stirii din cetate(a) Niamţului cu ţiganca lui şi cu coconii lui,
precum ni-au arătat sfinţia sa şi mărturie cu iscălituril(e) a tuturor boiarilor, scriind într-acesta chip,
ce dumnelui Iordachi Ca(n)tacozono med(elnicerul), sculându-să au fost luat pre aceşti ţigani de mai
sus numiţi cu înpresurătură, trăgându-i di pe ţiganca lui Bejan Moaleş, zicând că ar hi fost ace
ţigancă a moşului dum(i)sal(e) Iordachi visternicul, ce acmu viind şi dumne(a)lui Iordachi
med(elnicerul) şi stând faţ(ă) cu sfinţia sa părintele la divan, Sfinţia sa au arătat dovad(ă) pe aceşti
ţigani mărturie cu iscăliturile tuturor boerilor celor mari, scriind cum s-au înpărţit aceşti ţigani
înainte(a) dumn(i)lorsal(e), şi acel Bejan Moaleş cu ţiganca lui şi cu copii lor s-au vinit în parte(a)
călugărilor de la măn(ă)stire din cetate(a) Niamţului. Iară dumne(a)lui Iordachi med(elnicerul),
nemică, nici o scrisoare ceva, nici o dovad(ă) n-au arătat cum să hi fost ace ţigancă a
dumn(i)lorsal(e). Ce domnia me înpreun(ă) cu tot sfatul nostru luându-le sama am socotit cum că s-
acoliseşte dumn(ea)lui Iordachi med(elnicerul) rău de aceşti ţigani, dret căci în mărturie boiarilor
iaste iscălit şi Iordachi vist(iernicul), moşul lui Iordachi med(elnicerul) şi încă şi Tod(e)raşco,
ficiorul său, care diri hi fost ace(a) ţigancă a lui Bejan Moaleş a lor cum ar hi iscălit, ce prin aceasta
am cunoscut că să acolisăşti Iordachi med(elnicerul) rău de aceşti ţigani, căci nici o dovad(ă) asupra
lor n-au arătat, ce numai cu gura dum(i)sal(e) arătând pricini că poate să hi mai avut acel Bejan şi
altă ţigancă mai pe urmă, ce aceia fără de dovad(ă). Domnia me nu am ţinut în samă şi l-am dat
rămas ca să de pace ţiganilor ş-aşa am dat această carte sfinţii sal(e) părintelui Iorest, episcopul de
Huş(i) ca să aibă a lua pe acei ţigani să-i ţie să-i stăpâniască cu pace şi altu nime să nu-s mai
amestece peste această carte a domnii mele.
U @s, v<ă>le<a>t<o> =zsÌl <7230 / 1722> iul<ie> cÆa <21>.
Io Mihai Racovi]<\> v<oe>v<o>da <m.p.>

ANI, Fond Mănăstirea Secu, I / 24, Original, filigran, sigiliu octagonal mijlociu în chinovar,
rupt la îndoituri, reparat;
EDIȚII: Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț, în „Prutul”,
Huși, Serie nouă, Anul IV (XIII), nr. 2 (45) / 2014, p 46, nr. 16.

82. 1724 (7233) septembrie 25. Velişco pârclab, ginerele stolnicului Preda, dă adeverinţă
lui Iorest „arhiepiscop” de Huşi pentru un schimb de ţigănci făcut de Solomon Botori.

91
 † Adecă eu Velişco părcălab, zet stolnicului Predăi, făcut-am scriso(a)ri me la mâna
părintelui sfinţii sale chir chir Iorist, arhiepiscop de Huş(i), pe cum mi-au dat o ţigancă sfinţie sa
pentru şetrarul Solomon Botori, că cică eu am avut o ţigancă la dumnialui şi au scris la sfinţie sa
părintele chir chir Iorist şi mi-au dat sfinţie sa o ţigancă pentru şetrarul Solomon. Deci eu i-am făcut
această scriso(a)ri a me la mâna sfinţii sale ca să-i fie de credinţă, şi pentru credinţa m-am şi iscălit.
V<ă>le<a>t<o> =zsÌlg <7233 / 1724> sep<temvrie> cÆe <25>.
<ss> Veli<œ>co p\rcalapb.

ANI, Fond Mănăstirea Secu, I / 26, original.

EDIŢII: George Potra, Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România, p.272-273, nr. 105;
Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț, în „Prutul”, Huși, Serie nouă,
Anul IV (XIII), nr. 2 (54) / 2014, p 46, nr. 18.

83. 1725 (7233) iunie 26. Mihai Racoviţă Voievod întăreşte părcălabului Stamate şi fraţilor
săi, partea lor de moşie din Gura Strâmbii, ţinutul Tutovei.

Io Mihai R\covi] v<oe>v<o>da, B<o>j<ï6> mil<o>st<ï6>, g<os>podara Zemli

Moldavscoi. Dat-am carti(a) domnii meli slugii noastre lui Stămatie părcălabului şi fraţilor lui să fie
volnici cu carte(a) domnii meli pentru o moşie a lor ce au în Gura Strămbii la ţinutul Tutovii, care
jălui Stămate părcălabul şi cu fraţii lui precum într-acea moşie are şi clucero(a)e Solomonias dintr-a
patra parte de sat no(u)a parte şi cu acea bucăţe de moşie ce are acolo să sco(a)lă Vas(i)lie Sturze,
ginerile clucero(a)i(ei) Solomonesă şi cosăşte tot locul şi unde-i place şi ară o(a)menii, şi nu v(re)a
să de de a zece. Şi când mărgu o(a)menii lui Stămate să cosască el îi scoate din iarbă de unde este
mai bună şi nu-i las(ă) să cosască şi de a zici ce ia de la o(a)menii lui să sco(a)lă în tărie şi iar ia
păne înapoi, şi stăpâneşte moşie toată. Deci li-am dat domnia mea această carte de volnicie să aibă al
popri pe Vas(i)lie Sturze şi-s cosască ei unde ar fi iarbă mai bună şi-s aibă a lua de a zeci de la
o(a)meni(i) lui şi di la alţii, căci ei sint moşinaş de baştină şi moşie este mai toată a lor, iar
clucero(a)ie Solomonias are o bucăţi de moşie de cumpărătură, v-a cosi şi v-a ara de o parte pe cât s-
ar socoti că i s-a vini pe acea cumpărătur(ă), şi nime să nu ste înpotriva cărţii domnii meli, iar de ar
ave(a) ceva a răspunde să vie la divan.
<Vă>l<1>t<o> =zsÌlg <7233 / 1725> iun<ie> cÆq <26>.

BAR, Documente istorice, CLXXXV / 237, original, sigiliu inelar imprimat în chinovar.

84. 1730 (7238) iunie 6. Grigorie Ghica Voievod hotărăşte în pricina daniei Nastasiei
Goroe din Bârlad, a unui loc de casă, două dughene şi o pivniţă, către mănăstirea Răchitoasa.

† No Grigorie Gica voevoda, Boj<ï6> m<i>l<o>st<ï6>, g<os>podar\ Zemli Moldavscoi.

Facem ştire cu această carte a domnii meli precum s-au părât de faţ(ă) înainte(a) domnii meli şi a tot
sfatul nostru rugătoriul nostru Neofit, egumenul de la sfănta mănăstire Răchitoasa, cu Costantin
diaconul şi cu frate(le) său, nepoţii Nastasiei Goroei, pentru un loc de cas(ă) cu două dughene şi
pivniţă denainte(a) casii, care sânt în târgu în Bârlad, arătându-ne Neofit, egumenul, un zapis
încredinţat făcut de Nastasie Goroe din Bârlad denainte a mulţi oameni buni carii sânt şi iscăliţi,
scriind şi mărturisind precum ia de bun(ă) vo(i)e ei au dat danie sfintei mănăstiri Răchitoasei acest
loc de cas(ă) cu două dughene şi cu pivniţă pentru a sa pominire, şi au arătat că Costantin diaconul
cu fraate(le) său alt zapis de danie făcut mai pre urmă tot de Nastasie Goroe la moarte(a) ei, scriind
precum au dat tot acel loc de cas(ă) cu 2 dughene şi cu pivniţă nepotu(lui) său, lui Costantin,
92
diaconul. Şi stând ei faţ(ă) şi luându-le sama zapiselor, măcar că zapisul de danie mănăstirii iaste
mai denainte, numai după giudecata sfintei pravili, de-a giudeca danie de la mănăstiri să nu-s ia şi
domnia me(a) pe giudecata sfintei pravile aşa am urmat cu giudeţul. Acea danie pe cum este dată la
mănăstire să rămă(i)e la mănăstire, iar Costantin, diaconul, şi cu fraţii lui să nu-s amestece nici să-s
atingă de locul cela, că i-am dat rămas din toată giudecata. Iar egumenul îndreptându-s i-am dat
această carte să-ş ţi(nă) şi să-ş stăpâniască acel loc de cas(ă) cu două dughene şi cu pivniţă din
Bârlad cu pace, şi să-i fie sfintei mănăstiri Răchito(a)sei şi de la domnie me(a) moşie stătătoare
neclătit, neruşiit, în veci. Şi nime altul să nu-s amestece peste această carte a domnii meli. Aceasta
scriem.
<Vă>l<1>t<o> =zsÌli <7238 / 1730> iun<ie> Æq <6>.

ANI, Colecţia Documente, 114 / 5, original.

85. 1730 (7239) octombrie 8, Iaşi. Grigore Ghica Voievod volniceşte pe o slugă a sa să
prindă pe ţiganii fugiţi de la mănăstirea Secu după izvodul episcopului de Huşi, Ghedeon.

+ Noi Grigorie Gica voevoda, Boj<ï>6 m<i>lost<ï>6, g<o>sp<o>dara Z<e>ml<i>

Moldavscoi. Dat-am carte(a) d(o)mnii mele slugii noastre cinstit (…) 1 să fie volnicu cu carte(a)
domnii a mergi pe izvod(ul) ce-ar da cinstit părintele şi rugătoriul nostru sfinţie sa chir Ghedeon,
episcopul de Huşi, di ţiganii m(ă)n(ă)stiri(i) Săcului ce-au lucratu aice la măn(ă)stire la Sfinţi(i)
Arhangheli şi dacă i-au slobozit, ei n-au mersu la măn(ă)stire, ce au fugit. Aşijdere şi pentru alţi
ţigani ce zic că au fugit de la m(ă)n(ă)stire(a) Săcului şi suntu toţi drepţi ţigani m(ă)n(ă)stirii, încă să
aibă ai căuta şi oriunde i-ar afla să aibă ai lua cu tot ce-ar ave(a), ţi să-i dea la m(ă)n(ă)stirea Săcului.
Iară cine a rave(a) ceva a răspunde să vie di faţă şi nimea să nu ste(a) înpotrivă piste carte(a)
d(o)mnii mele.
U @s, v<ă>le<a>t<o> =zsÌlø <7239 / 1730> oct<omvrie> iÆ <8>.
Simion

ANI, Fond Mănăstirea Secu, I / 30, original, filigran, pecete inelară aplicată în chinovar;
EDIȚII: Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț, în „Prutul”,
Huși, Serie nouă, Anul IV (XIII), nr. 2 (54) / 2014, p 46, nr. 22.
_________________________
1
. Spaţiu gol.

86. 1732 (7240) ianuarie 14. Constantin Cantemir, vel comis, dăruieşte episcopului de
Huşi, Ghedeon, dreptul ce-l avea cu mănăstriea Secu asupra ţiganului Ştefan Maliş.

† Costantin Cantimir, vel comis, facem ştire cu această scrisoarea no(a)stră la mâna sfinţii
sali părintelui chir Ghidion, episcopului de Huş(i), pintru un ţigan, anume Ştefan Maliş, care ţigan
ni-au fost nouă di înpărţ(e)ală cu mănăs(tirea) Săcului, fiind el di pi înmăsa din ţiganii ciaurişti,
anume din Tofana ţigancă, fată lui Ştefan Brăhuian, ţigan ceaurisc din ace jumătate de ţigan ci s-ar
vini parti no(a)stră am dăruit şi noi sfinţii sali ce mai sus este pominit ca să-i fie sfinţii sale drept
şerbu şi ţigan în veci şi nim(eni) din fraţii noştri sau din rudeniili no(a)astri să nu-s amestici a strica
această danie a no(a)stră şi pi zapisul nostru să aibă sfinţiia sa aş face dres domnescu şi pentru mai
mare credinţa am şi iscălit.
<Vă>le<a>t<o> =zsÌm <7238 / 1732> gin<arie> Ædy <14>.
Costantin Cante<mir>, vel comis.

93
 ANI, Fond Mănăstirea Secu, I / 31, original, filigran;
EDIȚII: Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț, în „Prutul”,
Huși, Serie nouă, Anul IV (XIII), nr. 2 (54) / 2014, p 46, nr. 22.

87. -1733 (7241) ianuarie 21. Cartea de judecată a lui Grigorie Ghica Voievod în
pricina vel vornicului Ion Neculce şi biv vel paharnicului Iordache Cantacuzino cu Ghedeon,
episcopul Huşilor, pentru stăpânirea a nişte ţigani.

+ Io Grigorie Gica v<oe>voda, Bojï6 m<i>l<o>st<ï>6, g<o>sp<o>dar\ Zemli

Moldavscoi. Facem ştire cu această carte a domnii miale precum s-au pârât de faţă înainte(a) miale
şi a tot sfatul nostru, cinstiţ(i) şi credincioşi boiarii noştri dumn(e)alor Ion Neculce, vel vor(nic), şi
Iordache Ca(n)tacuzino, biv vel păh(arnic), cu cinstit părintele şi rugătoriul nostru sfinţiia sa chir
Gedioan, episcopul de Huşi, pentru nişte ţigani, anume Rusca ţiganca, fata lui Spiridon Şoş, ce-au
ţinut-o Bejan Moaleş, ţigan Cetăţii Niamţului, zicând dumn(e)alor Ion Neculce, vor(nic), şi
Iordache, păh(arnic), că acia Rusca ţiganca, au fostu driaptă a dumilorsale de Şoşăşti, şi ţiind acel
ţigan a m(ă)n(ă)stirii Săcului, sintu câţ(i)va ţigani dintr-înşii şi până acmu împărţare cu
m(ă)n(ă)stire(a) n-au avut, şi trăgându-şi parte(a) dumilorsale iar sfinţiia sa părintele Gidioan,
episcopul de Huşi, au dat samă că într-acei ţigani n-ar ave(a) nici o triiabă aceşti boiari că sintu
drepţi a mănăstirii, ş-au avut dres pe acei ţigani şi s-au pierdut. De care lucru domniia mia i-am
orânduit la cinstiţ(i) şi credincioş(i) boiarii noştri dumn(e)alor Sandul Sturzea, hatman, şi Costache
Razul, vel spat(ar), să le ia sama, şi părintele episcopul cum am zis neavând scrisori nici altă mai
multu a răspunde au lăsat la giudecata lui Dumn(e)zău iar dumn(e)alor vornicul Ion şi păh(arnicul)
Iordachi au scos un izvod vechiu încă de la (…)1 moşul lor Iordache cel bătrân, de toţi ţiganii în care
s-au aflat Rusca ţiganca, fata lui Spiridon Şoşu, cum c-au ţinut-o Bejan Moaleş, ţiganul
m(ă)n(ă)stirii cetăţii şi osăbit c-au dovedit cu acel izvod, pi cum acei ţigani sintu înpărţitori cu
dumn(e)alor di pi Rusca ţiganca mai sus pomenită. Încă au luat şi asupra sufletilor dumilorsale,
priimind blăstăm(ul) sfinţii sale părintelui, pe cum acel izvod iaste adevărat de la moşul lor şi cum
că altu meşteşug nu ştiu. Domnia mia am giudecat şi (…)2 ţigan l-or afla trăgându-s(e) din Rusca
ţiganca cu Bejan Moaleş (…)3 m(ă)n(ă)stire pe obiceiu şi de această păr(ă) să nu-s mai pârască,
dându-le carte(a) domnii mele.
U @s, v<ă>le<a>t<o> =zsÌma <7241 / 1733> gen<arie> caÆ <21>.
<ss> (…) hat<man>.
T\nas

ANI, Fond Mănăstirea Secu, I / 33, original, filigran, pecete mare aplicată în chinovar;
EDIȚII: Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț, în „Prutul”,
Huși, Serie nouă, Anul IV (XIII), nr. 2 (54) / 2014, p 46, nr. 25.
_________________________
1
. Spaţiu gol.
2
.Ilizibil din cauza peceţii.
3
. Ilizibil din cauza peceţii.

88. 1733 (7241) aprilie 2. Grigorie Ghica Voievod volniceşte pe cel ales de episcopul
Ghedeon al Huşilor ca să caute pe Neagrul şi alţi ţigani şi ţigănci cu neamul lor fugiţi de la
mănăstirea Secu.

+ Io Grigorie Gica v<oe>voda, B<o>j<ï>6 m<i>l<o>st<ï6>, g<o>sp<o>dar\ Zemli

Moldavscoi. Dat-am cartea domnii mele cinstit părintele şi rugătoriului nostru sfinţii sale chir

94
Ghidion, episcopul de Huşi, şi pe cine ar trimite să fie volnic cu cartea domnii mele a cerca ş(i)-a
căuta oriundi ar afla în ţara domnii mele pe Neagrul ţigan, cu femeia lui Alixandra, şi cu ficiorii lor
şi pe Catrina ţăganca, cu parte(a) ei di ficiori, şi pe Doica ţăganca, care pentru aceşti ţigani ne spuse
părintele cum că săntu chiar ţăgani şerbi a mănăstirii Săcului şi s-au răzleţit. Driptu acee(a) să aibă
ai lua or(i)unde i-ar afla cu tot ce-ar ave(a) şi să-i ducă la urma lor şi nime să nu ste(a) înpotriva
cărţii domnii mele iar de ar ave(a) cineva mai multu a răspundi să vie di faţă şi să-ş(i) aducă
diresăle.
U @s, v<ă>le<a>t<o> =zsÌma <7241 / 1733> ap<rilie> vÆ <2>.

ANI, Fond Mănăstirea Secu, I / 34, original, filigran, pecete inelară aplicată în chinovar;
EDIȚII: Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț, în „Prutul”,
Huși, Serie nouă, Anul IV (XIII), nr. 2 (54) / 2014, p 46, nr. 26.

89. 1733 (7241) aprilie 6, Iaşi. Grigore Ghica Voievod volniceşte pe alesul episcopului
Ghedeon al Huşilor ca să caute ţiganii fugiţi de la mănăstirea Secu.

† Io Grigorie Gica v<oe>voda, B<o>je6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>dar\ Zemli Moldavscoi.

Dat-am carte(a) domnii miale cinstit părintelui şi rugătoriului nostru sfinţii sale chir Ghideoan,
episcopului de Huşi. Şi pe cine va triimite să fie volnic cu carte(a) domnii mele a căuta ţigani de a
m(ă)n(ă)stirei Săcului, ce ne spusă sfinţiia sa că sintu înprăştieţi şi unde i-ar găsi să aibă ai lua cu tot
ce-ar ave(a) să-i ducă la m(ă)n(ă)stire. Iar cine ar ave(a) a răspunde să vie de faţe şi nime să nu ste(a)
înpotriva cărţii g(ospo)d.
U @s, v<ă>le<a>t<o> =zsÌma <7241 / 1733> ap<rilie> qÆ <6>.

ANI, Fond Mănăstirea Secu, I / 35, original, filigran, pecete inelară aplicată în chinovar;
EDIȚII: Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț, în „Prutul”,
Huși, Serie nouă, Anul IV (XIII), nr. 2 (54) / 2014, p. 46, nr. 27.

90. 1733 (7241) aprilie 7, Iași. Grigorie Ghica Voievod volnicește pe un aprod să aducă pe
toți țiganii ce se trag din Bejan Moaleș de la paharnicul Iordache Cantacuzino, care a avut judecată
cu episcopul Ghedeon de Huși.

+ Io Giorgie Gica v<oe>vod\, B<o>ji6 m<i>l<o>stï6 g<o>sp<o>dar\ Zemli Moldavscoi.

Dat-am carte(a) domnii mele slugii noastre cestui aprod, să fie volnic a mergi la dumnalui Iordache
Ca(n)tacuzino păh(arnic) și să ia de la dumnalui pe toț(i) țiganii ce s(e) trag din Bejan Moaleș și di
pi țiganca lui, di cari țigani în trecute dzile au avut giudecat(ă) sfințiia sa chir Ghidioan, episcopul de
Huș(i), cu dumnalui păh(arnicul), și atunce neaflându-s(e) scrisorile Episcopii s-au dat carte de
rămas păharnicului, ce iată acmu au găsit părintele aceli scrisori și păh(arnicul) au luat țiganii rău.
Pentru aceia pe carte, legat ce i-am scris să aibă omul g(ospo)d a lua țiganii și carte(a) acia de rămas
ce-au luat păh(arnicul) să o aduc(ă) aice.
Și nime să nu ste(a) înpotriva cărții g(ospo)d.
U @s, v\l<1>t=zsmÌa <7241 / 1733> ap<rilie> Æz <7>

ANI, Fond Mănăstirea Secu, I / 36, Original, filigran, pecete inelară aplicată în chinovar.
EDIȚII: Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț (II), în „Prutul”,
Huși, Serie nouă, Anul IV (XIII), nr. 1 (55) / 2015, p 46, nr. 27.

95
 91. 1733 (7241) aprilie 12, Iași. Grigore Ghica Voievod volniceşte pe căpitanul Timircan
să cheme la judecata divanului la zi de soroc pe feciorii Țurcăi și alți răzăși de pe moșia Șcheia de
la Prut.

† Io Grigorie Gica voevoda, Boj<ï6> mil<o>st<ï6>, g<o>sp<o>dar\ Zemli Moldavscoi.

Dat-am carti(a) domnii meli căpitanului Timircan să fie volnic cu carti(a) domnii meli a chema și a
soroci pi ficiorii d(u)m. Țurcăi și pi alți răzăș(i) ci să țân di o moșie ci esti la Schei la Prut, ca să vie
să stia faț(ă) la divanu și până și pănă după Sfeti Ghiorghie în două săptămâni să-s afli aice și să-ș(i)
aduc(ă) și dres(e), zapis(e), cini ce-or hi având, că niviind la zi pe sorocul domnii miali va mergi om
g(os)p(o)d de-i va aduci. Aceasta scriem.
U @s, v\l<1>t =zsmÌa < 7241 / 1733> ap<rilie> vïÆ <12>.

Pe verso însemnarea în grafie latină: <N. 2. 7241aprilie 12 / Cartea d(omnu)lui Grigorie

Ghica prin care volnicește pe căpitanu(l) Timircan să cheme în zi de ter(men) în judecata divanului
ăe ficiorul Țurcăi și alți răzăși de la Șcheia, moșie d ela Prut >.

ANI, Colecția Documente, 40 / 23, original, pecete ovală.

92. 1736 (7244) iunie 29. Donosăi Bodaci şi cu femeia lui Măria, fata lui Bosuioc, nepoata
lui Frăteiu, şi cu feciorii lor, vând două părţi de moşie din Itrineşti, de pe apa Crasnei, ţinutul
Fălciu, lui Timofte căpitanul.

Adecă eu Donosăi Bodaci şi cu fimie mea Mării, fata lui Bosuiuc, nipoata lui Frăteiu,
înpreună cu ficiorii mii, anume Tofan şi Costantin şi Pavăl, scriim şi mărturisăm cu acestu adivărat
zapis, de nim(e) nesăliţi, nici asupriţi, ci di a noastră bună voi am vândut a noastră dreaptă ocină şi
moşii din sat din Itrineştii, cari sălişti este pe apa Crasnii, întri ţănutul Fălciului şi la Vasluiului, cari
această parte de moşii cătă să va alegi, cari moşii este a fem(e)ii meli Măriei, fata lui Bosuiuc,
nepoata lui Frăteiu, cari mai sus s-au pominit, cari această parte de moşii am vândut-o noi dumisali
lui Timoftii, căpitanului, ficioriul lui Bărsă, ca să fii dum(i)lorsal(e) dreaptă ocină şi moşii şi
feciorilor şi nipoţălor năclintită în veci. Şi pintru preţul acestii moşii cât am socotit că faci când am
făcut acestu zapis ni-au dat plata diplin în mănule noastri. Aşijdiri iară am mai văndutu noi cari mai
sus săntim pominiţ(i) iară o parte di moşii tij din Itrinişti, cari parti au fostu a lui Ioniţ Zbăn(ă),
ficioriul lui Dămiian din sat din Itrinişti, cari această parte am fostu luat noi de la făm(e)ii lui Zbănă,
anum(e) Sandaa, am făcut schinbătur(ă) şi noi i-am dat Sand(e)i Zbănai altă parte de moşii a noastră
din Drăcenii. Deci şi asta încă am vândut dum(i)sale căp(itanului) Timoftii şi pe această parte a lui
Zbăn(ă) iară ni-au plătit-o deplin. Din pi acestu adivărat zapis al nostru să aibă du(m)n(e)alui a-ş(i)
face ispisoc domnescu să stăpâniască în veci şi când am făcut zapisul s-au tănplat mulţi oameni buni
răzăş(i) şi megieşi care s-au iscălit.
<V\>l<1>t zsmÌd < 7244 / 1736> iu<nie> cdÆ <24>.
Iordachi Grecul am scris zapisul.
Eu Donosăi Budaci, cu soţul meu Mării.
Eu Tofan, săn lui.
Eu Costantin, săn lui.
Eu Pavăl, săn lui.
Eu Antohi, căp(i)tan ot Giurgeşti, încă m-am tănplat.
<Pe verso-ul filei a doua scris>: Donosie / Itrineştii ot Andrii Bărsă / 7244 iuni(e).

ANI, FEH, XXVI / 2, original, 5 degete în tuş.

96
 93. 1736 (7245) noiembrie 13, Iași. Grigore Ghica Voievod volnicește pe aprodul Sandul
Vrăncean și frații săi să stăpânească și dijmuiască ocinile și moșiile cumpărate în satul Micodani,
ținutul Tutova, de la Merăuță, feciorul Ilenii din Costești.

Io Grigorie Gica voevod, Boj<ï>6 m<i>l<o>stï6, g<os>p<o>d<a>r<\> Z\mli Moldavscoi.

Dat-am cartea domniei meli slugii noastre Sandului Vrăncean, aprodul, și frațil(o)r săi, să fie volnic
cu cartea domniei meli a ține și a stăpâni și a dijmui a lor drepti ocini și moșii, ci au cumpărătură la
sat la Micodani, ci este la ținutul Tutovvii, de la Merăuță, ficiorul Ilenii din Costești, din a patra parti
din bătrânul lui Măteiu giumătati, cari parti de moșii au cumpărat moșusău Vrăncean de la Merăuți,
ficiorul Ilenii, precum arată și ispisoc(ul) de întăritură de la răposatul Istratie Dabija voivod. Și acum
jălui cum niamul acelui Merăuți, vânzători, să hrănești pi ace(a) moșii, și dijma nu vor să de(a), și
mai ari și alti cumpărături tot la Micodani de la moșul său.
Pentru aceia să aibă a lua de a zăce(a) de pi acele părți de cumpărătură, din țarini, din fânați,
din prisăci cu stupi, și din grădini cu legume, și din tot locul cu tot venitul moșii, după obiceiu. Iar
cini ari ave(a) a răspunde să vie fați, și nime să nu stei înpotrivă piste cartea domniei meli.
U @s, <v\>l<1>t<o> =zsmÌe < 7245 / 1738> no<i>emv<rie> gïÆ <13>.
L.P. G(OS)P(O)D
Log(o)f(e)ția ce(a) mari
Copiia aceasta poslăduindu-să din cuvânt în cuvânt și fiind întocma originalului s-au
încredințat.
1827 săp(tem)v(rie) 18
Balș, vel log(o)f(ă)t <m. p.>
De mini s-au posleduit și este întocmai.
Iancul, cam(inar) <m. p.>
.
ANI, Colecția Documente, 246 / 72, copie din 18 septembrie 1827.

94. 1737 (7245) iunie 12. Sanda, femeia lui Ioniţ, feciorul lui Damian, împreună cu feciorii
ei Gavril şi Gheorghe, mărturisesc că schimbul făcut între Tofan şi Ioniţă, dând partea din
Cărsteşti, ţinutul Lăpuşna, iar Ioniţ partea sa din Itrineşti, s-a făcut cu voia lor şi dau mărturie
pentru că Tofan a pierdut zapisul.

† Adecă eu, Sanda, fămeie lui Ioniţ, ficior lui Damian, şi cu ficiorii mei, Gavril, şi
Ghiorghii, făcut-am zapisul nostru la mâna lui Tofan, snă Donos, precum au fost făcut o
schimbătur(ă) Tofan şi cu Ioniţ(ă), bărbat(ul) meu di nişti moşii, de nim(e) siliţ(i), nici asupriţ(i), ci
d(e) a noastră bun(ă) vo(i)e, au fost dat Tofan parte(a) lui toat(ă) ce s-ar alegi din Drăceni, cu tot
venitul, ce-s la ţinutul Fălciului, şi parte(a) iar a lui ce s-a alegi din sat din Cărsteşti, ci-s la ţinutul
Lăpuşnii, şi bărbatul meu Ioniţ i-au dat un bătrân din Itrineşti, ce-s pe apa Crasnii, şi ş-au fost făcut
şi zapis unul la altul cu mulţi oamini buni. Şi s-au tâmplat de au p(i)erdut Tofan zapisul ce-i făcu-
s(e) Ioniţ, bărbatul meu di Itrineşti, iar noi n-am chierdut1 zapisul lui Tofan, de cei doi bătrâni, de pe
cel(e) doauă părţi car(e) mai sus s-au pomenit, şi viind la noi din spus c-au p(i)erdut zapisul, ce noi
ştiind c-au fost făcut ace(a) schimbătur(ă) cu vo(i)e lor şi priimit şi noi am făcut şi noi acest zapis de
la noi ca-s îi fii d(u)m(i)sal(e) driapt(ă) ocin(ă) şi moşii în veci. Iar de a vre(a) să o vândă volnic să
fi(e) dispre noi să o vănd(ă). Şi cându s-au făcut acest zapis s-au tămplat preutul Apostul de Pribeşti
şi mulţi oamin(i) bun(i) car(e) mai gios s-au iscălit şi pentru credinţa am pus degitili.
<V\>l<1t> zsmÌe < 7245 / 1737> iu<nie> vyÆ <12>.
† Eu Sanda, ce au ţinut Ioniţ.
† Eu Toader Carpu.
† Eu Gavril, snă Ioniţ.
97
 Ei Ghiorghi, snă Ioniţ.
Erei Apostul ot Pribeşti, martor.
† Şi eu Luca Moscul, am scris zapis(ul) cu zisa lor.

ANI, FEH, XXVI / 3, original .

_________________________
1
. pierdut.

95. -1739 (7247) aprilie 10, Iași. Grigore al II-lea Ghica Voievod întăreşte lui Ioniţă
Băisan, stăpânirea unei părţi din moşia Negreşti, ţinutul Vaslui.

+ Io Grigorie Gica voevoda, Boj<ï>6 m<i>l<o>stï6, g<os>podar\ Z<e>mli Moldavscoi.

Dat-am carte d(o)mnii mele lui Ioniţă Băisanu, ficiorul lui Gavril Băisan, să fie volnicu cu carte
d(o)mnii mele a ţine şi a stăpâni a sa driaptă ocină şi moşie toată parte lor ce-ar ave la satu la
Negreşti ce este la ţinutul Vasluiului, care moşie au fostu poprit-o Buhăeştii pentru o pricină ce-au
avut ei cu Gavril Băisanu, tatul lui Ioniţă Băisanu, pentru un zapis di danie ce-au fostu făcut el lui
Burnazu, post(elnic)u(l), mai în trecută vremea, pe o parte di moşie din Buhăeşti ce-au avut el şi totu
acea parte de moşie s-au aflatu vândută di Băisanu şi moşenilor di Buhăeşti, care acum pe urmă
cercându-să pricina lor s-au aflatu cum că Gavril Băisan au stricatu ace danie cu vânzare ce-au
vândutu mai pe urmă Buhăeştilor, şi au rămas răsuflată danie înainte vânzării Buhăeştilor, li s-au
făcutu dreptate să-ş stăpâniască ei moşie lor ce-au cumpăratu de la Băisanu în Buhăeşti, şi Băisanu
să-ş stăpâniască moşie sa din Negreşti precum au fostu şi mai înainte a lui driaptă ocină parte lui ce
s-a alegi. Iar de va mai ave cine a răspunde pentru ace danie ce-au datu Băisan, să-ş caute cu
Băisanu şi nime să nu ste înpotrivă peste carte d(o)mnii mele.
U @s, <v\>l<1>t<o> =zsmÌz < 7247 / 1739> april<ie> ïÆ <10>.

Documente istorice, CCCCLI / 57, original, filigran, sigiliu inelar octogonal, imprimat în
chinovar.

96. 1740 (7248) iulie 18, Vaslui. Grigore al II-lea Ghica Voievod volnicește pe Ghiorghi
Jivirdean (Juverdean) să-și stăpânească moșiile sale Fauri, Vutcani, Scorțeni, Stefeni, de pe valea
Elanului, și părțile de pe apa Bărboșului, toate la ținutul Fălciului.

† Io Grigorie Gica v<oe>voda, Boj<ï>6 m<i>l<o>stï6, g<o>spodar\ Zemli Moldavscoi.

Dat-am carti(a) domnii mili lui Ghiorghii Jivirdean ca să fii volnicu cu carti(a) (dom) 1nii mili a
popri și a stăpîni a sali moșii ce zic(e) că ar(e) la ținutul Fălciiului pi (ap)2a Elanului, anumi Faurii,
parti(a) lui ci să va alegi și parti(a) din Vătcan(i), și din (S)3corțin(i) și Stifeni4, ci să vor aligi părțili
lui, car(e) moșii zice că sânt de pi părinții lui, și o parti ci zice că ar(e) pe apa Bărboșul, tot la ținutul
Fălciiului, cumpărătur(ă) de la Cărăușul, și o parti ci zice că ar(e) di la Gorce, iar pi apa Bărboșul.
Dreptu acii(a) să aibă a lu(a)5 de a zăce din păni și din fănaț și din prisăci cu stupi, din grădin(i) di
pomeț(i) și din tot locul tot vinitul pi obicei și nimi să nu cutez(e) a s(e) puni în(proti) 6va cărții
domnii mili, iar di (…) ciniva înprotiva acestui (…) moșii să vie fața divan(ului) cu scrisor(i) ci va
avi(a). Aceasta scriem.
U Va<slui> gpd <V\>l<1>t<o>=zsmÌi <7248 / 1740> iul<ie> iÆy <18> .
Vel log<o>f\t

ANI, Colecția Documente, 420 / 4, original, pecete, rupt.

_________________________
98
 1, 2, 3, 5, 6
Rupt.
4
Stefeni.

18 iulie 1740

97. - 1741 (7249) mai 12. Grigore al II-lea Ghica Voievod întăreşte stăpânirea lui Arhirie
Plăcintă din Berbiceni, pe apa Elanului, ţinutul Fălciu.

+ Io Grigorie Gica vo<e>voda, Boj<ï>i mil<o>st<ï6>, g<os>podar<\> Z\mli Moldavscoi.

Dat-am carte domnii meli lui Arhirie Plăcintă ca să fie volnicu cu carte domnii mele a ţăne ş-a
stăpâni a sa driaptă ocină şi moşie ce zăce că ari la <B>1erbiceni pe apa Elanului la ţănutul Fălciului
pe zapis(ul) ce arată din velet 7211 săpt(embrie) de la un Gligoraş Nuur <...>2. <Aşi>3jdere să mai
stăpânias<că>4 a sa driaptă ocină şi moşie de baştină tot în B<erbi>5ceni şi să aibă a lua şi de a zăce
din păn(e) şi din fân, din prisăci cu stup(i) şi din grădini cu legume şi din tot locul cu tot vinitul pe
obiceiu, iar cine apăre cu strâmbul să-şi ia dres zapis cini ce-or hi având şi să fie faţ şi nime să nu
<cut>eze a sta înpotriva cărţii g<ospo>d. Aceasta scriem.
<V\>le<a>t<o> =zsmÌø < 7249 / 1741> mai vÆy <12>.

B.A.R., Documente istorice, XII / 99, original, sigiliu imprimat în chinovar.

_________________________
1
Rupt
2
Rupt.
3
Rupt.
4
Rupt.
5
Rupt.

98. 1745 (7253) mai 20. Alegerea părților de moșie ale căpitanului Pascal din satul
Costești de pe valea Horăeții, ținutul Tutova.

Copie
Din luminată poronca prea înălțatului stăpânitoriului nostru mărie sa Ion1 Nicolae v(oie)vod.
La <v\>le<a>t<o> =zsnÌg .

99
 Ni-au adus o luminată carte a măriei sale Lupul Stroici, ginerele lui Pascal căp(i)tan, de pi
Horăeta, în care ne poroncești mărie sa ca să mergim la satul Costeștii, ce este pe vale(a) Horăeții, în
ținutul Tutovvei, ca se-i alegim părțile ce are la acestu satu mai de sus numitu în Costești, care și
dumisale îi sântu date de zăstre de la socrul său Pascal căpitan; Care mergând am strâns toți răzășii,
și stând a socoti părțile de cumpărătură pe zapise, scoțindu-să pe fiișticare zapis partea cât s-au
socotitu cu dreptul fiind toți răzășii fați, au cuprins toate cumpărăturile 43 pământuri, care i le-am
ales cu vo(i)e tuturor, rândul al triile(a), rămâind pe din gios partea Tălpișăștilor și pe din sus
răzășii, iar partea dum(i)s(ale) la mijlocu, între răzăș(i) și-ntre Tălpișăști, care s-au ales din apa
Horăeții înspre răsăritu, până unde s-au plinitu suma acestor 43 pământuri, și pământul 24 paș(i), și
pasul de 6 palme2, și s-au pus și p(i)etre și despre răzăș(i) și despre Tălpișăști. Iar pentru 26 3
pământuri ce sântu pe piscu, alăture(a) iazul lui Cărăbățu despre răsărit ci sântu de Costești, acele(a)
nu s-au mai împărțitu, ci4 cine a fi dispre acei 2 bătrâni ce intră într-aceli pământuri vor ține cine pe
cât a ave(a) în sâliștea Costeștilor în care încap și Tălpișăștii, și răzășii, și Lupul Stroici. Iar zapisele
dum(i)s(ale) de cumpărături, ce are pe aceste părți de Costești în mărturie nu s-au pus, ci ca să să
poată înțălege mai pe ușor i s-au dat osăbitu izvod cu iscălitura noastră, arătând fieștecare zapis cît i-
au cuprins parte, fiind și răzășii, și Tălpișăștii la aciasta.
<V\>le<a>t<o> =zsnÌg < 7253 / 1745> mai cÆ <20>.
Iscăliți
Dimitrașc(u) Palade, pah(a)r(nic) și
Negre Apostu, biv căpitan.

Giud(e)c(ăto)riia ținu(tu)lui Tutovvei

După poslăduire(a) făcută copiei de față din cuvânt în cuvânt cu originalul înfățoșat în
presudstvie, găsându-s(e) întocmai, în urmare(a) ceririi dumis(ale) spat(a)r(ului) Iordachi Oprișan
făcută Giud(e)c(ăto)ri(e)i prin înscrisul dumis(ale) înregistrat suptu No. (...) 5 să încredinț(e)ază pe
formă!
<ss> (…) Lambrino.
<ss> Mihăilă.
Aprobarisându-să cu originalul s-au găsit întocmai.
Director <ss> Zaharie
No. 1811
1846 maiu 13

ANI, Colecția Documente, copie legalizată la 13 mai 1846, pecete în tuș.

_________________________
1, 2, 3, 4
Altă cerneală.
5
Spațiu gol.

99. 1747 (7255) martie 4. Ioan Nicolae Mavrocordat voievod1 volnicește pe Gheorghe
Pascal, biv postelnic, să-și stăpânească două pământuri, 12 pași și patru palme din satul Costești
pe Bilavoi (Ghilahoi), ținutul Tutova.

† Io Ioan Neculae voevod, Boj<ï>6 m<i>l<o>st<ï6>, g<os>p<o>d<a>r\ Z<e>mli

Moldavscoi. Dat-am carte(a) d(o)mni(e)i mel(e) boiariului nostru Ghiorghie Pascal, biv post(elnic),
să fie volnicu cu carte(a) d(o)mni(e)i mel(e) a stăpâni două pământuri, 12 paș(i) și patru palme,
pământul di 24 paș(i) și pasul di șesă palme, din satu din Costești di pi Bilahoiu, ot ținutul Tutovii,
ce arată Ghiorghie, post(elnicul), o mărturie de la dumn(ea)lui credincios bo(i)eriul nostru Vas(i)lie
Sturzea, biv vel stolnic, scriind că hotărând dumn(ea)lui acelu satu Costeștii di câț(i)va ani di la
100
domnie sa Grigorie vodă, au fost o samă di părți di moșie a răzeșilor date la Costachi, sărdar, și
având giudicată la d(o)mniia sa Mihai vodă, au lipsit Costachi, sărdariul, dintr-acel(e) part(i) di
moșie, și cheltuind numai Pascal, moșului Ghiorghie, post(elnic), gineril(e) lui Simion Popăscul, au
rămas din giudicata ce-au avut mai pe urmă la d(o)mniia sa Gligori vodă ca-s(ă) întoarcă răzeși(i) 68
lei după cum arată carte(a) g(os)p(o)d, ce este la mâna lui Ghiorghii, post(elnic), și unii din răzeș(i).
Ș(i)-au întors cu parte(a) lor din bani la mâna lui Ghiorghii, post(elnic), și li-au dat zapisăl(e), după
cum mai pe largu arată mărturie dum(i)sali stolnicului Vas(i)lie Sturzea, iar Gavril, sin Vas(i)lii,
căp(i)tan, nu ș(i)-au datu parte(a) lui din bani care arată că i s-au făcutu 9 lei, zeci p(o)t(ronici), 7
bani, pe aceste 2 pământuri, 14 paș(i), 4 palme, ce-au rămas hotărâte în parte(a) razeș(i)lor, și
trecând 5 ani la mijloc au dat dumn(ea)lui stolnicul Sturzea această parte a lui Gavril, căp(itan), cu
mărturie la stăpânire(a) lui Ghiorghii, post(elnic), nedându banii. Deci pe mărturie dum(i)sal(e)
stolnicului Sturzii să aibă Ghiorghie a stăpâni această parte di moșie a lui Gavril, căpi(tan), din
parte(a) razeș(i)lor, din câmpu, din podgorie, din pădure st(e)arpă, din vatra satului și din apă și din
tot vinitul, și nime să nu ste(a) înpotrivă piste carte(a) d(o)mni(e)i mel(e).
U @s, l<ea>t<o> =zsnÌe <7255 / 1747> mart<ie> dÆ <4>.

ANI, Colecția Documente, 416 / 42, original.

_________________________
1
. Ioan Mavrocordat (20 iulie 1743-mai 1747).

100. -1747 (7255) martie 5, Iaşi. Ioan Nicolae Mavrocordat voievod întăreşte postelnicului
Gheorghe Pascal, stăpânirea părţii de moşie din Costeşti, pe Bilahoi, ţinutul Tutova.

+ Io Ioan Neculae voevoda, Boj<ï>6 mil<o>stï6, g<o>sp<o>dar\ Z<e>mli Moldavscoi.

Dat-am carte(a) domnii mele boiariului nostru lui Ghiorghie Pascal, post(elnic), să fie volnic cu
carte(a) domnii mele a-şi stăpâni şi a dijmui o parte di moşie ce zisă că are la satu la Costeşti pe
Bilahoiu, ot ţinutul Tutovii, care zisă că iaste şi hotărâtă, stâlpită cu pietre dispre alţi răzeşi de
dumn(ea)lui credincios boiariul nostru dumn(ea)lui Vasilie Sturzea, biv vel stolnic. Dreptu aceia să
aibă a-şi stăpâni hliza lui după cum arată hotarnica dum(i)sal(e) stolnicului Vasile Sturzea, şi-s aibă
a-şi apăra hliza lui, nime să nu o calce cu viteli, sau cu râmători, nici să-şi facă casă di aşezare nimea
pe hliza lui fără vo(i)e lui, ci toţi să-i să-i di(a) pace să-ş(i) stăpâniască hliza lui. Iar carii or fi făcut
casă sau alt lucru, orice fel, pe hliza lui să aibă a le strica den vreme c-ar fi făcut fără vo(i)e lui, şi-s
aibă a-ş(i) lua di acele di pe hliza lui, fiind stâlpită, din ţarini, din fâneţă, din podgorii, din livezi cu
pomi şi din prisăci cu stupi, şi din grădini cu legumi, şi din totu locul cu totu vinitul după obiceiul
moşii, şi nime să nu cuteză a sta înpotrivă piste carte(a) domnii mele.
U @s, <v\>le<a>t<o> =zsnÌe < 7255 / 1747> mart<ie> Æe <5>.
Vel log<o>fet.

BAR, Documente istorice, CXXXII / 6, original, sigiliu rotund imprimat în chinovar.

101. 1747 (7255) martie 12, Iași. Ioan Nicolae voievod poruncește medelnicerului Vasile
Burgheluș să judece pricina dintre Tudora preoteasa, împreună cu cumnatul ei Vasile Stoleriu și
Antohie și alți răzeși care și-au făcut case pe moșia Giurgești a celor dintâi.

+ Io Ioan Nicolae v<oe>voda, Boj<ï>6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>dar<\> Zemli Moldavscoi.

Scriem domniia me(a) la boiariul nostru Vasilii Burgheluș medelnicer (...) 1. Facem știre că ni-au dat
jalobă Tudora preutiasa preotului Ioan și cumnatul său Vasilie stoleriul, pentru un Antohie ș(i) alți
oameni ai lui, precum că ar fi șezind pe moșie Tudorii, pe locul Giurgeștilor, care moșie precum că
s-au dovedit cu giudecată că este a lor driaptă pre largu vii înțălege din carte(a) lor ce au la mănă
101
cari li s-au dat de stăpânire. Dară pe acel Antohie nu-l știu ei să aibă nici o petecă de loc în parte(a)
lui Vrabie, tatul Tudorii, că este vândut, nici îl pot ei mai suferi să trăiască pe locul lor, că poate cu
vreme(a) să-s(e) facă că este și el moșinian, și este acel Antohie și om neticnit. Pentru care
poruncim, văzind carte(a) domnii mele să-l chemi de față și pre Antohie și pre alții a lui și din
poronca domnii mele să le dai poroncă cu mare tărie ca să-ș(i) mute casele pe locul lor și să răsufle
moșie lui Vrabie să-i de(a) pace de vreme ce nu-i sufăr(ă) răzșii, și să le pui soroc acmu în ceastă
primăvară făr(ă) di greș să-s(e) rădice di pi locul Giurgiștilor di pe parte(a) lui Vrabie, și să porți
grije ca de n-ar înțălege să-ș(i) mute casele pănă la sorocul ce lii pune, să mergi acolo și să le
răsipești casele, și să-i scoți făr(ă) de voe lor și dejma ce ar fi fost pe acel loc a lui Vrabie, să le
plinești de la giudecată încoace, și să urmezi poronca, într-alt chip să nu fie. Iară lor de li-a păre(a)
cu strâmbul și au a răspunde c-ar fi și ei moșineni în Giurgești vor vini de faț(ă) aice la giudecată de
li s-a lua sama. Și pe cum vei urma să dai și mărturie. Aceasta scriem.
U @s, l<ea>t<o> =zsnÌe <7255 / 1747> mart<ie> vÆy <12>.

ANI, FEH, XIV / 29,

_________________________
1
Spațiu gol.

102. 1747 (7256) decembrie 1. Grigore al II-lea Ghica Voievod scrie lui Petru, mare
căpitan de codru, ispravnicul ținutului Fălciu, să cerceteze pricina dintre Vasile Luca, mare
postelnic, cu Lupu Timircan, pentru un țigan.

† Io Grigorie Gica v<oe>voda, Boj<ï>6 m<i>l<o>stï6, g<o>spodar\ Zemli Moldavscoi.

Scriem domnie me la boeriul nostru Petre, vel căpitan de codru, ispravnicul de ținutul Fălciiului,
facem știre că ne-(a)u jăluit Vasile Luca, post(elnic), pe Lupul Timircan, de acolo de la ținutul
Fălciiului, zicând că având el o țigancă măritată după un țigan a lui Timircan, i-ar fi zis ca să-i de
altă țigancă pentru țiganca lui, și Timircan n-au vrut să facă schimbu. Și Vasile Luca i-ar fi zis să-i
de el țigan pentru țigan și nici așe n-au priimit, ș-au fugit țiganul de un an cu țigancă cu tot, și ele
este păgubaș de slujba țigancii. De cari iată că-ți scriem dum(itale) să chemi față pe Lupul Timircan
și să ei sama, și din vreme că n-a fi priimit Timircan nici una nici alta. Dator este să de(a) țiganca și
să socotești și pentru slujba țigancii, ca să nu rămăe Luca păgubaș de slujba țigancii. Să-i faci
dreptate, căci de a fi așe drept este să-i de samă de țigancă și să-i așezi să nu ne mai vie jalobă, și să
dai mărturie.
<V\>le<a>t<o> =zsnÌq < 7256 / 1747> dec<emvrie> Æa <1>.

BAR, Documente istorice, XLVI / 33, original, sigiliu imprimat în chinovar.

103. 1749 (7257) ianuarie 10. Toader Crăescul căpitan, fiul preotului Vasile din Crăești,
vinde lui Vasile, fiul preotului Bejan, partea sa dreaptă din ocină și moșie.

† Adecă eu Toader Crăescul căpit(an), ficior popei ot Crăești, făcut-am scriso(area) me(a) la
măn(a) lui Vas(i)le, săn Bej(an) pre(o)t, i-am vândut dr(e)a(p)t(ă) ocin(ă) și moșie car(e) au fostu
cumpărat(ă) de tat(ăl) meu de preutul Vas(i)le de la Chiriac și de la fe(...)1 (...)2 lui Flondor, car(e) au
fostu cumpărat(ă) drep(t) cinci lei, după cum și zapisul cel vec(hi) arat(ă), și eu l-am vândut lui drept
șes(e) lei noi, să-i fie lui ocină și moșie în veci neclătit, iar de frațăi mei de s-ar scula ceneva car(e)
să-i facă vr(e)o supărar(e), să-m(i) (s)3tăpânească ei parte(a) me ce am de baștină pentru parte(a)
aceasta și el s(ă)4 stăpăn(e)ască parte(a) aceasta după cum scrie zapisul acestu vechi cu pa(ce)5,
lipsăndu-m(ă) eu de parte(a) me de baștiină, să rămâi a fraților mei. Și pentru credința am și iscălit și
la această tocmal(ă) s-au întâmplat mulți o(a)meni bun(i) cari mai jos s-au iscălit.
102
 =zsnÌz <7257 / 1648> gen<ar> ïÆ <10>.
Eu To(a)der, iscal.
Și la această tocmal(ă) s-au tâmplat și Sandul Grumez.
Gligor(e) Curgios.
Maftei Lohan, mar(tor).
Și (...)6 (...)ranuh, biv vor(nic) glotnii7.
Și eu și Ioniț(ă) Canano, păh(arnic) am scriis zapisul cu zisa lor.

ANI, Colecția Documente, 144 / 59, original, rupt.

_________________________
1, 2, 4, 5, 6
Rupt.
3
Pătat și rupt.
7
Rupt, jumătatea de jos a cuvântului.

104. 1749 (7257) iunie 12. Canta, mare logofăt, despre judecata dintre Ursachi, fiul lui
Constantin cu Ioniţă Miclescu pentru o parte de moşie din satul Mânjeşti din ţinutul Vaslui şi pentru
trei stupi luaţi de la Ursachi de către Miclescu.

<V\>le<a>t<o> =zsnÌz < 7257 / 1749> iun<e> vïÆ <12>.

Ursachi, sân Co(n)stanti(n), au avut giudecat(ă) cu Ioniţ(ă) Miclescu pentru o parti di moşii
din satul Mănjăşti ot Vasluiu şi s-au dat rămas că n-ari moşii acolo, şi pentru dijmă ce au fost pe
acea parte s-au dat Miclescului şi mergând Miclescu i-au luat trii stupi. Deci acmu decât n(...)1 au
vinit şi zisă că pentru moşii mai ari a-ş(i) căuta judecata, ce fiind Ioniţ(ă) Miclescu faţ(ă) au dat
samă că nu-i sânt scrisori (...). Şi li s-au pus (zi)2 la s(fân)t(ul) Petru să-şi aducă cu toţii scrisorili să
li să ia sama. Iar pentru acii trii stupi ci au luat Miclescu, să-i de(a) înapoi Miclescu păr(ă) s-or
giudeca şi atunci cum li s-a curma judecata aşa va fi. Şi s-au apucat Miclescu înainti a zice că a da
stupii şi au măr(turisit) (...)3şi nu va să-i de(a).
<ss> Canta, vel log(ofă)t.

ANI, Fond mănăstirea Ştoboreni, VIII / 4, Original, Deteriorat.

_________________________
1
. Deteriorat.
2
. Deteriorat.
3
. Deteriorat.

105. 1751 (7260) septembrie 18. Răzeşii din Sohuleţ, Ţăpeni, Bălăneşti şi Deleni
hotărnicesc nişte părţi de moşie din aceste sate, ţinutul Fălciu, ale spătarului Toma Luca.

Suret întocmai scos de pi ce(a) adivărată hotarnică a părţilor de moşie arătate mai jos din (vă)le(a)t
7260 săpt(em)v(rie) 18.

Milostive şi luminate să fii măria ta sănătos. Cu plecata noastră scrisoare înştiinţăm pe mărie
ta că mai în trecutile zile au vinit dumn(e)alui Toma Luca, spat(ar), cu luminată carte mării tale ca să
megrim la ţinutu(l) Fălciiului şi să-i alegim nişte părţi de moşie ce are dum(isa)li cu ispisoace
domneşti şi cu zapise, şi să le alegim şi să le stâlpim cu bolovani. Deci noi după luminată poronca
mării tale, am mersu acolo şi adunând o samă di răzăşi, cari s-au tâmplat di pi la toate hlizile, şi după
mărturii şi sămne ci ni-au arătat, noi încă am ales părţile dumis(ale) spăt(arului) Tomii Lucăi,
măsurând toate hlizile cu funie de douăzăci de stănjăni, şi stănjănul de opt palme, şi i-am şi stălpit
de cătră alţi răzăşi, pe ispisoace şi pe zapise ce au avut dumn(e)alui precum arată mai jos.

103
 Începând întâiu de la Deleni pe două zapise ce au avurt dum(isa)li di Deleni, unul de la
Buzinco şi altul de la Neculaiu Ţărca. Pe aceli două zapise, i-au ales răzăşi(i) parte(a) dumis(ale)
două funii, patrusprezăci stănjăni şi giumătate, şi i-au dat dumis(ale) din Deleni din parte(a) din jos,
alăture pi din sus cu locul lui Tălabă, sulger, cari s-au lipit aceli două funii şi patrusprezăci stănjăni
pol di locul lui Tălabă, unde s-au pusu stălpu di piiatră, lângă drumul ce mergi din Deleni pe dial pe
dispre apus, şi di acole măsurându-să până în hliza Chiţivoeştilor, cu locul lui Tălabă cu parte(a)
dumis(ale) din Deleni ce s-au scris mai sus. S-au găsit douăzăcişinouă de funii, patru stănjăni pol,
undi s-au pus iar stălpu de piiatră tot lângă acela drum, şi de acole drept la vale spre răsărit alăture
cu Chiţivoeştii în mijlocul ţarinii s-au găsit hotar vechiu, cari sau şi mai înnoit . Deci tot drept la vali
într-un păru pen ţimănătura unor râpi, şi tot la vale piste nişti sărături supt un piscu diasupra şesului
s-au piiatră, cari caută în părăul Bujorului din jos de podul Popii lui Mihăilă, 45 de stănjăni. Deci
părăul Bujorului în sus pe dispre apus măsurându-să s-au găsât 72 de funii pără într-un ochiu supt
sălişte(a) casăi lui Poroschi, s-au pus piiatră diasupra ochiului, şi aciasta au mărturisit răzăşii di
Deleni, că cându ş-au ales Tălabă locul lui di cătră Deleni, i-au dat mai mult loc pe vale fiind râpi, şi
Tălabă să n-aibă triabă în păduri. Deci de la ochiu la dial înspre apus piste râpi căutând cam jos pin
fântâna lui Darie Prisăcariului pe din sus de Prisaca turcească în dial diasupra răpilor s-au găsât
piiatră vechi, şi de acole în jos pi diasupra râpilor până în dreptul p(i)etrii de unde s-au început.
Aşijdire(a) iarăş locul lui Tălabă ci să începi din părăul Şişcanilor spre răsărit pănă în Saca
măsurându-să frunte(a) locului pe şăs din capul iazului lui Tălabă în sus s-au găsât 8 funii loc şi s-au
pus piiatră în capul iazului din jos, şi la piiatră la dial spre răsărit de o vălce(a) şi deasupra în dial
într-o movilă s-au pus piiatră. Deci tot spre răsărit în Saca unde să (în)tâlneşti cu hotarul
Micşineştilor, şi s-au pus piiatră. Deci Saca în sus măsurându-să iarăş s-au găsât 8 funii pol, undi s-
au găsât hotar vechiu. Deci întorcându-să spre apus alăture cu Curuecii în zare(a) dialului în coada
unei râpi s-au pus piiatră. Deci la vale piste râpi spre apus în şăs deasupra părăului Şăşcanilor s-au
pus piiatră. Deci părăul în jos pănă în capul iazului în piiatra cari s-au pus întâiu de undi s-au
început.
Aşijdere am mersu şi la Bălăneşti ce sântu pe Bujorul pe înbi părţile, şi arătând oamenii
sămnile locului am măsurat pe dial(ul) Bujorului dispre apus şi s-au găsât 18 funii, şi înpărţându-s(e)
pe trii bătrâni s-au vinit 6 funii de bătrân şi s-au ales parte(a) dumis(ale) spat(arului) Tomii Lucăi 9
funii, 2 stănjăni, un bătrân alde Mustiaţă, şi pol bătrân a Buzdugăneştilor, şi 2 stănjăni baştina
Eftimii Golăesi, cari acesti părţi di Bălăneşti le sânt dumis(ale) danie de la Eftimie Golăiasă şi de la
fiiul său Păladi, şi s-au stălpit acesti 9 funii, 2 stănjăni, pe dial pe dispre apus în parte(a) di jos s-au
pus două pietri, una din sus şi alta din jos, iar dispre răsărit fiind locul mai latu di s-au ales
dumis(ale) tot pe acesti num ice scriu mai sus 10 funii şi 17 stănjăni, şi iarăş s-au pus două pietri,
una din sus şi alta din jos.
Aşijdere am mersu şi la Ţăpeni ci sânt pe Elan între Guşăţăi şi între Stoeleşti, şi având şi
dum(isa)li căpit(anul) Vasăli Adam moşăe înpreună cu dum(isa)li spat(arul) Toma Luca, au avut
vesti de la noi ca să să afle şi dumn(e)alui la hotărât şi dum(nea)l(u)i n-au vrut să vie, nici scrisori au
trimes, şi noi încă pe zapisul dumis(ale) spat(arului) Tomii Lucăi i-am ales parte(a) dumis(ale)
giumătate de Ţăpeni şi cu vad de moară în apa Elanului, parte(a) lui Racliş, şi s-au dat dumis(ale)
spat(arului) Tomii Lucăi parte(a) din Ţăpeni din jos, şi s-au lipit di Stoeleşti, şi măsurându-să locul
parte(a) dispre apus pintre moşăe şi pintre Elan întrulucând giumătate de Ţăpeni, şi cu doi bătrâni şi
giumătate din Stoeleşti şi s-au găsât 34 de funii şi trii stănjăni pol, cu 12 funii pol din Ţăpeni şi s-au
us o piiatră în mijlocul Ţăpenilor şi altă piiatră în margini Stoeleştilor din jos, lăsându din piiatră din
piiatră în jos 4 funii, 6 stănjăni pol, pe giumătate de bătrân ce au rămas răzăşăsc până în hotarul
Ştefenilor, Aşijdere am măsurat locul şi pe dial(ul) Elanului, dispre răsărit, tij cu giumătate de
Ţăpeni şi cu Stoeleştii, şi s-au găsât 35 de funii, 11 stănjăni pol, cu 23 funii, 18 stănjăni, giumătate
de Ţăpeni, şi s-au pus în dial la mijlocul Ţăpenilor din jos de o movilă piiatră, şi dialul în jos din jos
de râpa lui Atinfe, iarăş s-au pus piiatră, iarăş lăsând 4 funii, 6 stănjăni pol, a răzăşilor din Stoileşti

104
pănă în hotarul vechiu ce s-au găsâtu a Ştefenilor, şi în ţarini fiind Ţăpenii ciuciţi s-au măsurat din
locul călugărescu pănă în drumul ce vini de la Ruptură în coastili Stoileştilor, şi s-au vinit pe
giumătate de Ţăpeni parte(a) dumis(ale) Tomii Lucăi, spat(arul), 10 funii pol, undi s-au pus piiatră
în mijlocul ţarinii. Şi de acolo lovăscu Ţăpenii cu capul în Stoileşti şi stau. Iar Stoileştii trec mai la
vale pănă undi să întâlnescu cu Sohuleţul, şi măsurându-să acolo şi fundul Stoileştilor, s-au găsât
parte(a) dumis(ale) Tomii Lucăi 19 funii, fără 4 funii ce s-au dat răzăşilor di Stoileşti pe giumătate
de bătrân pe din jos de-alăture cu Ştefenii, şi aceli 19 funii a dumis(ale) spat(arului) Tomii Lucăi s-
au stâlpit, o piiatră s-au pus în capitile unor pământuri drept un puscu înalt ci esti piste vale(a)
Rădiului dispre apus, şi în spinare(a) pietrii acie s-au pus altă piiatră cari caută înapoi înspre apus
dispicând hliza răzăşilor di Stoileşti pin pietrile ci s-au arătat mai sus, iar spre soari răsari şi cam sus
alăture cu Suhuleţul unde s-au plinit aceli 19 funii, iar s-au pus piiatră lângă un drum unde să
întâlneşti cu locul călugăresc. Deci iarăşi am mersu şi la Sohuleţu, şi arătând răzăşii sămnile locului
s-au măsurat şi s-au ales dumis(ale) spat(arului) Tomii Lucă a patra parte din satu, parte(a) lui
Racliş, şi mărturisând răzăşii de Sohuleţu c-au stăpânit Racliş în parte(a) de sus acolo am ales şi noi
parte(a) dumis(ale) spat(arului) Tomii Lucăi, şi începând din locul călugăresc din Boţasca supt
piatra piiatra călugărilor s-au pus piiatră în matca vâlcelii. Deci vâlce(a)oa la vale unde s-au plinit 24
funii, 10 stănjăni, iarăş s-au pus piiatră dispre răsăritul locului, şi măsurând şi pin mijloc locul din
celi două pietri ci s-au arătat mai su(…) Stoileştilor la vale 21 de funii, 15 stănjăni, s-au pus piiatră
şi dispre apus în capul locului diasupra Copăcenii în dişălătura dialului în coada unii vălceli ce să
prăvale spre Suhuleţ s-au pus piiatră. Deci zare(a) dialului în jos pintre Copăciana şi pintre Suhuleţu
unde s-au plinit 18 funii, s-au pus piiatră. Şi aşa am încheet toate hlizile dumis(ale) spat(arului)
Tomii Lucăi cu sămnile arătate mai sus fiind şi răzăşii de faţă şi alţi oameni buni cari s-au iscălit mai
jos, însă Stoileştii au şi iazu în Elan, cari s-au vinit iar în parte(a) dumis(ale) spat(arului) Tomii
Lucăi. Aciasta facim ştire mării tale. Să fii mărie ta sănătos.
1798 oc(tom)v(rie) 25
Robii mării tale
Ierei Romaşc(u).
Neculaiu Idricean ot Suhuleţ.
Cosd(antin) Bola tot tam.
Ioniţ Damaschin ot tam.
Gavrilă Băner, vel căpit(an) di Greceni.
Agărici, vor(ni)c glotnoi.
Ion Bugiac ot Deleni.
Ignat vor(ni)c sân Vărlan (ră)zeş ot Deleni.
Antohi Luţă am scris-o.
În hotarnica ce(a) adivărată cuprinzându-să multe moşii din cari fiind unile a mele am dat
acest suret di pe dânsa, la cari am iscălit fiind întocma di pi ce(a) adivărată cari esti la mini.
1798 oct(ombrie) 25
<ss>

ANI, Achiziții Noi, MXX / 2, suret din 25 octombrie 1798.

EDIŢII: Colecţia Achiziţii Noi Indice cronologic, nr. 25, vol. II (1686-1760), Bucureşti,
2008, p.221, nr.2439.

106. 1752 (7260) martie 30 . Constantin Racoviţă Voievod scrie biv vel stolnicului Enache
Costandache să cerceteze pricina dintre Iorest Movilă, egumenul mănăstirii Adam, ţinutul Covurlui,
şi Maria şi Aniţa, fiicele lui Coste Adam.

105
 + Noi Costandin Mihail Kehan Racovi]\ v<oe>voda, B<o>jie6 mil<o>stï6,
g<o>sp<o>dar Zemli Moldavscoi. Scriem dumneata la credincios boiariul nostru dumn(e)alui
Enache Costandache, biv vel stol(nic). Facem ştire că ni-au jăluit rugătoriul nostru Iorest Movila,
egumenul de la m(ă)n(ă)stire(a) lui Adam, zicând că are m(ă)n(ă)stire(a) 2 moşii drepte ocinile sale,
anume Deocheţii şi Răcăileştii în ţinutul Covurluiu în pre(a)jma locului m(ă)n(ă)stirii, care moşii
zice egumenul că de când sintu supt stăpânire(a) mănăstirii, s-au păzit hotarăle lor făr de nici o
călcare, şi este ştiută stăpânire(a) lor. Iară acmu de vreo trei ani încoace, născând gâlceavă între
Măriia şi Aniţa, fetele lui Coste Adam şi între Iorest Movilă, pentru care vei vede(a) şi pricina ce-au
avut scrise în carte(a) de giudecata divanului domnii sale lui Grigori vodă. Aşe jălueşte egumenul
Iorest că i să calcă locul Deocheţilor de cătră fetele lui Coste Adam, carele făr de nici o dovadă fac
cu gurile lor că Diochiaţii sint Lebeji, moşie lor, iară altă îndreptare nu arată, ci numai cu gurile lor
zic că sint Deocheţii Lebejii lor şi trag cătră stăpânire(a) lor giumătate de silişte de Deocheţi cătră
Lebeji, şi această pricină au născut mai mult dintr-aceasta căci între Deocheţi şi între Lebeji nu sint
bolovani semn să despartă locul a unii silişti de cătră alta, ce cu bolovani sint hotărâte numai de
cătră alte hotară streine de giur înpregiur. Şi zice egumenul Iorest că se poate pre(a) cu lesne
îndrepta locul Deocheţilor, dându samă precum că pre cât loc este din vatra Deocheţilor în gios până
în hotarul Drăguşenilor ce este moşie răzeşască, pre atâta loc este şi în sus şi stăpânire între
Drăguşeni şi între Deocheţi din jos, este ştiută. Ce aşe au cerut să se măsoare cu fun(i)e şi precât
locu are în jos pre atâta să i să de(a) şi în sus, şi din locul acela purcede locul Răcăileştilor şi a
Cărmeteştilor, care Răcăileştii sint a mănăstirii, iară Cărmeteştii sint a fetilor lui Coste Adam, apoi
să începu Lebejei. La care pricină a lor trebu(i)eşte să mergi dumn(ea)ta să prăveşti cu ochii stare(a)
moşiilor, şi aşe vei pute(a) isbrăni pricina. Şi drept aceea iată că te rânduim să te scoli să mergi la
locul acel înpricinat şi fiind de faţă şi fetele lui Coste mai strânge şi pre alţi oameni bătrâni răzeşi
megiaşi şi cetindu-le scrisorile şi hotarnica ce are mănăstire(a) de la Ion Tălăbăscul, părcălabul, din
veletul 7103, care şi aice au arătat-o. Iei sama şi socoteşti pre cu amănuntul şi după cum a da
dreptate noi lăsăm în socotiala dum(i)tale măsură după cum s-a căde(a) şi îndreptiază şi bolovăneşti
cu stălpi şi dă mărturie în semen, în care să să iscăliască şi să-ş(i) pu(i)e degetele şi alţii, toţi câţi s-or
tâmpla la hotărât şi această triabă din mâna dumitale să o scoţi la bun sfărşit şi să nu să mai
predelunje, acmu să le alegi. Aceasta-ţi scriem.
=zsxÌ < 7260 / 1752> mart<ie> Æl <30>.
Canta vel log<o>f\t

ANI, Colecţia Documente, 401 / 28, original, sigiliu octogonal.

107. 1755 (7263) mai 4. Mărturia dată în pricina dintre Iordache Roiul și stolnicul
Scarlatache pentru moșia Banca, de la ținutul Fălciului.

† Facem știré că au venit Iordaché Roiul cu luminată cart(ea) mării sali lui vodă, întru caré
ne poruncește mărie sa ca-s le luăm sama cu dumnalui Scarlatache stolnicul după jaloba lor ce au dat
pentru pricina unii moșii, anume Banca, caré să află aici la ținutul Fălciului, zicând acestu Iordache
Roiul că ar hi fostu el trăitoriu tot pe această moșie având și cas(ă) și livez(i) de pomi, dar de vro trii
ani înco(a)ce ar fi lipsit ei di pe moșie și dumnalui stoln(icul) Scarlatache s-ar fi sculat cu un zapis
de danie de la Ștefănie și de la gineri său Pășcan, și altu zapis de Solomie, fămăe Dăngului, fata lui
Simion Fosne și de la ficiorul său Ilie, ce au fostu dat danie răpoosatului Gavriliță, vel vor(nic), și
nefiind ei acole au hotărât moșie fără știre(a) lor și li s-ar hi făcut strănbătat(e) și înpresuraré moșii
lor. La care noi după luminată poronca mării sale am trimis la dumnalui stoln(icul) Scarlataché ca-s
vie să stea față la giudecată cu acești o(a)mini de mai sus numiți, dar fiind dumnalui purcegătoriu la
Eș(i) n-au putut veni. Au trimis un vichil a dum(i)sal(e) cu scrisori ci au avut de moșie aceasta. Am
trimis și noi de au adus pe răzeșii care s-au aflat la Banca și alți o(a)mini megieș(i) de pinprégiur și
106
stând a li lua sama fiind față și vichilul dum(nealui) stol(nicului) Scarlatache, scos-au din parte(a)
dum(i)sal(e) stolnicului Scarlatachi 2 zapis(e) de danie de la Știf(a)nie și de la gineresău Pășcan și
de la alt(e) rude a lor care s-au pominit și mai sus, întru cari zapis s-au închiet 5 bătrâni din danie
răpoosatului Gavriliță, vil vor(nic). Am întrebat pe Roiul și pe alți răzăș(i) a lui ci răspund asupra
acestor zapis(e), iar ei au dat samă că nu știu nimică, nici au auzit de la părinții lor pentru aceste
zapisă de danie ca-s fie dat Știfăni(e) și cu gineresău Pășcan răpoosatului Gavriliță, vornicu(l). Dar
cum că n-au avut Ștefănie și ginirisău Pășcan moșie acole în Banca n-au putut tăgădui, că s-au
dovedit din niște scrisori carili s-au aflat la mâna lui Alicsandru Zgărbaciu, carili este baștină moșan
de acolé din Banca. Iar acești o(a)min(i) numai cu gura lor au răspunsu cuvântu de pricină asupra
acestor zapis(e) că sintu rălé, iar alte scrisori sau dovezi cu o(a)men(i) marturi n-au scos înpotriva
zapisălor că sintu răli. Am întrebat și pe Iordache cu ce vor să intré moșeni în Banca, au scos un
uricu bătrân de la Ștefan vodă, scriind și pé moșie din Banca, întru care nici velet nu s-au aflat
întrînsul fiind stricat, iar alte dovez(i) sau scrisori mai nouă n-au avut să arat(e) pe moșie din Banca,
nici marturi de stăpâniré n-au arptat, ci numai cu gura lor și cu acel uric vechiu vor să stăpânească,
care uricu au dovedit că este răsuflat dintr-altu uric ce s-au aflat la dumnalui stol(nicul) Scarlatache,
pe care uricu l-au dat Ștefănie și cu alții al săi în mâna răpoosatului Gavriliță, vor(nicul), după cum
arată zapisăle de danie, întru careli sintu iscăliț(i) câțva bo(i)eri megieș(i)di pinpregiuru, pe care
ispisoc l-au întărit Alicsandru vodă ficiorilor Magdii și s-au dovedit că acestu uric vechiu ce s-au
aflat la mâna dum(i)sal(e) stolnicului Scarlatache și s-au cunoscut că Iordaché Roiul și cu neamul
lui înblă rău să intre în moșie Banca, că au mărturisit și Alecsandru Zgărbaciu, carili est(e) vechi
moșan acolé în Banca și alți înpregiuraș(i), o(a)min(i) de frunte, precum că pe acești o(a)min(i) nu i-
au aflat nici moș(i)naș(i), nici cu șădere acole în Banca, ci numai cu acel uricu răsuflat cer să intre în
moșie, dar cerșindu-s(e) ei la divan am dat această mărturie la mâna vichilului dum(i)sal(e)
stol(nicului) Scarlatache, ca-s fie de înștiințare, iar cât pentru hotărâre(a) moșii din Banca, ci ni
poruncește mărie sa vodă ca să cercetăm, aceștie n-au triabă că nu s-au hotărât despre dânșii că nu s-
au știut ei pără acmu că sintu moș(i)naș(i), ci hotărâre s-au făcut dispre Alicsandru Zgărbaciu, căruia
i s-au da moșie pe scrisoaril(e) lui, fiind vechi moșan acole în Banca cu frații și răzășii lui . Aceasta
înștiințăm.
<V\>l<1>t<o> =zsxgÌ < 7263 / 1755> maiu Æd <4>.
<ss> (…) med(elnicer).

ANI, Colecția Documente, 124 / 11, original.

108. 1757 (7265) iunie 24. Scarlat Ghica Voievod întăreşte lui Toader, logofăt de visterie,
părţile de moşie din Gura Strâmbei, ţinutul Tutovei.

† Io Scarlat Gica v<oe>voda, B<o>j<ï6> mil<o>st<ï6>, g<os>podara Zemli Moldavscoi.

Dat-am carte(a) domnii mele bo(i)erului nostru Toader, logofăt de vis(terie), să fie volnic cu carte(a)
domnii mele a stăpâni drepte părţile lui de moşii ce zice că are în Gura Strămbii în ţinut Tutovii, şi
să-ş mai stăpâniască giumătat(e) de sat din Băhnari tij de la Tutova şi să e de a zăce din păni, din
fânaţ, din prisăci cu stupi, din grădin(i) şi din tot locul cu tot venitul. Aşijderi şi oamenii ce vor fi
şezător(i) cu casăle pe aceste părţi de moşii să aibă a lucra la lucru de boerescu câte 12 zile pe an,
însă 6 zile de var(ă) şi 6 zile de iarnă, iar cari nu vor vre să lucrezi să d(ea) câti (…) lei da cas(ă) pe
an dup(ă) testament. Într-alt chip să nu fie, aceasta poroncim. Aşijdere şi pentru iarbă să-s opr(e)ască
fiind trebuitoare iar alta nime să nu îndrăznească să cosască. Aceasta.
<V\>le<a>t<o> =zsxeÌ < 7265 / 1757> iun<ie> cÆd <24>.

BAR, Documente istorice, CLXXXV / 239, original, sigiliu imprimat în chinovar.

107
 109. 1758 (7266) mai 10. Scarlat Ghica Voievod porunceşte lui Neculai Racoviţi, fost mare
medelnicer, ispravnicul ţinutului Vaslui, să aleagă şi stâlpească partea pitarului Ioniţă Cuza.

† Io Scarlat Grigori Gica v<oe>voda, Boj<ï>6 mil<o>st<ï6>, g<os>podara Zemli

Moldav<scoi>. Credincios bo(i)eriul domnii mele, dum(nealui) Neculai Racoviţi, biv vel
med(elnicer), ispravnicul de ţinutu(l) Vasluiului, îţ(i) facem ştire că domnii mele au jăluit Ioniţă
Huşanu şi cu alţi răzăş ai lui, zicând că cu toţii au moşie într-aceste trii sălişte, anumi Todireştii, şi
Răceştii, şi Iurceştii, care săntu la ţinutul Vasluiului, şi s-au înpărţit aceste aceste trei silişte pe 4
bătrâni, dar un răzăş din parte Huşanului, care ave parte lui din a patra parte, a trie parte, s-au sculat
şi ş-au dat danie parte lui, lui Ioniţă Cuza, pit(ar). Şi Cuza pe danie aceasta n-au vrut să o aliagă
deosăbit, ci s-au apucat de ş-au scos lemnu să facă moară în apa Bărladului. Pentru care iată că-ţ(i)
scriem dum(neatale), luând carte(a) domnii mele să chemi de faţă pe Cuza şi să-i zăci din poronca
cărţii g(os)p(o)d să nu-ş(i) facă moară acum, ce întăi să-ş(i) aliagă danie lui osăbită dintr-a răzăşilor
celor mai mulţi, şi pe urmă unde îi va vini parte(a), acolosă-ş(i) facă moară, iar nu să deşchidă vadu
nou neştiindu-ş(i) unde îi este parte(a) lui, nici primindu-l răzăşii, şi alegându-i parte(a) lui să o
stâlpeşti cu p(i)etre şi să dai şi mărturie la care parte s-a căde, după cum vii afla şi vii hotărî. Aceasta
scriem.
<V\>l<1>t<o> =zsxqÌ < 7266 / 1758> mai Æy <10>.
Prok vel log<o>f\t

Documente istorice, CCCCLI / 65, original, filigran, sigiliu inelar, imprimat în chinovar.

110. 1761 (7269) aprilie 29. Însemnare a moşiilor avute de Pârveşti.

† Însămnare de hotarăle ce au Părveștii moșie într-însa.

<V\>l<1>t<o> =zsxøÌ < 7269 / 1761> ap<rilie> cÆø <29>.

† Cârlomăneștii la Tutova la ocol Corodului bez alte părți altora.

† Andoneștii la ținutul Tecuciului pe Gerul 5 stă(n)j(eni) în doo cu popa Ion.
† Bălțații la ținut(ul) Cohorluiului, pe vale(a) Lehanilor.
† Bălțații tij la ținut(ul) Cohorluiului tot pe ace vale.
† Rămenticul tij pe ace vale.
† Negreleștii ce s-au vîndut lui Pălade vist(iernic) 30 stănj(eni) în 2 cu popa Ion.
† Coroeștii ce-au dat zestri locul Vântul surorisa ce o ține Vas(i)lii Vidrașco.
† Noi am fost faț(ă) când au mărturisit bătrănii pe aceste părți a Pârveștilor unde are Baltăș
moșie cu ne(a)mul lui.
† La Mândrești ot Cohorlui în bătrânu(l) Lohmaiților.

<ss> Ion sin (…) mart(or).

<ss> Costin Negrescul biv vel căpit(an) mart(or).
<ss> Popa Ghinea.
<ss> Costantin Brăescul.

ANI, Colecţia Documente, 401 / 36.

111. 1761 (7270) decembrie 17. Ioan Greceanu, fiul biv vel vornicului Nicolae Greceanu,
vinde fratelui său Constantin Greceanu, treti logofăt, satul Petrilești și a patra parte dintr-un
bătrân din satul Târzii, situate pe apa Lohanului la ținutul Fălciului.

108
 Suret di pi zapisul cel adivărat din vânzare(a) moșii Târzii

Adică eu Ioan Grece(a)nul, fiiul dumisali Niculaiu Grece(a)nu, biv vornic, făcut-am acest
adivărat zapis al meu la mâna fratilui (me)1u mai mari dum(i)s(a)li bădițilui Costan(tin)2 Greceanul,
treti log(o)făt, precum să să știi că eu de bună vo(i)e me, de nimene silit nici asuprit, ce eu de a me
bună vo(i)e i-am vândut a me driaptă ocină și moșii, anumi satu(l) întreg Petrilesti și un bătrân și a
patra parte dintr-alt bătrân din satul Târzii ce sânt pi apa Lohanului, la ținutul Fălciului, aceste moșii,
sat întreg Petrilesti și cu părți de moșii din Târzii ce scriu mai sus.
La cari s-au vândut 1100 lei, însă cu un plug di boi cu f(i)erul cu tot.
<V\>l<1>t<o> =zsoÌ < 7270 / 1761> dec<emvrie> zyÆ <17>.
Ion Grecean, am vândut.
Ionichentii, Episcop Hușului.
Ion Bugiac, vel hogo(…).
Vasăli Razul, hotnog.

ANI, Colecţia Documente, 401 / 324, suret.

_________________________
1, 2
Șters.

112. 1762 (7270) iunie 24. Zapis de învoială şi împărţire de ţigani între Miftodie, egumenul
mănăstirii Dobrovăţ, şi Aniţa, soţia biv medelnicerului Neculai, fiica logofătului Coste Adam, cu fiii
săi.
Gavriil, mitropolit Moldaviei.

† Adică eu Miftodie, egumenul de la sfănta mănăstire Dobrovăţul, şi cu totu săborul de la

sfănta mănăstire, făcut-am această adevărată scrisoare(a) noastră la mâna dumilorsale Aniţa,
giupâniasa lui Neculai, biv vel med(elnicer), fata lui Coste Adamu, log(o)făt, şi a fiilor
dum(i)lorsale, Costandin (…) log(o)făt, şi Ion, şi Iancul, vtori pah(arnic), precum să s(e) ştie că
ţiindu un ţigan a mănăstirii Dobrovăţului, anume Tănasie, ficior Sandului Bădrăgan, pe o ţigancă a
dumilorsale, anume Catrina, fata lui Neculai Bezeiu, ţigan, ficior Tomii, ţigan, i Anastasii Tacului,
care ţigancă Catrina fiind a dumilorsale di pe Coste Adamu, log(o)făt, ş(i)-au făcut înpreună şepte
ficiori şi os(ă)bitu mai ţiindu un Vasilie, ţigan, sin Tutovanul, a mănăstirii, iarăşi pe o ţigancă a
dumilorsale, anume Tofana, iar fată lui Neculai Bezei, ţiganu, şi murindu Vasilie Tutovanul, ţigan, a
mănăstirii, au rămas Tofana, ţiganca, dumilorsale cu şesă copii(i) făcuţi înpreună. Deci noi acum am
statutu şi ni-am învoit din bună voia noastră şi i-am împărţitu pe aceşti ţigani şi au luatu mănăstire(a)
Dobrovăţul pe Tănasie a mă(nă)stirii şi cu ţiganca lui Catrina şi cu şepte ficiori a lor făcuţi înpreună
toţi la mănăastire, care s-au făcut nouă suflete, anume copiii, Savin, şi Ştefan, şi Postica, şi Calin, şi
Avrămia, şi Chiţa, şi altu de ţâţă. Iar în parte(a) dumilorsale s-au datu pe Tofana, ţiganca dumilosale,
cu şesă ficiori făcuţi înpreună cu Vasilie Tutovan, ţigan(ul) mănăstirii, ce-au murit, anume ficiorii
Grigorie, şi Antohie, şi Măriuţa, şi Zaharie, şi Neculai, şi altu de ţâţă, Aftinie şi cu ginere(le) său
Neculai, şi cu Ştefana, fata lui, Vlaico, ţigan, înpreună cu-n copil a ei, anume Ghiorghie, pe care o
ţine Toader, ţigan, a dumilorsale, care s-au datu pentru Tutovanul, ţiganu.
Aşijdere, Toader, ţigan a dumilosale, ce-au ţinut pe Sanda, ţigancă, fata lui Ştefan Păpănacă
şi au înpreună trei ficiori şi două fete, iarăşi s-au înpărţit şi au luatu dumnialor două fete, anume
Marie şi Doroftie iar în parte(a) mănăstirii s-au vinitu pe Lupul şi pe Ursul, şi pe Cone.
Aşijdere, Vasilie Buliga, ţigan a dumilorsale, ce ţine pe Palaghie, fata lui Vasilie Ţinboiu,
ţigan a Dobrovăţului, pe această Palaghie, ţiganca mănăstirii, s-au datu dumilorsale cuconilor pentru
Marie, ţiganca, fata lui Toader Buorel, ce o ţine Irimie, ficioru(l) Tătarului, ţigan a Dobrovăţului.
Într-acesta chipu ni-am învoitu şi ni-am înpărţitu şi ni-am făcutu şi scrisori aseme(nea) scrisă unii la

109
mâna altu(i)e, iscălite de noi ca să avem a ne ţine şi a ne stăpâni fieştecare parte(a) sa cu pace, şi
după aşezare(a) noastră s-au iscălit şi dumnialor bo(i)erii şi alţii, şi s(ă) avem a ne face şi ispisoace
g(os)p(o)du de întăritură pe această aşezare. Aceasta înştiinţăm.
U @s, <v\>le<a>t<o> =zsoÌ < 7270 / 1762> iuni<e> Æcd <24>.
<ss> † Miftodie, Dobrovăţu (…).
<ss> (...), logofăt, martur.
<ss> Inochentie, episcop Huşii.
<ss>
Şi eu Simion Cheşco, uricar, am scris cu zisa şi cu voia sfinţii sale părintelui egumenului.

ANI, Colecţia Documente, 401 / 1, Original.

113. 1763 (7271) aprilie 25. Hotarnica părţilor de moşie de la ţinutul Fălciului a lui Enachi
Savin.

Din poronca preînălţat(ului) şi luminat(ului) domnul nostru Grigorii Ioan V(oie)v(o)da şi al

dumn(ealui) Manolachi Costachi, vel log(o)făt n(e)-au orânduit ca să mergem la nişte părţi de moşii
a lui Enachi Savin ot vist(erie), ce are la ţănut(ul) Fălciiului, ca să-i alegem şi să-i hotărâm părţile
din toate moşiile câte are la Fălciiu şi mergând întâi la sălişte Ghiţivoeştii am strânsu pe toţi răzeşii
şi înpregiuraşii acelui loc, şi după poronca ce ni s-au dat i-am întrebat de scrisori şi o samă din răzeşi
au scos şi scrisori, iar mai mulţi n-au avut, numai au dat samă că ţânu de baştină, şi de la bătrânii lor
scrisori n-au apucat, numai cu stăpânirea au ţânut păr acmu. Şi am făcut odgon de 20 de stănjăni, şi
stănjănul de opt palme, şi s-au măsurat moşie în lungu pe doauă locuri, şi din sus şi din jos şi pe
curmezăş pe trii locuri, şi întrebându-să pe răzeşi în câţi bătrâni înblă satul Ghiţăvoeşti, răzeşii au
dat samă că înblă în patru bătrâni, şi am întrebat iarăşi pe răzeşi aceşti patru bătrâni cine îi stăpânesc
şi cine să ţân de dânşii, iarăşi răzeşii au dat samă că un bătrân îl ţâne Iordachi Bădros cu niamul lui,
şi un bătrân îl ţâne preutiasa Corboae cu niamul ei, şi un bătrân îl ţâne Apostul Penişoară cu a lui
niam, şi un bătrân s-au scos lui Enachi Vasii ot vist(erie) pe un zapis de cumpărătură ce-au avut de
la moşii lui cumpărat, de la un To(a)der Ţăran şi de la alte niamuri a lui To(a)der Ţăranului. Şi
măsurându-să moşie în lungu, şi s-au găsit pi din sus alăture cu Tălab moşie stol(ni)c(ului) Tomii
Luca, patruzăci şi trii funi(i) şi noauăspre(ze)ci stănjăni, şi margine(a) pe din jos dispre moşie
Zabulichi s-au găsât patruzăci şi doauă funi(i) pol stănjăni, şi s-au încheet măsuratul pe amândoauă
marginile pe lungul moşii, şi am măsurat şi curmeziş(ul) moşii şi s-au găsit în frunte(a) moşii dispre
răsărit pă părăul Bujorul din Tălab şi păr în Zabulichi s-au găsit patruzăci şi patru funi(i), şi s-au
venit pe tot bătrânul câti 11 funi(i) în frunte(a) hotarului despre răsărit şi s-au măsurat şi la mijlocul
moşii şi s-au găsit 32 funi(i) şi s-au venit pe bătrân câte 8 funi(i), şi s-au măsurat şi în capul moşii
dispre apus unde să loveşte cu moşie Bărboşanului în capite, şi s-au găsit 27 funi(i), 13 stănjăni, şi s-
au venit de bătrân câte 6 funi(i), 15 stănjăn(i), şi s-au scos şi lui Enachi Savin parte pe un bătrân a
patra parte de sat, 11 funi(i), în frunte pea pa Bujorului şi la mijloc 8 funi(i), şi în capul moşii dispre
apus 6 funi(i), 15 stănjăn(i), şi i s-au ales bătrânul pe din sus alăture cu Tălabă păr la muche(a)
dialului, şi de acole alăture cu moşie Deleni păr(ă) să (în)tâlneşte cu moşie Bărboş(i). Şi i s-au stălpit
cu trii p(i)etre dândui-să de o parte bătrânul lui Enachi, pin din jos de cele vechi s-au pus stâlpi noi,
însă din păr(ă)ul Bujorului păr în stâlpul de mijloc din dial de drumul în lungu s-au găsit 25 funi(i),
4 stănjăn(i) şi de acole înspre soare apuni s-au găsit 18 funi(i), (…) stănj(eni) pol, şi s-au pus stâlpu
de piatră, din piatra din vale din malul părăului din marginia moşii din sus în jos s-au măsurat 11
funi(i) şi s-au pus stâlpu de piatră din vale de drum din sus de ţăntirim şi de acolo la dial înspre apus
la mijlocul locului din dial de drum, dintr-un stâlpu de piatră vechiu ce s-au găsit stricat de Deleni,
iarăşi s-au măsurat de-a curmeziş şi i s-au venit 8 funi(i) lui Enachi Savin şi s-au pus piatră, şi de
acole tot înspre so(a)re apune păr în capul moşii în co(a)sta Săcii din piatra care s-au pus acmu, s-au
110
măsurat în jos şi i s-au venit 6 funi(i), 15 stănjăni. Iar pentru vadurile d(…) aflu pe această moşie
Ghiţivoeştii, două vaduri de moară şi un vad rămâne a Bălăneştilor, iar un vad rămâne a
Ghiţivoeştilor, a câti patru bătrâni. Şi aşe am găsit cu cale şi cu dreptate, şi i-am făcut această
hotarnică la mâna lui Enachi şi pentru credinţa ni-am iscălit noi şi toţi răz(ă)şii care s-au tâmplat.
<V\>le<a>t<o> =zsoÌa < 7271 / 1763> ap<rilie> Æce <25>.
<ss>
Apostol Pen(i)şo(a)ră, răzăş.
Eu Iordachi Bădros, căp(i)t(an), răzăş de Ghiţivoeşti.
Şi de Deleni, şi de Bălăneşti. Sămion Arămăsc, vor(ni)c de poartă.
Eu Toneţaş Băd(ro)su, răzeşu.

ANI, Achiziții Noi, MXX / 3, original.

114. -1763 (7271) iulie 20. Preotul Goian, ginerele lui Toader Darie, cu mai mulţi nepoţi
ai săi nemulţumiţi că Ştefan şi Ioniţă, feciorii lui Toader Darie, au vândut fără ştirea lor satul
Obilenii, Episcopiei Huşilor, şi lor nu le-a dat nimic, după ce cu toţii au vrut să vândă logofătului
Manolache, care le dădea 60 de lei mai mult, însă în urma cărţii de blestem şi a 60 de lei primiţi de
la Episcopie, îl lasă acesteie, jumătate vândut şi jumătate danie, pentru pomenire.

Adecă eu preutul Goian, zet lui Toader Darie, dinpreună cu Enache, ficior Anuşcăi, nepot
lui Toader Darie şi cu nepoţi mei, ficior lui Vasile, frăţin(e)meu celui mai mare, făcut-am adev(ă)rat
scrisoare noastră la mâna sfinţii sale părintelui episcopului de Huşi chir Eonichentii, precum să-s ştie
că sculându-s făr(ă) de ştire noastră Ştefan şi cu fratesău Ioniţ(ă), ficiori lui Toadir Darie şi au
vândut moşie Obilenii, ci era frăţască a tuturora şi luându numai ei amândoi ban(i) fraţi(i), ni-am
sculat noi rudile de am cerşut şi noi parte di la dânşâi din ban(ii) ci au luat di pi moşie şi neputându-
ne învoi noi în de noi am mers la dum(isale) Manolachi Costachi vel log(o)fet ca să ne judecăm
pentru aceast(ă) pricin(ă) şi dumn(ealui) log(o)fet văzând neînvoiala între noi şi fiind şi răzăş pe din
jos c-o moşie ce au cumpărat di la popa Ion Bate au poftit să cumpere dumn(ealui) moşia Obilenii şi
întrebând ce au dat sfinţia sa episcopu(l), au dat sam(a) vânzător(ul) că au luat de la sfinţie sa o sută
de lei şi dumn(ealui) log(o)fet au mai adaos preţul moşii şasăzăci de lei şi văzând noi că s-au suit
preţul moşii la o sută şasăzăci di lei ni-am bucurat cu toţii şi cei ce era(u) iscăliţi în zapisul cel de
vânzare al părintelui episcopului şi cei ce nu era(u) şi am făcut altă zapiscă de vânzare pe aceast(ă)
moşie Obilenii la mâna dum(nealui) log(o)fet Manolachi şi măcar că acest zapis s-au făcut cu
chivirnis(e)ală de s-au pus veletiul mai vechiu decât în vânzare(a) episcopului, dar sfinţie părintele
episcop neodihnindu-să n-au priimit să-şi e banii înapoi având prepus că este un meşteşug la mijloc
şi ni-au făcut o carte de blăstăm cu mare afurisănii şi au trimis-o de au citit-o pe la casăle noastre ca
să mărturisâm adevărul, de este vr(e)o pricin(ă) la mijloc; Şi văzând noi un blăstăm arhiiresc ca
acesta asupra casălor noastre, n-am putut suferi ce am mersu singur la sfinţie sa părintele episcopu(l)
de i-am ar(ă)tat tot adivărul mărt(u)risându că ni-am bucurat la acei şasăzăci de lei ce ni-au dat
dumn(ealui) log(o)fet Manolachi mai mult şi sfinţie sa încă au priimit di ni-au dat acei şasăzăci di
lei, ce ni-au dat alţii mai multu, care bani i-am luat noi din mâna sfinţii sale să-i dăm dumisale
log(o)fet(ului) înapoi şi arătându-ne sfinţie sa şi vânzare(a) lui Ştefan şi a lui Ioniţi, în care scrisoare
arată că au dat-o mai mult şi danie pentru sufletele moşilor şi a părinţilor noştri, a tuturora după cum
s-au scris la pomelnicul sfintii episcopii şi văzând noi că sfinţie sa nu ne păgubeşti din ce ni-au dat
alţii pe moşii cu toată voe noastră am dat giumătate di moşie pentru bani(i) ci am luat de la sfinţie sa
iar giumătati am dat-o danii sfintii episcopii urmându şi noi zapisului celui dintâiu ce au dat Ştefan
şi Ioniţi, bucurându-ne şi de aceasta csă rămâ(i)e în veci pomenit numile moşilor ş-a părinţilor noştri
de la care ni-au rămas aceste moşii şi a noastră. Dreptu acei de acum înainte să fie tot satul Obilinii a
sfintii episcopii driaptă ocină şi moşie în veci şi nimene din niamul au dintr-alţii să n-aibă triabă a să
111
amesteca la aceast(ă) a noastră danie şi vânzare, iar cine s-ar ispiti ori cu ce chip de meşteşugu ca-s
tragă această moşie de la episcopie să aibă pârâş la straşnicul giudeţ şi pre sfinţăi slăviţi şi întru tot
lăudaţi apostoli Petrii şi Pavăl, hram(ul) sfintii episcopii. Şi pentru mai mare credinţa am dat
aceast(ă) scrisoare la mâna sfinţăi sale episcopului iscălită de noi şi de alţii cine s-au întâmplat.
<V\>l<1>t<o> =zsoÌa < 7271 / 1763> iul<ie> Æc <20>.
Erei Goian, zet lui To(a)der Darii.
Eu Enachi, săn Anuşcăi, nepot lui Toader Darii.
Eu Iordachi şi Ioniţ(ă), nepoţi lui Enachi, ficior lui Vasile.
† Şi eu Ştefan Moscu, mazăl, m-am tâmplat.
† Anuşca, fata lui Mihai Dari, am pus degitul cu (…).
† Erei Velişcu, proin prot(opop), mart(or) când au iscălit Anuşca cu toată voe ei înainte
mea.
Eu Iordachi Moscul am scris zapisul cu zi(sa) răzăşilor.

ANI, Fond Episcopia Huşilor, LXV / 3, Original, difolio, filigran; Menţiune şi descriere la
Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor, p. 276-277.

115. 1763 (7271) august 10. Grigore al III-lea Alexandru Ghica, voievodul Moldovei,
porunceşte biv vel paharnicului Lupul Costachi şi biv vel medelnicerului Arghirie, ispravnicii
ţinutului Fălciu, să hotărască moşia Berteştii de pe apa Elanului a biv vel căpitanului Gheorghe
Strătilă.
+ Io Grigorie Ioan v<oe>voda, Boj<ï6> mil<o>st<ï6>, g<o>sp<o>dar\ Zemli
Moldavscoi. Credincioş(i) boiarii domnii meli dum(nealui) Lupul Costachi, biv vel pah(arnic), i
dum(nealui) Arghirie, biv ve(l) med(elnicer), ispravnici de ţinutul Fălciului, vă facem ştire că aicea
la domnia mea au dat jalobă boiariul nostru Ghiorghie Strătilă, biv vel căpitan asupra unii Maria,
fata lui Samson, cum că avându el o moşie, anume Berteştii, ce este pe apa Elan(u)lui , la ţinutul
Fălciului, şi acea Maria fără de nici o dreptate iar fi înpresurând moşia aceasta, şi în trecutul an s-ar
fi întinsu de ar fi luat şi dejmă de pre acea moşie, cum şi de cătră alţi oameni ce le zic Oiaştii iarăş(i)
s-ar fi înpresurând acea moşie Birteştii, de care cercetându-şi dreptate la domnia mea, ca să i s(ă)
hotărască moşia de cătră aceia ce să înpresoară iată că vă scriem dum(neavoastră) văzind carte(a)
domnii meli să vă sculaţi şi să mergeţi la acea moşie Birteştii, şi să strângeţi pre toţi răzăşii şi
înpregiuraşii din toate laturile şi să staţi a lua sama foarte cu amăruntul şi cu bună dreptate, atât pe
scrisori cât şi pe mărturii a bătrân(i) şi să trageţi locul cu funia, şi pe unde viţi afla sămnile şi
hotarăle aceştii moşii că au înblat din veac să o hotărâţi stâlpindu-o şi cu p(i)etri hotar, şi după
hotărârea ce viţi face să daţi şi mărturie hotarnică iscălită de dum(neavoastră) şi de toţi răzăşii şi alţii
ce să vor întâmpla la hotărât, care mărturie hotarnică iacea la 2 log(o)făt ca să o ducă la dum(nealui)
vel log(o)făt să o cerceteze, şi apoi 2 log(o)făt să o trimită la condică, urmând după hotărârea ce s-au
făcut de cătră domnia mea. Iar carii nu s-or odihni cu hotărârea dum(neavoastră) să le daţi zi de
soroc să vie la divan. Aceasta scriem.
V<\>l<1>t<o> =zsoÌa < 7271 / 1763> av<gust> yÆ <10>.
Prok v<e>l log<o>f\t

B.A.R., Documente istorice, DLXIV / 191, Original, pecete ovală.

116. 1762 (7271) noiembrie 9. Andrei Bărsă din Giurgeşti vinde episcopului Inochentie al
Huşului partea sa de moşie din Itrineşti, ţinutul Fălciu, de pe apa Crasnei, 12 pământuri, cu câte un
leu pământul.

112
 Adică eu, Andrii Bărsă din Giurgişti, dat-am adivărată scrisoare(a) me la măna svinţii sale
părintelui episcopului de Huş(i) chir Inochintii, precum să-s ştie că eu de a me bună vo(i)e, de nime
silit, nici asuprit, am văndut a me dreaptă moşie din sat din Idrineşti1, de la ţinutul Fălciului ce este
pe apa Crasnii, un bătrân ce l-au cumpărat tatămeu Timoftii Bărsă de la un Osii Budace, care bătrân
este şi ales de alţi răzăş(i) di Idrineşti şi s-au venit parte 12 pământuri acestui bătrân, care şi eu
numai aceste 12 pământuri am vândut svinţii sale şi pământul câte de 20 de paş(i) în lat şi svinţii sa
me-au dat plata deplin în mâinile mele câte 1 leu pe pământ adică 12 lei şi dăndu-mi svinţie sa banii
deplin am dat svinţii sale şi două scrisori vechi ce am avut pe acestu bătrân, însă să-s ştie şi aceasta
că am dat dum(nealui) numai acestu bătrân ce-au fostu şi tătânemeu cumpărătură să fie svinţii sale
dreaptă ocină şi moşie în vici, iar la baştină să n-aibă treabă svinţiie sa şi di s-ar scula cineva din
neamurile mele să supere pe svinţie pentru acestu bătrân ce l-am vândut eu svinţii sale, eu să aibu a
răspunde dintr-alte părţi de moşii ce-aş avi(a), iar svinţie sa să-ş(ă) stăpânească acestu bătrân cu
pace şi la această vănzare s-au întâmplat mulţi oameni şi obraze de cinste care mai gios s-au şi
iscălit. Şi pentru mai mare credinţa m-am iscălit şi eu puind degitul.
V<\>l1t<o> =zsoÌa < 7271 / 1763> noem<vrie> Æø <9>.
Eu Andrei Bărsă, am văndut.
Eu Irimie Cloşcă, vor(nic) or Huş(i), mart(or).
Eu Ursan, vătav de vier(i) g(ospo)d, mart(or).
Lupul Dascal ot Huş(i), mart(or).
Şi eu ierodiacon Sarafim, am scris cu zisa lui Andrei Bărsă.

ANI, FEH, XXVI / 4, original, difolio, filigran; Menţiune la 5 august 1786; ANI, FEH,
XXVI / 9.
_________________________
1
. Itrineşti.

117. 1765 februarie 4. Grigorie al III-lea Alexandru Ghica Voievod volniceşte pe

Episcopul Inochentie al Huşului să nu permită în nici un chip amestecul logofătului Manolache în
moşia Obileni, pentru care au avut judecată la divan, rămânând moşia Episcopiei, dar logofătul s-a
apucat să facă mori pe moşie şi să aducă oameni pentru a face sat acolo.

Io Grigorie Alexandru Gica v<oe>voda, Boj<ï6> mil<o>st<ï6>, g<os>podar<\> Zemli

Moldavscoi. De vreme ce au jăluit domnii mel(e) sfinţia sa chir Inochentie, episcopul de Huş(i),
cum că pentru moşia Oghilenii ce-au avut giudecat(ă) cu dum(nealui) log(o)fet Manolache, şi de la
giudecată cu anaforaoa dum(nealor) veliţilor bo(i)er(i), care iaste întărită şi cu pecete(a) domnii
mel(e), s-au hotărât să stăpânească episcopia moşia de amândooa părţile, şi dum(nealui) log(o)fet să
nu-s amestece. Acum dum(nealui) log(o)fet piste giudecat(ă), face mori pe această moşie, adună
oameni să facă sat, la care nu are treabă. Pentru aceasta dar iat(ă) domnia me am dat volnicie
numitului episcop ca după anaforaoa domnii mel(e) ce are de giudecat(ă) să-ş stăpânească moşie cu
pace şi să o apere despre dum(nealui) log(o)fet Manolache şi dispre oamenii dumn(ealui)
neîngăduindu-le cât de puţin mai mult a intra cu stăpânire pe această moşie fiind dreaptă a episcopii.
Într-alt chip să nu fie. Aceasta poruncim.

1765 fev(ruarie) 20
Prok vel log<o>f\t.

113
 ANI, Fond Episcopia Huşilor, LXV / 4, original, difolio, filigran, pecete inelară, în
chinovar; Menţiune şi descriere la Melchisedec Ştefănescu, Chronica Huşilor, p. 289.

118. 1765 martie 6. Grigore al III-lea Alexandru Ghica poruncește unui slujitor domnesc
să meargă la mănăstirea Fâstâci şi să ia de acolo pe ţiganul Pavel, fiul ţiganului Toader, care a
fugit de la casa lui Ioniţă, mare vornic, să îl înapoieze vornicului, decizie luată în urma judecăţii cu
egumenul mănăstirii.

+ Io Grigorie Alixandru Gica v<oe>voda, Boj<ï>i mil<o>st<ï6>, g<os>podar Zemli

Moldav<scoi>. Dat-am carte domnii meli slugii noastre cestui (…)1 să aibă a mergi la mănăstire
Făstăcii şi prin ştire(a) is(prăvniciei) de ţinut să ia de acolo pe un Pavăl ţiganul sin lui Toader ţigan,
care ţig(an) au fugit de la casa dumn(ealui) Ioniţi Sturza, vel vornic, pentru cari ţigan au avut
giudecată dumn(ealui) vel vor(nicul) cu egumen(ul) de Făstăci la divan înainte(a) dum(nealor)
veliţilor bo(i)eri şi din giudecată au rămas ţiganu(l) a dumn(ealui) vor(nicului) dovedindu-si că esti
drept a dumisale după cum arată anaforaoa ce esti la mâna dumn(ealui) vel vor(nicului). Drept aceia
numai decât să-l ia omul g(ospo)d cu fimei cu copil şi cu tot ce vor ave(a) şi să-l aducă la casa
dumn(ealui) vel vor(nicului), iar egumenu(l) de va mai ave(a) ceva a răspunde să vie la divan. Într-
alt chip să nu fie. Aceasta poroncim.
(Vă)le(a)t(o) 1765 mart(ie) 6
Prok hat<man>.

BAR, Documente istorice, V / 24, original, filigran, sigiliu inelar, imprimat în chinovar.
_________________________
1
. Spaţiu gol.

119. 1765 martie 7. Grigorie al III-lea Ghica Voievod scrie mitropolitului, vel vornicilor
Ioan Sturza și Lupul Balș, hatmanilor Vasile Rosăt și Vasile Razu să cerceteze scrisorile și dovezile
moșiei Tupilați de pe Elan, ținutul Fălciului, în pricina dintre vel logofătul Ștefan Rosăt și logofătul
Manolachi Costachi.

Io Grigorie Alexandru Gica v<oe>voda, Bojï6 mil<o>st<ï6>, g<os>p<o>dar1 Zemli

Moldavscoi. Preo sfințite părinti Mitropolite i dum(neata) Ioani Sturza, vel vor(nic) i dum(neata)
Lupul Balș, vel vor(nic) i dum(neata) Vasili Rosăt, hat(man), i dum(neata) hat(mane) Vasili Razu.
Adunându-vă la un loc să luați sam(ă) între dum(nealui) Ștefan Rosăt, vel log(o)făt, și între
dum(nealui) log(o)f(ătul) Manolachi Costachi și între dum(nealui) vor(nicul) Ioan Păladi, pentru o
moșie Tupilații di pi Elan ot Fălcïiu și din scrisori din dovez(i), cum viți afla cu cali și cu dreptate să
ne înștiințați cu anafora.
1765 mart(ie) 7

ANI, Colecția Documente, 402 / 54, original, sigiliu octogonal.

120. 1765 iulie 2. Grigorie al III-lea Alexandru Ghica Voievod întăreşte Sofroniei, fiica lui
Darie, stăpânirea asupra moşiei Obileni, ţinutul Lăpuşna.

Io Grigorie Alexandru Gica v<oe>vod<a>, Boj<ï6> m<i>l<o>st<ï6>, g<os>p<o>d<ar\>

Zem<li> Moldavscoi. Dat-am carte(a) domnii mele Sofronii, fetii lui Darii cap(i)tan, să fie
volnic(ă) cu carte(a) domnii mele a ţine şi a stăpâni a ei driaptă ocină şi moşii ce zisă că ari moşiia
Oghilenii din ţinutul Lăpuşnii. Deci după dresă şi scrisori ce ari să aibă a lua de a zece din toate
sămănăturile din ţarin(i) cu pâni, din fănaţă, din bălţi cu peşti, din livez(i) cu pomi, din prisăci cu
114
stupi, însă din 20 unul, iar fiind mai mulţi sau mai puţini câte o para şi din totu locul cu tot venitul
moşii după obicei şi după hotărârea testamentului, iar din grădini cu legume nimi să nu ia, iar carii
vor ave(a) ceva a răspunde să-ş ia dresă şi scrisori ce vor fi să văd şi să vin(ă) ei la divan. Aceasta
poroncim.
(Vă)l(ea)t(o) 1765 iuli(e) 2
Prok vel vor<nic>.

ANI, Fond Episcopia Huşilor, LXV / 5, original, difolio, filigran, pecete inelară în chinovar.

121. 1765 iulie 23. Însemnarea de moșia pe care jicnicerul Vasile Adam a dat-o lui
Juverdian „din Voroveni pentru Lungeni din gura Moisăi”.

Însămnari di moșie ce am dat lui Juverdian din Voroveni pentru Lungeni din gura Moisăi în
sus, începându-s(e) din hotar(ul) Ștéfenilor, ce să hotărăști cu Stoișiștii, di undi au fost casa popii
Ghencăi în sus zare(a) dialului dispre răsărit.
<V\>l1t<o> =ašÌXe <1765> iul<ie> Æcg <23> .
15 funi(i), 6 stă(n)jini, 3 palmi.
12 funi(i), 4 stă(n)j(ini) p(r)in tij loc coasta văi(i) Moisăi di(n)spre apus.
10 funi(i) pe zare(a) dialului tij dispre apus.
Însă funi(a) câte 20 stă(n)jini și stă(n)jănul di opt palmi.
Vasile Adam, jicn(icer) <m. p.>.

ANI, Colecția Documente, 76 / 4, original.

122. 1765 noiembrie 20. Grigore al III-lea Alexandru Ghica, domnul Moldovei, întărește
Smarandei Racoviță stăpânirea unui loc din satul Mănești, ținutul Fălciului, danie de la soții
Enache și Urâta.

No Grigorie Alexandru Gica v<oe>voda, Boj<ï6> m<i>l<o>st<ï6>, g<o>sp<o>d<ar\>

Zem<li>. Dat-am carte domnii mele dum(neaei) med(elnericesei) Zmărăndii Racovițoai și omului
dumisale ce-l va pune vechil la moșia Măneștii, din ținutul Fălciiului, să fie volnicu cu carte domnii
mele, ca după zapisul ce ari din let 7190 gen(ar) 6, de la un Enachi și femeia sa Urâta, danii pe o
parte de loc din sat din Mănești, să aibă a tine și a stăpâni, luând de a zece din toate sămănăturile din
țarini cu păni, din fânață, din prisăci cu stupi, îns(ă) din 50 unul, iar fiind mai puțini să ia câte o para
de stup, cum și din bălți cu pești, iar din grădini cu legume nimică să nu ia, și din tot locul cu tot
venitul după obiceiu și după hotărârea testamentului, după zapisul ce ari. Iar cari va ave ceva a
răspunde să-ș ia drăs și scrisori ce vor ave și s(ă) vin(ă) ei la divan. Aceasta poroncim.
(Vă)l(ea)t 1765 no(ie)m(vrie) 20
Prok vel log<o>f\t

BAR, Documente istorice, XXXVII / 75, original, filigran, sigiliu octogonal.

123. 1766 februarie 17. Cartea domnului Grigore Alexandru Ghica către Gheorghe
Beldiman, biv vel stolnic, ispravnicul ținutului Fălciu, să cerceteze pricina dintre preotul Miron,
Iordachi Buzilan, Simion Pricopi din Ivinețești și Neculai Chirica, Ioniță Croitor și alți răzeși,
pentru moșia Coticeri, de pe Crasna.

115
 † No Grigorii Alecsandru Gica v<oe>voda, Boj<ï>6 m<i>l<o>stï6, g<o>sp<o>dar\ Zemli
Moldavscoi. Credincios bo(i)eriului nostru dum(itale) Gheorghii Beldiman, biv vel stol(ni)c,
isprav(nic) de ținutul Fălciiului. Îț(i) facem știre dum(itale) că domnii mele au dat jalobă preotul
Miron și cu alt niam și răzăș a lui, anume Iordachi Buzilan i Sămion i Pricopi de la Ivănițăști ot
Fălciiu, asupra lui Niculaiu Chirica și a lui Ioniță Croitor (…)1 și pe alți răzăș a lor de moșie
Coticerii de pe Crasna, zicând numi(ții)2 jăluitori că într-ace(a) moșie Coticerii au și ei a cinci(a)
parte, adică un bătrân (de)3 pe un moș a lor Petrache, ș-au stăpânit moșii și părinții lor tot dinpreună
(…)4 moșii și părinții Chiricăi și-n anul trecut având ei giudecată cu niști Roșculești pentru moșie
aceasta, înpresurând-o, au dat jăluitorii și chiltuială în măna Chiricăi ca niști moșeni ce s-au știut și
de atunce au tot stăpânit. Acum le-au găsăt pricină Nicolaiu Chirica, zicând că nu sănt moșeni și nu
să trag din bătrânul Moha di pe care este moșie, și stand față la giudecată denainte(a) dum(nealor)
veliților bo(i)eri s-au întrebat pe Neculaiu Chirica cu ce dovadă va să-i lepede pe numiții jăluitori
din moșii, de zic că au luat și cheltuială din măna lor de 21 de ani care ne zic ei, n-au tăgăduit
Chirica și cu răzășii lui la aceasta, nici o dovadă n-au arătat, făr(ă) numai cu gura lor au zis că au
prepus că nu sănt din niamul acela di pe care le să trage moșie, ci măcară că numiții jăluitori au luat
cu sufletul lor că știu din bătrânii lor că sănt drepți moșeni tot din niamul Acela, și de vreme că
Neculaiu Chirila au luat și cheltuială pentru moșii din măna lor de 21 de ani, și de atunce acum înblă
să le găsască pricină să-i lipsască din moșii (…)5noaști că Chirila rău și făr(ă) cale înblă, numai
zicănd Chirica că acolo la (…)6 și va găsă de va da marturi să-i poată dovedi că nu sănt moșeni (…)7,
nici sănt din niamul Moha. Iată că orânduim acolo pi dum(itale) și (…)8să-i aduci față pe Chirica și
cu răzășii lui și (…)9ca oameni streini marturi nu din niamuri ori răzășii lui, ci din (…)10 de acolo, și
de vor mărturisi cu jurământ că aceștie n-au mo(șie)11la Coticeri, nici sănt din niamul acest, atunce
va rămâne după (…)12 dau, neaducând dovadă ca acie încredințată să dovediască că (…) 13 di
credință, atunci să-i dau dum(neata) mărturie la măna jăluitorilor (să vină) 14 la divan să li să facă
întăritură, să-ș stăpâniască moșie, parte(a) lor, (cu bu)15nă pace. Și iată că de aice li s-au pus și zi la
Svetii Te(o)dor să sfărș(ască)16 pricina, și sau ca vini Neculaiu Chirica la zi acolo la
dum(neavoa)s(tră) cu dovadă de s(au)17 n-a vini, dum(itale) ori în ce chip la zi să dai mărturie la cari
parte s-a căde(a) ca să (…)18știut, viind cu mărturie dum(itale) aice la divan, și cari s-a dovedi c-au
înblat rău, va plăti toată cheltuiala ce s-au făcut și păr acum și de acum înainte, și carte(a) aceasta să
rămăe la măna numiților jăluitor(i). Aceasta scriem.
(Vă)leat 1776 fev(ruarie) (17)18
Prok vel log<o>f\t

ANI, Colecția Documente, 173 / 110, original.

_________________________
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18
Rupt.

124. 1766 mai 25. Grigorie al III-lea Ghica porunceşte biv vel stolnicului Gheorghe
Beldiman, ispravnicul ţinutului Fălciu, să cerceteze jalba lui Gheorghe Strătilă prin care se plânge
asupra unor locuitori din Cârja.

+ Io Grigorie Alexandru Gica v<oe>voda, Boj<ï6> mil<o>st<ï6>, g<os>podar<\> Zemli

Moldavscoi. Credincios bo(i)eriul domnii mele, dumn(eata) Gheorghie Beldiman, biv vel stoln(ic),
isprav(nic) de ţinutu(l) Fălciului, îţ(i) facem ştire că domnii mele au dat jalobă Gheorghii Strătilă,
biv vel căpit(an), asupra unor oamini din Cărjă de la acel ţinut, zicând că iar fi mâncat ei cu vitile lor
5 clăi păni di pe moşia lui Belteştii, ce ari pe Elan la acel ţinutu.
Osăbit au jăluit şi asupra unui Novac, vornicel din Cărjă şi (…) 1 sin Şălariu, tot de acolo,
zicând că i-au luat 2 cai de la plugul lui şi i-au dat la părcălabi şi părcălabii purtându-i i-au stricat. Să
aduci faţi atâta pe sătenii ce au măncat vitilelor păine cât şi pe acei ci au luat cai(i) lui de la plug şi
116
pentru că au luat ei colacu i-au dat la părcălabi, şi să cercetez(i) pricinile aceste foarte cu amăruntul
şi la toati în frica lui Dumnezău să-i giudeci şi ce s-ar cădea de înplinit să-i şi înplineşti, odihnind pe
numitul căpit(an) cu toată dreptate(a) lui iar neodihnindu-s(e) vreo parte cu giudecata ce le vei face
cu zi de soroc şi cu mărturia dumn(eatale) să-i trimiţ(i) la divan. Aceasta scriem.
1766 mai 25
Prok vel log<o>f\t

Academia Română, Documente istorice, DLXIV / 195, original, filigran, sigiliu imprimat în
chinovar.
_______________________
1
. Spaţiu gol.

125. 1767 (7275) februarie 1. Înștiințare pentru un pod și o crâșmă de la moșia Răbâia,
ținutul Fălciu, de pe Prut, a căror venituri sunt vândute lui baș Necola.

+ Înștiințăz cu această scrisoare a mea pentru un podu ce am în apa Prutului pe moșie mea
Răbăia de la ținutu(l) Fălciiului, și pentru crășma de acolo, și pentru dejma ce s-a face pe tot hotarul
moșii méle de mai sus arătată Răbăia. Aceste venituri însă a podului ș-a crășmii și-a dijmii le-am
vândut dum(i)sale baș Necola de la Sfet(i) Necolai cu tocmală și cu preț dreptu 230 lei noi, adecă
dreptu două sute și triizăci de lei noi pe an și ban(ii) să-m(i) de(a) în vadel(e), adecă 115 lei să-m(i)
de(a) acu(m) la fev(ruarie) 1 la începutul anului, iar 115 lei să-m(i) de(a) la 6 lun(i), adecă cănd s-a
plin(i) giumătate de anu și fiind că aceste venituri i le-am vândut cu vadi păr(ă) în 4 ani, care câte
230 lei pe an să făc în 4 ani 920 lei noi, adecă nouă sute și douăzăci de lei noi. Acești bani să aibă a
mi-i tot cu această rânduială adecă (…) cât(e) 115 lei la începutul anului și cât(e) 115 lei la
giumătat(e) de an după cum arată mai sus, adecă pe fieștecare anu pe 2 vadele, și după tocmala și
așezare(a) aceasta să aibă dumn(ea)lui base Necola lipscan de la fev(ruarie) 1 a stăpâni și aș strânge
aceste venituri din podu și din crășmă, și la vreme să-ș(i) ia din păni și din fănaț ce s-or face dupe
obiceiu, iar cu oameni(i) ce sănt pe ace(a) moșie să n-aibă nici o treabă, nici să le poroncească la
nemică, nici să-i supere întru nemic pără să vor plini 4 ani. Și de va vre(a) ca să mai ție dum(nea)lui
bașa Necola acest(e) venituri mai mult, iar să vie să să tocmască și să să așez(e) cu mine după cum
să s-a pute(a), și așé să mai ție. Iar nevrând a mai fi, atuncea să rămâie moșie me(a) slobodă, și
pentru acele ce va face și va lucre la pod și la cărciumă și la alte toate să rămâie a moșii mele, să nu
aibă a cere sau a răspund(e) nemică că așe am tocmit, iar pără s-or plini acești 4 ani să nu fie volnic
nim(eni) al scoate, măcaré de al da alții și mai mult preț, tot bașa Necola să ție și să-ș(i) ia venitul ce
scrie mai sus. Așijdere(a) i-am dat voie ca să nu lasé pe alt(ul) pe nim(eni) să ție crășmă în sat, nici
din săten(i), nici dintr-alții, fără numai la cărci(u)ma podului să să vând(ă) băutură și după tocmala
și așezare(a) ce-am făcut i-am dat și această scrisoare la mâna baș Neculii să să păzască.
<Vă>l<1>t<o> =zsÌoe <7275 / 1767> fevr<uarie> aÆ <1> .

ANI, Colecția Documente, 102 / 30, original.

126. 1767 iulie 31 . Grigore Callimachi Voievod întăreşte stăpânirea medelnicerului Lupu
Bujoran peste moşia Bujoreni, ţinutul Tutova.

Io Grigorie Ioan Calimah v<oe>vod<a>, B<o>j<ï6> mil<o>st<ï6>, g<os>podar<\> Zemli

Moldavscoi. Dat-am carte(a) domnii meli Lupului Bujoran, med(elnicer), ot Tutova, să aibă a-ş(i)
stăpâni moşia Bujorenii ce ar(e) înpreun(ă) cu stol(nicul) Manolachi Costachi. Deci pe cât îi scriu
scrisorile, să aibă volnicie a-şi lua dijma obicinuită din toate pe obicei, cum şi adetiul casălor pe câte
cas(e) s-or veni pe parte(a) lui, iarăşi să ia de la oamenii acei cu casăle după hotărârea po(ntu)rilor
117
domnii mele, însă atât Bujoran la parte(a) stol(nicului) Manolache să nu-s amestece, cât şi vechilul
stol(nicului) la parte(a) Bujoran(u)lui. Pentru care poruncim domnia me şi dum(neavoastră)
isprav(nicilor) de ţinut să-i fii mai de ajutoriu ca să-ş(i) ia venitu(l) moşii deplin, iar având cineva ai
răspunde să fie de faţ(ă) la divan. Aceasta scriem.
1767 iul(ie) 31
Prok vel vor<nic>.

BAR, Documente istorice, IX / 180, original, sigiliu imprimat în chinovar.

127. 1767 decembrie 3.– Andrei Miţăle şi trei mazili aleg şi hotărăsc părţile de danie şi
cumpărătură a Episcopiei Huşilor din moşia Itrineşti, ţinutul Fălciu, de pe Crasna. Întărită de biv
vel stolnicul Constantin Greceanu, ispravnicul ţinutului Fălciu şi biv vel jicnicerul Vasile Adam.

Facem ştire cu această plecată mărturia noastră că din luminată poronca prea înălţatului
domn măria sa Grigorie Ioan Calimah vo(i)evod, ne-au rănduit dumn(ea)l(ui) Costandin Greceanu,
biv vel stolnic, isprav(ni)c de ţănut(ul) Fălciu, i dumis(ale) Toma Luca, biv vel stolnic, să mergem la
moşia Itrineştii, ce sănt pe apa Crasnei la ţănut(ul) Fălciu şi trec piste Crasna şi în ţinut(ul)
Vasluiului pănă în matca văii Cioarăi, să alegem părţile de danie şi de cumpărătură, ce are sfinţiea
păr(intele) episcopul de Huş(i) Ionichentie, de cătră alţi răzăş(i); Şi noi după poroncă am mers la
numita moşie şi am chiemat răzăşii, anume preutul Vasili Bărsă, nepot lui Buzălan, răzăş den
Itrineşti, i pe Ioan Darie, i pe Alecsandru Căciulă, răzăş tot din Itrineşti, i pe Andrei Bărsă iar răzăş,
şi alţii megieş(i), anume Lazor din Giurgeşti, mazil i Costandin Ignat, mazil, şi adunându-ne cu toţii
am făcut funnie de 20 stănjăni şi stănjănul de 8 palme, şi am măsurat moşie din hotarul Ciorteştilor
în sus pe supt pădure păn în piscul din jos a văii Săci, unde să hotărăşte cu partea dum(is)ale
pah(a)r(nicul) Vasili Rusăt, ce este şi dum(nea)l(ui) ales tot dintr-această moşie Itrineştii, şi am găsit
12 funi(i), 13 stănjăni, toată partea răzăşască, şi am mai măsurat piste Crasna pe 3 locuri, păn în
matca văii Cioarăi tot din hotarul Ciorteştilor şi păn în hotarul dum(nea)l(u)i pah(a)r(nicului)
Vasălie Ros(e)t, şi am găsit tot de o potrivă la toate măsurile, şi întrebând noi noi pe răzăş(i) pe câte
părţi se împarte această hliză răzăşască, ei au mărturisit cu toţii că să înparti în 4 părţi, şi după
zapisăle ce ni-au arătat sv(i)nţia sa, părintele episcopul, de danii şi de cumpărătură, alegând toate
părţile înpreună cu toţ(i) răzăşii s-au venit 8 funii, 19 stănjăni, 2 pol palme, şi au rămas cele ce n-au
vândut 3 funi(i), 3 stânjăni, 2 palme, parte(a) Căciuleştil(o)r, alăturea pe din sus de parte(a)
episcopii, şi 10 pol stânjini, pol palmă, partea lui Andrei Bărsă, cu fraţii şi cu surorile lui, iar a
episcopi(ei) am stălpit-o pe din gios alăturea cu Ciorteştii, şi am pus întâi o piatră hotar într-un pisc
la fundul Hărtopului, şi de la piatră drept la vale spre apus păn la un păr singur ce este în Hărtop, şi
de la păr ne-am pogorât tot la vale la un foltan de spini, ce este în malul iazului şi de acole peste
Crasna, tot spre apus, unde au mărturisit răzăşii că au fost piatră ş-au înecat-o apa iazului şi înpotriva
aciia am pus altă piiatră şi de acole ne-am suit spre apus la dumbrăviţă, şi am găsit piiatră vechi şi
am făcut şi cruce într-un stejar, şi am (i)eşit din dumbrăviţă şi am trecut peste hărtopul Ciorteştilor,
şi am pus iar piatră în deal despre Cioara, şi ne-am pogorât în matca văii Cioarăi şi am pus piatră, şi
lângă aceia altă piiatră fundu(l) moşii, şi de acole matca văii Cioară(i) în sus păn unde s-au plinit 8
funi(i), 19 stă(n)j(eni), 2 pol palme, şi am pus piiatră fundu(l), şi alţi coastă moşiei, şi de acole în
deal despre Crasna, şi am pus piiatră, şi de acole la vale în costiş(ă) am pus piiatră în dreptul cei den
dumbrăviţă, şi de acole la vale în şăsul Crasnei în coada iazului am pus piiatră, şi de acole piste
Crasna spre răsărit pentr-un păr singur ce este în costiş(ă), şi de acole spre răsărit le deal supt pădure
am pus piiatră şi am făcut şi bour într-un stejar, şi de acole drept la deal păn în pravălul apei, unde să
(în)tâlneşte cu moşiile ce vin despre Lohan, şi de acole zarea în jos pe deal păn în hotarul
Ciorteştilor, şi de acole la vale spre apus supt pădure s-au făcut bour într-un stejar, şi de la bour spre
Crasna în piiatra ce s-au pus în pisc la fundul Hărtopului de unde am început. Şi după cum am găsit
118
am ales şi am încheet toată partea episcopiei şi am dat această mărturie a noastră la mâna sfinţii sale
încredinţată cu iscăliturile noastre.
1767 dec(em)v(rie) 3
Iscălit Andrei Miţăle hotarnic, şi alţi trii mazili necunoscuţi după iscăliturile lor, carili nu li
s-au putut citi.
După hotărârea de mai sus numiţil(o)r mazili am cercetat şi noi şi am găsit că bine au
hotărât şi am iscălit.
Costandin Grecean, biv vel stol(ni)c, is(pravnic).
Vasăli Adam, biv vel jăc(ni)cer.

Judecătorie ţănut Fălciiu

Copie aceasta poslăduindu-se din cuvânt în cuvânt şi fiind întocmai cu originalu(l) întocmai
numai cu cuvântu(l) / răzăşilor / scris deasupra, să încredenţ(e)ază pe formă. Anul 1834 iunie 27.
<ss> A. Mihalache.
<ss>
Director <ss> sardar (…).

ANI, FEH, XXVI / 6, copie din 27 iunie 1834 adeverită de judecătoria ţinutului Fălciu;
pecetea judecătoriei; O copie la ANI, FEH, XXVI / 7; Menţiune la 5 august 1786; ANI, FEH, XXVI
/ 9.

128. 1768 iunie 21. Grigore Ioan Calimah Voievod porunceşte mitropolitului şi mai multor
boieri să cerceteze pricina dintre nepoţii răposatului logofăt şi Episcopul Inochentie al Huşilor
pentru moşia Obileni de la ţinutul Lăpuşnii.

Io Grigorie Ioan Calimah v<oe>vod<a>, B<o>j<ï6> mil<o>st<ï6>, g<os>p<o>dar<\> Zemli

Moldavscoi. Preosfinţiia ta părinte mitropolit i dum(neata) vel log(o)fet i dum(neata) Ioan Sturza
vel vor(nic) i dum(neata) Enache Costandachi vel vor(nic) i dum(neata) Vasile Razul hat(man),
adunându-vă la un loc să luaţi sama între sfinţia sa părintile episcop de Huşi şi între nepoţii
dumis(ale) răpousatului logofătului Manolachi Costachi pentru o moşie, anume Obilenii de la ţinut
(...)1 pentru care ar fi mai avut sfinţia sa giudecată şi cu log(o)făt Manolachi. Deci după cum veţi
afla cu cale şi cu dreptate în frica lui Dumn(e)zău să giudecaţi înştiinţând şi pe domnia mea prin
anafora.
1768 iun(ie) 21
Prok vel log<o>f\t

ANI, Fond Episcopia Huşilor, LXV / 6, original, difolio, filigran, pecete inelară în chinovar.
_________________________
1
Lăpuşna.

129. 1768 iulie 9. Grigorie Ioan Calimah Voievod întăreşte hotărârea mitropolitului Gavril
şi a mai multor boieri în pricina dintre Gavril Costache, nepotul răposatului logofăt Manolache
Costache şi Episcopul Inochentie al Huşilor pentru moşia Obilenii, urmând ca Episcopia să
stăpânească moşia.

Io Grigorie Ioan Cal<i>mah v<oe>voda, B<o>j<ï6> mil<o>st<ï6>, g<o>spodar<\> Z<emli>

Moldavscoi. După cercetarea şi jud(e)cata preaosfinţii sale părintelui mitropolitului şi a
dum(nealor) veliţilor boiari poroncim domnia me(a), episcopia să-ş stăpănească moşia

119
Obilenii cu bună pace, iar Gavril Costache să-ş caute cu vânzetorii, cum şi pentru moară
iarăş să o rădice de acolo, şi am întărit anaforaoa aceasta şi cu a domnii mele pecete.
1768 iul(ie) 9
Prok vel log<o>f\t

Prea înălţate doamne

Din luminată porunca înălţimii tale ce ni s-au dat prin ţidulă adunându-ne la sfânta
mitropolie, am luat seama între episcopul de Huşi kir Inochentie, şi între dum(nealui) Gavriil
Costache, nepot răpăosatului log(o)făt Manolache Costache, pentru o moşie anume Obilenii, şi după
cea cu amăruntul cercetarea noastră într-acesta chip s-au dovedit pricina aceasta. Dum(nealui)
Gavriil Costache au arătat un zapis de la o Anuşca, fata lui Mihai Darie, în care arată cum că au
vândut moşia Obilenii dumisale log(o)f(ă)t(ului) Manolache drept 160 lei, care moşie aflându-să la
stăpânirea episcopiei Huşului, au cerşut ca să o ia la stăpânirea sa cu acest zapis de cumpărătură.
Înprotiva căruia episcopul de Huş(i) de faţă fiind, au răspunsu cum că această moşie Obilenii au
cumpărat-o mai înainte episcopia de la Sofronia, femeia lui Toader Darie, şi de la fiii ei, Ştefan şi
Ioniţ(ă), drept 100 lei, arătând la aceastaşi zapisul de cumpărătură de la numiţii vânzători, încredinţat
cu iscăliturile a câţ(i)va marturi, oameni de credinţă, în care adeveresc vânzătorii cum că la această
vânzare n-au socotit drept preţul moşiei, ce mai mult au dat danie sfintei episcopii, spre pomenirea
lor, răspunzând episcopul cum că după aceasta sculându-să alţi fraţi a vânzătorilor, cu pricină cum
că această moşie ar fi frăţască a tuturora, iar nu numai acelora ce o vândusă, şi trăgând pe vânzători
la judecata dumis(ale) răposatului log(o)făt Manolache, dum(nealui) i-au îndemnat ca să o vânză
dumisale, adăogând preţul moşie 60 lei, la care lăcomindu-să cu toţii şi cei ce era(u) în zapisul cel de
vânzare a episcopiei iscăliţi şi cei ce nu era(u), au făcut alt zapis de vânzare şi răposatului log(o)făt
puind cu vicleşug şi veletul mai înainte decât veletul ce era în vânzarea episcopiei, de care
înştiinţându-să episcopul de Huşi au cercat prin carte de blăstăm şi înşiş vânzătorii cu toţii au arătat
adevărul, cum că s-au bucurat la acei 60 lei ce-au dat mai mult răposatul log(o)făt, care bani aceşti
60 lei i-au dat episcopul în mâna vânzătorilor piste acea sută lei ce didesă mai înainte, ca să-i dea
înapoi răposatului log(o)făt. Şi priimindu-să vânzătorii cu toţii au întărit cumpărătura cea dintâi a
episcopiei cu osebită scrisoare iscălită de dânşii şi de alţi marturi, în care să adeverescu toate cele
mai sus arătate, care scrisoare au arătat-o înaintea noastră. Au mai răpunsu episcopul de Huşi cum
că pentru această moşie Obilenii au mai avut judecată cu răpăosatul log(o)făt Manolache şi în
domniia mării sale Grigorie Alexandru Ghica v(oie)voda, şi la acea judecată au răspunsu răposatul
log(o)făt cum că iaste zălojită la dumis(ale) iar nu că ar fi cumpărat-o şi după dreptate au rămas ca
să o stăpânească episcopia cu pace, hotărând judecata ca răposatul log(o)făt să-ş caute cu cei ce i-au
zălojit moşia şi să-ş ia banii, după cum ne-au arătat şi anaforaoa cea de judecată întărită şi cu pecetea
g(ospo)d, adăugând episcopul de Huşi cum că răposatul log(o)făt nu s-au odihnit cu aceasta, ce au
adunat oameni de au făcut sat pe moşia Obilenii şi moară, piste judecată. Şi dând jalobă episcopul
mării sale Grigorie Alexandru Ghica voie(voda) au luat carte g(ospo)d de stăpânire şi de apărare
asupra aceştii moşii Obilenii, şi nici aşa n-au rămas odihnită episcopia. Asupra acestor dovezi ce-au
arătat episcopul, n-au mai avut alt răspunsu sau cuvânt de îndreptare dum(nealui) Gavriil Costache
făr decât au cerşut ca să i să înplinească banii acei 160 lei ce-au dat răposatul unchiul său.
Noi doamne, după dreptate, aşa am judecat la aceasta. De vreme că episcopul de Huşi au
luat mai înainte moşia Obilenii şi cu cumpărătură şi cu danie şi răposatul log(o)făt piste aceasta s-au
silit cu chip de iconomie ca să ia moşia, cu dreptate iaste ca să o stăpânească episcopia Huşului cu
pace, după zapisele ce are de cumpărătură şi de danie. Iar dum(nealui) Gavriil Costache să-ş caute
cu vânzătorii săi, de la carii să-ş plinească banii şi mai multă supărare să nu facă episcopiei, nici
oamenilor ce vor fi aşăzaţi pe moşia episcopiei. Pentru moară am socotit ca să o rădice din luminată
porunca mării tale, iar hotărârea cea desăvârşit rămâne la înaltă înţelepciunea mării tale.
1768 iuli(e) 6
120
 Al înălţimii tale cătră D(u)mnezeu fierbinte rugător.
Gavriil mitropolit Moldavii
Prea plecate slugi măriie(i) tale
A. Balş vel log(o)făt.

ANI, Fond Episcopia Huşilor, LXV / 7, original, difolio, filigran, pecete în chinovar; Alte
trei iscălituri.

130. 1768 iulie 18. Grigore Callimachi Voievod întăreşte stăpânirea medelnicerului Lupu
Bujoran peste moşia Bujoreni, ţinutul Tutova.

† Io Grigorie Ioan Calimah v<oe>voda, Boj<ï6> mil<o>st<ï6>, g<os>podar<\> Zemli

Moldavscoi. Dat-am carte(a) domnii meli Lupului Bujoran, med(elnicer), ot Tutova, să aibă a ţine
şi a stăpâni moşie Bujorănii ci are înpreună cu stol(nicul) Manolache Costache, care moşii este la
ţinut(ul) Tutovii. Deci pe scrisori ce ari, să aibă a-şi lua de-a zecea din ţarini, cu păni, din fâniaţ, din
prisăci cu stupi, din bălţi cu peşti şi din tot locul cu tot venitul pe obiceiu, numai din grădini cu
legumi ce vor fi făcute pentru hrana casălor lăcuitorilor să nu ia, iar dintr-alte grădini ce or fi pentru
alejveriş de negustorii să ia venitul pe obiceiu, cum şi de la oamenii ce vor fi şezători cu cas(ele) pe
numita moşii, iarăş(i) să ia venitul dup(ă) hotărâre(a) ponturilor. Însă nici Bujoranu să nu-s amesteci
la parte(a) stol(nicului) Manolache, nici vechilul stol(nicului) Manolache Costache la parte(a)
Bujoranului, şi poruncim domnie me dum(nea)v(oastră) is(pravnicilor) de ţinut să le fii măn de
agiutoriu ca să-ş(i) ia venitul locului din toate pe obiceiu dup(ă) scrisori şi alte cărţi g(os)p(o)d ce au
de stăpânit, iar având cineva mai mult a răspundi nsă vii la divan. Aceasta poroncim.
1768 iuli(e) 18
Prok vel log<o>f\t.

BAR, Documente istorice, IX / 103, original, sigiliu imprimat în chinovar.

131. 1772 februarie 1. Maria, logofeteasă a răposatului mare logofăt Manolache Costache
se împacă cu Episcopia Huşilor în urma îndelungatei pricini ce a avut aceasta împreună cu soţul
său pentru moşiile Obileni şi Cotujăni din ţinutul Lăpuşnii şi dă danie moşia Frasinii şi o parte din
Ciorăşti. Cu adeverirea mitropolitului Gavriil al Moldovei.

Gavriil mitropolit Moldavii adeverim.

† Adeverez eu, Marie logofeteasa răposatului Manolachi Costache vel log(o)făt, cu această
scrisoare a mea la sfănta episcopie a Huşului, că având răposatu(l) log(o)făt multă gâlceavă cu
sfinţăia sa părintele episcopul a numitei Episcopii kir Inochentie, pentru nişte moşii de la Prut în
ţinutul Lăpuşnii, anume Obilenii şi Cotujănii, pentru care am avut şi judecată la divan în câteva
rânduri, şi după dreptate au dat judecata să-ş(i) stăpânească episcopia acele moşii, şi dum(nealui)
răposatu(l) să nu să amestece mai mult, şi încă să întoarcă şi tot venitu(l) ce ar fi luat de pe aceste
moşii dup(ă) cum pre larg va fi arătând prin cărţile de judecată ce-au avut cu dum(nealui). Şi au mai
luat dumn(ealui) de la sfinţie sa şi 125 lei pe jumătate de sat de Cotujăn(i) ce l-au fost dat judecata
să întoarcă bani dum(nealui). Care pentru toate aceste pricin(i) ce-au avut dum(nealui) cu sfinţiie sa
părintele episcopul, ştiu şi eu că era căit răposatu(l) înainte morţii dum(nealui), şi me-au şi zis să-i
eu ertăciune de la sfinţie sa şi să mulţămesc pe episcopie ca să-l erte cu toată inima, şi aducând eu
aminte sfinţii sale pentru aceste, me-a arătat strâmbătăţile ce-au avut episcopia de cătră dum(nealui),
adică la cumpăratu(l) moşii Obilenilor l-au adaos dum(nealui) cu 60 lei, şi cu judecăţile ce-au avut
cu dum(nealui) la Iaş(i) au cheltuit mai mult de 200 lei şi dăndu-l pe dum(nealui) judecata să-i
121
întoarcă şi tot venitu(l) ce au luat de pe moşie, dum(nealui) nu numai că nu i-au dat nimică, ce încă
şi moşiile le-au stăpânit păn la moarte(a) dum(nealui) cu ocini şi cu moară cu tot, me-au mai arătat
părintele că moara încă au făcut-o piste moara episcopii şi a episcopii moară au rămas prăprădită, şi
de tot venitu(l) acestor moşii ce au stăpânit dum(nealui) iaste păgubaş sfinţia sa piste 600 şi mai
bin(e) de lei. Deci, eu am socotit ca să nu să îngreuneză sufletul dum(nealui) şi l-am poftit pe sfinţia
sa să primească danie la sfănta episcopie moşia Frasinii ce iaste lângă moşiile episcopii, care au
cumpărat-o dum(nealui) iar nefiind răzăş, şi altă parte de moşie din Ciorăşti care iaste iar aproapi de
moşiile episcopii, şi într-ace moşie iar iaste şi episcopia răzăşă, şi să-l erte sfinţia sa cu toată inima şi
să să scrie numele dum(nealui) şi a tot neamul nostru la sfântul jărtvălnic a episcopii după
pomelnicul ce am dat ca să să pomenească cât va fi acea sfăntă casă şi să slujască sfinţie sa şi o
sfăntă liturghie la biserica unde iaste dum(nealui) îngropat, şi să-i citească şi molitfile de ertăciune.
Şi primind şi sfinţiia sa acest arătat mai sus am dat şi eu această scrisoare de daniela sfănta
episcopie, să stăpânească moşia Frasinii şi parte din Ciorăşti cu bună pace. Şi nime din nepoţii
dum(nealui) să nu să scoali, nici să ceară de la episcopie aceste moşii, căci s-au dat pentru vecinica
pomenire a răposatului şi a tot neamul nostru, ce încă poftescu să întărească dumnalor şi să de şi
scrisorile ca să ste nestrămutată dania aceasta de la sfănta episcopii, nici odinioară în veci. Şi fiind
eu neputincioas(ă) am poftit pe nepotu mieu banul Lupul Costachi de m-au iscălit, şi s-au iscălit şi
alţi boieri carii s-au întâmplat. Aceasta.
1772 fev(ruarie) 1
Eu Maria reposatului lui Manolache Costache ci i-au pus pece(tea).
<ss> L. Balş log(o)făt mare.
Şi eu monah Iosaf care m-am întâmplat la această danii.
(...)

ANI, FEH, LXV / 8, original, difolio, filigran, pecete inelară.

131 a. 1773 ianuarie 13. Vasile soronar, Sohie, soția sa, Ioniță și Lupul, feciorii lor, vând
diaconului Mărdari o vie în ograda Drislăvățul (Huși).

Adică eu Vasile soronar, și cu soț(ul) meu Sohie, dinpreună și cu ficiorii noștri Ioniț(ă) și
Lupul, dat-am zapis(ul) nostru la măna diiaconului Mărdari, precum să-s(e) știi că i-am văndut o vie
ce esti în ograda Drislavățul, pe lăngă vie molitfii sale, cari vie am cumpărat-o eu de la Condre
bărbieriul, ce i-o văndim noi, de nim(eni) siliți nici asupriți, ce de a no(a)stră bună voia, ca să fii
molitfii sale și fiilor molitfii sale dreaptă ocină și moșii, și oricini din ficiorii noștri sau din
neamurile noastré s-ar scula ca să o întoarcă să nu fii volnici. Și tocmala ne-au fost patruzăci de lei
bani noi, cari bani i-am luat deplin întru măinele noastri, și cănd am făcut zapisul am întrebat pe
acee ce o cumpăra, sint de la dănșii, estile cu voi(e), și eu au zis că nu le trebui(e). Și la această
tocmală a no(a)stră, cum și la făcutul zapisului s-au tănplat mulți oameni buni și de cinste cari mai
jos sau și iscălit și ș(i)-au pus degitile și noi pentru mai mari credința ne-am pus degitile.
1773 ian(uarie) 13
Eu Vasile soronar, vănzător, am pus degetul.
Eu Sohie, soțul lui Vasile soronar, am pus degetu(l).
Eu Ioniț(ă), sin lui Vasile.
Eu Lupul, sin lui Vasile.
Și eu Costachi Vasile, am scris cu zisa dum(nealor).

ANI, Colecția Documente, 423 / 91, original.

122
 132. 1773 (7281) februarie 17. Dumitra, soția lui Gavril Corcău, și fiicele sale Catrina,
Iliana și Irina dă preotului Ion din Boțești partea de moșie ce se va alege din Ghibarțu pentru o
datorie a defunctului soț.

Adec(ă) eu Dum(i)tra, soțu lui Gavril Corcău și înpreun(ă) cu copilil(e) mel(e), anum(e)
Catrina i Iliana i Irina, făcut-am zapisul nostru la mâna văru(lu)i soțul(ui) meu priuututului 1 Ion ot
Boț(e)ști pricum să să știi că din toat(ă) socotiala ce-au avut soțul meu înainti(a) morții lui cu priutul
Ion pintru niști bani ci i-au rămas soțul miu dator priutului Ion cu 28 l(e)i, 30 ban(i), însă 17 l(e)i, 90
ban(i) di pi niști vin și 11 l(e)i, 60 ban(i) ci i-au fostu luat di la un turcu, car(e) ban(i) i-au plătit
priutul la turcu și niavând nicio faciri soțul miu ca să di(a) ban(ii) au lăsat cuvânt la min(e) cu linbă
do mo(a)rti ca să-i dau moșii pintru acii ban(i) ci scriu mai sus parti(a) soțului miu ci ari di pi tată(l)
său Ion Corcău fiind cu mama priutului frati, parti(a) ci să va alegi din Ghibarțu di baștină i di
cumpărătură și din Gănești tij iar ci să va alegi i din Crasnă și iarăși parti(a) ci să va alegi. Cari la
această socotial(ă) s-au tâmplat mulț(i) o(a)min(i) bun(i) migieș(i) și răz(e)ș(i) car(a) mai jos s-au și
iscălit și uni(i) ș(i)-au pus și digitil(e).
<Vă>le<a>t<o> =zsÌpa <7281 / 1773> f<ebruarie> zyÆ <17>.

Eu Dumitra, soțul lui Gavril Corcău.

Catrina, fiica mi(a)
Iliana, fiica mi(a).
Irina, fiica mi(a).
Simion Turbat, vor(nic) di po(a)rtă
Neculai (…) mo(na)h, am scris cu zisa Dumitrii.
Pitri Codrian, maz(il) ot Boț(e)ști.
Erei Ion, ot Băhnar(i).
Ilii Vot, ot Boț(e)ști.
Ursachi Ugli, nimisnic ot Bod(e)scul.
Lupașco, ot Stroești.
Toadir Plop, sătian ot Boț(e)ști.
Vasilachi Chitran, ot Chirmăn(e)ști.

ANI, Colecția Documente, 230 / 77, original.

_________________________
1
preutului.

133. 1773 februarie 20. Mărturia lui Marin Bădrăgan, judele de țigani a mănăstirii
Dobrovăț, pentru o Constanța, țigancă.

† Adic(ă) iu Marin Bădrăgan, giudel(e) mănăstirii Dobrovăț, înștiințiz cum că aducându-

m(ă) dum(nealui) pah(arnicul) Vas(i)li Ruset ca să mărturisăscu cuget cu sufletul meu pentru
Constanța, fat(a) Truhinii, țigancă, ce-au ținut-(o) Ion(i)ți Haz, țig(an), făcându și ficiori, anum(e)
Il(e)ana i Vas(i)li și pi Iacob și întrebându-m(ă) dum(nealui) pah(arnicul) driaptă mumă li-au fost
această Costanță acestor de mai sus arătaț(i), mai având patru ficiori, sau maștihă, iu ași
mărturisăscu în frica lui Dumn(e)ziu cu suflitul că nu li-au fost maștihă ci driaptă mumă. Și pintru
adivărat(ă) cridința am pu(s) digitul ca să fie de credinți, și la această mărturii cându s-au făcut s-au
tămplat mulți oamin(i).
=ašÌog <1773> fev<ruarie> Æc <20>.
Marin Bădrăgan, jud(e) bătrân.
Și iu Lupul Nigri, mazil, am scris cu zisa lor.
123
 Denainte(a) me au mărturisit cum că li-au fostu mumă bună iar nu maștihă <ss>.

ANI, Colecția Documente, 404 / 488, original.

134. 1774 martie 1. Scarlat dă danie biv vel paharnicului Iordache Lambrino partea sa de
moşie din Banca şi îi vinde părţile din Călineşti şi Beşicani, pentru binele făcut.

Dat-am această scriso(a)ri a me din bună voi me la măna dum(nealui) Iordache Lambrino,
biv vel pah(arnic), precum ca să să ştii pentru căt(ă) parti de moşii am eu în Banca, cari parte de
moşii esti în Gura Băncii. Din apă păr(ă) la deal mergi pe unde se înpreun(ă) cu părţile celoralanţi
răzăşi de Banca, după cum i-am şi arătat dum(nealui) cât cuprindi parti(a) me, şi am dat-o
dum(nealui) danii pentru sufletul meu, făcându-mi şi dum(nealui) multă faceri di bini, şi fiindu eu şi
rudenii cu dum(nea)ei păhărniceasa giupăne(a)sa dum(i)sali, i-am dăruit această parti di moşii
dându-i şi aceast(ă) scriso(a)ri la măna dumis(ale) ca să le fii dumilorsali şi a tot ne(a)mul ci să va
tragic în veci suptu stăpâniri. Iar pentru parti di Călineşti şi parti di Beşican(i) ci am pricin(ă) eu cu
Băncenii, să aibă dum(nealui) a sco(a)ti carti şi să o hotărască şi pe cât(ă) parti să va alegi parti(a)
mi(a) cu preţul ci va faci şi să va socoti iar(ă)şi dum(nealui) o am dat-o şi pentru credinţa m-am şi
iscălit.
1774 martii 1
<ss> Scarlat (…).
Şi eu Todosăica săn lui Scărlat m-am întâmplat faţă la această danii.

ANI, Colecţia Documente, 147 / 6, original.

135. 1774 iunie 9. Paharnicul Gheorghe declară că toate scrisorile ce se vor găsi cu privire
la moşiile Obileni, Frasin şi Cotujăni din ţinutul Lăpuşna, să nu se ţină în seamă, ci să se dea
Episcopiei Huşilor, căreia îi sunt dăruite de logofătul Manolache Costache şi soţia sa Maria.

Pentru niști scrisori ce răspund pentru moșie Obilenii și Frasinu și Cotujănii ce sânt la apa
Prut(u)lui în ținut(ul) Lăpușnii, cari acesti moșii s-au dat de dum(nealui) răposat(ul) logofăt
Manolachi și de dum(neaei) logofătiasa Marie, soțul dum(nealui), Episcopii Huș(u)lui. Și fiind că
scrisorile acestor moșii au rămas la mâna me, și dintr-acesti scrisori am dat dintr-însele preosfinții
sale părintelui episcopului de Huș(i) chir Inochentii și câti s-or mai găsi să aibu a le da la mâna
preosfinții sale iar negăsându-să toati de va rămâne vreuna răsărită în scrisorile noastri când s-a găsi
să nu-s ții în samă, ce să-s de(a) iarăș(i) la Episcopii. Și pentru credința am iscălit.
<ss> Gheorghi pah(arnic)
1774 iun(ie) 9

ANI, FEH, LXV / 9, original.

136. 1775 martie 20. Ioniță Basocu, nepotul lui Sârghi Burghele, primește de la Lupu
Negri, vărul său, partea sa de bani pentru moșia Mănești, ținutul Fălciu, „di piste Prut”, vândută în
„anii trecuți”

Adecă eu Ioniț Basocu, nepot lui Sârghii Burghelii, dat-am acest zapis al mieu la mâna
vărumieu Lupului Negrii, precum să-s știi că pentru moșie Măneștii di piste Prut ot ținut Fălciului,
care moșii în anii trecuț(i) am fost vândut noi cu toții ci ni tragem din Dumitrașcu Burghele,
dum(i)sale giupânului Vasile Ruset, vel vornic, și pentru câț(i) bani să-mi vin parte(a) me după
zapis(ul) nostru ce este la măna dum(i)sale, nu i-am luat atunce(a) și fiindu rânduit să-m(i) eu

124
parte(a) me de bani de la vărumieu Lupul și din tâmplările vremilor fiindu și noi depărtaț(i) cu
traiu(l) n-am putut să mai agiung, iar acmu m-am întâlnit cu dumnalui și me-au plătit dumnalui cu
cincisprezăci lei parte(a) me ci mi s-au căzut și am luat în mânule meli și cu verii mei ce s-or trage
dinu Sârghe Burghele, eu să aibu a răspunde, iar văr(ul) Lupul să aibă pace. Și i-am dat și eu această
de la mâna me vărumeu Lupului să-i fii de credinți.
1775 mart(ie) 20
Și eu Ioniț Basocu, nepot lui Sârghii, am pus degetul.
Acest zapis l-am scris eu Dimitrache Jora cu zisa lui Ioniț Basoc.

ANI, Colecția Documente, 234 / 19, original.

137. 1775 august 30. Înștiințare despre „moșii, țigani și alte mișcătoare și nimișcătoari”
rămase în stăpânirea răposatei Anița, sora lui Constantin Cantemir, mama paharnicului Constantin
Palade, asupra căruia s-a jeluit vornicul Pantazi.

Pre înălțati doamni

Din luminat(ă) poronca mării tale am luat sama jalobii ce-au dat la înălțime ta dum(nealui)
vornic(ul) Pantazi asupra dum(i)sale pah(arnicului) Costandin Păladi, arătând în jăloba sa
dum(nealui) vor(nicul) cum că după ci s-au dus socrul dum(i)sale Costantin beizade Cantimir în țara
moschicească, toati celi ce-au avut și i-au rămas aice în țară, moșii, țigani și alte mișcătoare și
nimișcătoari au rămas în stăpâniri răpoosatii domniții Aniții, muma dum(i)sale păh(arnicului)
Pălad(e), care au fost soru cu Costantin beizade, socrul dum(i)sale vor(nicului), și acum le stăpânești
dum(nealui) pah(arnicul) toati averile, scoțăndi-ni și o carte a lui Costantin beizadi, socrul
dum(i)sale, prin care îl face pe dum(nealui) deplin clironom, ca să stăpâniască toati cele ce-au avut
aice în Moldova i în țara rumânia(s)că, ș-au cerutdum(nealui) vor(nicul) ca dup(ă) tărie cărții dă is
clironomie să i s(e) de(a) toati în stăpânire(a) dum(i)sale.
Deci, s-au întrebat dum(nealui) pah(arnicul) Pălad(e) ce răspundi. Dum(nealui) au răspunsu
cum că averile lui Costantin biizade, socrul dum(nealui) vor(nicului) după ce au fugit de aice din
țară s-au luat pe sama domnia(s)că ca niști averi a unue ce s-au hainit di la o înpărății la alta, și după
acie viind beizadi Ioniț(ă) aice în țară și arătând la răpoosatul domnu măriia sa Ioan vod(ă)
Mavrocordat câtă pagubă și cheltuiel(i) i s-au pricinuit din pricina hainlăcului frățânisău, măriia sa
Ion vod(ă) au socotit și toati părțile de moșie și de țigani ce-au avut aice în țară Costantin beizadi și
fratisău Dum(i)trașcu, cari și acela s-au fost hainit, li-au dat și li-au dăruit numitului Ioniț(ă) beizadi,
după cum ni-au arătat și hrisovul mării sale răp(o)satului Ion vod(ă) Mavrocordat din let 7253. S-au
întrebat dum(nealui) vor(nicul) Pantazi ce mai are a răspunde, și dum(nealui) au arătat că i s-au făcut
strănbătati de cătră măriia sa Ion vod(ă) Mavrocordat, căci averile hainilor să eu când nu li rămâni
nimine clironom, dar Costantin biizadi când s-au înstreinat din patrie sa au lăsat pe fiicăsa Măriuți,
pe care au luat-o dum(nealui) vor(nicul) Pantazi în țara româniască încă făr de vârstă, ș-acolo s-au
crescut păr au vinit de vărsta de de măritat și s-au și măritat și că măriia sa Ion vod(ă) cu dărui(…) al
averilor lui Costantin beizadi, tatăl giupănesăi dum(nealui) au făcut strănbătati celui adivărat
clironom isterisându-l de averile părințăști.
Deci, dup(ă) acest răspunsu al dum(nealui) vor(nicului) am socotit că această pricină nu să
poati curma amintere fără numai cu pravila, și căutându-s(e) pentru această pricină s-au găsât la
Ermenop, carte al 5, titlu(l) 8, fil(a) 342, nearaoa lui chir Leon, carile zice (legiuit acei care vor fi
pârâți pentru vină, pentru carile pravilile hotărăsc moarte sau luare a averilor la obștie, de-s vor
dovidi și să vor osândi spre moarti, poroncim ca să nu dobândiască boerii avere(a) lui, nici tagma
lor, nici opștie. Dup(ă) pravilile cele vechi, cei di vor ave(a)a rudinii ci să pogoară acie să aibă
putere ca să-i moștiniască, afară dintr-acele lucruri cari au câștigat din vina pentru care s-au osândit,
iar di nu vor ave(a) copii sau nepoț(i) de ficiori și vor ave(a) rudenii numai din cele ce să sui păr la

125
al triile(a) spiți, să-i moștiniască, iar la acei a cărora vină cari este vicleșug înpotriva înpărății,
poroncim ca să-s păzască pravilile cele vechi. Dintr-aceasta este cunoscut că Ioan vod(ă)
Mavrocordat n-au făcut nici o strănbătati fiicii lui Costantin beizadi, căci averile celor haini, după
pravilă, sântu domnești, și domnie cu ale sale poate să facă ci i-a fi voia și nu s-au cunoscut că are
vr(e)o dreptati dum(nealui) vor(nicul) Pandazi a cere averile lui Costantin beizade.
Pre înălțate doamne, noi așa am socotit cu cale și înștiințăm pe măriia ta, iar hotărâre(a) cea
disăvârșit(ă) rămâni la înalt înțălepciune(a) mării tale.
1775 av(gust) 30
Pre plecati slugile mării tale.
<Urmează 6 semnături>

ANI, Colecția Documente, 412 / 189, original.

138. 1775 noiembrie 7. Carte de ceteț și ipodiacon dată de Episcopul Inochentie al Hușului
lui Pascal.

Inochentie cu mila lui D(u)mnezău Episcop Huș(u)lui

Prin darul și putere(a) a Presf(â)ntului și de viați începătoriului D(omnul) H(risto)s, ce s-au
dat smerenii noastri de la Preînaltul Arhereu Domnul Nostru I(isu)s H(risto)s a înpărți darul
fieștecărue după vrednicie sa, viind înainte(a) noastră acest de D(u)mnezău temător bărbat, anumi
Pascal, cu multă smerenie au cerșut darul ipodiaconăi. Pre carele noi mult cercetându-l și prin
mărturie D(u)hovnicescului său părinti vrednic aflându-s(e) l-am povelit, învrednicindu-l stepenii
cetețului și a ipodiiaconului dându-i voi(e) și bl(a)goslovenie a sluji toate cele ce să cuvin
ipodiaconii, den toț(i) să-l aveți la cinste și la dragoste cinstindu ca pre un vas ales a sfintii bisărici și
slujitor celor sfinte, căruie pentru încredințare i s-au dat această carte de noi iscălită.
1775 no(i)emv(rie) 7
Inochentie, Episcop Huș(u)lui <m. p.>

ANI, Colecția Documente, 1041 / 1, original.

139. 1776 februarie 22. Grigore Alexandru Ghica scrie Episcopului Inochentie al Huşilor
şi medelnicerului Neculce, ispravnicul ţinutului Fălciu, să cerceteze jalba lui Ion Docan, mazil din
Fălciu, împotriva lui Ioniţă Novac din satul Cârja şi a neamurilor sale pentru stăpânirea moşiei
Berteşti.

† Io Grigorie Alexandru Gica V<oe>voda Boj<ï6> Mil<o>st<ï6> G<o>spodar Zemli

Moldavscoi. Cinstit iubitoriului de Dumnezău şi rugătoriul nostru svinţie sa kir Enochentie,
episcopu(l) Huşului i credincios bo(i)eriul domniei mele dum(nealui) Neculce, biv vel med(elnicer),
ispravnicu(l) de ţinutu(l) Fălciului. Se face ştire că domniei mele au dat jalobă Ion Docan, mazil ot
Fălciu, arătând prin jaloba sa că în moşia Berteştii de la ţinut(ul) Fălciului este şi el moşănaş pe
parte(a) ce ari dată zestri de socrul său Gheorghii Strătilă, căp(i)t(an), cu scrisori vechi, şi acum s-ar
fi sculând un Ioniţi Novacu cu niamurile lui din satul Cârja i o Marie Samsoniasă cu niamul ei tot
din ţinutu(l) Fălciului şi fără giudecată l-ar fi scoţind din stăpânire(a) acei moşii Berteştii, pentru
care cerşind dreptate de la domnie me(a) vă scriem să cercetaţi această pricină cu amăruntul după
scrisori ce vor ave(a) şi o parte şi alta şi precum va fi cu dreptul să giudecaţi dând şi mărturie la care
parte se va căde(a) cum şi pentru 6 chile de grâu i 4 chile de orz ce sint datori cu zapis unii dintr-acei
răzeşi de mai sus numiţi lui Gheorghie Strătilă, socrul jeluitoriului, şi nu vor să plătiască, iarăşi să
cercetaţi şi ce va fi cu dreptul să I să înpliniască. Aceasta scriem.
1776 fev(ruarie) 22
126
 Prok vel log<o>f\t

BAR, Documente istorice, DLXIV / 215, Original, pecete ovală.

140. 1776 octombrie 16. Marta monahie, fiica răposatului Coste Adam,logofăt, face danie
mănăstirii Adam moșia Oncanii.

Adică eu Marta monahie, fata răposatului Coste Adam, log(o)făt dinpreună cu fiică me
Lupa, adiverez cu această scrisoari a noastră la mâna sfinții sali nepotului meu Ionichii Grecian,
egumen sfintii mănăstiri de la Adam, precum să să știe că având eu o moșie, anumi Oncanii, ci esti
la țănut(ul) Covurluiului, ce să hotărăști cu moșiia mănăstirii lui Adam. Fiind că am rămas la
neputinți și neavând ficiori să o stăpâniască, o didesăm daniie sfintii mănăstiri Mavromolului de la
Galaț(i), fiind atunce egumen acolo sfințăiia sa părintili Antim, ca să mă grijască. Și întâmplându-să
de au răposat sfințiia sa atunce curând și dând și vremi de răzmeriți, și neavând la cini să ni
sprijănim ca să ne poarti de grijă și era să ni iai și păgânii, și văzându-ne că am rămas la atâtea
neputinți, ni-am dus la nepotul nostru de mai sus arătat, încă fiind egumen, atunce la sfânta mănăstiri
Floreștii, la let 1770 iuli(e) 5, de care văzându-ne nepotul la atâta supărare ni-au luat asuprăș. Cari
după aceia fără zăbavă viind nepotul meu aice egumen la mănăstire mi-a dat denpreună ca să ne
poarti de grijă cu toati celi trebuincioasă cum să cuvin omului neputincios. Și din neputința boal(e)i
ce am căzut în pat de cinci ani, din pat nu m-am pogorăt. De care acum m-am și călugărit desăvârșit
aice așa m-am socotit eu însuș că esti mai cu cali, și am dat daniie sfintii mănăst(i)ri de la Adam
această moșiie de mai sus numită, cari mi-au fost și mie cumpărătură de la unchiul meu Velișcu
Dabija, fiind la această mănăstiri și ctitoră di pi tatăl meu Coste Adam.
Deci călugării de la mănăstire(a) Mavromolului să aibă a da scrisorili moșii aceștia
numitului egumen de la Adam ca să stăpâniască cu paci, nesupărându-l întru nimică. Drept aceia am
dat-o să fie driaptă ocină și moșiie sfintii mănăstiri de la Adam, undi să cinstești și să prăznuești
hramul Adormirii a Născătoarii de Dumnezău, ca să fie pomeniri pentru sufletili noastri și a
părinților noștri la sfăntul jărtfelnic. Iar cari din niamurili noastri s-ar scula și ar faci supărări, pără la
cel de mai aproapi, să fie supt blăstămul Domnului Hristos și a Maicăi Precistii, și de mini neertat în
veci, și să aibă parti cu iadul. Cari la aceasta când am dat această danie au fost de față toț(i) călugării
de a mănăstirii și preoții bisăricii, și pentru credința mai jos am pus degitili.
Let 1776 oc(tom)v(rie) 16
Eu Marta, monahie, am dat.
Eu Lupa, sân tij.
Camiarh ermonah.
Aftanasăi ermonah.
Vartolomei monah.
Varlam monah.
Samoil monah.
Doroftei monah.
Mitrofan ermonah.
Ionichi (…) călugăr.
Dascăl am scris cu zisa maicăi Martii.
Andronachi ot Greceni.
De la pârcălăbia Galații

Poslăduindu-s(e) și fiind întocma cu ce adivărată s-au încredințat și cu a me iscălitură.

1803 iuli(e) 15
<ss>
127
 <ss>

ANI, Colecția Documente, 401 / 126, copie din 15 iulie 1803.

141. 1777 ianuarie 19. Grigore Alexandru Ghica, voievod poruncește ispravnicilor ținutului
Neamțului să cerceteze pricina păhărnicesei Safta Adam de la Bărboși, ținutul Fălciului, cu
mănăstirea Secul pentru pricină de țigani.

Io Grigorie Alecxandru Gica <voe>voda, B<o>j<i6> mil<o>st<ï6> g<os>p<o>dar<\> Zimli

Moldavscoi. Cinst(iți) și credincioși bo(i)erii domnii mele dum(neatale) Lascarache Roset, biv vel
spat(ar), i Costache, biv vel post(elnic), isprav(nici) de ținutul Neamțului, săn(ă)t(ate). Să face știre
că domnii mele au jăluit păhărniceasa Safta Adămoae, arătând că un țigan a mănăstirii Secului,
nemerind la casa sa acmu 20 de ani și făcându-să că este țigan striin și făr(ă) de stăpân au luat pe o
țigancă a jăluitoarei cu care au făcut și patru copii, și egumenul de Secu aflându-l au trimes de au
luat pe țigan cu țigancă și cu copii cu tot, și la urmă viind țiganul înapoi i-au mai furat și un cal, și să
află țiganul în mănăstirea Secului cu țiganca și cu toț(i) copii(i) și cu calul ce au luat și egumenul de
Secu n-ar fi vrând să facă înpărțală. Pentru care cerțind dreptate, iată scriem dumn(ea)v(oastră) să
cercetați, și fiind față atât vechilul păhărnicesii, cât și vechilul egumenului de Secu, să să aducă
țigani(i) înaintea dum(nea)v(oastră), și dupe cum a fi cu dreptate să le faceți înpărțală și să-i pliniț(i)
și calul ce zice că i-au furat țiganu(l). Iar de va fi pricina într-alt chip și nu-i veț(i) putea odihni
acolo, cu zi de soroc și cu mărturia dum(nea)v(oastră) să vie la divan. Aceasta scriem.
1777 ghen(ar) 19

ANI, Fond Mănăstirea Secu, II / 88, original, filigran.

EDIȚII: Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț (III), în „Prutul”,
Huși, Serie nouă, Anul V (XIV), nr. 2 (56) / 2015, p. 147, nr. 76.

142. 1777 martie 12. Păhărniceasa Safta Adam din satul Bărboși, ținutul Fălciului, scrie
starețului mănăstirii Secul să-i trimită o țigancă cu doi copii luați de la dânsa.

Cinst(it) și al mieu părinte sufletesc Sfințiia ta, părinti stareț de la mănăstirea Săcului cu plecăciuni
mă închin și sărut cinstit(ă) măna Sfinții tale.

Această data mai mult n-avuiu fără decât iarăș am triimis la sfinții(a) ta, să-m(i) dai țiganca
me cu 2 copchii, iar de nu mi-i da țăganca mea măcar și altă țigancă să-m(i) dai cu 2 copchii, măcar
că mi să fac 3 sufleté în parte(a) me, fiind că țiganca di aice s-au luat cu 4 copchii. Și mă rog părinti
să-i dai țăganii pi mâna ficiorilor acestora, să nu-m(i) mai faci și altă dată treapăd și cheltuială,
pentru cari să nu socotești sfințiia ta că ț-oi dărui țiganii, că Dumnezău știi cu câtă datorii și névoi
trăiescu, și iată că-ț(i) spui părinti că n-oi să las țăganca cu partea ei, că am mai dat astă iarnă 10 lei
unui ficior di au vinit acolo și me-i scris sfinția ta că ti-i afla la Eș, pi la Bobotează, și am mers și eu
la Eș după cum me-ai scris, și acum de iznoavă am maid at și acestui ficior 10. Dar nu-i păcat de
Dumnézău să-m(i) atăta supărari, fiind fimei(e) săracă și plină di datorii, dar acei țăgani căț(i) ani au
umblat făr di stăpân, eu sănt vinovată să-ț(i) înplinesc slujba lor și di poftești sfințiia ta și judecată,
să aib răspuns măcar că eu socotésc că sfințiia ta ești săngur judicata și cumpăna dreptății, și nu ti-i
bucura la mini la o névoiașă, și calul ci l-au luat să-l aducă și să-ș(i) e vaca că mii nu-m(i) trebui(e)
vaca lui. Aceasta mă rog, și să fii sfințiia ta sănătos.
mart(ie) 12

Al sfinții tale fiică sufletească

128
 <ss> Safta Adam

Pe verso: <De la dum(neaei) Safta Adămoae pentru un țig(an) a Săcului ci au luat o țigancă cu
2 copii a dum(isale). 1777 mart(ie) 20>; <Cinstit și de Dumnézău iubitor Sfințăia sa părintelui stareț
di la mănăstire(a) Săcu, cu plecăciuni, să să dea>.

ANI, Fond Mănăstirea Secu, II / 89, original, filigran, difolio, pecete ovală în ceară roșie.
EDIȚII: Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț (III), în „Prutul”,
Huși, Serie nouă, Anul V (XIV), nr. 2 (56) / 2015, p. 147-148, nr. 77.

143. 1777 martie 24. Nicolae Macarița, sluga păhărnicesei Safta Adam, de la Bărboși,
ținutul Fălciului, dă scrisoare starețului și soborului mănăstirii Secul pentru împărțeala țiganilor
între stăpâna sa și mănăstire.

Adecă eu, Nicolae Macarița omul dum(neaei) pah(arnicesei) Saftei Adămoaii de la ținutul
Fălciiului, satul Bărboși, dat-am adevărată scrisoarea mea la cinstită mâna părintelui starețul(u)i și a
tot soborul de la sf(â)nta măn(ă)st(i)rea Săcului, precum să-s(e) știe că avându sf(â)nta măn(ă)stire
Săcu un țigan, anume Ion, feciorul lui Nicolae Crețesc(u), ce să trag din Negrei, au ținut o țigancă a
dum(i)s(ale) pah(arnicesei) Safta Adămoae, anume Ghiniia și au făcut cu dânsa patru copii și luând
părinții pre Ion cu fame cu copii cu tot la măn(ă)stire, și neașteptând dum(neaei) până la înpărțeală,
părinții mi-au dat pre Ion, holt(ei), feciorul lui Toader Răzmiriță, ce să trag din Junghe Lapte, și pre
Sanda, fata (lui) Ion, nepot lui Burdujel, și fiindcă și o fată a lui Isaac Crețesc(u), anume Elena, au
fost măritată dupre un țigan a dum(neaei) păh(ărnicesei), anume Ștefan Vezitiul, și au făcut cu dânsa
o copilă, anume Mariia și lăsându-ș(i) țiganca bărbatul au venit la măn(ă)stire, iar copila au rămas cu
tată său la dum(neaei) pah(arniceasa) de înpărțeală. Iar pentru p(o)l sufleti ce au rămas măn(ă)stirea
datoare dum(neaei) păh(ărnicesei) s-au socotit slujba țiganului de 20 ani și pentru mai adevărata
credință am dat această scrisoari la mâna părinților, pân(ă) vor veni părinții să ias(ă) de la
dumn(eaei) scrisoare de înpărțală cu pecetea și cu iscălitura dum(neaei) și am iscălit.
=ašÌoz <1777> mart<ie> Æcd <24> .
Eu Nicolae Macariț(a), sluga dum(neaei) păh(ărnicesei) Saftei Adămoae.
Și aceasta scrisoare s-au făcut înaintea a tot soborul măn(ă)stirii Săcului <ss> Varlam,
ier(o)monah.
Teofil, dichiu.
Erei Teodor, ot Vănător(i).
Monah Sava.
(…) Isaac, ot Săc(u).

ANI, Fond Mănăstirea Secu, II / 91, original, filigran, difolio.

EDIȚII: Costin Clit, Documente privind istoria mănăstirilor Secu și Neamț (III), în „Prutul”,
Huși, Serie nouă, Anul V (XIV), nr. 2 (56) / 2015, p 149, nr. 79.

129
 144. 1777 aprilie 20. Tenie Taivan şi neamul său din satul Căueşti, ţinutul Tutova, fac
schimb cu biv vel paharnicul Iancu Greaceanu, un bătrân din satul Drăguşeni, ţinutul Covurlui,
pentru care primeşte moşie din Dragomireşti, ţinutul Tutova, partea mănăstirii Adam ce aparţinea
biv vel paharnicului.

Adică-te, eu Tenie Taivan din satul Căueştilor ot ţinutul Tutovii, înpreună cu ficiorii mei şi
cu ginerii mei, şi cu tot neamul meu, care mai gios ne-am pus degitele, dat-am acest adivărat zapis al
nostru la mâna dum(i)sale Iancului Greci(anu), biv vel păh(arnic), precum să s(e) ştie, că di nimene
siliţi, nici asupriţi, ce de a naostră bună voi(e) am schimbat cu dum(nea)lui dr(e)aptă ocină şi moşie
a noastră, un bătrân întreg din satul Drăguşenii, ce este la ţinutul Cuvurluiului, cari să răzăşăşti pi
din sus Drăguşănii, alăture(a) cu Lebuzăi(i) dum(i)sali i cu Diocheţii, cari bătrân a nostru din
Drăguşeni să numeşti Rujan, cari acel bătrân l-am dat dum(i)sali cu toată parte(a) din sat întreg, şi cu
livezi, şi cu dumbravă, şi cu loc de câmpu, cu tot vinitul din tot locul, cum să va alege pe acest
bătrân întreg cu tot hotarul acistul bătrân mai de sus numit. Şi dum(nea)lui ne-au dat iarăşi moşie
pentru moşie, anume din Dragomireşti, din ţinutu(l) Tutovii, fiindu-ne toată hrana şi îndămână, fiind
aproapi de şedere(a) noastră, însă toată parte(a) câtă să va alegi din Dragomireşti, parte(a)
mănăstirii Adam, cari parte din Dragomireşti esti dum(i)sali schimbătură cu mănăstirea lui Adam,
care mai pre larg este arătat în zapisul dum(i)sale de schimbătură ci ni l-au dat la mâna noastră, care
să aibă dum(nea)lui a hotărî şi alegi toată parte(a) dum(i)sale din Dragomireşti, ce ari schimbătură
cu mănăstire(a) lui Adam, şi pe câţi stănjăni i-ar (i)eşi din Dragomireşti, pi atâta stânjini să avem ai
da şi noi din sat din Drăguşeni, iar (i)eşind a dum(i)sali în Dragomireşti mai puţină, să avem noi ai
dare din sat tot bătrânul din Drăguşeni, hotărându-l cu hotarnici şi cu toată cheltuiala noastră, şi pe
câţi stănjăni ar (i)eşi mai mulţi să aibă dum(nea)lui a ne plătire pentru tot stănjănul câte atâte, adică
30 pol, şi aducând hotarnici după hotărâre(a) şi alegire(a) ce să va faci amândurora moşiilor să aibă
atunce(a) a ne da dum(nea)lui toate zapisele Dragomireştilor şi zapisul dum(i)sali di schimbătură,
după cum dăm şi noi acum. Şi nime din neamul nostru să n-aibă al supăra întru nimică, şi oricini ci
ar ave(a) cu noi să-şi caute, şi noi să răspundem şi să aibă a veni toate neamurile noastre să
stăpânească cu noi în Dragomireşti. Iar dum(nea)lui pah(arnicul) Iancul să stăpânească în bună paci,
să-i fii dum(i)sali ocină şi moşii driaptă, a fiilor dum(i)sale şi a nepoţilor şi a strănepoţilor
dum(i)sale, în veci neclătită şi nestrămutată. Şi când s-au făcut această schimbătură, câţi s-au aflat,
pentru mai mare încredinţare s-au şi iscălit, şi noi moşenii ne-am pus toţi degitele.

1777 apr(ilie) 20
Eu Tenie Taivan am schimbat.
Eu Iordache, sân Tenie Taivan, tij.
Eu Drăgan, brat.
Eu Calistru, monah, sân Manole Grec(u), zet Rujan, schimbat.
Eu Vas(i)le, brat.
Eu Iordache, brat.
Eu Ştefan, brat.
Eu Pricopie, brat.
E(u) Manolache Perghi.
Eu Gavril, zăt Pavăl Popa, şi mazil, am fost de faţă.
<ss> Ionichie, egum(en) Adam.
Şi eu Ion Checucel, i(e)rmonah, i-am iscălit cu zis(a) lor.
<ss> Ier(o)monah Mitrofan.
<ss> Calistru, (i)er(o)monah.
Şi am scris cu zisa şi învoiala dispre amândoau(ă) părţili.
<ss> Erei Ioniţi.

130
 ANI, Colecţia Documente, 401 / 5, Original.

145. 1777 mai 3. Costandin Caţichie, poroşnic, scrie Episcopului Inochentie al Huşului, să
trimită scrisorile referitoare la moşia Obileni, ţinutul Lăpuşna, situată pe Prut, pentru care vor
merge la judecată, întrucât moşia este a sa, de la socrul său Busuioc şi din cauză că a rătăcit
scrisorile, se stăpâneşte de Episcopie.

Cinstite Svinţie ta, părinte Ionochentie, Episcopul Huşului, cu mult(ă) plecăciuni, sărut
cinstită blagoslovitoare dreapt(ă) mâna svinţii tale.

Cu pre plecată scriisoare me, înştiinţăz pe svinţie ta pentru o moşie, anumi Obilenii, ce esti
pe Prut, la ţinut(ul) Lăpuşnii, cari moşie o trag eu să o eu de pe socru(l) meu Busuioc, cu zapis de
cumpărătură şi cu ispisoc domnesc, la cari acesti scrisori le-au fost dat socrumieu la o mână străină,
ca să facă schimbu cu alti moşii, şi întânplându-să de au murit socrumieu a rămas scrisorile rătăciti
de câţ(i)va, şi acmu găsind eu scrisorile am umblat cercetând pentru această moşie să o găsăscu, şi
am găsit-o stăpânindu-să de episcopie Huşului, la care prin cercetare(a) ce am făcut eu pe unii şi
alţii, această moşie acmu din vreme răscoalilor am aflat că au intrat la stăpânire episcopii, iar mai
înainte(a) răscoalilor s-au stăpânit de Silim aga Silitrariul, ţiindu şi bucatile lui acolo, şi încă făcusă
şi moară în Prut şi tătarii încă îş(i) păşte(au) vitile lor. La cari atunci nu pute(a) nime ca să-ş
stăpâniască moşiile pe acolo de răul lor, ce ii le stăpâne(au) în tărie lor, la care svinţie ta ştii pre bini.
Şi acmu cerându-m(i) eu dreptate la mărie sa vod(ă) ca după scrisori ce am să mi să de moşie, şi
arătând eu că acmu că moşie să stăpâneşti de episcopie, au scris măriie sa vod(ă) cătră svinţie ta
luminată carte(a) mării sale ca să înştiinţăz svinţie ta pe mărie sa vod(ă) cu ce o stăpâneşti episcopie,
de sânt scrisori şi la svinţie ta să le triimeţi svinţie ta dinpreună cu omul svinţii tale, ca-s ste(a) la
judecată cu mini. Iar de nu sânt, iarăş(i) să înştiinţăz(i) svinţie ta cu ce chip să stăpâneşti această
moşie, de cari mă rog şi eu svinţii tale ca să triimeţi svinţie ta scrisor(i) ce or fi, dinpreună cu omul
svinţii tale ca să ste(a) la judecată cu mini, or(i) de esti pricina într-alt chip, mă rog svinţii tale să nu
te bucur(i) la sărăcie noastră, căci Dumn(e)zău ne ştie şi pe noi cu ce ne chivirnisim casăle. La care
eu sânt bini încredinţat că nu te-i bucura svinţie ta la noi, ce încă am nădejdi că vom găsi ajutor de la
svinţiie ta. Şi aşa mă rog svinţii tale ca să mă înştiinţăz(i) pre largu de să stăpâneşti această moşie de
episcopie şi de la cini esti dată episcopii, şi să fii svinţiie ta săn(ă)tos.
1777 mai 3
A Svinţii tale pre plecat ca o slug(ă).
<ss> Cost(an)d(in) Caţichie, poroşnic.
Mă rogu svinţii tale să aibu răspunsu de la svinţie ta pe omul acesta.

ANI, FEH, LXV / 11, original, difolio.

146. 1777 mai 7 . Grigorie Alexandru Ghica Voievod scrie Episcopului Inochentie al
Huşului pentru a cere relaţii asupra moşiei Obilenii de pe Prut, ţinutul Lăpuşnii, asupra căreia
ridică pretenţii Costandin Caţichie, poroşnic, ginerele lui Vasilache Bosioc şi pentru menţinerea
dreptului asupra acelei moşii Episcopia să prezinte scrisorile la divan.

Io Grigorie Alexandru Gica v<oe>voda, Boj<ï6> mil<o>st<ï6>, g<o>sp<o>dar\ Zemli

Moldavscoi.
Iubitoriule de Dumnezeu şi cinst(it) părintele şi rugătoriul nostru Sfinţiia ta kir Inochentie,
Episcop Huşului, săn(ă)tate. Să face ştire Sfinţii tale că domnii mele ni-au dat jalbă Costandin
Caţichie, poroşnic, ginerile lui Vasilache Bosioc, postelnicel, arătându că are de pe socrul său o
131
moşie, anumi Obilenii, pe Prut, la ţinut(ul) Lăpuşnii, care moşie de câtăva vremi fiind necăutată din
pricina că în vremea de mai înainte oştirii pe acolo la partea locului, să afla moşiile călcate de
bucatele tătărăşti, şi mai ales că şi un Silim aga Silitrariul pusese stăpânire câţ(i)va ani pe acea moşie
cu pricina silitrării şi îş(i) ţinea şi bucatele acolo, încă şi moară făcuse în apa Prutului, şi
întâmplându-să şi moarte(a) lui Bosioc şi scrisorile acei moşii fiind la o mănă străină, nici au avut
cine să caute de moşie, nici cu ce să o caute. Acmu fiind că scrisorile de unde au fost au venit la
măna numitului Costandin Caţichi, ginerile lui Bosioc şi făcând el cercetare moşiei aceştie Obilenii,
s-ar fi aflând moşie la stăpânire(a) episcopiei Huşului, fiind că are şi episcopie acolo altă moşie.
Pentru care numitul jăluitoriu cerând de la domnie mea dreptate, ca dup(ă) scrisorile ce are să-ş(i) ia
moşie socrului său la a sa stăpânire. Iată scriem sfinţii tale îndată ce vei lua carte(a) domnii mele să
ne înştiinţăz(i) de să stăpâneşte această moşie Obilenii de episcopie şi cu ce pricină să stăpâneşte şi
de la ce vreme şi de la a cui mână o are măn(ă)stire(a), sau de-ş(i) stăpâneşte episcopie numai moşie
sa ceelaltă şi cu de asta nu are amestec şi în ce chip a fi pricina pre largu să ne înştiinţezi. Iar de iaste
cu adevărat că să stăpâneşte şi moşie aceasta de episcopie şi de ai Sfinţiia ta a răspund(e) asupra
moşăii să-ţi trimiţi scrisorile ce ai cu vechilul Sfinţii tale ca să răspundă la divan. Aceasta scriem.
1777 mai 7

ANI, FEH, LXV / 12, original, difolio, o pecete cu ceară.

147. 1777 iunie 10 . Preotul Ioan mărturiseşte că moşia Obilenii de peste Prut, din ţinutul
Lăpuşnii, este cumpărată de Inochentie, Episcopul Huşilor, de la fraţii Ştefan şi Ioniţă Darie,
feciorii lui Toader Darie.

† Adiverim cu această încredinţare mărturie a me pentru o moşie, anume Obilenii peste

Prut, la ţinutu(l) Lăpuşnii, care moşie este cumpărată de Svinţie sa episcopul de Huşi kir Inochentie
de 14 ani de la Ştefan Darie şi de la fratisău Ioniţe, ficiorii lui Toader Darie, nepoţii lui Mihaiu
Darie. Şi fiind răzeşu cu dănşii alăture pe din jos de Obileni şi în domnie mărie(i) sale răp(o)satului
Costandin vodă Racoviţe prin carte g(os)p(o)d am luat hotarnic pe med(elnicerul) Mihălachi Cehan
de mi-am stolnicit moşie dispre moşie Obileni şi la acea hotărâre de atunce au fost faţe Toader şi
Vasălachi, ficiorii lui Mihaiu Darie. Au scos un uric sărbăscu şi un izvod de înpărţala moşiilor în
care adivere că mătuşa lor spătăriasa Dăriasă la ace înpărţală ce făcus(e) moşii lor au dat satul
Obilenei în parte(a) lui Mihaiu Darie înpreun(ă) şi cu alte trii moşii, anume Chiuiparii i Călimăneştii
i Măndăoae şi a trie parte din Ciorăşti, dup(ă) cum ştiu cu bătrâneţile mele m-am apucat de la Petru
înpărat numai pe Mihaiu Darie şi pe ficiorii lui stolnind aceste moşii ce arată mai sus, iară alţi fraţi
sau niamuri de a lui Mihaiu Darie nu i-am apucat în zilele mele ca să stăp(â)niască sau să
dejmuiască. Cum ştiu aşe mărturisescu cu încredinţare sufletului meu înainte(a) dum(nealor)
veliţilor boieri. Pentru adivărată credinţa am şi iscălit.
1777 iuni(e) 10
Erei Ion Băte.
I înainte(a) noastră au dat această mărturie acest preut Ioan.
<ss> <ss> <ss>
De post. 2 spat.

ANI, FEH, LXV / 13, Original, difolio.

148. 1777 iunie 12. Grigorie Alexandru Ghica Voievod face cunoscut că judecata dintre
Episcopia Huşilor şi poroşnicul Constandin Caţiche pentru moşia Obileni, de la ţinutul Lăpuşna, nu
s-a putut finaliza şi porunceşte ca la viitorul termen de judecată să se aducă actul de împărţeală a
moşiei, dat de spătarul Darie.
132
 Io Grigorii Alixandru Gica v<oe>voda, Boj<ï>6 mil<o>st<ï6>, g<os>podar<\> Zemli
Moldavscoi. De vreme ce dup(ă) jaloba ce-au dat domnii mele în trecute zile Costandin Caţichi,
poroşnic, ginerele lui (…)1 Bosuiocu cum că are giudecată cu svinţia sa kir Enochentie, episcopul de
Huş(i) pentru o moşie, anumi Obilenii de la ţinutu(l) Lăpuşnii, trăgându-o în stăpânire(a) sa di pe
răposatul Darie, spat(ar), cu un zapis a lui Iordachi, vist(iernic), ce au vândut această moşie Obilenii
lui Darie, spat(ar) la velet 7165, săpt(emvrie) 20, şi după jaloba lui Costandin, poroşnicu(l), s-au
scris carte(a) domnii mele cătră svinţiia sa episcopul, sorocindu-l ca să vie să răspundă cu scrisorile
ce va ave(a) ori să-ş(i) trimită vechilu(l). Deci acum la soroc trimiţând părintele episcopul vechilu
pre Iorestu, dichiu(l) episcopii, ca să ste(a) la judecată, s-au rânduit cu judecata la dumn(e)alor
veliţii bo(i)eri, şi stand faţă şi o parte şi alta s-au cercetat scrisorile, întâi a lui Costandin,
poroşnicu(l), cum şi a sfintei episcopii, cum şi pentru stăpânire a căruia au fost asupra moşii.
Şi Costandin Caţichi au arătat numai zapisul lui Iordachi, vist(iernic), de vânzare care s-au
pomenit mai sus şi un ispisoc de la Gheorghii Stefan, vod(ă), di întăritură pre zapisul acesta la let
7165, săpt(emvrie) 20, iar cât pentru stăpânire au dat răspunsu Costandin, poroşnicu(l), că el n-au
stăpânit, nici mai mult nu ştie fiind un ginere, ce atâta ştie că socru(l) său Bosuiucu tragi aceast(ă)
moşie di pi un Grigor(e), armaş, carele a ţinut pe o fată a lui Darie, spat(ar).
Dar la mâna vechilului s-au văzut întâi zapis(ul) de cumpărătur(ă) de la o Sofronie şi Ştefan
şi Ioniţi, ficiori(i) unui Toader Darie; Şi alt zapis de la alti niamuri a lui Ştefan şi Ioniţă, nepoţi unui
Toader Darie, strănepoţi lui Darie, spat(ar), cu care zapi(s) să scriu c-au vândut tot satul acesta
svintii episcopii la velet 7271, adec(ă) 7271. Al doile(a) au răspunsu vechilul episcopii pentru
stăpânire cum că episcopia de când au cumpărat satul acesta Obile(niu)lui, au stăpânit cu paci,
aducând la judecată şi martur pe un preut Ion Băte, om bătrânu, carele au mărturisitcă ştie cum că şi-
au apucat stăpânind pe Mihai Darie, ficiorul lui Darie, spat(ar), şi pre feciorii şi nepoţii lui Mihai
Darie, vănzătorii episcopii, iar pe alţi Dărieşti n-au apucat stăpânit, mai arătând acest preut la
judecată cum că au văzut la mâna lui Mihai Darii o înpărţală vechi ce-au făcut jupâniasa lui Darie,
spat(ar), ficiorilor săi, în care înpărţală au fost arătând pentru satul Obilenii că s-au vinit în parti(a)
lui Mihai Darie, şi cerşindu-s(e) lui Costandin, poroşnicu(l), la judecată să arăti acea înpărţală cum
şi izvod anumi di niamurile lui Darii, spat(ar), care cum s-au tras, el au dat răspunsu pentru înpărţală
că la mâna lui nu să află şi nici izvod anumi n-au vrut să de(a).
Deci neputând a să hotărî judecata, rămâind ca să-s caute şi să-ş(i) afle a(ce)a înpărţală a
jupânesăi lui Darie, spat(a)r, ci-au făcut ficiorilor săi, iată li s-au pus soroc de astăz(i), iuni(e) 12,
pără la avgust 15 ca să-s caute acea înpărţală şi să o aducă la jud(e)cată, şi după cum va arăta la
înpărţală aşe să va hotărî judecata după înpărţală. iar negăsându-s(e) acea înpărţală atunci să va
hotărî judecata după alte mărturii şi dovezi ce vor arăta şi o parte şi alta. Aceasta poroncim.
1777 iuni(e) 12
S-au trecut la condică.
Prok vel log<o>f\t.
_________________________
1. Spaţiu gol.

ANI, FEH, LXV / 14,original, difolio, sigiliu octogonal în chinovar .

149. 1777 iunie <16>. Anaforaua mitropolitului și boierilor pentru stăpânirea unor țigani
de Episcopia Hușilor fără a fi supărată de spătarul Sandul Sturza.

Pre(a) înălțati doamni,

Din luminată poronca mării tali, fiind noi rânduiți prin țidulă cu pecete(a) mării tale ni-am
adunat la sfânta mitropolie și am luat sama între dum(nealui) spat(arul) Sandul Sturza și între
133
dum(nealui) clucer(ul) Grigoraș Costachi, și cu Aron, iconomul vechilul svinții sale episcopului de
Huș(i), pentru un Toader Muntianul, țigan, ficiorul Ursului, și pentru o Marie, țiganca, fata Sandului
Turcul, pe care o ține acest Toader Muntian, care pre aceștie țigani îi stăpânești svinția sa episcopul
de Huși, avându-i cumpărați de la răpoosatul Vasăle Costachi, biv vel ban, a cărora pricină într-
acesta chip să află:
Dumnealui spat(arul) Sandul Sturz(a) cere la stăpânirea sa întâi pe Toader, țiganul, Muntian,
ficior Ursului și a Ștefănii, zicând că acest Toader, țiganu(l), fiind țigani streini din Țara Româniască
i s-ar fi dat danie de la măria ta cu hrisov în ciialaltă domnii al mării tale, arătându-ne de față și
hrisovul ce i s-au dat di la înălțime(a) ta, și după hrisovul g(os)p(o)d îl trage dum(nealui) spat(arul)
acest țiganu la stăpânire(a) sa. Iar pentru Marie, țiganca, fata Sandului Turculu, iarăși au răspunsu
dum(nealui) spat(arul) Sandul Sturz(a) că acel Sandul Turcul, ficior, au fost a lui Grigorii Hăjdău și
au ținut pe o țigancă a răpoosatului Vasile Costachi, ban, și Grigorii Hăjdău i-au dăruit pe Sandul
Turcul, țigan, dum(nealui) spat(arului) Sandul prin scrisoare(a) sa, arătând dum(nealui) spat(arul)
înainte(a) noastră acel zapis a lui Grigori Hăjdău de danie carile este din v(ă)le(a)t 7269, care zapis
citindu-s(e) înainte(a) noastră arată că având facere de bini de cătră dum(nealui) spat(arul) Sandu
Sturz(a) din bună voia sa i-au dăruit pre acest țigan Sandul Turcul, iar nu arată și cu parte(a) lui de
copii(i). Și cu această danie a lui Hăjdău tragi dum(nealui) Sturz(a) pre Marie, țiganca, fimeie lui
Toader Muntianul la stăpânire(a) sa. S-au întrebat pe dum(nealui) clucer(ul) Grigoraș Costachi ce
răspunde la ace(a)st(ă) pricin(ă). Dum(nealui) cluce(rul) Grigoraș, întâi pentru Toader Muntianul,
țiganu(l), bărbatl Marii, a răspuns că este ficior Ursului, țigan strein, și a Ștefănii, țiganca, care au
fost driaptă roabă a părintelui său Vasăle Costachi, ban, și la vele(a)t 7260 măria sa răposatul
Costandin Rac(o)v(i)ți vod(ă), l-au dat danie pe acel Ursul, țigan, tatăl lui Toader, înpreună cu alți
țigani, răpoosatului Vasăle Costachi, ban, arătându-ni dum(nealui) clucer(ul) Grogoraș și carte(a)
mării sale Costandin vod(ă) pe acea danie, întru care scrii că au făcut milă cu banul Vasile Costachi,
și i-au dat danie șasă țigani streini munteni, pe care îi arată că de 30 de ani și mai bini au fost tot în
stăpânire(a) banului Vasăle Costachi cum și la părintele său, dar nescriind numele țiganilor anumi la
carte(a) mării sale Costandin vod(ă) Rac(o)v(i)ți. Am întrebat dum(nealui) clucer(ul) Grigoraș ce
dovad(ă) are cum că acest Toader, țiganu(l), este dintr-acei șasă țigani ce s-au dat danie părintelui
său Vasile Costachi, banu(l). Dum(nealui) au răspunsu că Toader, țiganu(l), este ficior Ursului,
țiganu(l), și a Ștefănii, și cum că este dreptu dintr-acei șasă țigani, aducând înainte(a) noastră și doi
marturi, anumi Ioniță, diaconu(l), din satu(l) Buneștii ot Fălciu și Ursachi, mazilul, din satul
Noor(e)știi ot Fălciu, carei au mărturisit cu sufletile lor înainte(a) noastră că Toader, țiganu(l), este
ficior Ursului, țiganu(l), și a Ștefănii, și pe acel Ursul, țiganu, tatăl lui Toader, l-au stăpânit moșii și
părinții dumn(ealui) clucer(ului) Grigoraș de 30 de ani și mai bini este dintr-acei șasă țigani ce s-au
dat danie de măria sa răp(o)satul Costandin vod(ă) Rac(o)v(i)ți dumisale banului Vasăle Costachi,
părintele dumis(ale) clucer(ului) Grigoraș. Deci măcar că la hrisovul de danie nu scrii anumi pe acei
șasă țigani, dar de vreme ce copii(i) acelor șasă țigani care sântu astăzi de față s-au dovedit
dinainte(a) noastră prin vrednice mărturii, că sântu drepți ficiori acelor șasă țigani ce i-au dat danie
măria sa răp(o)satul Costandin vod(ă) Rac(o)v(i)ți banului Vasăle Costachi, au rămas drepți țigani a
clironomului banului Vasăle Costachi. Iar cât pentru Marie, țiganca, fata Sandului Turcul,
întrebându-s(e) pe clucer(ul) Grigoraș ce răspunde, dum(nealui) au arătat o înpărț(e)ală ce au făcut
banul Vasăle Costachi cu Grigori Hăjdău, fiind cu iscăliturile amânduror la văle(a)t 7270, cu un an
mai în urma danii ce-au făcut Hăjdău, întru care arată că un Condri, țiganul, a lui Hăjdău, au ținut pe
o Nastasăia, țiganca, a banului Vasăle, fata lui Ion Cobzariul, și au făcut trii copii(i), cum și Sandul
Turcul, țiganu(l), a lui Hăjdău, au ținut pe o țigancă iarăși a banului Vasăle Costachi, pre care îi scrii
anumi pre toți copii(i), dintre care copii(i) arată că pe 3, ficiorii Condrii, i-au luat banul Vasăle
Costachi în parte(a) sa, iar trii copii(i) ficiori Sandului Turcul, anumi Ion, Antohii și Vasăle, pe
aceștie i-au luat Hăjdău în parte(a) sa. Dar didesuptu suptu înpărț(e)ală arată și zice pentru această
Marie, țiganca, fata Turcului, fiind făcută cu altă țigancă și o ține Toader Muntianul, țig(an) al

134
dum(nealui) banului Vasăle Costachi, pe această Marie nu o pomenește că s-au dat nici în parte(a)
lui Hăjdău, nici în parte(a) banului Vasăle, ce după socotiala noastră să cunoaște că fiind 2 țigance a
răp(o)satului banului Vasăle pentru slujba țigancilor sale cu care s-au mulțămit amândoi, fiind și
măritată țiganca după Toader Muntianul a banului Vasăle. Căci după rânduiala înpărțirii ce s-au
urmat în țara aceasta, fiind că atât țiganca ce-au ținut-o Condre, cât și țiganca ce-au ținut-o Sandul
Turcul, au fost amândouă aceste țigance a banului Vasăle Costachi, trebuia întâi să s(e) scoată din
mijloc 2 suflete în parte(a) banului Vasăle pentru slujba țigancilor dum(i)sale și apoi ce ar fi rămas
să s(e) împartă întocma(i), și aceasta n-au urnat ci au înpărțit deplin. Pentru aceasta să cunoaște că
acea Marie ce să pomenește mai josu supt înpărț(e)ală au rămas în parte(a) banului Vasăle, și Hăjdău
au luat numai acei trii copii(i) ce-i arată la înpărț(e)ală cu care s-au mulțămit și pre acii îi tragi
dum(nealui) spat(arul) Sandul la stăpânire(a) sa, dup danie ce-i făcusă, măcar că la danie lui Hăjdău
nu arată cu parte(a) lui de copii(i).
Pre(a) înălțati doamne după multă cercetare ce am făcut pentru pricina țiganilor acestora
între dum(nealui) spat(arul) Sandul și între clucer(ul) Grigoraș Costachi, și cu vechilul episcopi(e)i
Hușului, s-au cunoscut că dum(nealui) spat(arul) Sturz(a) nu are nici o dreptate să tragă și să ia pe
Toader, țigan, Muntian, și pre Marie, țiganca, fata Turcului, la stăpânire(a) sa , întâi că Toader,
țigan, Muntian, să află dat danie mai înainte la banul Vasăle Costachi în cei șasă țigani, după cum
arată carte(a) mării sale răp(o)satului Costandin vod(ă) Rac(o)v(i)ți și fiind datu danii mai întâi, pe
urmă cu greș(e)ală au arătat dum(nealui) spat(arul) Sandul Sturz(a) cum că este acest Toader,
țiganu(l), streinu, și l-au cerut la mărie ta danie și măcar că pe țiganinu-i arată anume în danie lui
Rac(o)v(i)ți vod(ă). Dar din mărturii(le) acestor doi marturi ce-au vinit înainte(a) noastră s-au
dovedit că Toader, țiganul, este ficior Ursului și a Ștefănii, și acel Ursul, tatăl lui Toader, era atunci
suptu stăpânire(a) banului Vasăle din părintele său de 30 di ani dintr-acei șasă țigani ce sântu dați
danie. Ce după dreptate așa am socotit cu cale că dum(nealui) spat(arul) Sandul Sturz(a) mai mult să
nu s(e) amestece la țiganul acesta. Cum și pentru Marie, țiganca, fata Sandului Turcul, iarăș(i)
stându di am luat sama cu amăruntul s-au cunoscut că cu greș(e)al(ă) o trage dum(nealui) spat(arul)
Sandul Sturz(a) cu danie ci are de la Hăjdău, întâi că danie s-au făcut mai înainte când nu era(u)
țiganii înpărțiți, și pe urmă înpărțindu-să Grigorii Hăjdău cu banul Vasăle Costachi, arată la
înpărț(e)ală că lui Grigorii Hăjdău i-au vinit în parte(a) lui numai acei trii copii(i) pe care îi arată
anumi, și pre acei i-au luat dum(nealui) spat(arul) Sandul la stăpânire(a) sa cu danie ci are de la
Hăjdău, măcară că în danie lui Hăjdău nu pomenești că i-au datu pe Sandul Turcul, țigan, cu parte(a)
lui de copii(i), ce numai pe Sandul Turcul. Cu toate aceste(a) după dreptate socotiala noastră așa au
dat și așa am giudecat că dum(nealui) spat(arul) Sandul nu are nici o dreptate să tragă pe țiganca
Marie la stăpânire(a) sa și înștiințăm pre măria ta, iar hotărâre(a) cea desăvârșit(ă) rămâne la înaltă
înțălepciune(a) mării tale.
1777 iunii
A înălțimii tale cătră Dumnăzăufierbinte rugător.
Gavril Mitropolit Moldaviei <m.p>
I pre plecati slugile mării tale
S-au trecut la condica divanului de Ioan Neculai, condicar.
1777 iuni(e) 16
Pentru Toader, bărbieriul, cu fimeia lui Maria.

ANI, Colecția Documente, 390 / 13, Original.

150. 1777 iunie 16. Grigore al III-lea Alexandru Ghica, voievodul Moldovei, întărește
anaforaua mitropolitului și boierilor pentru stăpânirea unor țigani de către Episcopia Hușilor fără
a fi supărată de spătarul Sandul Sturza.

135
 Io Grigorie Alexandru Gica V<oie>voda Boji6 Mil<o>st<ï6> Z<emli> Moldavscoi. S-
au cetit anaforaoa aceasta înainte(a) domnii mele și cercetând și domnia me(a), așa s-au aflat că
preosvinția sa părintele mitropolitul și dumnealor veliții boiari cu cale și dreptati au giudecat. Deci
domnia mea încă asemene(a) hotărâm să se urmeze pre deplin și întărim svintii episcopii a Hușilor
ca să-și stăpâniască cu bună pace în veci atât pe Toader Muntian, țiganu(l), fecior Ursului și a
Ștefănii, cât și pe Marie, țiganca, fata Sandului Turcul, pe cari o ține acel Toader Muntianu, cu tot
rodul lor, fără de nici o supărare de cătră dumn(ealui) spat(arul) Sandu Sturze, fiind că s-au dovedit
precum au fost drepți țigani ai răpousatului Vasile Costache, ban, și i-au cumpărat de la dumnealui
episcopie Hușilor și hrisovul ce are dumnealui spat(arul) Sandul Sturze pentru Toader Muntianu,
hotărâm domnia me(a) să rămâ(i)e fără nici o lucrare, întărind și cu al noastră domnească iscălitură
și pecete.
1777 iun(ie) 16
Grigorie Gica V<oievo>d<a> <m.p>
Prok g log<o>f\t

ANI, Colecția Documente, 390 / 13, Original.

151. 1777 <f. l. z.>. Toader Bărzi, căpitanul din satul Cozmeşti şi alţi oameni de la
ţinuturile Fălciului şi Lăpuşnii, vecini cu moşia Obileni de pe apa Prutului, ţinutul Lăpuşna,
mărturisesc că Dărieştii au stăpânit moşia Obileni până la intrarea ei în stăpânirea Episcopiei
Huşilor.

† Adecă noi oameni din ținut(ul) Lăpușnii i de la ținut(ul) Fălciului ce sintem megieși
împrejurul Obilenilor, ce sint pe apa Prut(u)lui, în ținut(ul) Lăpușnii, cari mai jos ne-am iscălit și ne-
am pus și degetili, făcut-am această mărturie a no(a)stră pentru moșia Obilenii, că noi am apucat
stăpânindu-o Dărieștii, auzind și de părinții noștri c-au fost a dum(nealui) spat(arului) Darie și după
moarte(a) dum(nealui) au stăpânit-o ficiorii dum(nealui) și după ficiori nepoții, iar la o vreme a
patra an după moscalii ce-au luat Hotinul și s-au întorsu înapoi au făcut Ali aga Silitrariul o moară
în Prut și au strănsu puțintei oameni pentru ca să ție moara iar câșlă n-au ținut neînvoindu-l
Vasilachi, nepot(ul) spat(arului) Darie ce era șăzătoriu în Obileni și stăpâne(a) și își dijmue moșia
cu surorile lui după obiceiu și nici odată ace(a) moșie fără stăpânire(a) Dărieștilor n-au fost până ce-
au intrat supt stăpânire(a) Svinții sale părintelui episcop Huș(u)lui . Noi așe știm și mărturisim cu
sufletele noastre înainte(a) lui Dumn(e)zău și înainte(a) oriace judecată s-ar întâmpla. Și pentru
credința ne-(a)m iscălit și ni-am pus și degitile.
1777

- Și eu Toader Bărzi căpitanul din satul Cozmești ce sintu 80 ani tot pe Vas(i)lache Darie l-
am apucat (...) cum și știu părinții mei au apucat tot pe Dăriești (...).
-Eu Toderașcu sin Costantin Panhil ce sint de 60 ani am apucat și țiiu minte că vine Mihaiu
ficior spat(arului) Darie di la Pribești și vine gazdă la tatămeu când dijmue Obilenii și Mihaiu era
ficior spat(arului) Darăesc și Vasilachi ficior lui Mihaiu.
Eu Pavăl sin Ion Irimii iarăș așe țiu minte că am apucat pe Mihaiu sin spat(ar) Darie
dijmuind Obilenii.
Eu Simion Beșliaga om de 80 ani am apucat dijmuind pe Fasilache Darie.
Eu Ion Muntian om de 80 mai bini de ani cari am șezut în Obileni tot pe Fasilache Darie
am apucat dijmuind.
Și noi toți oamenii din Cozmești cari sintem din bătrâni șezători și mai înainte eram de
ținut(ul) Lăpușnii am apucat tot pe Dărăești dijmuind Obilenii.
136
 Și eu Nechita blagocin om de 96 ani din satul Obileni ot ținutul Lăpușnei tot pe Vas(i)lache
Darie l-am apucat dejmuind.
Eu Enachi sin Iftodie om de 70 ani și mai bini ce țiiu minte înainte pără a nu vini Petrea
înpărat și tot pe Dăriești am apucat dijmuind Obilenii fiind șidere tătânimeu în Cozmești de cee
parte de Prut la în ținut Lăpușnii.
Un zapis am dat lui Miron sărdariul a Obilenilor cari acel zapis au fost la fratimeu Gligoraș
și s-au vinit în parte(a) me și el l-au apucat și-l țini fără triabă că el n-ari nici o scriso(a)ri di la
nime ca să fii de mari credinți ori la ce giudecată la datul sufletului meu am mărturisit eu
Mihaiu Darie.

ANI, FEH, LXV / 10, original, difolio.

152. 1778 februarie 18. Constantin Moruzi Voievod porunceşte biv vel banului Constantin
Greceanu şi paharnicului Grigoraş Costachi, ispravnicii ţinutului Fălciu, să cerceteze pricina
dintre preotul Dumitrachi, Scarlat Diacon şi paharnicul Pălade pentru împresurarea părţilor de
moşie din Munteni, Picicani şi Puţăni, de la ţinutul Fălciu.

+ Io Costandin Dumitriu Muruz v<oe>vod<a>, Bojï<6> mil<o>st<ï6>, g<o>sp<o>dar<\>

Zemli Moldavscoi. Cinstiţi şi credincioş(i) boierii domnii mele, dum(neata) Costandin Greceanu,
biv vel ban i Grigoraş Costachi, pah(arnic), ispravnicii de ţinutu(l) Fălciiului, să faci ştire că domnii
mele au dat jalobă preutul Dumitrachi şi Scarlat Diacon, înpreună cu alţi răzăş(i) ai lor, cum că ei
având părţi de moşii părinţăşti în hotarul Muntenilor şi în Picicani şi în Puţăni, cu scrisori, la
ţinutu(l) Fălciiului, în care moşii având parte şi dum(nealui) pah(arnicul) Costandin Pălad(e) li s-ar
fi înpresurând părţile lor de cătră dum(nealui) pah(arnicul Pălad(e), pentru care au arătat că au mai
luat carte g(os)p(o)d cătră episcopul de Huşi şi cătră pah(arnicul) Iancul Greceanu, când era
ispravnic, să le hotărască părţile jăluitorilor, şi rânduind mazil hotarnic, care mergând acolo la moşii
şi făcând ştire pah(arnicului) Pălad(e) să-ş(i) trimită vechil cu scrisorile, au aşteptat câţiva ani acolo
la moşii, şi nici decum n-au trimis vechil cu scrisorile. Deci acum iată că de aici i s-au zis
dum(nealui) pah(arnicului) Păladi ca să-ş(i) trimită vechil cu scrisorile acolo la vremi când viţi fi
dum(neavoastră) acolo la moşiie, şi scrim dum(neavoastră) luând carte(a) domnii mele, de nu veţi
pute(a) merge însuş(i) să rânduiţi pe nişti mazili pe care viţi socoti, să me(a)rgă acolo la stare(a)
moşiilor, unde fiind de faţ(ă) vechilu(l) dum(nealui) pah(arnicului) Pălad(e) cu scrisorile ci va ave(a)
să strângă pe toţi răzăşii şi alţi înpregiuraş(i) ca să vie cu scrisorile ce vor ave(a) şi să ste(a) să
cercetez(e), şi precum vor socoti cu dreptul să aleagă părţile jăluitorilor din înpresurare şi să le
stâlp(e)ască cu pietre hotar deosăbindu-le de o parte, şi să de(a) şi mărturie hotarnică în sămne
anumi, şi să iscăliţi şi dum(nea)v(oastră), care mărturie cercetându-s(e) aice de dum(nealui) vel
logofăt şi fiind făcută cu cale şi cu pomenire(a) tuturor, să-s întăriasc(ă) şi cu hrisovul domnii mele.
Aceasta scriem.
1778 fev(ruarie) 18
Prok vel log<o>f\t

ANI, Colecţia Documente, 386 / 34, original, sigiliu octogonal.

153. -1778 octombrie 10.- Ioniţă Hortolomei, Agapie Mârza, rânduiţi hotarnici,
hotărnicesc moşiiile Obileni şi Cotiujeni, din ţinutul Lăpuşnei, ale Episcopiei Huşilor. Încredinţarea
lui Costandin Răşcanu, fost mare spătar, şi a lui Darie Donici, fost mare paharnic.

† Facem ştire cu această mărturie hotarnică, că din luminată poronca mării sale pre
înălţatului domnului nostru Costandin Dimitriu Muruz v(oie)vod, ni-au rânduit dum(nealor)
137
Costandin Răşcan, biv vel spat(ar), i dum(nealu)i Darie Donici, biv vel pah(arnic), sărdari de Orhei,
ca să mergem să alegem şi să hotărâm moşiile Sfintei Episcopii Huş(u)lui, ce are la ţinut(ul)
Lăpuşnii de danie şi de cumpărătură. Deci după porunca am mers la sat Obilenii fiind şi vechilul
Svinţii sale episcopului de Huş(i) kir Inochentie faţă, am strâns şi oameni împregiuraş(i) carei să ştii
atât pentru sămnile moşiiloe, cum şi pentru stăpânire, anume preutul Ioan Bătă, om bătrân de 80 ani,
care mai înainte au fost şi răzeş la aceste moşii, şi preutul Nicolai din Cozmeşti, şi Toader Bătcă,
mazil şi vornic, şi Pavel Băha, şi Simioan Beşliaga, tot din Cozmeşti, şi Dumitraşco, vornicul de
Obileni, şi Nichita Blagociu şi Ştefan, ficiorul lui, şi Niculaiu Ciobanul, tot din Obileleni. Şi am
întrebat pe Iorest dichiu, vechilul episcopii, întâiu pentru moşie Obilenii, cu ce-i stăpâneşti
episcopie, şi ne-au arătat că o are de cumpărătură şi danie, de la Sofronie, femee lui Toader Darie, şi
de la Ştefan şi Ioniţi, ficiorii ei, şi de la ginirisău popa Goian, şi de la Anuşca, sor(ă) lui Toader
Darie, şi de la Ianachi, feciorul ei, şi de la alte niamuri a Dărieştilor. Ni-au mai arătat şi un zapis de
la Iancul Darie scriind cu mâna lui cum că s-au rugat fraţilor săi, ficiorilor spat(arului) Darie şi s-au
învoit de i-au dat lui satul Măciucaşii de pe apa Bârladului, şi el le-au dat partea lui Obilenii, şi
dintr-acest zapis ce ni-au arătat să dovedeşti că este bună danie şi vânzare ce au vândutu Dărieştii
episcopii. Ni-au mai arătat şi o anafora din v(ă)le(a)t 1764 iulii 10, de judecată ce au avut svinţie sa
episcopul cu răpăosatul log(o)făt Manolachi în zilele mării sale răpoosat(u)lui Grigorie Alexandru
Ghica v(oie)vod; şi altă anafora din v(ă)leat 1768 iuli(e) 9, de judecată ce au avut cu Gavriil
Costachi, nepot dumn(ealui) logofăt(ului), iarăş pentru Obileni şi Cotijeni, în zilile mării sale
Grigorie Ioan Calimah v(oie)vod, cari s-au văzut de la amândouă giudecăţile rămas(e) tot
log(o)făt(ului) Manolachi, nepotul dum(sa)li, şi episcopie să-ş stăpâniască cu pace; Aşişderea ni-au
mai arătat o carte g(os)p(o)d din v(ă)leat 1765 fevr(uarie) 4, tot de la răpoosatul Ghica, de volnicie
să nu îngăduiască pe log(o)făt să-s mai atingă des aceste moşii.
Deci văzind atâte dovezi ce are episcopie asupra acestor moşii Obilenii şi Cotiujănii am
întrebat pe acei de mai sus numiţi de mai ştiu vreo pricină, şi de ştiu hotarele, ei au mărturisit că le
ştiu dret a episcopii fără de nici o pricină, şi hotarăle le ştiu, şi ni-au dus din sus de satul Obilenii la
cotul lui Băltag la gura unii gărliţi mici, ce s-au numit din vechi gârla Obilenilor, unde am găsit
piatră vechi care desparte pe din gios Obilenii şi pe din sus Cozmeştii a măn(ă)stirii Săcului, şi de
acolea drept spre răsărit peste şes pintre Obileni şi pintre Cozmeşti păn din dial de drumul cel mare,
şi din gios de gura Gaţii lângă nişti spini din gios de drumul ci vini de la dial, iarăş am găsit piatră
vechi, şi aşe tot spre răsărit ni-am suit şi am trecut peste coada unii răpi cu izvoară ce vin despre
Gaţe, şi pe din sus de fundul Cacovii în podiş am găsit piatră vechi hotar, şi tot sre răsărit păn peste
drumul dialului despre Nărnova, unde s-au găsit piatră vechi cari ni-au arătat că această piatră au
pus-o dumn(ealu)i log(o)făt Sturza în colţu(l) Căţelenilor dum(i)sale când i-au hotărât după ce i-au
luat de la Dărieşti, iar piatra Obilenilor s-au găsit scoas(ă) şi în groapa cea vechi am pus piatră şi
vrând să mergem spre răsărit popa Ioan Bâtă au zis că moşie Frasănii a episcopii ce esti peste
Nărnova despre răsărit şi Cotijenii că sânt alăture pe din gios de Obilenii din vechi au fost a lui şi că
ar treci Frasănii şi peste Nărnova spre apus să-s întâlniască cu capul Obilenilor în dial la acea piatră
ce esti în colţul Căţelenilor.
La aceasta numitul vechil a episcopii ni-au arătat doauă hotarnice vechi a Cotiujenilor de
când era încă în stăpânire a popii Bătii, una din v(ă)leat (...)1 şi una din v(ă)leat2 în care hotarnice
arată că Tacul Frătiţa şi cu Ioan Părcălabul fiind rânduiţi de dum(nealui) sărdar(ul) de Orhei din
poronca g(os)p(o)d au hotărât toată moşie Cotiujenii fiind şi mulţi răzeşi şi înprejuraşi iscăliţi, şi
arată că au mers păn în apa Nărnovii din semni în semni, cum şi Proca, vechilul Dopcenilor, a
m(ă)năstirii lui Sfetii Spiridon, fiind de faţă au mărturisit că şi hotarnica şi scrisorile Dopcenilor
merg din Prut păn în apa Nărnovii, şi dintr-aceste hotarnice a Cotijenilor şi a Dopcenilor, cum şi din
mărturii a altor oameni s-au cunoscut că nu pot să triacă Frasănii piste Nărnova spre apus, ce şi
Obilenii merg păn în Nărnova ca şi alte moşii ce sânt e din gios. Şi aşe am purces de la piatră ce am
pus în colţul Căţălenilor tot pintre Obileni şi pintre Căţăleni spre Nărnova piste podiş la fundul unii

138
răpi cu copaci, unde am găsit iar piatră vechi, şi am mers drept la vale pe la nişti vizuini ce sânt pe
râpă, şi pogorându-ne drept la apa Nărnovii unde ni-am întâlnit cu colţul Frasinilor, şi în malul
Nărnovii despre apus am pus piatră colţu, şi am purces pe matca Nărnovii în gios pi capătul
Obilenilor şi pentru Frasăni păn în dreptul unii râpi ce-i zic Fătăciune de Gios, ce esti în coastă
despre apus unde ni-am întâlnit cu colţul Cotiujenilor, şi am pus piatră, şi ni-am întors drept la dial
spre apus pintre Obileni şi pintre Cotiujeni, şi în dial la fundul Fătăciunii din gios de movila Soarelui
între coadă unii râpi ce vine despre Cacova, am găsit iarăş piatră vechi, şi de la piatră tot spre apus
peste Cacova, şi ni-am pogorit la şes(ul) Prutului unde am găsit piatră vechi aproape de drumul cel
mare, şi aşe tot spre apus peste şes şi peste Pruteţul sec lângă drum(ul) ce vine din sat în mal despre
apus iar s-au găsit piatră vechi hotar, şi de acolea tot spre apus la malul Prutului, unde s-au încheet
tot hotarul moşii Obilenilor. Deci arătând că şi moşie Cotiujenii cari esti alăture cu Obilenii pe din
gios esti tot a episcopii pe care ni-au arătat vechilul episcopii şi scrisori dovezi, un zapis de danie pe
jumătate de sat de la Aftimie Hăjdăoae şi de la ficiorul ei Lazar din v(ă)leat (...) 3. Iar gium(ă)tate de
sat răscumpărătură de la logof(ăt) Manolachi după cum mai pre largu arată anaforalele ce s-au
judecat, care văzind şi noi aceste de mai sus arătate scrisori şi dovezi şi mărturisind şi oamenii ce s-
au arătat mai sus, că sânt drepte moşii a episcopii făr de nici o pricină, şi fiind că margine pe din sus
să hotărăşti tot alăture cu Obilenii, după cum arată în sus, ni-au dus la margine din gios aproape de
cotul Călcii într-o vătajină ce esti între gura a doauă gârle săci de la drum mai spre răsărit la o piatră
vechi ce hotăreşti Cotiujenii de cătră Dopcenii măn(ă)stirii Sfântului Spiridon şi d ela acea piatră am
purces drept spre răsărit pintre Cotiujeni şi pintre Dopceni, şi am mers pi Vlamnic ce este din gios
de gura Cacovii unde auzind că esti piatră veche, şi ni-am suit la dial pin gura râpii ce vine de la
movila Carului, şi tot spre răsărit păn în movila Bugăi unde am găsit piatră vechi. Şi am purces spre
răsărit asupra Nărnovii, tot alăture cu Dopcenii păn în matca Nărnovii la piatră ce esti în colţu(l)
Dopcenilor din sus, şi acolo ni-am întâlnit şi cu Frasănii ce vin despre răsărit, şi ni-am întorspe
matca Nărnovii în sus pi capu(l) Cotiujenilor şi pintre Frasăni păn la piatră ce am pus în colţu(l)
Obilenilor drept gura Fătăciunii.
Şi aşe s-au încheet tot hotarul moşii Cotujenilor, şi li-am şi măsurat aceste doauă moşii în
curmeziş pe trei locuri, cu funie de 25 stănjăni, şi stănjănul 8 palme g(os)p(o)d, şi s-au găsit la
măsurătoare despre apus pi drum(ul) ce mergi alăture cu Prutul 21 funi(i), 10 stănjăni, Obilenii, şi
38 funi(i), 9 stănjăni, Cotujenii, iar capetele despre răsărit pe matca Nărnovii 34 funi(i) Obilenii şi
36 funi(i) Cotujenii. Şi aşe am încheet aceste doauă moşii Obilenii şi Cotiujenii duă cum s-au arătat
mai sus şi cum am aflat în frica lui D(u)mnezău, am dat şi noi această mărturie la mâna Sfinţii sale,
în care ni-am şi iscălit.
1778 oct(ombrie) 10

Eu Ioniţ Hortolomei mazil, martur şi hotarnic şi răzeş di Drojdieni din porunca dum(i)lor
sali sărdar(u)lui.
Eu Agapăi Mărza, maz(il), răzeş de Oae şi de Bujor şi hotarnic din poronca dum(nealui)
sărd(arului), neştiind carte am pus degetul.
Eu erei Ion Bărge, mar(tur).
Erei Neculai Popa.
To(a)der Bătcă, căpit(an).
Pavel Băha.
Simion Bişliaga.
Dumitraşco vor(nic).
Nichita Blagoci.
Ursul Izbaş.
Nicolai Cioban.
Ştefan Băgo.

139
 După poronca pre înălţatului nostru domnu, orânduindu-să mai sus numiţii mazili, ce sint
iscăliţi, ca să hotărască moşia Sfintei Episcopii care să numeşti Obilenii, după hotărârea ce arată în
scris cu sufletele lor, pentru mai adevărată credinţa am iscălit.
1779 gen(ar) 25
Cos(tan)din Răş(can), biv vel spat(ar), sărdar.
Darie Donici, biv vel pah(arnic) sărd(ar).

ANI, FEH, LXV / 15, original, difolio.

_______________________
1
. Spaţiu gol.
2
. Spaţiu gol.
3
. Spaţiu gol.

154. 1779 noiembrie 21. Sandul, Vasile și Maria, feciorii lui Ion Vârgolici din satul
Bălăbănești, ținutul Tutova, vând lui Andrei Mogâlde, blănar din Iași, și soției sale Safta, a treia
parte din moșia București și o jumătate de bătrân din Pitești, situate pe apa Bârladului la ținutul
Tutovei.

Adecă noi Sandul și Vasile și înpreună cu sora noastră Marieia, feciorii lui Ion Vârgolici din
satul Bălăbăneștii din ținut(ul) Tutovii, făcut-am adevărat și încredințat zapisul nostru la mâna
dumisale giupânului Andrii Mogâlde, blănariu, precum să să știi că de nimi(ni) siliț(i) nici asupriț(i),
ce de a noastră bună voi(a), am vândut dumisale giupânului Andrii Mogâlde și giupânesii dumisale
Safta, a trie parte de moșii din bătrânul Bucureștii din ținut(ul) Tutovii, de pe apa Bărladului, și din
giumătate de bătrân din Pitești, iarăș a trie parte, cât să vor alegi, care părți de moșii le avem noi de
baștină de pe moșul nostru Iordache, feciorul Rucsandii, nepot Alboaii, care părți de moșii sânt și
hotărâti după cum pre larg arată hotarnica ce este iscălită de dumn(e)alui vornicul Lupul Costache,
fiind atunce vel banu.
Deci, fiindu-ne nouă moșia aceasta de vânzare, și fiind dumn(e)alui jupânul Andriiu
Mogâlde cel mai de aproape răzăș și moșan, și mai ales că cu hotărâtura și alegire(a) ce-au făcut în
trecuții ani acestor moșii și cu p(i)etri hotară ce s-au pus, și cu bo(i)erii hotarnici tot dumn(e)alui
jupânul Andriiu au cheltuit, și nici cheltuiala ce-au făcut pe părțile noastre cu hotărâtura noi nici un
banu dumisale jupânului Andriiu nu i-amu întors.
Pentru aceasta acum de a noastră bună voi(a), am vândut dumisale jupânului Andrii
Mogâlde a noastre drepti părț(i) de moșii cât să vor alegi din hotarul Bucureștilor i a Piteștilor de pe
apa Bărladului din ținut(ul) Tutovii, drept 50, adecă cinzăci lei, pe care bani ni-au dat dumn(e)alui
jupânul Andriiu deplin întru mănule noastre și văzând și noi deplin(ă) plată întru mănule noastre i-
am dat și noi acest adevărat zapis al nostru la mâna dumisale jupânului Andrii Mogălde și de astăz(i)
înainte să-ș(i) stăpâniască dumi(sale) părțile acesti de moșii cu bună paci și făr(ă) de nici o supărare
despre nimi(ni), și să-i fii dumisale giupănesii, fiilor, nepoților și strănepoților dumisale driaptă
ocină și moșii în veci.
Și la facire(a) acestui zapis s-au tămplat mulți oameni buni carii mai jos să vor iscăli, și noi
încă pentru mai adevărată credința ni-am pus numele și degitile mai jos ca să fii de bună credințe.
1779 no(i)emv(rie) 21
Eu Sandul, feciorul lui Ion Vârgoliciu, am vândut cu voia me(a).
Eu Vasile, fecior lui Ion Vârgoliciu, am vândut cu voia me(a).
Eu Marie, fata lui Ion Vârgoliciu, am vândut cu voia me(a).
Eu Manole, ce-am fost starost(e), mart(or).
Eu Ioniț(ă) Papanachi1, martur.
Gheorghi Zaharie, blănar ot Eș(i).
140
 Vasili Codrian, mart(or).
Ioniți Codr(i)an, martiro1.

Acestu zapisau fostu vândutu la mini și l-au răscumpărat Ichim și Neculai Vârgoliciu cu
trezăci de lei, bani ce mi-eu dat și chelt(u)iala mi-eu dat doi lei și am iscălit.
1783 iuli(e) 10
Andreiu Mogâlde, vor(ni)c de poart(ă) <m. p.>.
Eu Tănas Carpu, diiac la divan, am scris cu zisa vânzătorilor de mai sus arătaț(i).
<ss>

ANI, Colecția Documente, 230 / 80, original.

________________________
1
transcriere incertă.

155. 1780 mai 10. Tenie Taivan cu feciorii săi Iordachi și Drăgan, ginerele Apostol Tiron,
fac schimb cu paharnicul Iancu Greceanu 23 stânjeni din satul Drăgușeni, ținutul Covurlui, primind
23 stânjeni în moșia Dragomirești, ținutul Tutova.

Adică eu Tenie Taivan, înpreună cu ficiorii miei Iordachi și Drăganu, din satul Căueștii, și
cu ginirile mieu Apostol Tiron, dat-am zapisul nostru la mâna dumi(sale) pah(arnicului) Iancul
Greceanu, precum să-s știe că în satul Drăgușenii, ținut(ul) Covurluiului, avându noi dreapt(ă) ocină
și moșie stănj(ini) douozeci și trei din bătrânu(l) Ruja, care moșie esti făcut schimbu cu dum(nea)lui.
Și dum(nea)lui ne-au dat alți doozeci și trei stănj(ini) la moșie Dragomireștii, ot Tutova, din parte(a)
lui Costandin Portas(e), căpit(an). Deci, de acum înainte să aibă dumn(ea)lui al stăpâni în pace, atât
dum(nea)lui, coconii dumis(ale), nepoț(i) și strănepoț(i), iar (i)eșind la urmă vreo pricină să avem
noi a răspunde dumn(ea)lui pah(arnicului) să fie în de vreme ce de a noastră bună voi de nimini
siliț(i) am făcut schimbu dreapt(ă) ocină și moșie a no(a)stră cu dumn(ea)lui și pentru credință
neștiind carti am pus degetile no(a)stre în loc de pecete, fiind și alți oameni de cinste faț(ă)la
faceri(a) zapisului.
1780 mai 10
Eu Tenie Taivan, vănzător.
Eu Iordachi, fecior lui vănzător.
Eu Drăgan, fecior lui vănzător.
Eu Apostol Tiron, zet lui Tenie, vănzător.
Și eu m-am întâmplat fați la această schinbare de moșii.
<ss> (…).
<ss> Costandin (…), baș căp(i)tan.
Cu rugăminte(a) numiților vă(n)zători am scris și m-am (…).

ANI, Colecția Documente, 403 / 363, original.

156. 1780 iulie 1. Împărțire de țigani între arhimandritul Acachie, egumenul mănăstirii
Dobrovăț, și logofătul Gheorghe Carp.

Fiind că un țigan a măn(ă)stirii Dobrovățului, anume Mafteiu Pocriș au luat pe o țâgancă a

dumi(sale) log(o)făt(ului) Gheorghie Carp, anumi Dochița, fata lui Buduce, care țigancă mai înainte
au fost ținut Mitache, țigan, iarăși a dumis(ale) cu care au avut și doi copii(i), anumi Iosăp și
Samson. După ce au luat-o Mefteiu Pocriș au făcut și cu dânsul copiii, și trăgând dum(nea)lui ca s(ă)
înpartă copii(i) ce au făcut cu cu Pocriș am adus pe giudele măn(ă)stirii Miron Bădrăgan și

141
întrebându-l câți copii(i) au făcut Pocriș cu țiganca dumisale log(o)făt(ul) au dat samă că au făcut
triei copii(i), și dup(ă) arătarea giudelui am făcut înpărț(e)ală cu dum(nea)lui și s-au venit să ia
dum(nea)lui doi copii(i), unul pentru muma lor Dochița și unul din cei doi ce rămân și măn(ă)stirea
să ei un copil și să ia și pe muma lor Dochița, și pentru acei doi copii(i) ce iaste să ia logofăt(ul)
Gheorghie i-au dat măn(ă)stirea doi fleacăi de țiganu, anumi Toader, feciorul lui Andronache
Tutovanu și ai Oanii, ce să tragi din niamul Hușăneștilor, pe care o țâni Ioniți Bodoiu, scripcariul, și
pe Costandin, ficiorul lui Năstas Ciolacul, ci(u)botar, nepot de vară primare lui Bădrăgan. Deci de
acmu înainte să aibă dum(nea)lui a stăpâni pe acești fliacăii de țigan ca pe niști drepți robi ai
dumisale, făcându-și și întărituri domnești pe dânșii. Iar pentru acei doi copii(i), Iosăp și Samson, ce
sântu făcuți cu bărbatul cel dintâiu unde i-ar găsi dum(nea)lui să și-i iei, măn(ă)stirea nu are triabă
cu dânșii, cum și păr(ă) la înpărț(e)ala aceasta de s-a dovedi că au făcut Pocriș cu țiganca mai mulți
copii(i) decât triei ce a fi partea dumisale să i s(ă) dea. Și pentru mai adivărată credința am iscălit.
1780 iulie 1

<ss> Arhimandrit Acachii, igumenu Dobrovețchi.

Arătând însuși arhimandritul și egumen ot Dobrovățu cum ace(a)st(ă) împărțire s-au făcut
cu a sa vo(i)e și priimire, spre încredințare am iscălit.
1781 decem(brie) 10
<ss>
<ss>
<ss>

ANI, Colecția Documente, 391 / 24, Original.

157. 1781 iunie 24. „Perilipsis de pe cărțile ce au oamenii târgoveți din târgul Vasluiului”.

Perilipsis de pe cărțile ce au oamenii târgoveți din târgul Vasluiului.

1781 iuni(e) 24

O carte g(os)pod de la mărie sa Ioan Teodor v(oie)vod, (vă)le(a)t 7269, oct(ombrie) 7, în

care scrii pentru târgul Vasluiului că după cărțile domnești ce-au arătat de la mărie sa Costandin
vod(ă) Neculaiu și de la mărie sa Costandin vodă Racoviți aflându-s(e) acest târgu cu multe călcări
li-au întărit mila ce-au avut, adică de camănă, de bezmăn, de mortasipie și de buor, pe crâșmele
târgoveților nici un ban să nu dea, și din bo(i)eri nimene să nu fie volnic a puni cărcimă la acel târg
fără numai târgoveții. Așijderea, să aibă apărare de alte cheltuieli nici la musafiri turci, nici la
bo(i)eri, nici la alte slugi domnești, la nimene nimică să nu dea nici un fel de zaharea, ce cui ce va
trebui cu bani să-și cumpere.
Altă carte g(ospo)d de la mărie sa Grigorie Ioan vodă din (vă)le(a)t 7270, avgost, în care
scrii pentru menzilgii din târgul Vasluiului că fiind supărați de cătră isprav(ni)ci la orice poroncă să
întâmpla de strângea(u) ei cai de olac sau hotărât ca să fie apărați de cătră isprav(ni)ci, ce numai de
triaba menzilului ce iara asupra lor să caute.
Cum și o carte g(o)spod din domnia dintâi a mării sale Grigorie Alexandru Ghica vod(ă) din
(vă)le(a)t 1766, iuni(e) 27, în care scrii că după jaloba ce au dat târgoveții și arătând cum că ei fiind
trăitori la acel loc din strămoșii lor s-au hrănit tot pe locul de pe înprejurul târgului fiind loc
domnesc, și nimeni nu-i opria, nici era(u) supărați a da dejmă, iar fiind că de câtăva vremi s-au dat
acel loc de pe înprejurul târgului danii mănăstirii Precistii ot Roman de mărie sa Costandin vod(ă)
Racoviți, călugării îi supăra cu bezmăn pe cas(e) și cei ce nu cumpăra(u) venitul moșii cu anul nu-i
îngăduia ca s(ă) cos(e)ască fân de pe moșie, pentru aceia li s-au hotărât în ce chip să s(e) urmezi,
însă fân să cos(e)ască pe moșia mănăstirii Precistii cât va fi de trebuința vitelor și dejmă să nu dea,

142
iar pentru neguțătorie să nu facă fân,bezmăn pentru cas(e) să nu dea, iar pentru țarini câtâ pâini vor
faci să dea dejma după obiceiu. Venitul moșiei când va vrea să s(e) vânză, ei să fie volnici a
cumpăra cu prețul ce vor da alții și să ții ei moșia cu anul.
Altă carte g(ospo)d din al doile(a) domnie a mării sali Grigorie Ghica v(oie)vod din
(vă)lea(a)t 1776, mart(ie) 22, prin care le întărești mila ce-au avut, hotărând pentru acesti arătate mai
sus să s(e) urmezi asămine(a) și osăbit printr-această carte au făcut milă crășmele ce vor ave(a)
drepti a lor să nu fie supărate de camănă, de bezmăn, de mortasipie și de buor, nici cu un ban, ci
numai cei de pe afară ce vor avea crâșme în târgu vor da acesti arătate pentru crâșmi. Li să dă
volnicie ca pe toată săptămâna să s(e) facă târgu la Vasluiu, atât de vite, cât și de altile pe obiceiu(l)
ce-au fost mai înainte.
La 1776, iuni(e) 22, jăluind târgoveții la mărie sa Grigorie Ghica vodă că nu să urmeazi
pentru crâșmele ce au drepti a lor după cartea g(os)pod ce au la mână, cum și pentru niște tiascuri de
ceară, iarăși că li-o cere câte 400 bani, după jaloba lor li s-au scris cartea legată isprav(ni)ci să
cercetezi și de vor fi crâșmele a lor, cum și vinul de l-or fi luat de la alții cu dărădicata, iar nu ca s(ă)
dea samă ca un crâșmar, atunce să nu să superi de cătră cămănari a le lua camănă, căci acel vin iaste
chiar a lui. Iar car vor fi având vin p(r)rin crâșmele lor și or fi luat vin de la alții cu tocmală ca să dea
samă cu vadra, aceia pentru că sânt crăcimari să dea camănă, cum și crâcimile de or fi a altora și le
în ei cu chirie, iarăși să plătiască camănă. Pentru tiascuri de vor fi drepte a lor iar nu că li-au făcut
alți neguțitori și cu iconomie le număsc că sânt a lor, iarăși să nu fie supărați.
O carte g(os)pod dată de la mărie sa Costandin Dimitrie Muruz v(oie)vod din (vă)le(a)t
1779, no(i)em(brie) 25, prin care să hotărăști să urmezi într-acesta chip, adecă să aibă vo(i)e a cosi
fân pe moșia mănăstirii cât a fi de trebuința vitelor lor, iar nu și pentru vreo neguțătorie și dejmă să
nu dea. Bezmăn pentru cas(e) să nu dea, iar pentru țarini câtă pâini vor face pe moșia mănăstirii să
dea dejma după obiceiu. Venitul moși(e)i când va vrea să s(e) vânză de vor fi ei ca să cumperi
venitul, să fii volnici al cumpăra cu prețul ce vor da alții. Pentru crâcimele ce vor avea a lor drepti în
târgul Vasluiului să nu fie supărați de camă(nă), de bezmăn, de mortasipie și de buor nici cu un ban.
Și să aibă voie pe toată săptămâna să facă târgu la Vasluiu, atât de vite, cât și altile după obiceiu(l)
ce-au fost mai înainte.
La 1780, decem(brie) 20, dând jalobă târgoveții la mărie vod(ă) și arătând cum că vechilul
mănăstirii i-au dejmuit din toate, li s-au dat cartea mării sale cătră isprav(ni)ci să cercetezi cu
amăruntul și să afli vechilul mănăstirii de câtă vremi au început a le lua dejmă și de pe ce anumi, de
la cine și când și precum vor afla adevărul să înștiințezi pre largu.

ANI, Colecția Documente, 390 / 15, Original.

158. 1781 iulie 12 . Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi schimbă moşia Dopcenii, ţinutul
Lăpuşnii, cu un bătrân şi jumătate din moşia Bumbăta, ţinutul Fălciu, a Episcopiei Huşilor.

Copie
Să faci înştiinţari cu această scrisoari de cătră noi epitropie mănăstirii sfăntului Spiridon din
oraşul Eşii precum să-s ştii că având mănăstirea sfăntului Spiridon o moşie la ţinut(ul) Lăpuşnei,
anume Dopcenii, care moşie fiind mică şi fără de oameni lăcuitori pe dânsa, de la care nu-s aduce
vreun folos sau venit ca acela mănăstirii. Şi fiind că moşie aceasta este între moşiile episcopiei Huşii
/ adecă / pe din sus să hotărăşte cu moşie Cotijănii a episcopiei, şi capătul despre răsărit să hotărăşti
cu moşie Frasănii iar a episcopiei şi pe din jos cu moşie Ciorăştii tot a episcopiei, de care fiind
încungiurată pe dispre toate părţile cu moşiili episcopiei să face multă supărari, atât mănăstirei
sfântului Spiridon cu stăpânirea, cum şi episcopiei Huşii, fiind în mijlocul moşiilor sale. Şi
socotindu-si de cătră noi ca să lipsască această supărari de la amândoao părţile fiind şi moşie aceasta
Dopcenii o moşie mică şi făr(ă) de venit nefiind oameni şăzători pe dânsa şi nelucrându-si de cătră

143
nimi, s-au socotit şi s-au făcut schimbu cu episcopia Huşii / adecă / s-au dat de la mănăstirea
sfântului Spiridon această moşie Dopcenii, ce este între moşiile episcopii Huşii, la ţinut(ul)
Lăpuşnei, şi de la episcopia Huşii s-au dat mănăstirii sfântului Spiridon un bătrân şi giumătati din
moşia Bumbăta de la ţinut(ul) Fălciului, ce esti a episcopii / adecă / un bătrân întreg ce să numeşti
bătrânul lui Panovschie, îl ari luat episcopia cu schimbu de la mănăstire(a) Dobrovăţul după cum
arată scrisorile. Iar giumătati de bătrân din bătrânul Găluşceştilor l-au luat iarăş(i) episcopia de la
răzăş(i), care această giumătati de bătrân n-au fost vândută de cătră răzăş(i) păn(ă) acum nimărui, şi
acum au luat episcopia de la răzăş(i) şi s-au dat schimbu mănăstirei sfântului Spiridon dinpreună cu
bătrânul ce să numeşti a lui Panovschii pentru moşia Dopcenii, cari acest bătrân şi giumătaati din
moşia Bumbăta asti mai asămine de mari cât şi moşia Dopcenii şi să lucreazi pisti tot de cătră
lăcuitorii ce sânt pen pregiur şi ari de undi să să iasi folos şi venit de pe acest bătrân şi giumătati de
moşie mai mult decât pe moşia Dopcenii şi să tai(e) şi supărare(a) de la amândoao părţile. Deci aşa
s-au socotit de cătră noi cum că acest schimbu nu este de vreo pagubă mănăstirii sfântului Spiridon,
ci esti încă mai de folos şi agiutoriu mănăstirii fiindcă moşia aceasta de la Bumbăta să lucreazi şi
esti venit de pe dânsa, iar moşia Dopcenii nu s(e) lucreazi de cătră nime, ci esti numai pentru păşune
bucatelor înpregiuraşilor. Şi făcându-si această aşăzari de schimbătură cu episcopia Huşii s-au dat şi
de la noi epitropia mănăstirii sfântului Spiridon această scrisoare la episcopii dinpreună cu toati
scrisorili ce au fost la mănăstire(a) sfântului Spiridon pe moşia Dopcenii ca să aibă a stăpâni de
acmu înainte episcopia Huşii moşie aceasta Dopcenii de la ţinut(ul) Lăpuşnii cu pace şi făr(ă) de
supărări după aşăzare şi schimbul ce s-au făcut, luiîndu-si şi de la episcopia Huşii asămine scrisori
pe acel bătrân şi giumătati din moşia Bumbăta ce esti la ţinut(ul) Fălciului, care s-au dat schimbu la
mănăstirea sfântului Spiridon pentru moşia Dopcenii şi s-au luat şi toati scrisorile ce au fost la
episcopia Huşului pe acel bătrân şi giumătati de la moşia Bumbăta. Şi de acmu înainte să aibă a
stăpâni şi o parte şi alta schimburile ce s-au făcut cu pace în veci nesupăraţi de cătră nimi.
1781 iuli(e) 12
Irinopoleos Slu(...)roni
Ioan Canta, vel logofăt.
Şi eu Enachi, biv cămăraş de izvoadi am scris.
Iacov, Episcop Huşului.

ANI, Colecţia Documente, 386 / 71, copie.

159. 1781 <f. l. z.>. Constantin Dimitrie Moruz Voievod întăreşte Episcopiei Huşilor
stăpânirea asupra moşiilor Obilenii, Cotiujănii, Ciorăştii şi Glăvăneştii de la ţinutul Lăpuşnei.

Copie
Cu mila lui Dumnezău Noi Costandin Dimitrii Moruz, v(oie)v(o)d, domn Ţării Moldaviei.
Facem ştire cu acest hrisov al domniei mele, că iată cinstit părintele şi rugătoriul nostru Sfinţie sa kir
Inochentie, episcop Huşului, viind înaintea domniei mele şi a tot sfatul nostru ne-au arătat o mărturie
hotarnică pe moşie Obilenii şi moşia Cotiujănii, de la ţinut(ul) Lăpuşnii, care moşii sânt a sfintei
episcopii Huşului danie şi cumpărătură de la răzăşi, iscălită fiind hotarnica de Ioniţă Hortolomeiu,
mazil, şi de Agapie Mârză, mazil, din anii 1778 oct(ombrie) 10. Aşa scriind şi adeverind numiţii
mazili, că după porunca ce s-au dat cu carte domniei mele sărdarilor de Orhei dumn(ealo)r
Costandin Răşcanul, biv vel spat(ar), i Darie Donici, fiind atuncea pah(a)r(nic), i-au orânduit pe
dânşi cercetători şi hotarnici la moşiile episcopiei, carii mergând la numitile moşii şi strângând
înpregiuraşii, carii au ştiut sămnile hotarălor şi stăpânirea cum s-au urmat, anume preotul Ioan Bute,
om bătrân de 80 ani, care mai înainte au fost şi răzăş la aceste moşii, şi preotul Nicolae din
Cozmeşti, şi Toader Bâtcă, mazil şi vornic şi Pavel Băha, şi Simioan Beşleaga tot din Cozmeşti, şi

144
Dumitraşco vornicul de Obileni, şi Nechita Blagoci, şi Ştefan sin lui, şi Neculaiu Ciobanu, tot di
Obileni.
Întâi pentru moşie Obilenii au arătat Iorest, dichiul, vechilul episcopiei, că o are episcopia
danii şi cumpărătură de la Sofronie, fimeia lui Toader Darie, şi de la Ştefan şi Ioniţă, feciorii ei, şi de
la ginerele său popa Goian şi de la Anuşca, sor(a) lui Toader Darie, şi de la Enachi, feciorul ei, şi de
la alte neamuri a Dărieştilor. Au mai arătat şi un zapis de la un Iancul Darie de învoială şi
schimbătură ce-au făcut cu fraţii săi, feciorii spat(arului) Darie, scriind că i-au dat lui satul
Măciucanii, pe apa Bârladului, şi el le-au dat partea lui Obilenii, din care zapis s-au dovedit că este
bună dania şi vânzarea episcopiei de la Dărieşti.
Şi au mai arătat o anafora din le(a)t 1764, iuli(e) 10, de giudecată, ce-au avut sfinţie sa
episcopul, cu răposatul log(o)făt Manolachi în vremea domniei răpousatului Grigorie Alexandru
Ghica v(oie)vod, cum şi o carte g(os)pod din le(a)t 1765 fevr(uarie) 4, iarăş de la răpousatul
Grigorie Ghica v(oie)vod, dată de volnicie, să nu îngăduiască pe log(ofă)t(ul) Manolache a să mai
atinge de aceste moşii, Obilenii şi Cotiujănii. Şi altă anafora din le(a)t 1778 iuli(e) 9, de giudecată,
ce-au avut cu Gavriil Costachi, nepot log(o)f(ătulu)i Manolache, iarăş pentru Obileni şi Cotujăni în
vremea domniei răpousatului Grigorie Ioan Calimahi v(oie)vod, care s-au văzut de la amândoao
giudecăţile rămas(e) log(o)f(ătului) Manolache şi nepotului său, întărind stăpânirea episcopiei.
După care scrisori şi dovezinumiţii mazili hotarnici întrebând pe înpregiuraşi de nu ştiu ei
vreo pricină, au mărturisit că ştiu că moşiile acestea sânt drepte a episcopiei fără nici o pricină. Şi
pentru hotară după a lor ştiinţă i-au dus din sus de satul Obilenii, la cotul lui Băltag, la gura unii
gârliţă mici ce s-au numit din vechi gârla Obilenilor, unde au găsit piatră vechi care desparte pe din
jos Obilenii şi pe din sus Cozmeştii a mănăstirii Săcului, şi de acole drept spre răsărit piste şăs pintre
Obileni şi pintre Cozmeşti, pănă din deal de drumul cel mare, şi din gios de gura Gaţii lângă nişte
spini din jos de drumul cel vine de la deal, iarăş au găsit piatră veche, şi aşa tot spre răsărit s-au suit
şi au trecut piste coada unii râpi cu izvoară ce vin despre Gaţa, şi pe din sus de fundul Cacovii în
podiş au găsât piatră veche hotar, şi tot spre răsărit până piste drumul dealului despre Nârnova, unde
s-au găsit piatră veche, care le-au arătat că această piatră au pus-o log(o)f(ătul) Sturza în colţul
moşiei sale Căţălenii, când i-au hotărât după ce i-au luat de la Dărieşti. Iar piatra Obilenilor s-au
găsit scoasă şi în groapa aceea veche au pus ei piatră, şi vrând să m(e)argă spre răsărit, popa Ioan
Bâte au arătat că moşie Frasinii a episcopiei ci este piste Nârnova spre răsărit, şi Cotujănii ce sânt
alăturea pe din gios de Obileni din vechiu au fost a lui, şi cum că az(i) trece Frasinii, şi piste
Nârnova spre apus să să întâlnească cu capul Obilenilor în deal la acea piatră ce este în colţul
Căţălenilor. Şi la aceasta numitul vechil al episcopiei le-au arătat doao hotarnice vechi a Cotujănilor
de când era încă în stăpânirea a popii Bâtii, una din anii (...) 1şi alta din anii (...)2 în care hotarnice
arată că un Tacul Frătiţa şi cu Ioan Părcălabu, fiind rânduiţi de sărdarii de Orhei din porunca
g(os)p(o)d s-au hotărât toată moşie Cotujănii, fiind şi mulţi răzăşi şi înpregiuraşi iscăliţi, şi arată că
au mărs până în apa Nârnovii din sămne în sămne, cum şi Proca, vechilul Dopcenilor, al mănăstirii
Sfântului Spiridon, fiind de faţă au mărturisit că şi hotarnica şi scrisorile Dopcenilor merg din Prut
pănă în apa Nărnovii, şi dintr-aceste hotarnice a Cotujănilor şi a Dopcenilor, cum şi din mărturii a
altor oameni s-au cunoscut că nu pot să treacă Frasinii piste Nârnova spre apus, ce şi Obilenii merg
până în Nârnova, ca şi alte moşii ce sânt pe din gios. Şi aşa au purces de la piatra ce-au pus în
colţu(l) Căţălenilor, tot pintre Obileni şi pintre Căţăleni spre Nârnova piste podiş la fundul unii râpi
cu copaci, unde au găsit iar piatră veche, şi au mers drept la vale pe la nişte viezuini ce sânt pe râpă,
şi pogorându-să drept la apa Nârnovii unde s-au întâlnit cu colţul Frasinilor, şi în malul Nârnovii
despre apus au pus piatră colţu, şi au purces peste matca Nârnovii în gios pin capul Obilenilor, şi
pintre Frasini pănă în dreptul unii râpi ce-i zic Fătăciunea de Jos, ce iaste în coastă despre apus, unde
s-au tâlnit cu colţul Cotujănilor, şi s-au pus piatră, şi s-au întors drept le deal spre apus, pintre
Obileni şi pintre Cotujăni, şi în deal la fundul Fătăciunii din jos de movila Soarelui, între coada unii
râpi ce vine despre Cacova au găsit iarăş piatră veche, şi de la piatră tot spre apus piste Cacova, şi s-

145
au pogorât la şăsul Prutului, unde au găsit piatră veche, aproape de drumul cel mare. Şi aşa tot spre
apus piste şăs şi piste Pruteţul săc lângă drumul ce vine din sat în mal despre apus, iar s-au găsit
piatră veche hotar, şi de acole tot spre apus la malul Prutului, unde s-au încheiat tot hotarul moşiei
Obilenilor. Deci arătând că şi moşie Cotujănii care este alăturea cu Obilenii pe din gios este tot a
episcopiei, pe care le-au arătat vechilul episcopiei şi scrisori dovezi, adică un zapis de danie pe
giumătate de sat de la Aftimie Hăjdăoae şi de la feciorul ei Lazar din vele(a)t (...) 3, iar giumătate de
sat răscumpărătură de la log(o)f(ătul) Manolache după cum pre larg arată anaforalile ce s-au
giudecat. Care văzind şi hotarnicii aceste de mai sus arătate scrisori şi dovezi, şi mărturisind şi
oamenii ce s-au arătat mai sus că sânt drepte moşii a episcopiei, fără de nici o pricină şi fiindcă mai
ţine pe din sus, să hotărăşte tot alăturea cu Obilenii după cum arată în sus, i-au dus la margine din
gios aproape de cotu(l) Câlcii, într-o vătoştină ce iaste între gura a doao gârle săci de la drum mai
spre răsărit la o piatră veche ce hotărăşte Cotujănii de cătră Dopcenii mănăstirii Sfântului Spiridon,
şi de la acea piatră au purces drept spre răsărit pintre Cotujăni şi pintre Dopceni, şi au mers pin
Vlamnic, ce este din jos de gura Cacovii, unde au zis că este piatră veche, şi s-au suit la deal pin
gura râpii ce vine de la movila Carului, şi tot spre răsărit păn în movila Bugăi, unde au găsit piatră
veche, di au purces sre răsărit asupra Nârnovii, tot alăturea cu Dopcenii păn în matca Nârnovii la
piatra ce este în colţul Dopcenilor, şi acolo s-au tâlnit cu Frasinii ce vin despre răsărit, şi s-au întors
pe matca Nârnovii în sus pin capul Cotujănilor şi pintre Frasini, până la piatra ce-au pus-o în colţul
Obilenilor, drept gura Fătăciunii.
Şi aşa s-au încheiat tot hotarul moşiei Cotujănilor şi le-au şi măsurat aceste doao moşii în
curmeziş pe trei locuri cu funie de douăzăci şi cinci stănjăni şi stănjănul de opt palmi g(os)p(o)d, şi
s-au găsit la măsurătoarea despre apus la drumul ce merge alăturea cu Prutul doao zăci şi una funii şi
zăci stânjăni Obilenii, şi treizăci şi opt funii şi noauă stânjăni Cotijănii. Iar la zarea dealului pe la
movile treizăci şi cinci funi(i) şi doauă zăci şi patru stânjăni Obilenii şi treizăci şi şapte funi(i)
Cotijănii. Iar capitile despre răsărit pe matca Nârnovii treizăci şi patru funii Obilenii şi treizăci şi
şasă funii Cotiujănii. Şi aşa au încheiat aceste doao moşii Obilenii şi Cotiujănii după cum s-au arătat
mai sus, dând numiţii mazili hotarnici această mărturie hotarnică întru care s-au iscălit ei şi cei ce s-
au întâmplat faţă la hotărât marturi, anume ierei Ioan Bâte şi ierei Nicolai Popăscu şi Toader Bâtcă,
căpit(an), şi Pavel Bâha şi Simioan Beşleaga, şi Dumitraşco, vor(nic), şi Nechita Blagoci, şi Ursul
Izbaşa, şi Nicolae Ciobanul, şi Ştefan Blagoci, mai la urmă încredinţată şi cu iscăliturile
dumisaleCostandin Râşcanu, biv vel spat(ar), de Darie Donici, biv vel pah(a)r(nic), ce-au fost
sărdari la Orhei în anul 1779 sept(embrie) 25.
Aşijderea ne-au mai arătat Sfinţie sa episcopul kir Inochentie altă mărturie hotarnică pe
părţile ce s-au ales şi s-au hotărât din moşie Ciorăştii de la ţinut(ul) Lăpuşnii, danii şi cumpărături a
Sfintei episcopii Huşului, iscălită fiind hotarnica de bo(i)eriul nostru Ioan Gordul, vornic de poartă,
le(a)t 1780 oct(ombrie) 25. Aşa scriind şi adeverind numitul vornic de poartă, că din porunca
domniei mele ce-au fost rânduit cercetătoriu şi hotarnic, mersau la numita moşie Ciorăştii, şi
strângând pe toţi răzăşii moşiei, anume pe Postul Negre, mazil, Costandin Savva, vornicel de
Ghermăneşti i Proca, zăt lui Muştiuc, Ioniţă Muştiuc i Luca Vrabie, toţi de Ghermăneşti, răzăşi de
Ciorăşti, şi protopopul Apostul de la Râs(...), răzăş de Drăceni, şi Ioniţă sin protopopul, şi Toader
Bâtcă, mazil din Podoleni, şi preotul Nicolai Popica din Cozmeşti, şi Simioan Donie, vornic de
Răşăşti, fiind şi Iorest Dan, dichiul episcopiei Huşului, vechil din partea episcopiei.
Asăminea mai fiind şi alţii din înpregiuraşi, au făcut funie de doaozăci stânjăni, şi stânjănul
de opt palme g(os)p(o)d, şi măsurând întâi silişte ce este pe capul moşiei despre apus la malul
Prutului din margine(a) Dopcenilor în gios până în matca Pruteţului Druşcanilor care au fost din
vechi Prutul, s-au găsât şaptesutepatruzăci şi şasă stânjăni tot curmezişul sliliştii Ciorăştilor. Şi
mergând la drum şi măsurând iar din margine(a) Dopcenilor în jos până în piatra veche ce desparte
Vrăbienii de Ciorăşti, au găsât una mie şi patruzăci de stănjăni, iar lungul merge din apa Prutului
până în locul Colacului Crucilor. Şi după arătarea răzăşilor, cum şi după dovada scrisorilor şi a unui

146
izvod de neamuri ce-au arătat, s-au aflat această moşie înpărţitoare pe trei bătrâni, anume Ciornii şi
Ştefan Popiţa, şi Gafton Drule. Apoi fiind întrebat numitul vechil al episcopiei din care bătrân şi cu
ce scrisori cere părţile episcopiei; li-au arătat aceste scrisori:
Întâi un zapis din anii 7170 noemv(rie) 6, a lui Vasilie, fecior lui Gafton Drule, scriind că
parte de moşie din Ciorăşti, adică a treia parte din bătrânul Drulii au dat-o danie cumnatului său lui
Vasilache. Alt zapis din anii 7234 apr(ilie) 5, a lui Pavăl, fecior lui Vasilachi, scriind că această
parte ce-au avut tatăl său Vasilache danie de la moşul său Vasile Drule au dat-o şi el danie vărului
său popii lui Ioan Bâte. Alt zapis din anii 7264 mart(ie) 5, a lui Vasilachi, fecior lui Mihă(...) Darie,
nepot lui Darie spat(ar), scriind cum că bătrânul Popiţii, adică a treia parte din Ciorăşti, care l-au fost
cumpărat moşul său de la feciorii lui Ştefan Popiţii, l-au vândut popii luiIoan Bâte. Alt zapis din anii
7272 fevr(uarie) 15, al popii lui Ioan Bâte cu preoteasa şi copiii lor, scriind că dau ce-au avut el de la
vărul său Pavăl, adică a treia parte din Drule şi cumpărătura de la Vasilachi, dară bătrân întreg al
Popiţii, adică a treia parte din Ciorăşti l-au vândut răposatului log(o)f(ăt) Manolache Costachi drept
132 pol lei. Apoi o scrisoare din anii 1772 fevr(uarie) 1, a Mariei logofitesei, giupâneasa
răpousatului log(o)f(ăt) Manolache, iscălită şi de câţiva bo(i)eri, aşa adiverind numita giupâneasă
cum că aceste de sus arătate părţi de moşii din Ciorăşti, cum şi din moşie Glăvăneştii, ce le-au avut
cumpărătură bo(i)eriul său de la popa Ioan Bâte, le-au dat ea danie sfintei episcopii Huşului. Deci
fiind că răzăşii aceştii moşii carii s-au numit mai sus cu un an mai înaintea aceştii hotărâri venisă la
giudecata divanului pricinuind împotriva acestor scrisori zapisă a episcopiei / şi încă ne(i)eşind la
giudecată s-au cunoscut că n-au ce răspunde şi au căzut toţi răzăşii, şi s-au învoit ca să de toate
părţile episcopiei pe scrisori ce va avea. După care învoială au dat şi scrisoare ca să nu mai iasă ei la
giudecată, ci să vie la moşie să-ş aleagă părţile /. I-au întrebat pe răzăşi numitul vornic de poartă de
mai au ei ceva a răspunde înpotriva scrisorilor episcopiei după învoiala ce-au făcut, şi ei au zis că n-
au nimică a răspunde, ce cu toată voia lor priimăsc să-ş aleagă şi să-ş stăpânească episcopie aceste
părţi de moşie prea deplin, după scrisorile ce s-au arătat. Şi aşa numitul hotarnic înpărţind moşie pe
trei bătrâni, s-au venit fieştecăru(i)e bătrân câte 248 stânjăni, din silişte fiind mai îngustă, şi câte 846
stânjăni şi 5 palme fiecăru(i)e bătrân la şăs, la măsurătoarea de pe drum, din care s-au ales episcopiei
248 pol stânjăni din silişte şi 846 stânjăni şi 5 palmi de la şăs, bătrânul întreg al Popiţii, şi iarăş 82
stânjăni şi 7 palme din silişte şi 115 stânjăni şi 6 palme de la şăs, a treia parte din Gafton Drule,
adică parte de la Vasile Drule, şi s-au dat în margine(a) Ciorăştilor din deal, alăture cu Dopcenii.
Aşişderea şi Costandin Savva, vornicel din Ghermăneşti, şi Ioniţă Buştiuc, şi Luca Vrabie,
scoţând vânzătoare partea moşii lor, a fetii Drulii, ce-au ţinut-o Ionaşco Hâncul, adică a treia parte
din Drule 82 stânjăni şi 6 palmi din silişte şi 115 stânjăni de la şăs, i-au cumpărat episcopie încăpând
cu răzăşie de pe Vasile Drule, şi i-au dat tot alăturea cu părţile episcopiei.
Aşijderea şi Proca, zăt Muştiuc, şi Maria, preoteasa popii lui Andrian, şi Antonie diiaconiţa
lui Pavel Struţu, tot fete Sandului Muştiuc, ce să trag din Macovei, cărora li se vinea 124 stânjăni şi
2 palme din silişte şi 173 stânjăni şi 2 pol palme de la şăs, care nu numai au baştina ci şi cu o
răscumpărătură de la Burgele, o avea întreagă această giumătate de bătrânul Ciornii, adică parte(a)
unii nepoate a Ciornii, ce-au ţinut-o Taicu Sârbul, care di această parte pe giumătate au dat-o danie,
şi pe giumătate au vândut-o iarăşi episcopiei, şi s-au dat tot în parte(a) de sus alăturea cu celelalte
părţi a episcopiei, care parte tot s-au făcut cincisute treizăci şi opt stânjăni în silişte la malul Prutului,
şi şapte sute cincizăci stânjăni şi 5 pol palme la şăs, la măsurătoarea di pe drum. Şi aşa încheindu-să
toate dăniile şi cumpărăturile episcopiei în partea de sus a Ciorăştilor şi cu sămne hotară, iar margine
din gios purcede din apa Prutului spre răsărit, dându-şi coaste cu Dopcenii până la balta Giurca,
unde să întâlneşte cu Colacul, iar pe din gios iarăş purcede din apa Prutului spre răsărit păn la
ulmu(l) singur, dându-şi coaste cu părţile din gios a lui Iorest Dan, dichiul, ce s-au scos din Ciorăşti
în partea de gios, iarăş până în locul Colacului.
Şi aşa pe cât s-au ales şi s-au hotărât părţile episcopiei, cum mai sus arată, au dat numitul
vornic de poartă această mărturie hotarnică cu iscălitura sa şi cu pecetea porţii g(os)p(o)d, iscălind

147
şi cei ce s-au întâmplat faţă la hotărât, toţi carii s-au numit mai sus, înpregiuraşi. Iar cei ce-au fost
răzăşi de Ciorăşti şi au (i)eşit cu daniile şi cu vânzările din stăpânirea moşiei, ş-au pus la hotarnică /
neştiind carte / numile şi degitele lor.
Acum dar sfinţie sa episcopul Huşului kir Inochentie cerşind să să facă episcopiei întăritură
de la domnie mea pe numitele moşii, iată dar după aceste doao mărturii hotarnice ce ne-au arătat,
care adiverează, atât zapisele i alte scrisori ce s-au văzut a episcopiei, cum şi alegire în sămne şi
măsurătoare, şi că aceste numite moşii sânt drepte danii şi cumpărături a episcopiei, fără nici o
pricină de cătră nime. Domnia mea am crezut şi prin acest hrisov al domniei mele întărim Sfintei
Episcopii Huşilor ca după tăria scrisorilor să aibă aş(i) stăpâni aceste de sus numite moşii, anume
Obilenii, şi Cotiujănii, şi Ciorăştii şi Glăvăneştii, ot ţinut(ul) Lăpuşnii, şi în toate sămnile, măsurile
şi hotarâle, cum să arată la mărturiile hotarnice, cu tot vinitul din tot locul, cu pace şi fără de nici o
supărare de cătră nime în veci. Şi hrisov de întăritură statornicit , neclintit şi neruşit, nici odinioară,
întru care am pus a noastră domnească iscălitură şi pecete. S-au scris hrisovul acesta la scaonul
domniei mele în oraşul Iaşii întru cea dintâi domnie a noastră la Moldavvia la al patrule an, de
bo(i)eriul nostru Ioan Ursuiacu 3 log(o)f(ăt).
Anul 1781
Costandin Muruz v<oie>vod.
Iordaci Canta vel log<o>f\t prokit toh.

Dipartamentul Pricinilor Streine

Această copie poslăduindu-să din cuvânt în cuvânt cu originalul şi fiind întocma s-au
adiverit.
1816 iuli(e) 25
<ss> Costachi Donici post.
Poslăduit Vasile Dahu.
S-au trecut la condica divanului de mine Andrei, biv izbaş, condicari divanului g(os)pod.

ANI, FEH, LXV / 16, copie cu adevirerea Departamentului Pricinilor Străine din 25 iulie
1816.
_________________________
1
. Spaţiu gol.
2
. Spaţiu gol.
3
. Spaţiu gol.

160. 1782 mai 3. Constantin Moruzi voievod scrie spătarului Costin Catargiu, ispravnicul
ținutului Fălciu, să cerceteze pricina dintre Scărlat Diacon și Luță, cumnatul său, din satul
Priponești, cu clucerul Grigoraș Costachi, pentru cele confiscate.

Io Costandin Dimitriu Muruz v<oe>vod, Boj<ï6> mil<o>st<ï6> g<ospo>dar Z\<m>li

Moldavscoi. Cinstit credincios boeriul domnii meli, dum(nealui) Costin Catargiu, biv vel spat(ar),
ispravnic de ținut Fălciului, sănătati. Să faci știri dumi(tali) că domnii meli au dat jalubă Scărlat
Diacon i Luță, cumnatul lui din sat(ul) Priponeștii, di la acel ținut, arătând cum că clucer(ul)
Grigoraș Costachi în tăria sa li-ar fi luat în trecut(ul) an 40 căpiți fân, 15 clăi grâu, 10 clăi orzu, o
chilă fasoli, 4 căpiți di linti, cu pricină cum că ar fi având o parti din moșia Lungenii, ci s-ar fi
hotărând alăture cu părțile di moșii ci ar fi având jăluitorii în moșia Chițcanii i Bălăneștii și cerire(a)
lor esti ca să-și afli dreptati după cum mai pre larg viț(i) înțălegi pricina din răvașul ci au dat la
domnia me cari ți s-au trimis. Pentru cari iată scriem dumi(tale) să cercetezi cu amăruntul pricina
aceasta și după cum va da dreptate să giudeci și să hotărăști odihnind pe jăluitori cu dreptate(a) ce s-
a căde(a), iar când după hotărâre(a) și giudecata dumi(tale) nu să vor odihni acolo, atunce cu zi de
148
soroc și cu mărturia dum(itale) di toată curgire(a) pricinii pre larg să-i trimeți aice la divan(ul)
gospod de undi își vor lua ace(a) disăvârșit(ă) hotărâri. Aceasta scriem arătând și dum(nea)lui
cluceriului ca neputând să vii față sângur să-și triimată vechil din parti la zioa ci li vii așăza ca să să
afle la divan(ul) domnii meli.
1782 mai 3

ANI, Colecția Documente, 402 / 87.

161. 1782 iunie 1. Inochentie, Episcopul Huşilor, învoieşte pe Andrei Bârsă să stăpânească
o parte din moşia Itrina (Itrineşti), de pe Crasna, cumpărată de tatăl său de la Donosie şi vândută
de acesta Episcopiei, de câţiva ani.

Copie
Dat-am scrisoarea noastră la mâna lui Andrei Bărsă pentru o parte de moşie din Itrina1 de pe
Crasna, ce au avut-o tatăsău cumpărată de la Donosie, care ace(a) parte de moşie au fost vândut-o la
Episcopie de câţiva ani, şi acum pricinuieşte zicând cum că n-ar fi vândut-o, ci numai ar fi zălogit-o.
Şi negăsind eu acum zapisul cel de vânzare, i-am dat această scrisoare la mână, ca să-ş stăpânească
ace(a) parte de moşie pănă voi găsi zapisul lui, şi atuncea să va urma după zapisul acesta.
1782 iuni(e) 1
Iscălit Ionichentie, Episcop.
S-au prescris de pe cea adevărată scrisoare ce să află la mâna răzăşil(o)r de Itrineşti la anul
1839, mai 23 zile.
Antonie, ierodiacon.

ANI, FEH, XXVI / 8, copie, adeverită la 23 mai 1839.

_________________________
1
. Itrineşti.

162. 1782 decembrie 5. „Perilipsis de pe scrisorile răzăşilor de Bălăneşti”, de la ţinutul

Tutovei.

Perilipsis de pe scrisorile răzăşilor de Bălăneşti

1782 decemv(rie) 5
1768.
25
Un suret de pe un ispisoc de la Alexandru vodă ce întăreşti lui Drăgan Răbăe şi fratelui său
Hrăbei pe doao părţ(i) din a trie parte a satului Bălăneştii din parte(a) din sus ce-au cumpărat-o de la
Petre Lungul, cari şi el au avut-o de la fratisău Ion Lungul, pit(ar), cu ispisoc de cumpărături de la
tatăl lui Alexandru vodă, Bogdan vo(ie)vod şi acele două părţi să le fie din sus unde unde au fost
fântâna Straova, în patru părţ(i), trii părţ(i) dintru acele părţ(i), părţile din sus, numai lui Drăgan
Răbăe, iar fratilui său Hrebeiu să-i fie şi lui parte din (...).
1765
17
O carte de judecată de la Ştefan Roset, vel log(o)făt, pentru moşie Bălăneştii şi Straova, di la
ţinutu(l) Tutovii, precum s-au judecat Sandul Buzamăt, Costantin Buzamăt cu cu Lefter Răbegi şi cu
ispisocu de la Alexandru vodă şi cu alte scrisori şi dovezi au dovedit că Răbege n-au stăpânit
niciodată într-acesti moşii şi nici scrisori n-ari, nici niam cu dănşii nu iaste şi au rămas stăpânitori
numai Buzămăeştii.
1765

149
 17
O carte de la Grigorie Ghica v(oie)vod dată de volnicie Buzamăeştilor ca să dijmuiască din
Bălăneştii de sus şi din Straova.
7273
18
O carte g(os)pod de jalobă di la Grigori Ghica V(oie)vod, ce-au dat răzăşii de Bălăneşti, de
Straova, asupra egumenului de Răchitoasa zicându că s-ar fi sculat de vr(e)o 23 ani egumenul şi cu
Toader Jora cu nişti scrisori şi cu un uric a moşilor săi şi i-ar fi scoţindu din moşie şi scrie cătră
is(prăvnicie) di Tutova să-i judece.
17(...)1
12
O mărturie a unui Strătulat Scăfariul şi a altor oamini, încredinţată şi cu iscălituri(le) lui
Ioniţ Negre şi a lui Costandin Negre, întru cari mărturisişti Scăfariul că au apucat stăpânitori moşii
moşii Hălăreştii şi Bălăneştii pe Ursul Curălariul, spuindu-i Gagul cel bătrân.
7273
18
O mărturie de la popa Vasile ot Ţifeşti şi de la diaconul Ioan, şi de la popa Vasile şi jos nu
sânt iscăliţi, şi de la Isac Bătcă şi Stratul şi Vidră, care aceştie şi-au pus degitile, întru cari
mărturisesc că moşiia Bălăneştii şi Straova s-au stăpânit tot de Petre Buza măt(!) şi di niamurile lui
şi acmu s-au sculat unii ce le zic Răbege.
7280
11
O mărturie di la Sava, proinu egumen, ot Răchitoasa, încredinţată şi cu iscălitura
vor(nicului) Manolache Bogdan, întru cari mărturiseşti dup(ă) carti di blăstăm ci i-ar fi dus
Buzamăeştii că o parte din moşie Hălărăştii s-ar fi tras în moşie Bălăneştii şi suretu(l) de pe uricu(l)
moşii Bălăneştii să nu să ţie în samă, căci di acolo să îndreptiază.
1782
O mărturie de la mulţ(i) oamini bătrâni încredinţată şi de ban(ul) Sandul Miclesc(u), întru
cari mărturisesc că dup(ă) carte(a) de blăstăm ce li-au dus Buzămăeştii şi Ghidiştii de cându ştiu ei
tot pe dânşii i-au apucat stăpânindu parte(a) di Bălăneşti din sus, undi iaste făntăn(a) ce să numeşti
Straova, şi au dat şi dijmă din lemnu la Buzămăeşti.
1772
Carte di la Cnejii Moldavii cătră ispravnicii de ţănut(ul) Tut(o)vei, că după judecata ce au
avut Ştefan şi Ioniţi, nepoţii lui Ghid, pentru moşia Bălăneştii i Straova cu egumen(ul) de Răchitoasa
pentru înpresurare ce li-au făcut ca după dreptate în frica lui Dumnezău să odihniască pi jăl(uito)r(i)
precum să arată în carti.
1782
Carti g(os)pod de la mărie sa Alexandru Costandin v(oie)vod cătră Ghiorghii Costandin, biv
vel stol(ni)c i Costin Negre, biv vel stol(ni)c i Ion Gordul, vor(ni)c de poartă, de hotărât precum
arată cii faţi la acele părţi.
1783
Hotarnica rănduiţilor de (...) ce au fost după carte(a) de mai sus ce le poronceşti di hotărât.
O hartă iscălit(ă) di doi bo(i)eri cari au hotărât arătată stare(a) locului şi curgire(a) moşii.

ANI, Colecţia Documente, 147 / 7, original, rupt.

_________________________
1
. Rupt.

163. 1783 mai 2. Mărturie hotarnică a trei bătrâni din moșia Grozești, ținutul Fălciu
(astăzi în comuna Dimitrie Cantemir).
150
 Copăii
Din luminată poroncă preînălțatului domnului nostru mării sali Alixandru Costandin
voevod, poruncindu-să luminată carti a mării sale să mergim la ținut(ul) Fălciiului la moșii Grozăștii
să alegim niști părți din moșiia dum(i)sale banul Gheorghi Beldiman, ci ari cumpărături și dănii
dintr-ace moșii Grozăștii, noi după poroncă mergând la numita moșii am strins răzășii numitei moșii
Grozăștii di gios, anume preotul Niculai Romașcu, și cu preotul Ioniță, zet Andrii Darie și Andrii
Darie, și Ștefan Penișoară și alte neamuri a lor din Grozăștii de jos, ce li sint baștină, și am făcut
funii de 20 stănjăn(i) și stănjănu(l) di opt palmi domnești, și măsurând moșiia fundul despre apus pi
Săcuța din marginea Grozăștilor de sus am măsurat în jos păn într-un hotar vechiu di disparate
Ghibenii pe lungu de Grozăști, și s-au găsit 30 de funii, 12 stănjăni, și scoțind cumpărăturile
dumisali banului Gheorghi Beldiman pe trii bătrin(i) iar nu pe patru bătrân(i) cum arată răzășii acești
din sus arătaț(i) și le-au rămas lor moșii după cum în jos arată, bez ci s-au scos dum(i)sali banului și
ca să știi și ei ci s-au le-au rămas și ci au luat dumn(e)alui banu(l) am dat aceasta însămnari iscălită
di noi.
Let 1783 mai 2

Funii Stă(n)jin(i) Palmi

18 15 5 Li s-au vinit partea răzășilor di Grozăști bez 11 funii, 7 stănjini, 7
palmi, ci i s-au ales din Grozăștii di jos dum(i)sali banului Beldiman

Al doilea măsură pi Elan dispre apus pără în Ghibeni în dealu(l) Elanului ci au (i)eșit 37
funii, 15 palmi, toată soma și iar s-au împărțit pi trii bătrâni:

Funii Stă(n)jin(i) Palmi

23 - 1 S-au vinit iarăș(i) partea răzășilor bez 13 fun(ii), 14 stănjin(i), ci s-au
arat partea dum(i)sale banului Gheorghi Beldiman.

Al triilea măsură la drumul Sării drept movilă undi dispart Ghibenii și s-au făcut gro(a)pă și
s-au găsit 28 funi(i) și 19 stănjin(i) și s-au ales răzășilor.
17 fun(ii), 12 stănjin(i) și s-au făcut gro(a)pă bez11 funii, 7 stănjin(i), ci s-au ales dumisali
banului Beldiman, cumpărături i danii.
Al patrule măsură la budăiul lui Darie, s-au găsit 25 funii toată soma și iarăș(i) s-au înpărțit
pi trii bătrin(i) și s-au făcut gro(a)pă.
14 (funii), 14 stănjini, s-au vinit răzășilor, bez 9 funii, 6 stănjini, ci s-au ales banului
cumpărături și danii.
A cincea măsură din piatra de la Sărături spre Todireasă s-au găsit 24 funii, 15 stănjin(i), 6
palmi, s-au ales răzășilor.
16 funii, 16 palmi, s-au ales răzășilor, bez 9 fun(ii), 3 (s)tănjin(i), ci s-au scos părțile di
cumpărături banului Gheorghi Beldiman și iarăs(i) s-au făcut gro(a)pă în costiși și în capitili
pământurilor și s-au închiet toată măsura Grozăștilor pi cinci locuri cum arată în sus, funii și
stănjăn(i) și palmi, câti s-au venit răzășilor di sănt numiț(i), cum banului Gheorghi Beldiman cum și
do(u)a iazuri cu cu malurile lor iarăș(i) răzășilor în Elan, bez unul ci s-au venit dumisali banului iar
în apa Elanului, cu amândo(u)a maluri, ci au cumpărat di la Ștefan, ficiorul lui Panovțchi. Și după
alegirea și cercetare(a) ci s-au făcut în măsură cum arată mai sus și în sămni ci s-au făcut grop(i) în
pământ la toati măsurili, acesti cinci măsuri ci s-au tras moșiia pi curmeziș, iar lungul acestii moșii
Grozăștii din Saca dispre apus și pește Elan și piști vali(a) Mușeții și pără în podiș deasupra
Todiresii și să lovesti în coastili Răcămușului cu capătul dispre răsărit di Elan. Și le-am dat aceasta

151
mărturii în măsuri la măna răzășilor di Grozăști, anumi preotul Nicolai Romascu i preotul Ioaniță,
zet Andrii Darie și Andrii Darie și Stefan Penisoară și altor niamuri și răzăș(i) a lor și am iscălit.
1783 mai 2
Trii bătrin(i) au scos hotarnici(i), adică Ivan Panovițischi și Lohanaș iar bătrinul lui Lobodă
nu s-au scos în strămbățităr cu acesta pe răzăș(i). Și pentru aceia n-au primit răzășii să iscălească
hotarnicii în mărturii.

Fiind întocma după original am iscălit.

1825 mart(ie) 22
<ss> Iordachi Donici log(o)făt.
S-au scos întocma(i) de mini Petrachi Mărgărint.

ANI, Colecția Documente, 17 / 37, copie din 22 martie 1825; Mențiune în ANI, Colecția
Documente, 17 / 36.

164. 1783 iunie 27. Ioniță Mârza, blănar din Iași, se plânge domnului în pricina avută cu
egumenul mănăstirii Sfântul Sava pentru partea din moșia Budești, pe Sărata.

Pre înălțati doamne

Jeluesc mării tale că am pricină de judecată cu egum(enul) de mănăstire(a) Sfeti Sava că la

ținut(ul) Codrului am a cince(a) parte de moșiia Budeștii din jumătate(a) satului pe Sărata pe din jos
de gura părăului Căpățiroasa, și egum(enul) di Sfeti Sava cu numele moșiilor Vetrișoaia Nouă ș(i)
Alboteștii au cuprins și ace(a) a cince(a) parti de Budești. Ș(i) acum la vreme(a) când s-au hotărât
moșie mănăstirii toț(i) cei ce s-au aflat acolo cu scrisori ce-au avut, ș(i)-au scos părțile lor de supt
stăpânire(a) mănăstirii și acum la la vreme(a) ce m-am dus acolo au fost luat (s)fârșit pricina
hotărâtului și mii parti nu mi s-au scos. Mă rog mării tale să fim rânduiț(i) la dum(nealo)r veliții
bo(i)eri și să scoată egum(enul) scrisorile ce va fi având asupra acelor moșii ca să să descopere
dreptate(a) me(a), căci la hotărâtura ce s-au făcut acum parte(a) me(a) aceasta esti cuprinse iarăș
supt stăpânire(a) mănăstirii.
Robul mării tale Ioniț(ă) Mărza, blănar din Eș(i).
Dum(nealui) vel vor(nicul) cercetând această pricină înpreună cu dum(nealor) veliții boiari
să îndreptaț(i).
1783 iun(ie) 27.

ANI, Colecţia Documente, 422 / 56, original.

165. 1783 iulie 30. Sinetul giuzilor mănăstirilor Dobrovăț și Căpriana pentru un țigan copil
pe care l-au luat de la paharnicul Iancu Greceanu.

Fiind că dumi(sale) pah(arnicul) Iancul Greceanau avut să ia șapte sufleti de țigani de la

mănăstirea Dobrovățului cari li-au luat și fiind că acest copil Andreiu, țigănaș, au trecut mai mult și
l-am luoat noi giuzii mănăstirii ca să-l ducem înapoi și pentru ca să-s știi că l-am luat în mâinuli
noastri am dat acest sănet al nostru și pentru credința ni-am pus degiteli.
1783 iuli(e) 30
Eu Anton, giudili a mă(nă)stirii Dobrovățului.
Eu Ioniți, giudile a mă(nă)stirii Căprieni(i).

ANI, Colecţia Documente, 401 / 385, original.

152
 166. 1784 iunie 2. Scrisoare către Paisie, egumenul Mănăstirii Neamțului, ca să dea un
țigan Ioniță în împărțeală cu păhărniceasa Safta Adam, de la Bărboși, ținutul Fălciului, fugit la
mănăstire.

Cu plecă(ă)ciuni și litanii închinăm dum(nea)v(oastră)

Sărut cin(s)ti(tă) și blagoslovită dreapta sfinții tale

Pentru o înpărțală di țigani ci au avut dumneaei păh(ărniceasa) Safta Adămoaia, au luat un

flăcău di țănanu1, anumi Ioniț(ă), și aducîndu-l acasă având și eu cu dum(nea)ei înpărțală mi l-au dat
mie, și numai ci l-am dus acasă au fugit, și acum apucând eu pi dum(nea)ei cu judecată me-au arătat
cum că țăganul esti acolo la măn(ă)sti(r)e, că i-au spus țăganii măn(ăs)t(rii) cum că di atunci au vinit
la măn(s)t(ir)i; Și iată acmu triimisât acestu ficior la cari după multa a Sfințăi tale bunătati, mă rogu
să porunciști Sfințaia ta să aducă pe țăganu și să-l dea pi mâna triimisului meu să mi-lu aducă, iar
fiind țăganul mieu tribuitori la mănăsti(re), ori să-l însoari, ori di altă tribuință, eu însăș pentru voia
Sfinții tale oi învoi și l-oi lăsa, ci să-m(i) daț(i) o fată, ori un bă(i)et mai micu și dându-mi altu țăgan
eu însăș când când a vini părintile ci esti vechilu asupra moșiilor di la Soroca voi da zapisăli pi
țiganu(l) mieu și sfințăia ta să-m(i) triimiț(i) scrisor(i) pi țăgan sau țăgancă ci mi-i triimiti, numai mă
rog să-m(i) trimiț(i) țăganu(l), rămâind al Sfințăi tale mai mic fiu suflitis(c).
1784 iuni(e) 2
<ss>
<Însemnare pe f. 2>: Țăganul acesta s-au luat di la măn(ăs)ti(re) în zilelé mării sale Gligori
Ghica vo(i)evod.
<Însemnare pe f. 2 v.>: Cin(s)ti(te) al mieu părinti sufl(e)t(esc) Sfințăi sale părintilui Paisă,
egum(en) ot Măn(ăs)t(irea) Neamțul cu pli(că)ciun(e), să se dea.

ANI, Fond Mănăstirea Secu, III / 115, original, difolio, sigiliu în ceară neagră.
________________________
1
țăganu.

167. 1784 iulie 28. Iacov, Episcopul Hușilor raportează rezultatul cercetărilor în pricina
țiganilor dintre neamurile Codrescu și Goei și propune amânarea lor.

Pre înălțate Doamne

Cu pre plecată scrisoare înștiințăm pe înălțime(a) ta că astăzi iulie 28, mi-au adus dumi(sale)
vameșul Ioniță Codrianu, vechil din parte(a) ginerilor Codrescului, o luminată carte înălțimii tale din
let 1784, iuli(e) 19, prin care mi să face știre că la pricina de giudecată ce au ginerii Codrescului cu
niamul Go(e)i pentru niști țigani ce-i cer niamul Goei la ginerii Codrescului, zicând că ar fi a lor.
Care pricină sau și cercetat de cătră mine pentru numile țiganilor și a țigancii lui Gheorghiță Hete,
cobzariul, de au chemat-o Crăstâna, precum au arătat niamul Go(e)i că știu marturie lor sau de au
chemat-o cu alt nume. Și după cercetare(a) cea dintâi ce am făcut pricinii aceștiia pentru țigani însă
într-acest chip, că triimițind ca să-s aducă față înainte(a) mea pe Vasile Plăcintă marturul cel ales a
niamului Goe, dar fiind bolnav nu s-au putut aduce, cum și duhovnicul său preutul Ioan din
Tămășăni, ce l-au duhovnicit pe acel Plăcintă iarăș neputând veni ca să mărturisască zisăle lui
Plăcintă, fiind asămine bolnav, s-au dat acea mărturie la niamul Goe numai prin mărturiia în scris ce
mi-au adus de la preut. Mi-au mai venit al doile(a) luminată carte(a) înălțimii tale prin care iarăș mi
să poroncea ca numaidecât să-s aducă față înainte(a) mea pe acel Vasile Plăcintă, să mărturisască
cum și în cé feliu a ști pricina de acei țigani, iar de s-a v(...)i murit acel Plăcintă să să aducă preutul

153
duhovnicul său. Și acel Plăcintă măcar de n-au și murit atunce dar este și acmu foarte bolnav de nu
s-au putut aduce nicidecum, ci numai preutul au venit față înainte(a) me(a), dar și preutul fiind
foarte bolnav și bătrân, a căruia zisile în locul lui Plăcintă după întrebare(a) me(a), niavând nicio
luminare sau vreun temeiu curat, iarăș în ce chip am aflat pricina s-au dat mărturiia la niamul Goi.
Dar acmu fiind că ginerii Codrescului ar fi arătat o mărturiie de la un Lupul Rășcanu i Ioniță Nohit i
Stratica de la Miclești, arătând pricina cum că ar ști de acei țigani, pentru care mi să poroncești ca
săi aduc față înainte(a) me(a) ca după cé cu amăruntul cercetare ce le voiu face să mărturisască cum
or ști pricina de acei țigani și în ce chip voiu afla să dau mărturiia la vechilul ginerilor Codrescului.
Dar fiind că numitul vechil mai înainte păn a nu vini cu luminată carte(a) înălțimii tale la mine, au
umblat pe la marturii săi de la Miclești, adecă pe la Rășcanu și ceialanți ca să-i aducă, și fiind acmu
vreme a tot lucrul și mai vârtos fiind înprăștieț(i) pe la trebuințele sale, n-au putut ca să-i aducă.
Drept aceia mi s-au rugat ca să mai aștept cu această cercetare păn când i-ar da mâna ca să-i aducă
pe acești marturi, că poate păn atunce s-ar îndrepta de pe boală și acel Vasile Plăcintă, și atunce
viind față înainte(a) me(a) marturii amândoror părților cu amăruntul și pre largu să fac cercetare(a)
pricinii aceștiia pentru țigani ca să-s ia sfârșit, și atuncé voiu înștiința prin cea adevărată și curată
mărturiia. De aceasta n-am lipsit a înștiința pe înălțime(a) ta.
iulie 28
1784
Iar anii înălțimii tale rog de la milostivul D(u)mnezeu să fie mulți și fericiți, rămâind
A înălțimii tale cătră D(u)mnezeu smerit rugători
Iacov, episcop Huș

ANI, Colecția Documente, 402 / 12, original.

168. 1784 decembrie 13. Alexandru Mavrocordat (Deli Bei) rânduiește pe Teodoru Ducé
căpitan în târgul Huși.

Io Alexandru Costandin v<oe>voda, Boj<ï>6 mil<o>st<ï6> g<os>podar Ze<m>li

Moldavscoi. Fiind că la târgul Hușii să află lăcuințe de mulți oameni unde sint și din cei mai de
cinste, și să facu și adunări la zile de târgu, și ispravnicii aflându-să cu ședere depărtată de acest
târgu, unde neputându cerceta în toată vreme(a), s-ar fi întâmplându multe pricini și cade cu mare
supărare lăcuitorilor neavând cine să caute și să odihniască pricinile ce se întâmplă. Pentru aceasta
dar socotindu-să de cătră domnie mea că iaste trebuințe a se afla la târgul acesta un om rânduit cu
nume de căpitan, carile fiind supus dregătorilor ținutului cu toată ascultare(a), să înștiințeze pentru
toate pricinile ce s-or întâmpla și să urmeze la toate după povățuire(a) și învățătura dregătorilor,
lipsind nemesnicii ce-au fost până acum. Drept aceia dar iată domnie mea am rânduit pe Teodoru
Ducé, carile să fie nelipsit de la târgul Huși și pentru toate pricinile ce vor fi între lăcuitori,
înștiințindu pe dregătorii ținutului să urmeze la toate după povățuire(a) și învățătura ce i să va dade
cătră dregători, silindu-să atât spre înplinire(a) poruncilor domnii mele, cum și spre odihna și
dreptate(a) lăcuitorilor.
=ašpÌd 1784 dec<emvrie> gÆï <13>.
Prok hat<man>.
Pe verso-ul file 1: „S-au trecut la condica divanului„”.
Pe verso-ul filei 2: „S-au scris carti aceasta de Andrei, biv izbași, condicar divanului”.

ANI, Colecția Documente, 402 / 13, original, difolio.

154
 169. 1784 decembrie 19. Ioniță, fiul preotesei Severina, sora lui Grigoraș Bosie din satul
Știoborăni, ținutul Vaslui, vinde lui Toader Carp ot Visterie, partea sa de câmp, iaz, siliște, livezi și
din tot locul ce i se va alege din moșia Dumbrava ce-i spune La Mănăstirea Bodescului.

Adică eu Ioniți, ficior preutesii Severinii ce-au fost sor(ă) cu Grigoraș Bosii din satul
Știuborenii din ținut(ul) Vasluiului, făcut-am adevărat și încredințat zapisul mieu, la mâna
dum(nealui) Toader Carp ot vist(erie), precum să-s știi că având și eu parte me de moșii în moșie
Dumbrava ce-i zicu La Mănăstire(a) Bodescului de pe maicăme Severina, toată parte(a) me moșii
câtă să va alegi, din câmpu, din iaz, din săliște, din livezi, și din tot locul, parte câtă să va alegi, o am
vândut-o dumis(ale) și acum înainte mi-au dat dumi(sale) cinci lei, și după ce să va hotărî moșia, di
s-a face să-mi mai de bani; să aibă a-m(i) da dumn(ealu)i după tocmala ce ne vom pute(a) așăza
atunci, iar când nu a-ș(i) ave(a) eu parte(a) me într-această moșii, atunci să aibă a-ș(i) înplini
dumi(sale) dintr-alte părți de moșii ce voiu ave(a) eu, iar când s-ar întămpla să nu aibu eu părți nici
dintr-alte moșii, atunce să aibu ai plăti eu bani(i) dumn(ealu)i cu dobânda lor pe câtă vremi vor sta la
mini, din zăci doisprezăci pe an. Și pentru mai adevărată credința am pus degitul.
=ašpÌd 1784 decem<vrie> øÆï <19>.
Eu Ioniț(ă), ficior preutesii Severinei, am vândut cu voia me.

ANI, Colecția Documente, 410 / 35, original, difolio.

170. 1785 aprilie 12. Alexandru Ioan Mavrocordat (Firaris) stabileşte ziua de judecată
între Zoiţa, fiica şetrarului Ioniţă Arbori, şi răzeşii de pe moşiile sale Odobeştii, Mogoşeştii şi
Mândreştii, de la ţinutul Fălciului.

Io Alexandru Ioan Mavrocordat v<oe>voda, Boji6 mil<o>st<ï6>, g<os>podari Z<e>m<l>i

Moldavscoi. De vremi ce prin jaloba ce-au dat domnii mele Zoiţa, fata şatr(arului) Ioniţi Arbori, au
arătat că la ţinut(ul) Fălciului are aceste moşii, Odobeştii i Mogoşeştii i Mândreştii ot Chigeci, cari
moşii le-ar fi având de baştină cu scrisori, şi s-ar fi înpresurând dispre alţi răzăşi, cari să află şăzători
pe numitele moşii, şi în tării le stăpânesc, au cerşut să aibă judecată cu aceia. Iată dar printr-această
carte a domnii mele să puni soroc răzăşilor de la moşiile de sus arătate ca la 30 zile a lunii lui mai
negreşit să-s afle la divan cu scrisori dovezi ce vor ave ca să ste la judecata divanului cu jăluitoare să
li-s hotărască, căci nevenind la soroc vor fi aduşi cu om gospod şi cu ciubote. Aceasta poruncim.
1785 apr(ilie) 12
Prok vel log<o>f\t

Academia română, Documente istorice, CXLIII / 111, original, sigiliu imprimat în chinovar.

171. 1785 aprilie 16. Iacov, Episcopul Hușului, scrie lui Paisie, egumenul Mănăstirii
Neamțul, privitor la purtarea monahului Evsevie și la fuga unor țigani de la mănăstire ajunși la
Episcopie.

Prea cuvioase stareț a Sfintii Mănăstiri Neamțului chir Paisie

Arhierească blagoslovénie triimitem Prea cuvioșii tale

Precum mai înainte nespuse bucurie am avut văzind că cea după voia lui D(u)mnezeu viață
a preacuvioșii tale sporește și crești numărul fiilor celor duhovnicești, așa și acmu după pronie cea
d(u)mnezăiască în sfănta mănăstire a Înălțării Domnului cu eponimia Neamțul, întru care atăț(i)a
frați pé cea dreaptă cale a voii lui D(u)mnezeu cu înțăleapta și părinț(e)asca ocârmuire a prea
cuvioșii tale să povățu(i)esc spre slava lui D(u)mnezeu și bucuria și lauda patrii noastre, ne simțim
155
îndatoriți a fi silitori după putința noastră pentru odihna și mulțămire(a) preacuvioșii tale și a
sfăntului lăcaș, fiind și noi unul din adunare(a) fraților și fiu a sfintei mănăstiri după podvigul
cinului călugăresc.
Pentru aceia încredințăm pre preacuvioșie ta că dragoste(a) preacuvioșii tale și a sfintii
mănăstiri nu numai ne agiungise monahului Evsevie, ci nici o întâmplare nu poate să o răcească, și
de s-au și îndreptat numitul Evsevie înaintea preacuvioșii tale cu aruncare(a) pricinii asupra
dichiului nostru ierodiaconului Calinic, vei ști preacuvioșie ta că nu pentru altă pricină au fost trimis
la mitocul mănăstirii să aducă țiganca Crucerescului, fără numai ca să să știe în ce chip țiganca acmu
să află la mănăstire. Care după cé s-au înștiințat Crucerescul n-au mai pus nicio pricină, și nu era
trebuință a triimite numitului monah Evsevie și scrisoare, fiind mitohul atâta de aproape de
episcopia noastră, pentru care putea să îngăduiască și să vie să ne înștiințeze ca să-ș(i) afle dreptatea
și să nu joace un joc atâta de necuvios cinului călugăresc, zic, nu trebu(i)e să-s(e) rădicé cu pari
asupra oamenilor noștri și să strige că or face moarte, necinstind tot cinul călugăresc cu scandăla
privitorilor și micșurând ipolipsul părinților ce sânt supt ascultare(a) preacuvioșii tale. Însă pentru
cela cé ne învață să purtăm sarcina unul altuia și pentru dragoste(a) preacuvioșii tale, fie (i)ertat
cuviosul monah Evsevie, că pe noi nu ne mâhnesc atâta neagiungirile unora ca acestora, cât ne
vesălesc cucernicia și bună orânduiala părinților cilor ascultători de învățăturile preacuvioșii tale,
dintre cari am cunoscut și pe triimisul cătră noi a preacuvioșii tale cuviosul ierodiiacon Ghenadie,
căruia după cerire(a) preacuvioșii tale i s-au dat de cătră noi voie și blagoslovenie și carte de
milosténie ca să umble pentru milosténie în eparhie noastră. Și am scris și protopopului nostru de
Lăpușna să fie agiutoriu triimisului preacuvioșii tale și de va găsi grâu să cumpere, cari noi îl dăruim
sfintei mănăstiri. Pentru cari i s-au rânduit să ia 100 lei de la protopopul nostru de Lăpușna.
Osăbit te înștiințăz pentru niști țigani fugiți de la măn(ă)stire, carii și câți arată pitacul
triimis, carii unii sânt mai de curând fugiți, iar altul este fugit de cinsprăzăci ani, carii ca să nu să
înprăștie pe la bo(i)eri i-am oprit aice și i-am întrebat ce iaste pricina pentru care fug de măn(ă)stire.
Ei mi-au răspuns că nu să pot cuprindi cu chivirnis(e)ala pentru hrana vieții lor.
Deci poftesc pé preacuvioșie ta să li să dea acestor țigani de aice țidule cu dajdea lor ce s-a
socoti, și eu voiu triimite pentru dânșii dajdea la mănăstire, numai ca să nu să înstreineze, și cu
vréme(a) să vor aduci iarăș la mănăstire, arătând celoralalți țigani că acéștie s-au lăsat cu dajdie și
câte mult și că să vor aduce la mănăstire ca să nu să mai obrăznicească și alții ca să fugă. Și această
iconomie cu țiganii cercetând vii găsi preacuvioșie ta că au făcut-o și alți(i) mai înainte de noi
arhierei ce au fost din sfănta mănăstire Niamțul. După aceste(a) rugându-ți de la milostivul
D(u)mnezeu înpreună cu cea plină de duhovniceasca bucurie petrecire a luminatului praznic a
Învierii Mântuitoriului nostru I(isu)s H(risto)s îndelungată viiață spre buna ocârmuire și îndreptare
celor duhovnicești frați rămânem,
apr<i>l<ie> qy<16>
=ašpe <1785>
A preacuvioșii tale după darul D(u)hului sfânt, sufletesc părinte.
Iacov, Episcop Huș(u)lui

156
 <Însemnări>: Preacuviosului stareț chir Paisie de la sfănta mănăstire Neamțului, cu fericită
săn(ă)tate și cu blagoslovénie să să dei; Di la prea sfințiia sa părint(e)le chir Iacov, episcop di Huș(i)
pentru țigani(i) ci să află fugiț(i) acolo la Huș(i) la episcopie di la mă(năs)t(i)re(a) Neamțul.

ANI, Fond Mănăstirea Secu, III / 117, original, difolio, filigran.

172. 1785 aprilie 16. Lista țiganilor Mănăstirii Neamțului fugiți la Episcopia Hușului.
Țigani ce să află fugiți de la mănăstire(a) Neamțul veniți la Episcopie Huș(u)lui.
1785 ap(rilie) 16
Domintie Furdacu cu fimeia lui.
Ion Furdacu cu fimeia lui.
Ion Țimure cu fimeia lui și cu un copil frate a lui anume Trif.
Iancul Țimurea cu capul lui ce au fost lipsit de la măn(ă)stire de 15 ani.
Pintelei, sin Ion Leuștian, ce au fost fugit cu o Ruscă a unui soldat de la maior din Iaș(i), și
umblând ca să o ia nu l-am lăsat, ci am triimis pe Ruscă la maioru(l) ca să o dea după bărbatul ei și
lui Pinteleiu, țiganu(l), i s-au dat voie să-s(e) însoare să ia țigancă ori ori de la vreo mănăstire ori de
la episcopie. Pentru care țigancă să-s(e) poată învoi mămăstire(a) cu lesnire cu stăpânul ei, și au luat
pe o țigancă a episcopi(e)i cu cununie cerșindu-o în multi rânduri de la noi.

ANI, Fond Mănăstirea Secu, III / 118, original, filigran.

173. 1785 mai 15. Alexandru Ioan Mavrocordat (Firaris) porunceşte ispravnicilor ţinutului
Tutova să aleagă hotarele moşiilor Toporăşti, Luceşti, Broşteni, Baboşăni, Fireşti şi Miceşti, ale
mănăstirii Floreşti de către cele ale răzeşilor.

Io Alexandru Ioan Mavrocordat V<oie>voda boj<ï>6 mil<o>st<ï6>, g<os>podar<\>

Z<emli> Moldavscoi. Credincioş(i) bo(i)erii domnii mele dumn(ea)v(oastră) Iordachi Lambrino,
biv vel pah(arnic) i Costin Negre, biv vel stol(nic), is(pravnici) de ţinut(ul) Tutovii. Fiindu că prin
jalba ce-au dat Antonie, egumenul măn(ă)stirii Floreştii, au arătat că măn(ă)stire(a) la acel ţinut are
părţi de moşii în Toporăşti, în Luceşti, în Broşteni, în Baboşeni, în Fireşti şi în Mişeşti, care nefiindu
hotărâte despre alţi răzeş(i), au cerut ca să-s rânduiscă hotarnici să le hotărască. Drept aceia scriem
dumn(ea)v(oastră), întâiu să aduceţ(i) faţ(ă) pi toţ(i) răzeşii acelor moşii şi după cercetare(a) ce
veţ(i) face dovedindu-s(e) că mănăstire(a) are părţ(i) într-aceli hotară făr(ă) de pricină, apoi din
mazilii acelui ţinut să rânduiţ(i) oamini cu frica lui D(u)mnezeu şi carii vor fi avându ştiinţe la
hotărât, carii mergându la stare(a) moşiilor unde aducându di faţ(ă) şi pe toţ(i) răzăşii, după
cercetare(a) ce vor face scrisorilor de îmbe părţile, câte să vor afla drepte părţile măn(ă)stirii să le
aleagă deosăbit di cătră părţile altor răzeşi, stâlpindu-le şi cu pietri hotară pe la locurile ce să va
căde(a), să de(a) şi mărturii hotarnice în semen şi în stănjini pi rânduială, iscălite atât di dănşii şi di
toţ(i) răzeşii înprejuraşii, cât şi de dumn(ea)v(oastră). Iar fiind pricină între răzeşii vreunii moşii,
acolo cu pietri să n-o stălp(e)ască, ci dumn(ea)v(oastră) să daţ(i) mărturie cu cu toată curgire(a)
pricinii în care la parte(a) ce să va căde(a) şi cu hartă de stare(a) locului prin zi de soroc să-i
trimiteţ(i) la divan ca să ste(a) la giudecată. Aceasta scriem.
1785 mai 15

157
 ANI, Fond mănăstirea Floreşti, I / 13, copie; Rezumat în Preotul Ioan Antonovici,
Mănăstirea Floreşti din plasa Simila, judeţul Tutova, Bucureşti, Atelierele grafice SOCEC & Co.,
1916, p. 23, nr. XXII.

174. 1785 iunie 25. Ionichie Greceanul, egumenul mănăstirii Adam de la ținutul Covurlui,
dă vel vistierului Matei Cantacuzino, 34 de stânjeni în satul Tămăoani, schimb pentru un sălaș de
țigani.

Gavril, Mitropolit Moldavii.

Ionichie Greceanul, monah, egum(en) de mănăst(i)re(a) lui Adam, ot ținutu(l) Covurluiului,
înpreună cu tot soborul fraților de la această mănăstire, dat-am acest al nostru adevărat zapis la
cinstită mâna dum(i)sale Matei Cantacuzino, vel vist(ier), pentru ca să-s știe că având măn(ă)stire(a)
aceasta 34 stă(n)j(eni) de moșie în curmeziș din săliște(a) satului Tămoanii, ce are dum(nea)lui vel
vist(ierul) aice la acest ținut, care s-au ales de pe o danie ce-au avut măn(ă)stire(a) de la Căsandra,
fata lui Alexandru Adam, care neaducând nici un venit la măn(ă)stire fiind foarte puțină și piste
putinți a o stăpâni, și fiind mănăstire(a) aceasta cu totul lipsită de slujbă, ni-am rugat dum(i)sal(e)
vel vist(ierului) ca să ne de(a) vreun țiganu de slujbă pentru acei 34 stă(n)j(eni) de moșie, și
dum(nea)lui făcând mile au învoit la cerere(a) noastră și am făcut schimbu într-acestaș chip, adecă
dat-au sfnta măn(ă)stire dum(i)sal(e) vel vist(ierului) acei triizeci și patru stă(n)j(eni) în curmeziș din
săliște Tămăoanilor la Covurluiu pe Prut cu tot venitul, și dum(nea)lui vel vist(ier) din bun cugetul
dum(i)sali au dat la măn(ă)stire un sălaș de țigani întreg, ca să fie și pentru ertare(a) păcatelor
răposatului părintelui dum(i)sale pomenitul Ioan Cant(acuzino), biv vel log(o)făt, anume pe (...) 1
țig(an), ficior (...)2cu femeia lui țigancă, anume (...)3, fata (...)4, cu toți copii ei și cu tot rodul ce să va
naște din-trânșii . deci de astăz(i) înainte și în veci să aibă dum(nea)lui a stăpâni acei stă(n)j(eni)din
Tămoani cu bună pace ca pe al dum(i)sale driaptă ocină, cum și măn(ă)stir(a) asămine să-ș
stăpâniască selașul de țig(a)n(i) în pace, iar când moșie ar eși cu pricină și s-ar lua de la mâna
dum(i)sali, să aibă măn(ă)stire(a) a da țiganii toți înapoi, cum și țiganii de ar eși cu pricină se aibă
dum(nea)lui a ne da alții de potrivă în loc, și spre încredințare am dat această scrisoare iscălită de
noi, adeverită și cu pecete(a) măn(ă)stirii.
=ašÌpe <1785> iunie cÆe <25> .
Inoc5, egum(en).
† Ermonah Misail.
Ioasaf, ierodiacon.
Visarion, dichiu.

Academia Română, Documente istorice, CLVIII / 202, original, sigiliu inelar în tuș.
_________________________
1, 2, 3, 4
Spațiu gol.
5
Ionichie.

158
 175. 1785 august 9. Alexandru Ioan Mavrocordat (Firaris) Voievod scrie biv vel
paharnicului Grigoraş Costache, biv vel paharnicului Iancu Greceanu şi vornicului de poartă
Constantin Stăncescu să aleagă părţile de moşie Mândreşti şi Odobeşti de la ţinutul Fălciului ale
Zoiţei, fiica şetrarului Ioniţă Arbore.

Noi Alexandru Ioan Mavrocordat v<oe>voda, Boj<ï>6 mil<o>st<ï6>, g<os>podar<\>

Z<e>m<li> Moldavscoi. Credincioşi boerii domnii mele dum(nealui) Grigoraş Costache, biv vel
pah(arnic) i dum(nealui) Iancul Grecean, biv vel pah(arnic), ispravnici de ţinut(ul) Fălciului,
s(ă)nătate, i boeriul nostru Costandin Stăncescu, vornicul de poartă. Se face ştire că prin jaloba ce au
dat domnii mele Zoiţa, fiica şat(rarului) Ioniţi Arburi, au arătat că la acel ţinut al Fălciului ar fi
având părţi de moşii în Măndreşti şi în Odobeşti cu scrisori, pe care părţi după scrisori ce are prin
vechilii ce au avut acolo ar fi avut şi stăpânire din moşii şi părinţii, cum şi de dânsa până mai în anii
trecuţi, iar de atunce încoace s-ar fi sculat unii din megieşii acelor părţi şi din pricină că n-au avut
vechili acolo ca să le caute liar fi înpresurând mai cu totul în hotar(ul) altor moşii, pentru care
cerşind ca după scrisori ce are să i s(e) aliagă părţile sale de moşii. Iată scriem dum(nea)v(oastră)
întâi să cercetaţi scrisorile ce zice că are, cum şi de au avut vreodată stăpânire pe acele părţi, şi
dovedindu-se că sint drepte acele părţi a jăluitoarii şi nu va mai rămâne pricină di(n)spre alţi răzăşi
şi megieşi de pe înpregiur. Atunci de nu veţi pute(a) însuşi dum(nea)v(oastră) a merge la stare acelor
părţi de moşii având trebuinţili ţinutului, să rânduiţi din parte(a) dum(nea)v(oastră) din mazilii
acelui ţinut pe care veţi socoti a fi oameni vrednici şi cu ştiinţă la hotărât, ca înpreună cu vornicul de
poartă Costandin Stăncescu, carile mai iaste rânduit prin osebite cărţi g(os)p(o)d ca se aliagă şi se
hotărască alte moşii tot la acel ţinut a mănăstirii Sfente Sava, să m(e)argă şi la stare acestor părţi
Mândreştii şi Odobeştii, şi după scrisori dovezi şi după cum a da dreptate să le aliagă şi să le
stălp(e)ască cu pietri hotară de cătră alte părţi şi moşii di pe înpregiur, după care alegire să i s(e) facă
şi mărturii hotarnică întru care să arăte sumile stănjănilor în lungu şi în lat şi pietrile hotară şi alte
sămni pe la locurile ce s-au pus şi cum s-au deosăbit de către alte moşii, în care să-s iscăliască
numitul vornic de poartă i mazilii rânduiţi cum şi toţi răzăşii şi megieşii şi alţii carii se vor întâmpla
la hotărât, pe care mărturii hotarnice aducându-le şi la dum(nea)v(oastră) şi făcându-le căzuta
cercetare şi fiind făcută cu bună dreptate şi cu primiire(a) tuturor răzăşilor şi megieşilor di pe
înpregiur se le adeveriţi şi cu al(e) dim(nea)v(oastră) iscălituri. Iar când va naşte pricină dispre vreo
parte şi nu se vor mulţemi cu hotărâtura ce se va face, atunci cu pietri hotară să nu-s stălp(e)ască, ce
după cum va fi şi se va dovedi pricina se daţi mărturie pre largu la parte ce s-a cădea, făcând şi hartă
iscălită de stare moşiilor, cum şi locurile de pricină cu arătare stănjănilor după cum a fi cu dreptate.
Aceasta scriem.
1785 av(gu)st 9

Academia Română, Documente istorice, XV / 106, original, sigilie aplicat în ceară roşie.

176. 1785 august 10. Ioan Ursoianu, biv treti logofăt, scrie lui Paisie, starețul Mănăstirii
Neamțul, ca să-i trimită țiganii risipiți pe la mănăstire și să facă schimb pentru cei căsătoriți.
Țiganii se aflau sub povățuirea lui Iacov, Episcopul Hușului.

Cu smerită închinăciune serut cinstită driapta preacuvioșiei tale

Vremea și întâmplarea au mijlocit ca prin această plecată a mea scrisoare ce fac înștiințare
preacuvioșiei tale că măriia sa Costandin Muruz v(oie)voda mi-au dat danie și miluire un selaș de
țigani streini cu hrisovul mării sale, un țigan bătrân muntian cu țăganca lui și cu toți ficiorii lor, după
cum i-au dat înscris atuncea vornicul de țăganii g(o)spod; dar fiind că acești țăgani să afla supt
povățuirea prea sfinții sale părintelui Iacov, episcopul Hușului, încă din vremea ce era dicheu la
159
mitropolie, și de la prea sfințiia sa luând eu răspunsu cum că sint înprăștieți pe la depărtate locuri și
că cu astăzi cu mâine prin iconomie preasfinții sale îm(i) vor veni țiganii la mână cerșindu-mi încă
se-l și înpărtășesc cu un copil din țiganii acește, mult m-am zbuciumat și m-am cheltuit căutându-i
păn(ă) am aflat pe țigani, care pe unde se află. Și dând jalobă mării sale lui vod(ă), arătând și
hrisovul domnesc de danie, s-au milostivit și măriia sa și cu luminată cartea mării sale s-au rânduit
armășel spre strângerea țăganilor la casa mea, pe ficiorii țăganului, de pe unde i-am găsi de la case
bo(i)erești și mănăstirești i-am pus la mână. Iar țăganul cel bătrân cu țăganca lui, fiind că să află la
moșiia Mogoșeștii, a mănăstirii Niamțului, pe Siret, având ei fată pe Măriuța, care iaste măritată la
mănăstirea Niamțului, după un țăgan mănăstiresc, anume Lupul Calăul, iată armășelul după poronca
domniască, vine ca să-i rădice și pe acește, și să mi-i aducă.
Deci eu știind că după cum ochiul nu poate suferi o mică lechia, asemenea la preacuvioșia ta
iaste nesuferit lucru strein și strămbătatea cuiva, și neîndoindu-mă că se va socoti aceasta înaintea
preacuvioșiei tale vreo mâhnăciune, mă rog preacuvioșiei tale se poroncești se se dea pe țăganul cel
bătrân înpreună cu țăganca lui, iar pentru fata lor Măriuța, fiind că un frate al Măriuții, anumi
Andrei, au luat pe o țăgancă măn(ă)stiriască, adec(ă) pe Ilinca, fata lui Pricopi Buliarcă, țigan
măn(ă)năstiresc și acmu în trecuta septămână fugind țăganca de la bărbat din satul Storneștii a
mitropoliei, au venit la mănăstire. Mă rog să fie poronca preacuvioșiei tale se se dea la armășel și pe
Ilinca, țăganca, ca se-ș(i) vie la bărbat, și va fi aceasta în locul Măriuții, una pentru alta. Mă rog se
nu să facă smintială pentru țăganca Ilinca, căci fiind cununată cu țăganul, nici legea nu dă ca să să
despartă, dar nici mănăstirea nu păgubește nimic rămâind țăganca mea Măriuța la mănăstire în locul
aceștia. Iar pentru rodul ce-au (i)eșit din Măriuța rămâne ca să fac înpărțală cu mănăstire(a), și fiind
că mie acmu nu-mi dă mâna într-această dată se stau după această triabă, fiind rânduit la hotărâtul
unor moșii a preosfinții sale mitropolitului, aceasta va rămânea pe când voi avea vremé și mă voi
învoi eu cu mănăstirea cum a fi mai bine, încă din cel drept de la mine va mai trece la sfînta
mănăstire, și măcar că țăganul cel bătrân după obicéiul țăganilor, mi să pare se-ș(i) fi schimbat
numele, dar la cea de pe urmă, măcar oricum se-l cheme, eu încredințăz pe preacuvioșia ta cu
chezeșluirea sufletului mieu că atât vornicul de țăgani care iaste față, cât și preasfinția sa episcopul,
pe acest selaș de țigani m-au încredințat, însuși preasfinția sa mi-au dat mie a înțelege câți ficiori are
țiganul cel bătrân, și anume care ce meșterșug are, și pentru fata țăganului că s-au măritat după
țăganul Mănăstirii Niamțului prin știrea prea sfinții sale, și altele câte s-au vorbit pentru țăganul
acesta preasfințiia sa le știe. Mă rog preacuvioșiei tale după atâta ostenială și cheltuială ce mi s-au
pricinuit păn(ă) acmu pentru țăganii acește, se nu mi să facă smintială, nici să fie umbletul
armășelului în zadar, după cum preacuvioșia ta strămbătate nimăruia nu va (i)eși. Iar eu,
1785 av(gust) 10
Al preacuvioșiei tale fiiu sufletesc și plecată slugă
Ioan Ursoianu, biv g log<o>f<ă>t <m. p.>

Măriuța, care o țâne Lupul Calău, au depreună făcuți un ficior Vasile Ci(o)botar și o fată
Ioana.
Vasilie iaste însurat, țâne pe Irina, țăgancă mănăstiriasc(ă) la Vânătorii Niamțului, și au
copii.
160
 Ioana încă iasti măritată după Neculai Ci(o)botar, țăgan mănăstiresc și au copii.
<Însemnări pe f. 2 v.>: Preacuviosului cinstitului părintelui mieu sufletesc sfinții sale
staréțului Paisie al Sfintei Mănăstiri Niamțului, cu smerită închinăciune; De la dum(nealui) Ioniți
Ursoian, biv 3 logofăt, pentru Măriuța, țiganca, pi cari o au ținut-o Lupul Calăul, țigan al
Măn(ăsti)rii Neamțului.

ANI, Fond Mănăstirea Secu, III / 120, original, difolio, filigran.

177. 1786 ianuarie 14. Mărturia hotarnică și „împărțala” moșiilor Guzari și Scurți de la
ținutul Fălciului.

Copie
Înpărțala întri răzășii din moșie Guzarii i Scurță(i) ci sânt din Todire(a)sa peste Porce(a)na
pănă în Sărata, carii moșie să tragi di pi moșii lor Ștefan Burlamiz i Costa(n)din Burlamiz, fiind dar
că parte(a) lui Costa(n)din Burlamiz s-au găsât vândută din hotarul Ungurenilor și fiind că la trii
moșăi ale1 dreptati să ei în giumătate dentr-un hotar, anumi Guzarii i Bălteni i Hățieșul lui Burlamiz,
ne(a)m lui Costa(n)din Burlamiz, dară pentru parti ci s-au găsăt vândută din Ungureni a lui
Costa(n)din Burlamiz după cum arată mai sus au făcut învoială și așezare între toți răzășii să înpartă
pi cinci părți și să ia și ne(a)m(ul) lui Costa(n)din Burlamiz a cince parte în to(a)ti hotarăli de mai
sus și cum arată anumi în jos, așa ne-(a)u arătat Dima Hoha, om bătrân di șaptizăci mai bini di ani,
cum și toți răzășii.
Let 1786 ghenari 14.
No. părți mari.
1. Safer, ficioru(l) lui Ștefan Burlamiz, ci să înparti în doo părți, o parti ci trage Dima Hoha
cu ne(a)m(ul) lui, o parte ce trage Safer cu frațăi lui și cu ne(a)m(ul) lui.
2. Sămina, fata lui Ștefan Burlamiz, ci să înparti în cinci părți pi cinci frați, anumi Arhirii, să
trag Mihăilă, treti log(ofăt), să tragi du(mnea)l(u)i păh(arnicul) Ion Dolacin, Arhiriști, Paraschiva,
sora lui, ci să tragi Sandul Bădros cu frațăi lui, nepoțăi Paraschivei i Măriuța, sora lor, ci să trag
Tironeștii i Andrunachi, brat lui, cu ne(a)m(ul) lui.
3. Parte Vasăli Orac,, ci să înparti în doo părți.
4 a.Vremi, ficioru(l) lui Ștefan Burlamiz, ci să înparti în doo părți, ci să tragi Ioniță
Codre(a)n i o parti Mării, sora lui, ci o tragi Costa(n)din părcălab, zăt Mării Iordachi Sănețuaria,
nepot Mării di o fată.
5 a. Parte To(a)d(e)r Oțăl, ficior lui Costa(n)din Burlamiz, ci să înparti în șasă părți, anumi
Neculaiu Oțăl, Andrunachi, brat lui, i Vremi, brat lui, Ilinca, sor(ă) lui, Alicsandra, sor(ă) lui, i
Măriuța, sor(ă) lui, ci tragi Mihălachi Oțăl cu frații lui.
Cinci părți mari face.
Și fiind că s-au măsurat moșie cu stă(n)jănul di opt palmi g(os)pod lungul moșii pi di(n) sus
di drumul lui Vetriș din piatra vechi din capătul2 moșie(i) spre răsărit p(r)in capătăl Futileștil(o)r
trecând Porceana înspre răsărit alături cu Frijănii a dumis(ale) po(......) Arghirie, pănă în matca
Sărății, s-au găsit 1450 stănj(i)ni ci s-au măsurat cu funii de zăci stă(n)jăni și măsurându-să și lungul
pi din jos din Sărata alăture cu Răzlogi din apa Sărățăi spre apus pisti Porce(a)na pănă în
Todere(a)sa, s-au găsăt 1260 stă(n)jăni, fiind că aice este mai scurtă, iară curmezășul moșăi(i)
Guzarii i Scurțăi, capătul dinspre apus pi zare(a) de(a)lului pi drum(ul) lui Vitriș, pintre Todere(a)sa
și pintre Porce(a)na din Răzlogi pănă în capătul Futileștilor în piatra cari s-au zâs mai sus s-au găsăt.

Stă(n)jăni
1130 Și înpărțăndu-să pi cinci părți mari după cum arată mai sus la ace(a)stă măsură.
Stă(n)jăni Parte pi din sus după cum arată în jos.
161
 220 Safir, ficioru(l) lui Burlamiz, ci să înparti doo părți, o parti Dima Hoha cu frații i cu
ne(a)murili lui, o parti Gligori Safir Condre, la fel i cu surorili lui.
Parte întăi.
220 Sămina, fata lui Ștefan Burlamiz, ci să înparti în cinci părți, anumi Arhiri, ficior
Sămini(i) i Mihăilă, treti log(o)f(ă)t, Andrunachi, brat lui, i Paraschiva, sor(ă) lor, ci
tragi Sandul Bădros cu frații lui, nepoțăi Paraschive(i), ci au ținut-o Vasăli Bădros 2
armaș i Măriuța Tirone(a)să, ci au ținut-o Neculai Tiron, vornic di po(a)rtă, ci tragi
Ghiorghi Tiron cu Ștefa(n), zăt lui, nepoți lui Tiron.
Parte a triilea alăture cu Sămina
235 Vremii, fiind mai scurtă să înpărță în doo părți, o parti Ioniță Codre(a)n(u) cu frațăi
lui, ci să tragi din Safta, fata lui To(a)dir Vremi, ci au țănut-o Vasăli Codre(a)nu, o
parte Mărie, sor(ă) Safti(i), ci să tragi Costa(n)din părcălab, zăt Măriei, Iordachi
Sănețuaru, nepot Mării, parte a patruli, alăture cu Orac.
Cari acești de mai sus arătați să trag toți din Ștefan Burlamiz.
235 To(a)d(e)r Oțăl, fiind mai scurtă să înparti în șasă părți, anumi Neculai Oțăl i
Andrunachi, fra(...) Vremi brat lor i Ilinca, Alicsandra i Măriuța, surori lor, ci să trag
din Costa(n)din Burlamiz, frati lui Ștefan Burlamiz, parte a cincile(a), alăture cu
Răzlogii și s-au încheiat măsura to(a)tă aceasta capătul moșăei despre apus.
Stă(n)jăni Măsura al doili(a) curmezășul moșie(i), s-au găsăt 1070 stă(n)j(ă)ni și s-au înpărțăt
tot pi cinci părți din Frijăne în jos pi Porce(a)na pănă în Răzlogii, cum arată în jos,
anumi:
214 Safir, ci să înparti cum arată mai sus în 2 părți.
214 Sămina, ci înparti în cinci părți.
Parte a doo
214 Vasăli Oracu, ci să înparte în doo părți.
Parte a 3
214 Vremi, ci să înparti în doo părți.
Parte a patra
214 T(o)adir Oțăl, ci să înparti în șasă părți.
Parte a cinci(a) pi din jos s-au închiet în măsura aceasta.
Măsura al triile(a) capul dinspre răsărit în curmezăș pi Sărata din piatra Frijănilor în
jos pănă în hotarul Răzlogilor din sus di movilă drept făntăna lui Plop, ci au arătat
răzășii că au fost sămnu și nu s-au găsât.
S-au găsât:
Stă(n)jăni
1037 Și s-au înpărțăt iarăș pi cinci părți cum arată în jos, anumi:
Stă(n)jăni Palmi Degiti
207 3 2 Safir, ci să înparti în doo părți parte din sus.
207 3 2 Sămina, ce să înparti în cinci părți. Parte a 2.

207 3 2 Vasăli Orac, ci să înparti în doo părți. Parte a 3 e.

207 3 2 Vremi, ci să înparti în doo părți. Parte a patra.
207 3 2 To(a)der Oțăl, ci să înparti în șasă părți. Parte a cinci(a).

Și s-au încheiat t(o)ată măsurăt(o)are(a) acestii moșăe Guzarii i Scurții pi trii locuri după
obiceiu și s-au făcut și s-au însămnat cu p(i)etre hotară pentru hliză, osăbit părțăle tuturor răzășilor și
s-au iscălit cu toțăi.
162
 Iordachi Gorii, ce să trage din Safir.
Ioan Dănilă, ci să trage din Safir.
Costa(n)din Dănilă, ci să tragi din Safir.
Ion Hoha, ci să tragi din Safer.
Sărghi, zăt Dumitrașcu Hoha.
To(a)dir, zăt Condre Safir.
Costa(n)din părcălab, zăt Măriia Iordachi, nepot Mărta Ioniță.
Ioniță Codre(a)n(u), săn If(ros).
Sandu Bădros, nepot Paraschivii.
Ioniță, brat lui Savin, brat lui.
Mihălachi Oțăl, ci să tragi din T(o)ader Oțăl, Costa(n)din Oțăl.
Și fiind noi rânduiți di dumis(ale) păh(arnicul) Gligoraș Costachi i di dumi(sale)
păh(arnicul) Iancu Grecean, isprăv(ni)ci Fălciu la această vremi din poronca gospod ca să hotărâm
moșăe Guzarii i Scurțăi și ca să și o înpărțăm pi părți, fiind cu învoiala tuturor am pus și p(i)tre
hotară. Deci, văzând și noi buna învoială și primiri întri toți răzășii, iscălind cu toți răzășii carili au
fost față, și noi încă am măsurat moșie Guzarii i Scurțăi și am și înpărțăt pi frați după cum arată mai
sus și am iscălit și no(i) și alți o(a)mini di cinste carii s-au întămplat și alți înprejuraș(i).
(...)rada Bădros, mazăl hotarnic, și am făcut înpărțala fiind cu vo(i)e tuturor răzășilor.
Mazăl, fiind hotarnic.
Ștefan Pinișo(a)ră, mazăl hotarnic.
Eu Ioniță Dănilă, ci să tragi din Safir, am scris aceasta înpărțială și sănt și răzeș.
Această copii fiind făcută întocmai di pi ci adevărată și di mini scrisă am iscălit.
<ss> Vasăli Petrovici.

ANI, Colecția Documente, 407 / 44, copie.

_________________________
1
are.
2
capătul.

178. 1786 iulie 6. Iacov Stamati, Episcopul Hușului, și Constantin Stăncescu, vornicul de
poartă, cercetează pricina dintre Ilie Gândul ot Vistierie și răzeși pentru moșiile Ghibarțul, Gănești,
Tăoști și Țărincuța, de pe apa Crasnei, ținutul Vasluiului.

Din luminată poronca Preînălțat(ului) Domnului nostru mărie sa Alecsandru Ioan

Macrovocordat, V(oie)vod.
Facem știre cu această mărturie că dumn(ea)lui Ilie Gândul, ot vist(erie), având o moșie
anume Vlăicanii, sat întreg la ținutul Vasluiului, pe apa Crasnii, ce i-au rămas de la părintele său
Costandin Gândul, stolnic, baștină și cumpărătură cu încrădințate scrisori, osăbit de alte părți de
moșii ce ar fi mai având tot la acest ținut pe apa Crasnii, anume din moșie Ghibarțul i din Gănești i
din Tăoști i din Țărincuța, pe cari moșii ar fi având stăpânire, dar nu deplin pre cât îi cuprinde
scrisorile, fiind înpresurată dinspre răzăș(i) și dinspre megieșii cei cu moșiile de p(r)in pregiur.
Pentru care moșie la trecuta lună ap(rilie) 21 prin jaloba ce au dat mării sale lui vodă Ilie Gândul, au
cerut ca să i s(e) aleagă și să i s(e) hotărască aceste de mai sus arătate părți de moșii. Și după jaloba
sa s-au trimis luminată carte mării sale lui vodă cătră mine și cătră dumi(sale) pah(a)r(nicul) Iancul
Greceanu, și cătră dumi(sale) spat(arul) Bălăsachi, ispravnici de ținut(ul) Fălciiului, întru care ni să
poruncești ca să aducem față pe răzășii i megieșii ce să răzășăsc cu aceste părți de moșie a lui Ilie
Gândul, cu scrisori i alte dovezi ce vor avea, unde fiind față jăluitoriul cu scrisorile sale după cea cu
amăruntul cercetare ce vom face scrisorilor amândurora părților precum a fi drept să judecăm și să
dăm și carte de giudecată jăluitoriului pe părțile de moșie ce i să va dovedi că are. Și apoi când
dum(nealo)r ispravnicii nu vor putea ca să m(e)argă să le hotărască să mergu însuși eu la stare(a)
163
acelor moșii, unde iarăș(i) fiind de față toț(i) răzășii înpreună cu jăluitoriul de iznoavă să să facă
cercetare scrisorilor și a altor mărturii vrednice de credință ce să vor arăta de la amăndoao părțile și
după scrisori și dovezi ce să vor cunoaște că sânt adevărate să i să aleagă și să i se hotărască toate
părțile de moșie a lui Ilie Gândul. Iar când la cercetare(a) ce vom face va naști pricină, cu pietre să
nu să stâlp(e)ască ce să facem hartă de stare(a) tuturor moșiilor acelor de pricină cu arătare(a)
stânjinilor în lung și în curmeziș a fiișticăriia moșie, prin care să arătam și locul înpresurării, de unde
și până unde și câți stânj(e)n(i) țini și cu mărturie de curgire(a) pricinii pre larg prin zi de soroc să-i
trimitem la divan. Și atunce neputând merge atât eu cât și dumn(ealo)r bo(i)erii ispravnici s-au
rânduit din parte(a) noastră pe Sofroni, proin egumen, și din parte(a) dum(io)rsale bo(i)erilor
ispravnici pe Toader Bătcu căp(i)t(an), mazil, prin a cărora cercetare ce s-au făcut, ori din
nepricepere(a) lor sau pentru că n-au măsurat moșiile de prinpregiur după poroncă, din mărturiia ce
au dat și din harta de stare(a) locului ce-au făcut, (i)eșind Ilie Gândul și cu răzășii săi la giudecată
înainte(a) dumisale vel log(o)făt(ului), că făcândundu-să despre cei rânduiți căzuta cercetare nu s-au
putut puni nici un temei, atât asupra hărtiei, cât și a mărturiei ce au dat.
Pentru care acmu de isnoavă ni-au adus Ilie Gândul luminată carte(a) măriei sale lui vodă
cătră mine și cătră dumi(sale) camaraș(ul) Iacovachi Păun, ispravnic de ținut(ul) Fălciiului, întru
care ni să poruncești ca pentru să să descopere tot adevărul și să să descu(i)e aceste pricini care de
atâția ani să t(ă)răgănează, să mergim înșine noi la stările locului unde fiind și Ilie Gândul față cu
scrisorile sale să aducem și pe ceialalți răzăș(i) pe toț(i), iarăș(i) cu scrisori ce vor fi având și pre alți
megieș(i) înpregiuraș(i), să facem cercetare foarte cu amăruntul. După poroncă, am mers înșine noi
la fața locului înpreună cu dumi(sale) camaraș(ul) Iacovachi Păun, ispravnic, și cu Costandin
Stăncescu, vornic de poartă, căruia prin țidula dum(i)sale vel log(o)făt(ului) i să poroncești să
m(e)argă înpreună cu noi să stea la cercetare și la hotărât, urmând întocma după cum să poroncești
prin luminată carte(a) mării sale lui vodă.
Deci mergând la stare(a) acestor moșii am strâns răzășii înpregiuraș(i), anume pe Lupul
Negre, răzăș de Țărăncuța și de Tăbălăești, i Ion Ceh (?), zăt Negrii, tij răzăș, i Vasile Burghele,
răzăș, i Constandin Negre, răzăș, i Mărdari Darii, răzăș, i Ioniț(ă) Burghele, răzăș, i preut
Constandin, răzăș, i Trohin Gârde, răzăș, i Simion Leutianu, răzăș, i Ioan Obreji, răzăș de Averești, i
Vasălachi Obreji, răzăș tij, i Sandachi Obreji, răzăș, i Toader Obreji, răzăș, i Constandin Pop(a),
răzăș de Boțăști, i Toderașc Aliuș, tij răzăș de Boțăști, i Sofroni, proin egumen, răzăș de Cioriașăni i
Gruiu și de Averești, unde fiind față atât răzășii aceștie, cât și Ilie Gândul, am întrebat pre acești
răzăș(i) pentru pricina acestor moșii ce le cere Ilie Gândul, de au știință unde sânt și de undi și
păn(ă) unde merg.
Și întâi pentru Vlăicani, sat întreg, ce ceri Ilie Gândul, au artat Lupul Negre și cu răzășii lui
că să încep dintr-o piatră hotar vechiu ce s-au găsit dinspre Ciorișăni, mai sus oareșce de unde au
fost moara în apa Crasnii pe Vlăicani, și merg în gios din curmeziș păn(ă) într-un drum ce vini
denspre Averești și trece un podeț peste părăul Crasnii, și mergi la dial spre apus, cuc are arătare
acestui Lupul Negre și cu răzășii lui, nici giumătate Vlăcicanii nu să descopere înprotiva aceștii
arătări a Lupului Negrii, s-au găsit un Gherasim, monah, care acmu să află la schit(ul) Brădiceștii,
dar mai înainte au fost răzăș de Averești, și acolo au trăit și au înbătrânit, și acmu să află la vâ(r)stă
ca de 80 de ani. Acesta prin carte de blăstăm și în frica lui D(u)mnezeu au mărturisit, atât la
cercetare(a) ce s-au făcut la trecuta lună a lui ap(rilie) 21, cât și la cercetare(a) de acmu, cum că
Vlăicanii să încep din piatra hotar vechiu, ce s-au arătat mai sus, ce disparte Ciorișănii de Vlăicani,
unde puțin mai din gios de această piiatră au fost și moara Vlăicanului, a cărie mori ezetura să
cunoaști păn(ă) astăzi, și merg în gios pe apa Crasnii în curmeziș păn(ă) în dreptul unor pomi ce sânt
în coasta Crasnii, unde acole lângă pomi din gios în dial s-au găsit acmu și o piatră hotar vechiu și
cum se vor fi apucat Gherasim, monah, și tălpile casălor ce au fost pe moșie Vlăicanilor, de la pomi
mai la vale în malul Crasnii, unde să cunoaști că este și siliști la care măcar că răzășii aceștie

164
u(m)blă cu feliu de feliu de chipuri, ca de tot să întunece moșie Vlăicanii supt alt nume de moșie
(...)reșăni și Țărincuța.
Dar după scrisorile ce arată Ilie Gândul și după mărturisire(a) acestui Gherasim monah și a
altor înpregiuraș(i) viderat s-au cunoscut că la acest loc sânt Vlăicanii, că cea dintâi dovadă este
locul unde au fost moara Vlăicanului și iazul morii cari nu-l pot tăgădui nici al ascunde. Iar al
doile(a) dovadă este prin carte(a) de blăstăm și în frica lui D(u)mnezeu mărturisire(a) a acestui de
mai sus numit Gherasim, monah, ce mărturisăște că au apucat tălpile casei Vlăicanului de la pomii
ce sânt în costișa Crasnii din vale cum s-au arătat mai sus.
Apoi am cerut la Ilie Gândul, ca să ne arăte scrisori dovezi pe Vlăicani, sat întreg, și pe alte
părți de moșie ce mai tragi. Și întâi ni-au arătat o mărturie sârbască din anii 7137 de la veliții bo(i)eri
ai vremii de atunce, Ionașcu Ghenghe, vel vor(nic) de Țara de Jos, i Neculai hat(man), pârcălab
Suceavschii, și alți bo(i)eri, întru care scrie precum au venit înainte(a) dum(i)lorsale Varvara, fata lui
Andri Buș, și cu niamurile ei, Irimia și Lazor, ficiorii Vlăicanului, nepoții lui Bălan, și strănepoț(i)
Vlăicanului, de nime silțiți, nici asupriț(i), ci de a lor bună voia au vândut a lor driaptă ocină și
moșie, tot satul Vlăicanii, ce este pe apa Crasnii în ținut(ul) Vasluiului, din uric de cumpărătură ce
au avut strămoșul lor Mirce de la răpoosatul domn Alecsandru v(oie)vod. Aceasta au vândut-o
dum(i)sale răpoosatului Constandin Cantacodeno, vel pah(arnic), drept 400 taleri de argint bătuți, cu
tot venitul, cu iazuri și vaduri de moară în apa Crasnii.
Au mai arătat un ispisoc sărbăsc de la răpoosatul d(o)mn Miron Barnovschii, v(oie)vod, din
anii 7137, no(i)emv(rie), în câte zile nu s-au putut cunoaște, fiind ispisocul stricat, întru carele scrii
că au venit înainte(a) mării sale și înainte(a) tuturor bo(i)erilor mari și mici, Varvara, fata lui Andri
Buș, și cu rudelele ei Irimia și Lazor, ficiorii Vlăicanului, nepoți lui Bălan și strănepoți Vlăicanului,
și de a lor bună voia de nimi siliț(i), nici asupriț(i), au vândut a lor driaptă ocină și moșie tot satul
Vlăicanii, ce este pe părăul Crasnii, în ținut(ul) Vasluiului, din uric de cumpărătură ce au avut
strămoșul lor Mirce de la Alecsandru, vo(ie)vod. Aceasta au vândut-o credincios bo(i)eriului mării
sale dum(i)sale răpoosatului Constandin Cantacozino, vel pah(arnic), drept 400 taleri, cu vad de
moară pe părăul Crasnii, și cu pomet și cu tot venitul, și printr-acest ispisoc îi întărești măriia sa
stăpânire(a).
Au mai arătat o mărturie sărbască din anii 7146, iul(ie) 6, di la veliții bo(i)eri ai vremii de
atunce, dumi(sale) Gavrilașc, vel log(o)făt, i Dimitrașc Șoldan, vel vor(nic) de Țara de Jos, i Toader
Petricencu, vel vor(nic) de Țara de Sus, și Gavril, hat(man), părcălab Sucevschii, i Grigori Uréchi,
vel spat(a)r, și alți bo(i)eri păn(ă) la vornicii de poartă, întru care scrii că au venit înainte(a)
dum(i)lorsale fratile și prietinul dumisale, dum(nealu)i Constandin Cant(acuzino), ce-au fost
pah(arnic) mare, di a sa bună voia, de nime silit, nici asuprit, și s-au tocmit cu sluga dum(ilo)rsale
Mitru, și cu fimeia lui Varvara, fata lui Andri Buș, pentru satul Vlăicanii, ce este pe părăul Crasnii,
în ținut(ul) Vasluiului, cari acel sat i-au fost dum(i)sale pah(arnicului) Cantacodino cumpărătură de
la această Vărvară, fata lui Andri Buș, și cu rudele ei, Irimie și Lazor, ficiorii Vlăicanului, nepoț(i)
lui Bălan, strănepoț(i) Vlăicanului, drept 400 taleri de argint. Deci s-au sculat Mitru cu fimeie sa
Vărvara și au dat de au întors și au răscumpărat acel sat de mai sus scris de la dumi(sale)
pah(arnicul) Canta(cuzino) drept 400 taleri de argint, precum scrii mai sus, însă întâi când au vândut
acest sat, l-au vândut înpreună cu rudeniile sale carii mai sus sânt scriș(i), iar acmu pe urmă numai
ea singură cu bărbatul ei Mitru au dat banii acei 400 taleri, în mănule de mai sus scris
Canta(ucuzino), pah(arnic).
Au mai arătat un zapis de la un Dumitrașc(u) Burghele, din anii 7160, maiu 25, întru cari
scrii și mărturisăști singur pre sine pentru niști cumpărături de moșie ce au cumpărat din Ghibarț și
din Tăoști și din Vlăicani, cum și din hotarul preutului Cărstii, cari locuri de moșie li-au fost
cumpărat acel Dumitrașcu fără știre(a) preutului Cărstii și a soacră sa Vărvarii de la Petreman din
Tăoști și de la preutiasa și de la Șaptelicioai și de la Boțul și de la alți răzăș(i), cari au avut înpreună
cu preutul. Deci preutul s-au sculat de au făcut pâră și au întors toț(i) banii acei 69 lei bătuț(i), și-s

165
apucă acest Burghele prin zapisul său să aibă a da zapisăle cele vechi ce-au fost la mâna lui prin
mâna preutului Cărstii de Codăești.
Au mai arătat un zapis de la un Grigori Tercu din anii 7184, iuni(e) 13, întru carile scrii și
mărturisăști precum el și cu Iordache Purcel, cumnatul său, au furat 2 gropi de pâine a vărului său
preutului Tofan de Codăești (și)2 1 de săcară și 1 de mălaiu, de 240 merță pâine într-amândouă
gropile. Deci pentru 120 merță parte(a) lui au căzut cu oameni buni și s-au rugat și l-au lăsat pe 80
merță pâine să plătiască vărului său preutului Tofan, precum au umblat atunce câte un galbăn merța,
și el neavând cu ce plăti, au dat toate părțile sale dinpreună cu a frăținesău Apostului Tercu, însă cu
voia frăținesău, din Vlăicani i din Țărincuța și din Ciorișăni, ce să va alegi părțile lor, ce sânt pe apa
Crasnii, cu toate veniturile, cu țarini, cu fânaț, cu pomeți, cu locuri de prisacă și cu loc de vad de
moară. Și au mai dat și doi boi tot pentru această pâine.
Au mai arătat un zapis de la un Grigoraș Păncescu, înpreună cu fimeia sa Paraschiva și cu fii
săi, Ioniț și Sandul, și cu alți ficiori ai lor din anii 7254, mart(i)e 13, întru cari scrii și mărturisăști că
de nime siliț(i), nici asupriț(i), ci de a lor bună voia au vândut ale sale drepte părți de moșie ce are
înpreună cu Verdișăștii, verii săi, cari moșii sânt la ținut(ul) Vasluiului, pe apa Crasnii, și să trag de
pe maicăsa Acsana, fata popii lui Tofan, sin Verdișoai, însă din Ghibarț din patru părți o parte și
giumătate și din Vlăicani, sat întreg, iar așa din patru bătrâni, și din Gănești din a patra parte de sat
tij așa, și din Tăoști din a opta parte tij așa, și dintr-un râ(n)d de pământuri, anume Boțăștii pe din jos
de Ghibarțu ce să zice Țărincuța, ce mergi din apa Crasnii alăture(a) cu Vlăicanii și alăture(a) cu
Ghibarțul păn(ă) în dialul Cioarii, însă giumătate, iar giumătate au fost a Burgheleștilor și este
zălojită la Verdișăști, iar din cea giumătate tij o parte și giumătate. Aceste li-au vândut dum(i)sale
Constandin Gândul, biv vel med(elnicer), drept 70 lei.
Au mai arătat un zapis de la un Ursachi Morocăni, înpreună cu soțul său Safta, fata lui
Vasile Verdiș, din anii 7254, mart(ie) 14, întru carele scrie și mărturisăști că de nime siliți, nici
asupriți, ci de a lor bună voia au vândut o driaptă ocină și moșie din sat din Ghibarțu și din Vlăicani
și din Tăoști și din Boțăști, care de acum să chiamă Țărincuța, și de Gănești, care moșii sânt la
ținut(ul) Vasluiului, pe apa Crasnii, și să trag aceste părți de moșie de baștină de pe soacrăsa Sanda,
fata popii lui Tofan, cari dintr-aceste siliști li să vin în parte(a) lor doi bătrâni și giumătate ce să
înpart pé trei frați, anume Costandin Verdiș i Măriuța Hociunțian, ce este dintr-o sor(ă) a
Verdișăștilor, și parte(a) lor, căci Andreiu, fratile Verdeșăștilor, au fost vândut parte(a) lor din sat
din Ciohorăni, și la aceste părți de moșii n-are triabă. Deci aceste părți de moșie ce scrie mai sus cât
să va alegi parte(a) lui Uraschi Morocăni, înpreună cu soțul său Safta, dintr-acele siliști li-au vândut
med(elnicerul) Constantin Gândul drept 45 lei noi.
Au mai arătat un zapis de la un Constandin Verdeș dat la mâna dum(i)sale Constandin
Gândul, vel vist(ier), din anii 7256, mai 15, întru carele scrii că de nime silit, nici asuprit, s-au
socotit și au vândut a sa driaptă ocină și moșie cari îi este de pé părinți și scoțindu-li parte nepoatăsa
Marii, fata surorii sale Catrinăi, pe care au ținut-o Andreiuscul Gramaticul, și după moarte(a)
cumnatului său Gramaticului și a surorii sale Catrinii, nepoatăsa Mariia au scos parte(a) sa la
vănzare den toate părțile ce au avut înpreună cu el, anume la siliște den Ghibarți și den Vlăicani și
den Gănești, ce sânt la ținut(ul) Vasluiului pe apa Crasnii, și vânzindu-le dum(i)sale vist(ierului)
Costandin Gândul drept 35 lei noi, dumi(sale) m-au întrebat de-mi este cu voia să mă iscălesc în
zapiscul ce au dat nepoată me Mariia, eu neprimind am dat banii dum(i)sale vist(ierului) și am luat
zapisul la mâna mea. Iar apoi mai pe urmă iarăș(i) am vândut eu aceli părți dum(i)sale vist(ierului)
Constandin Gândul, tot în câți bani li-am fost răscumpărat / adecă / 35 lei.
Au mai arătat o însămnare de la Apost(o)l, vel pit(ar), ficior popii lui Tofan, din anii 7234,
maiu 10, întru cari scrii că au lăsat acest izvod de hotară de moșii ce au la ținut(ul) Vasluiului, pe
Crasna, alesă dintre alți răzăș(i) de cătră toți, numai a lor părți stâlpite și toate hotărâte, Ghibarțul și
Vlăicanii și parte de Gănești și parte de Tăoști, care însămnare măcar că cu alte iscălituri nu este
întărită făr(ă) numai cu a acelui Apost(o)l, pit(ar), ficior popii lui Tofan, stăpânu acestor moșii, dar

166
să cunoaști a fi ca o diiată, arătând toate sămnile și hotarăle anume, la care sămni dinpreună cu
Lupul Negre și cu răzășii lui am umblat pre la toate sămnile câte să cuprind într-acea însămnare,
după care însămnare la toate asămine și întocma s-au aflat.
Au mai arătat Ilie Gândul și alte scrisori, care pentru lungire(a) cuvântului nu s-au mai
arătat anume.
Apoi am cerut de la Lupul Negre și de la răzășii lui să ne arăte și ei scrisori i alte dovezi
încredințate pe părțile de moșii ce stăpânesc.
Și ei întâi ni-au arătat un ispisoc de la răpoosatul d(o)mn Stefan v(oie)vod din anii 7120,
maiu 10, întru carile scrii că au venit înainte(a) mării sale și înainte(a) bo(i)erilor mării sale
credincios bo(i)eriul mării sale Voicul, vel log(o)făt, de a lui bună voia au dat și au miluit pe
cumnatul său Stefan camaraș, cu a tri parte de sat din Mărloveni, ce este pe Crasna, și cu a trie parte
de sat din Unguraș, tij pe Crasna, și din a patra parte din satul Glăvăneștii a trie parte, și părți de iaz
și de mori de ispisoc de schimbătură ce au avut el de la răpoosatul d(o)mn Irimie Moghilă v(oie)vod,
și iarăș i-au dat și l-au miluit pre el cu un loc de prisacă din sat Măriișănii din sus de Măgdișăni supt
pădure ce este în ținut(ul) Fălciiului din ispisoc de danie de la Irimia Moghila, v(oie)vod, ce i-au fost
lui dăruire de la Moviliță, biv părcălab.
Au mai arătat un ispisoc, iarăș de la răpoosatul d(o)mn Irimia Moghila v(oie)vod din anii
7110, ap(rilie) 14, cu care dă și întărești slugii mării sale Irimie, diacul, și Burbulie, ficiorii lui popii
Petricăi, a lor driaptă ocină și cumpărătură ce au avut de la bătrânul Stefan v(oie)vod, giumătate sat
în Tăbălăești, ce esti în ținut(ul) Vasluiului, și loc de prisacă și cu loc de iaz, ce au cumpărat-o de la
Pătrașc și cu ficiorii lui Lazor, pit(ar), drept 358 zloți tătărăști din ispisoc de cumpărătură de la Pătru
v(oie)vod.
Și au mai arătat un ispisoc de la răpoosatul d(o)mn Stefan v(oie)vod din anii 7121,
săpt(emvrie) 14, întru carele scrie că au venit înainte(a) mării sale și înainte(a) tuturor bo(i)erilor
mării sale sluga mării sale Burghele, sin Irimiia, diiac ot Tăbălăești, cu un zapis de mărturie de la
Irimia, vătaf, și de la Ținte din Itrinești, și de la Balog de acolo, și de la Sava, și d ela Vasile, tij, și
săngur au mărturisit lor cu gura lui Toader, diiac, precum au răscumpărat tatăl lui Irimiia Roșca o
parte de ocină din sat din Tăbălăești de la Huzuiu și i-au dat lui un cal și doi galbini în mâna lui
Huzuiu, cari acel cal și acei doi galbini i-au fost dat Huzuiu pentru Macsim, brat Irimii, în mănule
Bogzii, log(o)făt, pentru o oarecare moarte și au fost luat parte(a) de ocină din sat Tăbălăeștii.
Irimiia, tatăl Burghelii, au întors calul și și acei doi galbini, și-i întărești mărie sa să stăpâniască
aceste părți.
Au mai arătat un ispisoc de la răpoosatul d(o)mn Alecsandru, v(oie)vod din anii 7129,
iuni(e) 8, cu care dă și întărești slugii mării sale Burghelii, diiac, și popii lui Gavril și rudeniilor lor
și toți nepoți și strănepoți s(...) Dochie, surorii sale Măricăi, din ispisoc de întăritură ce au avut ei d
ela Stefan, v(oie)vod, și din uric de întăritură ce-au avut moșul lor Stroia de la bătrânul Stefan,
v(oie)vod, a lor driaptă ocină și moșie pe Crasna, satul Glăvăneștii și giumătate de sat din Unguraș,
care acmu să chiamă Tăbălăești.
Și iarăș au adus înainte(a) măriei sale sluga măriei sale Burghele, diiac, un zapis de
mărturie de la Andreica, ot Tăoști, și de la Pascal și Măriuța, ot Măndrești, și Ciocârlan, ot
Tăbălăești, și Grigori, ot Giurgești, precum au venit înainte(a) lor Ursul, sin Năstasi, de a lui bună
voia și au vândut a sa driaptă ocină și moșie, toată parte(a) lui câtă să va alegi den sat Tăbălăeștii,
aceasta au vândut-o slugii mării sale Burghele, diac, drept 22 taleri bătuți, și iarăș au adus alt zapis
de mărturie de la Enache Cupeți și de la Dimitrie Merțăș, și de la pop(a) Gavril și de la Mihăilă Sărat
și de la Pătrașcu din Tăbălăești și de la Ioan și de la Onaca, ot tam, precum au cumpărat ei o parte de
ocină din a treia parte de sat Unguraș, toată parte(a) lui Marco câtă să va alegi, drept 18 taleri bătuți.
Au mai arătat un zapis de la un Năstasi și cu Stefan și cu feciorii lui din anii 7173, mart(ie)
20, întru cari scrie și mărturisăști precum au fost ei datori cu un poloboc de miere lui Lazor,
giudelui, și apucândul Lazor pentru miere, și neavând miere să dea au căzut cu rugăminte la Marco

167
de i-au plătit de la Lazor, apucându-să să dea lui Lazor miere la la Săntă Măriia. Iar de n-ar fi miere
la zi, să aibă Marco a le lua giumătate de bătrân din săliște(a) Itrineștii.
Au mai arătat un zapis de la Creții(a) din Tăbălăești și cu ginirele său Gheorghiți și cu
fiicăsa Ana, și cu toate fetile ei, din anii 7193, maiu 11, întru care scrie că de a lor bună voia au
vândut a lor driaptă ocină și moșie din sat din Tăbălăești de pe Crasna, care parte esti din sus și din
trei bătrâni giumătate de bătrân, și din parte(a) pit(arului) care au fost cumpărătură de Mărica, fata
Sohii. Aceste părți li-au vândut lui Marco Burghelii drept 20 lei bătuți bani gata.
7193, maiu 11, un zapis de la Arvinti, asămine.
Au mai arătat o mărturie de la dumi(sale) răpoosatul Iordachi Rusăt ce au fost vornic mare,
dată la mâna Burgheleștilor din anii 7200, întru cari scrii pentru niști părți de moșie din sat din
Tăbălăești de pe Crasna, care să chiamă parte(a) Bălănesii, și li-au fost vândut aceste părți de moșie
niști răzăș(i) de a Burgheleștilor, însă 8 pol pământuri de la Vasile, spat(ar), și de la fimeia lui Anița,
fata Gavruții de Tăbălăești, și 8 pol pământuri de la Tudor, călugărul, și 20 pământuri de la
Gheorghiță, dascălul, și de la fimeia sa Ana și Vasile sin Florie și Luchița și Măriia, surorile Anii, și
24 pământuri de la Postolachi Flondor și cu alte neamuri a lor, și 12 pământuri de la Alecsa Popăscu
și cu niamurile lui, și 8 pol pământuri de la Iftodi și cu niamurile lui, și o parte de moșie ce să va
alegi, ce au fost danie răpoosatului socrului dum(i)sale Neculae Racoviț(ă) de la Urâta, fata lui
Andronic Fuioagă, fimeia lui Enachi și cu ficiorii lor, aceste părți arătându-mi vor(nicul) Iordachi
Rusăt întru această mărturie că fiind Burgheleștii moșinaș(i) vechi într-aceste siliști, au făcut schimb
cu dănșii și i-au dat dum(i)sale iarăș dintr-altă moșie a lor, anume din Itrinești.
Aceste scrisori au arătat răzășii aceștia, măcar că în luminată carte g(os)p(o)d arată că la
giudeacata ce-au avut înainte(a) dum(i)sale vel log(o)făt(ului), Ilie Gândul cu dânșii au scos niști
scrisori din cari cere mai multe, ar fi fost niști mărturii di la niști ruptaș(i) i alți oameni proști, bune
de nemică. Atâta, numai o carte de giudecată iscălită de răpoosatul log(o)făt Manolachi Costachi, cu
care carte de giudecată s-au cunoscut la giudecata dum(i)sale vel log(o)făt(ului) că stol(ni)c(ul)
Gândul nu s-au mulțămit cu acea giudecată după cum dovedești carte(a) g(os)p(o)d, ce au scos de
hotărât stol(ni)c(ul) Gândul cătră stol(ni)c(ul) Ioniță Miclescu.
Deci după ce cu amăruntul cercetare ce am făcut tuturor scrisorilor amândurora părților și
am umblat toată moșia de giur înpregiur căutând sămnile ce să cuprind în scrisorile lui Ilie Gândul și
a răzășilor, și după putere(a) scrisorilor lui Ilie Gândul și după stare(a) și pravățul locului să dă
prepus că n-ar fi stăpânind Ilie Gândul pre cât îi cuprind scrisorile, ci mai puțin, și pentru a să
descoperi adevărul am vrut ca după poroncă să și măsurăm toate aceste moșii, și nici într-un chip
răzășii n-au priimit a să supuni ca după poroncă să să măsoare moșiile, și văzând o nesupunere ca
aceasta am făcut hartă de stare(a) tuturor moșiilor, atât a Gândului, cât și a răzășilor și altora ce să
megieșesc cu aceste moșii mai aproape, și cu voința și cu primire(a) lor li s-au pus zi de soroc ca la
22 zile a lunii viitoare a lui avgust să să afli la divan, fiind că până atunce să mai ușur(e)ază și lucrul
țarinii. Și după cercetare(a) și cuprindere(a) pricinii în ce chip s-au urmat i-am făcut această mărturie
întru care ni-am iscălit.
iuli(e) 6
1786
<ss> Iacov, Episcop Huș(u)lui.
<ss>
<ss> Cosd. Stăncescu, vornic de poartă.

ANI, Colecția Documente, 410 / 41, original.

_________________________
1, 2
Șters.

168
 179. 1786 august 5. Mărturia a doi boieri privitoare la cercetarea pricinii de judecată
dintre Episcopia Huşilor şi Andrei Bârsă, pentru partea acestuia din moşia Itrineşti, ţinutul Fălciu,
pe care pretinde că a zălogit-o Episcopiei, iar Episcopia că i-a fost vândută.

Facem ştire cu această mărturie noastră că după luminată carte(a) mării sale d(o)mnului
nostru Alexandru Ion Mavrocordat v(oie)vod din (vă)le(a)t 1756, maiu 29, ce ne-au adus Andreiu
Bărsă de la acest ţănut al Fălciiului, prin care întâiu făcânduni-să ştire că prin jaloba ce au dat mării
sale numitul Andreiu Bărsa au arătat precum că el în anii trecuţi au pus zalog o parte a sa din moşii
Itrineşti la răposat(ul) Enochentii, episcop Huş(i), drept şase lei pentru care ar fi pus şi amanet
scrisorile ce au avut asupra acei părţi şi mai pe urmă plătind bani, scrisorile i-au rămas tot la
episcopie, şi au cerut dreptate ca să i se înpliniască scrisorile, cu al căru(i)e jalobă rănduindu-s(e) de
cătră măriia sa la dumni(a)lor veliţii bo(i)eri, unde fiind de faţă şi Iorest Dan, dichiul, vechil fiind
din parte(a) episcopiei, la întrebare(a) ce au avut el au răspunsu că carte(a) acestuia nu au fost
zălogită la episcopie, ce iaste văndută de istov, scoţănd de au arătat şi zapisul de cumpărătură scris
din parte(a) jăluitoriului acestuia la episcopie, care iaste din (vă)le(a)t 7271, no(i)emv(rie) 9, ce sănt
trecuţi 23 ani, întru care zapisu sănt şi căţiva marturi iscăliţi; apoi în urmă zapisul cu 4 ani s-au văzut
şi mărturii hotarnică de alegire părţii acestuia făcută la ipiscopie după zapisul de cumpărătură, în
care hotarnică să vede pomenit şi numile acestui Andreiu Bărsă că ar fi fost faţă, care hotarnică
iarăş(i) iaste iscălită, atâta de mazilii ce au fost rănduiţi hotarnici, cum şi de alţii carii s-au tămplat, şi
deosăbit iaste încredinţată şi cu iscălitura dumisale spat(arului) Costandin Grecean, fiind atunce
stlnic şi ispravnic la Fălciiu i de răposat(ul) pah(arnic) Vasile Adam. Din care s-au văzut că parte(a)
acestuia iaste cu adevărat dată le episcopie, dar plăngându-s(e) el că din vănzare nemică nu ştii, nici
cănd s-au făcut alegire el faţă nu au fost. Ne să poro(n)ceşte să aducem faţă atâta marturii ce sănt
iscăliţi în zapisul de vănzare cum şi pe răzăşii moşii şi marturii ce sănt iscăliţi în hotarnică şi să-i
silim a încredinţa şi cu giurământ înainte(a) ipiscopului ca să arăte adevărul. Mai întâi marturii acei
ce sănt iscăliţi în zapisul de vănzare de ştiu ei că au făcut jăluitor(ul) această adevărată vănzare la
episcopie, şi de au fost acesta faţă cănd ei s-au iscălit în zapisul di vănzare sau de n-au fost, apoi şi
răzăşii moşii cu mărturii ceialanţi iarăş(i) să-i încredinţăz înainte(a) episcopului de ştiu ei că au fost
şi jăluitor(ul) acesta atunce când s-au făcut alegere(a) moşii sau de n-au fost. Şi de vor încredinţa şi
unii şi alţii că acesta au făcut cu adevărat vănzare să dăm mărturii pre largu la mâna vechilului
episcopii, după care viind la divan să-i să întărească stăpânire şi de la măria sa.
După luminată poroncă mării sale lui vod(ă) viind faţă înainte(a) noastră ermonah(ul)
Iorestu, vechil din parte(a) episcopii, înpreună şi cu Andrei Bărsă, s-au întrebat pe vechilul episcopii
cu ce temeiu de dovezi stăpâneşti episcopia parte din moşii Itrineştii a lui Andrei Bărsă, au dat samă
că cu un zapis a lui Andrei Bărsă de vânzare ci are dat la episcopie din (vă)le(a)t 7271,
no(i)emv(rie) 9, şi mai vărtos cu hotarnica ce iaste din (vă)le(a)t 1767, decemvr(ie) 3, în care fiind
cuprinsă şi parte a lui Bărsă ce-i vândută, stăpâneşte de atâta sumă ani, care zapisul şi hotarnica
afară de alte scrisori au fost şi la divan. Ne au adus de faţă pe preutul Vasile Berchi carele la acea
vreme au fost şi răzăş de moşia Itrineştii şi l-am întrebat ştii el de vănzare(a) aceasta ce au făcut-o
Bărsă la episcopie şi de au fost faţă cănd s-au hotărât moşia Itrineşti înpreună şi cu parte(a) lui
Andrei Bărsă şi de au pricinuit cumva acel Andreiu la vreme(a) hotărâtului au ba. El au dat samă
mărturisind în frica lui D(u)mnezeu înainte(a) noastră, fiind şi sfinţie sa episcop(ul) de Huş(i) față,
precum că într-acestaş chip ştii că pănă a nu să hotărî moşia Itrineşti, Andreiu Bărsă au (i)eşit cu un
zapis cum că tatăl său înpreună cu alţii ar fi cumpărat parte(a) Budacii din Itrineşti la care moşii
fiind şi preutul răzăş, l-au tras pe Bărsă înainte(a) răposatului episcop Enochentii şi înainte(a)
pah(arnicului) Vasile Adam, ca să-i întoarcă bani lui Bărsă şi să intre şi el părtaş la ace(a)
cumpărătură, fiind cumpărată fără neştire(a) lor, Bărsă nu au vrut să vii cu dănşii, ce au fugit acasă.
Iar răposat(ul) episcop şi pah(arnicul) le-au pusu vade pănă în doao săptămâni şi atunci aducând pe
Bărsă îi vor întoarce din bani şi vor intra la stăpânire(a) moşii. Şi când la doao săptămâni numitul

169
preut înpreună cu alţii au venit la răposat(ul) Bărsă, iar nu au venit şi răposat(ul) le-au zis că nu au
noroc ca să-s înpărtăşască cu moşii de la Bărsă, căci ei viind au văndut sfinţii sale, mai având sfinţia
sa un bătrân de numită moşie danii di la un Iamandi, care bătrân i-au fostu şi lui cumpărătură de la
Căciuleşti.
Drept aceia şi numitul preut la acea vreme parte(a) lui ci au avut-o în Itrineşti au dat-o
iarăş(i) sfinţii sale la schimbu pentru o parte din Giurgeşti unde îi iaste şi aşezare(a). L-am mai
întrebat pe numitul preut de la vremi(a) hotărâtului moşii Itrineşti fiind faţă şi numitul Bărsă
pricinuită la ceva, au la el au dat samă că la patru ani după vănzare s-au făcut hotărâtura moşii, unde
măcar că au fost faţă Andreiu Bărsă. Dar la nimică n-au pricinuit căci şi parte(a) lui ce o ave(a)
osăbită de vănzare, adică 10 pol stănjăni, 1 pol palmă, s-au osăbit de o parte şi s-au dat mai pe din
sus di parte(a) Căciuleştilor şi s-au odihnit.
Am mai cerut la vechilul episcopii să ne mai aducă marturi ca să ne încredinţez(e) mai bini
atât pentru vănzare(a) lui Bărsă, ca şi pentru zapis de iaste adevărat au ba, şi ne-au adusu pe un
dascăl Lupul, om bătrân ca de 70 ani mai bini, careli iaste iscălit şi în zapisul lui Bărsă, cel de
vânzare, şi întrebându-s(e) ştii pentru vânzare a lui Bărsi şi di zap(i)sul când s-au făcut şi de au fost
el faţă şi de iaste adevărată iscălitură lui, al au dat samă măcar că di atunci iaste o vreme
îndelungată, dar îş(i) aduce aminte de vânzare(a) lui Bărsă, iar că au fost faţă nu ţini minte, cum şi
iscălitura o cunoaşti că este a lui, măcar că de atunci pără acum ş-au mai schimbat slova. Am mai
întrebat de mai săntu şi alţi marturi care să ştii pricina aceasta, au dat samă vechilul episcopii cum că
un Ursul, vătav de vieri g(os)p(o)d, care iaste iscălit în zapisul lui Bărsă au murit, iar pe vor(nicul)
Irimia Cloşcă, careli şi acela iaste pusu în zapisu martur şi fiind viu, aducându-să faţă înainte(a)
noastră, la întrebare(a) ce s-au făcut au răspu(n)su că el nu ştii carte ca să poată iscăli, dar de nu ar fi
fost faţă la acea vănzare a lui Bărsă nu s-ar fi pusu martur. Iar alţii marturi afară de aceştia nu s-au
putut aduci, fiind vreme a tot lucru şi duş(i) pe la trebuinţile lor.
Şi după ce cu amărunt(ul) cercetare am făcut pricinii aceştia precum însuş să arată în ce chip
am aflat cunoscând dreptate a episcopii după scrisori ci ne-au arătat şi atâţa marturi ce au mărturisit
în frica lui D(u)mnezeu şi Bărsă că să acolisăşti rău şi fără nici o dreptate am dat această mărturie a
noastră la mâna cuvioşii sale Iorest Dan, dichiu şi vechil din parte(a) episcopii, să fii de îndreptare.
Av(gust) 5
1786
<ss>
<ss>

ANI, FEH, XXVI / 9, original, difolio, filigran .

_________________________
1
În hotarnică, Vasili Bărsă.

180. 1786 octombrie 20. Diaconul Ioan și Constantin Calimah, feciorii diaconului
Constantin Calimah, nepoții Nastasiei Guroe din târgul Bârlad vând biv vel spătarului Gavril
Conache locul de lângă hanul cumpărătorului și biserica Sfântul Dimitrie.

Adecă eu Ioan diiacon i Costantin Calamahu, ficiori lui Costantin deiacon Calămahu, nepoți
Nastasii Guroe, de aici din tărgul Bârladul. Dat-am adivărat și încredințat zapisul nostru dumisali
Gavril Conache, biv vel spat(a)r, precum să-s știe că di a no(a)stră bună vo(i)e, am vândutu un locu
de casă cel avemu înpreună amândoi frații aici în târgul Bârladul, care locu este alăture cu hanul
dumis(ale) din jos, dreptu 26 lei, adică doozeciși șesă lei, și făcându-ni dum(nealui) plată diplin să-
(l) stăpâniască dum(nea)lui în paci, dum(nea)lui și cuco(a)na dum(nealui) și cuconii dum(nealui),
nepoți și strănepoți. Și la faciri(a) acestui zapis au fostu față și alți bo(i)eri, carii săntu iscăliți. Și
acestu locu să hotărești dispri răsărit cu locul mănăstirii Răchéto(a)sii, și din colțul ogrăzii
dum(isale) vornicisăi Marii Bogdăn(e)as(ă) până în ograda dum(nealui) pah(arnicului) Alexandru
170
Rășcanul unusprezeci stănj(eni) g(os)pod și doisprăzăci stănjin(i) g(os)pod mergu în jos, alăture cu
ograda dum(nealui) pah(arnicului) Rășcanul până în drumul ci vin(e) di la d(e)alu alăture cu Sfeti
Dimitrie și fața locului dispre drumulu ci vin(e) de la d(e)alu optu stănjin(i), până în locul preotul(u)i
Gavril Brăescu. Și mergi în sus alăture cu locul preotul(u)i pără în malul unii gropi șepte stănjini
g(os)pod, și face spre apus până în drumul despre apus, ce mergi în sus pentré ograda biserecii și
pentri ograda hanului dumisale din colțul locului popii Gavril șepte stănjin(i) pără în dru(m), și în
sus pe margini(a) drumului pănă în colțul ogrăzii hanului dumis(ale) dispre apus optu stănjini, și din
drumul dispre apus ce mergi în sus pintri bisirica l(u)i Sfeti Dimitrăe și pintre ograda hanului
dum(i)sali alături cu ograda hanului dum(nealui) spre răsărit, iar pără în colțul ogrăzii dum(neaei)
vornicisăi Marii Bogdăn(e)as(ă) într-o gro(a)pă, stănjini nooăsprăzăci. Și așe să închie totu locul
care amu vândutu dumisali. Și pentru credințare am pus digitile.
1786 oc(tom)v(rie) 20
Eu Ion déiacon Călimah am vândut.
Eu Costantin, brat Ion déiacon Călămah, am vândut.
Eu Gheorghie Proca, am fostu față la această vânzare și sântu martur.
Eu Nécolița Cembala, am fostu față la această vânzare și sânt martur.
Erei Ghiorghi, protopop <m. p.>.
Costandin, căpit(an) <m. p.>.
Întâmplându-m(ă) și eu fați am iscălit <ss>.
Calimah, agă <m. p.>.
<ss> (…), mart(ur).
<ss> (…) Duca, martur.
<ss> diiac am scris cu zisa lor și sânt mar(tur).

ANI, Colecția Documente, 407 / 73, original.

181. 1789 aprilie 29. – Veniamin Costachi, egumenul mănăstirii Sfântul Spiridon din Iaşi
dă şi dăruieşte fratelui său Matei moşia Drăguşeni de la ţinutul Vasluiului şi patru sălaşe de ţigani.

Veniamin ieromonah şi igumen Sv(intei) mănăst(iri) Spiridon adeverez prin adevărata mea
scrisoare la mâna dum(nea)l(ui) sulgeriului Matei Cost(achi) frăţânimeu precum să să ştiie că din
toată clironomia răposaţilor părinţilor noştrii, a cluceriului Grigoraş Costachi şi a Mariei Canta,
viind şi în parte(a) mea o moşăie întreagă, anume Drăguşănii, pe apa Stavnicului, în ţinut(ul)
Vasluiului, cu toate hotarăle ei de p(r)en înprejurimi, după cum o adevereaz(ă) scrisorile ei i patru
sălaşă ţigani de vatră, anume Dobrin Munteanul, potcovariu, cu ţiganca lui şi cu toţ(i) copii(i) lor i
Niţă Panhile, ce-i zic Stângă, cu ţiganca lui şi cu toţ(i) copii(i) lor i Vasăle Bejan, cu ţiganca lui şi cu
toţi copii(i) lor i Ioan Dobrin, săn Antohi Dobrin, cărămidar, cu ţăganca lui şi cu toţi copii(i) lor, pi
care toată această parte a me de mai sus numită am şi stăpânit-o, dar pentru multă facere de bine şi
pentru oareşcare socoteală de ban ice o avem ca să dau frăţânimeu Mateiu socotitu-m-am şi de a
mea bună voia am dat şi am dăruit toată parte(a) me din clironomia părinţască de mai sus numită,
adecă o moşăie întreagă, anume Drăguşănii, pea pa Stavnicului, în ţinutu(l) Vasluiului, după cum o
adevereaz(ă) scrisorile vechi şi noi şi patru sălaş(e) ţigani de vatră, anume Dobrin, ţigan Muntean,
potcovari i Niţă Panhile ce-i zicu Stângă i Vasăle Bejan i Ioan Dobrin săn A(n)tohi Dobrin,
cărămidar, cu ţăgăncile lor şi cu toţi copii(i) lor, frăţânimeu Mateiu Costachi, sulger, dându-i şi toate
scrisorile, atât a moşiei cât şi a ţăganilor. Deci de acum înainte să le stăpânească cu tot neamul ce va
faci dum(nea)lui fratimeu cu bună pace în veci nrsupărat de nimine. Iar cine din fraţii mei sau din
neamurile mele s-a ispiti al supăra şi al trage la judecată să nu le ţie în samă judecăta, ci încă să să
ruşinezi, căci eu ca pi un drept lucru al meu şi de a mea bună voia am dat şi am dăruit toată parte(a)

171
me de clironomia părinţască frăţânemeu Mateiu, iar având cineva vreo judecată, pi mine să mă tragă
iar pi fratimeu să nu-l supere, şi pentru mai adevărată credinţă m-am şi iscălit puind şi pecete(a) me.
1789 apr(ilie) 29
Veniamin iugumen
L.P.

Comitetul
Această copie s-au poslăduit din cuvând în cuvânt şi este întocma cu or(i)ginalul, şi s-au
încredinţat de noi.
În Eşi 1813 avgust 21
<ss>
<ss>

ANI, Colecţia Documente, 380 / 96, copie din 21 august 1813.

182. 1789 mai 1. Stolnicul Gheorghe Carp și sulgerul Mihalache Racoviță își dispută un
țigan luat cu împărțeală de la mănăstirea Dobrovăț, ținutul Vasluiului.

Dumis(ale) stol(ni)c(ul) Gheorghie Carp au tras la judecata divanului înainte(a) noastră pe

sulger(ul) Mihalache Racoviți pentru un țig(a)n, anumi Toader, ficiorul lui Andrunache Tutovanu,
carii în anii trecuți l-ar fi luat cu înpărț(e)ală de la măn(ă)stire(a) Dobrovățul și că acum l-au luat
sulger(ul) Racoviți fără dreptate. Asupra căru(i)e țig(a)n au arătat la divan și înpărț(e)ala din anu(l)
1780, iuli(e) 30, iscălită de un Acachii, arhimandrit și egumen măn(ă)stirii Dobrovățul, încredințată
și cu iscăliturile a trei bo(i)eri, prin care adivereaz(ă) numit(ul) egumen că la înpărț(e)ala ce au făcut
cu stol(ni)c(ul) Gheorghie Carp pentru roada unii țigance a stol(nicului), anumi Dochița pe care au
luat-o un țig(a)n a măn(ă)stirii, anumi Maftei Pocriș, i s-au venit să ia stol(nicul) doi copii(i), pentru
care i-au dat măn(ă)stire(a) doi fliacăi de țig(a)n, anumi pe Toader, fiicorul lui Andrunache
Tutovanu, și pe Costandin, ficiorul lui Nastas Ciolacu, ci(o)botariul, cum pre larg arată înpărț(e)ala,
după care înpărț(e)ală au arătat stol(nicul) Carp cum că după ce au luat pe acești doi țigani de la
măn(ă)stire și ducându-i la casa sa unul dintr-aceștie, adică Costandin, ficiorul lui Nastas, s-ar fi
aflând și acum, iară Toader, sin Tutovanu, piste câteva zile ce-au șăzut au și fugit, și căutându-l
multă vremi și cu mare cheltuială de abia l-ar fi aflat la ținut(ul) Orheiului, unde trimițând om al
divanului cu volnicie i l-au adus, și în anul trecut sul(gerul) Racoviți trimițând în doao rânduri să i-l
de(a), ori de are trebuință să-l cumpere căci țig(a)n(ul) iaste al său, nici într-n chip nu i l-ar fi dat.
Apoi astă vară când să afla în bejenie la ținut(ul) Vasluiului, sulger(ul) Racoviți ar fi triimis
pe ascunsu și i-au furat țig(a)n(ul), și l-au însurat, și mai trimițind și atunce de l-au căutat câtăva
vremi când au fost mai pre urmă s-au înștiințat de la post(elni)ci(e) Gheorghie Racoviți, cum că
țig(a)n(ul) să află la casa sulger(ului) Racoviți, și acum trimițând ca s(ă) prindă pe țigan și să-l aducă
aice nu l-ar fi găsit, ci găsindu numai țiganca au luat-o și au adus-o aice, și au cerut dreptate atât
pentru țig(a)n cu ce pricină i l-au luat și l-au însurat, cum și pentru cheltuiala ci ar fi făcut căutând pe
țigan. Iarăși să ispitească de la Racoviți, s-au întrebat și pe sulger(ul) Racoviți ce are să răspundă și
cu ce pricină au luat pe țig(a)n, dacă n-au fost al său, și sulger(ul) n-au tăgăduit că nu l-au luat pe
țig(a)n, dar l-au luat știindu-l că iaste al său, arătând și aceasta că având să ia un suflet de țig(a)n de
la măn(ă)stire(a) Dobrovățului, numit(ul) egumen Acachiii l-ar fi dat mai înainte, stol(nicul) Carpu
n-ar fi priimit să-l ia și ar fi cerut pe alt(ul), dar egumen(ul) i-ar fi zis ca să-l ei și stolnicului Carpu îi
va da alt(ul) în locul acestu(i)e. Și așa cu acest chip l-ar fi luat, și fiind holteiu temându-s(e) să nu
fugă l-au însurat și după aceia șăzind numai vr(e)o trei săptămâni au fugit și nu l-au găsit pără când
au aflat că iaste la stol(nic) și atunce trimițind l-au luat, după cum la aceasta au scos și dovadă pe un
Dionisie, monah, vechilul măn(ă)stirii Dobrovățul, carele au arătat înainte(a) noastră cum că

172
sulger(ul) deodată n-au primit să ia pe țig(a)n, fiind dat mai înainte stolnic(ului) Carpu, dar
egumen(ul) i-ar fi zis să-l ia căci el va răspunde cu alt țig(a)n în locul acestu(i)e stolnic(ul).
Drept aceia fiind pricina precum mai sus s-au arătat și de vreme ce din însuși arătare(a)
numit(ului) vechil a măn(ă)stirii s-au dovedit că țig(a)n(ul) au fost dat și stolnic(ul) Gheorghie Carp
și pe urmă și sulger(ul) Racoviți, și cum că egumen(ul) ar fi zis că va da alt țig(a)n stolnicului, de
cătră noi nu s-au găsit cu cale nici cu dreptate de a să vinovăți pe sul(gerul) Racoviți, pentru că au
luat pe țig(a)n de la stol(nic) și l-au însurat, sau ai răspunde la cheltuiala ce au arătat că ar fi făcut
căutându-l, fiind că el l-au luat ca pe un lucru ce l-au știut că iaste al său, iară nu strein. Dar cu toate
aceste(a) fiind că țig(a)n(ul) acest s-au dat mai înainte de măn(ă)stire stol(nicului) Carp cu
înpărț(e)ala ce s-au văzut, apoi macar în urmă de l-au dat și sul(gerul) de cătră noi s-au hotărât ca să-
l ei stol(ni)c(ul) Carp, pentru care s-au pus și vade sulg(erului) Racoviți ca păn(ă) într-o săptămână
de zile să aducă pe țig(a)n aici la casa stol(nicului) cu tot ce va ave(a), și el să-și caute cu
m(ă)năstire(a) Dobrovățul pentru țig(a)n, iară pentru țiganca care au măritat-o sulger(ul) după
țig(a)n(ul) acesta, fiind driaptă a sa rămâne stol(nicul) Gheorghie Carp îndatorit ai răspunde cu altă
țigancă în locul aceștie, însă depotrivă, iară nu mai proastă, cum și pentru parte(a) a unui copil ce au
țig(a)nii, iarăși să-i răspundă. Iară pentru cheltuiala ce au arătat că ar fi cheltuit în vreme(a) cât au
căutat pe țig(a)n, pentru aceasta rămâne să-și caute stol(nicul) cu măn(ă)stire(a) Dobrovățul, fiind că
din urmările cele fără cale a numitului egumen ce au metahirisit, dând pe țig(a)n la doao părți, i s-au
pricinuit păguubire. Și s-au dat această carte de judecată dumisale stol(ni)c(ului) Gheorghie Carp, și
asămini(a) carte s-au dat și sul(gerului) Mihalachi Racoviți. Aceasta.
1789 mai 1
<ss> Cos(tan)din (…), spat(ar).
<ss> Cos(tan)din Grecian, spat(ar).
S-au trecut în condica divanului.

ANI, Colecția Documente, 391 / 34, Original.

183. -<1789-1790> ianuarie 17. Preoţii Gheorghe şi Pavel dăruiesc Episcopiei Huşilor
dijma ce li se cuvine de pe moşia Obileni.

† Cu metanii şi cu plecăciune serutăm măna svinţii tale părinte ipiscop Huşi. Eu preutul
Ghiorghie şi eu preutul Pavăl şi cu tot ne(a)mul nostru închinăm dejma moşii Obilenilor ce s-a afla
din estă vară strânse, câtă va fi pe parte din josu pintru sufletele moşilor noştri, anume Marie şi
ginerele ii Coste şi Marie, fata lui Coste, şi Mihăilă ce au ţinutu pe Mărie, pintru aceste suflete dăm
această dejmă svintii mănăstir(i) Huşilor, să fie pomenite, şi noi încă ne mai dorim cu to(a)tă inema
no(a)stră si fim pomeniţi la svă(n)ta mănăstire.
Erei Ghiorghie i Pavăl
Ghenar(ie) 17
ANI, FEH, LXV / 17, original
______________________
1
. În text „susletele”.

184. 1791 februarie 15. „Izvod de toate scrisorile moșiei Bărboșilor ot țăn(utul) Fălciului
ce s-au dat amanet la mâna dumi(sale) jupănului Andreiu Paul” și „Izvod de scrisori ce am luat de
la nepot(ul) meu Iordachi Țoaniu, slug(er) pe jumătate de sat de Bărboși din ținut(ul) Fălciiului cu
moara și cu heleșteul, ce mi-au vândut-o”.

Izvod de toate scrisorile moșiei Bărboșilor ot țăn(utul) Fălciului ce s-au dat amanet la mâna
dumi(sale) jupănului Andreiu Paul, dup(ă) cum arată mai jos.

173
 1791 fevr(uarie) 15

O carte de la Mihaiu vodă Racoviță de rămas pe un Antohi Plăcintă pe o parte din Bărboși
din let 7229, iunii 15.
Un zapis de la Ilii Gorii, șat(rar), ce arată că au vândut parte(a) sa din Bărboși vărusău lui
Ștefan Lucăi, vist. din let 7232, decem(vrie) 22.
Un zapis a Icheștilor pe un bătrân din Lungeni ce sânt pe Moisăia, părăul Bărboșilor, fin let
7209, iulii 30.
Un zapis de la Stahi și de la fiiusău Toader pe parte(a) lor din Lungeni pe Moisăia, pârâul
Bărboșilor, de vânzare ce-au vândut dumisali Adam Lucăi din let 7218, maiu 20.
Un zapis a lui Dragotă pe parte(a) lor tij din Lungeni pe Moisăia, pârâul Bărboșilor, din let
7213, mart(ie) 13.
Un zapis tij a lui Arhiri pe moșiia ot Lungeni pe Moisăia, pârâul Bărboșilor, din fântâna
Răcii dispre apus în jos din let 7212, apr(ilie) 20.
Un zapis a nepoțălor lui Antohi Gorie ce au cumpărat Vasăli Adam Luca, post(elnic), a opta
parte den moșii din Bărboși din let 7255, oct(omvrie) 31.
Un zapis tij a lui Arhiri pe un bătrân pe Moisăia, pârâul Bărboșilor, ot movila Cărăușului, di
pe parte(a) dispre răsărit din let 7209, mart(ie) 10.
Un zapis a lui Ioniță Ursul ot Deleni și cu frate său Opre și cu surorile lor pe o parte din
Lungeni pe Moisăia, părăul Bărboșilor, din let 7212, av(gus)t 20.
Un zapis de la Magdalina Zaharioai, pe parte(a) ei din Bărboși, din let 7129, decem(vrie) 18.
Un zapis de la Avrenti și cu fimeia lui Prohira pe parte(a) lor de moșii din sat din Lungeni
pe Moisăia, pârâul Bărboșilor, din let 7115, iuni(e) 19.
O carte de la Costantin vodă de pârâ ce s-au pârât Andreiu Cujbă și cu cumnatăsa Safta, fata
lui Gorii, din sat din Bărboși, pentru sat pentru Hulturești, ce sânt pe Moisăia, pârâul Bărboșilor, din
let 7194, oct(omvrie) 22.
Un zapis a Tofanii, fetii lui Drăgan, armaș, și fiusău lui Ioniță și a fiicăsa Anghelușii din sat
din Hulturești și din Lungeni și din tot hotarul Bărboșilor din let 7189, fevr(uarie) 18.
Un zapis a lui Darii, hotnog, pe parte(a)lui ot Lungeni tij pe Moisăia, pârâul Bărboșilor, din
let 7218, maiu 10.
Un zapis de la Costantin Bosna și Ion Bosna și Ștefan Bosna și Andreiu Bosna și d ela
Nastasăia, sor lor, feciorii Bosnii, nepoți lui Bejan, pe parte(a) lor, ce-au vândut din Lungeni tij pe
Moisăia din let 1765, iuni(e) 22.
Un zapis de la Apostol, sin Vasălachi Ivanu din Deleni, cu frații lor și cu surorile lor și cu tot
niamul lordin Ganțul, nepoți lui Chirtoacă, pe parte(a) lor din Lungeni tij pe Moisăia din let 1765,
iuni(e) 22.
Un zapis a Petrului pentru Ciolănești tij pe Moisăia din jos de Bărboși din let 7189,
săpt(emvrie) 20.
Un uric tij sârbăscu de la Vasilie vodă ce cuprinde toate părțile de moșii din Bărboși din let
7145, apr(ilie) 6.

Izvod de scrisori ce am luat de la nepot(ul) meu Iordachi Țoaniu, slug(er) pe jumătate de sat
de Bărboși din ținut(ul) Fălciiului cu moara și cu heleșteul, ce mi-au vândut-o dum(nealui) mie după
zapis(ul) încredințat de vânzare ce mi-au dat dum(nealui) la mâna mea. Cari scrisori toate anumi pre
largu să arată în jos.
1791 fevr(uarie)

1779, iuni(e) 14. O anafora de judecată de la răposații Gavriil, mitropolit și Vasăle Raz(u),
log(o)făt, întărită și cu pecete și iscălitura răposatului domnu Costantinu Dimitriu Moruz v(oie)vod,

174
ce s-au căutat pricina Țoaniu, med(elnicer), și între păh(ă)r(niceasa) Safta, cum și între pit(arul)
Nicolai Cuza, și să dă rămasă pe păh(ă)r(niceasă) cum și pe pit(arul) Nicolai Cuza, cari anafora jos
la iscăliturile mitropolitului și a lui vel log(o)făt iaste din 29 a lunii lui iun(i)e.
1779 iun(ie) 29. Altă anaf ora de judecată tij de la răposatul Gavriil, mitropolit, cu cari iarăș
asămine urmiazi după hotărâre(a) cei de sus pomenite.
1779 iuli(e) 30. Un izvod iscălit de răposat(ul) med(elnicer) Iordachi, fiind clucer, și de
iconomul erei Dimitrii Bălanu, întru care să arată toate lucrurile ce-au arătat med. Zoița
Țoieneas(ă)p rin bo(i)eriul său med(elnicerul) Țoanu, că li-au avut maicăsa zăstre cându s-au
căsătorit dup(ă) bo(i)eriul său pah(a)r(nicul) Vasăle Adam. Așijdere și toate lucrurile ce-au arătat
păh(a)r(niceasa) Safta că s-au aflat după moarte(a) bo(i)eriului dumis(ale) cum și datorii ce-au plătit.
1779 mai 31. Alt izvod iarăș de la răposatul clucer Iordachi și Ioniță Ursoianul, log(o)făt de
taină. Asămine arătătoriu de toati lucrurili ce-au cerut med. Țoeneas întocma precum și cel mai de
sus pomenit, care acesta în jos este adeverit și cu iscăliturile răposaților Gavriil, mitropolit și Vasăli
Razu, log(o)făt, care izvod este scris și cusut în 2 coale de hârtii.
1781 (...) 4. O mărturii hotarnică de la dum(nealui) pah(a)r(nicul) Grigoraș Costachi i
răposat(ul) pah(a)r(nic)Iancul Grecean i clucer(ul) Grigoraș Costachi pe jumătate de sat de Bărboși,
cu moara și cu heleșteul, care se didesă la stăpânire(a) med. Zoiții Țoenes.
(…) Un hrisov de întăritură atât după judecățile divanului, cum și după hotarnica de sus
pomenită, care hrisov este de la răposat(ul) domnu Constantin Dimitrie Moruz v(oie)voda.
(…) Carte g(os)pod de la mărie sa Alexandru Ioan Maurocordat v(oie)voda cu care să
volnicești pe med. Zoița Țoinias ca după datoriia judecăților ce-au avut să-ș stăpâniască ace jumătate
de sat de Bărboși.
1789 săpt(emvrie) 24. O carte de la veliții bo(i)eri a divanului cu cari iarăș după tăriia
judecăților, să volnicești pi med. Zoița și pe fii săi ca să stăpâniască ace jumătate de sat de Bărboși,
cu moara și cu heleșteul întocma după cuprindere(a) judecăților.
1791 ghen(ar) 13. Scrisoare de la Zahariia Țoanu, iscălită și și de dumn(ealui) spat(arul)
Grigoraș Sturza i căminar(ul) Dimitrachi Ghica, vor(nicul) de Botoșeni, cu cari dă voi și din parte(a)
sa frăținisău celui mai mare dumis(ale) Iordachi Țoanu ca să vândă p(o)l sat Bărboșii de la ținut(ul)
Fălciiului și că ci ar face fratesău și dispre parte(a) sa este bine făcut.
O țidulă.

ANI, Colecția Documente, 406 / 75.

185. 1791 aprilie 12. Diata Mariei Palade.

Preveghem și vă rugăm ca să nu intraț în ispită cătră adevărațăi săi ucenici și apostoli zici
stăpânul HS de v-o viindu înspre mântuitoari patimă și a(...)re iar fiț(i) gata pentru că nu știm ziao
nici ceas(ul) întru car(e) fiiulu omenescu va vini, poruncindu-ne și nouă pentru acesti să ne grijim
pentru viiața de sus car(e) iaste fer(i)cită și nesfărțit(ă). Deci aceasta socotind-o și eu păcătoasa și
nevrednica roaba lui Dumnăzău și temându-mă de mo(a)rte(a) ce(a) năprasnică am voit ca să
înplenescu poronca zăditoriului meu Dumnăzău și Măntuitoriului meu Isus HS, și am hotărât acmu
pănă sănt săn(ă)toasă și întru toată întregime mințiisă fac această de faț(ă) deiată, și să hotărăscu
toată avere(a) me meșcătoar(e) și nemeșcătoar(e) după a me săngură stăpănetoare voință.
1791 apr(ilie) 12

Două părți de moșii ce am la ținut(ul) Cărlegăturii anume Voroveștii ce am cumpărătură și

Hărpășeștii ce am schimbătură cu mănăstire(a) Sfeti Sava după cum arată scrisorile, acestei le las
fratelui meu vornicul Costantin Păladi. Un loc de dugheni ce am în tărgul Gălații de baștină cu
scrisor(i) și un sălaș de țigane, două sufleti, aceste le las nepotului meu spat(arul) Iancul Razul, fiul

175
surorei Catrinii. O moșii ce am în ținut(ul) Tutovii în gura Strămbei pe Iazăr, de dan(i)e și
cumpărătură, după cum arată și scrisorile ăi un zapis să află la vărul Costantin Păladi, spatar. Și un
loc ce am în tărgul Bărladului lăngă dughenile frăținemeu și lăngă locul Boului și un sălaș de țigani,
două suflete cu un suflet ce am dat mai înainte, acestea le las nepoatei Mariuți fiicii surora me Zoiții.
Un sălaș de țigani cu trei copii îl las surorei Zmărandei. Viile de la Necorești de pe de(a)lul Sărbilor
din ținut(ul) Tecuciului și un sălaș de țigani cu trei copii, acesteia le las mănăstirii Sfeti Savei pentru
sufletul meu și a bărbatului meu și a părinților mei să să pomene(a)scă. Dughenile din tărgul
Bărladului le las fiului meu Costachi Sturza ca după săvărșăniia me banii ce va luoa chirii de pe
aceste dugheni în toată viiața cât a trăi să aibă acei bani la tot anu(l) ai da pe la săraci pentru sufletul
meu. Moșiile din ținut(ul) Fălciului, anume Urlații și Gușățăi cu toati părțile de pe înpregiur, moșiia
Băcani din ținut(ul) Tutovii cu moara din apa Bărladului cu toate părțile de pe înpregiur, viile de la
Necorești, de la Co(a)sta Lupei din ținut(ul) Tecuciului, viile de la Liiești din ținut(ul) Tutovii,
moșia Bărlești din ținutul Hărlăului, amăndoao părțile cu moara din apa Bahluiului, casăle din Iaș(i)
cu toată pojăjia și (cră)șma de la Botezat, viile de pe de(a)lul Nebunei din ținut(ul) Iașului și țiganii
după izvod, ce am lăsat acestea toate de mai sus arătate, le las fiiului meu Costachi Sturza, că
nevrând Dumnezău ca-s de copii din păcatile mele, am luo(a)t pe Costachi dreptu ficior și clironom,
că în toată viiața cât oi trăi să-mi po(a)rte de grijă, cum și după mo(a)rte(a) me după opșteasca
datorii toate grijile să aibă a mi le purta, cum și la toat(ă) datorii ci să va afla în urma me Costachi să
aibă a răspunde ca un dreptu ficior și clinoromu, iar pentru băcate2 meșcătoar(e) și altele să aibă a le
da oamenilor casăi meli car(e) m-au slujit după izvodu(l) ce am lăsat iscălitu de mine în măna fiiului
meu Costachi, iar mai rămâindu bucate afar(ă) din izvod(ul) ce voi lăsa și aceli toate să aibă a le da
pi la oameni săraci pentru sufletulu meu. Iar pentru înpărțala ce am avut noi surorile și cu fratile cu
Costandin, nici am a da nici am(i) a lua Iar orcini va cli(n)ti aceasta de faț(ă) a me deiată sau întru
altu chip s-ar înpotrivi cu cât de puțin la celi ce cu bună voința me rânduiascu întru deiata me
această de faț(ă) acel fel de om să fii neertat de Domnul Dumnăzău și de Pre Curata a sa Maică și de
doispre(ze)ci sfinți Apostoli și de mini păcătoasa, să aibă a da răspunsu la înfricoșata zi a judecății
înainte(a) Judecătoriului celui făr(ă) de metă și or(i) car(e) din n(e)amurile meli s-ar ispiti cu v(r)eun
felu de șiretlicu ca si strici această di fațe a me diiată, unul ca acela si fii neiartat di Domnul
Dumnezeu și di mini păcătoas(a) sufletului, se aibă parti cu Iuda și am iscălitu.
Marie Palade, postelniceas(ă).
Și eu preotu(l) Vas(i)li, duh(ov)nicul dumisali cucoanii Marie, am iscălit fi(i)ndu
dumn(e)aei în to(a)t(ă) mintiși întru treziri minții d(u)mn(eaei).
Erii Vas(i)li, duh(ov)nic dumn(eaei), ot Sfet Ilii.
<ss> Ion Sturza, m-am întâmplat.
<ss> Ștefan Catargiu, logofăt, m-am întâmplat.
<ss> Costantin Balș, vistiernic, m-am întâmplat faț(ă).
Și eu am scris din poronca dum(i)sali căconi(i) Marii Păladi fi(i)ndu înt(r)u toată întregimi
minții dum(i)sali, am scris această di faț(ă) diiată și am iscălit.
<ss> Ioniț (…).

ANI, Colecția Documente, 179 / 36, original; O copie în grafie latină în ANI, Colecția
Documente, 179 / 43; Fragmente în Nicolae Iorga, Studii și documente cu privire la istoria
românilor, XVI, București, Atelierele grafice SOCEC & Com., 1909, p.216.
_________________________
1
clironom.
2
bucate.

176
 186. 1792 iunie 24. Panaghia, fiica lui Ichim Coşniţă, Vasile, Andrei şi Toma, feciorii lui
Ioniţă Coşniţă, dăruiesc schitului Ştoboreni de la ţinutul Vasluiului, şi părintelui Isaia Chiticescu,
monah la acel schit, toată partea lor de moşie din Mărtineşti de pe valea Gugeştilor, adică a treia
parte cât se va alege din tot locul cu tot venitul pentru pomenirea părinţilor, moşilor şi strămoşilor
lor.

Adiverim cu această scrisoare a noastră noi carii mai jos ne vom puni numile şi degitile, la
cinst(ită) mâna sfinţii sale părintelui Isaiia Chiticescu, monah de la schit Ştoborănii ot Vasluiu,
precum să-s ştii că având noi din baştină parte de moşie în moşia Mărtineştii ci este pe vale(a)
Gugiştii ot Vasluiu, cari moşie să înparte în trii bătrâni, însă un bătrân Pascal Baghici din carile să
trag Chiticeştii şi un bătrân îl trag Toader Diacon i Brănişteştii şi alţii a lor, şi un bătrân Vasăle
Bagor din carili ne tragim noi aceşti di mai jos iscăliţi. Pe cari parte de moşie cât să va alegi din
toată moşia cu tot venit(ul) din tot locul, de nime siliţi nici asupriţi, ci de bună voia noastră am dat-o
danii svăntului schit Ştoborănii, unde să prăznueşti hram(ul) svântului ierarhu Nicolai şi suptu
purtare de grijă a svinţii sale părintelui Isaiia Chiticescu monah, în câtă vreme va fi viu şi va fi lângă
numit(ul) schit. Iar după moarte(a) sa va rămâne svintii bisărici suptu purtare de grijă a altora părinţi
călugări ci să vor afla pe lângă numit(ul) schit cu necurmată stăpânire în veci. Iar din niamurile
noastre, din ficiori, nepoţi, strănepoţi şi oricini să nu fii volnici a să întinde să ia suptu stăpânire lor
această a triia parte di moşie care am dat-o danii svântului schit spre vecinica pomenire a părinţilor,
a moşilor şi a strămoşilor noştri, şi de să vor scula să-ş caute cu judecată să nu li să ţie în samă, pi
carii şi de cătră noi cu cuvânt părinţăsc de blăstăm îi oprim, adică unii ca aciia carii vor îndrăzni a
cere suptu a lor stăpânire această parte de moşii ci cuprinde dania să fie ei neertaţi şi blăstămaţi de
svintili cano(a)ni şi de noi, şi judecătorii să nu le ţiie în samă a lor fără de cale cerire. Şi ca să aibă
mai bună credinţă danii aceasta am iscălit-o atât noi cât şi alţii oameni buni carii s-au tămplat faţă
când s-au făcut.
1792 iuni(e) 24
Eu Panaghie, fiica lui Ichim Coşniţă, ficior lui Vasile Baghici.
Eu Vasile Coşniţi, sin lui Ioniţă Coşniţă.
Eu Andriiu, sin lui Ioniţă Coşniţă.
Eu Toma, ficior lui Ioniţă Coşniţă.
Erei Ion ot Toneşti, m-am tă(m)plat faţi.
Eu Vornicu Poderaşcu Leahu ot Stălineşti m-am tămplat faţi.
Eu dascălul Gavril Graur m-am tâmplat faţi şi pentru credinţa ne-(a)m şi iscălit.
Şi eu cu zisa numiţilor răzăşi di mai sus arătaţi am scris această danie şi am iscălit.
<ss> (…) Huşi.

ANI, Fond Mănăstirea Ştoboreni, XI / 13, original.

187. 1792 septembrie 3. Alexandru Constantin Muruz Voievod scuteşte de toate dările
vistieriei pe Ştefan Cerchez din satul Pungeşti, ţinutul Tutovei.

Io Alexandru Costandin Muruz v<oe>vod, Boj<ï>6 mil<o>st<ï6>, g<os>podar<\> Zemli

Moldavscoi. Prin această carte a domn(i)ei mele să face ştire pentru Ştefan Cerchez di satul
Pungeştii de la ţinutul Tutovei, că după jaloba ce-au dat cătră domnie mea, făcându-i-să cercetare şi
adeverindu-ne de carte domniei sa Alexandru Ipsilant v(oie)vod că este om cu totul căzut în gre(a)
sărăcie şi datorie şi că numai este stare(a) lui vrednică ca să mai dea bir. Pentru aceia dar iată făcând
domnie mea milă cu dânsul, hotărâm ca să fie (i)ertat şi scutit pe capul lui de tot birul vesteriei, cum
şi de alte dări şi angării ce vor fi asupra altor lăcuitori. Deci poroncim domnie mea
dum(nea)v(oastră) isprav(ni)ci de ţinut(ul) Tutovei şi altor zapcii ce veţi fi orănduiţi cu slujbele şi

177
alte porunci a domnii meli acolo la ţinut(ul) acela, văzând carte(a) aceasta să aveţ(i) a urma
întocmma(i) precum mai sus să arată.
1792 săpt(embrie)
Prok vel vist<iernic>.

Academia Română, Documente istorice, CXLV / 197, original, sigiliu octogonal.

188. 1792 octombrie 24. Neculai Bădros, Sohie, soția sa, Antohi, fiul său,, Anița, fiica sa,
dau zapis la mâna lui Neculai Bădros, prin care îi vând ocina și moșia ce se va alege din satul
Chițivoești și de de la Hurduzăi, precum și părțile surorilor sale, Catrina și Nastasie.

Adică eu Neculaiu Bădros, ficiorul lui Gheorghiți Bădros, nepotul lui Gligorii Bădros,
dinpreună cu soțul meu Sohie și cu ficiorul meu Antohi și cu fiica me Anița, dat-am adivărat și
încredințat zapisul nostru la la mâna dumisali giupănului Neculaiu Bădros, precum să-s știi că i-am
i-am vândut dum(i)sali dr(e)aptă ocin(ă) și moșie a no(a)stră câtă să va alegi parte(a) noastră din sat
din Chițivoești i din Hurduzăi di la cămpu din ținutul Fălciiului, însă din Chițivoești a șasa parti din
bătrânul Bădrosăștilor cum și din Hurduzăi, iarăș(i) a șasa parte și cu părțile a doauă surori a meli,
anumi Catrina și Nastasie, iarăș(i) l(e)-am văndut dumisale să-i fii driaptă ocină și moșii dumisali și
jupănesăi dumisale și cuconilor dumisale și nepoților și strănepoților dumisale, în veci neclătiți să o
stăpâniască cu paci și să aibă dumn(ea)lui aș faci dresuri domnești di stăpâniri, fiind că eu mi-am
luat de la dumn(ea)lui plata diplin câti un liu 60 bani pi stănjăn, cari bani i-am luat în mâna mie 49
lei pol în(să) pi 18 stănjăni în Chi(ți)voești și pi 18 stănjăni din Hurduzăi. Și pentru mai adivărată
credința niștiinda carti ni-am pus numile și degitile.
1792 oct(ombrie) 24
Eu Neculaiu Bădros.
Eu Sohie.
Eu Antohi, săn Neculaiu Bădros.
Eu Anița, fiică lui Neculaiu Bădro(s).
Manolachi Popăscu, fiindu răzeș.
Acestu zapis l-am scris eu cu zisa și vo(i)e numiților vânzători di mai sus arătaț(i) și am
iscălit.
Vas(il)I Băd(ă)rău, mazil.
Și s-au tămplat mulți oamini bși bătrâni la vânzari(a) aceasta și s-au iscălit fiindu marturi.
Costantin, sin Petru.

ANI, Colecția Documente, 114 / 31, original.

189. 1793 octombrie 15. Dania făcută de monahia Elisabeta (Elena Costache) fratelui său
Veniamin, Episcopul Hușului.

În numele Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh

Elisaveta monahie, roaba lui D(u)mnezeu, fiica lui Grigoraș Costachi, cunoscând
deșărtăciune(a) lumii aceștia și alegând viiața ce(a) singuratică a călugării, și vrând a mă depărta cu
totul de valurile lumii, m-am tuns rasofor în sfânta Episcopie Hușii de preosvinție sa fratile mieu
chir Veniamin, Episcop Huș(u)lui, pre carele l-am ales din frații mei și dând ale mele toati
Preosvinții sale danie de a me(a) bună voia și întru întregime(a) minții mele l-am făcut desăvârșit
stăpân pe ale mele, caré sânt aceste(a): moșia Tupilații, ot Fălciiu, după cuprinderea scrisorilor ei, a
căriia scrisori au rămas la mâna lui Ioan Jora, fiindu-mi bărbat și niputând noi a petreci înpreună

178
viiața noastră ni-am despărțit, dum(nealu)i însurându-si de al doile(a) și eu călugărindu-mă precum
mai sus arăt, și fiind că între noi nu este nici o pricină, să aibă dum(nealu)i a da scrisorile numitei
moșii la mâna preosvinții sale că sânt drepti a mele.
Am mai dat preosvinții sale și cinci sălași de țigani / adecă / Solomon Stângă cu țiganca lui
Marie și cuconii lui i Vasile, săn Cobzarul cu Gafița, țiganca lui și cu copiii, Nicolai Tonică cu
Catrina, țiganca lui și cu copiii lui, Sava Stângă cu Ioana, țiganca lui și cu copiii, Vasăle Miron cu
Todosiia, țiganca lui și cu copiii lor, și pe Gavril Chifani, vezitiu, stărp, cum și trei sufleti de țigani
ce am la fratimieu Matei / adecă / 2 feti și un bă(i)et. Osăbit am mai dat Preosvinții sale un toc cu
șapti părechi cuțiti de argint cu lingurile lor și cu doao solniț(e) tij de argint, îns(ă) șasi părechi cuțiti
mai mici și una părechimai mari, și o tabla de argint că zăci zarfuri, tij de argint și cu făngesile lor i
o străchinuli de dulceț(i) cu lingurița ei și o părechi paftale de argint și poleiti și alti osăbit odoară ce
am mai avut; care acesti toati sânt ale mele dati de părinții mei, și nimene din frații mei să nu supere
pe preosvinție sa a cere ceva dintru aceste fiind că toți ș-au luat parte(a) lor de moștenire părințască
făr numai Preosvinție sa să fie drept stăpân pre ele, precum eu prin scrisoarea aceasta rânduesc,
îns(ă) să fie dator și preosvinție sa ca în toată viiața mea să-m(i) dea câti doao suti lei pe an pentru
hrana mea, și după săvârșirea vieții mele să mă grijască după rânduială creștinească, precum și însuș
prin scrisoari cătră mini făgăduești. Și fiind că eu de bună voia me(a) și întru întregime(a) minții
mele am dat această danii preosvinții sale pentru ca să-m(i) poarti griji în viiața me(a) și pentru
pomenire(a) me(a) și a părinților mei precum eu rânduesc să-s păzască întocma și spre mai maré
încredințare am iscălit însumi cu mâna mea.
1793 oct(ombrie) 15
Elisavet(a), monahii.

ANI, Colecția Documente, 402 / 43, original.

EDIȚII: Costin Clit, Un document inedit și câteva observații despre Elena (Elisaveta)
Costache, în „Est” Revistă de cultură, Serie nouă, Vaslui, decembrie 2015, nr. 13, p. 3.

190. 1792 noiembrie 10. Zapisul egumenului mănăstirii Adam, ținutul Covurlui dat
protopopului Teodoret și a fiului lui Caranfil pentru 500 de lei luați cu răvașul vornicului
Constantin Greceanu, fratele său.

Adeverez cu acestu zapis al meu la cinstită măna sfințăi sale părintelui chir Teodoret
pro(to)p(op) i a dumisali săn Caranfil ot ță(nu)tul Covurlui, precum să-s știie că am luat din măna
dum(nea)lor cinci suti lei cu răvașul frățânimeu Costantin Grecean, vorn(ic) și pentru mai adivărată
credință am iscălit însuși.
1792 no(i)e(m)v(rie) 10 dni
Ino(chentie)1 / Nio(nil), egum(en).
Pe verso însemnarea: <Acest zapis esti a părint(e)lui egumenului de la Adam pentru 500 de
lei ci i-am dat ai bo(i)erului la let (1)792, no(ie)m(vrie) 10>.
Pe verso însemnarea:
<Aici arăt ci am cumpărat di la Gălați dum(nea)lui vornicului Costandin Grece(a)nu
(17)93 fev(ruarie) 20
Lei P(a)r(ale) Ocă Dr(a)m(uri)
5 28 Strafide. 12 300
4 20 Lopuri. 6>

ANI, Colecția Documente, 401 / 270, original.

_________________________
1
Rupt.
179
 191. 1794 mai 15. Mihai Constantin Suțul voievod volnicește pe Constantin Greceanu, vel
vornic, să ia dijmă de pe părțile sale de moșii din Deleni, Arămești, Pitești, București, Uscați,
Băhnărești, Balta lui Benim, Cotul Tacului, ce s-a numit Hocenii și din Albești, de la ținuturile
Fălciu, Vaslui și Tutova.

Io Mihail Costandin Suțul v(oie)vod cu mila lui Dumnezeu domnuȚări(i) Mold(a)vie

Fiind că al nostru cinstit și credincios bo(i)eriu dum(nea)lui Costandin Greceanu, vel

vor(ni)c, ni-au făcutu arătari că pe țănut(ul) Fălciului i a Tutovii și pe a Vasluiului ari aceste părți de
moșie danii și cumpărături, anumi din Deleni i din Arămești, din Pitești i din București i din Uscați i
din Băhnărești i Balta lui Benim și Cotul Tacului, ce din vechiu s-au numit Hocenii și din Albești,
pe cari părți li-ar fi stăpânit dintr-un început cu tot vinitu(l) loc(u)lui, iar acum unii din lăcuitorii ce
s-ar fi hrănind pe aceste părți de moșii a dum(i)s(ale) cum și răzășii de penpregiur s-ar fi întinzănd și
în părțili dum(i)s(ale) și aceia nu s-ar fi supuind a da obicinuita dijmă după ponturili g(os)pod și
după obiciiu(l) pământului.
Drept aceia volnicim pe dum(nea)lui numitu(l) bo(i)eriu și pe vechil(ul) dum(i)s(ale) cel va
rândui asupra acestor părți de moșii prin această a noastră domniască carte ca de pe dre(a)pte părțili
de moșii a dum(i)s(ale) ce să arată mai sus după cuprindere(a) hotarălor ce vor fi ali(a)să să aibă a
dijmui pe toț(i) aceia ce vor fi având hrană pe părțili dum(i)s(ale), atât din țarini i di a zăci i din
fâneți i din grădinice vor fi având pentru neguțătorii i din livez(i) cu pomi i din prisăci cu stupi, însă
din cinzăci unul, dar de vor mai puțăni va luoa câti una para de stup dijmuindu-i din toati după
hotărâre(a) ponturilor g(os)pod și după obiciiu(l) pămănt(u)lui. Poroncim dar și dum(i)s(ale)
bo(i)eri(lor) isprav(ni)ci de la ținuturile de sus arătati ca arătându-să vreunii înpotrivitori și
nesupuș(i) a urma după obiciiu și după hotărâre(a) ponturilor g(os)pod, pe unii ca aceia să-i
supuniț(i) înplinind păr(ă) la cel puțăn ca să nu să păgub(e)ască cu nimic bo(i)eriu(l) de drept vinit
moșii sali iar având vreunii mai mult a răspunde după vreme(a) lucrului să vie la divan. Aceasta
poruncim.
1794 maiu 15
Prok vel log<o>f<\>t

ANI, Colecția Documente, 230 / 111, original, pecete ovală.

192. 1794 iunie 15. Mihai Suţu Voievod, domnul Moldovei, scuteşte de toate dările vistieriei
pe Ştefan Cerchez, din Pungeşti, ţinutul Tutovei.

Noi Mihail Costandin Suţi v(oie)vod cu mila lui D(u)mnezeu domn ţări(i) Mold(o)vii. Prin
această carte a domnii mele să face ştire pentru Ştefan Cerchezi din satul Pungeştii de la ţinut(ul)
Tutovii, că după jaluba ce au dat cătră domnie mea, făcândui-să cercetare şi adeverindu-ne din
cărţile altor luminaţi domni că iaste om cu totul căzut în prea sărăcie şi datorie şi că numai iaste
starea lui vrednică ca să mai dea birul. Pentru aceia dar iată făcând domnie mea milă cu dânsul
hotărâm ca să fie (i)ertat şi scutit pe capul lui de tot birul vistiriei, cum şi de alte dări şi angării ce ar
fi asupra altor lăcuitori. Deci poroncim domnie mea dum(nea)v(oastră) ispravn(ici) de ţinut(ul)
Tutuvii şi altor zapcii ce veţi fi rânduiţi cu slujbe şi alte poronci a domnii mele acolo la ţinut(ul)
acela, văzindu cartea aceasta să aveţi a urma întocma precum mai sus să arată.
1794 iuni(e) 15

BAR, Documente istorice, CXLV / 201, original, sigiliu oval imprimat în chinovar.

180
 193. 1795 septembrie 2. Alexandru Ioan Callimachi întărește vel vornicului Constantin
Greceanu stăpânirea pe părțile de moșie din Deleni, Pitești, București, Uscați, Băhnărești, Balta lui
Benim, de la ținutul Tutovei, Cotul Tacului,Coticeri și Albești, de pe Crasna, ținutul Fălciului, de pe
care să ia dijma cuvenită.

Io Alexandru Ioan Calimah v(oie)vod cu mila lui Dumnezeu domn Țării Moldaviei

Dat-am carte(a) domniei mele cinst(itului) și credincios(ului) bo(i)eriului nostru dum(i)sale

Costand(in) Greceanu, vel vor(ni)c, și omului dum(i)sale cel va ave(a) rânduit vechil și purtătoriu de
grij(ă) asupra părțălor de moșia de la ținut(ul) Tutovii și a Fălciului, anumi din Deleni i din Piteștii i
din București i din Uscațăi i din Băhnărești și din Balta lui Benim, ce sănt pe ținut(ul) Tutovii i
Albeștii i Cotul Tacului și Coticerii de pe Crasna ce sănt pe ținut(ul) Fălciului, ce li ari alese și
stăpâniti cu cart(i) g(os)pod, cari ar fi și hotărâti, pe cari părț(i) de moșie să aibă a li stăpâni
dum(nea)lui în paci și fără de supărare despre alț(i) înpregiuraș(i) în toati sămnili după cuprindere(a)
scrisorilor și a stăpânirii ce-au avut, lu(â)ndu și tot vinit(ul) din țarini cu pâine i din fânață i din
prisăci cu stupi, însă din 50 unul iar fiind mai puțini să ia câte una para de stup, i din bălț(i) cu pești i
din păduri și din tot loc(ul) din toate să aibă a lua de a zăce după obiceiu și hotărâre(a) ponturilor ce
sânt în visterie cu pecete g(os)pod. Iar arătându-se vreunii înprotivitori a nu da vinitu(l) moșiei
poroncim domnia mea dum(nea)v(oastră) isprav(ni)cii de ținut(urile) Tutovei și a Fălciului pe unie
ca aceia să-i supuniț(i) și ceia ce a fi drept să înpliniț(i) de la dânșii și fără de voia lor iar având
cineva mai mult a răspunde asupra acestor part(i) de moșie a dum(i)sale de sus numite cu scrisori
dovez(i) ce vor ave(a) să să vie la divan. Aceasta poroncim.
1795 săpt(em)v(rie) 2
Prok vel log<o>f<\>t
S-au trecut în condică.
M. cond(icar).

ANI, Colecția Documente, 230 / 113, original, pecete ovală.

194. 1796 mai 3. Spița lui Ioan Gulianu și analogisirea moșiei Grozești, de pe apa
Elanului, ținutul Fălciului.

Ioan Gulianu au fost stăpân moșiilor Grozăștii, Scorțenii și Ștefănii, de pe vale(a) Elanului,
Chițivoești, Golieni și parte din Delen(i), pi vale(a) Bujorului și altile la alte locuri în ținut(ul)
Fălciiului, și moșiile numite în urmă s-au înpărțit în patru bătrin(i) pe patru ficiori a lui Guleianu,
anumi Panovțichi, Ivanovici, Lohanaș și Ioan Lobodă, și acest(i) patru bătrini în urmă s-au înpărțit
cum să arată mai jos la spiță.
Întăi: Ivanovici Guliianu s-au înpărțit pi doao părți pi doi ficiori a lui, anumi Darii hotnogul,
din cari să tragi dumn(e)alui vor(nicul) Neculai Strătilat i alți și Sava, din cari să trag Penișoreștii,
cari Penișorești partea lor din Grozăști ci au avut gi(u)mătati bătrin au vândut-o banului Gheorghi
Beldiman.
2 li. Ioan Lobodă, ficiorul lui Gulienu, au înpărțit iarăș(i) în doao părți pi doi ficior(i) a lui,
anumi Vasili Lobodă și alt stărpu, și acest bătrin întreg iasti cumpărat di Darii hotnogul de la Vasili
Lobodă.
3 li. Lohănaș Golienu, s-au înpărțit în trei părți pi trei feti a lui, anumi Ghinița, Prohira și
Irina, și acest bătrin întregu iaste iarăș(i) a lui Darii hotnogul cumpărătură di la fetili lui Lohănaș.
4 li. Panovțichi Gulienu, s-au înpărțit în cinci părți pi cinci ficiori a lui , anumi Cununa,
Luchiana, feti, a cărora părți dintru acest bătrinu le-au cumpărat Darii hotnovul; Stefan Panovțichi,

181
ficioru(l), a căruia parte din Grozăști esti vândută iarăș(i) la banul Beldiman, iară doao părți la doaă
feti, Catrina și Profira, cumpărătură tot lui Darii hotnovul.
Cum s-au ales părțile lui Darii hotnovuldin moșiia Grozăștii ci s-au socotit pi patru bătrin(i)
a lui Ioan Golienu:
Gi(u)mătati di bătrinu baștina sa, moștiniri di pi tatăl său Ivanovici Golienu. Doi bătrin(i)
întregi cumpărăturile lui Darii hotnovul di la ficiorul lui Ioan Lobodă și di la fetile lui Lohanaș,
patru părți din cinci părți din bătrinul lui Panovițchi Gulienu, ci au cumpărat di la fetili lui Cununa,
Luchiana și prohira.
Și rămân în Grozăști părți nicuprinsă Darii hotnovul, acesti: gi(u)mătati bătrin din bătrinul
lui Ivanovici Gulienu, partea lui Savin Ivanovici ci au vândut-o Pinișoreștii la banul Beldiman, o
parti din cinci părți din bătrinul lui Panovțichi, partea lui Ștefan Panovțichi, ci iasti văndută iarăș(i)
la banul Beldiman.
Moșiia Grozăștii fiind măsurată în stănjin(i) cum arată hotarnica din 1783 pi o măsură în
curmezâș, acea(stă) moșii s-au analogisit, stănjini, părți cum le arată mai jos:

Stănjini Palmi
612 - Fruntea locului, capătul dinspre moșiia Ghebenii, însă s-au analogisit părți:
500 Părțile lui Darii hotnogul, adică:
Stăn. Palmi
76 4 Gi(u)mătati di bătrinu baștina a lui Darii.
306 - Doi bătrin(i), Ioan Lobodă și Lohanaș, cumpărați di Darii.
122 4 Patru părți din 5 părți din bătrinu(l) Panavțichi, tij.
500 -
107 - Cumpărăturile banului Beldiman, adică:
76 4 Gi(u)mătati bătrinu Ivanovici cumpărat di la Penișorești.
30 4 O acincea parti din bătrinul lui Panovțichi di la Ștefan
Panovțichi.
107
612 - Aceasta măsură s-au găsit curmezișul Grozăștilor di jos din piatra di disparti
Ghebenii din Grozăști în sus pi Saca pără undi să disparti di Grozăștii di sus,
cum și la mijloc din movilă ci disparti Ghebenii di Grozăști pi drumul Sării
pără undi să disparti iarăș(i) di Grozăștii di sus.

1796 mai 3
Vasile Danu
Copie aceasta fiind întocma cu originalul său, încredințat(ă) și de mine.
Donici, vel log(ofăt).
1825 mai 23
<Urmează o însemnare în limba rusă, întărită de pecetea agenției>.

S-au scos întocmade mini Petrachi Mărgărint.

ANI, Colecția Documente, 17 / 38.

195. 1796 mai 28. Scrisoare de încredințare dată postelnicului Dimitrachi Saul și banului
Mihalachi Luca de către căpitanul Arteni, vechilul Catrinei și Nastasii, soția și cumnata sa,
jicnicerul Ștefan și Dumitrachi Țăcău (Țicău), pentru clironomia a două dugheni din Botoșani și
părți de moșie de la ținutul Fălciului.

182
 Printr-această scrisoare de bun(ă) vo(i)e a noastră încredinţăm că pentru toate pricinile ce
sânt între noi între fraţi i surori pentru clironomie, am ales cu bun(ă) priimire(a) noastră pe
dum(nea)lui post(elnicul) Dimitrachi Saul i pe dum(nea)lui banul Mihalachi Luca, ca să ne judece
după dreptate şi după pravilă, şi după hotărâre(a) dum(i)lorsale să fim mulţămiţi, atât fraţii, cum şi
cumnaţii din parte(a) surorilor, urmând întocma(i) fără a mai cerca cu giudecăţi, atât pentru
clironomie, adică pentru doauă dugheni în Botoşani şi pentru părţile de moşii în Fălciu, ce sânt de
baştină, scoasă după moarte(a) părinţilor, cum şi pentru zăstrile surorilor, ce de bun(ă) vo(i)e le-au
pus la mijloc să s(e) facă sinefora. Iar care din noi nu să va mulţămi după hotărâre(a) dum(i)lorsale
bo(i)erilor de sus pomeniţi şi va mai cerca giudecată nu numai să-i fii răsuflată cerire(a), ci şi câtă
cheltuială s-au făcut pân(ă) acum şi s-ar mai faci să aibă a tragi acele de la sâni, şi hotărâre(a)
dum(i)lorsale bo(i)erilor de sus să rămâ(i)e bună şi cu temeiu. Drept aceia am iscălit cu toţii.

(Vă)l(e)at 1796 mai 28

Arteni căp(i)t(an), vechil din parte(a) soţului mieu Catrini i din parte(a) cumnat(e)i Nastasii,
după carte(a) vichelului.
<ss> Ştefan Ţăcău, jâc(ni)ce(r).
<ss> Dumitrachi Ţăcău, pit(ar).

ANI, Colecţia Documente, 104 / 2, Original.

196. 1796 iunie 8. Mărturia hotarnică a moșiei Ghibeni de la ținutul Fălciului.

Fiind noi orănduiți de dum(nea)lor boiari(i) isprav(nici) de ținut Fălciului după luminată
carte g(os)p(o)d ce au adus, poroncești cătră dum(nea)lor boiari(i) isprav(nici) ca să le alegim și să
le hotărâm părțile de moșăi di Căpșăști di la cămpu i Căpșăști di la Deleni i din moșia Ghibenii, ci
sănt la Ialanu i la Bujor. Deci noi după poroncă mergând la stare(a) moșăilor și străngându pe toți
răzăși(i) și înpregiurași(i) cu scris(o)ri și dovez(i) ce-au avut ca să poată sta înpotriva jăluitorilor, n-
au putut dovedi cu scrisorile lor ca să depărtez(e) pe jăluitori, ci numai cu atâta i-au depărtat a nu le
arăta adevărul de baștină unde iasti din Căpșăștii di la cămpu i din Căpșăștii di la Deleni, cerșănd
jăluitori(i) baștina lui Ifteni Poroschi, cari ace(a) baștină acelui Ifteni Poroschii o cer jăluitori(i) cu
luminată carte g(o)sp(o)d din let 7175 iuni(e) 26, care scrii la un Costandin di Chițivoiaști ca să le
facă cercetare și di va fi avându moșii și înpreună cu dănși(i) să-i de mărturii, care după cercetare(a)
ce-au făcut acel Costandin i-au dat și mărturii în care arată că are moșăi(e), iar câtă și cu cine la
part(e) nu adeveriaz(ă), măcar că livezile și descălecăturile Poroscheștilor sănt faț(ă), care nici
răzăș(i) nu pot tăgădui, cum și vii vechi ce iasti iar a Poruscheștilor, ce să află supt stăpânire(a) unui
niam a jăluitoriului, și cu toate aceste(a) că sănt și descălecăturile și cărți g(os)p(o)d, iar baștină nu
vor răzăș(ii) să o arăte unde iaste nicidecum. Și noi încă văzându înpotrivire de cătră răzăș(i) ce stau
jăluitorilor ca să nu le de(a) baștina, măcar că să cunoaști lucru că toată dreptate(a) au aș cere
baștina, atât din cămpu, căt și den păduri, iar cumpărături ce-au avut a ceri jăluitori răzăș(i) n-au
pricinuit a nu le da, ci le-au arătat. La care făcându măsură după obicei și făcându-le și socotială
după analogul stănjănilor câte cât le să vini, la carele le-am dat și izvod după, în care aratăcâte sute
stănjăni s-au venit jăluitorilor, care izvod noi l-am și iscălit.
Osăbit li-am împărțit și moșiia Ghibenii, care o au baștină de pe strămoașă sa fata lui
Dămiian, nepoată Doscăi, ce-au fostu sor(ă) lui Dămiian, care moșăi să începe di la răsăritul cel
mic(!) din coastele Răcămușulor a dum(nea)lu(i) vist(iernicul) Iordachi Balș, și mergi alăture cu
coastele Căpș(e)știlor tot spre apus și can (d)i(n)s(pre) amiazănoapt(e) trec peste Ialan pănă dă în
coastele Giurcanilor, peste apa Bujorul despre apus, și can di(n)spre miaz(ă)noapt(e) după cum

183
curgu și alte moșăi alăture pi din gios. Și dăndu măsură moșii Ghibenilor în stănjăni s-au găsât în
capăt despre răsărit 458 stănjăni, ș(i) al doile(a) măsură 470 stănjăni, al triile(a) măsură pe Ialan
dintr-o piatră pe Ialan în sus, curmezișul moșii au vinit 580 stănjăni, ș(i) acestor 580 stănjăni i-am
înpărțit în trii părți mari, adecă o part(e) au rămas parte(a) Parascăi, iar doauă părți a lui Dămiian și a
Doscăi li-am făcut o part(e) mare după priimțăe tuturor răzășilor, ș(i) aceia part(e) s-au înpărțit în
patru părți, însă 163 stănjăni s-au vinit part(ea) Părascăi, iar 386 au rămas part(ea) lui Dămiian și a
Doscăi, care acești trii sunt, optzăcișișas(e) stănjăni să dau în patru părți, ș-a patra part(e) s-au vinit
66 pol stănjăni part(ea) Sofii, fata lui Dămiian, nepoată Doscăi, care ace(a)stă part(e) o trag numiți(i)
jăluitori baști(nă), iar lungul aceștii moșii (...) stănjăni, după cum să află și celelante di alăture(a), iar
dintr-această sumă stănjăni din capătul di(n)spre apus și can despre miazănoapt(e) trage dum(nea)lui
med(elnicerul) Neculai Cuza patru sute și zăci stănjăni, și arătându-ni răzăș(ii) cum că li să
înpresoară acele capăt de moșăi di cătră dum(nea)lui med(elnicerul) Neculai Cuza, am trimes la
dum(nea)lui ca să-ș(i) trim(e)ată vechil(ul) dum(isa)le cu scrisorile ce are asupra acei moșăi, iar
dum(nea)lui nici vechil nu ș-au trimis cu scrisorile, nici dum(nea)lui săngur n-au vrut să vii, ce
numai ni-au făcut răspuns că a veni ș-așteptându-l doauă zăle dum(nea)lui n-au vinit. Și prin câte
cunoștințe ni-au dat, am dat și noi aces(a)st(ă) mărturii la mâna jăluitoriului, însă a lui Neculai
bulubaș, ș-a lui Gavril, zăt Poroschii i a altora niamuri ai lor, în care am iscălit.
1796 iuni(e) 8
<ss>
<ss>

ANI, Colecția Documente, 114 / 41, original.

196 a. 1796 iulie 7. „Izvod de împărțală” a moșiei Deleni, ținutul Fălciu, dat Poroțcheștilor.

Înpărțala moșii Delenilor, însă Delenii înbla în trii bătrâni, Micșineștii, Căpșătii, Hurduzăi.
Bătrânul Micș(i)neștilor îl stăpânescu Ghibanii cu răzășii și ne(a)murile lor și Șotropeștii și Ursul cu
ne(a)murile lor, iar bătrân(ul) Hurduzăi îl stăpânești Bădros cu răzășii lui, iar bătrânul Căpșătilor să
înparti în 3 p(ăr)ț(i)1, însă un bătrân Chitran și un bătrân Ursul și (un)2 bătrân Șotropa. Și după jaloba
ce au dat mării sali lui vod(ă) ne(a)mul Poroțchilor, bulubașa Neculai și cu Gavril Aprod și cu alte
ne(a)muri ai lor că au să tragă părți de moșie (...)3 bătrân Căpșăștilor, după cercetari(a) scrisorilor ce
le(-a)m făcut din poroncă, fiindu noi rănduiți, s-au cunoscut că au moșii în Căpșăști și apucându pe
răzăși ca s(ă) arăti în tot baștina numiților jăluitori, ei nici decât n-au arătat baștina Poroțchiștilor la
ce părți (...)4, ce cu totul îi dipărte(a)ză de baștină fiindu de somă di ani dipărtați di la
st(area)5locului, măcar că scrisorili Poroțchiștilor adivire(a)z(ă) că au moșii, dar la ce bătrân ar avi(a)
baștină nu arată, ce numai că au moșii într-acele hotară, și sălindu pe răzăși numai decât să arată
adivărul. Ei ne(-au)6 arătat că au Poroțchiștii niști cumpărături după cum arată și scrisorili lui
Poroțchi du(pă)7 aceli cumpărături, o cumpărătură a lui Poroțchi și a fimeii sali, fată lui Ioniț(ă)
Ursului d(in)8 Căpșăști, răscumpărând-o frații lui Ifrim Poroțchi, Vas(i)li și Trohin, plătindu-l de la
niști tur(ci)9, după cum adivere(a)z(ă) zapisul și și o carti gospod. Și această parte o trag din bătrânul
Ursului și să înparti bătrânul Ursului, întîiu în două, adică din 244 stănjini, 3 palme, ce-(a)u ieșit la
măsura al triile(a) pe deal p(r)in vii, s-au dat în doo această somă de stănjini ce să arată mai sus și s-
au vinit lui Bejan, frate Ursului, 122 stănjin(i), 1 pol palmă și asămine au rămas Ursului 122
stănj(i)n(i), 1 pol palmă și înpărțindu-să și parte(a) Ursului în trei părți, s-au vinit de parte 40
stănjăn(i), 3 palme, și acești patruzăci stănj(ini) și trii palme, este parte(a) lui Ifrim Poroțchi, zăt
Ioniți, săn Ursul. Și asămine(a) somă de stănjini rămâne și celor două părți, cari această somă de
stănjini este din tot locul Căpșăștilor ce săntu la Deleni den săliște, den sărături, den dumbrav(ă),
den cănpu, den pădure, osăbit de pădure(a) ce nu s-au putut măsura. Apoi s-au mai ales și altă
cumpărătură din bătrânul Căpșăștilor din parte(a) Șotropii, a cince(a) parte, parte(a) lui Vas(i)le,

184
cumnat Albului și i s-au venit den 244 stănjin(i), 48 stănjin(i), 6 pol palme, parte(a) lui Vas(i)le, și o
trag Poroțchiștii, iarăș din tot locul Căpșăștilor de la Deleni, după cum mai sus să arată la parti(a)
Ursului, din tot locul și asămine(a) au rămas și la celi părți, tot câte patruzăci și optu stănjini și șesă
palme pol. Și așa s-au dat sfărșit cumpărăturilor den Căp(șe)știi de la Deleni, ce le trag
Poroțchiștilor, iar pentru baștină lui Poroțchi neputându noi nici într-u(n) chip îndrepta, nearătându
răzășii adevărul, măcar că le vez(i) și descălecăturile lui Poroțchi den vechiu, să găsăscu și săntu de
faț(ă), cari nici ei nu tăgăduescu că nu săntu a Poroțchiștilor, iar pentru baștină au rămas să-ș(i) cauti
Poroțcheștii cu judecată.
Această somă de stănj(ini) de sus arătată este pe curmezișul Delenilor, iar lungul moșii
Delenilor esti (...) stânjini margini(a) pe din jos și aș(a) s-au închiiat măsurili mo(și)ilor de la Deleni.
Tij în părțile Căpșăștilor di la cânpu ce să începi din Răcămușii dum(nealui) vist. Iordachi
Balșu de la Răcămușu(l) cel micu la apus în sus spre me(a)zăno(a)pte și trece pesti apa Ialanului și
pesti apa Bujorului pără dă în co(a)stile cu Ceucanii și cu Jurcanii, car(e) din vechiu s-au chi(e)mat
această moșii Ponicenii ș(i) acmu le zic Căpșăștii și înpărțindu-să și bătrânul Căpșăștilor în 3 părți,
din 290 stănjini s-au vini(t) la bătrânul Ursului 96 stănjin(i) și 4 palm(e) și înpărțindu-să în doo s-au
vinit lui Bejan 48 stănjini, 2 palme, și asămine au rămas și frațisău Ursului tot 48 stănjini și acești
patruzecișiopt să dau întri părți și s-au vinit de parte câte 16 stănjini și asămine rămân celor doo părți
și acești șesăsprăzăci stănjin(i) sântu parti(a) lui Ifrim Poroțchi, carii îi are de zăstre de la socru(l)
său Ioniți, săn Ursului și o trage Vas(i)le Poroțchi și Trohin cumpărătură de fratile lor Ifrim și de
femeia sa. Și deosăbit s-au mai scos și den bătrân(ul) Șotropei a cince(a) parte, parti(a) lui Vas(i)le,
cumnat Albului den noaăzăci și șes(e) stănjin(i) i s-au venit 19 stănjini, una palmă pol, parte(a) lui
Vas(i)le ce o trag Poroțcheștii cu zapis și cărți gospod și așe s-au dat sfârșit tot cumpărăturilor
Poroțchiștilor din Căpșăști de la cânpu, iar pentru baștină au rămas iarăș să-ș(i) caute cu judecată
după cum să arată mai sus la moșii Delenii, fiindu că nici acolo nu s-au găsăt baștină lui Poroțchi,
nearătându răzășii adevăr, au rămas să-ș(i) cauti jăluitorii cu judecată cu acei răzăși și așa li s-au
închiiatu înpărța(la) acestur moșii. Și pentru încredințare am dat acestu izvod di înpărțală la mâna
Poroțcheștilor lui bulubașa Neculaiu și lui Gavril aprod și a ne(a)murilor lor și pentru credința am
iscălit.
1796 iul(i)e 7
Neculai Bădros
Neculaiu Oltenescu

ANI, Colecția Documente, 114 / 42, oriiginal.

_______________________
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
. Rupt.

185
 197. 1797 februarie 1. Alexandru Ioan Callimachi poruncește ispravnicilor ținutului Vaslui
și biv vel pitarului Ioniță Gafencu să cerceteze și să hotărască partea de moșie din Babară, de la
ținutul Vasluiului, a lui Roman Bran de la ținutul Neamțului.

Io Alecsandru Ioan Calimah v(oie)vod cu mila lui Dumnezeu domnu Țării Moldaviei

Credincioși bo(i)erii domni(e)i mele dum(neavoastră) isprav(ni)ci(i) de țin(u)t(ul)

Vasluiului săn(ă)t(ate) i Ioniță Gafencu, biv vel pit(ar). Prin jaloba ce-au dat cătră domnie me(a)
Roman Bran de la ținut(ul) Niamțul au arătat că în moșie Babară de la acel ținut al Vasluiului ar fi
având o parte de bătrânu(l) Cozma și fiind înpresurat despre alț(i) răzăș(i) au cerut să-s(e) hotărască.
Pentru care vi să scrie întâi să faceț(i) cu amărunt(ul) cercetare și de veț(i) dovedi că are și
jăl(uito)r(ul) acolo parte precum arată, apoi înpreună cu pit(arul) Gafenco să rănduiți și din parte(a)
dum(nea)v(oastră) isprav(ni)ci(lor) din mazilii țin(u)t(u)lui pe cini veț(i) socoti ca să m(e)argă la fața
locului, și strângând de fați pe toți răzăși(i) și alți înpregiuraș(i)să facă cercetare din scrisori dovezi
ce vor fi de îmbe părțile, și parte(a) ce s-a dovedi dr(e)aptă a jăluitoriului să o aliagă și să o
deos(e)ăbască stălpindu-o și cu pietri hotară despărțitoare. După care să de(a) și mărturie hotarnică
iscălită pe obicei atât de pit(arul) Gafenco i de rănduiții mazili i de toți răzășii i megieși(i), cât și de
dum(nea)v(oastră) is(pravnicii) încredințată de va fi făcută pe dreptate șicu primire(a) tuturor
răzășilor, iar născând pricină pietri să nu pu(i)e, ce cu hartă de stare(a) moși(e)i și cu mărturie cu
arătare pre largu să le puneți zi de soroc ca să vie la divan.
1797 fevr(uarie) 1

Prok vel log<o>f<\>t

S-au trecut în condică.
M. cond(icar).

ANI, Colecția Documente, 230 / 114, original.

198. 1797 mai 15. Serdarul Nicolae adeverește sosirea căpitanului Andrei din târgul
Soroca cu o carte către episcopul Hușului pentru o lădiță cu documente.

Tărgul Hușii

Viind dum(nealu)i Andrei căpit(anul) din tărgul Sorocii, cumnat fiind cu răposat(ul)
Dimachi Țicău căpit(an), au adus o carte di la fratile mortului jic(ni)ce(rul) Ștefanachi Țicău, cătră
preosfinție sa episcopu(l) Hușului, rugându-s(e) pentru o lădiță cu oareșcare scrisori ce au rămas
după moarte(a) frățânisău la diaconu(l) Vasili Toacă, socru(l) mortului Dimachi, după carile
trimițind căpit(anul) Andrei, au venit atât diaconu(l) cât și soțiia mortului Erina, aducând și lădița
pecetluită, pentru care lădiță nici o pricinuire sau cerire n-au făcut diaconu(l) cu fiicăsa Erina, nici
au să facă, fără cât scoțind o diiată cu iscălitura răpousatului, scrisă din anul 1796, avgust 25, au
făcut cerire ca pentru zăstre(a) ce-au luat mortul Dimachi să stăpâniască niște vite ce le arată în
diiată că ar fi cumpărate; înpotriva căriia diiată scoțind căpit(anul) Andrei un zapis scris de însuș
mortul Dimachi din anul 1796, iuni(e) 24, în care zice că de bună voia lui i-au vândut giumătate
dughiană din tărgul Botoșeni drept 450 lei, luând și bani deplin, care dughiană i s-au venit la
înpărțala ce au avut cu fratisău și surori în parte(a) lui. Și mai gios tot într-acel zapis zice că fiind
datori căpit(anu)lui Andrei cu bani di mai înainte vreme prin zapis nu i-au luat nici dobândă pe câțva
ani, cum și prin rugăminte, iarăș s-au mai milostivit și i-au dat opt boi, 2 vaci cu viței, un buhăeșu și
un calu în datorie. Și osăbit di acest zapis au mai scos căpit(anul) Andrei și alt zapis tot din anul 96,
iuni(e) 25, în care zice pentru vitile de sus pomenite, că i li-au dat căpit(anul) Andrei să-s hrăniască

186
și să-s folosască cu dănsăle până în doi ani de zile, și când la ace vade va ave putere să plătiască cu
bani după prețuire(a) ce li-au făcut căpit(anul) Andrei, să rămâi di istov căpit(anu)lui Dimachi, iar di
nu să i întoarcă toat(e) vitile înnapoi. Drept aceia dovedindu-s(e) că vitile pomenite sănt drepte ale
căpit(anu)lui Andrei și neplătiti, iar nu a mortului Dimachi, diiata au rămas răsuflată. Deci s-au
îndatorit diiaconu(ul) Vasăli Toacă cu fiicăsa Erina ca toate vitili di sus pomenite să le de înnapoi
căpit(anu)lui Andrei. Iar pentru câtă parte să va alege în parte(a) mortului, în patru părți de moșii ot
Fălciu, cine din frați va clironomisi parte(a) lui, acela să va îndatori ca să plătiască și datoriile
răpousatului Dimachi Țicău, iar soțiia lui Erina și socrusău diiaconu(l) întru nemic dispre datornici
să nu fie supăraț(i), cărora spre îndreptare și apărare di datornici li s-au dat această scrisoare
încredințându-o cu a me iscălitură.
1797 mai 15
<ss> Nicolai serdar

ANI, Colecția Documente, 80 / 79, original.

199. 1797 iunie 7. Diata lui Gheorghe Tolontan din satul Grumezoaia, ținutul Fălciu.

Copii
Dat-am adivărat și încredințată diata me la mâna ginerimeu preutului Ioan Tașcă, cari ține pi
fiică me dr(e)aptă Ancuța, i-am dat a me dre(a)ptă ocină, moșia, zăstri, ci și ficiorilor și nepoților și
or(i)cui s-ar tragi dintr-însa, i-am dat parti di moșiia ci am di pi tată(l) meu Andrunachi, ficior lui
Ion Tolontan, din Grumăzoaia și Plopeni și din Furchișăni și din Negri, parti(a) lui moșimeu lui Ion
Tolontan, adică din toati moșiili câti un bătrân, ci un bătrân acum într-această vreme în cinci bătrâni,
însă un bătrân Timircăneștii și unu bătrân Tolontan, un bătrân Vasălca, ci au ținut-o Romașcu, un
bătrân Nastasiia Hărnăgioaia, un bătrân în două, Clima ci trage di tată(l) său Tohilat, și acistu al meu
cel trag di pi moșul meu Tolontan și acistu bătrân al meu să-l înpartă cu frate(le) său Mihălachi, ci
sânt drepți ficior(i) ai mei. Aceasta să fii după mo(a)rt(a) me înpărțală dintr-acesti părți di moșii di
sus arătati, cum și livezile ci li am rămasă di la tată(l) meu și di la moșu(l) meu, ci sânt în
Grumăzoaia, iarăș în două să le înpartă, cum și alti vinituri ce-or fi din moșie tot în două să li
înpartă, cum și pentru părțili ci am di pi mo(...) Io(a)na, mama tătânemeu, fata lui Tănasă Bosăi, ci
au ținut-o moșu(l) meu Ion Tolontan, însă Părteștii, Mățiganii, Delenii, ce sânt la Crasna, ci să
înpartu cu Bosăieștii și aldi Bozaești (...)te, iarăș parti me ci s-au alegi tot în două cu Ancuța să
înpartă și cu Mihălachi, ficiorii mei, și să prinzi amândoi la cheltuială în două, iar cari n-or da la
cheltuială, nici parte la moșii să nu aibă. Și pentru credința am dat ace(a)stă diiată la mâna ginirimeu
preutului Ion Tașcă și a fiicămi Ancuții, și la această diată s-au întâmplat și alți oameni buni și di
credințiiți, cari s-au și iscălitu într-această diată.
(17)97 iuni(e) 7
Ghiorghi Tol(on)tan.
Eu Dinachi Romașcu cu răzăș di acesti moșii di sus arătati m-am întâmplat fați.
Teodor Diiacon ot Copou, m-am întâmplat fați.
N(e)culai Alinescul, am scris cu zisa lui Gheorghe Tolontan și sânt și eu răzăș la moșiili di
sus arătati.
Erei Gavril.
Această copii am scos eu di pi ce adivărată.
<ss> Vasile Mihălachi.
1831 oct(omvrie) 30

Și această copii s-au scos prin ființa noastră a pasnicilor și ne-(a)m iscălit, la care am pus și
pecete.

187
 Darii Bolat, pasnic.
Vasăli Ambrono, vornic.

ANI, Colecția Documente, 124 / 55, copie.

200. 1797 noiembrie 19. Vasălca, femeia lui Ion Borș, cu feciorii și ginerii, dă voie fratelui
său Neculai Borș să vândă partea lor de moșie din Coticeri, ce trag din jumătate din bătrânul lui
Mihălache.

Adecă eu Vaslaca1, fămei(a) lui Ion Borșu cu ficiori(i) ei Neculai e To(a)der e Glegor e
Ștefan, zet, e Glegor Fulga zet, Ion Sărbul, zet, și cu tot ne(a)mul lor, dat-am adevărat(ă) și
încredințată scrisoare(a) no(a)stră la mâna fratelui lor, lui Neculai, sân lui Ion Borșu, pentru o carte
de moșie ci au acește de mai sus arătați în moșia Cotecearei 2, ce trag pe jumătate de bătrân den
bătrânul lui Mihălache Doniță, am dat noi acești de mai sus arătați fratelui nostru nesăliți nici
asupreți de nemeni, ce de a no(a)stră bună voi(a) am dat-o fratelui nostru lui Neculai, sân lui Ion
Borșu, ca să fii volnec a o vende el oricui a găsi și pentru încredențare am dat această scrisoari la
măna fratelui nostru înainte a mulți o(a)mini buni.
1797 noie(m)v(rie) 19
Eu Vasălca, am iscălet, am pus deget(ul).
Eu Toader.
Eu Glegor.
Eu Ștefan Deșagă.
Eu Ion Sărbul.
Eu Glegor Fulga, am iscălet șe degetele toți am pus.
Șe noi am fost față.
Eu Ștefan Don(i).
Eu Nestor Do(n)i.
Eu Alestar Țău.
Văzindu această învoial(ă) am iscălit.
Eu Nechita Blăniț(ă), mazil ot Deleni.
Eu Ion Poapa am scris cu zisa acestor de mai sus arătați.
Adică lui Ion Doni, răzeș di Băcani, m-am întămplat la această învoială de vănzare.
<Pe verso>: Le(a)t(o) 1797 no(i)em(vr)i(e) 19 / No. 19 / Scrisoari(a) Vasălcăi, fata (?) lui
Ioan Borșu, prin cari dă voi(e) fratelui ei ca să venză parti(a) lor oricui ar găsi.

ANI, Colecția Documente, 230 / 116, original

________________________
1
Vasălca.
2
Coticerii.

201. 1797 decembrie 15. Mogâldea plătește vel logofătului Constantin Greceanu datoria
făcută de Matei Mogâldea, pentru care amanetase 43 de scrisori ale moșiilor Pitești, București,
Rădești și Costești, de la ținutul Tutovei.

Patruzăci și trii scrisori a moșiilor Piteștii i Bucureștii i Rădeștii și din Costești de la

țin(u)t(ul) Tutovei ce-au fost pusă amanet de niști rudenia noastră Mateiu Mogâlde la dum(nea)lui
vel log(o)făt(ul) Costand(i)n Grece(a)n(u), cu vade păr(ă) în șasă luni de la 96, maiu 12, lu(â)ndu și
trei sute cinzăci lei de la dum(nea)lui, ca de n-ar da bani(i) păr(ă) la vade să rămâi(e) moșiia de istov
a dum(i)sali numitului bo(i)eriu Grece(a)n(u) și dum(nea)lui moșănaș și răzăș într-acesti moșii, și

188
acum viind noi la dum(i)sali și făcându-i rugăminti i-am dat noi bani(i) dum(i)sali înapoi cu dobânda
lor și dum(i)sali dându-ni deplin acesti scrisori de sus pomeni(te) ca să ne stăpânim părțăli noastre
cu bună paci despre dum(i)sali, cum și dum(neal)ui să-ș(i) stăpâne(a)scă părțili dum(i)sali în paci
despre noi. Iar cându noi ori fii(i) și niamurili noastre ar vre(a) să vânză părțăli acesti altora streini
volnici să nu fii ci numai dum(i)sali să le vindem ori fiilor și ni(a)mului dum(i)sali, iar alții streini
nici dicum să nu încapă a cumpăra ori măcar și cu alti iconomii cu danii or(i) cu schimbături, ci
numai dum(i)sali or(i) ne(a)m(ului) dum(i)sali după cum ne gră(i)ești și zapis(ul) de răscumpărari
(…) parti ni(a)mului nostru Matiiu Mogâlde ci am răscumpărat de la dum(i)sale după cari as amine
le avem a urma și (…) adevărată credință că am priimit aceli patru(ze)ci și trei scrisori di dum(i)sali
am iscălit.
1797 decemv(rie) 15
<ss> (…) Mogâlde

ANI, Colecția Documente, 230 / 115, original

202. 1798 februarie 28. Diata lui Ioniță Golăie din Vinețești.

Adică eu Ioniți Golăia, văzându-mă la mare slăbăciuni de boală am chemat câțiva oameni de
cinste care mai gios sau și iscălit ca să-s întâmple de față la facire dieții pentru toate cele ce li am. Și
atâta am dat fimei meli doi boi mari și doi câte de un vițel, doauă vaci cu vițăi, doăzăci de stuchi și o
iapă și casa cu totul, osăbit din straile meli iar de straile ei să nu aibă a să atingi nime cari i li-am
făcut eu, cum și o părechi de fiară de plug li-am dat fimeii, iar una să rămâie pentru sufletul meu, trii
vaci, un bou de un vițăl și un gonitor, șasă boi mari, doi cai, doaozăci stuchi, șasă oi, care s-au făcut
triisprezăci capite de vită, bez 6 oi și douăzăci stupi, asupra me pentru grija. Și dintr-aceste care mai
sus arată ca să-s de la bisărica de la Budești un sărindar și cinsprezăci lei bani pentru sufletul meu
meu și a părinților mei fiind că sânt și ctitor la bisărică. Și pentru toate aceste ce-au rămas pentru
sufletul meu am lăsat cu cuvânt pe căpit(anul) Antohi Prohir clinorom înpreună cu fămeia me. Cum
și pentru doaă hliză de moșie ce le am, însă una Budeștii și una la sat Evinețăștii, li-am lăsat tot
asupra căpit(anului) și a fimeii meli. Și dintr-aceste de sus arătate să aibă să și să tocmască și podul
de la Budești și podul de peste Crasna din gura Bălțaților și o fântână din râpile Crasnei, cum și
podețul de la pârâu Croitoriului cum și la facire(a) bisăricii de la Evenățăști să-s(e) de(a) cinsprezăci
lei agiutor pentru sufletul meu și a părinților și a fiu(lui) meu. Și această diiată prin cuvânt după cum
să-s urmezi s-au făcut înainte(a) noastră care ni-am și iscălit.
1798 fev(ruarie) 28
Erei Iordachi, m-am tămplat față.
Vasile Cost., post.
Antohi Prohir, căpit(an).
Penteleiu Stolier.
Vasilache Mardare.
Zaharia Paladi.
Filip Covrig.
Ion Moscu, am scris cu zisa lui Ioniți Golăi.
Doaă sufleti de feti de țigan iarăș să rămâi supt ascultare(a) căpit(anului) Antohi Prohir și a
fimei meli, cum și o țigancă ce este la dum(nea)lui stolnicu(l) Dumitrachi Miclescu, iarăș să tragă că
n-ari nici o pricină.

ANI, Fond schitul Ștoboreni, XVII / 1, original; ANI, Fond Schitul Stoboreni, XVII / 2,
suret.

189
 203. 1798 mai 5. Todosie, soția răposatului Ioniță Golie din Ivinețești, căpitanul Antohii
Prohir din Budești și Grigoraș Chiriac Rășcanu, adeveresc scrisoarea lor prin care dau danie două
țigănci cu copiii lor, Episcopului Gherasim al Hușului.

Adecă eu Todosie, soț răposatului Ioniță Golăie din Ivinițăști, și eu căp(i)t(an) Antohii
Prohir ot Budești, ci sânt clironom lăsat di răposatul Ioniță, și eu Grigoraș Chiriec Rășcanu, nepot,
adiverim scrisoare(a) noastră la mâna preosfinții sale chirio chir Gherasim, Episcop al Sfintei
Episcopii Huș(i), precum să-s știe că de-a noastră bună voi am dat danie 2 țăgani, Rucsanda și un
copil a ei Ioan, și una ci esti la dumi(sale) stolnic(ul) Dimitrachi Miclescu, cari n-ari nici o pricină,
anumi Vărvara și o copilă a ei, Sfintii Episcopii. Pentru sufletul răposatului, fiind robi ai dumi(sale)
de pi maicăsa, care să-i stăpâne(a)scă în veci Sfănta Episcopii. Și pentru crédința ne-(a)m pus
degitile neștiind iscăli.
(17)98 maiu 5
Eu Todosăie, soț răposatului mai sus.
Eu Grigoraș, nepot, am dat.
Eu căp(i)t(an) Antohi Prohir.
Și la această danie ne-(a)m întâmplat și noi faț(ă).
Eu Mihaiu Buță.
Eu Penteleiu Stoleriul.
Eu Hilip Covrig.
Eu Ioan Covrig.
Eu Drecon Gavril
Erii Antohi ot Ivinițești.

ANI, Fond schitul Ștoboreni, XVII / 4, original.

204. 1798 mai 8. Alexandru Ioan Calimah voievod scrie ispravnicilor ținutului Tutova să
cerceteze pricina avută de Nechifora, stareța schitului Fătăciuni, cu Ioniță Macsin, pentru moșia
acelui schit.

† Io Alecsandru Ioan Calimah, cu mila lui Dumnzău domn țării Moldavi(ei). Credincioși
bo(i)erii domnii meli dum(nea)v(oastră) isprav(ni)ci de ținut(ul) Tutovii săn(ă)t(ate). Să triimite
dum(nea)v(oastră) jaloba ce au dat domnii meli Nechifora, stareța schitului Fătăciunii de la acel
ținut, din care pre larg veți înțălegi. Deci pentru înpresurarea ce arată că ar fi făcând un Ion Niță
Macsăn moși(e)i numitului schit fără dreptati, scriem dum(nea)v(oastră) fiind amândoauă părțili
față, să cercetați pricina aceast(a) și de veți dovedi că să faci vr(e)o înpresurare cu nedreptate de
cătră acela, să nu-l îngăduiți a mai faci supărare cât de puțână jăl(uitoar(ei) și venit(ul) ce să va
dovedi că va fi luat, acela di pe moșii, dejmă în câtă vremi au stăpânit-o, iarăș veți înplini, dând și
mărturii arătătoare pre larg de curgerea pricinii la parte(a) ce să va cădea, ca niodihnindu-să acolo
vreo parte și s-ar tragi la divan, din aceiași mărturii să aibă divanul știre.
1798 mai 8
Această carte și giudecată cu cheltuială me(a) am făcut-o și cu a me(a) ostenială.
<ss> (…) Arhire

Academia Română, Documente istorice, LXVII / 102, original, sigiliu în ceară roșie.

205. 1798 mai 26. Alexandru Callimachi Voievod porunceşte biv vel banului Mihalache
Cerchez şi biv vel medelnicerului Iordachi Miclescu să cerceteze pricina dintre spătăreasa Safta
190
Bogdan şi Todosiica, fiica răposatului Scarlatachi Costachi, pentru o moară de la Docolina, ţinutul
Tutova.

Io Alecsandru Ioan Calimah V(oie)voda cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldavviei.
Cinst(iţi) credincioşi bo(i)erii domnii meli, dum(neata) Mihalachi Cerchez, biv vel banu i Iordachi
Miclescul, biv vel med(elnicer), sănăt(ate). Prin jaloba ce au dat cătră domnie me dumn(ea)ei
spătăreasa Safta Bogdan au arătat că la ţinut(ul) Tutovei, pe apa Bârladului, pe moşia dumisali
Docolina ar fi având o moară şi ar fi trăgând supărare dinspre Todosiica, fiica răpos(atului) banului
Scarlatachi Costachi, zicând că vadul morii dinspre răsărit ar fi a al Todosiicăi, pentru care cerşind
jupâneasa jăluitoare dreptate scriem dumn(ea)v(oastră) să mergeţi la faţa locului unde fiind
amândouă părţile faţi să cercetaţi cu amărunt(ul) pricina, şi după cum veţi cunoaşti a fi cu drept să
puneţi la cale spre a să odihni amândouă părţile ca să nu mai jăluiască.
1798 mai 26

ANI, Colecţia Documente, 380 / 45, original.

206. 1798 iunie 16. Simion, ginerele Irodiei Golăiasă, Gligoraș, fiul Irodiei și Vasile Șujde,
adeveresc în fața lui Isaia, nacealnicul schitului Știoborăni și a fratelui acestuia, căpitanul
Condurachi Chitic, înrudirea cu răposatul Ioniță Golăie, care și-a redactat diata la 28 februarie
1798.

Adiverim cu această scrisoare a no(a)stră la mâna sfinții sale părintelui Isaii, nacealnicului
ot schit Știborănii și la mâna dum(nealui) căpitanului Condurachi Chitic, frati părintelui Isaii,
precum să să știi că fiind noi amândouă părțile din ne(a)mul Golăeștilor, cari și din scrisori ne
dovedim că sântem ne(a)muri, cum și un zapis de țigani ci s-au găsit tot la dumn(e)alor. Acmu unul
din ne(a)mul nostru, anumi Ioniță Golăii întâmplându-să di au răposat și neavându ro(a)dă din
păcatile lui și rămâindu numai fimeia răposatului Golăi di mai sus arătat și cu toate celi ci au avutu,
cum și trii țiganci și un copil cum și par(tea) lui di moșii din satul Ivinițăștii și stupi și vaci i boi și
alti acareturi ci i-au mai rămas și asupra acestor mai sus arătate lăsându epitrop răposat(ul) Ioniți
Golăi pe un Antohi Prohiru. Și fiind că nepărtare(a) lui de griji văzând noi că să înprăștii toate și să
risipăscu cum și țiganii apucându-i unii și alții am mersu la dum(nea)lor acești di mai sus arătați,
știindu-i că sânt toț(i) u(n) ne(a)m și ne-(a)m învoitu frățăști ca să stăm să le sco(a)t(e)m de pe undi
sântu și din toate aceste de aici arătate orici vom scoate să avem a le înpărți în două frățăști și ori di
ne-(a)r tragi cineva la vreo judecată sau a tragi noi pe alțăi să fim totu cu toții răspunzători. Și fiind
că această scriso(a)ri ci ne-(a)m dat scrisori unul la mâna altuia di a no(a)stră di a no(a)stră bun(ă)
voi să fii buni date, iar di s-ar vre(a) ca să înto(a)rcă mergându la vreo judecată să nu i să ție în
samă. Și pentru credința am iscălit.
1798 iuni(e) 16
Sămion, zătu Irodie Golăiasi.
Gligoraș, sănu Irodie Golă(ia)si.
Și eu Vasile Șujdi, m-am întâmplat fați
Acestu zapis l-am scris cu zisa dum(i)sale Sămion, zăt Irodiia Golăiasă și a lui Gligoraș,
frati lui Sămion și am iscălit.
<ss>

ANI, Fond schitul Stoboreni, XVII / 5, original.

207. 1798 iunie 18. Simion, zet Irodie Golăiasă și cumnatul său Gligoraș, fac danie
schitului Știoboreni celor rămase din urma răposatului Ioniță Golăie, țigani și moșii risipite.

191
 Adiverimu cu această scrisoari a no(a)stră danii cari mai gios ne vom iscăli, recum să-s știi
că avându noi un moș anumi Ioniți, ficior Irinii Golăiasăi și fiind căsătoritu și în câtă viiață au trăitu
cu soțul său, au făcutu numai un copil, cari și acela au murit și piste nezăbav vremi au muritu și
moșul nostru Ioniți Golăi, și rămâind toate ale sale pe mâna femeii lui ci-au rămas și nipurtându-să
cu rânduiala ci i să cade au începutu a înprăștia toate celi rămasă în urma sa a răposatului. Întâi că
țiganii i-au datu de supt stăpânirea ei. Deci noi văzându că să stângi pomana ne(a)mului nostru, ne-
(a)m sfătuitu și ne-(a)m învoitu noi, atât cu părintele Isaia i cu fratile sfinții sale Condurachi Chitic,
căp(i)t(an) di mazili, fiind d(um)ne(alor) ei ne(a)m nouă, ca să stăm să sco(a)tem atât țiganii cum și
moșiile și altele dintr-acele a răposatului, și ori din ci vom scoati am priimitu atât eu Gligoraș Golăi
și cu Sămion, cumnatul meu, ca din toate ci vom sco(a)ti am datu danii schitului Știborănii, undi să
cinstești și să prăznuiești hramul Ierarhului Necolai, cari schit iasti făcut di ne(a)mul nostru, ca să fii
pentru pomenire(a) răposatului moșului nostru Ioniți Golăi și a tot ne(a)mului nostrum și pentru
buna chivernisala sfăntului schit și veșnica pomeniri în veci de veci niclătit. Iar di să va scula cineva
din ne(a)murile no(a)stre sau din alții streini ca să o strici să fii blăstămaț(i) de cii trii sutioptsprăzăci
sfinți părinți și de Domnul nostru Isus Hristos și de Precurata a sa Maică și de noi acești cari am
făcut această danie și ori la ci judecată ar mergi să nu li să ții în samă ci să-s urmez(e) întocma după
cum s-au zis mai sus. Cari pentru mai bună credința am iscălit di a no(a)stră bun(ă) voi(e)
1798 iuni(e) 18
Simion, zet Irodie Golăiasă.
Gligoraș, sănu Irodie Golăiasă.
Această danii s-au scris de mini cari mai jos mă voi iscăli cu zisa lui Grigoraș Golăi i a
cumnatului său Sămion, cari pentru credința am iscălit.
Iordachi Lețica, dascăl.

ANI, Fond schitul Stoboreni, XVII / 6, original.

208. 1798 decembrie 13. Preotul Ioan, ginerele lui Gheorghe Tolontan, Gheorghe
Tolontan, Dimachi Romașcu, Ștefan Hărnagea, Neculai Oltenescu, Constandin Timircan,
Toderașcu Timircan, răzeși în moșiile Grumezoaia și Plopeni, ținutul Fălciului,adeveresc în fața
Divanului rezultatul judecății cu postelnicelul Gheorghe Folescu și își caută drepturile în
continuare.

Adică eu preotul Ioan, gineri lui Gheorghi Tolontan i eu Gheorghi Tolontan și eu Dimachi
Romașc(u) i Ștefan Hărnaciu și Neculai Oltenesc(u) i Costandin Timircan i Toderașc(u) Timircan,
răzăș(i) de moșiia Grumăzoaia și Plopenii de la ținutu(l) Fălciiului, adeverim cu acest zapis al nostru
ce dăm în cinstitul divan, precum să să știe că după giudecata ci am avut cu post(elni)ce(lul)
Gheorghi Folescu cari tragi părți din numitile moșii de pe niamul lui Sprânci(a)nă și a lui Chifini,
după mărturii ce-au adus la divan numitul post(elni)ce(l), ni-au dat divanul rămaș ca să-l priimim
părtaș. Și noi știind că mărturiile acele s-au făcut cu agiunsătură, fiind că noi n-am fost de fați, sau
poate că marturii acie ce-au mărturisit înainte(a) părint(e)lui episcopului n-au știut adivărul, ni-am
apucat înainte(a) luminatului divan, ca de astăz(i) în 13 zili decemv(rie), păn(ă) la 15 zili a
viitoriului ghen(a)r să aducem de față pe marturii lor Folescului, ca să ne aflăm drepturile noastre,
iar dacă păr(ă) la arătata vade nu ni vom afla la divan cu marturii, atunci să aibă divanul a da
Folescului carte de giudecată și de stăpânit, și numai mu(l)t cuvânt de răspuns să nu avem. Și pentru
credința am iscălit.
1798 decemv(rie) 13
Er(e)i Ioan.
Gheorghi Tolontan.

192
 Denac Romașcu.
Gheorghe Tolontan.
Ștefan Hă(r)nage.
Toderașcu Temercan.
Costantin Temercan.
În divan au dat zapisul acesta preutul Ioan i socrul seu Gheorghie Tolontan i Dimachi
Romașc(u), cu bună priimirea lor. Drept s-au încredințat și de cătră noi.
(...), vel log(o)făt.
Vasile (...), vel vornic.
Fiind că numiții răzeș(i) nici la soroc nici după trecire(a) sorocului nu s-au arătat și au trecut
13 zile, și Folescu au așteptat aice, pentru aceasta dar s-au dat și carte de giudecată Folescului.
1799 ghenar 28.
Iacov, mitropolit Moldovii.

<Urmează șase semnături>

ANI, Colecția Documente, 359 / 74, original.

209. 1799 mai 12. Părțile de moșie ce s-au ales schitului Rafaila, ținutul Vasluiului.

După al doile(a) poroncă ci mi s-au dat prin cinst(ită) carte(a) dum(nealor) boerilor
caimacami din a lunii aceștia mai, anul (17)99, di iznoavă am mărsu la stare(a) moșiilor, anumi
Iurceștii i Todereștii și Răceștii, de la ținut(ul) Vasluiului, și toati părțili câte au avut a tragi schitul
Rafaila din cute tre(i)li moșiile. Aceste(a) i s-au ales acum și i s-au dat numai din moșiia Răceștii,
fiind de fați la toată alegire(a) părților și însuș sfinție sa Calenic, egum(en)u(l) de la schitul acesta.
Însă părțile aceste(a) a schitului pe dinspre răsărit alăture(a) s-au dat cu hliza din muchea (...)1 a
schitului ce să numești (...)2 iar pe dinspre răsărit mergi alături cu hotarăle moș(...) (...)3 Dumeștii, pe
părăul Izvorului, iar părțili ce-au avut schitul acesta Rafaila în moșia Iurceștii s-au dat cu schimbu
dum(nealui) spat(arului) Enachi Hrisoverghii în locul părților ci și dum(nealui) spat(arul) avia să
trag(ă) din Răcești de pi Ioniți Hușan și de pi sorusa Catrina Mircioai, cum și părțili cari schitul
acesta avia în Toderești s-au dat iarăș cu schimbu răzeș(i)lor din Toderești în locul părților din
Răcești, ci avia și Răceștii din Toderești.
Drept aceia toati părțili ce-au avut schitul acesta Rafaila în căte tre(i)li moșiili aceste(a) și i
s-au dat acum numai din Răcești, sint aceste(a).
Adică.
Stă(n)j(ini) Palmi Par(mace) La capul Răceștilor pe curmeziș.
3 1 4 Ce-au avut la capul Iurceștilor.
10 - - Ce-au avut la capul Todereștilor.
13 2 3 p(o)l Ce-au avut la capul Răceștilor
4 Adaosul ci s-au dat di cătră toți răzeșii din Răcești
pentru scurtura hlizii schitului acestuia, fiind mai scurtă hliza aceasta dicât a celoralanți răzeș(i) de
vremi ci hliza aceasta nu mergi cu capătul spre Șacovățul vechiu, precum mergu hlizili a unora din
răzeș(i), ci cu colțul cel dinspre apus stă în hotarul dinspre Dumești, din părăul ci să numești a
Izvorului și cu colțul cel (...)4 hlizii schitului Meiară (...)5 (hl)izili aceste, cum și hliza Cărbuneștilui
să înfundiaz(ă) cu capitili lor în hotarăle capului moșii Armeneștilor ce să numești și Coticul, și
scurtătura acistor hlizi iaste din pricină că margine(a) Răceștilor, acia dinspre apus iaste foarte cotită
din pricinile înpresurării ci suferi moșia aceasta Răceștii dinspre capul moșii Armeneștilor, cari după
învoielili ce-au făcut răzeș(ii) di Armenești cu răzeși(i) din Răcești, din cât s-au învoit ei nu s-au mai
putut îndrepta margine(a) aceasta a Răceștilor. Și pentru aceasta,
193
 Tot parte(a) schitului la al doile(a) măsură prin mijloc și curmeziș

Stă(n)j(ini) Palmi Par(mace) La capul Răceștilor pe curmeziș.

3 2 3 p(o)l Ce-au avut la mijloc(ul) Iurceștilor.
9 3 1 p(o)l Ce-au avut la mijloc(ul) Todereștilor.
14 7 - Ce-au avut la mijloc(ul) Răceștilor.
4 - - Adaosul ce-au luat de la răzeș(i) pentru scurtătura
hlizii precum s-au arătat.
5 6 5 Analogon ci i s-au dat, tij precum s-au arătat mai
sus, însă câte 1 stănj(en), 4 palmi, p(o)l parmac la
zeci stănjin(i).
42 4 5 Fac, cari i s-au dat iarăș alăture(a) cu Dumeștii pi
părăulu Izvorului și pe dinspre (...)14, alăture(a) cu
hliza schitului Meiarăi, însă cu p(i)etri hotară nu s-
au stălpit nici de o parte, căci dinspre apus mergi
alăture(a) cu hotarăle Dumeștilor, precum s-au
arătat mai sus, iar dinspre răsărit fiind învoială
între răzeș(i) ca după suma stănjinilor ci să
cuprind prin țidulili a fiiștecărora, să stăp(â)iască
tot la un loc. Pentru aceia cu piatră hotar nu s-au
stălpit hliza aceasta dinspre hliza schitului Mierăi.

Stă(n)j(ini) Palmi Par(mace). La al triili măsură piste Bărlad.

47 7 6 Tij i s-au mai dat schitului Rafaila și la al triile(a) măsură
piste Bărlad, tot tot în curmeziș(ul) Răceștilor, însă 42 stă(n)j(ini), 4 palmi, 5 parmace, i s-au dat
după suma stănjin(i)lor ce-au luat schitul acesta și la al doile(a) măsură, cum să arată mai sus, iar 5
stă(n)j(ini), 6 palmi (...)7 parmace (...)8 câte 1 palmă p(o)l parmace, pi (...)9 Acii 42 stă(n)j(ini), 4
palmi, 5 parmace, ce-au avut, cari analogon i s-au dat din 68 stă(n)j(ini), ci s-au găsit mai mult la
această al triile măsură, piste suma stănjinilor ce-au cuprinsu fiișticari hliză a răzeșilor din Răcești, și
acești 68 stă(n)j(ini) s-au analoghisit numai pi suma stănj(i)nilor a trii hlizi, adică pi hliza
clironomilor lui Pavăl Sandagiu, i a Cozmules(ei), și pi hliza schitului Mierăi, și pi hliza aceasta a
schitului Rafaila, căci aceștia din Răcești au luat locul cel mai prost, adică păduri, lunci și mlaștin(i),
iar clironomilor Buzdugănes(ei) și clironomilor lui Borșu i a lui Tiliman și Cărbuneștilor, analog
dintr-acești 68 stă(n)j(ini) nu li s-au dat, de vremi că ei fiișticarii cu hlizili lor au cuprinsu din
Răcești locul cel mai bunu di arat și di cosit, atât la cămpu, cum și piste Bărlad, în po(i)enili de
fănață ce-au cuprinsu. Deci acești 47 stă(n)j(ini), 7 palmi, 6 parmace, alegându-se iarăș de o parte, s-
au dat iarăș la margine(a) moșii Răcești, dinspre apus alăture(a) cu Dumeștii, și dinspre răsărit
alăture(a) cu hliza schitului Mierăi, dar cu p(i)etri iarăș nu s-au stălpit, fiind învoială între răzeș(i)
cum s-au arătat mai sus.
Drept aceia, aceste(a) fiind toati părțili schitului Rafaila ci i s-au ales din câte toate
(...) (...)11ști precum s-au arătat mai sus (...)12 schitul Rafaila mai mult în Iurcești și în Toderești
10

(...)13 să nu aibă, ci să-ș(i) stăp(â)niască numai hliza ci i s-au dat din Răcești, întocma după măsurili
stănjinilor ci s-au arătat. Iar în lungu va stăp(â)ni după cum vini lungul Răceștilor, de la capătul di
la codru, și să m(e)argă cu stăpânire(a) pănă undi să înfundiază capul hlizii aceștiia, în hotarul
capului Armeneștilor, cum s-au arătat mai sus, după cum și la codru iarăș va stăp(â)ni schitul
Rafaila, întocma după analoghiia stănjinilor ci i s-au dat și la cămpu, și dum(nealu)i spatar(ul)
194
Hrisoverghii, încă mai mult amestec să nu aibă în Răcești și în Toderești, căci pentru părțili ce-au
avut dum(nealu)i a tragi di pi Hușanu și di pi sorusa Mircioai în Răcești și în Toderești li-au luat
dum(nealu)i spat(arul) acum cu schimbu toati în Iurcești de la toți răzeși(i) ce-au avut părți în
Iurcești, dup(ă) cum nici răzeșii din Todirești iarăș mai mult(ă) triabă în Răcești să nu aibă, căci
pentru părțile lor ce-au avut în Răcești, au rămas stăp(â)nitori pe toati părțile răzăș(i)lor din Răcești
ce-au avut și ei părți în Toderești. Deci în ce chip s-au ales părțili aceste a schitului Rafaila sau la
măna sfinții sali Calenic, egum(enul) schitului, și această țidulă de alegiri, întru cari am iscălit.
1779 mai 12
(...)6 log(ofăt) de taină hotarnic.

ANI, Fond mănăstirea Socola, V / 32, Original;

MENȚIUNI: Costin Clit, Mănăstirea Rafaila, Bârlad, Editura Sfera, 2007, p. 128.
_________________________
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14
. Rupt.

210. 1799 noiembrie 18. Constantin Ipsilanti voievod scrie ispravnicilor ținutului Tutova să
cerceteze pricina dintre Donciul Sârbul și spătarul Gheorghe Costandache, pentru o datorie de pe
vinul achiziționat de primul în valoare de 600 de lei, din care și-a construit în târgul Bârlad, un
han, o casă cu cârciumă.

Io Cos(tan)din Alexandru Ipsilanti v(oie)voda, cu mila lui Dumnezeu domn țării

Mo(l)davvii v(oiev)voda. Cinst(iți) credincioș(i) boerii domnii mele dum(nea)v(oa)st(ră) isprav(ni)ci
de țin(u)tu(l) Tutovii săn(ăta)te. Iată să triimete jaloba ce-au dat domnii mele Donciul Sirbul din
tărgul Bârladului asupra dumis(ale) spat(arului) Gheorghie Costăndache prin carile arată că în anul
trecut luînd niști vin de la dumis(ale), carile stricându-se au rămas dator cu 600 lei bani, din care mai
plătind tot au mai rămas dator cu 350 lei, și că mai îndatorindu-se la altu ș-au făcut un han i o casă,
crăcimă. Pentru care schivernisindu-si și ca să plătească de datorie, ș-acum dum(nea)lui spat(arul)
strâmtorindu-l ca să-i plătească banii și el neavându-i i-au scos hanu(l) cu casa la mezat nevrând să-i
pu(i)e vade, cerșind ca să-i să pui cuvi(i)ncioasăle vadele, și să nu i să ia hanu(l) i casa. Din care și
mai pre largul veț(i) înțălege.
Scriem dum(nea)v(oastră) să cercetaț(i) cu amărunt(ul) de au avut păgubirea aceia din
pricina stricării acelui vin ce arată, sau dintr-altă pricină a neguț(ă)torii ce-au făcut și s-au
întă(m)plat pagubă, iar nu că au unblat cu alte disfrănări, bând și făcând alte mișălăii. Cari când să
va dovedi vederat că din întâmplare sau că din pricina vinului ce s-au stricat au căzut la datorie,
atuncea dum(nea)v(oastră) cuviincioasăle vadele îi viț(i) pune, însă dânduș cheș platnic, ca la acele
vadéle să plătească toț(i) bani(i) ce să arată că este dum(nea)lui spat(arul) căruia dindui-să mărturie
dum(nea)v(oastră) să-l triimeteț(i) la divanu(ul) domnii mele, ca să i să dea și cartea domnească de
vadelile ce să vor arăta în mărturie dum(nea)v(oa)s(tră). Iar când va fi pricina într-alt fel pre cum
mai sus să arată viț(i) înștiința pe domnie me.
(Vă)l(ea)t 1799 no(i)emv(rie) 18

ANI, Colecția Documente, 404 / 496, original.

211. 1799 noiembrie 28. Constantin Ipsilanti voievod scrie ispravnicilor ținutului Fălciu să
cerceteze pricina dintre Grigoraș Râșcanu, Simion și Condurachi Chitic cu Antohi Prohir, ce privea
diata răposatului Ioniță Golăe.

Io Cos(tan)din Alecsandru Ipsilantu v(oie)voda, cu mila lui Dumnezău domn țării

Moldavi(i). Credincioș(i) bo(i)erii domnii meli dum(nea)v(oastră) is(pravnici) de ținutu(l) Fălciului,

195
săn(ătate). Să trimite dum(nea)v(oastră) jaloba ce-au dat către domnie me Grigoraș Rășcan i Sămion
și Condurachi, nepoții unui Ioniță Golăi, de la acel ținut, din care mai pre larg veți înțălegi. Deci
fiind că ei arată cum că la dare(a) sufletului numitului lor moș Ioniță Golăe, nefiind ei pe lângă
dânsul, duș(i) în slujbe, un Antohi Prohir, tot de la cel țănut, care nici o rudenii cu mort(ul) sau cu
jăluitorii n-ar fi, însuș făcând diiată iconomicoasă dispre parte(a) mortului asupra lui, pe urmă nu
numai că două moșii le-ar fi vândut, cum și 6 boi, dar și două suflete de țigani ar fi mai prăpădit, și
ar fi mai luat și 9 chili de grâu, pentru care cerșind aș afla dreptate să nu rămâi înstreinați de drepti
lucrurile moșului lor. Iată scriem dum(nea)v(oastră) să aduceți pe acela de față, unde fiind și
jăluitorii să cercetați foarte cu amărunt pricina aceasta, și prin judecată după cum a fi drept, hotărând
să puneți la cali cu odihna jăluitorilor, iar dacă pricina va fi într-alt chip și acolo va rămâne vreo
parte nemulțămită, cu mărturii di toată curgere(a) pricinii și cu zi de soroc vor veni la divan, de unde
li să va da ce desăvârșit(ă) hotărâre.
1799 no(i)emv(rie) 28
ANI, Fond schitul Ștoboreni, XVII / 13, original.

212. 1799 decembrie 19. Diata Mariei Palade.

Copie
Izvod de cele ce rânduescu cum să să urmeze în urma me.
Pentru moșia Hărpășești din ținutul Cârligăturei, amăndouă părțile ce le am schimbătură și
cumpărătură după scrisori și dughenile din tărgul Bărladului de la ținutul Tutovei, aceste le las
fiiului meu Costachi Sturza, ca să să vănză și să gătească casile din Eși, fiindcă eu nu le-am putut
găti, măcar că în diată scrie că i-am dat casă, dar n-au fost gata și pentru ace(a)sta i-am lăsat ca să le
gătească.
Pojijia casăi mele to(a)tă, lucruri ce-a fi mai statornici să aibă a le lua fiiul meu Costachi,
iară celilante mărunțușu și to(a)te să le înpartă oamenilor casăi mele cari m-au slujit.
Zeci (i)epi cu mânzi, cu un armăsar, cincizeci de oi, șasă boi, aceste le dau lui Todirică,
fiind că l-am luat de copil mic ca să-l crescu să-mi facu pomană cu dănsul, cum și hrana și
îmbrăcămintea și plata dascălului de doi ani să să de din rămășițurile mele, și cu to(a)te aceste de sus
arătate îl lasu sub epitropia și purtarea de grijă a lui Ioniță Bantăș, întru care i-am lăsat și blestem ca
să-i fie milă de dănsul.
Viile de la Nărtești din ținutul Tutova ce sânt în două ogrăzi și două (i)epi, le las lui
Gheorghie Gafencu, fiindcă l-am crescut.
Cinsprezeci (i)epi cu mănzi cu un armasari, doi cai hodini (!), optu boi, una sută oi, aceste le
las lui Ioniță Bantăș, fiind că m-au slujit din copilăria lui și pănă acum la vrăsta de bătrânețe și din
pojijia casăi să i să dea ceia ce să va socoti ca unui omu vechiu a casăi.
Patru (i)epe aceste să să de lui Andrei ficiorul.
Două (i)epi i doi boi și un cal și din pojijia casăi și o vacă, aceste să să de lui Gheorghie
Sălceanul.
Doi boi și o eapă lui Enachi băetul.
Doi boi și două (i)epe tinere lui Vasile băetul.
Două (i)epe lui Manolachi și din rămășițurile casăi mele, socotind pe fieștecare, iar pentru
to(a)te bucatele, vor sta la locul loru unde sunt așazate, ca să să (i)erneze și la vreme liniștită pe
to(a)te slugile mele pe care mai sus sunt pomenite ei chiema Costachi și le-i da tuturor după izvod ca
să nu mă blăstime și încă să pominească numile meu, că știi bine că n-am avut eu ce-i chivernisi în
viață trăind, iar pentru o sută lei ce mai rămâne afară de izvod și (i)epe, acele se va înpărți pe la casă
saraci și scapatate, iar pentru vacile câte vor mai rămâne, să să de țiganilor ce au țigance și copii cari
m-au slujit în ogradă, iară când d(umnea)ta vei pricinui și nu vei urma întocmai ’ți las blestăm, iar

196
urmând la to(a)te ponturile după cum mai sus scrie, de mine vei fi (i)ertat și de Dumnezău
blagoslovit.
Iscălită Maria Palade postelniceasă.

ANI, Colecția Documente, 179 / 43, copie, grafie latină.

EDIȚII: Nicolae Iorga, Studii și documente cu privire la istoria românilor, XVI, P. 217-218.

213. 1799 decembrie 29. Constantin Ipsilanti voievod scrie ispravnicilor ținutului Tutova în
pricina dintre Donciul Sârbul și spătarul Gheorghe Costandache,în cazul în cazul în care primul
nu-și plătea datoria sau punea chezăș, urma scoaterea hanului din târgul Bârlad la mezat.

Io Cos(tan)din Alexandru Ipsilanti v(oie)voda, cu mila lui Dumnezeu domn țării

Mo(l)davvii. Cinstiț(i) credincioș(i) bo(i)erii domnii mele dum(nea)v(oastră) isprav(ni)ci de
țănutu(l) Tutovvii. Mai în trecutele zile după jaloba ce-au dat domnii mele Donciul Sirbul din tărgul
Bârladului au arătat că ar fi dator cu 535 lei dumis(ale) spat(arului) Gheorghie Costăndache și i-ar fi
strâmtorit ca să plătească banii , scoțindu-să și un han să-l vândă la mezat. S-au scris domnii mele
dum(nea)v(oastră) să cercetaț(i) și să-l puniț(i) la cale, după care dum(nea)v(oastră) aț(i) făcut
înștiințaré la cinst(it) și credincios bo(i)eriul domnii mele dumi(sale) Manolache Conache, vel
vor(nic), prin carile arătaț(i) că numitul Sirbu hanul cel aré făcut, este făcut cu banii dumis(ale)
spat(arului) din vin(ul) dum(i)s(ale) ce-au vândut. După cum și pren însuș zapisul său să arată și
pune și hanu(l) amanet. Scriem dum(nea)v(oastră) de vreme ce hanul îl aré făcut cu banii dumis(ale)
spat(arului) dacă nu-ș va de chezăș sigur platnic carele să-i plătească banii până în cinci luni de zile,
să i să vândă hanu(l) la mezat și să-i înplinească banii dumis(ale) spat(arului) fără a ave(a) el vreun
cuvânt.
L(ea)t 99 dec(em)v(rie) 29

ANI, Colecția Documente, 404 / 498, original.

214. <ante 1800> iunie 24. Monahul Partenie dă danie lui Irimia Eșanu, soției sale Catrina
și fiilor lor, Constantin căpitan, Iancu și Sasle, locul cumpărat de Dima cel bătrân și biserica
construită în Podeni (târgul Bârladului),incendiată de tătari și refăcută de Irimia Eșanu.

Adecă eu Partenie monah ce în mirănie am luat soț pe Căsandra, fata lui Costandin Dima,
din tărgul Bârladului, dat-am adivărată și încredințată scrisoari de danie la mâna dumi(sale)
giup(â)nului Irimii Eșan(u)lui i a dumis(al)i giupânesii Catrinii și a fiilor dum(isal)i Costandin
căpit(an), Lupul, Iancul și Sasle, precum să-s știe că cumpărându Dima cel bătrân, tatul socrului
mieu, un loc din jos de crâșma lui Sasle Degerat în Podeni în (...) lei, de la (...) Mătăsăriț, au făcut
biserică și din întâmplare(a) vremilor răzvrătite s-au arsu biserica de tătar(i), și viindu dum(nealui)
giupân(ul) Irimie Eșanul cu dum(nealui) (...) Enachi Nica și cu preotul Ioniți și alți târgoveț(i) m-au
rugat să le dau voiae să fac biserica iarăș la loc, să nu st(ea) mahalaoa fără de biserică și numele
Dimăștilor nepe(...) (...)nite și după ruga dum(nealor) ce am dat voai să facă biseric(a), din toț(i) care
au venit la mine, numai giupânul Iri(mie) plin de focul duhovnicescu și de nestăvire s-au apucat de
biserică înpreună cu fii sei și au făc(ut-o) înpodobind-o și înlăuntru cu toate cele trebui(toare) sfintii
bi(seri)ci, (i)coane, veșminte și altele. Di(...) și pu(...) altor pravoslavnici creștini ce(...) tori (...)
(...)sul cu cel ce me-au fost pr(...) am aj(...) (Iera)rhu Nicolae (...) și pră(...). Și fiind că din noi
ticăloșii au rămas numai o fată anume Mirica ș-au luat un bărbat plin de datorii, anume Chirul
Brașovean, și văzându-i că n-au purtari de grij(ă) să pomenească moș(i) și strămoș(i) și părinți la
sfănta biserică, după cum pomenescu alți creștini, și or vinde și loc(ul) sfintii biserici și cele ce am

197
dat și eu ajutor pentru mântuire(a) sufletelor a tot neamului nostru la biserică, și văzându pe
dum(nealui) Irimie Eșan și pe fii dumi(sale) că sântu cu frica lui Dum(ne)zeu și înpilaț(i) cu totul la
rugă spre lăcașuri dumn(e)zăești unde să săvârșaști jărtva ce tăinuită pentru mântuire(a) de obștie,
am dat danie dumilorsale locul bisericii și toate cele date de mine ajutor bisericii să stăpânească
dumn(ea)lor în paci de cătră tot neamul mieu, și (du)m. cu fii fiilor săi, să aibă purtari de grij(ă)
după pomelnicu(l) (d)at să ne pomenească preoții ce s-or fi la toate sfintele (...)ie. Și câ(n)d să nu de
Dumn(e)zeu să-s tâmple vro pri(...) de foc să arză biserica, iar(ă)ș dum(nealui) să o facă, iar (...) și
pomelnicul nostru de vii și de morți (...) să nu-s răpue. Și pentru mai adivărată credința (m)-am
iscălit însuș cu mâna mea (de nimeni) sălit și alți (...) (oameni) buni și de cinst(e). Aceasta (...).
(...) iunie 24
(Eu Partenie) monah am (...).

ANI, Colecția Documente, 1041 / 3, original, rupt în partea de jos.

215. 1800 ianuarie 10. Fraţii Istrati, Condurachi şi Ioniţă Dediul îi vând lui Toader
Burgheli cu 100 de lei partea lor de moşie din satul Poienari, ţinutul Vaslui.

Adecă eu Istrati Dedel1 şi eu Condurachi Dedel şi eu Ioniţă Dedel, toţi fraţi, dat-am adevărat
şi încredinţat zapis(ul) nostru la măna dum(i)sali cuconului Toader Burgeli, precum să-s ştie că de
nimeni săliţi nici asupriţi, ce de a no(a)stră bună voi am vândut dum(i)sali toată parte noastră de
moşii ce o avem în sat în Poinari, în ţinut Vasluiului, dinu codru, dinu câmpu, din păini, cu loc de
fânaţă, cu vad de moară, cu livezi, cari această parte de moşii o tragem de pe maica noastră
Paraschiva şi de pe strămoş nostru Gligori Mândru şi tocmală ne-u fostu ca-s ne dei una sută lei, cari
bani după această tocmală de sus arătată ne-au şi dat deplin în mănule noastre. Pentru aceasta de
acum înainte să-i fii dum(i)sali dre(a)pt(ă) ocină şi moşii, atât dum(i)Sali cât şi la nepoţi şi strănepoţi
să aibă a o stăpâni în veci neclătită toată parte(a) maicăi noastre ce mai sus să arată. Şi la acest zapis
s-au mai întâmplat şi alţi oameni şi boirinaş, cari mai gios s-au şi iscălit şi pentru mai adevărată
credinţa neştiindu nici unul carte ne-am pus numeli şi degeteli ca să-s cre(a)z(ă).
1800 gena(r) 10
Eu Istrati Dedel, adiverindu am vândut.
Eu Condurache Dedel, brat lui Istrati, adiverind am vândut.
Eu Ioniţă Dedel, brat lor, adiverindu am vândut.
Toţi ficiori Paraschivei Dedescăi, cari moşii să înparte în patru părţi, toată parte lui Gligori
Mândru fiindu a o patra parte drept a maicămi
Gligori Gafencu post(elni)ce(l), m-am întâmplat şi eu faţ(ă).
Ioniţ Becer, m-am întâmplat şi eu faţ(ă).

ANI, Fond schitul Cetatea Mică, I / 1, original; I / 2, copie din 9 iulie 1818.

216. 1800 ianuarie 23. Izvod cu bunurile rămase de la răposatul Ioniță Golăie din
Vinețești.

Cele ce au rămas de la răposat(ul) Ioniț(ă) Golăie, bucate i altele.

Bucate Ce să arată în jos.

10 Boi, însă șas(e) boi au luat căp(i)t(anul) Antohi i Prohir și patru au rămas suptu
stăpânire(a) fimeii, cari sânt faț(ă) și s-au și prețiluitu, adică 100 lei.
3 Vaci mari, însă doo au murit în anu(l) 1798, apr(ilie) 30, și una au tăiet la griji(rea)
198
 mortului.
2 Juncani gonitori li-au mâncat lupul, s-au dovidit.
1 Gonitor tij l-au mă(n)cat lup(ii).
1 Bou stingher s-au vândut de fim(e)ii în preț 23 lei.
1 Buhaiu tij l-au vâ(n)dut fimie în priț 11 lei.
1 Iapă este faț(ă) suptu stăpânire fimiii, de preț 25 lei.
2 Cai mari, însă unul l-au furat și unul l-au vândut tij fimie în priț 45 lei.
45 Stupi, însă doozăci și trii au luat căp(i)t(anul).
9 Oi, însă doo s-au tăiet la grijă și cinci au luat ceaușii și una au dat-o sănbrie ciobanului și
una au murit.
5 Mascuri, însă doi s-au dat ceaușii și trii sânt faț(ă) supt stăpânire(a) fimii.
2 Părechi heră de plug, însă o păreche au luat ceaușii și una este supt stăpânire(a) fimii
mortului.
10 Chile grâu, însă trii chile și o mirți au luat căp(i)t(anul) Antohi și șas(e) chile și o mirți
au luat fimie bez altă pâni.
1 O moșii Ivinețeștii 85 stănjini a răposatului Ioniț(ă) Golăie bez 85 stănjini a lui Neculaiu
Golăi.
1 Moșii la Budiști 303 stănjini tij parte(a) lui Ioniț(ă) Golăie.
1 Contăș ce s-au dat lui Sămion Muntianu.
1 Un cal mari supt stăpânire(a) fimii .
1 O juncă tij supt stăpânire(a) fimii de preț 3 lei.
2 Lei, au luat căp(i)t(anul) Antohi pe imaș ce au pus oi pe moșie.
6 Lei, tij au luat căp(i)t(anul) Antohi, a pus niști lingurari pe moșii lui Golăe.
19 Șiraguri de titiunu tij căp(i)t(anul) Antohi au luat di pe moșii.

Aceste după poroncă s-au cercetat și așa am aflat adevăr(ul), fi(in)d rânduiț(i) din poroncă.
1800 ghenar 23
<ss> V. Tulbure, căp(i)t(an).
<ss> Niculai Chirica, mazil.

ANI, Fond schitul Ștoborăni, XVII / 14, original.

217. 1800 februarie 10. Lista lucrurilor lui Donciul Sârbul scoase la mezat de isprăvnicia
ţinutului Tutova pentru o datorie către spătarul Gheorghi Costandachi, însoţită de ordinul acesteia
şi preţurile oferite.

Lucrurili Donciului Sărbul carili au să-s strigi la mezat pentru banii cie ste dator dumi(sale)
spat(arului) Gheorghi Costandachi.
Lucruri
1 căldari mari di aramă cu capacu şi cu 2 ţăvii.
1 bordeiu cu velniţă.
1 pivniţi în cari pot să încapă 9 vasă.
1 han cu ogradă mari cu poartă din scănduri di brad legată cu fieri.
1 grădină dispă(r)ţâtă di ogradă.
1 stog di fân.
1 casă ci este dinafară din ogradă cu pivniţi.

Di la isprăvnicii

199
 Bilbiul telal, trebuinţa cerşănd a să striga acesti lucruri di mai sus arătati lucruri la mezat,
iată ţi să porunceşti ca să li strigi atât duminica cât şi la toati zilili di tărgu, întru auzul tuturor şi cari
bani va da fiişticarii să ni înştiinţăzi la toată zioa di târg.
1800 fev(ruarie) 10
Lei:
150: Vasile Popa.
160: adică una sută şas(e)zeci lei di la mini <ss>.
165: adică una sută şesezeci şi cinci lei <ss>.
166: adică una sută şasizeci şi şas(e) <ss>.
167: adică una sută şaptizăci lei. Iamandi <ss>.
171: adică una sută şaptizeci şi unul <ss>.
175: adică una sută şaptizăci şi cinci <ss>.
176: adică una sută şaptizeci şi şas(e) lei <ss>.
177: Adică una sută şaptizăci şi şapte lei. <ss> Dumitrachi Duca.
200: Gocu (…).

ANI, Documente, 401 / 209, Original.

EDIȚII: Costin Clit, Despre hanul lui Donciul Sârbul din Bârlad, în „Est” Revistă de
cultura, Serie nouă, Vaslui, nr. 1 (11), iunie 2014, p. 5, nr. 1.

218. 1800 martie 30. Grigoraș Deleu, din satul Mușata, ținutul Fălciului, vinde lui
Dumitrachi Ioan 33 de stânjeni și 7 palme din moșia Bălănești ce se numea Jurcanii, de pe apa
Bujorului, ținutul Fălciului.

Copie
Adică eu Grigoraș Deliu, fecior lui Vasile Ciobotariul, nepotul Solomii, din sat Mușata din
ținut(ul) Fălciului, am făcut adevărat și încredințat zapisul meu la mâna dumisale jupânului
Dumitrachi Ioan, nepotul Șotropii, strenepotul lui Costandin Leul din Eși, precum să-s știi că de
nimine silit nici asuprit, ce de a me bună voi am vândut dumisale 33 de stănjăni, 7 palmi, adică
treizăci și trei stănjăni, șepte palmi, de moșii din moșie Bălăneștii ce să numesc acum Jurcanii de pe
apa Bujorului pe amândouă părțile Bujorului de la ținutul Fălciului, adică unsprezăci stănjăni și trii
palmi parte(a) me și a fratelui mieu Gavril Deleu și al altor niamuri a noastre i unsprăzăci stănjăni și
doauă palmi parti lui Vasile Amartii și al altor frați și niamuri a lui, și unsprezăci stănjăni doauă
palmi, parti lui Sirghi și al altor frați și niamuri a lui, cari fac piste tot triizeci și trii stănjăni și șepte
palmi, cari toți acești stănjăni de moșii i-am vândut eu dumisale jupânului Dumitrachi Ioan, cu
tocmală câte 4 lei, adecă câte patru lei stănjănul, care fac peste tot 135 lei, 20 par(ale), fiind
dumnealui cel mai întâiu protisimitor a cumpăra ca unul ce este răzăș într-această moșii, atât cu
baștina ce tragi di pe Costandin Leu, cum și cu alte cumpărături ce mai ari cumpărături de la cielanți
răzeșii ai mei, și eu încă încă sintu vechil atât despre parte(a) fraților mei după cum arată și răvaș(ul)
iscălit de fratile mieu Gavril Deleu ce este din 28 zile a lunii aceștia mart(ie), cum și a celorălanți de
sus numiți Vasile Amartii și Sirghii și al altor niamuri a lor. Și după tocmală am luat eu și toți banii
deplin întru mânile mele, și pentru aceia i-am dat și eu acest încredințat zapis al mieu și mă
îndatoresc și pentru alte scrisori vechi ce vor fi la mini și la cielanți să le dau la mâna dumisale. Și
de astăzi înainte și în veci să fii volnic atât dumnealui jupânul Dumitrachi Ioan i jupâniasa dumisale
Safta, i fii, nepoții, strenepoții, cum și niam de niam dumilorsale, aș stăpâni acești de mai sus arătați
stănjăni de moșii cu bună paci și nesupărat de cătră nimini niciodată, și zapisul meu acesta să-i fii
dumis(ale) de întăritură, statornic, neclintit și nerușiit în veci, asupra căruia să-și facă și întăritură
domniască. Iar de va naști vreo pricină despre cineva asupra acestor stănjăni de moșii di mai sus

200
arătați trizeci și trii și șepte palmi, ori despre frații și niamurile mele sau despre Vasile Amartii i
despre Sirghie și despre alte niamuri a lor, eu să fiu dator a răspundela toți acie și pe dumnealui să-l
odihnesc să nu să superi la nimică cât de puțin, fiindcă eu m-am îndatorit ca să răspundu acelora
pentru părțile lor, iar când eu nu l-aș odihni pe dum(nealui) și s-ar tâmpla a să supăra la ceva despre
acești de mai sus numiți sau despre alții pentru mai sus arătații stănjăni de moșii, atunce toată ace
cheltuială sau altă orice păgubire i s-ar întâmpla a i să faci, volnic să fii dumnealui după zapisul
mieu acesta a o înplini ori cu ci va găsi la casa me. Și pentru credința am pus degitul neștiind iscăli.
1800 martie 30
Eu Grigoraș Deliul, am vândut cu bună voia me și am pus degit.
Și eu am scris zapisul acesta cu zisa lui Grigoraș Deleu.
Ilie, diac de divan.
Și această copie am scos-o eu de pe cel adevărat zapis a lui Grigoraș Deleul.
Ilie, diiac de divan.

ANI, Colecția Documente, 407 / 60, copie; A aparținut istoricului Gheorghe Ghibănescu.

219. 1800 aprilie 21. Zapis prin care Donciul Sârbul dă biv vel spătarului Gheorghe
Costandache hanul de la Movilă, o pivniţă, o căldare de rachiu cu două ţevi şi bordei, un grajd,
ogradă cu poartă şi grădină, o casă cu pivniţă, aflată în exteriorul ogrăzii.

Adică eu Donciul Sârbul din Bârlad, dat-am adevărat zapisul meu la cinstită mâna
dumis(ale) cuconului Gheorghie Costandachi, biv vel spat(ar), să-s ştie, că prin zapisul meu din anul
1798, noem(brie) 17, fiind drept dator cu 535 lei din vinul ce am luat de la dum(nea)l(ui) şi puindu-
mi vade că voiu plăti aceşti bani făr smintială păr după vânzare a 4 poloboace cu vin ce mai avem,
puind şi amanet hanul ce-l am făcut la movilă cu bani din vinul dumis(ale). Şi după vânzare acelor 4
poloboaci cu vin neavând purtare de grije ca să dau toţi banii arătaţi, ce numai păr la 799, iuli(e) 7,
rânduri rânduri dând numai 170 lei, şi rămâind ca să mai dau dumis(ale) 365 lei, dum(nea)l(ui) m-au
mai îngăduit păr la 799, oct(ombrie) 2, şi văzând dum(nealui) că nici păr la ace vreme n-am avut
purtare de grijă a da banii arătaţi, au făcut arătare isprăv(ni)ci(ei) Tutovii cerând ca să-s înpliniască
de la mine banii ce sânt datori, şi apucându-mă neavând cu ce altă să-s înpliniască banii de la mini,
nici având pe cine să dau chezăş săgurplat. Prin ţid(u)l(a) isprăv(ni)ci(ei) din 799, oct(ombrie) 2,
scoţindu-si la mezat ca să-s vânză hanul cel avem dat amanet, adică o pivniţi i un grajdiu i două
stoguri fân i o căldare de rachiu cu bordeiu în care lucriază i ograda cu poartă şi grădină, cum şi o
cas(ă) dinafară cu pivniţa ei. Şi strigându-si la mezat câtăva vreme n-au mai adaos nimea peste 230
lei ce-au dat post(elni)ce(lul) Lupul Ţaiu. Apoi eu nesocotind că n-am nici o dreptate, am dat jalobă
cătră mărie sa vodă, arătând că luând nişte vin de la dum(nea)l(ui) cuconul Gheorghi şi pentru că s-
ar fi străcat acel vin şi am avut pagubă i-aş fi rămas dator cu banii aceştie, şi cum că hanul şi casa ce
aş ave făcute cu alţi bani streini mi s-ar fi scos la mezat să-s vândă spre înplinire(a) banilor ce sânt
datoriu dumis(ale), şi cerând ca să mi s(e) pue cuviincioasăle vadeli. Am adus luminată carti
G(os)pod cătră dum(nealo)r isprav(ni)ci(i) Tutovei poruncitoare că să-s facă cercetare, şi când din
niscaiva întâmplări de pagubi aş fi rămas datoriu dumis(ale) cu acei bani să mi si pui cuviincioasile
vadeli de cum voiu da chizăş sigurplat. Şi dum(nealo)r făcând cercetare şi dovedind că cu banii
vinului dumis(ale) cuconului Gheorghi am făcut hanul şi toate cele de pinpregiur, iar nu că s-ar fi
străcat din vin şi am avut pagubă, precum arată şi însuş zapisul meu, şi după dovada aceştii
cercetări triimiţând mărturie cătră dum(nea)l(ui) vel vornic Manolachi Conachi, s-au scris osăbită
carte G(o)sp(o)d cătră dum(nealo)r ispravnicii Tutovii poruncitoare dacă nu-mi voiu da chizăş
sigurplat, că păr în cinci luni voiu plăti banii dumisali să-s vândă hanul la mezat spre înplinire
banilor ce sânt datoriu, şi eu negăsind ca să dau chizăş sigurplat, nici mai cu lungă vade precum mi
să ceri de cătră dum(nea)l(ui) cuconul Gheorghi.

201
 Prin osăbită ţidula isprăv(ni)ci(ei) din 1800, fevr(uarie) 10, de iznoavă scoţind-si la mezat
hanul cu toati cele arătate mai sus, lipsind numai aceli două stoguri fân / căci li-am vândut eu mai
înainte şi am luat banii / şi strigându-si păr acum s-au suit preţul păr la 200 lei şi după strigare(a) de
pe urmă nemaiadăugând nimea nici un ban măcar, şi văzând că cu aceşti bani nu mă plătesc de toţi
banii dumis(ale) am căzut cătră dum(nea)l(ui) cu rugăminte ca încă să le priim(e)ască toate drept
banii ce sânt datoriu dumis(ale), şi dumis(ale) milostivindu-si şi priimind. Dau şi eu acest zapis cu
cari să aibă dum(nea)l(ui) a stăpâni în veci hanul cu toate cele ce sânt înpregiur, adică una pivniţă i o
căldare de rachiu cu două ţăvii şi cu bordeiu ce să lucriaz(ă) într-însul rachiu i un grajdiu i ograda cu
poartă şi cu grădină, cum şi o casi cu pivniţa ei ce este afară din ogradă. Şi de acum eu nemaiavând
niciun amestec cu dânsele, dum(nea)l(ui) i cuconii şi strănepoţii dumis(ale) să le stăpâniască în veci
făr supărare şi pentru credinţa am iscălit însuş cu mâna mea.

1800 apr(ilie) 21
Evo Donciu Sarbu di buna voiia me em dat aceste celi ce să arată sânt zapisu.

ANI, Documente, 401 / 197, Original.

EDIȚII: Costin Clit, Despre hanul lui Donciul Sârbul din Bârlad, în „Est” Revistă de
cultură, Serie nouă, Vaslui, nr. 1 (11), iunie 2014, p. 6, nr. 2.
_________________________
1
Urmează alte două iscălituri pe care nu le-am descifrat.

220. 1800 mai 15. Ursachi Tăbăcaru și Safta, soția sa, vând lui Miclea Marin Oul trei
dughene cu pivnița lor din tîrgul Huși cu 470 de lei.

Această vânzaré de mai gios arătată s-au făcut prin știre(a) noastră și pentru ca să rămâ(i)e
statornică s-au încredințat și cu a noastră iscălitură.
Gherasim, Episcop Huș(u)lui <m. p.>

Adecă eu Ursachi Tăbăcariul dinpreună cu soțul mieu Safta, adeverez prin acest încredințat
zapis al mieu la mâna dum(i)sale Miclea Marin Oulu, precum să-s(i) știi că cumnatul mieu
Vasălachi Trifan, având trei dugheni și cu o pivniț(ă) în târg la fața uliții pe moșie sf(i)nt(e)i
episcopii Huș(u)lui și scoțindu-le vânzătoari, eu după protimisirea ce-am avut li-am cumpărat de la
numitul cumnatul mieu și acum nici mie nefiindu-mi trebuitoari, după ce mi-au murit copii(i), de a
mea bună vo(i)e li-am vîndut numitului Miclea drept 470 / adică / patru suti șaptizăci lei, carii bani
dîndu-mii deplin la mâna mea, i-am dat acest zapis ca de acum înainti ca de acum înainti Miclea
Marin Oulu și ai săi moștenitori să aibă a stăpâni aceste trei dugheni cu pivnița ce au ca pre un al
dum(i)sale drept acaret în veci, dând și svănta Episcopii obicinuita dăciuială. Și spre spre ce(a) mai
adevărată credința mi-am pus numele și degitul.
1800 maiu 15
Eu Ursachi Tăbăcar.
Eu Safta, soț lui.
Eu Vasălachi Trifan, mart(o)r.
Eu Catrina, soț lui Vasălachi.
Eu Grigoraș Darii, mart(o)r.
Eu Panaiti Șărban, mart(o)r.

ANI, Colecția Documente, 414 / 28, original.

202
 221. 1800 septembrie 8. Hotarnica părții de moșie Valea lui Moș, de pe valea Soholuiului,
ținutul Covurlui, a mănăstirii Precista din Galați.

Copii
Înștiințari facem cu această mărturii hotarnică la mâna sfinții sale Eremia, egumenul di la
sfănta mănăstire Precista din Galaț(i), că aducând sfințăe sa luminată carte(a) pre înnălțat domnului
nostru (...)1, cătră dumnealui Iordache Suțu, biv vel post(elnic), părcălab de Galaț(i), pentru o parte
de moșăi (ce) este pe valea Soholuiului drept (...) ci să numești Vale lui Moș, ca să i să aleagă partea
sa de vătră alți răzăș(i), și pe cât i să va alegi dreaptă partea sa să-s și stălpească cu pietre hotară
după obicei, care pentru discoperirea dreptățăi a să afla marginile aceștia părți de moșăi, au adus
numitul egumen și carte de blăstăm di la preosfințăe sa Iacov, mitropolitul Moldovii asupra celor ce
vor fi știind stare(a) numitii moșii și cu lăcomie sau pentru vreun enteres vor fi și tăgăduind nu vor
arăta adivărul. Dumnealui post(elnicul) ne-au rânduit pe noi ca să facim această cercetare la fața
locului poruncindu-ne ca să urmăm întocmai după cum să poroncești prin luminata carte g(os)p(o)d,
cari după poroncă mergând la stare(a) locului am adus câțva oameni bătrâni mazăli și alți lăcuitori
din satul Crăeștii tot de la acest țănut, răzăș(i) de moșăia Cruciul, care moșăi Cruciul margine(a) de
sus, lungul moșăei să hotărăști cu Vale(a) lui Moș a mănăs(tirii) Precistii. Și fiind că Vale(a) lui Moș
în capătul despre apus să lovești în cap cu moșăe Drăgușănii a dumisali post(elnicului) Ioan
Grecean, cum și marginea pe din sus lungul moșăei mergi alăture cu moșăia Răspochii tot a
dumis(ale) post(elnicului) Ioan Grecean, am înștiințat și pe dumnealui de au venit la stare(a) locului
înpreună și cu alți oameni a dumisale, și așa fiind adunați la un loc, întâi le-am citit luminata carte
g(os)p(o)d ca fiișticarile să înțăleagă după cum să poroncești, cetindu-le și carte(a) de blăstăm întru
auzul tuturor. Apoi i-am întrebat pe toț(i) de au vreunii niscai scrisori să le scoată. La aceasta întâi
răzășii de moșăe Cruciul au arătat că ei nu au nicio scrisoare, zâcând că scrisori ce au avut din
întâmplările vremilor s-au prăpădit, dar nici au tăgăduit că nu are mănăstire(a) Precista ace(a) parte
de moșăi care ne-au arătat și o piatră hotar vechi ce desparte moșăe Cruciul fr moșăia Vale(a) lui
Moș a mănăstirii Precistei. Am întrebat și pe d(umnealui) post(elnicul) Ioan Grecean de are niscaiva
scrisori să le arăti. Dumnealui au arătat că are hotarnică de moșăia Răspochii ci să să numesc mai
sus, dar este la Eș(i) la dumnealui vornic(ul) Costandin Grecean. Apoi pe urmă au răspuns
dumnialui post(elnicul) că nu este trebuință nici de hotarnică, zâcând că răposat părinteli dumisali
pah(arnicul) Iancul au avut vechil de au strâns dejma de pe moșăe Răspochii pe un Costandin
Negură din satul dumisali Diochețăi, pe carile aducându-l de față, întâi i s-au cetit carte(a) de
blăstăm, el luând carte(a) de blăstăm au sărutat-o și cu carte(a) dinpreună au purces înainte, și noi cu
toții câț(i) eram adunați am mers după dânsul, atât capul moșăei despre apus pe undi să lovești în
capeti moșăei Vale(a) lui Moș cu moșăe Drăgușănii, cum și margine(a) pe din sus lungul moșăei pe
unde s-ar fi hotărând cu moșăe Răspochii, zâcând numitul Costandin Negură că în vreme(a) când au
fost el vechil pus de răposatul pah(arnic) Iancul pe moșăe Răspochii, pe unde i-au arătat pah(arnicul)
Iancul pe acolo au dejmuit, și așa după arătarea numitului Negură am făcut și noi sămne cu sapa,
fiind de față și d(umnealui) post(elnicul) Grecean. Apoi am mers la capul moșăei Vale(a) lui Moș
dispre răsărit în colțul din jos în zare(a) dealului unde să numești Piscul de mijloc în dumbravă și
prin carte de blăstăm unde ne-au arătat răzășii de moșie Cruciul am pus și pietre hotară, o piatră
disparte pe lungul moșăe(i) Vale(a) lui Moș a Precistii di moșie Cruciul a răzășilor, dar o piatră fund
ce disparte capul moșăei Precistei di capul moșăei Oncanii a mănăstirii Mavromolului din Galaț(i).
Și aicea am făcut funii de 20 stănj(ini) și stănjănul de 8 palmi g(os)p(o)d și am purces a
măsura drept în sus pe curmeziș capul moșăei Vale(a) lui Moș, zare(a) dealului pe Piscul de mijloc
păn(ă) în sămnul ci ne-au arătat numitul Costandin Negură și s-au găsât 271 stănj(eni) și iarăș(i) s-au
pus dou(ă) pietre hotară, una caută spre apus, ce desparte moșăe Precistei de moșăe Răspochii a
dumisali post(elnicului) Ioan Grecean, și altă piatră fund, ce desparte capul moșăei Precistei p(r)in
capul moșăei Mavromolului, de aicea am mers în vale(a) Soholului spre apus, și ne-am suit pu(...) la

203
deal spre apus păn(ă) într-o piatră hotar vechi, ci ne-au arătat răzășii de moșăe Cruciul că disparte pe
lungul moșăe(i) Cruciul de moșăe Precistei, și am început a măsura pe curmeziș drept în sus cam pe
costiș(ă) păn(ă) în capul unii ezături vechi ci să numești iazul lui Previci, în sămnul unde ne-au
arătat numitul Costandin Negură, și am găsât 212 stănj(eni), și s-au pus piatră hotar drept în capul
ezăturii despre apus. De aicea am mers la capul moșăei dispre apus în zare(a) dealului în prăvalul,
apoi la colțul din jos și s-au pus dou(ă) pietre hotară, una ce caută spre răsărit și desparti moșăia
Precistii de moșăe Cruciul a răzășilor și alta fund ce desparte capul moșăei Precistei de capul moșăei
Drăgușănii a dumisali post(elnicului) Ioan Grecean. Și de aicea am purces a măsura drept în sus pe
zare(a) dealului p(r)intre capul moșăei Precistei și p(r)intre capul moșăei Drăgușănii a dumis(ale)
post(elnicului) Grecean iarăș păn(ă) în sămnul ci ne-au arătat numitul Costandin Negură, și s-au
găsât 192 stănj(eni) și s-au pus dou(ă) pietre hotară, una caută spre răsărit p(r)intre coastile moșăei
Precista și p(r)ntre coastili moșăei Răspochii, tot a dumisali post(elnicului) Grecean, și alta fund ce
desparte moșăe Precistei de moșăe Drăgușănii. Apoi am măsurat și lungul moșăei din cap în cap și
s-au găsât 881 stănj(eni), 4 palmi, și atunce așa s-au încheiat toate măsurile moșăei Vale(a) lui Moș
a sfintei mănăstiri Precista din Galaț(i) și pe aceste măsuri am fost făcut și mărturii hotarnică la
mâna numitului egumen. Apoi pomenitul egumen având prepus că i s-au făcut oareșcare înpresurare
sau acea hotărâtură nefiind hotarnica moșăi Răspochilor față, di iznoavă au dat jalobă cătră pre
înălțata domnii, după care jalobă au adus luminată carte g(os)p(o)d cătră dumnealor bo(i)eri(i)
părcălabi de Galaț(i), prin care să poroncește ca fiind di față și d(umnealui) post(elnicul) Ioan
Grecean înpreună și cu ace hotarnică de iznoavă să să facă cu amăruntul cercetare ca să iasă adivărul
și să-s îndrepte și toate marginile moșăei Precistei. Dumnealor bo(i)erii părcălabi ne-au rânduit iarăș
pe noi ca să facim această cercetare, scriind și dumisali post(elnicului) Ioan Grecean de au venit cu
hotarnica la stare(a) locului și cercetând hotarnica cu amăruntul cu adivărat s-au găsât greșâtă
hotărâtura ace dintâi, și mergând drept pe sămnili și arătărili hotarnicii sau (dat) mai în sus
mănăstirii Precista în capătul despre răsărit 64 stănj(eni) și cu 271 stănj(eni) ci să hotărâsă mai întăi,
s-au făcut 335 stănj(eni) iar în matca văii Soholuiului și hotarnica arată tot pe ezătura iazului lui
Previci după cum și întâi s-au pus piatră hotar după cum săată mai sus. Apoi am mers și la capul
moșăei despre apus și iarăș după arătare(a) hotarnicii s-au dat în sus mănăstirii Precistii 96 stănj(eni)
și cu 192 stănj(eni) ci să hotărâsă întâi s-au făcut 288 stănj(eni) și s-au mutat și pietrili, adică pietrili
din capul moșăei despre răsărit s-au pus drept în zare(a) Piscului de mijloc în prăvalul apei în malul
de sus a unui Troenaș, iar fiind și dispărțitoare de moșăile ce să arată mai sus, asămine s-au mutat
pietrili și la capul moșiei despre apus în colțul din sus și s-au pus drept în zare(a) dealului în
prăvalu(l) apei în răspântie a patru drumuri, iar la mijlocul moșiei în matca văii Sohoiului, fiind că și
hotarnica arată tot p(r)in ezătura iazului lui Previci, nu sau mai mutat piatra. Și așa s-au primit
amândou(ă) părțili și am dat și de la noi această mărturii hotarnică la mâna cuvioșiei sale numitului
egumen și am iscălit.
1800 sept(embrie) 8
În or(i)ginal iscăliți: Andrei Filip, biv vel căpitan, hotarnic.
Ștefan, Ierei, răzăș.
Toader Tacu, răzăș.
Sava Vornicu.
Ion Nichifor, răzăș.

De la pârcălăbii

După cercetarea ce au făcut rânduitul hotarnic la stare(a) locului au aflat drepte hotarăli a
părțăi sv(intei) mănăstiri Precista ce are dinn moșăe Vale(a) lui Moș, fiind față și dumnealui
post(elnicul) Ioan Greceanu, ci să megieșăști cu moșăe Drăgușănii, și alți răzăș(i) înpregiuraș(i) cu
moșiile ci megieșăsc cu parte(a) sv(intei) monastiri, pe care au stâlpit cu pietre hotară înpregiur dând

204
această hotarnică sfințăi(i) sali Irimia, igumen sv(intei) mănăstiri. Deci fiind cu primirea a tuturor
răzășilor această hotărâtură s-au încredințat și cu a me iscălitură, însă că sfințăe sa părinteli
egumenul au arătat că poate să mai găsăsc nescaiva scrisori spre mai multă descoperiri a moșăei
mănăstirii, oricând va mai găsi și alte scrisori și dovez(i) să aibă a-ș căuta iarăș cu giudecată.
1801 fev(ruarie)
În or(i)ginal iscălit Alecu Iancu Leu, vornic.

Giudecătoria ținut(ului) Covurluiul

Copie aceasta poslăduindu-s(ă) din cuvânt în cuvânt cu or(i)ginal(ul) și fiind întocmai să

încredințazi după cerirea ci prin jalubă au făcut egumenul mănăstirii Precista.
1832 apr(ilie) 24
<ss>
<ss>
Derector

ANI, Colecția Documente, 401 / 286, copie dn 24 aprilie 1832.

_________________________
1
. Spațiu gol.

222. 1800 decembrie 29. Inochentie Greceanu, egumenul mănăstirii Adam, încredințează
nepotului său, Iancu Greceanu, o parte din țigani.

În numele Tatălui și a Fiiului și a Sfăntului Duh, Amin.

Încredințăm cu adivărată această diiată scrisoari a me la mâna nepotului Ioan Grăcean
pentru parte(a) me di țigan(i). Că eu botezindu-te, când trăindu fratimeu ț-am dat parte me di țigan(i)
cari atunci am dat și încredințare scrisoare(a) me danie cari esti tot în scrisorile voastri acum iar
ții(e) încredi(n)țăzu și cu această danie pentru ca să îngrizăști 1 sufletul meu a faci grizili2 meli după
datorie orănduielilor la îngropat, grizi3cu toată orânduiala a unui mortu, cum și la no(u)ă zili și la
patruzăci di zile și la anul, cum și la disgropat. Și eu încă las și stupii ce-i am la Lipovățu, cum și
vitili di la Lipovățu și pâni ce s-ar găsi iar și ceară, iar ce-ar mai trebui ii dati la dumneata. Numai
din țigan(i) las pi băetul Costantin, sin Tănas, țigan, schimbu ce am avut cu mănăstirire Floreștii
pentru țiganca Voicului, țiganului, îi dau la sfănta mănăstire(a) no(a)stră, cum și pe Stan, țiganul, cu
fimee lui și cu copii lor pentru țiganca cari o ține Mihai al meu, fiindu a mănăstirii, fată lui Marin,
țigan a mănăstirii, ca să nu să înpartă sălașul, măcar că tot eu m-am supărat și câți să află di i-am
adunat la sfănta mănăstiri, și mai las și pe Ioana, țiganca, ce o am cumpărat(ă) di la nepotul
Clementu, tot la mănăstiri, iar țiganca lui Marin al meu Ioana esti străină. Pentru aceste mai sus
arătate să aibi cu toată purtare(a) di grizi4 că eu las sufletul meu în sama sufletului tău a le înplini
întocma nilipsindu nimică și mai ales a dizgropatului, că apoi ii da samă la strașnicul giudețu și a
Maicii Domnului și a tuturor sfinților, iar înplinindu-le să fii blagoslovit di Domnul Dumnăzău și di
a lui Maică și di a tuturor sfinților. Amin.
Și am iscălit Inoc(hentie) Grece(a)n(u), egum(en).
Velet 1800 dicem(vrie) 29

Din înpărțire ce avem făcută între noi di atunce încoaci ce s-ar mai găsi și s-or mai găsi să
aibă părintele Clementu și cu nepotul Neculaiu și cu nepotul Iancul aș tragi ei parte(a) me atâta
această mai sus arătată, cum și de Vasile Buliga carii mi-i tot numai mie di la mătuși me Măriuți,
fiindu a ei parte(a) di la părinți după cum arată diiata sa ca

205
 ANI, Colecția Documente, 401 / 284, original.
_________________________
1
. îngrijăști.
2, 3, 4
. griji.

223. 1801 mai 18. David ieromonah de la Sfântul Munte întemeiază schitul Cetatea Mică
pe moşia Brudureşti din ţinutul Vasluiului.

Copii
Adică eu David ieromonah, om străin, călugăru în Sfântul munte, am venit aice în ţara
Moldaviei, şi din dumnăzăiasca râvnă fiind îndemnat ca să facu un sfănt schit în numile pre Sfintei
Troiţe, am umblat căutându loc să-mi placă să facu numitul schit, pănă am mers în Cetate Mică ce să
numeşte moşia Brudureştii, care o stăpânesc răzăşii din sat Tans(a), ce esti în ţănut Vasluiului, şi eu
am poftit pe dumn(ea)lor răzăşi ca să-mi facă numitul schit în Cetate Mică pi moşia dumilorsale şi
dum(nea)lor au dăruit sf(ântului) schit o falce de loc pe cari să-s facă sf(â)n(tul) schit; ori di s-ar
întâmpla să-s facă numitul schit pi moşia Brudureştilor, ori pe hotarul Sohuleţului, ace(a) falce de
locu tot să fii dăruită schitului. Iară curătura sau livezi sau săcături di să vor faci deosăbit de această
falce de loc care s-au dăruit schitului, să-s dejmuiască de răzăş, şi eu cu agiutorul lui Dumn(e)zău
isprăvind sfântul schit să nu-l închin nicăieri, ci până când voiu vre să-i portu de grijă pentru
cheltuiala înlăuntru ca să-s să slujiască Sfânta liturghii, iară eu după me sau di mă voi duce
mainainte de moarte, să rămâi schitul să-i poarte de grijă numiţii răzăşi pentru cheltuiala sfântului
schit ca să să slujiască Sfânta liturghii. Şi am iscălit.
Văleat 1801 mai 18
David Ieromonah

Copia aceasta poslăduindu-să din cuvânt în cuvânt cu originialul ci să găsăşti la mini, să

încredinţază cu a me iscălitură.
1843 apr(ilie) 26
<ss>

Şi această scrisoare s-au făcut înaintea noastră a tuturor răzăşilor din Tansa, Cotăneştii,
Găneştii şi Vetreştii şi Soholiţăni, cu voia noastră a tuturor cari mai jos ne-am pus numile şi degitile.
Eu Gligoraş Vatră.
Eu Ion Marin.
Eu Neculai Mera.
Eu Caru Mera.
Eu Ioniţă Gane.
Eu Iftimi Biţic din Iorga.
Eu Vasăli Zăpeasce din Săveşti.
Eu Ioniţ Bălan.
Eu Vasăli Lupaşcu din Săveşti.
Eu Ioniţ Ciauş, ginerile Nichitoaii.
Preutul săn Măntale.
Ioniţi diacon Cotan.
Eu Ioniţi Zbera.
Eu Toader din Săveşti.
Eu Tănasă Măntale.
Eu Tănasă Lungu.
Eu Stan monahul zăt lui Pavăl Cristiian.
Eu Io(r)d(ache) Macovei.
206
 Eu Vasăli Blăniţă.

Lei Păr(ale)
4 - Chiriţa Ghiorghe
- 31 Radul Jugănaş
3 - Costandin Iliuţ
9 - Ursachi Căzacul
7 10 Ion sân Ion Mihălachi
3 30 A dumis. nicunoscute slove
3 18 Dumitru
5 - Ghiorghi Dodiţi

ANI, Fond schitul Cetatea Mică, I / 3, copie din 26 aprilie 1843.

224. 1801 iunie 20. Spătarul Neculai Strătulat, urmaș al hotnogului Darii, primește în
stăpânirea Grozești, de pe apa Elanului, la ținutul Fălciu.

Viindu înainte(a) no(a)stră preutul Ion Romașcu ne-(a)u încredințat cu bună voi(n)ța și
arătare(a) tuturor răzășilor, au dat în stăpânire(a) dumisale spătar(ului) Neculai Strătulat moșăi(a)
Grozăștii prin scriso(a)re(a) ace(a)sta, pentru acei(a) s-au adeverit și cu a noastră iscălitură.
18(0)2 genar 30
Gherasăm, ipescop Hoșului,

Noi ce-i gios iscăliți adeverim prin ace(a)stă scriso(a)re a no(a)stră că având noi moșăe,
anume Grozăștii de Jos la țănutul Fălciiului pe Elanu cu trei vaduri de mo(a)ră fiindu și mo(a)ră într-
un vad, baștină și cumpărătură de pe moșul nostru Darii hotnogul, stăpânindu-să aceste moșăi de
noi, cum și alt(e) moșăi, Scorțănii pe Elan, cu vadu de mo(a)ră, Ștefănii i Vorovenii, amândou(ă) cu
vaduri de mo(a)ră pe apa Moisăi, Chițivoeștii, Gulieni i Delenii pe apa Bujorului, Dolhenii, sat
întregu, pe apa Idriciului și alt(e) moșăi ăntru care stăpânim noi înpreună cu alți răzăși și ne(a)m al
nostru, avindu-se baștină și cumpărătură iarăș(i) de pe Darii hotnogul i un Gulianu, moșul lui Darii,
care aceste moșăi sănt to(a)te în ținutul Fălciiului și fiindu că și dumn(a)lui spătariul Neculai
Strătulat să tragi din Darii hotnogul fiindu ne(a)m cu noi, dupe cu să arată spița ne(a)mului ci i-am
dat dum(i)sale și nici la una din numitile moșăi înpărtășăre n-au avut, noi acum neavându nici o
știință, stăpânindu-să totu di noi înpreună cu alți răzăși și ne(a)muri a no(a)stre ne-(a)m luat sama
știindu-se și dumne(a)lui spătarul i să cade a să înpărtăși într-acește moșăi, având acel(a)ș drept tot
ca și noi a tragi di pe acel ne(a)mu, după cum însuș și dumne(a)lui s-au încredințatu cu încredințare
ce i-(a)m face noi de bună voi(a) și primire(a) no(a)stră i-am dat dum(i)sale scrisori noi și vechi ci
au fostu la noi pe moșăe Grozăștii, la ținutul Fălciiului, ca puindu dumne(a)lui stăpânire pe dănsa ca
pe o moșăi a ne(a)mului dum(i)sale, nemaiputându noi a o stăpâni dupe cum să cade, fiind
o(ameni)ni slabi și neputincioși, înpresurându-să mai ales de cătră megieș(i) și de înprejuraș(i), încât
cu vreme(a) po(a)te să se înstreieneză cu totul, după cum și din celelante moșii s-au înstreinat.
Pentru care erăși cu vreme(a) putem fi prinși noi sau urmașii noștri dispre dumne(a)lui spătarul
înștiințându-să ce dumne(a)lui cu putere(a) scrisorilor și aceștii adeverinți ci i-am făcut să o dezbată
de cătră asupririle ce va fi avându și înpresurările dispre toate părțăli trăgându-le la stăpânire to(a)te
părțăle din numita moșă(i)e, ce sănt intrate la stăpâniri streine și înstreinate de ne(a)muri și răzăș(i)
sau de alțăi cu vânzare sau cu jălogituri, precum și la răposatul banul Gherghi Beldiman esti
înstrienată parti dintr-ace(a)stă moșăi și înpresurată despre dumne(a)lui, to(a)te aceste părți să le

207
tragă la stăpânire(a) dumisale spătarului cu protimis de baștină și veche cumpărătură a ne(a)mului
dum(i)sali de pe care i să cade a tragi și a pune stăpânire, și am dat ace(a)stă scriso(a)re încredințare.
1801 iunii 20
Eu Oprișana, preute(a)sa, nepot lui Darii hotnogu.
Te(o)dor Romașcu erei, Iordachi Romașcu diacon.
Aflându-ne la această scrisoare și fiindu cu primire(a) acestor de mai sus numiți răzăși, am
iscălit. / Erii Vasăli Muntean / Erii To(a)der Muntean / Ioniță Bozdugan, dascal / Erei Ion Romașcu,
sin preutului Neculai.

ANI, Colecția Documente, 17 / 39, original; Mențiune într-un perilipsis din 1826, la poziția
17 în ANI, Colecția Documente, 17 / 36.

225. 1802 aprilie 23. Inochentie Greceanu, egumenul mănăstirii Adam, împrumută pe
căpitanul Ștefan Năstacul cu o mie de lei.

Lei
1000. Adecă una mie lei am luat împrumut de la Sfinție sa chirio chir Ionochentii Grecean,
egumen Sfintei mănăstiri Adam, din zăci unsprizăci pe an și la vreme(a) cându să vor da să-i
răspundu diînpreună cu dobânda lor și cu mulțămită. Și spre încrdințaré am iscălit.
1802 ap(rilie) 23
Ștefan, căpit(an), adiverez.
Pe verso însemnările: <Zapisul căpitanului Ștefan Năstacul>; <Pe un an am luat dobânda,
adică pe un an>.

ANI, Colecția Documente, 401 / 268, original.

226. 1802 iulie 15. Mărturie privind suma căpiţelor de fân cosite pe moşia Hurduzăi, ținutul
Fălciului.

Suma de căpiţi ce s-au găsât cosâti pe moşiia Hurduzăilor, după cum în gios pre largu să
arată, anumi.

(Vă)l(ea)t 1802 iul(i)e 15

Căpiţi

77 O parte Neculaiu Bădros cu niam(ul) său, baştină.

77 Altă parte a lui Ioniţi Popăscu tij Bădros cumpărătură cu zapis.
77 O parte a unui Neculaiu Bădros tij cumpărătură cu zapis.
77 O parte a Hărnăgeştilor cu răvaş di vichilăc.
25 O a triia parte din partea Troculeştilor ce o tragi tij căpit(anul) Neculaiu Bădros, cu zapis
di cumpărătură, bez 2 căpiţi ce trec dintro parte mari.
333 Fac, pe carii această sumă ari să o tragă căpit(anul) Neculaiu Bădros, atât cu cumpărătură,
cât şi cu baştină şi mai rămân şi a răzăşilor;
Însă,
Căpiţi
77 O parte Marii a Stirieneştilor.
50 Rămân dintr-o parte Marii Troculeştilor bez 25 ce le tragi căpit(anul) Neculaiu Bădros,
carii peste tot fac 462.
208
 Din poronca cinstitii isprăvnicii, prin cest răvaş ce ne-a adus dumn(ea)lui căpit(anul)
Neculaiu Bădros, prin carii răvaş ne să poronceşti ca-s mergim la moşia Hurduzăi şi să numărăm
căpeţile di fân, cât s-au cosât pe ace hliză di moşii di toţi răzăşii cum şi di alţii. Noi după cinstită
poronca am mersu la stare(a) moşii şi făcând numărari căpeţilor şi s-au găsât 362 căpeţi, carile după
poroncă făcânduli-să analoghii după părţile ce trag fiişticarii din trupu(l) moşii după cum mai sus să
ara(tă) parte(a) fieştecăruia, atât baştină, cât şi cumpărătură. Iar iarbă necosâtă pe ace moşii nu s-au
găsât, fără numai pe o mirişti a căpit(anului) Neculaiu Bădros, socotindu-să cinsprezăci căpiţi,
carile s-au încărcat căpit(anului) Neculaiu Bădros la partea sa că dănsăle cari s-au cuprinsu luate de
căpit(anul) Neculaiu Bădros 126 căpeţi, şi mai rămâne să ia 207 căpiţi căpit(anul) Neculaiu Bădros,
după părţile ce s-au arătat mai sus, carile acestea căpeţi s-au cuprinsu cu cosâri di două părţi di
Troculeşti şi di Stirieneşti, şi după cum am aflat această pricină am făcut această mărturii la măna
căpit(anului) Neculaiu Bădros, şi spre încredinţare am iscălit.
(Vă)l(ea)t 18(0)2 iul(i)e 15
Ai dum(nea)v(oastră) pre plecaţi
<ss>
<ss> Vas(i)le Ghibanu.

ANI, Colecţia Documente, 149 / 21, original.

227. 1802 noiembrie 5. Vasile Popica din Mânjești vinde căminarului Neculai Cuza partea
sa de moșie din Voroveni, de la gura Moisiei, ținutul Fălciului.

Adecă eu Vasăle Popica din sat(ul) Mănjăștii ot ținut(ul) Vasluiului, dat-am adivărat și
încredințat zapisul meu la cinstită mâna dum(i)sale cuconului Necolai Cuza, biv vel cam(in)ar,
precum să să știi că am vândut dum(i)sale toată parte(a) mea ci mi s-a veni cu dreptul din moșăie
Vorovenii, din gura văii Moisăiea, ci se începi din capul Vorovenilor dum(i)sale în gios pără în casa
popii Gheocăi, pe care moșie esti și iazul cumpărat tot de dum(nealu)i cu diosăbită tocmală și tot di
la niamul nostru cumpărat de la Juverdeni, și cinzăci lei am luat acum înainte la faceri(a) zapisului
pentru această moșie. Și la Sfeti Gheorghii să avem a ni strangi toati niamurile ca să să măsoari și să
să de(a) și hotărâri atunce câti cât ne vom pute(a) învoi pe stănjini, însă măsurându-s(e) toată
parte(a) aceasta di moșii câți stănjini, după obiceiul vânzării și să ia sfârșit pentru toati părțile ci
avem fiișticare din noi acești trii răzăși și dumn(ealu)i numai la acești trii trii să aibă a ni da bani, iar
cu alții să n-aibă a face nimica și noi pe cum vom socoti vom da din banii aceștia, și dum(nealu)i să
nu aibă a să supăra cu ceilanți răzăși și spre mai adivărată credința am și iscălit.
1802 no(i)emv(rie) 5
Vas(i)li Popica <m. p.>
Și deosăbit am mai luat și eu Chirila Popica, frat(e)le lui Vasăle Popicăi zăci lei, și am
iscălit cu măna me(a).
802 dec(emvrie) 30
Chirila Popica <m. p.>
Și eu am scris acest zapis cu bună priimire(a) dum(nea)lui Vasăle Popica, pentru care am și
iscălit.
<ss>

Lei Par(al)i Ce-am mai dat lui Vasăle Popicăi

5 - Tij dal 803 av(gu)st 3.
5 - Taj dal 804 mart(ie) 28.

209
 ANI, Colecția Documente, 76 / 9, original.

228. 1803 aprilie 20. Alexandru Moruz voievod, miluiește pe logofeteasa Ilinca Pălade cu
niște țigani străini pe care îi avea între țigani săi de la moșia Grozești.

Io Alexandru Const(a)nd(i)n Muruz, cu mila lui D(u)mn(e)zău domn țării Moldavvii.

Strălucire ce mai lăudată a eghimonilor domni sălășlu(i)ești în răvărsare(a) facirilor de bini cătră
toati stărili supușilor, căci aceia ca o mai temeinică rămâni și după viață neuitată. Drept aceia dar și
domnie me nu am trecut cu vedere(a) cerire(a) ci prin jalobă au făcut cătră domnie me dum(nea)ei
logofitiasa Ilinca Pălădoai, pentru niști țigani străini ci ari întri țiganii dum(i)sale la Grozăști, cari
fiind amestecați prin însurări și măritări cu țiganii de baștină părințăști ai dum(i)sale, esti totdianua
supărată de cătră zapcii epistăsăii țiganilor g(os)pod, au făcut cerire ca să i s(ă) de dumis(ale) danie,
a cărie cerire nu o am trecut domnie me cu vedere(a), ci iată această al noastră domniască carti
făcând domnia me milă o am miluit cu acei țigani, anumi Gheorghii Stăngă, giudi, cu fămeia lui
Catrina, i Adam, brat lui, cu fimeia lui Eva, i Ioniți, brat lui, cu fimeia lui Acsinie, i Dumitru, brat
lui, cu fimeia lui Ileana, i Stroe Borcan, cu fimeia lui, i Ion Ciubotar, cu fimeia lui Marie, i Mărtin
Mărtan, cu fimee lui Anița, i Dănilă Borcan, cu fimeia lui Marie, i Gheorghii Lăcătuș, cu fimee lui, i
toți aceștie cu fimeili i copii lor i giniri și nurorile lor să-i fie di la domnie me danie și miluire cu tot
rodu(l) ce s-au născut și s-ar mai naști dintru ei să-i fie drepți robi în veci. Asupra cărora să-i fie
carte(a) aceasta de danie și miluire stătătoari neclătită și nerușiită în veci, cari s-au întărit cu al
noastră domniască iscălitură și pecete.
1803 apr(ilie) 20
Alexandru Muruz v(oie)vod <m. p.>.
S-au trecut în condică <ss> Ma(…) Consd(andin).

ANI, Colecţia Documente, 411 / 15, original, sigiliu octogonal.

229. 1803 mai 5. Ioan Țiul, nepotul lui Vasile Burghelea din satul Deleni, ținutul Tutova,
vinde biv vel căminarului Neculai Cuza, partea sa de moșie din Voroveni, ținutul Fălciului, de pe
Ileana.

Adică eu Ioan Țiul, nepot lui Vasile Burghelii, din satul Delenii, ținut(ul) Tutovii, răzăș din
moșie Vorovenii, care mai jos îmi voi pune numele și de(ge)tul, dat-am adevărat și încredințat
zapisul mieu la cinstită măna dum(isa)le cuconului Nicolai Cuzii, biv vel căminariu, precum să se
știe că i-am vândut parte(a) me de moșie din Voroveni, din parte(a) Ilenii, pa(r)te ce mi s-a veni
analog, însă după cum au vândut-o și ceelalți răzăși cu preț stănjinul câte trii lei și un ort, însă
acu(m) la facere(a) zapisului am luat 15 lei și dum(nea)lui să aibă a stăpâni cu toată vo(i)e
dum(i)sale parte(a) de moșie Vorovenii din parte(a) Ilenii păr când să va măsura moșie și atunce să
aibă dum(nea)lui a-mi da toți banii ce mi s-or mai face. Iarăș întâmplându-să eu mai cu vreme(a) a
întoarce din tocmala ce am făcut cu dum(nea)lui și a nu mă ține de zapisul ce l-am dat la cinstită
măna dum(isa)le să nu aib mai mult a răspunde oriși la ce judecată m-ar trage dumn(ea)lui, și toată
cheltuiala și înplineala ce să va întămpla toată despre mine să fie. Și pentru mai adevărată credința
am pus numele și degetul.
1803 maiu 5
Eu Ioan Țiul, sin Toader Țiul, nepot lui Vasile Burghelii, am pus degetul.
Și eu vătav(ul) Toma Agăriciu, am fost față.
Și Costandin, dascălul ot Bărboși, am scris zapisul.

Lei Par(al)i Ce-am mai dat lui Ion Țăul

210
 10 - Dal lei, av(gu)st 10.

ANI, Colecția Documente, 76 / 11, original, difolio.

230. 1803 septembrie 6. Alexandru Moruz volnicește pe vădrarii din ținutul Fălciului să ia
și să strângă slujba vădrăritului după hotărârea ponturilor.

Io Alexandru Con(sta)ndin Moruz v(oie)vod, cu mila lui Dumnezeu domn țării Moldaviei.
Dat-am carte(a) domnii meli vădrarilor de ținut(ul) Fălciului să fii volnici cu carte(a) domnii meli a
lua și a strânge slujba vădrăritului după hotărâre(a) ponturilor ce s-au strigat într-acest an la cochii
vechi. Adecă:
1. După hotărâre(a) hrisovului ce s-au făcut, întru cari mai pre larg să arată, preosfințitul sa
părintele mitropolit, episcopii, dum(nealo)r boerii și giupânesele văduve, cum și toț(i) câți s-au
învrednicit a să cinsti cu numi de boeri numindu-să vel, cum și giupânesăli văduve ce le vor fost
boerii păr la această rânduială, să nu plătiască vădrărit pe vinul ce vor faci din drepti viili sali.
Asămine și câț(i) nu s-au întâmplat a să cinsti cu numi de boeri și sânt din niamurile celi știute și
alesă, cum și văduvile acestora să nu plătiască vădrărit pe drept vinul ce vor faci din drepte viile
sale.
2. Pentru mănăstirile i post(elni)ce(ii) i neguțitorii și alții oricini cari au hrisoavi și cărți
g(os)pod ca să scutiască de vădrărit ori tot vinul ce va (i)eși din drepte viile sali, ori sumă hotărâtă,
fiind aceli hrisoavi și cărți înnoite de cătră domnia me, nu vor plăti vădrărit pe suma ce va cuprinde
aceli hrisoavi i cărți ca să scutiască. Iar cari nu vor fi înnoite de cătră domnie me nu să vor ține în
samă, ci toț(i) acie vor plăti vădrărit pe tot vinul ce vor ave. Iar mai pe urmă înnoindu-să hrisoavile
și cărțile de cătră domnia me vor scuti vinul ce vor ave(a) rădicături la anii viitori precum să va
hotărî prin hrisoavile i cărțile ce vor avea înnoite. Iar pentru rădicăturile ce esti obicinuit a să faci în
toți anii cu răvășile dum(nealui) vel vist(iernicului) s-au hotărât 20000 vedri să să facă rădicături la
locurile ce să va socoti de cătră dumis(ale) vel vist(iernicul) sau la cei din cari au hrisoavi i cărți sau
la cei din cari n-au hrisoavi i cărți cu suma de vedri ce să va socoti ca să scutiască, să aibă vădrarii a
li țini în samă, însă numai pea cesti 20000 vedri să să de(a) răvașile dumis(ale) vel vist(iernicului),
iar nu mai mult, cari această sumă de vedri au să le ții în samă vădrarii de la sini afară de suma
cumpărăturii, însă de vor ave(a) vin acei cu rădicăturile mai mult decât să va arăta prin răvașile
dumis(ale) vel vist(iernicului) pe câte vedri vor ave(a) mai mult vor plăti ca și alții, câte noao bani
noi di vadră, iar având mai puțină sumă pe ce(…) ce va fi lipsă, să nu poată a ceri bani de la vădrari,
ce să scutiască numai pe câte vedri vor ave(a).
3. Mănăstire(a) Secul i Niamțul, atât pe vinul ce va (i)eși din drepti viile acestor mănăstiri,
cum și pe vinul ce vor strange de milostenii nu vor plăti vădrărit. Asămine și mănăstire(a) Sfântului
Spiridon unde esti spitalul și Precista i Sfâ(n)t(ul) Pro(o)roc Samuil i mitoacile aceștii mănăstiri, nu
vor plăti vădrărit pe vinul ce vor ave(a) din drepte viile mănăstirilor după hotărâre(a) hrisovelor ce
au.
4. Logofeții de visterii i diecii de visterii, atât cei cari să află în slujbă, cum și cei cari s-au
aflat mai înainte și văduvile cele vor fi făcut logofeții de visterii i diecii de visterii și casăle lor, pe
drept vinul ce vor faci din drepti viili lor nu vor plăti vădrărit.
5. Vornicii di poartă i diecii de divan și căpit(anii) i poroș(ni)c(ii) hătm(ăniei) i condicariul
temniții, cari să află în slujbă pe vinul ce vor faci din drepte viile lor, nu vor plăti vădrărit spre
răsplătire(a) slujbei lor.
6. Oamenii de la olatul Grecenilor pe vinul ce va (i)eși din viile ce vor ave(a) la olatul
Grecenilor vor da vădrărit câte trii bani noi de vadră la vădrari(i) de ținut(ul) Fălciului, iar pe vinul
ce vor faci din viile ce vor ave(a) în țară, vor da vădrărit câte noao bani noi de vadră.

211
 7. Toți acei ce au vii aice în țară, de ori ce stari, vor fi pentru cât vin vor vinde ori la cini vor
plăti vădrărit vânzătorii pe vinul ce vor vinde câte noao bani noi de vadră. Asămini și pentru cei ce
nu vor vinde vinul, fiind din cei cari sânt hotărâți a plăti vădrărit, vor plăti vădrărit tot câte noao bani
noi de vadră precum au plătit și păr(ă) acum, și din 7 lei 60 bani ce să cuprind ca să să ia vădrărit la
suma de vedre să vor lua la visterii 7 lei 40 bani precum de a purure s-au urmat, iar 20 bani noi la
suta de vedri, du că (?) s-au sporit acum, ce aflându-să că ponturile vădrăritului era ca să ia vădrarii
opt bani vechi de vadră, cari să cuprind 7 lei, 40 bani, la suta de vedri, și sameșii vădrăritului nu
urma(u) după nu urma după hotărâre(a) ponturilor, ce lua câte noao bani noi de vadră, cari să
cuprind 7 lei, 60 bani la suta de vedri, și la visterii dau numai 7 lei, 40 bani, după cuprindere(a)
ponturilor, rămâind ei folosiț(i) făr(ă) nici un cuvânt de dreptati câte 20 bani noi la suta de vedri.
Pentru aceasta s-au hotărât ca de vremi ca s-au obicinuit a să lua vădrărit câte noao bani noi de
vadră, tot așa să să urmez(e) și să să ia, dar să nu rămâi folosul acesta la sameș, ci să să de(a) la cutia
milelor spre agiutoriul celor lipsiț(i) și săraci, și cumpărătorii slujbii vădrăritului vor răspunde la
cutii acești câte 20 bani noi la suta de vedri pe suma de vedre ce să vor cuprinde în suma banilor ce
va agiunge slujbe la strigare(a) ce(a) de pe urmă, dând banii la cutii cu vadeli precum au să de(a) și
banii visterii, cari bani au să-i de(a) vădrarii afară de suma cumpărăturii.
8. Cei ce nu sânt cu lăcuința aice în țară și vor ave(a) vii aice în țară vor plăti câte
doisprezeci bani vechi de vadră după obiceiu, iar câte doi lei ce să lua de pogon pogonărit, să nu să
superi.
9. Vinul ce să va aduci dintr-alte țări aice în pământul Moldovii ori din ce parte de loc va fi,
vor plăti câte doisprezeci bani vechi de vadră după obiceiu, cari vin fiind că vini rânduri să aibă
voi(e) vădrarii a vădrări pe unii ca aciia păn(ă) la șasă zile a lunii lui decemv(rie), la zioa Sfântului
Nicolae.
10. Vinul ce să va aduci de la mănăstiri i de la Niculițăl și de la Nicopoli și de la Șiștov, vor
plăti vădrărit câte patru bani vechi de vadră după obiceiu, însă cari vor treci p(r)in ținut(ul)
Grecenilor vor plăti vădrăritul la vădrarii de ținut(ul) Fălciului, iar cari vor treci la Gălaț(i) vor plăti
vădrărit la ținut(ul) Covurluiului, cei ce vor ave(a) ferman după cum la va scrii fermanul, așa să să
urmezi. Iar sudiții Rosăi și a Austrii di vor aduci și ei vin de la acesti locuri, să nu să superi a plăti
vădrărit, ce să le ții în samă vădrarii de la sini nescăzindu-să din suma cumpărăturii, și fiind că vinul
acesta nu să aduci tot o dată, ci rânduri întregi, să aibă voi(e) vădrarii a vădrări pe unii ca acia păn(ă)
la sfârșitul lunii lui fevr(uarie).
11. Unii din lăcuitorii de la Greceni și de la Gălați cari s-au obicinuit de aduc câte un
poloboc cu vin din țara turcească pentru trebuința casălor lor, pe acel vin vor plăti tot câte patru bani
vechi de vadră ca și alții, iar aducând vin mai mult cari vor fi pentru neguțitorii vor plăti câte
doisprezeci bani vechi de vadră după hotărâre(a) de mai sus arătată.
12. Vădrarii să aibă voi(e) a măsura vinul fieștecăruia cu cotul ce li s-au dat de la visterii cu
bour g(os)pod, însă să să feriască vădrarii să nu năpăstuiască pe nimi mai mult piste cot, căci
aflându-să că au năpăstuit pe cineva mai mult piste cot, di la un vădrariu ca acela să vor înplini banii
îndoiț(i) și să vor da celui năpăstuit.
13. Vădrarii de ținut(ul) Eșii să nu aibă voi(e) a opri pe acei ce vor aduci poamă cu cofile pe
la casăle lor, cari esti pentru mâncare, ce să fii neopriți.
14. Vădrarii, pe țidulile ce vor da cari să lipăsc la fundul la fundul vasălor, să ia câte una
păra pe țidulă, cum și pe răvașile de drum să ia câte doao părali de răvaș, iar mai mult să nu cutez(e)
a lua nici pe țâduli, cum nici pe răvașile di drum, cum nici de mâncari ce era obiceiu mai înainte de a
lua de la podgoreni, acum să nu ia nimic, atât vădrarii, cât și ocolașii, căci de vor îndrăzni a lua să
vor înplini îndoit.
15. Din cei ce nu plătesc vădrărit să nu îndrăzniască a puni vinul acelor ce plătesc vădrăritpe
numele său ca să păgub(e)ască visterii, căci aflându-să că au făcut vreunii acest feliu de vicleșug, să

212
știț(i) că nu numai pe vinul ce esti să nu plătiască că vădrărit vor plăti, dar și vinul acela ce au pus pe
numile său să va lua pe sama domniască.
16. Nimeni să nu fii volnic a-și rădica vinul de pe loc, păr(ă) nu va plăti banii vădrăritului.
17. Ocolul Polocinului cari mai înainte era de ținut(ul) Putnii, cum și ocolul Marginei cari
mai înainte era de ținut(ul) Tecuciului, fiind că s-au dat ca Polocinul să fii de Tecuci, și ocolul
Marginii de Putna, vor plăti și vădrăritul pe la ținuturile după cum sânt date acum.
18. Orice rămășiți vor arăta vădrarii să nu li să ții în samă, ci toț(i) banii să-i istovască la
visterii pe suma ce vor cumpăra, însă acei ce le vor rămâne ținut(u)rile asupră de la cochii veche, iar
agiutoriu și zapcii de la visterii să li să de(a) spre înplinire(a) acei rămășiță.
19. Afară de suma cumpărăturii să de(a) vădrarii la casa răsurilor la zeci lei unul pe suma
banilor ce va rămâne țănut. la strigare(a) ce(a) de pe urmă.
20. Avaetul dum(nealui) vel log(o)făt(ului) de Țara de Jos, i avaetul dum(nealui) vel
log(o)făt(ului) de Țara de Sus, câte șase lei de pungă pe suma cumpărăturii să-i de(a) vădrarii de la
sini, afară de suma cumpărăturii făcându-să analoghii pe suma banilor ce va agiunge fieștecari ținut.
21. 1000 lei, avaetul dum(nealui) vel post(elnicului) să-l de(a) vădrarii di la sini, afară de
suma cumpărăturii, făcându-să analoghii pe suma banilor ce va agiunge fieștecare ținut.
22. 1000 lei, avaetul dum(nealui) vel vist(iernicului) să-l de(a) vădrarii de la sini, afară de
suma cumpărăturii, făcându-să analoghii pe suma banilor ce va agiunge fieștecari ținut.
23. 750 lei, avaetul dum(nealui) vel cămăraș(ului) să-l de(a) vădrarii de la sini, afară de
suma cumpărăturii, făcându-să analoghii pe suma banilor ce va agiunge fieștecari ținut.
24. 500 lei, avaetul dum(nealui) vel gram. să-l de(a) vădrarii de la sini, afară de suma
cumpărăturii, făcându-să analoghii pe suma banilor ce va agiunge fieștecari ținut.
25. 500 lei, v(…) vist(iernicului) să-l de(a) vădrarii de la sini, afară de suma cumpărăturii,
făcându-să analoghii pe suma banilor ce va agiunge fieștecari ținut.
26. Cinci lei de toată punga pe suma cumpărăturii ce va agiunge fieștecari ținut la strigare(a)
ce(a) de pe urmă, să-i de(a) vădrarii de la sini la casa doftorilor după hotărâre(a) hrisovului.
27. 150 lei, osteniala diacului de visterii ce strânge slujba vădrăritului, să-i de(a) vădrarii de
la sini afară de suma cumpărăturii, făcându-să analoghii pe suma banilor ce va agiunge fieștecari
ținut.
28. 500 lei, ce sânt rânduiț(i) ca să să de(a) la cutia de milostenii după hotărâre(a)
hrisovului, să-i de(a) vădrarii de la sini, afară de suma cumpărăturii, analoghisindu-să pe ținut(u)ri
pe suma banilor ce va agiunge fieștecari ținut.
29. Deosăbit să aibă a mai lua vădrarii câte un ban nou de toată vadra de vin piste banii
hotărâți ai vădrăritului, de la cei ce sânt hotărâți prin ponturi a plăti vădrărit, cari bani să să de(a) la
casa răsurilor spre plata neagiunsului legilor ce să dau după hotărâre(a) hrisovului ce s-au făcut di
vădrarii cumpărători, pe suma banilor ce va agiunge fieștecari ținut la strigare(a) ce(a) de pe urmă,
socotindu-să suma vedrilor ce vor cuprinde în suma acelor bani, pe ace(a) sumă de vedri să fii datori
a plăti câte un ban nou de vadr.
30. Orice pricină de scăderi să va pricinui slujbii sau alte înpotriviri să nu li să ții în samă.
31. Banii vădrăritului, atât a visterii, cât și analogon, să-i de(a) vădrarii la visterii cu trii
vadeli, adecă a triia parte de bani înainte când vor lua cărțile slujbii, și parte(a) al doile(a) la 20 zili a
lunii lui oct(om)v(rie), iar parte(a) al triile(a), adică tot istovul slujbii, să-l de(a) la sfârșitul lunii lui
oct(om)v(rie).
32. Cumpărătorii vădrari să de(a) chizeș sigur răspunzător la visterii pentru plata a toți banii
la vadelile arătate.
33. 500, să mai de(a) la iratul cișmelilor din orașul Eșii, cari bani să-i de(a) vădrarii de la
sini, fară de suma cumpărăturii, precum ari să să de(a) și la celelalte slujbe a rusumaturilor, desătină
și goștină, făcându-să analoghii de suma banilor ce va agiunge fieștacari ținut.

213
 34. Mănăstire(a) Agapii cum și schitul Văratic unde lăcuesc călugărițile, pe vinul ce vor
faci, atât din drepte viile ce vor ave(a), cum și pe vinul ce vor strange de milostenii, să nu plătiască
vădrărit.
1803 săpt(em)v(rie) 6
Proci vel log(o)făt
Posloduit <ss>

ANI, Colecția Documente, 409 / 115, sigiliu octogonal.

231. 1804 februarie 13. Alexandru Constantin Moruz voievod poruncește Episcopului
Meletie al Hușului și ispravnicilor ținutului Fălciu să cerceteze și să judece pricina dintre Vasile
Darii, Ioan Iftodi, Constandin Chiriche și alți răzeși cu stolniceasa Todosăica Costachi pentru
părțile de moșie din Bărgăoani, Bogheni, Petriceni, Puțăni, Nămăești și Rădiul din fundul
Băsăștilor, pe apa Idriciului.

Io Alexandru Costandin Mur(u)z v(oie)v(o)da cu mila lui D(u)mnezeu domnul Țări(i)

Moldavii. Iubitoriule de D(u)mnezeu al nostru rugătoriu, Sfințăe ta chir Meletii, Episcop Sfintei
Episcopii Hușii. Cin(s)t(iți) credincioși bo(i)erii domnii meli dum(nea)v(oastră) ispravnici de țăn(u)t
Fălciul sănătate. Din jaloba aceasta a lui Vasăli Darii i Ioan Iftodi i Costandin Chiriche, cu alți răzăși
a lor pre largu veți înțălegi arătare(a) ce fac, că în moșiile Bărgăoanii i Boghenii i Petricenii i Puțănii
i Nămăeștii și Rădiul în fundul Băsăștilor pe apa Idriciului, ar fi având și ei părți, și din pricină că
scrisorile lor ar fi fost prăpădite, acum aceli părți s-ar fi stăpânind de cătră dum(neae)i stolniceasa
Todosăica Costachi, și fiind că uneli din scrisorile acelor părți ar fi găsit, au făcut ceriri ca prin
judecată acolo să-ș(i) afle dreptate. Pentru aceia scriem sfinții tali și dum(nea)v(oastră) să înfățoșați
pe jăl(uito)r(i) cu dum(neae)i stol(ni)ce(asa) sau cu vechilul său și să cercetați pricina cu amăruntul
după scrisori dovezi ce vor ave(a) amândouă părțile și pe cum veți cunoaști a fi drept să judecați și
să dați și carte de judecată la parte(a) ce să va căde(a), iar de nu s-ar odihni vreo parte cu judecata de
acolo, atunce cu mărturii de cercetare(a) pricinii să li puneți zi de soroc ca să vii la divan.
1804 fev(ruarie) 13

ANI, Colecția Documente, 422 / 87, original.

232. 1804 iunie 24. Monahia Natalia face danie schitului Ştioboreni, unde era nacealnic
monahul Isaia, părţile sale din Şerboteşti.

Adică eu monahie Natalie, dat-am adevărat zapisul mieu la mâna sfinţii sale părintelui Isaie,
monah nacealnic de la schit(ul) Ştiuborănii, precum să-s ştii că având eu parti di moşii de pe
neamurile mele în Şărboteşti, am dat-o schitului danie drept sufletul mieu ca să fiu pomenită eu şi
părinţii miei şi toati neamurile meli de preoţii oricari să vor afla slujănd la schit, şi de s-ar rădica
oaricarii din nepoţii miei să-mi strice această danie să nu să ţie în samă ori la ce judeca<tă> ar
<i>eşi. Şi pentru adevărată credinţa am pus degetul.
Eu monahie Natalie am dat de a me bun<ă> voi<e>.
Şi eu Ştefan porin, prot. ot sat Pribeştii am scris acest zapis cu zisa maicii Natalii şi am
iscălit.
Ştefan proin prot.
1804 iuni(e) 24

ANI, Fond schitul Ştoborăni, XX / 5, original, difolio, filigran.

214
 233. 1804 august 4. Alexandru Moruzi voievod scrie biv vel paharnicului Ioan Jora să
cerceteze pricina dintre Costachi, proin protopop, cu ai săi răzeși și schitul Bursuci pentru
împresurarea moșiei Ticulești (Tihulești), de la ținutul Tutovei, vândută spătarului Gheorghi
Costandachi de către jeluitori.

Io Alecsandru Cost(an)din Moruz v(oie)vod, cu mila lui Dumnezeu domn țării Moldaviei.
Credincios bo(i)eriul domnii mele dum(neata) Ioan Jora, biv vel pah(arnic), săn(ă)tate. Să triimite
jaloba ce au dat cătră domniia me Costachi, proin protopop, și cu toți răzășii de moșăia Ticuleștii de
la ținut(ul) Tutovii, din care pre largu vei înțălege. Deci pentru moșiia aceasta ce arată că ar fi fost a
lor și ar fi vândut-o dumis(ale) spat(a)r(ului) Gheorghii Costăndachi, și în urmă cu hotărâtura ce ar fi
făcut dum(nea)l(u)i spat(a)r(ul) Grigoraș Costachi părții ce ar fi având schitul Bursucii într-ace
moșie li s-ar fi fi făcut înpresurare părților lor și au cerut ca să li-s îndreptezi înpresurarea aflându-
s(e) în supărare de cătră dum(isa)li spat(a)r(ul). Drept aceea domniia me te rânduiesc să mergi la fața
locului unde strângând de față pe toți răzășii față fiind și egumen(ul) acelui schit cum și alții din
megieși pe care îi va cere trebuința, fieștecare cu toate scrisorile ce vor fi având, să faci cercetare pre
cu mare luoare aminte ca să afli și să dovedești mai întâi cele adivărate margini a numitii moșii după
hotarăle ce vor fi umblat din vechi, după care apoi să intre și în cercetarea ce-au făcut dum(isa)li
spat(a)r(ul) Grigoraș Costachi și de vei aflacă mărturiia ce au dat va fi adivărată să o încredințăzi și
dum(neata). Iar când vei dovedi că cu adivărat li s-ar fi făcut vreo înpresurare ori dispre megieși sau
despre schit să îndreptezi scoțindu-le părțile lor de supt înpresurare, care nu va rămâne mai multă
pricină să pui și pentru hotară, făcând și mărturie hotarnică iscălită pe obicei cu arătare în sămni și în
stălpi. Iar când dispre vreo parte va naște pricină, atuncea la locul de pricină pietre hotară să nu pui,
ce în ce chip vei dovedi și dum(neata) să dai mărturie cu arătare(a) pricinilor pre largu cu care să-i
sorocești după vremea lucrului ca să vie la divan dinpreună cu hartă de starea locului.
1804 avgust 4

Pe verso însemnările: <Credincios bo(i)eriul domnii mele dum(nealui) Ioan Jora, biv vel
pah(a)(rni)c, isprav(ni)c de ținut(ul) Tutovii, cu sănătate să să de(a); Costachi, proin potropop și cu
alții răzăși de a lor și din Tihuleștii>.

ANI, Colecția Documente, 401 / 285, original, pătat.

234. <1805 iulie 31>. Spătarul Gheorghe Costandache înaintează jalbă domnului pentru a
da carte domnească în vederea strângerii răzeșilor și hotărârea moșiei Tihuleștii inclusă în cea a
schitului Bursuci.

Pre înălțate Doamne

La ținut(ul) Tutovii având o moșii anumi Tihuleștii cumpărată de câțva ani de la acești
răzăș(i), care fiind că să megieșă cu moșie schitului Bursucii, la anii 1802 egumenul aceștii moșii au
scos hotarnic și hotărându-ș(i) moșie schitului fără a da de știre vreunue din ceelanți răzăși au luat cu
această hotărătură toată parte(a) de moșie a me lipindu-o și făcându-o a schitului. Pentru care
apucând eu pe răzășii vânzătoari, s-au îndatorit prin zapesul ce mi-au dat că-mi vor răspunde paguba
sau cu însuș moșie acee, sau neputându-o scoate pe aceeș, cu alta de o potrivă. Care după jaloba ce
într-ace vremi au dat înălțimii tali li s-au orânduit hotarnic pe dum(nea)lui pah(arnicul) Ion Jora, ca
de iznoavă dum(nea)lui, aflându-să toți răzășii față, să hotărască această moșii. Dar fiind că numiții
răzăși cu toate că au cerut hotarnic dar nu vor încă nici până acum să ni aduni cu toții la fața locului,
mă rog înălțimii tale ca să ni facă luminată carte și cu aprod să-i strângă pe toți răzășii, cum și pe
numitul igumen ca să ei sfârșit această hotărâtură după luminată carte(a) înălțimii tali ce în trecuta

215
vremi după cerire(a) numiților răzăș(i) s-au făcut cătră pominitul hotarnic. Și mari pomană va fi
înălțimii tali.
A înălțimii tali pre plecată slugă.
Gheorghi Costandachi, spatar.
La dumis(ale) vel log(o)făt.
<ss>
1805 iuli(e) 31.

ANI, Colecția Documente, 405 / 179, f. 1 original, difolio.

235. 1805 august 5. Logofeția cea Mare decide îndestularea spătarului Gheorghe
Costandache de proin protopopul Costachi și răzeșii lui cu alte părți de moșie decât cele din
Tihulești intrate în stăpânirea schitului Bursuci.

De la logofițăe ce mare
De vreme ci pârâții răzăși, adică proin protopopul Costachi și alții ai lor, după zapisul ci s-
au văzut dat din parte(a) lor la mâna dumisali spat(arului) Gheorghii Costandachi pentru părțili ci s-
au vândut din moșie Tihuleștii, carili eșind cu pricină luându-să prin judecata divanului di la 1802 și
dându-să în stăpânire(a) schitului Bursucii, ei să îndatoresc prin zapisul lor că când pe urmă aceli
părți vândute după judecata ci poate să mai aibă cu schit(ul) Bursucii nu li vor pute(a) scoate, atunce
să aibă a mulțămi pe dumi(sale) spat(arul) cu alte părți din alte hotară, carili de atunce și păn acum
este trecută atâta vremi și ei nici o purtare de grijă nu au ca să-s pui la cali cu dumi(sale) spat(arul),
di să află păgubaș di venit(ul) lui și păn acum. Drept aceia după dreptate ci s-au cunoscut că are
dum(nea)lui spat(arul), e(a)ră să-s triimată zapciu să-s aducă pe numiții răzăși la divan să răspundă
părțile de moșii după zapisul cu cari să îndatoresc, numai acum fiind vreme(a) lucrului nu s-au
triimes, ci li să puni această vadi, adică păn la sfeti Dimitrii viitor să vie să-s pui la cali cu
dum(nea)lui spat(arul), căci când nici păn la această vade nu vor ave purtare de grijă și al odihni,
atunce apoi divanul după zapisul lor vor fi săliți a răspundi moșie din alte hotară pe unde ei vor ave.
1805 avg(us)t 5
<ss> Co(...) Grecean, vel log(o)făt.
Trecut.

ANI, Colecția Documente, 405 / 179, f. 1 v-4 original, difolio.

236. 1806 ianuarie 24 . Lupul, fiul lui Ioan Balaban şi Toader, fiul lui Neculai Balaban, şi
alţii din neamul Căpăţâneştilor se roagă domnului, să li se facă carte domnească către ispravnicii
ţinutului Tutova, ca să se cerceteze pricina ce o au cu mănăstirea Bursuci, pentru partea de moşie
cumpărată de la Tudosia.

Pre înălţate doamne

În hotarul moşiei Şuşneştii de la ţinut(ul) Tutovii pe Jeravăţu, avem şi noi parte de moşie în
bătrânul ce să numeşti Zahariţ, de pe strămoşul nostru Toader Căpăţână, şi acum sânt câţiva ani
trecuţi de cându toată parte(a) moşului nostru să stăpâneşte de cătră m(ă)n(ă)stire(a) Bursucii, tot de
la acest ţinut, zicând că are zapis de la Tudosiia Munteniţa, ce-au fost fata lui Ionaşco Căpăţână, şi în
ce chip şi cu ce temeiu ar fi făcut acel zapis nu ştiu. Ne rugăm înălţimii tale ca-s ni să facă o
luminată carte g(os)p(o)d cătră dum(nealo)r is(pravnicii) de ţinut(ul) Tutovii, ca aducând faţă pe
vechilul numitei m(ă)n(ă)stiri să-s facă cercetare spre descoperire(a) adevărului, ca să să vază cu ce
dovezi au pus stăpânire, şi fiind adevărată vânzare(a) a numitii Tudosii să ni-s de(a) protimisis a

216
răscumpăra partea ce să va alege, iar părţile noastre drept frăţăşte să ne luăm în stăpânire, fiindu că
este dreaptă baştină strămoşască şi mare pomană a rămâne înălţimii tale.
Robii înălţimii tale Lupul sin Ioan Balaban i Toader sin Neculai Balaban cu ai lor din
neamul Căpăţineştilor.
(A)ce(a)st(ă) carte la g(os)p(o)d la is(prăvnicia) Tutovii, ca să răscumpere vânzarea ce-au
făcut Tudosiia din moşia Şuşneştii.

Dumi(sale) vel logofăt al ţării de jos, să-s scrii carte cătră is(prăvni)ci(e).
<ss>
1806 gen(a)r 24

BAR, Documente istorice, VII / 119, original.

237. 1806 ianuarie 24. Alexandru Moruzi Voievod porunceşte ispravnicilor ţinutului
Tutova să cerceteze pricina ce o au Lupul, fiul lui Ioan Balaban şi Toader, fiul lui Neculai Balaban,
şi alţii din neamul Căpăţâneştilor cu mănăstirea Bursucii, pentru partea de moşie cumpărată de la
Tudosia.

Noi Alecsandru Cos(tan)din Muruz v(oie)vod cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldaviei.
Credincioşi bo(i)erii domnii mele dum(nea)v(oastră) isprav(ni)ci de ţinut(ul) Tutuvii, sănătate. Din
jaloba jăl(uito)r(ilor) acestora pre largu veţi înţălege. Deci să scrie dum(nea)v(oastră) înfăţoşind pe
amândoauă părţile cu dovezi ce vor ave(a) să cercetaţi pricinile acestea pre cu amăruntul şi după
cum veţi găsi cu cale şi cu dreptate să giudecaţi, dând şi mărturie de giudecată la partea ce să va
căde(a), cu care de va rămâne vreo parte nemulţămită să-i triimiţi ca să vie la divan.
1806 gen(a)r 27
Vel log(ofăt).
S-au trecut.

BAR, Documente istorice, VII / 119 a, original, sigiliu octogonal imprimat în chinovar.

238. 1806 mai 9. Isprăvnicia ţinutului Tutova însărcinează pe post. Vasăli Eşanu şi Sandul
Boul cu cercetarea pricinii dintre spătăreasa Smăranda Costandachi şi Chiriaca Vântuliasă pentru
nişte binale construite de cea din urmă alături cu hanul jăluitoarei din Bârlad.

De la isprăvnicia Tutovii
Dum. post. Vasăli Eşanu
Dum. Sandule Bou

Dum(nea)ei spat(ărea)s(a) Smăranda Costandachi au făcut arătari că o Chiriaca Văntuliasă

acum ş-ar fi făcând nişte binali alăture cu hanu(l) dumisali spat(ăre)s(ei), cari ar fi (i)eşând din
drăpt(ul) linii cursului uliţăi mai înainti şi ar fi închizând hanu(l) dumisali, pentru care vi să scrii ca
să mergiţi la stare(a) locului şi să faciţi cercetare şi dacă aceea va fi (i)eşit peste rânduială înainti să
puniţi să muti tălpili înapoi ca să rămâi dumi(sale) spăt(reasa) odihnită.

<ss>
(1)806 maiu 9
ANI, Documente, 401 / 210, Original.

217
 239. 1806 mai 22. Isprăvnicia ținutului Vaslui scrie lui Isaiia, nacealnicul schitului
Știoboreni să pună la dispoziție hotarnica moșiei Știoboreni în pricina dintre Cocuzești și
Burghelești pentru moșia Boușori.

De la isprăv(ni)cia Vasluiului

Cătră sfinție sa părintile Isaiia, nacealnic ot schit Ștoborăni, fiind că dum(nea)l(ui)

stol(ni)c(ul) Al(e)xandru Hrisoverghie esti rânduit prin luminat(ă) carte g(o)spod ca să facă
cercetare și puniri la cali pricinii ce este între Cocuzăști și între Burghelești pentru moșie Boușorii și
trebuința ceri ca să fii și hotarnica moșii Ștoborănii de fați ca să-s poată afla celi adivărate hotară a
moșiilor de p(r)inprejur și să poati dizbate și pricina Boușorilor. Pentru aceasta să scrii sfinții tali ca
să dai hotarnica Ștoborănilor și iarăș ți să va da înapoi luând sfârșit trebuința.
806 maiu 22
Numai sminteală să nu faci ori hotarnica să dai ori copie.
<ss> (...) spat(ar).

ANI, Fond Schitul Stoboreni, XIX / 1, original.

240. 1806 mai 18. Isprăvnicia ţinutului Tutova raportează fixarea termenului de judecată
la divan pentru ce o au Lupul, fiul lui Ioan Balaban şi Toader, fiul lui Neculai Balaban, şi alţii din
neamul Căpăţâneştilor cu mănăstirea Bursucii, pentru partea de moşie cumpărată de la Tudosia.

Di la isprăvnicie Tutovii
După luminată carte g(os)pod chemându-să de faţă pe egumenul de mănăstire Bursucii au
arătat că scrisorile nu-i sânt aice ce sânt la Iaşi, pentru cari li s-au pus vade cu priimire(a)
amândurura părţilor ca la 15 zili noemv(rie) să-s afli amândouă părţili la luminat(ul) divan să-s
judece.
1806 mai 18
<ss>

BAR, Documente istorice, VII / 119 b, original.

241. 1808 aprilie 20. Mărturia data de Iordache Munteanu în pricina dintre sulgerul Ioan
Cârjă cu protopopul Ioan, preotul Constandin și alți răzeși din moșia Cârja.

Din poronca cinst(itei) isprăvnicii fi(i)nd noi rănduiți să facem cercetari între dumi(sale)
sulger(ul) Ioan Cărjă cu înpregiurașii dumisali di(n) moșăi(a) Cărja di(n) parte(a) din sus. Dice1,
după poroncă mergând noi la la fațe locului, fați fiind amăndouă părțile, dum(nea)lui Petrachi, fiul
dumisale sulger(ului), și cu pârâțăi dumisali, prot. Ioan i preut(ul) Costa(n)din înpreună cu alți
răzăș(i) ai lor și alții. Și cu toț(i) înpreună mergând la luc(ul)2 unde este precenă, am mersu la o
peatră hotar undi să desparte moșăi(a) dumisali sulger(ului) în parte(a) den sus di răzăș(i), și fiind
stănjăn(ul) prostu di 8 palme arătând ei toț(i) că cu așe stănjăn s-au măsurat toată moșăi(a) Cărja
când s-au hotărât, am măsurat din peatra acei în sus păr(ă) în apa bălții Hăcerde și s-au găsât
stănjăn(i) cenzăci unde vor să-ș(i) ei casă și au deșchis și orândă de să vende băutură. S-au mai
măsurat tot din margini(a) moșăi(ei) dumisale sulger(ului) păr(ă) în crășma ce-au deșchis acei
răzăș(i) și s-au găsât patruzăci stănjăni. S-au întrebat pe acei răzăș(i) cu ce cuvânt au deșchis crășmă.
Ei ne-au arătat că și mai înainte au avut crășme acolo, arătându-ni și nești gropi di pivniți și o casă
făcută pe acei parte mai înainte păr(ă) a nu să alege parte(a) dumisale sulger(ului) despre acei

218
răzăș(i) și dum(nea)lui sulger(ul) prin judecat(ă) le-ar fi stricat aceli pivnițe, și făcându-s(e) și
alegere(a) moșiei au rămas făr(ă) cuvânt. Iar acu(m) în anii aceștii doi din tulburari(a) vremei s-au
întărit iar a vendi4 băutură, întru care de la toamna trecută au deșchis deosăbit orândă, diosăbet de
casa ce iara șezăto(a)re pe locu. Le-am mai zâs să mai me(a)rgă și mai înai(n)te la altă pe(a)tră hotar
tot pe acei parte de moșii să mai facem cercetari și acolo cu măsură cât loc să află. Ei cu toții au
început cu gâlce(a)vă și cu cuvente de necinsti a batjocori pe dumi(sale) Petrachi, încă unul ai zâci
dum(i)sali ca să-s(e) into(a)rcă în sat că apoi să va înto(a)rce necinste lăudându-să și cu bătai un
Dumetru Hărcă. Și așa făcând ei atâta înprotiveri n-am mai avut chip a mai face mai multă cercetari
și după cât am aflat precina s-au dat această mărturii la mâna dumisale Patrachi, făcând și o
hărteșoară de stare(a) locului.
1808 apr(ilie) 20
<ss> Iordachi Munteanu

ANI, Colecția Documente, 82 / 4, original.

_________________________
1
. Deci.
2. locul.
3, 4
. vinde.

242. 1808 iulie 6. Isprăvnica ţinutului Vaslui către căpitanul Gavril Adam pentru alegerea
şi hotărârea părţii de moşie din Poenari şi Crăeşti a postelnicelului Toader Burghele.

De la isprăv(ni)ci(a) ţinut(ului) Vasluiului

Cătră căpit(anul) Gavril Avram. Dumi(sale) post(elni)ce(lul) Toader Burghele ni-au arătat
că în hotar(ul) Crăeştilor şi a Poenarilor are cu zapis cu(m)părătură cii zăci stănjăni moşie de la un
Gheorghii Dascălu, şi au cerut de la noi ca după putere(a) zapisului să i să aliagă a lui stănjăni de
moşii dintr-alţi răzăşi.
Deci isprăvnicia te orândueşti ca să mergi la moşiile arătate şi străngându pe toţi răzăşii şi
înpregiuraşii să le arăţi zapisul acelui vânzător, şi fiind zapisul adivărat pe câtă parte s-a dovedi că
are acel vânzător s-o alegi în stănjăni dând şi mărturii hotarnică iscălită de toţi răzăşii. Iar născând
vreo pricină de la vreo parte din răzăşi cu zi de soroc să-i trimiţi aice ca să li să hotărască. Să
cercetezi şi vinitul acei părţi de moşii cini l-au tras din vreme ce au cumpărat-o post(elnicelul)
Toader şi păr acu, şi la cine s-a dovedi că au luat venitul acei părţi de moşii, să faci şi înplinire pe cât
venitu s-a socoti cu dreptul că (i)esă de pe ace(a) moşie şi să-l dai dumi(sale) post(elnicelului)
Toader. Iar de vor avea mai mult a răspunde să vie aiceca să-s pui la cale.
1808 iuli(e) 6
<ss>

ANI, Fond schitul Cetatea Mică, I / 4, original.

243. -1811 martie 3. „Arătare de pretenţie ce faci un Andrei Bărsă ca să ia o parte şi el

din părţile ci ari episcopie la Giurgeşti”, după mărturia lui Gavril Pivnicer din Tătărăni.

Arătare de pretenţie ce faci un Andrei Bărsă ca să ia o parte şi el din părţile ci ari episcopie
la Giurgeşti.
Parte de moşie din Giurgeşti a unui Toader Bărsă, o au avut-o cumpărată întru acest fel, o
fimei răzăşi cu Bărsăştii, având mare nevo(i)e de bani au mersu la Toader Bărsă şi au cerut să o
înprumutezi cu bani şi să-ş de(a) parte(a) de moşie pentru ace(a) înprumutare, precum arată zapisul
lui Bărsă ci să află la episcopie. Deci după ce ş-au luat fimeia preţul moşiei au trecut multă vreme şi
219
nu mai dădusă zapis lui Toader, apoi Toader au trimis pe ficiorul său Timofti ca să scoată zapis
asupra moşiei că au cumpărat de la fimeie şi alergând Timofti au scos zapis pe numele său iar nu pe
a tătânesău, cu cari viand acasă la tatăl său i-au zis tatăl său pentru ce au scos zapis e numili său şi
nu pe al meu zice că încă tră(i)esc / ficiorul au răspuns că aşa s-au priciput. Deci din întâmplare au
căzut acel zapis în mâna lui Andrii Bârsă, fratile lui Timofti, şi Andrii au venit cu acel zapis la
episcopie, puind partea cuprinsă prin trânsul amanet pentru 6 lei la episcopul Inochentie sau de
istov, de care numai ace(a) scrisoare a fi descoperitu adevărul, pe care au stăpânit episcopie pără la o
vreme, apoi răzăşii lui Andrii înştiinţându-să că el ş-au dat parte(a) de moşie la episcopie, l-au lipsit
di stăpânire(a) celoralanti părţi în care ave(a) răzăşie, cu cuvânt că dacă ş-au dat parte(a) aceia într-
altele nu mai ari trebuinţă. Deci Andrii scoţind carte g(os)pod au tras pe răzăş(i) la judecată la
is(prăvnicia) Vasluiului, şi intrând is(prăvnicia) în cercetare şi aflând că el ş-au dat parte(a) la
episcopie, i-au pus vade pără într.o vremi ca să-ş scoată moşie de la episcopie şi să o pu(i)e la mijloc
în răzăşie, şi apoi să tragă şi din celălante părţi, iar nescoţindu-o pără la vade, apoi să rămâ(i)e atât el
înstreinat de moşie, cum şi vă(n)zare(a) la episcopie (ce) s-au zălogit să rămâ(i)e bună bună. Care
hotărâri de giudecată în scris să află la Gavril Pivniceriul ot Tătărăni, şi aşa Andrei Bărsă viind la
episcopie şi cerându-ş(i) zapisul şi să de(a) acei 6 lei, pricina ce au fost nu să ştie, decât episcopul
Inochentie îi dă ţidulă la mână lui Andrei ca să-ş(i) stăpâniască moşie, pără când s-ar găsi acel zapis,
şi atunce să ia pricina sfârşit. Aceste le arată Gavril Pivnicerul ot Tătărăni şi cu ace(a) ţidulcă s-ar fi
acolisi sărd(arul) Andrei Bărsă să tragă dintr-acele părţi a episcopiei o parte, cari de va fi aşa sau nu,
scrisorili vor arăta, destul că Andrii stăpâneşti şi astăz(i).
Acestea le arată Gavril Pivnicer, cari zici că şi parte(a) lui de moşie din Giurgeşti o va da
episcopiei.
1811 mart(ie) 3

ANI, FEH, XXVI / 11, original, difolio, filigran.

244. 1812 septembrie 2. Învoiala dintre schitul Curchi şi răzeşii de Morozeni.

Adică noi, care mai jos ne vom iscăli, noi toţi răzeşii din moşie Morozenii, dat-am adevărată
şi încredinţată învoiala noastră, sf(â)ntului schit Curchi şi la mâna nacealnicului ieromonahului
Luchian şi tuturor părinţilor călugăraşi ce se află lăcuitori la numitul schit, precum se s(e) ştii(e) că
căzind noi la mare supărare şi cheltuială cu judecăţile şi cu asupreala ce-am avut cu dumn(e)alui
căp(i)t(anul) Ioan Bărlădeanu, ginerele lui Dima Ciornei, vrând să ne ia moşia noastră partea de jos
cu asuprele supt a sa stăpânire. Deci noi văzindu-ne la atâta nevo(i)e şi supărare am (i)eşit în
judecată şi ne-am judecat cu dumn(e)alui căp(i)t(anul) Ioan Bărlădeanu cinci ani de zile, păn(ă) au
luat sfărşit judecata, şi noi am căzut în mare cheltuială, şi noi răzăşii nemaiavând altă putere am
căutat muştiriu şi am vândut venitul moşi(e)i pe patru ani de zile, ca să întâmpinăm toată cheltuiala
ce s-au făcut întru trecuţii a cinci ani. Iar şi numitul schit Curchi având răzeşie cu noi în partea de
jos, cu un ispisoc de danie şi cumpărături de la neamul Mogăldesc, ci se trag din neamul lui Isac
diiacul Morozanu din care neam să tragi şi neamul lui Curchi. Şi la acest ispisoc cel are numitul
schit Curchi s-au învoit moşii noştri şi părinţii noştri ca se stăpânească în partea de jos 130 stănjini,
şi mai având sf(â)ntul schit zapise de danii şi de cumpărătură de la neamul Corciovesc şi
Alecsedrenesc, cât le se vor alegi părţile lor drepte la hotărâtul şi alegerea ce se va faci despre
hotarnici, mai ales că aceste părţi a schitului de sus arătate n-au fost în cheltuelile ce s-au făcut cu
judecăţile. Deci noi răzăşii am mers sf(â)ntul schit Curchi şi am întrebat pe nacealnicul şi pe toţi
părinţii călugăraş(i) ca se s(e) de(a) şi părinţii care sint lăcuitori la numitul schit dijmuiţ(i), iară
părinţii au dat cuvânt că nu vor da dejmă, şi noi răzeşii am stat cu rugăminte pingă părinţi şi părinţii
văzând la câtă nevoi(e) şi supărare am ajuns, s-au milostivit şi părinţii de s-au lăsat dejmuiţi la
cumpărătoriu. Înse întru acest chip numai întru aceşti patru ani şi la înplinirea a numiţilor ani să nu

220
avem noi vo(i)e a vinde partea schitului 130 stănjini ce sint danie şi cumpărături de la Mogâldea, cât
şi alte danii şi cumpă(ră)turi ce mai are schitul cu zapise de la răzăşi tot de partea de jos, dar şi
părinţii să aibă vo(i)e de a-ş(i) stăpâni dup(ă) analog cu noi răzeşii moşia din cap în cap, din tot
locul, din tot venitul, din păduri, din po(i)eni, din fânaţu, din cula, cum şi din sat din Branova şi din
Morozeni, din orânz(i), şi din tot locul, cu tot venitul, cum şi de la streini, şi aşa se le fie stăpânirea
părinţilor. Iar întâmplându-se pricină despre noi despre răzeş(i) pentru stăpânire, să nu fim volnici a
(i)eşi în judecată, cum nici alţi răzeş(i) a noştri, nici ei, se fie schitul volnic cu primirea noastră a-ş(i)
tragi stănjinii sei înprejurul schitului dup(ă) analogul ce i s-a cădea. Deci dup(ă) cum au învoit moşii
şi părinţii noştri, aşa şi noi întărim se fie în veci neclintite şi nestrămutate sf(â)ntului schit Curchi,
deci să nu mai avem noi răzeşii voi(e), nici feciorii noştri, nici nepoţii sau strănepoţii, a răscumpăra
vănzările sau dăni(i)le sf(â)ntului schit, iar de se vor scula oricine din neamurile noastre şi va
îndrăzni cu o obrăznici(e) ca aceia a strica aceasta învoială a no(a)stră ce am făcut cu sf(â)ntul schit
Curchi, să fie unul ca acela blăstămat de D(o)mnul nostru Ii(su)s H(risto)s, şi de Pre(a)curata sa
Maică, şi de Sf(â)ntul marele mucenic Dimitrie, şi de marele mucenic Teodor Tiron şi de cele şapte
săboare a Sfinţilor Părinţi, şi lăcaşul aceluia să fie înpreună cu Iuda vănzetoriul. Iar când părinţii sau
ctitorii să vor scula ca să închine Sf(â)ntul schit într-altă parte, atunci noi răzăşii se avem vo(i)e a ne
lua înapoi toate vânzările a neamurilor noastre. Şi pentru mai adevărată credinţa, care am ştiut carte
am iscălit cu însuş(i) mânile noastre, iar care n-am ştiut ne-am pus numele şi degitele înainte(a)
marturilor ce s-au întâmplat la această învoială.
1812 sept(embrie) 2
Ereu Stefan, răzeş (...).
Teodor Mogâlde, răzeş.
Timofte Mogâlde, răzăş.
Eu Toader Strunghi, răzăş.
Eu Petre Petcu, zăt Cociorvă, răzăş.
<ss> Isac med(elni)ce(r), martur
Şi noi toţ(i) răzăşi(i) di moşia Morozeni, adiverim
Ace(a)stă învoială s-au scris cu zisa amândoror părţilor.
Ioan Munte(a)n post(elni)ce(l) de mazili ot (...).

De la sărdărie

Faţă fiind atât părinţi, cum şi răzăşi, s-au întrebat de este cu primire(a) lor această învoială şi
au mărturisit amândouă părţile că este primită te toţ(i) şi s-au încredinţat şi de noi.
1812 săpt(em)v(rie) 8
<ss>

ANC, Fond Documente Moldoveneşti, LXI / 15, original; Şi alte semnături şi nume.
_________________________
1
. pe lângă.

245. 1812 iunie 10. Comisul Costache Conachi hotărăște moșiile mănăstirii lui Adam, de la
ținutul Covurluiului.

Copie
Și cu acești oameni buni am stăpânit toate satile la un loc câte mai sus scrie și le-am pus
sămne prin pregiur și hotară să începe din codrul Ghenghii, din locu(l) lui Feodor, unde să înpreună
hotar(ul) Ghengheștilor cu a Osăiecilor și a Bursucanilor, din lacu drept la vale spre răsărit în matca

221
Sohuluiului din gios de gura văii Uliului la niște copaci însămnaț(i) la o moviliță lângă drum, și de
acolo drept la deal spre răsărit pintre poienile Hatarului cel bătrân în vârful dealului în piscul
Tămpei la niște copaci însămnați și la o moviliță lângă drum; și de acolo tot la vale spre răsărit în
matca Tămpei la un copac însămnat și la o moviliță, și de acolo la deal tot spre răsărit în costișă la
un locu, și de acolo spre răsărit în vărful dealului în obârșiia unei vâlceli în marginea poenii
Stăneștii. De acolo tot spre răsărit la marginea poenii unde să înpreună cu hotar(ul) Brăeștilor în
zarea dealului la un copac însămnat și la o moviliță, și de acolo în gios pe hotar(ul) cel bătrân pe
zarea dealului la alte movile unde să înpreună cu hotar(ul) Mursilor și tot în jos pe hotarul cel bătrân,
zaria dealului la alte movile unde să înpreună cu hotar(ul) Ilieștilor și a Răspopilor, și de acolo în jos
pe costiși văii lui Ilie dispre răsărit pănă în capitile săpăturilor unde să înpreună cu hotar(ul)
Oncanilor, și de acolo spre apus la deal pintre hotară la o moviliță în vărful dialului pe hotar(ul) cel
bătrân, pe unde se înpreună cu hotar(ul) Cruciului, și de acolo drept la vale spre apus în matca
Sohuluiului pi ezătura iazului lui Pribiciu, și de acolo la deal spre apus pe vălceoa lui Moș pe cursul
apei pănă în drum(ul) di pe deal la o moviliță. Deci, în sus tot pe drum pe hotar(ul) cel bătrân pănă
unde să înpreună cu hotar(ul) Diocheților, și mai merge în sus puținel pără la o moviliță în costișă,
dici tot spre apus piste matca Diocheților iarăș la o moviliță în costișa dispre apus, și de acole la deal
spre apus pănă în hotar(ul) Lebejilor pănă la o moviliță, de acolo puținel drept în sus la o moviliță,
iar de acolo la deal drept spre apus în țarnă la altă moviliță; și de acolo tot la deal spre apus în
marginea dumbrăvii iar la o moviliță, și de acoli tot spre apus prin dumbravă la valea Zmultului
lăngă drum la o moviliță la un copac însămnat, și de acolo tot spre apus pără în zarea dealului lăngă
Rădiu(l) lui Motăș unde să înpreună cu hotar(ul) Fundeanului.
Cumpărătură de la ficiori(i) lui Dumitrașcu Chicoșan Moș, nepoți și strănepoț(i) lui Petru
Ghenghea, carili face tot sat(ul) Ghengheștii cu tot vinit(ul) din hotar în hotar și s-au socotit
cumpărăturile opt galbini bani gata fără daniile. Așișderea am mers la sat la Răspochi și la Iliești ce
sânt amândouă un hotar ci să înparte pe trei bătrâni, și au socotit pe zapis(ul) de danie și de
cumpărături. Dat-au Arion cu fratili său Staine, ficiorii lui Frățăman, și Iacov, ficiori Tofanii, și
Costandin, ficiori Cucului, și Gheorghii cu fratisău Ionașcu și sora lor Rucsanda, ficiori lui
Costandin Porumbu, nepoț(i) lui Boișean, strănepoț(i) lui Ioan Bogdan.
O parte din hotarnica de a mănăstire lui Adam făcută pe toate moșiile dipenprejuur, cum și o
parte den ispisoc(ul) tiji a mănăstirii lui Adam din anii 7200. Iar hotarnica din 7170 fiind trebuitoare
în cercetarea de hotărât a Iurceștilor s-au prescris nefiind trebuință de a să prescri întregi pe carili
posloduindu-s(e) din cuvânt în cuvânt di cătră mine, însuș am îndreptat două greșăli a scriitoriului,
numai întâi cuvântul înpreună, ce nu-l scrisăsă, al doilea cuvânt lui Ilie, ci iarăș nu le scrisăsă, iar
celelante fiind întocmai s-au încredințat și de cătră mini.
(1)812 iuni(e) 10
Iscălit Costachi Conache, comis.
Să să știi că aceste scrisori să află la boerii Grecenești, ot Deocheți.
Această copie s-au scos di cătră mine di pe ce adivărată copie ci să găsăște la mine supt
iscălitura d(umnealui) comis(ul) Costachi Conache și fiind întocmai după posleduirea ce i s-au făcut
am încredințat-o eu jos iscălitul sardar Ioan Macarie la anul 1836, noemvrie 20 zile. Galații.
<ss> Ioan Macarie, sardar.

Jud(ecăto)r(ia) ținut(ului) Covurluiului

No. 4840
Copie aceasta posloduindu-să din cuvânt în cuvânt și fiind întocmai cu orginalnica copie ci
să găsăște la d(umnealui) sard(a)r(ul) Macarie supt iscălitua dum(i)sale comisului Costachi Conachi,
după cerire(a) ce prin jalobă au făcut s-au încredințatu și de cătră judec(ăto)r(ie) cu iscăliturili
cuviincioas(e) și puniri(a) peceții.
1836 noemvr(ie) 21

222
 <ss>
<ss> Cernat, căminar.
Derect(o)r <ss>
Posloduit <ss>

ANI, Colecția Documente, 401 / 242, copie din 21 noiembrie 1836.

246. 1813 septembrie 18, Vaslui. Adresă prin care Isprăvnicia ținutului Vaslui
împuternicește pe Mardare postelnic și pe Nechita Cocuz să măsoare doi bătrâni din Moicești din
care o parte să i-o dea lui Constantin Agarici bașbulucbaș, iar restul răzeșilor din Popești.

De la isprăvnicie Vasluiului
Cătră post(elnicul) Mardare

Fiind că la înfățoșarea ce au avut la isprăvnicie bașbulucbaș Costandin Agarici cu răzășii de

Popești după scrisori și după un suret de pe hotarnica numitei moșii Popeștii, cari iasti din let 7245
iunie 19, de la stolnic(ul) Ioniță Miclescu, care s-au văzut la mâna numitului bașbulucbaș, să
dovidești că Moiceștii se înparti în doi bătrâni, adică bătrânul Turâță la măsoriște pe dial pe la
capitile pământurilor se arată a fi una funii, unsprezăci pași, doă palme, și celalat bătrân a
Călărașului se arată a fi una funie și un pas tot pe acel loc din care bătrânul Călărașului are să-l
stăpânească deplin numai bașbulucbaș, cum și din bătrânul lui Turâță are să tragă a trie parte, iar
două părți din bătrânul lui Turiță rămân tuturor răzășilor, și fiind că șesul în vali se mai lățește decât
măsoriștea din dial, iată te rânduiește isprăvnicia ca înpreună cu Nechita Cocuz, carili iasti rânduit
iarăș în cercetare acestii pricini, fiind cerut de răzăși, să vă uniți amândoi și să mergeți la staria
locului, unde fiind față atât răzășii, cât și numitul bașbulucbaș cu scrisori și suretul hotarnicei de sus
arătată, să scoateți de o parte una funie și un pas bătrânul Călărașului și de altă parte una funie,
unsprezăce pași, doă palme, bătrânul Turiță, din care o a trie parte să o alăturați lângă bătrânul
Călărașului și după scoaterea acestor măsuri cât loc va mai rămâne să-l analogisiți pe aceste două
părți după suma pașilor, și așa bătrânul Călărașului cu o a trie parte din bătrânul lui Turiță și cu
analogie pașilor din sporul moșiei să dați lui bașbulucbaș, și două părți din bătrânul lui Turiță și
iarăș cu analogie din spor să dați răzășilor, puind și sămni după măsoriște ce veți face și veți da și
mărturie de alegerea ce veți face, ca-s știe fieștecare cât are să stăpâniască, iar pentru iarba ce va fi
cosâtă de răzăși pe parte ce va veni lui bașbulucbaș să-l împuterniciți a o lua și să le plătiască cosâre.
Și această măsoriște veți face numai în Moicești, căci pentru Popești la săliște au rămas ca după
vremia lucrului să-s caute când au să-s aducă și hotarnici.
1813 săptemb(rie) 13
<ss>

ANV, Colecția de documente A. Ursăcescu, 122, original, difolio, filigran.

EDIȚII: Grigore Găneț, Costică-Ioan Gârneață, Din tezaurul arhivistic vasluian, p. 124, nr.
438.

247. 1814 septembrie 4. Scarlat Calimah Voievod porunceşte biv vel agăi Andronachi
Donici şi biv vel spătarului Ioan Jora, ispravnicii ţinutului Tutova, să cerceteze semnele de hotar
dintre moşia Bârlăleşti şi Valea Bratului de la ţinutul Fălciului.

Noi Scarlat Alexandru Calimahi V(oie)vod cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldavviei.
Cinst(iţi) şi credincioşi bo(i)erii domniei mele, dum(nea)ta Andronachi Donici, biv vel agă, i
dum(nea)ta Ioan Jora, biv vel spat(ar), isprav(nici) de ţinut(ul) Tutovei sănătate. Fiind că după

223
nemulţămirea ce-au arătat dum(nealu)i biv vel vor(ni)c(ul) Vasile Costachi asupra socotinţii
judecăţii dum(ilo)rsale veliţilor bo(ieri) cuprinsă la anafora(ua) dintr-acest curgător an, din trecuta
lună avg(u)st 29, în pricina de judecată ce-au avut cu dum(nealu)i spat(arul) Ioan Costachi pentru
despărţire(a) hotarălor între moşie Bârlăleştii de la ţinut(ul) Fălciului, ci este a dumisale
vor(ni)c(ului), şi între moşie ce să numeşte Valea Bratului a dumisale spat(arului). Înfăţoşatu-s-au
amândouă părţile şi la divan de faţă înainte(a) noastră şi a tot sfatul, unde după ce s-au întins harta
de starea moşiilor pe masa judecăţii şi după cetirea anaforalei, intrând în om domnie me în
pătrunzătoare cercetare a pricinei s-au cunoscut că dum(nealo)r veliţii bo(i)eri cu cale şi în urmare
dreptăţii au judecat după rânduiala obiceiului pământesc şi că de trebuinţă este a să mai face o de
iznoavă cercetare la faţa locului în fiinţa amânduror părţilor. Drept aceea sau şi dat domneasca
noastră hotărâre de a să urma ace de iznoavă cercetare cerută de dum(nealu)i spat(arul), însă tot
temeiul judecăţii noastre s-au pus asupra scrisorii de învoială din anii 7197 apr(ilie) 17, ce-au arătat
dum(nealu)i vor(ni)c(ul) de la Costachi, fiiul răposatului vor(ni)cu(l) Gavril Costachi, următoare
văzindu-s(e) a fi testamentului părintelui său, din a căruie glăsuire şi cuprindere a cunoscut să iasă
nici o parte, nici alta. Şi de vremi ce însuşi stăpânul acelor moşii cu învoire au însămnat prin ace
scrisoare alte hotară despărţitoare între moşii, toată glăsuire scrisorilor celor mai vechi ce vor fi
arătând sămne hotară precum să despărţă mai de vechi celelalte moşii de cătră moşie Bârlăleştii a
dumisale vor(ni)c(ului) rămâne fără putere de lucrare înpotriva acei arătate scrisori de învoială la
acele do(u)ă margini, macar orice înpresurare ar ave din ce mai vechi stăpânire a lor, şi fiind că
sămnile hotară despărţitoare Bârlăleştilor după învoială sint aceste, adică: De unde să înpreună
hotarul Bârlăleştilor cu a Ciorănilor şi a Florenilor despre dealul lui Ciomag, pără în părăul
Ciocăneştilor, şi pre părău în sus până în podul ce-au făcut vor(ni)c(ul), şi din pod la deal p(r)in
capetile pământurilor ce vinu din jos şi alăture cu cele ce mergu la deal păr în drumul ce mergi pe
deal deasupra Florintei, şi din margine(a) Florintei la deal alăture cu pădurea pe drumul ce intră pe
marginea po(i)enii, deasupra prisăcii cei bătrâne de la Ciocăneşti, carei însămnată şi cu stălpu de
piatră, cum să arată la aceiaşi scrisoare de învoială în care s-a văzut iscăliţi toţi fraţii. Pentru aceia
dar domnie me vă orânduim iarăş(i) pe dum(nea)v(oastră), adecă dum(nea)ta aga Donici din parte(a)
dumisale vor(ni)c(ului), şi dum(nea)ta spat(are) Jora din partea dumisale spăt(arului), precum aţ(i)
fost dum(nea)v(oastră) şi mai înainte orânduiţi, şi vă poruncim ca mergând de iznoavă la numitele
moşii cu ingineri, unde faţă fiind însuşi dum(nealo)r sau vechilii dum(ilo)rsale, neuitându-vă la
cuprindere altor scrisori mai vechi hotarnice să cercetaţi cu amăruntul, să dovediţi cele adevărate
sămne glăsuite la scrisoare învo(i)elei arătată, începând a măsura de la înpreunare(a) moşiilor, în
dreptul locului dispre dealul lui Ciomag, şi în mergire pănă în părău(l) Ciocăneştilor, şi prin celelalte
sămne pănă la stâlpul de piatră ce-l pomeneşte că au fost din vechi însămnat, stând despărţire pe
drumul ce intră p(r)in margine(a) po(i)enii deasupra prisăcii bătrâne de la Ciocăneşti, şi prin măsuri
să statorniciţi dum(nea)v(oastră) acele sămne pe unde veţi socoti şi a cere trebuinţa, şi cu stâlpi de
piatră şi movili, spre a fi vecinic cunoscută despărţire(a) moşiei dumisale vor(ni)c(ului) la acele
do(u)ă margini despre moşiile dumisale spat(arului), după care statornicire ce veţi face
dum(nea)v(oastră) să daţi şi mărturii hotarnice la amândouă părţile asupra cărora li să va întări
stăpânire(a) şi prin domneştile noastre hrisoave spre vecinică izbrănire a prigonirilor, pentru
despărţire dintre amândouă părţile. Iar celelalti margini a moşiilor de cătră alte părţi după scrisori
dovezi şi după vechea stăpânire să va urma despărţirea lor, una de cătră alta. Aceasta hotărâm şi
poruncim, pentru că aşa s-au priimit şi s-au mulţămit înainte(a) noastră amândo(u)ă părţile.
1814 săpt(em)v(rie) 4
Proci v(el) log(o)făt.
S-au trecut în condică

BAR, Documente istorice, CXXX / 59, original, sigiliu octogonal imprimat în chinovar.

224
 248. 1815 ianuarie 22. Răvașul isprăvniciei ținutului Tutovei către zlotașii de ocolul
Perschivului prin care li se cere să dea banii sfertului al treilea vechilului lui Toderașcu Costachi.

De la isprăv(ni)ci(a) Tutovii

Cătră zlotașăi de ocolul Pereschivului să daț(i) din banii sfertului al triile(a) șăsăzăcișitrei lei
la vechil(ul) dumi(sale) Toderașcu Costachi și cu răvașu(l) acesta viți fi scăzuți la samă.
(1)815 ghin(a)r 22
<ss>

ANI, Colecția Documente, 149 / 82, original.

249. 1815 ianuarie 27. Chiriac, sin Bălaşa, şi fraţii săi, se adresează domnului pentru
părţile de moşie din Poenari, ţinutul Vasluiului, vândute de fraţii Istrati, Ioniţă şi Condurachi
Dediul lui Toader Burghele pe care vor să le răscumpere de la Gheorghe Burghele, cerând judecata
divanului.

Pre înălţati do(a)mni

Cu lacrămi jălu(i)esc mării tale că în moşie Poinari de la ţinut(ul) Vasluiului înpreună cu
mini au avut arte de moşie şi moşii mei, anumi Istrati şi Ioniţă şi Condurachi, cari mai în trecuţii ani
îndatorindu-să cu bani la post(elnicelul) Toader Burghele şi neavând bani(i) la vadeaoa ce ş-ar fi
pus, i-au apucat ca să plătiască bani sau să-i dea dea zapis pe părţile lor de moşie, şi ei fiind
strâmtoraţi au dat zapis, însă cu acest fel de cuprindere că dacă în urmă urmaşii lor vor da bani să le
dei moşie în stăpâniri. Şi acum au rămas clironom lui Toader Burghele fiiul său Ghiorghi Burghele,
la cari după mărturie ce avem de la moşii noştri în câtiva rânduri am mers cu bani şi nu vo(i)eşti să-i
priim(e)ască, zicând că fără judecată nu va da moşie. Pentru aceasta ne rugăm înălţimii tale să fim
rânduiţi cercetări(i) judecăţii luminatului divan, ca să ne judecăm şi după judecată să putem
răscumpăra părţile moşilor noştri, rămâind (...) vecinică pomeniri înălţimii tali.
Robii mării tale
Chiriac sin Bălaşa cu fraţii săi răzăş de moşii Poenarii, ţinut Vasluiului.

Dumi(tale) vel vornic de aproz(i) să înfăţăşăz(i) pricina aceasta înainte(a) divan(lui) numai
şi cercetându-să prin anafora să avem ştire.
1815 gen(a)r 27
V(el) post(elnic)

ANI, Fond schitul Cetatea Mică, I / 6, original, deteriorat pe margini, rupt.

250. 1815 martie 5. Înștiințarea făcută medelnicerului Gheorghe Oprișan pentru alegerea
moșiilor Băloșăștii și Horgeștii de la ținutul Tutovei, pentru care se afla în dispută cu căpitanul
Tănase Mogâlde.

Cinst(it) dum(nealui) med(lnicerului) Gheorghii Oprișan fericit(ă) săn(ă)tat(e) poftesc

dumit(ale) de la Dumnezeu ca să-ț(i) dăruiască pentru pricinili ce aveț(i) cu căp(i)t(anul) Tănas(e)
Mogâlde în moșiile Băloșăștii și Horgeștii de pi vale(a) Bogdan(e)i de la acest ținut Tutova; de la
trecuta lună săpt(embrie) al anului (1)814 căp(i)t(anul) Tănas(e) Mogâlde au adus lum(inată) carte
g(os)p(o)d cătră cinst(ită) is(prăvnicie) și dum(nealui) cam(inarul) Zurza și cătră mini, ca-s(ă)
mergem la stare(a) moșiilor și dup(ă) cercetare(a) ce vom faci cu amărunt(ul) scrisorilor de
amândor(ora) părțili pentru acesti două moșii să punem la cali părțili fieștcăru(i)e dup(ă) dovezili ce

225
vor ave(a) de buna credință, alegând baștina lui Vrăncean ce trage den Borza, cum și toati
cumpărăturili ce ari. Vreme(a) nu l-au încăput pe Tănas(e), căci toată vara au fost în Eși nelipsât în
judecățili ci-au avut cu deosăbi răzăși ai lui păn(ă) la sfârșit(ul) lui săpt(embrie), apoi el viind
acas(ă), eu am lipsit la Eși păn(ă) aproapi de sfârșit(ul) luni(i) no(i)em(brie). Apoi dup(a) aceia și
încoaci vreme(a) (i)ernii nu ni-au (i)ertat a urma trebi de hotărât moșii, iar de acum îndreptându-s(e)
vreme(a) și cale(a), eu dup(ă) poroncă trebui(e) să viu la stare(a) numitilor mai sus moșii unde și
d(u)m(nea)l(or) ceilalți bo(i)eri rănduiți trebui(a) a face urmare poruncii g(os)p(o)d și să punem la
cali dup(ă) buna cuviință. Cu aceasta te înștiințez și sânt a dum(i)t(ale).
(1)815 mart(ie) 5
<ss>
Pentru părțile din Costești de pi Bilahoi ce le ari dumn(ealui) vor(ni)c(ul) Dumitrachi
Bogdan, mi-au scris dum(nea)l(ui)pe la sfârșit(ul) luni(i) no(i)em(brie) cum va trimiti cu
dum(i)s(ale) scrisorile ce ari ca să fie la stare(a) locului în vreme(a) hotărâtului, poftesc să știu de li-
au adus, căci vreme(a) să apropii de a da sfărșit acolo, având a trage Ioniță Malcoci ci esti în casa
dumis(ale) log(o)făt(ului) Costandin Balș, cum și Tănas(e) Mogâl(de)1 și alții.

ANI, Colecția Documente, 413 / 66, original.

_________________________
1
Rupt.

251. 1815 aprilie 23. Herciu, fiul Şanului, vinde o dugheană lui Ilie, fratele lui Petcu, cu
2500 lei şi obligaţia plăţii bezmenului către Episcopia Huşilor.

Această vânzare prin ştirea noastră făcându-să cu priimirea amânduror părţilor şi prin ştirea
înpregiuraşilor, nefiind nici o pricină înpiedecătoare, s-au încredinţat acest zapis şi cu a noastră
iscălitură.
<ss> Meletie, Episcop Huş(u)lui

Adică eu Herciu, fecior Şanului, jăd(o)v de aice din Huşi adeverez rin acest al mieu
încredinţat zapis cel dau la mâna dumis(ale) kir Ilie, brat Petcu, bogasieriu, tot de aice, precum să fie
ştiut că având eu o dugheană în faţa uliţii în rândul bogasieriilor între Ţudec, jăd(o)v, şi între Aron,
jăd(o)v, pe moşie Sfintei Episcopii, cu bună a mea priimire şi prin ştirea înpregiuraşilor am vândut-o
dumis(ale) numitului mai sus drept 2500 lei, adecă două mii şi cinci sute lei, pe care bani priimindui
deplin în mâinele mele am dat şi eu acest zapis ca să aibă dumn(ealu)i în veci în pace şi de cătră
nime supărat a stăpâni dugheana arătată cu locul ei dând şi la Sfânta Episcopie obicinuitul bezmăn.
Şi spre adevărată credinţă am iscălit însumi jidoveşti.
1815 apr(ilie) 23

ANI, Colecţia Documente, 401 / 185, original 8 semnături în ebraică.

252. 1815 mai 16. Isaia, nacealnicul schitului Știoboreni se plânge domnului în pricina
avută cu Ioniță, fiul preotului Constantin din Crăsnășeni, pentru moșia Neculești, de la ținutul
Fălciului, cerând carte domnească către isprăvnicia ținutului Fălciu și Episcopia Hușului pentru o
nouă cercetare la fața locului, precum și anularea termenului de judecată din 20 mai 1815.

Pre înălțate D(o)amne

Cu lacrămi di supărare milostiv auzului înălțimei tale, că având noi o moșie, anumi
Neculeștii de la țănut(ul) Fălciiului, cari să hotărăști pe din jos cu moșie Lioștii, iar pe din sus cu

226
moșie Dărăbanii, tot de la acel țănut al Fălciiului, care moșie s-au stăpânit din vechiu cu înrădăcinată
și nistrămutat(ă) stăpânire, atât despre moșăi și părinții nostri neamul Chiticeștilor, cum și de noi. Și
acum să rădică asupra moșiei noastre un Ioniți, ficior preutului Costandin din Crăsnășeni, cu cuvânt
c-ar ave(a) și el parte înpreună cu noi, pe care noi nu-l știam di ne(a)m sau de răzăș cu noi în
Neculești, fiind că niciodată în stăpâni n-am apucat pe neamul sau părinții lui trăind cu apropiere
nici cu scrisori nu s-au arătat că au moșăie în Neculești, pe care moșie după scrisorili vechi ci avem
am stăpânit-o cu paci și nisupărați di neamul său. Dar acum după jaloba ci au dat înălțimei tale ne s-
au triimes aprod și radicand pe unii din neamurile mele, n-au avut cu ci sta în judecată, fiind
scrisorile ci avem cuprinzătoare de moșie Neculeștii di când au răposat un văr al nostru Temofte
Chitic, la cari era(u) scrisorile. Sânt rămase la răposat(ul) med(ilni)cer Costandin Veisa. Și păn(ă) ni
vom aduna toate niamurile să stăm în judecată, s-au pus vade păn(ă) la 20 aceștii luni maiu, în care
vade după asuprire(a) ci au făcut acel Ioniți Popa neamurilor mele, au dat vade prin scris că
neaflându-să vor da una sută lei.
Pentru care milostivi d(o)amne fiind că și eu sânt din neamurile Chiticeștilor cu vechi și
înrădăcinată stăpânire în Neculești, căci sânt fecior lui Nistor Chitic și tatăl meu au fost ficior lui
Costandin Chitic, ficiorul lui Dumitrașc Chitic, cu mare plângere și cu ferbinți lacrăam cad la
așternutul picioarelor înălțimii tale ca să ni să dei luminată carte g(os)p(o)d cătră isprăvnicie di
ținut(ul) Fălciului ca înpreună și cu carte di blăstăm să ni să facă cercetare la stare(a) locului după
scrisore și stăpânire(a) ci vom ave pe ace moșie și vadeaoa ci esti acum la 20 aceștii luni mai să fie
propetă, păn ni să va faci cercetare la stare(a) locului cu acel acolisător ci nu esti cu noi neam sau
răzăș, fiind că și tatăl său acele scrisori care le scoati numit(ul) Ioniți nu le-au arătat. Să fie poroncă
ca să arăti undi au fost păn acum (și) nu s-au ivit, și să să scrie și cătră Preosfințât(ul) Episcop de
Huș(i) ca să ni să facă cercetare după dreptati, ca să nu rămânem înstreinați de ocina strămoșască, și
mare pomenire a rămâne înălțimei tale.
Rugătoriul înălțămei tali
Isaiia, nacealnic di la schit(ul) Știborăni.

Să roagă înălțimii tale ca să li să dăi carte g(os)pod cătră isprăvnicie Fălciiului și cătră
preosfințât(ul) episcop de Huș(i) ca înpreună cu carte(a) de blăstăm, să li să facă cercetare la fața
locului pentru supărare și acolisăre ci să acolisăști un Ioniți, sân Popa, di drept moșie lor Neculeștii
di la ținut(ul) Fălciului care nici odată n-au avut stăpânire cu dânșii în Neculești, și să li să scoată
scrisorili ci au pe ace moșăe la răp(osa)t(ul) med(elnicer) Costandin Veisa aice în Eș și o vade au
pus că vor sta în judecată la 20 aceștii luni mai, să fii poprită păn să va cerceta la stare(a) locului.
Dum(nealui) vel log(ofăt) puni la cale cerire(a) jăluitorului după cuviință.
1815 mai 16

ANI, Fond schitul Ștoborăni, XVIII / 2, original, difolio, cu carte domnească din 23 mai
1815.

253. 1815 mai 18. Ordinul Visteriei către Gheorghe Buhuș, ispravnicul ținutului Fălciu, să
nu jefuiască locuitorii.

De la Visterie
Cătră cin(s)t(it) dumn(neașu)i banu(l) Gheorghie Buhuș, isprav(ni)c țin(u)t(u)lui Fălciiu,

Visterie au luat înștiințare că din parte(a) dregătoriei acelui țin(u)t să urmiazi catahrisis și
apucături în feliuri de pricini, lucru cu totul înpotriva rănduelii și a îndatoririi dregătorești. Drept
aceia visterie păzind datorie sa îți face cunoscut. Întâi ca să aibă știință că privighere(a) este în tot
feliul și nu să va mistui cel mai mic lucru cu catahrisis(ul) urmat. Al doile(a), că orice luare și jăfuire

227
nedriaptă să va urma atât de cătră dum(nea)v(oastră) dregătorii, cât și de cătră cei în slujba
dum(i)l(o)rv(oastre), persoana dum(ita)li săngur are să întoarcă înapoi tot lucrul nedrept și să fie și
în răspundire pentru îngăduire(a) unor așa urmări. Aciasta din însuș poronca mări sale lui vodă o
scriu dum(ita)li și socotești bine.
1815 maiu 18
<ss>

BAR, Documente istorice, XLVII / 25, original, sigiliu aplicat în ceară roșie.

254. 1815 iulie 20. Carte de blestem a mitropolitului Veniamin în pricina dintre Isaia,
nacealnicul schitului Știoboreni Ioniță, fiul preotului Constantin din Crăsnășeni, pentru moșia
Neculești, de la ținutul Fălciului.

Cu mila lui Dumnezău smeritul Veniamin, Mitropolit Moldaviei

Isaia, nacealnic de schitul Știborănii, de ținut Vasluiul, prin jaloba ce au dat mării sale lui
vodă au făcut arătaré că în moșia Neculeștii de la ținut(ul) Fălciiului, ari parte de baștină înpreună cu
celelalte niamuri a lui unde au avut nestrămutată stăpânirea pănă în vreme(a) aceasta. Iar acum un
Ioniță, ficior preotului Costantin din Crăsnășăni vr(e)a cu acolisăré a intra și el stăpânitoriu în
numita moșii, pe caréle nu l-ar fi știind nici că ar fi neam cu dânșii nici răzăș și nici ar fi apucat pe
dânsul sau pe părinții lui stăpânind vreodată în numita moșii, și au cerut ca spre descoperirea
adevărului să fie rânduit la dumilor bo(i)erii ispravnici ai ținutului ca prin carte de blăstăm să le facă
cercetaré. Drept aceia înplinindu-să cerirea prin luminată carte gospod să dă și această a noastră
carte de blăstăm, atât asupra acelui Ioniță din Crăsnășăni ca scoțind de față la cercetaré orice feliu de
scrisoaré va fi fi având în pricina aceștii moșii să mărturisască și tot adivărul în frica lui Dumnezău
de la cine are aceli scrisori și de au stăpânit el sau părinții lui în numita moșii, cum și asupra tuturor
altora care vor fi știind pentru acest numit Ioniță de ari parte în numita moșie și de au stăpânit el sau
părinții vreodată căci pentru care vor tăgădui adevărul cu nedreptate vrând a păgubi pe jăluitoriu și
pe neamurile lui zicem de viața lor, de ostenelile lor, de sudorile lor, de chivernisélile și dobitoacele
lor care să nu aibă, ci ca fumul și ca praful cel spulbără vântul de pre fața pământului toate să fie
întru p(i)erzarea și pi(e)irea de toate ale lor celi văzute ca de averea dreptului Iov, diavolul să-l
atingă oftând și tremurând târându-să pre pământ, ca Cain o (…) în toată viața lor, moștenind și
bubeli lui Ghiezi, fimeile lor să rămâi văduve și copii lor săraci și cerșători și lipsiți de tot feliul
procopseli în toată viiața lor și în grabă giudecata lui Dumnezău să-i agiungă la cele văzute de ochii
lor. Iar carii vor mărturisi pi tot adivărul în frica lui Dumnezău fără a face cât de patina nepărtiniri
jăluitorului să fie (i)ertați și blagosloviți. Amin.
1815 iuli(e) 20
Veniamin, Mitropolit Moldaviei <m.p.>

ANI, Fond Schitul Ștoboreni, XVIII / 3, original.

255. 1816 iunie 14. Scarlat Callimachi voievod orânduiește pe biv vel spătarul Gavril
Iamandi cu ridicarea și cercetarea moșiei Drăgușani, de la ținutul Fălciului.

Io Scarlat Calimah v(oie)vod, cu mila lui D(u)mnezeu domn țării Moldaviei.

Cinstit credincios bo(i)eriul domnii mele, dum(nealui) Gavril Iamandi, biv vel spăt(ar),
sănătate. Fiind că dum(nea)l(u)i spat(arul) Argheri Cuza, prin înștiințare(a) ce face cătră log(o)feția
din 8 a aceștii curgătoare luni iuni(e), arată că fiica dumis(ele) Safta are di pe soțul său
med(elni)cer(ul) Lupul Roset, o moșie anumi Drăgușănii la ținut(ul) Fălciiului, care să alătureazi cu

228
a sf(in)tii episcopii Hușii, anumi Sărății i cu Cioriceștii a dumis(ale) post(elnicului) Alecu Calimah,
asupra căriia moșii Drăgușănii și mai înainte te-au scos ăe dum(neata) hotarnic, și înpreună cu
ingineriu(l) ai fi rădicat și planul moșiilor. După care dum(nea)l(u)i post(elnicul) Alecu Calimah au
scos bo(i)eriu hotarnic pe dum(nea)l(u)i banu(l) Ioniți Iamandi, și din pricină că dum(nea)l(u)i
post(elnicul) n-ar fi puind în lucrare, bo(i)eriul rânduit nu poate da sfărșit cercetării, pentru care fiind
cerșut și dum(nealui) din parte(a) mede(lni)cer(ului), ca mergând la stare(a) locului după hotărâre(a)
judecății a dum(nea)l(o)r veliților bo(i)eri din anul 1809, dic(em)v(rie), să-s facă trupurile acestor
moșii de o potrivă. Deci fiind că dum(nea)l(u)i post(elnicul) Alecu Calimah din parte(a) și a casii
răposatului bo(i)er socrului dum(nealui), a vor(ni)c(ului) Gavril Conachi au luoat bo(i)er hotarnic pe
dum(nea)l(u)i banu(l) Ioniți Iamandi cu carte(a) domnii mele din 20 a trecutii luni maiu, asupra
hotărâtului numitii moșii Cioriceștii. Drept aceia să scrii dumi(tali) să mergi la stare(a) locului și
înpreună cu dum(nea)l(u)I banu(l) Ioniți Iamandi, fați fiind vechilul din parte(a) dum(isale)
med(elni)cer(ului) cu carte(a) de judecată din anul 1809 i alțiidin megieși ce-i va cere trebuința i
vechilul din parte(a) dum(nealui) post(elnicului), fiișticare cu toate scrisorile, să intrați în ce(a) cu
amăruntul cercetare a scrisorilor dumis(ale) post(elnicului) și a altora care nu s-or fi văzut la aceiași
judecată, și după cercetare(a) ce veți face râdicand planul moșiilor întocma după stare(a) locului cu
meșterșugul ingineresc, veți da și mărturie arătătoare pricinilor pre largu cu care să o de(a) și în
cercetare(a) judecății divanului, de unde după dreptate să-s de(a) ce(a) desăvârșit(ă) hotărâre.
1816 iuni(e) 14
Vel log(o)făt.
S-au trecut.

BAR, Documente istorice, LXXII / 178, original, sigiliu imprimat în chinovar.

256. 1816 noiembrie 13. Ioan Costache, biv vel spătar, dă fratelui său Toderaşcu Costache
moşiile Tălaba, Chiţivoeşti, Saca şi Bălăneşti, de la ţinutul Fălciu, primind în schimb moşia
Glăvăneşti de la ţinutul Soroca.

Ioan Costache, biv vel spat(ar), ştiut fac prin scrisoare(a) aciasta că alcătuindu-mă eu cu
iubit fratile nostru Toderaşcu Costache, am făcut schimbu amândoi, dându eu moşăe ci am di zăstri
di pi soţul meu, în cari trup di moşăi, sânt acesti nume, Tălaba, undi esti şi aşăzare, i Chiţivoeşti i
Saca şi Bălăneştii, toate arătate şi cuprinse prin scrisori, ca să-ş facă dumn(ea)lui fratimeu aşăzare şi
statornicie sa acolo. Şi dumn(ea)lui înpotriva acestora cari sânt cu iazuri şi cu mori, cu biserică şi cu
sat la ţănut(ul) Fălciiului pi părăul Bujorului, mi-au dat moşăe Glăvăneştii în ţânut(ul) Sorocii din a
stânga Prutului, pe carile o ari clironomie părinţască după putere(a) scrisorilor şi cu pricinile ei, şi
măcar că vinitul moşăi(i) Glăvăneştii şi dipărtare(a) locului are diosăbire de îndemănare carile are
moşăe Tălaba. Dar văzând stenohorie carile carile are fratile meu Todiraşcu, că nu ari undi şăde, am
priimit cu bună voinţa me spre odihna dumisale a face acest schimbu, şi cu toate că aciastă moşăi
îmi esti zăstri, însă spre statornicie dumisale rămâiu eu răspunzătoriu soţiei mele siguripsind-o cu
asămine moşăi din moşăile mele, cari într-aciastă scrisoare iscăleşti şi însuşi dumn(ea)ei. Şi de acum
înainte dumn(ea)lui va intra stăpânitoriu pe numita moşăi(e) ci i-am dat după cuprindere(a)
scrisorilor, dându-i şi toate scrisorile ci am avut pe acesti hotară, şi asămine şi eu voi pune stăpânire
pe moşăe Glăvăneştii după putere(a) scrisorilor ci mi-au dat, urmându-se dispre amândouă părţile
nestrămutată stăpânire atât de cătră noi, cât şi de urmaşii noştri, şi spre încredinţare(a) schimbului
acestu(i)e, iscălit-au şi alţi bo(i)eri ci s-au întâmplat.
1816 no(i)emvrie 13
<ss> Ioan Costachi, vel spat(ar).
<ss>
<ss>

229
 Petrachi Negroponte, martur.
Costache Lambrino, martur.
<ss> Iamandi, pah(arnic).
Aciastă scrisoari s-au scris de mine cu primire(a) dumilorsale bo(i)erilor arătaţi.
<ss> Dimitrie Codrian

ANI, Achiziții Noi, MXX / 4, original.

257. 1817 mai 8. Zapis de învoială cu polcovnicul Ioniţă, fiul preotului Costandin din
Crăsnăşeni, pentru stăpânirea în jumătate a bătrânului Bolotescu de pe moşia Stuhuleţ, ţinutul
Fălciului.

Adică noi de mai gios iscăliţii, adiverim cu această scrisoari a noastră ci o dăm la măna
dumis(ale) polcovnicului Ioniţă, săn preotul Costandin ot satul Crăsnăşini, precum ştiut să fii că
trăgând dumis(ale) parte de moşii din bătrânul Boletescu din moşia Suhuleţ, ţănutul Fălciului, di pi
Maria, ce-au ţănut-o Condre, fata lui Vasăli, cari Vasăli au fost cu Borha şi Anişoara, cari parti a lui
Vasăli o ari de baştină şi a Anişoarii de cumpărătură de la fiica ei Mariţa. Deci căzindu-i dumis(ale)
voie a tragi dou(ă) părţi şi noi neamul Boletescu ne lăsat numai a trii parte, am stătut şi ne-(a)m
învoit ca de astăzi înainti să avem de a stăpâni drept în jumătati, adecă din 455 (...) de stănjăni ce
sănt despre răsărit la capul moşăi pi Boţasca, să aibă de a stăpâni dumis(ale) dou(ă) suti dou(ă)zăci
şi şapti şi pol de stănji(ni), şi noi iarăş(i) asămine urmaşăi ci ne tragim din Borha să avem de a
stăpâni bez neamul Idricinescu, fiind că parte(a) lor este cuprinsă supt stăpânire(a) dumis(ale)
vist(iernicul) Iordachi Baluş. Şi pentru ca să să urmeză de astăz(i) înainti şi în veci stăpânirea după
cum mai în sus să arată nesupărat, atât de noi, cât şi de urmaşăi noştri, am dat această scrisoari de
învoială la mâna dumis(ale), şi asămine am priimit şi noi, la cari neam şi iscălit.
1817 mai 8
Preut Costandin Bolat, răzăş.
Diaconul Neculai Bolat, răzăş.
Eu monah Tarasăi, răzăş.
Eu Postu Stămati, răzăş.
Eu Onofrei, săn lui, răzăş.
Eu Costantin Stămati, răzăş.
Eu Neculai Mănja, răzăş.
Eu Stratilă Bostan, răzăş.
Eu Dumitru Ciomagă, răzăş.
Eu Arsăne Bejan, răzăş.
Eu Sandul Bejan.
Eu Artene.
Ş-am scris şi eu cu amăndurora părţi de învoiri. <ss> Dumitru erodiacon.

De la isprăvnici(a) Fălciului

Iscăliţii mai sus viind înainte(a) noastră şi arătând că cu a lor bună priimire au făcut învoială
cu polccov(nicul) Ioniţă, ca stănj(enii) arătaţi din bătrân(ul) lui Bolat să-s stăpânească de cătră
amândouă părţili drept în giumătati, precum mai sus să cuprinde şi spre a să urma întocma, această
învoială s-au încredinţat şi de cătră isprăvnici(e).
<ss> Beldiman1 spatar.

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXVII / 1; original; O copie la MXXXVII / 1 a.

230
 258. 1818 ianuarie 26. Răzeșii se plâng domnului de judecățile și supărările provocate de
serdarul Iordachi Isari și Episcopul Meletie al Hușului.

Că lacrămi jăluim la înălțime(a) ta pentru măle supărări ci tragim de cătră iubitoriul de

Dumnezău episcopul Hușului în curgire de 14 ani de zile purtându-ni prin giudecăți. Pentru cari
pricină am avut giudecată și dinainte(a) înălțimii tale și cunoscându-să dreptate(a) noastră ni-au dat
și carte de giudecată, și neavând cu ce să ne supere episcopul au apucat un zapis niadevărat de la un
sărdar Iordachi Isari, cari zapis iasti făcut numai cu știința a patru răzăși, că la 1815 stând noi aice în
giudecată patru luni și nemaiavând cheltuială au găsit doi din răzășii noștri, pe numitul de sus sărdar
carile au zis că ne va da bani numai să-i dăm zapis asupra moșiei, și cu acest chip ne va credi nevoia,
dar ni-au sălit și i-au dat zapis de 1200 lei. Și iscălind noi 4 oamini zapisul și dându-l nu ni-au dat
nici o păra, dându-ne din înpotrivă un anerisănd zapisul precum că n-au dat bani, dar ni-i va da după
ci vom isprăvi giudecata. Și așa apucând zapisul a doaa zi să duci la țară fără să ni dei vreun ban,
apoi în urmă videm din înpotrivă că trimite să înpliniască de la noi 4000 lei, și mergând noi la
isprăv(ni)ci(a) ținu(tului), undi niavând dovadă cum că ni-ar fi dat vreun ban n-au putut înplini.
Văzând dar aceste(a) au dat acel zapis numitului episcop, cari trăgându-ne aice în giudecată, prin
chipurile ci faci au luat o anafora cu cari numulțămindu-ni ne-am giudecat și înainte(a) înălțimei
tale la anul 1816, iuni(e) 15, căruia ai hotărât înălțime(a) ta că cu acel zapis să nu mai tragă în
giudecată episcopul, ci să-l dei de unde l-au luat, și preosfinție sa urmând acei hotărâri ci îi au trecut,
iarăș(i) am fost traș(i) cu aprod țâindu-ni aice păn(ă) au fost venit vreme(a) lucrului, apoi ni-am dus
acasă. Acum de iznoavă au trimis aprod și râdicându-ni ne țini aice de ne afenisăm cu totu(l). Pre(a)
drepte giudecătoriule Doamne! Cu lacrămi ne rugăm înălțimei tale ca să fim apropieți înainte(a)
înălțimei tale spre a lua sfârșit această pricină, căci din pricina preosfinției sale episcopului Meletie,
am rămas cu totul săraci și în greli datorii încât și pâine(a) ce(a) de toate zilile nu avem, va rămâne și
mari pomană.

ANI, Colecția Documente, 422 / 129, original, limba greacă, cu traducere în limba română.

259. 1818 martie 24. Alegerea şi hotărârea moşiei Creţana, de la ţinutul Fălciului.

Dumn(ea)l(ui) vor(ni)c(ul) Iordachi Roset prin jaloba ci au dat preînălţat(ului) domnului

nostru mării sali Scarlat Alexandru Calimah v(oie)v(o)d, au făcut arătari că moşie dum(i)sali
Creţana ci esti în ţinut(ul) Fălciului ar fi pătimind înpresurari de cătră moşăile megieşiti şi s-ar fi
pricinuind şi multă pugubiri despre megieşi. Pentru cari mi s(e) poronceşti prin luminată carte(a)
mării sale ca-s merg la faţa locului şi să fac cercetare, şi de va fi pătimind vreo înpresurari despre
alăturatili moşii, să-s scoată de supt toată înpresurare(a) ci s-ar fi aflând coprinsă şi să-s de(a) în
stăpânire(a) dum(is)ali, iar nemulţămindu-să vreo parti cu mărturii de cercetari să-s sorocească la
divan.
Deci după luminata poroncă mergând la faţa locului şi adunând pre toţi megieşii răzăşi
dep(r)inprejur şi intrând în cercetari, pricina s-au dovedit într-acestaş chip, că moşie Creţana pe din
jos îş dă coasti cu moşie Brăiţănii a dum(isa)li spăt(a)r(esei) Saftei Sturzoai, ce o ari cumpărătură de
bo(i)eriul dum(is)ali răposat(ul) spat(ar) Ştefan Sturza de la neamul Vergulesc, şi pe din sus îş dă
coasti cu moşie Blăgeştii şi Fu(…)cii, iar la capătul despre răsărit cu moşie Cărhăneştii a neam(u)lui
Vrăbiesc, fiind hotar despărţitor prin capitili acestor moşii Creţănii de cătră Cărhăneşti apa Elanului;
şi despre apus să hotărăşti în drumul Brăilii cu moşie Ciorănii. Şi făcând întrebari vechilului
dum(is)ali vor(ni)c(u)lui ce înpresurari pătimeşti moşie dum(is)ali Creţana, au arătat că în
margine(a) din jos s-ar fi întinsu vechil(ul) dum(is)ali spăt(ă)r(ese)i Saftii Sturzoai cu moşie
Brezănii den veche stăpânire şi ar fi coprinsu o bucată de loc din moşie Creţana, pe cari loc de

231
pricină au făcut şi crăşmă. Iar la capătul despre răsărit s-ar fi întinzând răzăşii de Cărhăneşti cu
stăpânire(a) den părăul Elanului cel vechiu înspre apus pănă întro gărlă ce curgi acum pe dănsa apa
Elanului, zăcând că gârla aceia ar fi Elanul cel vechiu, iar nu acel ce curge prin gărla despre răsărit.
Pentru cari făcând cercetari, s-au dovedit că Elanul acel vechiu au fost acel ci curge pe dispre răsărit,
fiind dovadă şi două iazuri vechi ci s-au găsât pi ace(a) gârlă a răzăşilor de Cărhăneşti, pomenindu-
să că au fost iazul şi moara a lui Toader Cărjă şi altora şi aşa cunoscund şi însuşi răzăşii au rămas făr
de cuvânt a mai pretendirisî locul acel dintri gârli ca-s fii de Cărhăneşti. Iar în parte(a) de jos au dat
răspunsu vechil(ul) dum(is)ali spăt(a)r(esei) că nici o înpresurari moşăii Creţănii nu faci cu moşie
Brezănii, căci el stăpâneşti preşărul a trii p(i)etri ci sănt arătati pe hartă, adică din piatra ci esti în
zare(a) dealului Prutului lăngă o movilă ce desparti Brezănii de Cărhăneşti, mergând înspre apus la
altă piatră ci esti tot în trupul Cărhăneştil(o)r în şăs despre răsărit de părăul Elanului, şi de acolo
peste Elan tot înspre apus pără la altă piatră ce este la drumul Brăilii, unde să disparate la capitili
despre apus moşăele aceste(a) una de cătră alta. Cari după câtă cercetare s-au făcut, aceli 2 p(i)etri,
adică ace(a) de la cap(ul) moşăei despre apus de la drumul Brăilii şi ace(a) din deal(ul) Prutului de
lăngă movilă, întru adivăr s-au dovedit că sănt despărţitoari acestor moşii una de alta, precum la
arată o carte de judecată din 1785, de la veliţii bo(i)eri a vremii aceia, iar piatra ace(a) de mijloc
despre răsărit ce esti cu apropieri de apa Elanului, iarăş s-au dovedit că nu esti despărţitoari între
acesti moşii. Decât unul din răzăşii moşăi Cărhăneştii alegându-şi parte(a) sa dentru ace(a)stă moşăi
cât i s-au venit din hotarul Brezănil(o)r în sus ş-au deosăbit parte(a) sa de cătră cielanţi răzăşi de
Cărhăneşti cu ace(a) piatră. Şi vechilul dum(is)ali spăt(a)r(esei) alunecându-să că şi aceia ar fi
dispărţitoari între moşie Brezănii şi Cărhăneştii s-au întinsu cu stăpânire(a) pără la ace(a) piatră,
făcând înpresurari moşăi Cărhăneşti şi moşăei Creţănei, precum s-au însămnat pe hartă şi linie
dreaptă ce s-au tras de la o piatră pără la alta şi înpresurare ce face.
[Fiind şi dovadă în mijloc o carte de judecată de la luminatul divan din 1785, pren carili
arată pricinili de judecată ce au avut Vasăli Băneriul cu răzăşii de Cărhăneşti, vrând să-ş mai lăţască
moşie sa Brezănii prin cari i s(e) dă hotărâre la mai mult decât. De (...) să nu stăpânească Banariul
cu trupul moşii Brezănii din hotarul moşăi Rădianua mănăstirii Dobrovăţului în sus pără în moşie
Cărhăneştii, cari măsurându-săacum din liniece să despart Brezănii de Rădian în sus pe părăul
Elanului pără la o moviliţi ce esti lăngă părăul Elanului vechiu dispre apus, au (i)eşit (...) stănjăni
mai mult peste soma arătată prin carte(a) de judecată de (...) stănjăni, ci o arată că esti moşie
Brezănii, cari cu acii (...) stănjăni cunoscându-să că au înpresurat cu moşie Brezănii dintre cesti
moşii din Cărhăneşti şi din Creţana, rămâind şi crăşma făcută de vechil(ul) dum(is)ali spăt(ă)r(esei)
pe locul de pricină, precum să arată pe hartă, căruie i s-au zis să o rădici de acolo şi stăpânire(a) să-s
urmezi drept prin linie acelor 2 p(i)etri de la drumul Brăilei şi ace(a) din dialul Prutului, şi el s-au
arătat cu nimulţămire.
După aceste toati vechilul dum(i)s(a)li vor(ni)c(u)lui sau mai arătat cu cerire cum şi
vechil(ul) dum(is)ali spăt(ă)r(esei) ca cu capiteli moşi Brezănii şi Creţăniii să m(e)argă înspre apus,
de undi stăpânesc acum, păr în zare(a) dialului, zâcând că pi acolo ar fi fost cel vechiu drumul
Brăilei, iar nu acesta pre carile să văd p(i)etri hotară înşărati, cari arătându-să şi răzăşii de moşiili
despre apus cu nemulţămiri la cerire(a) sa, zâcând că pi acle drum ci esti pi costişa Creţănii au
apucat den vechi de la moşii şi strămoşii lor stăpânire, cari fiind şi p(i)etri vechi hotară rămâni să-s
de(a) hotărâre de cătră luminatul divan pe undi ari să rămâi statorniciti capitili acestor moşii. Ia r eu
după cercetare(a) ci am făcut precât s-au dovedit pricinili la faţa locului am dat dum(is)ali
vor(ni)c(u)lui această mărturie.
1818 mart(ie) 24
<ss>

ANI, Colecţia Documente, 145 / 7.

232
 260. 1818 mai 15. Lefter Juverdeanu, vornic de poartă, hotarnic, alege şi hotărăşte moşia
Poienari, de la ţinutul Vaslui.

Copie
Din luminată poronca preînălţatului nostru domnu mărie sa Scarlat Alexandru Calimah,
v(oie)vod, fiind rănduit ca să alegu la moşia Poinarii, de la ţinutu(l) Vasluiului, şi faţă fiind jăluitorii
răzăşi şi vechilii Sfintei Episcopii, şi după ce mă voi pliroforisi de hotărâre(a) dată de la judecata
divanului, ce-mi este ştiută, cuprinsă la carte(a) divanului, întărită şi de cătră domnia sa, dacă Sfănta
Episcopie va fi intrat cu stăpânirea în părţili jăluitoril(o)r. Şi ei prin carte(a) domnului Mihaiu
Racoviţă, v(oie)vod, să vor dovedi de drepţi moşani, noi să le aleg locul, cât li s-a căde(a) după
dreptate de pe părţili episcopii în sus cu tot analogon şi să-l şi stâlpesc cu pietre hotară. Iară născând
vreo pricină hotară să nu puiu, ce cu mărturii arătătoare de curgere(a) pricinii să să trimită la divan.
Mi să mai poronceşti, ca să cercetez şi pentru înpresurare(a) ce ar fi pătimind această moşii de cătră
megieşitele moşii şi după ce voi înfiinţa-o în vechili ei hotară, apoi să aleg şi ace(a) a triia partea
jăluitoril(o)r cu analogon de tot locul.
După poroncă am mărsu la stare(a) locului unde faţă fiind jăluitorii şi toţi răzăşii aceştii
moşii precum şi vechilii Sfintei Episcopii. Mai întâi i-am întrebat despre cari parte ar cunoaşti că li
să înpresoară această moşii şi toţi au dat răspuns că ar ave(a) înpresurare în capitile moşii din jos de
cătră moşii Crăeştii, supt cuvânt că această moşii Crăeştii cuprinde capitili moşiilor, atât a
Poienarilor, cât şi a Pănceştilor, ce este alăture(a) pe despre răsărit de Poinari, şi fiind că Pănceştii
trec mai jos cu stăpânire(a) decât Poinarii în trupul Crăeştilor, s-ar căde(a) ca tot într-ace(a) linii să
ste(a) şi moşiia Poinarii, dar acum fiind că răzăşii de Crăieşti au venit cu rânduit din poroncă, şi cer
de la Pănceşti acel loc cât să pogoară Pănceştii în moşia lor Crăeştii că dintre în vechimi ar fi fost
întru a lor stăpânire şi nici la o parte nefiind scrisori să dovediască curat pe unde le-au fost despărţire
au rămas ca trustili părţili să să înfăţoşăză înainte(a) cinstitului divan.
După aceasta, au cerut răzăşi(i) de Poinari jăluitorii ca să intru în cercetare şi să li deosăbesc
ace(a) triia parte dintr-această moşii, câtă li-au rămas să stăpâniască, după hotărâre(a) judecăţii
urmată. După care cerere le-am cerut să-mi arăti scrisori dovezi ce au şi spiţă de neam, şi după spiţa
ce s-au văzut dată de cătră toţi răzăşii să vede că curgi spiţa l(o)r dintr-o Sora, fata Măruşcăi , pe cari
le pomineşti un ispisoc de la domnul Petru v(oie)vod din let 7036, mai 12, dintr-ace(a) Sora să vede
un fecior a ei Andronic, pe cari îl pomeneşti iarăş un ispisoc de la alt domn Petru v(oie)vod din let
7083, mai 30, cuprinzătoriu că au vândut înainte(a) domnii sali o Macrina călugăriţa, şi de bună voia
ei au dat uricul ce l-au avut ea de întăritură de la domnul Petru vo(ie)vod pe satul Poinarii în mâna
unui Ioan Capotă şi a nepotului său Andronachi, cari ispisoc esti la Sfânta episcopii Romanului.
Acest Andronachi au făcut pe un Toader Măndru, Toader Măndru au făcut patru ficiori, anumi
Ionaşcu diaconul i Grozav i Grigori i Ariton, Ariton au făcut pe Postolachi şi Stratina, pe acest
Postolachi îl pomineşti o cartea domnului Mihai Racoviţă, v(oie)vod, (din) 7233, mart(ie) 13, de
judecata ce-au avut el cu un Todosă şi Ioan, să mai vede trecut numili lui şi prin alte osăbite cărţi
domneşti.
Şi după dovezili mai sus arătate, nerămâind vreo îndoială asupra acei o a triia părţi a lor, au
rămas ca să mai cercetez după poroncă, de au intrat Sfănta episcopii mai mult decât cu o triia parte,
după hotărâre(a) judecăţii în părţili răzăşil(o)r. Deci vechilii Sfintei Episcopii, iarăş au adus inginerii
ce au rădicat planul moşii şi de iznoavă i-am făcut cercetare întocmai ca şi dintâi, şi s-au făcut
înpărţală în fălci nefiind moşăia potrivită în lăţimi, şi s-au găsăt întocma înpărţită ca şi dintâi, adică
fieştecari a triia parti i s-au venit câte doaă sute noaozăci fălci din parte(a) cămpului, din zari în zari,
şi iară câte doao sute noaozăci fălci din parte(a) pădurii, şi această a triia parte a jăluitoril(o)r răzăşi
s-au măsurat din pietrile Sfintei Episcopii în sus part(a) de cămpu, după poronca ce mi s-au dat, şi
parte(a) din păduri li s-au ales pe din jos de parte(a) Sfintei Episcopii, după cumu au stăpânit şi mai
înainte pe din sus. Dintr-această a triia parte s-au scăzut 14 pol fălci din cămpu şi cu analogon din

233
păduri, partea unui Costandi(n) Dediul şi fratili său Ioan, ce să trag din Grigori Măndru, a cărura
parte au trecut cu vănzare la dumis(ale) vornicu(ul) Dimitri Bogdan, şi trasă lângă alte osebite
cumpărături ce mai are dum(i)sali din parte(a) Căprăceştil(o)r şi a Boldeştil(o)r, din parte(a) din sus,
şi s-au mai scăzut cu 18 fălci, zăci prăjini, din parte(a) pădurii, parte(a) unii Mărculesă, ce au trecut
cu danii la Sfăntă Episcopie de la un nepot al ei, Isaiia monah, care parte fiind vândută de însuşi
ace(a) Marii Mărculesă unui Toader Blănariul, au răscumpărat-o de la clironomii Blănariului acest
Isaiia monah, cu aceste mai sus arătate fălci din păduri, răzăşii să ţin să fii plătiţi şi pentru parte(a)
de cămpu după înpărţala ce au făcut pe spiţi. Dar vechili Sfintii Episcopii pretenderesăsc să tragă şi
din parte(a) unui Gavril Gaţul, ce au fost stărp, clironomii cu Isaiia monah, iar acum au rămas Sfănta
Episcopie cu aceli 18 fălci, 10 prăjini, ce s-au tras în parte(a) Sfinte(i) Episcopii din păduri, şi
scăzându-să aceli 14 pol fălci din cămpu, trecute cu vânzare la dum(i)sale vor(ni)cu(l) Bogdanu, au
rămas aceştii a triia parte, doao sute şaptezăci şi cinci pol fălci, care s-au măsurat din părţili Sfintei
Episcopii în sus, cu meşteşugul ingineril(o)r, şi s-au despărţit şi cu pietri hotară de cătră cielantă a
triia parte a răzăşil(o)r din parte(a) din sus, rămâind parte(a) acestor din sus tot la un locu cu părţili
alesă, a dum(i)sali vornicului Dumitrachi Bogdan, atât cămpul, cât şi pădure, fiind celi mai multe
cumpărături a dumisali vor(ni)cului, din parte(a) din sus, şi sămnili hotară ci s-au pus în
despărţire(a) părţii din mijloc de parte(a) de sus sănt aceste(a);
Întâi am pus 2 pietri în zare(a) dealului despre apus în margine(a) moşii Săcălenii, şi pe linia
ce am făcut p(r)in păduri sre răsărit, sau făcut şi sămne prin copaci, păn în vali în margine(a)
cămpului, unde am mai pus şi o piatră hotar, şi din piatra aceasta tot spre răsărit pe linii şi pe cămpu
am mai pus o piatră hotar unde s-au venit mijlocu(l) moşii, şi s-au găsit într-aceste doao pietre
măsuraţi 234 stă(n)jăni, şi din piatra aceasta tot spre răsărit pe cămpu pănă în margine(a) Rădiului
lăngă drum(ul) Romanului am mai pus o piatră despre răsărit de drum, lăngă un cornu, şi sau găsit
90 stă(n)jini, şi tot spre răsărit pe linii pără în piscul Fodurului lăngă un drum am mai pus o piatră
hotar, pănă unde s-au găsât 256 stă(n)jeni, şi tot înainte spre răsărit pe linii la vali pără despre răsărit
de părăul ce vini din sat într-un dănbu, am mai pus o piatră hotar, pănă unde s-au găsit 100de
stă(n)jeni, şi tot spre răsărit pe linii şi la deal, pără în zare(a) ce desparte Poinarii de Pănceşti, 228
stă(n)jeni, şi am mai pus doao pietre colţu. Şi cu aceste măsuri şi sămne s-au despărţit această a triia
parte, din cămpu, de cătră a triia parte a răzăşil(o)r din sus.
Apoi au cerut răzăşii jăluitori să-şi înpartă cămpul în patru părţi pe patru bătrâni, anumi
Ariton i Ionaşcu diaconul i Grozav şi Grigori Măndru. Deci fiind această a triia parte în soma
stă(n)jini p(r)in mijlocul cămpului şasă sute şasăzăci şi opt stă(n)jăni, osăbit de 30 stă(n)jăni,
parte(a) vănzării, ce au trecut cu vănzarela dum(i)sali vor(ni)c(ul) Dimitrii Bogdan, după cerire(a)
lor s-au despărţit în patru părţi, iarăş cu meşteşugul ingineresc, şi s-au venit 177 stă(n)jăni la 3 părţi,
iar parte(a) lui Grigori Măndru au rămas 137 stă(n)jăni fără 30 stă(n)jăni ce au trecut la dum(nea)lui
vor(ni)cu(l) Bogdan, şi s-au despărţit fiişticari parte câte cu trii p(i)etre hotară, trii p(i)etre hotară în
despărţire s-au pus pe supt păduri despre apus, şi trii pietri hotară s-au pus în despărţiri p(r)in
mijlocul cămpului, şi trii p(i)etreîn despărţire s-au pus p(r)in mijlocul satului. Parte(a) bătrânului
Ariton s-au alespe din jos, alăture cu parte(a) Sfintei Episcopii, şi parte(a) lui Ionaşcu diaconului s-
au ales pe din sus de aceasta, şi parte(a) lui Grozav pe din sus de parte(a) lui Ionaşcu diaconul, şi
parte(a) lui Grigori Măndru pe din sus de parte(a) lui Grozav, şi pănă în ce(a) a triia parte a
Căprăceştilor şi a Boledeştil(o)r, care au rămas în sus înpreunaţi cu cei 30 stă(n)jăni vănduţi la
dum(nea)lui vor(ni)c(ul) din parte(a) lui Grigori Măndru, însă parte(a) această din mijloc s-au
înpărţăt în patru părţi numai pără în margini satului, fiind că tot satul s-au cuprinsu în capul aceştii a
trii(a) părţi. Pentru aceasta nu s-au înpărţât din zare în zare, şi cât locu mai cuprinde parte(a) aceasta
din sus de p(i)etrili ci despart sălişte(a) păn în ce(a) a triia parte a Cărpăceştil(o)r îl vor înpărţi iarăşi
osăbit în patru părţi. Aşijdere şi cât loc mai rămâni în deal înpotriva satului despre răsărit, păn în
hotar(ul) Pănceştil(o)r îl vor înpărţi iarăş în 4 părţi, şi fiind că satul s-au găsât despărţit în doao cu
p(i)etre hotară din vechi şi s-au venit tot în capul părţii din mijloc, s-au măsurat fălceşte ace(a)

234
jumătate de sat din sus, ce este în parte(a) Căprăceştil(o)r i a Boldeştil(o)r, şi s-au găsât 14 pol fălci,
cari au rămas să plătească ei răzăşil(o)r acestor cu delniţa din parte(a) lor de codru, şi fiind că
parte(a) lui Grigori Măndru, ce este dintr-această parte din mijloc era datoare să de(a) acele 14 pol
fălci din păduri, dum(nea)lui vor(ni)c(ului) Bogdan, au rămas ca să de(a) aceli fălci Căprăceştii şi
Boldeştii dum(i)sali vor(ni)cului din parte(a) lor şi să fii una pentru alta. Asămine şi parte(a) lor ce li
s-au venit din păduri părţii din mijlocu aceli 290 fălci, iarăş inginerii au îndreptat linii, pe din jos de
păduri, ce s-au ales Sfăntei Episcopii, şi pe din sus de păduri, Căprăceştil(o)r şi a Boldeştil(o)r, şi pe
linii s-au pus şi p(i)etre hotară. Întâi am pus doao p(i)etre în zare(a) dealului despre apus, în
margine(a) hotarului Gădinţii, colţu despărţitoari de parte(a) pădurii, a sfintii episcopii şi din
p(i)etrili aceste spre răsărit pe linii, şi la vali am măsurat 51 stă(n)jăni, şi am pus o pe(a)tră hotar în
margini(a) drum(u)lui ce mergi la Săcăleni, şi din pe(a)tra aceasta am măsurat 290 stă(n)jăni păr în
drum(ul) Roman(u)lui şi am mai pus o pe(a)tră hotar din deal de drum, şi din pe(a)tra aceasta tot la
vali spre răsărit am măsurat 58 stă(n)jăni pără într-un părăuş, şi tot înainte pe linii am măsurat 365
stă(n)jăni păr la alt părău la Doi Orbi, şi tot înainte 14 stă(n)jăni, iară am pus o pe(a)tră hotar, şi din
pe(a)tra aceasta tot înainte 22 stă(n)jăni pără în alt părău, şi tot înainte 113 stă(n)jăni pără în alt
părău, şi tot înainte 65 stă(n)jăni pără în alt părău, şi tot înainte 52 stă(n)jăni pără într-un lac cu lozii
şi cu papură, şi tot înainte şi la deal pe linii 427 stă(n)jăni păn în zare, despre Pănceşti, unde s-au pus
doauă p(i)etre hotară colţu despre răsărit de drumul ce mergi pe zare lăngă un fag, în cari am făcut şi
bour. S-au mai făcut o linii despărţitoare părţii aceştia de parte(a) Căprăceştil(o)r şi a Boldeştil(o)r ,
întâi am pus 2 p(i)etre în zare despre Săcăleni colţuri, şi pe linii la vali spre răsărit s-au făcut sămne
prin copaci pără iară la drumu(l) Roman(u)lui, unde am mai pus o pe(a)tră hotar şi tot pe linii spre
răsărit, şi peste părăi, şi din jos de cracul Un(...) şi din jos de coada Morariului am făcut bour într-un
fag, şi din bourul acesta tot spre răsărit şi la deal într-un piscu am ami făcut bour într-un ulmu, şi din
bourul acesta tot spre răsărit şi la deal pe linii păn în zare despre Pănceşti am mai pus 2 p(i)etre
hotară colţu.
Şi cu aceste măsuri şi sămne s-au despărţit şi parte(a) de păduri a răzăşil(o)r acestora, ci să
arată în jos cu numili lor, Iftimi, Costadin, Acsănte şi Nastasăia, feciori lui Căsăian, şi Ioan i Ştefan i
Sava i Mariia i Iftemii i Soltana, fii preutului Cozma, şi Ioan i Catrina i Dochia i Smăranda, fii
Marii, toţi nepoţi Ioanii Stărpoi, ce au ţinut Ioan Săcul, şi Ştefan, i Grigoraş, i Miron, i Dămianu, i
Sanda, i Aniţa, şi Ioana, feciori Marii, nepoţi lui Postolachi, şi Neculai, fecior Stratinii, sor lui
Postolachi, pe cari îl au cu zapis de cumpărătură i Ion Săcul, însă zapisul nu s-au văzut, fiind la alţi
răzăşi, neamuri a lor, şi Gheorghe Machidon i Anuşca i Tudosă, feciori lui Filip Lohan, nepoţi
Gafiţii, i Todosăia i Ştefăniţă i Angheluşa i Mariia, feciori Ursăi, nepoţi lui Vasăli i Ioana i Toader i
Gafiţa i Ilinca, fii lui Arteni, nepoţi lui Vasăli, şi Vasăli Lohan i Ioan i Chiriac i Grigori i Sămion, fii
Anicăi, nepoţi lui Vasăli Lohanu, Gafiţa şi Mariia, fii lui Costadi, nepoţi lui Vasăli Lohan, Maria i
Paraschiva, fii Angheluşii, nepoţi Acsănii, Toader i Maria, fii Savinii, nepoţi Acsănii, strănepoţi lui
Vasăli Lohan, toţi strănepoţi Gafiţii, prestrănepoţi lui Toader Zgărcă, feciorului lui Ionaşcu
diaconul, Chiriac i Catrina i Sofiica şi Dănilă, fii Bălaşii, Ursachi i Tudura i Ştefania i Mariia, fii
Paraschivei, nepoţi şi strănepoţi Sandii şi Acsănii, i Mariia tij fii Sandii, nepoţi Alicsandrii,
strănepoţi lui Grigori Măndru, şi Ştefan i Costadi, fii lui Angheluţă Dediul, nepoţi Alecsandrii, şi fii
şi nepoţii Ioanii, strănepoţi tij Alecsandrii, care toţi curgu din Toader Măndru, şi altor neamuri şi
răzăşi a lor ce curgu din Sora, fata Măruşcăi.
Şi pentru vadurile de moară după jaloba răzăşil(o)r am cercetat şi să află trii vaduri de
moară, din care un vad de moară este în stăpânire(a) dum(i)sali vor(ni)c(ului) Bogdanu şi doao
vaduri ce sănt mai din jos, amăndoo s-au venit pe parte(a) Sfintei Episcopii, la un vad ce este mai
din sus este şi o moară făcută de doi răzăşi, Iftimi şi Acsănte Căsăian, şi după alegire(a) ce-am făcut
am dat această mărturii hotarnică numiţilor mai sus răzăşi a părţii din mijloc.
1818 maiu 15
Eu Iftimi Căsăian, răzăş.

235
 Eu Andrii Ţuţu, răzăăş.
Eu Ioniţă Arteni, sân Sandii, răzăş.
Eu Toader, zăt preut Grigoraş, răzăş.
Eu Năstasă, săn Ioanii, răzăş.
Eu Dumitru Darii, săn Marii, răzăş.
Eu Darii, săn Todosăi Lohan, răzăş.
Eu Pintilii Lohan, săn Anuşcăi, răzăş.
Eu Chiriac, săn Grigori Măndru.
Eu Ştefan Dediu, răzăş.
Eu Ştefana, noră lui Grigori Măndru, răzăş.
Eu Vasăli, săn Paraschivii a Măndrului.
Eu Ion, zăt Vasăli Lohanu, răzăş.
Gheorghi Chiriac, săn jăc(ni)cer, răzăş.
Ioan Popa.
Ioniţă Păncescul, răzăş.
Lefter Juverdian, vor(ni)c de poartă, hotarnic.

ANI, Fond schitul Cetatea Mică, I / 7, copie din 8 decembrie 1832.

260 a. 1818 mai 15. Lefter Juverdeanu, vornic de poartă, alege şi hotărăşte moşia Poenari
de la ţinutul Vasluiului, partea lui Gheorghe Chiriac.

Din luminată porunca pre înălţatului nostru domnu mărie sa Scarlat Alexandru Calimah
v(oie)vod, find rânduit ca să hotărăscu moşie Poenarii de la ţinut(ul) Vasluiului, şi după alegire(a) şi
înpărţala ce s-au făcut s-au ales şi parte(a) dumis(ale) Gheorghe, fiiul jăc(nicerului) Vasăli Chiriac,
ce o ari clironomie de la moşul dumis(ale) polcov(nicul) Toader Burghele, cari parte şi moşului
dumis(ale) i-au fost cumpărătură de la un Istrati i Condurachi şi Ioniţă, feciori Paraschivii, nepoţi
Alexandrii, strănepoţi lui Grigori Măndru, a patra parte din parte(a) lui Grigori Măndru cu zapis din
1800, gen(ar) 10, optsprezăci fălci, zăci prăjăni, din cămpu, iar stănjăni în curmezişul moşăii cuprind
patruzăci şi patru stănjăni, 2 palmi. Asămine analog i să cuvine şi din păduri ca să tragă. Şi după
alegire(a) ce am făcut am dat această ţădulă ca să-i fie ştiută parte(a) ce i s-au ales vănzătorilor, iar
sămnele cu care s-au despărţit parte(a) bătrânului Grigori Mândru din care este şi parte(a) aceasta
sănt arătate prin hotarnică, ce rămâni cu voinţa răzăşâlor în mâna lui Iftenie Casăian.
1818 mai 15
<ss> Lefter Şăverdean, vornic de poartă, hotarnicu.

Noi răzăşii ce ne tragem din Grigori Măndru încredinţăm dumis(ale) cuconului Gheorghi
Chiriiac ca să-s ştii că dum(nea)lui au dat 38 lei, 13 par(ale), cheltuiala pe parte(a) ce i s-au ales,
cuprinse prin ţidula aceasta şi pentru credinţa ni-am pus numile şi degitile.
1818 maiu 16
Eu Vasili Chirica, răzăş.
Eu Chiriac Abălaşii, răzăş.
Eu Ştefana Dedoai.
Eu am scris cu zisa numiţilor răzăş(i) cari au priimit banii şi sânt martur.
<ss> Alecu Şeverdean.

<Pe verso-ul filei a doua, scris>: Ţidulă de câtă parte de moşii este în Poenari dată de la
hotărât vornicului de poartă Lefter Juverde(a)nu la anul 1818 mai 15. Sânt şi 3 răzăşi între iscăliţi că
a plătit cheltuiala hotărâtului.

236
 ANI, Fond schitul Cetatea Mică, I / 8, original, filigran.

260 b. 1818 mai 15. Vasile Chirica şi Chiriac al Bălaşii către Gheorghe Burghele pentru
hotărâtul părţilor de moşie.

Cu plec(ăciune) ne închinăm dumit(ale) cucoani Gheorghii Burghele

Noi am adus hotarnic de ni-au ales părţile şi să vini şi cumpărăturii dumi(tale) 14 pol fălci
din cămpu şi 14 pol fălci de păduri, parte(a) feciorilor Paraschivii. Hotarnicul ceri să vadă zapisul
dumi(tale) de cumpărătură şi să-ţ(i) de(a) ţidulă, şi te ajunge pe dum(itale) cheltuiala hotărâtului şi
alte cheltuieli de la Eşi, să dai 40 lei, dum(nea)ta făr(ă) cât de puţină întârzieri vină sau trimiti pe
ciniva cu banii şi să-ţ(i) ei ţidula că hotarnicul au gătit toati şi să grăbeşti să-s ducă.
A dumitale plecaţi
Vasili Chirică
Chiriac a Bălaşii
1818 mai 15

ANI, Fond schitul Cetatea Mică, I / 9, original, filigran.

261. 1818 iunie 14. Scarlat Alexandru Calimah Voievod întăreşte privilegiile acordate
mănăstirii şi ia hotărârea să se facă iarmaroace pe moşiile mănăstirii Floreşti şi Laza şi să ia câte
24 de bani de vânzarea unei vite.

Cu mila lui Dumnez(e)u, Noi Scarlat Alexandru Calimah, V(oie)vod, domn Ţării Moldovei.
Să face ştire cu acest hrisov al domnii mele pentru sfânta mănăstire Floreştii de la ţânut(ul) Tutovii,
că prin jaloba ce ni-au dat cuvioşie sa chir Luca, igumenul de acolo, ni-au arătat că această
mănăstire dinpreună cu mitohurile sale şi cu alte sfinte lăcaşuri din pământul acesta ce sânt închinate
la sfântul chinovion al Esfigmenului, înpotriva privilegiilor ce are întemeiete prin sinodicesc
patriarhicesc singhiliod şi întărite şi prin hrisovul domnii mele, ar fi întâmpinând multe supărări
pricinuitoare şi mănăstirii şi sfântului chinovion nu de puţină păgubire, iar mai vârtos cu luarea
anologhii de oi pentru mubaiaoa înpărătească şi cu tă(i)era codrului său în facerea cherestelilor
cerşute după vremi, făcând rugăminte ca să fie pusă la cale mănăstirea spre a nu fi supusă mai mult
supărării şi păgubirii înpotriva privileghiilor ce le are, hotărându-să şi pentru codru, ca să-l poată
ave(a) mănăstirea în apărare, căci cu tă(i)erea cherestelelor ce s-au urmat întrînsul s-au stricat şi s-au
înpuţinat întru atâta, încât însuş mănăstirea pentru a sa trebuinţă au ajuns a nu pute(a) găsi câte
puţină cherestea, decât cu multă nevoie şi greutate.
Drept aceia după jaloba ce ni-au dat şi după rugăminte(a) ce ni-au făcut însuş(i) domniei
mele, cunoscute fiind privilegiile ce le are această mănăstire, sau mai cu di(n)adinsul zicând
privilegiile ce le are sfântul chinovion asupra aceştii mănăstiri şi a tuturor celoralte sfinte lăcaşuri
din pământul acesta ce sunt acolo afierosite, după care privilegii mănăstirea arătată precum şi
mitohurile să hotărăşte a nu fi supărate nici cu un fel de dajde nici cu altă orice, fiind despre toate în
apărare şi în desăvârşită ocrotire, şi această supărare să o întâmpine mănăstirea, cunoscută fiind că
urmiază a fi numai din pricina că în domnescul nostru de întăritură ce dat nu să arată anumi dările şi
celelalte îndatoriri despre ce să cuvine a fi mănăstirea ocrotită.
Iată prin acest al nostru domnesc hrisov mai cu lămurire întărind hotărm numai ca nu numai
cu luare de oi pentru mubaia să nu fie supărată mănăstirea din drepte oile ce va ave(a), dar nici cu
alte orice fel de dări întâmplătoare întru nimică şi cât de puţin.

237
 Aşijderea şi pentru codrul ce este pe moşăele mănăstirii, hotărâm ca de aice înainte să fie cu
totul în apărare, ferindu-să despre orice fel de tă(i)ere de cherestele şi apărându-l mănăstirea despre
toată călcarea şi despre orice altă stricăciune, fără să întimpine cătră aceasta despre nimene cea mai
puţină supărare.
Deosăbit hotărâm şi după cerirea ce ni-au făcut cuvioşie sa orânduim ca pe moşie mănăstirii
Floreştii, afară de un iarmaroc ce este din vechiu obicinuit a să face la mănăstire de ziua sfântului
proroc Ilie, să să mai facă tot la acel loc şi al doile(a) iarmaroc la săntă Mărie mică, şi apoi e lângă
acestu să să mai facă şi pe moşie Laza ce este iarăş(i) a mănăstirii alte şase iarmaroace pe an, adecă
la sfântul Nicolae, decemv(rie) 6, la S(trate)nie, fevr(uarie) 2, la sfinţii Patruzeci mucenici mari, la
Preobrajănie, avg(ust) 6, la sfinţii Apostoli, iuni(e), şi la sfinţii Arhangheli, no(i)emv(rie) 8, la care
iarmaroace volnicu să fie de a merge oricine ca să-ş facă alijverişul ce va voi fără nici o oprire
despre nimene, şi mănăstirea pe lângă folosul cel obicinuit al iarmaroacelor care îl va lua asămine
precum să urmiază şi pe la alte moşii boi(e)reşti şi mănăstireşti unde sânt iarmaroace, va lua şi
venitul mortasipii, care îl facim vecinică danie mănăstirii, luându-l acest venit după hotărârea
condicii ce este în visterie cu pecete g(o)sp(o)d, adecă câte douăzăci şi patru bani noi de toată vita
mare, bou, vacă, cal şi iapă ce să va vinde la aceste iarmaroace, din care pe jumătate să-i ia de la
vânzător şi pe jumătate de la cumpărător, nesupărând a cere de la cineva un ban mai mult piste
hotărârea arătată.
Poruncim dar domnie mea dumn(ea)v(oastră) dregători ai ţinut(u)lui ca să faciţ(i) şi
publicaţie în tot cuprinsul acelui ţinut spre a să înştiinţa cu toţii de obştie şi lăcuitorii şi neguţitorii
pentru orânduirea iarmaroacelor acestora, făcând şi în urmă pururea publicaţie, şi îndemnând pe
lăcuitori spre a aduce în urmare şi în obicinuinţă iarmaroacele aceste(a), poruncind asămine(a) ca să
să urmezi şi întru toate celelalte întocma şi pre(a) deplin după cuprinderea hrisovului acestuia al
domnii mele, fără cea mai puţină strămutare. Iar pe cini din urma noastră luminaţi domni, fraţii
noştri carei din pronie ceriască să vor orândui întru ocârmuirea ţării aceştie, poftim nu numai să nu
strămute această hotărâre, ce mai vârtos să le întăriască şi să le păzască pentru a domnielor sale
vecinică pomenire. S-au scris la scaunul domniei mele în oraşul Eşii întru a do(u)a domnie a noastră
la Moldavie în anul al şaptele.
1818 iunie 14
Io Scarlat Calimah voevoda <m.p.>
<ss>
S-au trecut în condica vist(e)r(iei) de hrisoave.
<ss> C(ostan)din Veisa.

ANI, Fond mănăstirea Floreşti, IV / 1, Original, difolio, filigran, bine conservat, pecete în
chinovar;
EDIŢII: Preotul Ioan Antonovici, Mănăstirea Floreşti din plasa Simila, judeţul Tutova,
Bucureşti, Atelierele grafice SOCEC & Co., 1916, p. 79-81, nr. XLI.

262. 1818 iunie 23. Visteria înştiinţează isprăvnicia ţinutului Tutova despre acordarea
pentru mănăstirea Floreşti a dreptului de a ţine şase iarmaroace pe an la moşia Laza, prin hrisov
domnesc.

De la visterie
Cătră cinstită isprăv(ni)cie ţinut(u)lui Tutovii
Prin luminat hrisovul măriei sale s-au hotărât ca să să facă pe moşie Laza de la acel ţinut a
mănăstirii Floreştilor şasă adunări de iarmaroaci pe an, adică la Sf(ântul) Nicolae, decem(brie) 6, la
Stratenie, fevr(uarie) 2, la Sfinţii Patruzăci Mucenici, mart(ie) 9, la Preobrajenie, av(gu)st 6, la

238
Sfinţii Apostoli, iuli(e) 29, şi la Sfinţii Arhangheli, no(i)emvr(ie) 8, orânduindu-să deosăbit ca să să
mai facă şi însuşi la mănăstire pe lângă iarmarocul obicinuit de mai înainte de Sfeti Ilie şi alt
iarmaroc la Săntă Mărie mică, sept(em)v(rie) 8. Deci să scrie dum(nea)v(oastră) ca să faceţi
publicaţie îndată în cuprinsul acelui ţinut pentru orânduirea acestor iarmaroace, pentru ca fieştecine
să me(a)rgă cu vite şi orice altă spre aş(i) face alijverişul trebuincios, încredinţând pe toţi de obştie
că vor ave(a) toată înlesnirea şi toate îndămănările cuviincioasă cătră aceste(a), şi înoind purure
îndemnarea pentru ca să să aducă în obicinuinţă şi în statornicie urmarea acestor iarmaroace.
1818 iuni(e) 23
<ss> (…) vel vist

ANI, Fond mănăstirea Floreşti, IV / 2, original; Rezumat în Preotul Ioan Antonovici,

Mănăstirea Floreşti din plasa Simila, judeţul Tutova, Bucureşti, Atelierele grafice SOCEC & Co.,
1916, p. 81, nr. XLII.

263. 1818 iulie 5. Isprăvnicia ţinutului Vaslui către Gheorghe, fiul jicnicerului Vasăle
Chiriac şi postelnicelul Ioniţă Puicescu în pricina lor cu Episcopia Romanului pentru nişte părţi de
moşie în Poenari.

Di la isprăv(ni)cia Vasluiului

Către cinstiţi dum(nealo)r Gheorghe, fiul răposat(ulu)i jăcn(icer) Vasăli Chiriac, şi

post(elni)ce(lul) Ioniţă Puicescu.

După jaluba ci au dat mării sali lui vodă vichilul Sfintii episcopii Roman, pentru părţile de
moşii ce a-ţi fi având cumpărate în moşia Poenarii, cerând a li răscumpăra cu protimisăs a răzăşii
undi Sfănta episcopii, mai dinainte ari acolo părţi cumpărături şi danii, au adus carte(a) cinstitii
logofeţii poruncitoare ca aducându-vă de faţă cu toate scrisorileci veţi fi având asupra acel(o)r părţi
să cercetăm şi ce rudenii sănteţ(i) cu vânzătorii şi precum vom afla să înştiinţăm cinstita logofeţii.
Drept aceia să scrii dum(nea)v(oast)r(ă) ca cu acest înadinsu călăraş ci să trimite să viniţi
aice cu zapisăle i alte scrisori ce veţi fi având asupra acelor părţi spre a să faci cercetare(a)
poroncită. Smintială sau întârzieri să nu faciţi, căci vichilul Sfintii episcopii stă aice în cheltuială
aşteptându-vă, şi dacă nu veţi fi următori a vini s-au dat voi(e) călăraş(u)lui să vă ia şi să vă aducă
după poroncă.
(1)818 iulii 5
<ss>

ANI, Fond schitul Cetatea Mică, I / 10, original.

263 a. 1818 noiembrie 15, Iași. Toader și Ghiorghi, ficiorii lui Gheorghiți Hărnage cer
carte domnească pentru ispravnicii ținutului Fălciu în vederea hotărâtului părților de moșie pe care
le au în Grumezoaia.

Pre înălțati doamne

Jăluim mării tali că noi avem dreaptă partea noastră baștină di moșăi(e) la țănut(ul) Fălciului
în hotarul Grumezoaia ci o tragim și noi di pi tatăl nostru Ghiorghiți Hărnage și fiindu că să
stăpânești di cătri un văr al nostru, anumi Ștefan Hărnage și de alți răzăși, fiind noi înstreinați di
mici copii, n-am avut nici o științi că avem moșăi(e) păn(ă) când acum în anul trecut ne-au adeverit
moșul și vărul nostru că avem și noi parti driaptă di moșăi(e), pentru cari ni rugăm mării tale ca să i
să scrii luminată carte g(os)pod di hotărât cătră dum(nea)lor bo(i)erii ispravinici di Fălciu ca să ni

239
rănduiască pi cini voe socoti dumnea(lor), vreun mazil bo(i)erănaș vrednic, cu științi di hotărât, ca să
ni aliagă și să ni hotărască di o parti partea no(a)stră di moșăi(e) din moșăia di sus numită, cum și
din orânda ci să află în sat, iarăș să ni să facă analogon pi tot anul, a ni înpărtăși diosăbit cerim și
vinit(ul) părții noastre di moșăi(e)să ni să plătească di la cari să va dovedi că-l vor fi mâncat și mari
pomană va rămâné înălțimii tali în veci.
Robii mării tale Toader Hărnage și Ghiorghi Hărnage, ficiorii lui Ghiorghiți Hărnage di aicé
din Eșu.
Cer carti di hotărât cătră dum(nea)l(o)r bo(i)erii isprav(ni)ci di ținut(ul) Fălciului ca să
rânduiască pi cini vor socoti dum(nealo)r să li hotărască dreaptă partea lordin hotarul Grumezoaia de
la acel ținut.
Dum(i)ta(le) vel logofăt al Țăriii de Jos să-s de(a) carte g(os)pod de hotărât după rânduială.
1818 no(i)emv3(ie) 15

ANI, Colecţia Documente, 107 / 24, original.

264. 1819 ianuarie 26. Scarlat Alexandru Callimachi poruncește ispravnicilor ținutului
Fălciu desemnarea unor reprezentanți pentru hotărârea părților din moșia Grumezoaia,
revendicate de Toader și Ghiorghi, ficiorii lui Gheorghiți Hărnage.

Io Scarlat Alexandru Calimah v(oi)evod, cu mila lui Dumnezău domn Țării Moldavvii.
Credincioși bo(i)erii domnii mele, dum(nea)v(oastră) isprav(ni)ci(i)de țănutul Fălciului sănătate. Din
jaloba aciasta pre larg veți înțălegi dum(nea)v(oastră) arătare(a) și cerire(a) ce fac jăluitorii Toader
Hărnage și Gheorghii Hărnage de aice din Eș, că în moșia Grumezoaia de la acel țănut ar fi având și
ei părți de moșii baștină și s-ar fi stăpânind de cătră ciialanți răzăș a lor fără ai înpărtăși și pe dânșii
cu ceva. Drept aceia scriim domniia me dum(nea)v(oastră) ca să rânduiți pe cini veți socoti din
bo(i)erănași(i) sau din mazilii acelui ținut care să aibă științi de hotărât și să m(e)argă la fața locului,
undi fați fiind și jăl(ui)tori(i) să adunați și pe toți ceialanți răzăși cu toati scrisorile și dovezile ce vor
fi având asupra numitii moșii, să facă cercetari și dovedind că au și jăl(ui)tori(i) părți în ace moșii să
le aliagă și nemairămâind pricină de nemulțămiri să le și stălp(e)ască cu pietri hotară din jur
înprejur, dând și mărturii hotarnică în măsuri și în sămni, iscălită pre obiceiu și de cătră ceialanți
răzăși, întărindu-să și de dum(nea)v(oastră), iar născând pricină la vreo parti și acolo la stare(a)
locului nu să vor pute(a) așăza ca să rămâi odihniți, atunce la locul de pricină pietri hotară să nu să
pui ci numai sămni să-s facă, și închipuind planul moșii în ochi mai după stare(a) locului, la care să
să arăte și locul de pricină în măsuri cu bună înțălegeri, va da și mărturii în scris pre larg arătătoare
de toati pricinile, cu care prin zi de soroc ce le veți puni și cu înștiințare(a) dum(nea)v(oastră) vor
vini la divanu(l) domnii mele de unde vor lua hotărâri precum a fi dreptu.
1819 ghen(a)r 26
Vel log(o)făt.
S-au trecut.

ANI, Colecţia Documente, 107 / 24, original, pecete.

265. 1820 mai 30. Hotarnica părţilor de moşie din Ghibeni, Micşuneşti, Moisia şi Zgura de
la ţinutul Fălciului ale celor din familia lui Ion Ghiban.

Ioniţi i Iordachi şi Vasăle, ficiorii preotului Iancul, carile esti ficior Saftii, fata Anuşcăi, ce
au fost fată Măriei, fata lui Ion Ghibanul, prin jaloba ce au dat cătră măriia sa vodă, au făcut arătari
că de pi strămoaşa lor Măria, fata lui Ion Ghibanu, ar fi având şi ei părţi de moşie în moşiia Ghibenii
di pi Elan i în Micşuneşti i în vale(a) Moisăei şi în Zgura, şi într-alti hlizi ce sânt la ţănut(ul)

240
 Fălciiului, prin cari au făcut ceriri ca să li să aliagă şi să li să hotărască toati părţile din toati hlizili
aceste, adică din Ghibeni i din Micşineştii, din Deleni, sălişte, câmp şi pădure, osăbit şi părţile ce au
în Zgura şi Moisăia. După cari a lor cerire ce prin jalobă au făcut, fiind eu orânduit cu luminată
carte(a) înălţimii sale pre(a) înălţat(ului) domnului nostru măria sa Mihaiu Grigoriu Suţu, Voivod, ca
să merg şi să aleg părţile jăl(uito)r(ilor) osăbit de cătră a celoralalţi răzăş(i) dispre toati hlizili mai
sus pomeniti. După cari mergând la stare(a) locului numitelor moşii şi aducând pe toţi răzăşii carii
trebuinţa au cerşut, am intrat în cercetari foarti cu amăruntul şi s-au dovedit că jăluitorii sânt adivărat
răzăşi în numitile hotară precum prin jalobă au arătat, la stare(a) locului în fiinţa tuturor răzăşilor
făcânduli-să spiţi tuturor curgătorilor din Ion Ghibanul, cari au avut cinci ficiori, adică pi Aposto
(Postu) şi pi Irina i i Măria, pi aceşti trii i-au făcut cu Aniţa, fata lui Samoilă din Micşineşti, apoi
murind Aniţa şi luând al doile(a) fimei au făcut tot Ion Ghiban şi pi Iliana, şi pi Ioana, acesti doauă
feti au înpărtăşiri numai la moşiili lui Ion Ghiban în Ghibeni în Zgura şi în Moisăia, iar în
Micşuneşti di Deleni îi într-alti hlizi, undi să vor dovedi di pi Samoilă, tatăl Aniţii, fimeia ce(a)
dintâi a lui Ion Ghiban, cu cari au făcut pi Apostu i pi Irina şi pi Măria, într-acele hliz(e) nu vor
ave(a) curgătorii din Iliana şi Ioana.
După ce dar s-au alcătuit toati spiţăle în fiinţa a tuturor răzăş(i)lor, aflându-să numiţii
jăl(uito)r(i), fii(i) preotului Iancul, curgători din Măria, fata lui Ioan Ghiban, cari Mării au făcut
şapte ficiori, anumi Sanda, Aftimăia, Vasăle, Aniţa, Sofia, Pintilei şi Anuşca, Anuşca au făcut pi
Ghinea şi pi Safta, iar Safta au făcut pi preot(ul) Iancul, tatăl numiţilor jăl(uito)r(i), carii pi lângă
jumătate din baştina ce au din Anuşca, pretindirisăsc din toati hotarăli parte(a) lui Pintilii, fratile
Anuşcăi cu danie şi parte(a) soţiei cu zapis di cumpărătură, şi din parte(a) Aniţăi doauă părţi
iar(ă)ş(i) cu zapis de cumpărătură, iar a triia parti a Aniţăi va rămâne la stăpânire(a) unui Ştefan,
nepot Aniţăi. Aşadar după alcătuire(a) ce s-au făcut cum să-ş(i) urmezi toţi răzăşii înpărţălile am
măsurat Zgura din drum(ul) lui Boghian în sus păr undi să păr (desparte) parti Zgura di vale Merilor,
precum sau şi stâlpit Zgura cu pi(e)tri hotară în somă di 3300 stănjăni, şi Moisăia în somă de doauă
mii patru suti stănjăni iarăş apusul, iar capătul răsăritului Moisăei s-au aflat di 2900, apoi s-au
înpărţit Zgura pi cinci ficiori a lui Ion Ghiban, adică Apost(u), Irina, Ioana, Iliana şi Măriia, din cari
tri jăl(uito)r(i) cu niamurile lor, cari înpărţindu-să într-acestaş(i) chip, precum în jos să arată:

St(ân)j(eni) Palm(e)
623 - Apost(u), ficior lui Ion Ghiban, în mijloc Zgurii.
623 - Irina, fată lui Ion Ghiban, tij mijloc.
623 - Ioana, fată lui Ion Ghibanul, mai dinsus.
760 - Iliana, fată lui Ion Ghiban, în capăt(ul) din sus.
760 - Maria, fata lui Ion Ghibanul, din cari să trag jăl(uito)r(ii) cu niamul lor, cari
înărţindu-să pi şapti ficiori a Măriei s-au ales părţile jăl(uito)r baştina i
cumpărături.
St(ân)j(eni) Palm(e) Par(mace)
541 4 - Baştină, jumătati din parti Anuşcăi, bunica preot(u)lui Iancul, tij
parte(a) Ghinei ci esti tot fată Anuşcăi, ce să va arăta mai jos.
109 - - Parte(a) Sofiei, fata Măriei, sor(ă) Anuşcăi.
109 - - Parti(a) lui Pintilii, ci o trag cu danii.
72 - - Din parti(a) Aniţăi, cumpărătură două părţi din parte(a) Aniţii
cumpără iar a triia parti va rămâne anui ficior a Aniţi, anumi
Ştefan.
344 4 - Adică trii suti patruzăci şi patru stănjini, patru palmi.

241
 După aceasta precum s-au urmat înpărţala hotarnicii a tot trupul văei Zgurii şi a Moisăei,
cari acum s-au făcut, înpărţindu-să jumătati din moşia Moisăei pi cinci ficiori a lui Ion Ghiban
arătaţi mai sus precum în jos să arată:
333: parti Apostului, ficior lui Ion Ghiban.
333: parti Ilenii, fata lui Ion Ghiban.
333: parte Irinăi, fata lui Ion Ghiban.
333: parte Ioanii, fata lui Ion Ghibanul.
333: parte Măriei, fata lui Ion Ghibanul, cari înpărţindu-să iarăş pi acei şapti ficiori ai săi
mai sus arătaţi s-au ales părţile ci trag ficiorii preotului Iancul.
23: parte Anuşcăi, jumătate, bez parte Ghinei.
46: parte lui Pintilii, ce o au cu danie.
46: parte Sofiei, ci o au cumpărătură.
29: din parte Aniţăi doauă părţi ce o au cumpărătură, iar a triia parte din Aniţa au
rămas ca să o stăpânească un ficior al ei, Ştefan.
144: Adică una sută patruzăci şi patru stă(n)j(ă)n(i) din Moisăia, li s-au ales.
Somile ci au jăl(uito)r(ii) ficiorii preotului Iancul din Zgura şi din Moisăia li s-au stâlpit într-
un loc în vale(a) Moisiei cu analog cuviincios fiind loc în Moisăia mai în îngust.

Cum au alăturat părţăle aceste.

54 4 - Baştina, jumătati din Anuşca bez parte Ghiniei, pe atâta parti ari să tragă şi Ghinăia
cari o înparti în doauă cu fratili său Ioniţi Hodăş.
109 - - Parte soţiei ci o au cumpărătură cu zapis.
109 - - Parte lui Pintilii ci o au cu danie
72 - - Doauă părţi din parte Aniţăi au cumpărătură cu zapis.
344 4 - Aceste părţi sânt din Zgura dusă în Moisăia.
23 - - Parti Anuşcăi, pi jumătati, bez parte Ghiniei.
46 - - Parti lui Pintilii.
46 - - Parte Sofiei.
29 - - Trii.
45 - - Analog stănjinilor ci au lăsat în Zgura şi au luat în Moisăia fiind loc mai îngust.
9 - - Alt analogdin Zgura tij.

542 4 - Aceste sânt părţile ce au tras ficiorii preotului Iancul în Moisăia şi parti lor din Zgura
o vor stăpâni cielalţi răzăş(i) a cărora au cuprins părţile din Moisia dintr-acesti
stănjăni avându-i jăl(uito)r(i), au mai lăsat doauăzăci stănjăni în trup(ul) moşiei
pentru trebuinţa lor, şi s-au stâlpit parti lor în Moisăia cinci suti doauăzăci şi doi
stănjăni. Însă dar fiind loc mai îngust acolo unde s-au pus pi(e)trile în Moisăia, fiind
un clin rămas din cap(ul) Moisăiei în jos unde să înpreună părăiele Zgura cu
Moisăia, din zare spre apus părăul Moisăii (…) spre înplinire acelor cinci suti două
zăci şi doi stănjini cătră p(i)etrile hotară ca să-i stăpâniască nistrămutaţi. Însă cinci
suti opt zăci lungul i şasăzăci stănjăni curmeziş.

Apoi pi lângă stănjănii ficiorilor preotului Iancul s-au trasîntri p(i)etri şi triizăci şi opt
stănjăni arti lui Ioniţi Hodăş, jumătati din parte bunicăi (?) cu parte din Zgura şi din Moisăia, adică o
a patra parti din Anuşca, cari stănjăni cu a ficiorilor preotului Iancul i cu a lui Ioniţi Hodăş s-au
cuprins în patru hotară 560 stănjăni şi s-au stălpit cu p(i)etri hotară pi la câti locuri au cerut trebuinţa
în cap(ătul) Moisăei din jos.

242
 Iar stăpânire(a) au să-ş urmezi din coastile Zgurăi spre soari apuni păr în zare disre apus. Şi
aşa s-au închieet alegiri(a) şi stălpitura cu p(i)etre hotară, părţile fiilor preotului Iancul.
După poronca domniască ci am avut am ales părţile jăl(uito)r(ilor) şi din moşia Ghibenii di
pi Elan, cari să începi din apa Elanului spre răsărit păr în moşia Răcămuşăii, precum în jos ă arată.
Cum au tras din moşie Ghibenii fiii preotului Iancul părţile din Măria, tot Ghiban(u)lui Ioan,
adică jumătati din strămoaşa lor Anuşca şi parti lui Pintileiu întriagă, şi parti Sofiei tij, şi doauă părţi
din parti Aniţii, precum au tras dintr-aceli hotară.

Stă(n)j(ini) Palmi Par(ma)ce

16 4 6 S-au vinit în p(i)etri hotară în Moleanului.
10 1 - S-au vinit p(r)in măsura ce din drept moviliţăi Cărăuşului.
11 7 4 S-au vinit drept budăiul lui Cireş.
9 2 6 S-au vinit în măsura ce dispri Muşata carii în toati măsurile s-
au stălpit cu p(i)etri hotară pi lângă parti Poraschiştilor ci esti
iarăş cumpărat.

Într-acestaş chip cu poronca domniască li s-au ales şi părţile din Ghibeni din parti Măriei,
fata lui Ioan Ghiban.
Aice să va arăta cum s-au împărţit sălişti(a) Micşiniştilor di Deleni i pădure(a) Micşineştilor
tot di Deleni, cum şi cămpul Dilinilor cu sărături, dintre cărora s-au ales părţile jăluitorilor, precum
în jos să arată, adică sălişte Micşiniştilor di Deleni şi parte din pădure i di câmp cu:

239 3 S-au ales parti Maruşcăi sora lui Petre Micşină i a Albii, cari parti a Maruşcăi s-au
înpărţit pi şapti ficiori, anumi Leloiu, Blehan, Merchieu, Gănţoae, Nazaria, Bărlădian, şi
Aniţa, ce au au ţinut-o Ion Ghibanul, şi sau vinit lui Ion Ghiban din soma aceasta:
Stă(n)j(ini) Palmi Par(ma)ce
12 3 - Din sălişte Micşiniştilor parti Aniţii ci au ţinut-o Ion Ghiban.
8 2 - Din păduri, tij Ghibanului.
13 5 - Din cămpu i din sărături.
34 2 - Aceasta este parti lui Ion Ghiban cari să înparti pi trii ficiori,
anumi Postu, Irina şi Mariia, din Maria să trag jăl(uito)r(ii), fiii
preotului Iancul, Măria au făcut şapti ficiori, anumi Sanda,
Aftimia, Vasăli, Aniţa, Sofia, Pintilii şi Anuşca, Anuşca esti
bunica preotului Iancul, tatăl numiţilor jăluitori. Din parti
Măriei dintr-aceşti şapti ficiori, trag fii preotului Iancul
jumătate parte Anuşcăi şi parte lui Pintileiu întriagă, ce o au cu
danie, şi parte Aniţăi tij cu zapis, adică din parti Aniţăi doauă
părţi, iar a triia parti va rămâni lui Ştefan săn Aniţăi, iar parti
Sofiei vor trage tot întriagă, în stănjănii mai jos arătaţi.

- 4 4 Au tras jumătate parti din Anuşca.

1 5 1 Parti lui Pintileiu.
1 5 1 Parti Sofiei.
1 - 6 Din parti Aniţăi doauă părţi, iar a triia parti au rămas ca să o
stăpâniască un Ştefan, nepot Aniţăi.
4 7 4 Adică patru stănjini, şapti palmi, patru parmaci fac cari sau dat
în stăpânire(a) fiilor preotului Iancul, cari atănjini îi au în
sălişte i în păduri şi în sărăturile cu spini şi din câmpul
Delenilor.
243
 Drept aceasta pantru alegire(a) şi hotărâtura ce li s-au făcut cu poronca domniască în fiinţa
tuturor răzăşilor, părţilor numiţilor în condeili mai sus arătate, cari părţi pi undi au fost di cuviinţă s-
au stălpit cu p(i)etri hotară, iar stănjănii aceştia îi vor stăpâni înpreună cu cielalţi răzăş(i) şi în
urmare(a) dreptăţii li s-au dat această mărturie hotarnică încredinţată cu a me(a) iscălitură.
1820 maiu 30
Constantin Bunacu, zet lui Mihalache Ghiban.
Eu Gheorghi Guţu (...), Costantin, răzăş.
Eu Gheorghi sân Trohin Guţu, răzăş.
Eu Neculai Cireş.
Dascălu Ioan.
Popa Apostol Ghiban, răzăş.
Diaconul Neculai Bolat.
Eu Lupu Ţigănaş Aretonescu, răzăş.
Eu Ion Plugarul (…) Aretonescu, răzăş.
Eu Ştefan, ficior Aniţă, răzăş.
Eu Gheorghie, săn Sanda, răzăş.
Eu Dumitru, săn Ion Bode, răzăş.
Costantin Popa, zet Ghiban.
Teodor Foce, prot(o)pop.
Ghiban, răzeş.
Eu Ion Foce, răzeş di Moisăe.
Vasile Cojvancă, răzăş de Moisăi.
Ioniţă Chirilă, zet Ioana, răzăş de Moisăi.
Ştefan Budu, răzăş de Moisăi.
Ioniţ Gorgan, răzăş de Moisăe.
Eu Ştefan Budul, răzeş de Moisie.

După cercetare(a) ce am făcut şi împărţala s-au urmat cu hotărâtura cuprinsă în suma mai
sus arătată cu p(i)etrile ci s-au statornicit cu poronca domniască ce am fost orânduiţi spre această
săvârşire, dacă nici răzăşii nu s-au împotrivit, după ce au întemeet urmare celor mai sus cuprinsă cu
a lor iscălituri s-au încredinţat cu iscăliturile noastre.
<ss> Costinu Ghenghi, vor(nic) de poartă.
<ss> Ioniţă Florescu, po(l)c(ovnic), hotarnic.

ANI, Achiziții Noi, MXX / 6, original.

266. 1820 iulie 4. Ioniţă, Iordache, Vasile Popa şi alţii din familia preotului Iancul Ghiban
vând boierului Toderaşcu Costachi părţile de moşii din Deleni (Micşineştii de pădure), Ghibenii pe
Elan, Zgura şi Moisia, de la ţinutul Fălciului.

Adică noi aceşti de mai jos iscăliţ(i) răzăş(i) de baştină în moşăile Delenii carii să numesc şi
Micşineştii de pădure i Ghibenii de pi Elan i Zgura şi Moisie cum şi din alte hliză din pădure
Micşineştilor i din sărături şi din capătul dumbrăvii, cari moşii toati sânt la ţinutu(l) Fălciului, făcut-
am acest adivărat şi crezut zapis al nostru la cinstită mâna dumis(ali) bo(i)erlui Toderaşcu Costachi,
precum să-s ştie că noi fiind răzăş(i) în numitele moşii, dar cu lăcuinţa noastră fiind la alti locuri
depărtate, şi de la aceste moşii nu avem nici un folos, de nimine siliţi nici asupriţi ci din slobodă
bună voia noastră, după ci ni-am ales şi am hotărât părţile noastre din fiişticari moşie dispre cielanţi
răzăş(i), după cum mai jos să arată pre largu alegere(a) părţilor. Ni-am scos vânzătoare dovezi şi s-

244
au aflat muştereu cumpărător dumis(ale) numitul bo(i)er Toderaşcu Costachi, şi stând la tocmală
prin bună învoială şi priimire despre amândouă părţile ni-am aşăzat preţul de stănjănu de pământ din
toate locurile numite câti triisprăzăci lei şi zăci parale, pe cinci sute şi optu zăci şi unul stănjăni şi
jumătate, însă cinci sute şi doi stăn(jeni), parte(a) tatălui nostru preutu(l) Iancul baştină şi i dănii şi
cumpărături, şi triizăci şi optu stănjini parte(a) lui Ioniţă Hodăş, vărul tatălui nostru preut Iancul
baştina lui, cari aceşti 560 stăn(jeni) s-au ales şi s-au hotărât în capătul Moisii din jos, a cărora
lungime iaste din p(i)etrile hotară a Zgurii ci dispart di Moisie spre apus pănă în zare(a) dialului în
p(i)trile hotară deasupra Băgăului, unde să cuprinde şi clinul unde s-au tras şi parte din Zgura cu
analog şi între hotară, cum şi clinul de locu din p(i)etrile hotară în jos păr unde să înpreună părăele
Moisii şi cu Zgura, parte din părău(l) Moisii spre răsărit păr în p(i)etrili ce să desparte Zgura de
Moisie, însă lungul clinului cinci sute optuzăci stăn(jeni), iar curmeziş şasăzăci stăn(jeni) la
mijlocu(l) clinului, cari clin de loc să cuprindi tot în stăpânire cătră p(i)etrili hotară pentru lipsa
îngustului dintre hotară i şasăsprezăci stănjini din Ghibenii de pe Elan, carii sânt hotărâţ(i) cu p(i)etri
i cinci pol stăn(jeni) din Micşineştii de pădure din tot locul, carii pisti tot facu 581 pol stăn(jeni) pi
carii i-am vândutdumis(ale) numitului bo(i)er, carili după tocmală ni-au dat şi toţ(i) banii deplin în
mânuli noastre, şi noi încă i-am dat spiţa de niamuri, ţidula alegirii părţilor în stănjini din fiişticari
moşie, în cari să arată şi p(i)etrile hotară, cari iasti iscălită atât de hotarnici, cum şi de răzăş(i), fiind
din 1820 maiu 30 i un zapis di cumpărătură parte(a) Sahii din toate moşiile i o scrisoare de danie a
Crăstănii, fetii Sohii, cătră Neculaiu Salichi, în cari scrisoare de de danie şi parte de moşie Bouşorii
din ţinut(ul) Vasluiului, cari parte au rămas afară de vânzare în stăpânire(a) noastră i un zapis de
cumpărătură de la noi şi Gheorghii, nepoţii Aniţii Ciortănisă şi o danie a lui Pintelei i mărturie de
cercetare, şi carte de judecată, în cari danie să cuprinde şi parte/a( din Bouşori care iarăş au rămas
afară dintr-această vânzare. Deci dinpreună cu arătatile scrisori i-am dat dumis(ale) şi acest adevărat
zapis al nostru cu carile de acum înainte să aibă deplină stăpânire în tot locul, atât dumis(ale) cum şi
toţ(i) urmaşii dumis(ale) cine i să va alegi mai de aproapi în vecinica viitoare vremi nestrămutat. Iar
întâmplându-s(e) vreo înpotrivă urmare de supărare despre răzăş(i) sau alţii di a să scăde(a) sau a
lipsi din suma stânjinilor arătaţ(i), noi să avem a răspunde la toate aceli dinpotrivă. Şi spre a ave(a)
zapisul nostru acesta în toată vreme(a) credinţă, tărie şi lucrare stăpânirii pre deplină cuprindere de
mai sus nestrămutat în vecinica viitoare vremi urmiază însuş a noastre iscălituri cum şi alţi marturi
bo(i)eri şi alţii carii s-au tâmplat faţă.
1820 iuli(e) 4
Ioniţă Popa, vânzător.
Iordachi Popa, vânzător.
Vas(i)li Popa, vânzător.
Noi neştiind carti am poftit pe dumis(ale) scriitor de ni-au iscălit.
Eu Petre Hâncul, zăt preut(ului) Iancul, am pus deget(ul), vănzător.
Şi eu Marie, soţul lui şi fiica preutului Iancul am pus deget(ul).
Eu Vasăli Cocuz, zăt preut(ului) Iancul şi eu Catrina, soţ lui, fiica preutului Iancul.
Eu Ioniţ Hodăş, văr preutului Iancul vănzător.
<ss> (…) Bouşor(i).
Văzând de voia tocmală cu priimire despre amândouă părţile am scris.
<ss> Gheorghi Florescu, vornic porţii.

De la log(o)feţia ce mare

Viind şi înaintea me numiţii vănzători şi arătând că cu bună voia şi primire(a) lor au făcut
vănzare arătatelor părţi din numitele moşii cătră dumis(ale) bo(i)erul cumpărător, drept aceea s-au
încredinţat.
1820 av(gu)st 11

245
 <ss>

ANI, Achiziţii Noi, MXX / 7, original, încredinţată de Logofeţia cea mare la 4 august 1820.

267. 1820 septembrie 8, Iaşi. Logofătul Sotir Gheorghiu se plânge domnului pentru venitul
moşiilor Lunca Banului cu celelalte silişti ce are de luat pe doi ani conform tocmelei încheiate cu
răposata pităreasă Zmăranda Găluşcă.

Pre înălţate şi milostive doamne!

Pricina de giudecată ce urmiază între mini şi între clironomii răpousatii pităres(e) Smărandii
Găluşcă, pentru venitul moşiilor Lunca Banului cu celelante sălaşi de la ţănut(ul) Fălciului ce am al
lua pe doi ani, după în scris tocmală ce am cu răpousata, cari venit să dovedeşti mai adivărat din
însuş scrisoare răpousatii, scrisă pe temeiul cercetării isprăvnicii ţănut(ului) Fălciului, încă la (1)813,
cuprinzând piste 2200 lei, şi eu am dat răpousatii 1500 lei, care pricină fiind rânduită a să cerceta de
cătră pre cinstita cămară. Şi moşiile fiind răzleţite din stăpânire(a) pităresii de cătră fiii ei, spre
siguranţia dreptului mieu ce cer, fiind că răpousata ari drepţi bani ei 3000 lei la dum(nea)lui
căminar(ul) Tănasi Gosat cari îl ştiu cu bună dovadă, şi acum am aflat că cumnata răpousatii Catrina
Pru(n)culiasă au schimbat sănetul răpousatii. Cu lacrămi mă rog înălţimii tali ca de cătră pre cinstita
cămară să-s secvestruiască arătaţii bani, să ste(a) păzăţi la dum(nea)lui căminar(ul) păn(ă) va lua
sfărşit pricina, aducându-să şi pe numiţii clironomi ca să ia sfărşit pricina şi vecinică pomenire a
rămâni înălţimii tali.
La mila înălţimii tali pre plecat slugă Sotir Gheorghiu din Eşi.

Având a lua de la răpousata pităreas(ă) Smăranda Găluşcă pe doi ani venitul moşiilor sali
Lunca Banului cu celelanti sălişti cari cuprind peste 3000 lei la dum(nea)lui căm(ina)r Tănasă Gosat,
să roagă ca să-s secvestruiască de cătră g(...) căm(ina)r.

Dum(ne)alui vel cămăraş să lucrezi cele spre îndestulare(a) cererii jăluitorului.

1820 sept(em)vr(ie) 8

BAR, Documente istorice, XIV / 104, original.

268. 1820 septembrie 8, Iaşi. Mihai Suţu Voievod porunceşte în pricina dintre logofătul
Sotir Gheorghiu şi moştenitorii pităresii Zmaranda Găluşcă pentru venitul moşiei Lunca Banului,
ţinutul Fălciului.

Noi Mihai Grigorie Suţul, V(oie)voda, cu mila lui Dumnezău, domn ţării Moldavvii. De
vremi ce clironomii răpoosatei pităresă Zmăranda Găluşcă, după sorocul ce li s-au scris n-au urmat a
veni ca să înfăţoşăzi cu log(o)făt(ul) Sotir Gheorghiu pentru pricina ce au. Drept aceia după jaloba
aciiasta ce au dat cătră domnia mea să volniceşti pe Dimitrachi ciohodar, carile mergând la tărg
Huşii să rădice de acolo atât pe clironomii răposatii pităresă, cât şi pe log(o)făt(ul) Ioan de acolo, să-
i aducă aducă aice pentru înfăţoşare cu jăluitoriul, de la carei va lua câte zeci lei de fieştecare nume.
1820 oct(om)v(rie) 8

BAR, Documente istorice, XIV / 104, original, sigiliu imprimat în chinovar.

269. 1820 decembrie 20. Mihai Suţu Voievod întăreşte hatmanului Vasile Rosăt stăpânirea
asupra moşiei Negreşti, ţinutul Vaslui, cumpărată prin mezat de la epitropia casei răposatului
Nicolae Hrisoverghi.

246
 Noi Mihail Grigoriu Suţu V(oie)v(o)du cu mila lui Dumnezău domn Ţării Moldovei. De
vreme ce moşia Negreştii de la ţinutul Vasluiului cu toate săleştile ei cuprinsă într-un hotar, după
puterea scrisorilor vechi şi noi ce-au fost arătati boeriu(l) vor(ni)c(ul) Nicolae Hrisoverghi, care din
porunca domniei mele şi după cerire(a) dumilorsale boerilor epitropi au fost scoasă în mezatu spre
plata datoriilor răposatului boeriu (...)1 acum la 19 zile a aceştii luni dec(em)vr(ie) au luat săvărşăre
vânzarea ei prin mezatu asupra dumis(ale) hat(manului) Vasilie Rosăt, cu toată mulţămirea
dumi(lor)s(ale) boerilor epitropi. Drept aceia iată prin această carte a domniei mele să dă volnicie
dumis(ale) hat(manului) şi omului dumis(ale) cel va ave(a) rănduit purtătoriu de grijă la numita
moşie Negrileştii, să aibă a o stăpâni întru toate cele adevărate margini şi hotară a ei pe unde de din
vechiu vor fi, luându-ş(i) venitul din tot locul pe obiceiul pământului ca de pe a dumis(ale) driaptă
ocină şi moşie cumpărată prin mezatu cu bună credinţă. Pentru care poruncim domnia me şi
dum(nea)v(oa)st(ră) dregători ai ţinutului, ca arătându-să cineva din lăcuitorii numitei moşii sau alţii
cu înprotivire la stăpânirea dumis(ale) hat(manului) şi a vechilului dumis(ale), să nu-i îngăduiţi, ce
să daţi tot ajutoriul trebuincios ai aduce întru cuviincioasa supunere ca să nu să păgub(e)ască
dum(nea)l(ui) hat(manul). Aceasta hotărâm şi poruncim.
1820 dec(em)vr(ie) 20
Vel logof(e)t

Academia Română, Documente istorice, CCCCLI / 135, original, filigran, sigiliu imprimat
în chinovar.
_______________________
1
. Spaţiu gol.

270. 1821 februarie 1. Neculai Burghele și Maria, soția sa, împreună cu feciorii lor vând
lui Vasile Negel, mazil, dreapta lor ocină și moșie din Boușori, ținutul Vasluiului, cât se va alege
din siliște, câmp, cu analogul părții sale din codru și livada din codru.

Adică eu Neculaiu, săn preotului Ghiorghii ot Boușori, dat-am adivărat și încredințat zapisul
meu la mâna dumisali Vasăle Negel, mazil, precum să să știi că de nemi nesălit nice asuprit, ce de a
me bună voi, am vândut dumisale a mea driaptă ocină moșie ce o am baștină în trupul moșiei
Boușorii, de pi tatăl meu preotul Gheorghii, ficiorul Ilenei, fata lui Apost(ol) Stoian, ficior Gaftei,
fata lui Sămion pitariul, bătrânul Boușorilor, am vândutu numitului parte(a) me de moșie câtă să va
alegi, din săliști i din cămpu și cu analogul părții mele ce să va alegi din codru, înpreună și cu livada
me ce o am în codru, de la tatăl meu înpărțâtă dintri frații mei. Cari am vândut dumisali prin bună
tocmală în prețu trii suti lei, cari bani i-am priimit deplin în mâinele mele. Pentru aceia i-am dat
acest zapis al meu ca de acum înaintesă stăpâniască părțile mele și livada, cuprinsă la zapisul acesta,
în veci ca pi a dumisale ocină, fără strămutari di cătră nimene. Și fiind că pi banii aceștii vânzări am
cumpărat iarăș moșăi în trup(ul) moșiei Știborăni, unde am de pi soție me Mariia, pentru aceia ca să
aibă zapisul acesta toată tăriia lui au pus și soția me degetul, și fii mei s-au iscălit cu condeile lor, ca
să poată rămâne numitul și urmașii dumisale în veci stăpân și să-ș poată faci pe părțile mele și
întărituri de stăpâniri. Asupra cărie driapt(ă) vânzari și cu bună credinți am iscălit însumi cu mâna
me, înpreună cu ficiorii mei, iarăș cu condeile lor.
1821 fevr(uarie) 1
Neculai, săn preotul Gheorghii, am vândut.
Eu Mărie, soțul lui Neculai, am pus degetul.
Ioniță, săn Necolaiu.
Eu Dumitrache, săn Neculaiu.
Vas(i)le, săn Neculai.
Eu Paraschiva, săn Necolai.
247
 Eu Căsandra, sănNeculai.
Eu Gligoraș, săn Neculai.
Eu Cireș Ugle, martur am fost fațe.
Ioniți, am fost fațe.
Ugle.
(...), marturu.
Lupul Bughe, răzeșu.
Eirii Gavril, am fost față.
Eu Nicolai.
Zapisul acesta l-am scris eu cu priimire(a) fratelui meu Neculaiu, și a cumnatii mele Maria,
și a nepoților mei, și dacă cu toții s-au iscălit în casa dum(i)sale văzindu-le a lor primiri am iscălit
martur.
<ss>

Pe verso însemnarea: <Zapisul de cumpărătură de la Nec(u)lai Burghele a părții de moșie

din Boușori de la an 1821 fevr(uarie) 1>.

ANI, Fond Schitul Ștoboreni, XIX / 3, original.

271. 1822 decembrie 22. Mărturie dată sărdarului Iordache Isari aflat în conflict cu răzeşii
de pe hlizele Dăneşti, Hurdugi şi Futileşti de pe apa Elanului, de la ţinutul Fălciulu.

Prin jaloba ce au dat cătră măria sa vodă dum(nea)lui să(r)d(a)r(ul) Iordachi Isari am făcut
arătare că în hlizile moşiilor Dăneştii i Hurdugii şi Futileştii, ci sint pe Elan la ţinut(ul) Fălciiului,
are şi dum(isa)li părţi hlizite de dum(nea)l(u)i vor(ni)c(ul) Andronachi Donici, şi acum de câţiva ani
lăcuitorii din satul Hurdugii în putere i-ar fi păşunând cu vitile imaşul luând şi celălalt venit a lor.
După care jalobă, cu luminată carte(a) mării sale lui vodă din 16 zili a trecutii luni
no(i)emv(rie), fiind eu rânduit ca să mergu la stare(a) locului şi să urmez cercetare în fiinţa atât
dumis(ale) sărd(arului) cât şi a părinţilor lăcuitori din numitul sat Hurdugii, spre a dovedi ce venit i
s-au luoat, cum şi ce călcare i-au făcut cu vitile lor imaşului di pe drepte părţile dumis(ale), ce ar fi
hlizite de dum(nea)l(u)i vor(ni)c(ul) Andronachi Donici, şi de dovedire(a) ce voi face venitului pe
câţi ani i să va i să va fi luoat să dau mărturie dumis(ale) sărd(arului).
Deci după poroncă următor fiind am mersu la stare(a) locului, unde străngând de faţă pe toţi
răzăşii în fiinţa şi a dumis(ale) sărd(arului), le-am cerut mai întâi ca să-mi arăte dovadă din scrisori
câte câtă parte stăpânesc fieştecarile în numitili hlizi de moşie, şi răzăşii, post(elni)ce(lul) Costandin
Penişoară i Neculai Stegariu i Andrii Ostahii i Leon Bosie i Vasile Radul i Neculai Ţigle i Costandin
Cireş i Neculcea Radul i Ştefan Harnage i Vasile Harnage şi alţii, me-au arătat numai din gură că
aceste hlizi le stăpânesc cu toţii în trii bătrâni, adică doi bătrâni, Neculai şi Alexandra Rogojanca îi
stăpânesc ei răzăşii, şi al triile bătrân Mihălache îl stăpâneşte dumis(ale) sărd(arul). Asupra cărora
arătări a lor cerându-le eu dovadă, me-au arătat Leon Bosie şi Neculai Stegariu o ţidulă hotarnică din
1809, iuli(e) 11, de la dum(nea)l(u)i spat(arul) Ioan Jora, fiind la acea vremi pah(arnic), în
cuprindere că s-au ales parte(a) bătrânului Alexandrii Rogojăncii o a patra parte din hlizile moşiilor
Dăneştii i Hurdugii şi Futileştii de Sus, precum şi post(elni)ce(lul) Costandin Penişoară, ce să trage
dintr-un hin Penişoară cu alţii ai săi i preotul Gheorghie Radul cu ai săi, ce să trag din Toader
Penişoară, zicând că şi ei au ţidule hotarnice tot de la dum(nea)l(u)i spat(arul) Ioan Jora, pe părţile
acestor doi bătrâni a lor, Trohin şi Toader, alesi în hotarăle hlizilor pomenite. Din care ţidulă
hotarnică din 1809 ce am văzut la urmaşii bătrânului Rogojancul, şi acele din urmă zisă a urmaşilor
bătrânii Trohin şi Toader că ar fi având şi ei ţidule de la dum(nea)l(u)i spat(arul) Ioan Jora pe aceşti

248
doi bătrâni, să dovedeşti că una au arătatdin gură întâi pentru urmare înpărţălilor bătrânilor între
dânşii şi alta cuprinde ţidulele lor.
Precum spre mai bună încredinţareme-au arătat dum(nea)l(u)i să(r)d(a)r(ul) mărturia
hotarnică ce are de la dum(isa)li vor(ni)c(ul) Andronachi Donici din anul 1819, mart(ie) 20 de
alegire şi hlizire ce au făcut părţilor dum(nea)l(u)i să(r)d(a)r(ului) în numitele hotară încă la anul
1812 în cuprindere că i-au ales 442 stănjăni din Hurdugi i din Dăneşti şi Futileştii de Sus, adică
întreagă partea bătrânului Mihalache Penişoară i partea bătrânului Mihăilă Penişoară şi partea din
bătrânul popa Oprea din Alexandra Rogojanca luată cu schimbu de la preotul Neculai Caşul cu
zapis.
Deci apoi intrând eu în cercetare ca să aflu de la ce an n-au luoat dum(isa)li sărd(arul)
venitul acestor părţi de moşii a dumis(ale). Şi mai întâi pentru părţilor dumis(ale) dintr-aceste trii
hlizi de moşie, am dovedit că s-au călcat de cătră vitile lăcuitorilor din satul Hurdugi acei cu lăcuinţa
pe hliza Futileştilor de Sus care sint şi răzăşi pe şapte ani de zile păn la oct(o)mv(rie) 1822, după
dovada din răvaşul dumilorsale isprav(ni)cilor ţinut(u)lui din 1818 decemv(rie) 16, ce au arătat
dum(nea)l(u)i să(r)d(a)r(ul), prin care să dă poronca cătră un Gheorghie Iani Cihande au înplinit
zăloage de la arătaţii lăcuitori pentru imaşul a trii ani, câte 15 lei de toată casa, adică câte 5 lei
pentru un an de casă, după hotărâre(a) dată de dum(nea)lor isprav(ni)cii vremii de atuncea. Am
întrebat pe numiţii lăcuitori de au plătit dumis(ale) sărd(arului) banii înpliniţi în zăloage pe acei trii
ani pentru imaş, cum şi de atuncea încoace pe alţi patru ani, până la oc(tom)v(rie) trecut, anul
curgător, şi me-au arătat că n-au plătit, supt a lor cuvinte de înpotriviri, luându-şi atuncea şi
zăloagile înapoi în lipsa dumis(ale) sărd(arului)la Iaşi. Am cercetat şi câte casă sint acele şi ce bani
cuprind pe acei trii ani câte 15 lei de casă, şi am văzut un izvod în mâna dumis(ale) sărd(arului) din
1818 no(i)emv(rie) 28, cuprinzător de 46 nume ale cumpărătorilor arătaţi ce au păşunat, iscălit fiind
şi de unul dintre dânşii preotul Gheorghie Radul, răzăş a lor şi de alţi lăcuitori, care cuprindi 690 lei,
pentru acei trii ani. Apoi pentru cielanţi patru ani din urmă de la 1818 oct(om)v(rie) şi pără la 1822
oct(om)v(rie), nevăzind în mijloc nici zapis, nici vreo altă aşăzare pentru păşunatul imaşului părţilor
dumis(ale) sărd(arului), măcar că dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul) cere plată după preţurile a megieşite
imaşuri de potriva imaşului părţilor dumis(ale), care aceasta era mai susmultă însărcinare pentru
dânşii. Dar eu am silit pe dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul) a primi de la dânşii tot după preţul acelor trii ani
trecuţi pănă la (1)818 oc(tom)v(riei), pe care ani cuprinde 1000 lei, pentru 50 casă, câte 20 lei de
casă.
Al doile, am cercetat şi pentru venitul părţilor dumis(ale) ce să cuvini a lua din moara şi
iazul di pi Futileştii de Sus, ce să stăpâneşte de răzăşi. Şi la întrebare(a) ce-am făcut răzăşilor,
deodată au vrut ei a să înpotrivi, zicând că n-ar pute(a) ave(a) înpărtăşire dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul)
şi într-acest iaz şi moară, pentru că dum(nea)l(u)i are iaz cu moară pe părţile dumis(ale) din hliza
Hurdugii, asupra cărora zisă a lor cercetând am aflat că după urmare(a) stăpânirii şi a înpărţălii între
dânşii, iazul acel din sus di pe Hurdugi cu moara au fost singur numai a bătrânului Penişoară a lui
Mihalache, ce-l trage dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul) cu baştina i schimburi şi cumpărături, şi iazul din
jos di pi Futileştii de Sus au fost a bătrânului Neculai Penişoară, fratile lui Mihălache Penişoară, şi în
urmă au intrat şi urmaşii Alexandrii Rogojăncii părtaşi într-acest iaz cu a patra parte, precum şi în
moşăie, mai încredinţându-mă şi de la un Leon Bosăe, că având el luată în orândă moara aceasta de
la răzăşi, au dat şi dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ului) parte de venit pe trii ani trecuţi din moara aceasta di
pe Futileşti, adică parte(a) lui Mihăilă Penişoară, şi pentru parte din bătrânul Popa Oprea cuprinsă la
hotarnica dum(nealui) vor(ni)c(ului) Andronache Donici, răspunzind dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul) că
cu aceste doauă părţi ce sint din bătrânii ce stăpânesc această moară au intrat şi dum(nea)l(u)i
părtaşi, iar de la anul 1818 oc(tom)v(rie) şi pănă la (1)822 oc(tom)v(rie), anul curgător are să-şi
tragă dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul) din moară parte(a) ce n-au luat. Am cercetat şi pentru venitul
păscutului iazului morii câr au (i)eşit în curgire de şasă ani pe care n-au luoat de la anul 1816 şi
pănă la (1)822 oc(tom)v(riei), asupra căriea me-au mărturisit un Toader Aştefanei că sint trii ani de

249
când ar fi cumpărat fratesău Neculai Abăgeriu cuvinita păscuire iazului cu 70 lei, care bani i-au dat
la răzăşi, şi tot numitul au mărturisit că şi în toamna aceasta au vândut răzăşii iazul unui Neculce
Radul, iarăşi cu 70 lei, din a căruia mărturisire s-au dovedit că au cuprinsu venitul iazului 140 lei, pe
aceşti 6 ani, din care dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul) n-au luoat nimică, precum nici din uimul morii pe
acii 4 ani mai sus arătaţi. Apoi vrând eu a dovedi şi ce venit (i)ese pe an uiumul morii, am adus de
faţă pe un Ion Aprodul ci este murar la această moară şi au mărturisit în frica lui Dumnezău că aceşti
4 ani socotindu-s(e) unul cu altul (i)ese câte 20 chile păine pe fieştecare an, însă jumătate grău şi
jumătate popuşoi, care face pe 4 ani, 80 chile, din care îşi e şi el o a patra parte pentru murăritul lui,
şi rămân 60 chile stăpânilor morii de înpărţală pe bătrâni.
Am cercetat şi pentru venitul crăcimii di pi Futileştii de Sus, care iarăşi au arătat
dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul) că n-au luoat den anul 1816 oc(tom)v(riei) păn la 1822 oct(om)v(rie), şi
aducând iarăş pe câţva din marturi, pe un Simion Nedelcul şi pe un Costache Bolat şi pe Ion
Aprodul, din a cărora mărturisire şi a altora, s-au dovedit orăndarii ce au ţinut crăcima pe fieştecare
an şi cu ce preţuri. Întâi, de la anul (1)816 oct(om)v(rie) şi păn la (1)817 oc(tom)v(rie), au ţinut-o
preotul Gheorghie Radul cu 120 lei pe an, de la (1)817 oct(om)v(rie) şi păn la (1)818 oct(om)v(rie),
au ţinut-o iarăşi preotul Gheorghie, luând-o de la Radul Oltinescu cu 150 vedri vin, câte 2 lei vadra,
din care scăzindu-să 150 lei cumpărătoare vinului, rămân 150 lei banii orănzii. De la 1818
oc(tom)v(rie) şi pănă la (1)819 oc(tom)v(rie) au ţinut-o Costache Bolat luându-o de la Matei
Idriceanu cu 500 lei dinpreună cu 200 vedre vin, din cari scăzindu-să cumpărătoare vinului 200 lei,
rămâne 300 lei orânda, după însuşi mărturisire(a) lui Costache Bolat, ţiitoriul orănzii. De la 1819
oc(tom)v(rie), păn la 1821 oc(tom)v(rie), ce cuprind doi ani, au ţinut-o Neculai Abageriu cu 210 lei
pe aceşti doi ani, după mărturisire(a) lui Ion Aprodul, murar, că ar fi fost faţi la înpărţălile răzăşilor.
Iar pe anul de la (1)821 oc(tom)v(rie), păr la (1)822 oc(tom)v(rie) oc(tom)v(rie), au ţinut-o Neculai
Gligoraş cu 90 lei de la răzăşi, după mărturisire(a) iarăşi a lui Simion Nedelcu şi a lui Ion Aprodul,
care ar fi fost faţi la tocmală, care pe aceşti 6 ani, cu preţ 900 lei.
Am cercetat şi pentru venitul sămănăturilor din câmpu şi din grădini ca să dovidesc de la ce
an nu ş-au tras dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul) parte, şi am aflat că până la anul 1816 apr(ilie) , ş-au tras
venitul părţilor dumis(ale) cuprinsă la hotarnica dumis(aşe) vor(ni)c(ului) Andronachi Donici,
precum să dovedeşte dintr-un răvaş a dumn(ea)l(o)r dregătorilor ţinut(u)lui din (1)815, săpt(embrie)
2, cătră un rânduit din parte(a) isprăv(ni)ci(ei), ci este trecut la pomenita hotarnică, în care să
cuprinde că ar fi înpărţit venitul acestor hlizi între răzăşi cu dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul), dând atunce
parte de venit dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ului) pe părţile cuprinsă la hotarnică, iar de la anul acela 1816,
apr(ilie), şi în urmă s-au dovedit că n-au luat dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul) nici un venit din sămănături,
şi măcar că răzăşii au vrut a tăgădui zicând că ş-ar fi tras dum(nea)l(u)i venitul din sămănături pără
la anul 1818, dar nici o dovadă n-au arătat, ce dinpotrivă încă au mărturisit vechilii dumis(ale)
sărd(a)r(u)lui, Vasile Harnage şi Andrei Cireş că n-au luat nici un venit, fiind că totdeauna s-au
înpotrivit răzăşii a nu le da nimică să ridici şi cu zurba pe vreme de 6 ani, de la (1)816 apr(ilie) şi
pănă la (1)822.
Am intrat în cercetare ca să aflu ce venit au putut ave(a) pe un an dejmurile sămănăturilor
acestor trii hlizi de moşie, şi au mărturisit Matei Idriceanu şi Vasile Harnage, că la anul 1815 au fost
ei cumpărători dejmurilorde sămănături cu 600 lei pe un an păn la 1816 apr(ilie), atuncea când ş-au
luat dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul) parte(a), şi la an 1818 au fost vândută dejma de dum(nea)l(u)i
sărd(a)r(ul) tot lui Matei Idriceanu cu 600 lei, adică 500 lei bani şi 3 chile grău, care s-au socotit 100
lei, după însuşi mărturisire(a) lui Matei Idriceanu, arătând că şi zapisul încă pănă astăzi ar fi tot la
dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul), cu care zapis mărgând să-şi strângă venitul sămănăturilor numitilor trii
hlizi, răzăşii nu l-au îngăduit, făcând ei osăbită vănzare cătră un Iancul Oltinescu şi Vasile Harnage,
mărturisind asămine şi un Savin Penişoară şi Ion Codrianu, din care vânzări m-am încredinţat că
venitul sămănăturilor acestor trii hlizi dinpreună şi cu părţile răzăşilor ce au într-însele s-au alcătuit
pe fieştecare an câte 600 lei, pentru cinci ani. Iar anul al şaselea următor păr la (1)823 viitor, s-au

250
socotit 200 lei fiind păinele proaste din pricina secetii ce au urmat în vara trecută, care venituri a
sămănăturilor alcătuesc pe toţi aceşti 6 ani 3200 lei.
Deci pă(nă) aicea am însămnat lămurire(a) condeilor a tot feliul de venituri ce am dovedit că
au avut aceste trii hlizi de moşie numite Dăneştii i Hurdugii şi Futileştii de Sus, care să înpart între
răzăşi şi între dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul). După aceasta am întrebat pe răzăşi cu care cuvânt au fost
înpotrivit dum(nea)l(u)i sărd(a)r(ul) de cătră dânşii a nu-şi pute(a) de fieştecare an venitul părţilor
dumis(ale) dintru aceste moşii cuprinsă la hotarnica ce are, asupra căror întrebări ce le-am făcut au
răspunsu unul din răzăşi, post(elni)ce(lul) Costandin Penişoară, că ei pără acum în par au stăpânit şi
aşa vor stăpâni şi de acum, iar condeile a toate veniturile hlizilor arătate pe banii însămnaţi sint
aceste, însă:

Lei Par(ale)
1740 - Pentru 60 chile păne din uiumul morii pe 4 ani, pănă la 1822, oc(tom)v(rie),
însă:
1200 - Pentru 30 chile grău, câte 40 lei chila.
540 - Entru 30 chili pop(u)şoi, câte18 lei chila.
1740 - -
140 - Pentru peştile iazului pe 6 ani, păn la 1822, oc(tom)v(rie).
900 - Pentru orănda crăcimii pe 6 ani, păn la 1822, oc(tom)v(riei).
3200 - Pentru venitul sămănăturilor pe 6 ani, pănă la 1823, oc(tom)v(rie) viitor.
5980 - Adică cinci mii noauă sute opt zeci lei fac, cari sint împărţitori cu
dum(nea)l(u)i să(r)d(a)r(ul) şi cu răzăşii pe bătrâni după scrisori.

Venitul analoghisit din suma de sus pe părţile dumis(ale) să(r)d(a)r(ului) Iordache Isari,
cuprinsă la hotarnica ce ari, însă:

Lei Par(ale)
2247 20 Parte(a) bătrânului Mihălachi Penişoară.
749 6 Parte(a) bătrânului Mihăilă Penişoară.
373 26 Pentru parte(a) din Popa Oprea, luată de la preotul Neculai Caşul.
1690 - Pentru imaşul părţilor dumis(ale) să(r)d(a)r(ului) pe vreme de şşapte ani pănă
la 1822 oc(tom)v(riei), în care răzăşii nu au înpărătşire, fiind că ei ş-au
păşunat imaş(ul) părţilor lor.
5060 12 Adică cinci mii şaizăci lei, doausprăzăce par(ale) fac toţi banii ce ari a trage
dumis(ale) să(r)d(a)r(ul) de la răzăşi pentru venitul părţilor dumis(ale) de
moşie din hotarăle Dăneştii, Hurdugii şi Futileştii de Sus, cuprinsă la
hotarnica ce ari de la dumis(ale) vor(ni)c(ul) Andronache Donici, pe
vreme(a) anilor însămnaţi.

Deci după toate cercetările ce am făcut în urmare(a) luminatii poronci a mării sale
lui vodă din 16 a trecutii luni no(i)emv(rie) am dat dumis(ale) să(r)d(a)r(ului) Iordache Isari această
mărturie de cercetare.
1822 dichemv(rie) 20
<ss> Toader (...) ot divan.

ANI, Colecţia Documente, 42 / 32, original.

251
 272. 1823 ianuarie 26. Jalba postelnicelului Toderaşcu Mirce, Gheorghii Daghii, ginerele
căpitanului Ştefan Mirce, Neculai Păladi, clironomul lui Iordachi Mirce cu ai lor pentru judecarea
în faţa divanului cu Ion Popa şi ai săi pentru părţile de moşie din Trohan şi Fundul Racovii.

Pre înălţati doamni

Jăluim înălţimii tali că în moşia Pungeştii i Trohanul i Fundul Racovii di la ţinut Tutovii, pi
apa Racovii, avem şi noi părţi di moşii baştină şi cumpărături din tot trupul numitilor moşii, întriagă,
parte Tofanii Răclişoi, fiică lui Macsăn, ficiorul Lucăi, cu scrisori vechi şi dovezi, pi cari ni s-au
urmat şi stăpânire cu nistrămutare păn la anii 1813, când atunce având şi d(umnea)lui vist(i)er(ni)c
Costachi Canta şi alegându-şi dumnialui toati părţile ci li tragi di pi socru dumisale vist(i)ernic
Lăscărachi Rusăt, şi au ales părţili dumisali toati în parte di gios şi părţili noastri au rămas toati în
parte di sus, anumi în Trohan şi în Fundul Racovii iarăși, şi acolo alegânduni-se şi parte noastră 666
stănjăni şi cinci palmi, bez o cumpărătură di la ficiorul lui Pintilii Băisan. La cari hotărât s-au mai
ivit o carti gospod di cumpărătură a strămoşului nostru Frăncul vornic, ci cumpără pi patru ficiori a
Zaharii, cari carti să află acum chicată la mâna lui Ion Popii cu ai săi, şi acum sânt şăsi ani trecuţi di
când noi ni aflăm răbdători di vinitul acistor părţi şi din vremi în vremi, şi dându şi răzvrătirili aceste
n-am putut să ni căutăm dreptul nostru şi nici pi vichilul nostru To(a)der Băisan cu înpotrivire lui
Ion Popa cu ai săi i Andriiu Băisan i Toader Vărzari cu ai lor. Pentru cari ne rugăm înălţimii tali,
fiindcă părâţii să află aice faţi, precum şi vichilul nostru, să fim scoşi în luminatul divan di undi să ni
putem afla dreptul nostru după dovezăli ci avem atât asupra părţilor di moşii să ni să dei întru a
noastră stăpâniri, precum şi vinitul ci ni s-au luat cu nedreptati înpotrivind vichilul ci am avut să ni
înpliniască şi vinitul di la pârâţi şi va rămâne mari pomeniri mării tali.
Plecaţi la mila înălţimii tali
Toderaşc Mirce, postelnicel.
Gheorghii Daghii zăt Ştefan Mirce căpt(an).
Neculai Păladi clinorom lui Iordachi Mirce.
Cu ai lor di la ţinut Tutovii.

Să roagă să fii scoş în divan să să giudeci cu un Ion Popa cu ai săi pentru părţili di moşii din
Trohan şi Fundul Racovii.
Dum(nea)lui vel vor(ni)c di aprozi va înfăţoşa pricina la divan.
1823 genar 26
<ss>

ANI, Colecţia Documente, CXLVII / 35, f. 1-1 v, original.

273. 1823 martie 25. Ioan Sandu Sturza Voievod orânduieşte pe vornicelul de poartă
Costin Ghenghe să cerceteze pricina din jalba postelnicelului Toderaşcu Mirce, Gheorghii Daghii,
ginerele căpitanului Ştefan Mirce, Neculai Păladi, clironomul lui Iordachi Mirce cu ai lor pentru
judecarea în faţa divanului cu Ion Popa şi ai săi pentru părţile de moşie din Trohan şi Fundul
Racovii.

Noi Ioan Sandu Sturza V(oie)vod cu mila lui Dumnezău domn Ţării Moldovei. Boeriul
domnii mele Costin Ghenghe vor(ni)ce(l) de poartă, vei înţălegi din jalobă arătare şi cerere
jăl(uitorilor). Drept aceia te orânduim să mergi la faţa locului, unde faţă fiind jăl(uitorii) cu dovezile
lor, să aduni şi pe răzăşi iarăși fiişticare cu dovezile, şi intrând în cercetare să faci alegiri părţilor
jăl(uitorilor), osăbindu-le de cătră părţile pârâţilor şi stâlpindu-le cu pietri hotară, dându-le şi
mărturii hotarnică iscălită pe obicei. Iar născând pricină de nemulţămiri pe acei ce s-ar arăta
nemulţămiţi cu mărturii de de curgere pricinii să-i sorociţi a veni în judecata divanului / fără să

252
stâlpiţi cu pietri locul de pricină / să porunciţi şi dum(nea)v(oastră) dregătorii de ţinut ca pe acei ce
s-ar arăta nesupuşi a sta la hotărât să supuneţi.
1823 mart(ie) 25
Vel log(o)fet
S-au trecut

ANI, Colecţia Documente, CXLVII / 35, f. 2, original.

274. 1823 aprilie 10. Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei, acordă monahului
Climent Greceanul un venit anual de 1600 de lei din embaticul mănăstirii Adam către Mitropolie,
pentru că nu l-a putut numi egumen, conform cărții Mitropolitului Leon Gheuca, dată ctitorilor din
neamul Greceanu.

Cu mila lui D(u)mnezeu Smeritul Veniamin, Mitropolit Moldavviei

După o carte ci ni-au înfățișat cuvioșia sa monahul Climent Greceanul, dată la dum(nea)lor
bo(i)erii Grecenești, ctitorii mănăstirei lui Adam de cătră patronul nostru fericitul întru pomenire
mitropolit Leon din let 1786, maiu 6, prin care să arată că când vreunul din niamul dum(i)lorsale să
va întâmpla să fie în tagma călugărească și va fi om vrednic a chivernisi, să aibă protie a să rândui
de la mitropolie igumen la această mănăstire ca unul din niamul ctitorilor mănăstirii. Dupre dreptu
acesta sar fi cuvenit a să rândui pe cuvioșia sa igumen la numita monastire ca unul ci iaste moșian
adevărat din niamul ctitorilor acei monastiri. Dar fiind că igumenul ci acum să află prea cuvioșia sa
arhim(a)n(dritul) Metodie au jărtfit nu puține cheltuele și ostenele întru înnoirea zidului bisăricii,
fiind căzută și întru răscumpărarea a câteva părți de moșii și toate acestea în privirea dum(i)lorsali
bo(i)erilor Grecenești și a cuvioșiei sale, nu s-au putut depărta pe prea cuvioșia sa. Ci spre
mângâierea iarăș a cuvioșiei sale chir Climent Greceanul hotărâm ca pe viața sa să tragă din
embaticul ce dă ace monastire la mitropolie câte 1600 lei pe fiește care an, care îi va priimi în două
vadele opt sute la Sfântul Gheorghie și opt sute la Sfântul Dimitrie, pentru ca să-s înpliniască dar din
cartea mitropoliei cuviincioasa datorie cătră făcătorii de bine ctitori. Poftim și pe alți în HS iubiți
fraț(i) mitropoliți, pre carei Sfântul Dumn(e)zeu îi va rândui în urma noastră la ocârmuirea aceștei
Sfinte mitropolii, ca să le întăriască și din partea frățiilor sale, spre a lor cinste și vecinică pominire.
1823 apr(ilie) 10
† Veniamin, Mitropolit Moldaviei <m. p.>

ANI, Colecția Documente, 401 / 206, original, sigiliu în fum.

274 a. 1823 aprilie 12. Leon Bosie, Savin Penişoară, Ştefan Hărnagea, Matei Idriceanu,
Neculai, zet lui Gavril Penişoară, Mihai Hărnagea, Iordache Hărnagea şi alţi răzeşi din moşiile
Păuleştii, Şcheia şi Ciortova, Pojorănii, Căpoteştii, Şujde, Futileştii, Hurdugii, Dăneştii, din ţinutul
Fălciului, se plâng domnului de supărările provocate de sărdarul Iordache Isar, care le stăpânea
părţile de moşie pe care le-a arendat unui turc.

Pre înălţate doamne!

În moşiile Păuleştii, Şcheia şi Ciortova, Pojorănii, Căpoteştii, Şujde, Futileştii, Hurdugii,

Dăneştii, din ţinutu(l) Fălciiului, avem şi noi un bătrân di pi Mihăilă Arvat, în care bătrân ari şi
dum(nea)lui sardar(ul) parte după spiţa de niam, cari cu parte dum(i)sali stăpâneşti şi drepti părţile
noastre, mai ales acum li-au vândut şi la orăndatar turc, dând pe unii din noi să-i lucrezi şi zili lucru
cu totu înpotriva dreptăţii, pe cari unili din părţili de sus numite avem şi casă i aşăzări din în
vechime, mai luându-ni şi o moară ci iaste driaptă a noastră, pentru cari nu de puţănă vremi stăruim

253
aice în giudecată şi încă sfârşit pricinei nu s-au dat, şi dum(nea)lui cu nidreptate ni le stăpâneşti.
Pentru aceste cu lacrămi cădem la mila înălţimi(i) tali rugându-ne ca să te milostiveşti şi asupra
noastră, că din luminată poroncă să ni să dei luminată carte g(os)pod cătră dum(nea)lor dregătorii
ţinutu(lui) poroncitoare ca să ne înputernicească a stăpâni părţile noastre după după cum le
stăpâne(a)m mai (î)nainte, fără a să amesteca dum(nea)lui întru cât de puţin, cum nici orândătoriul
turcu păn ce să va da sfârşit giudecăţii, şi atunce cui va da dreptate, acela va lua acel acel venit, ca
cu acest chip să ne putem hrăni şi a ni faci hrana di pisti an. De cari va rămâne mare pomană.
La mila înălţimii tale,
Pre plecaţi robi,

Leun Bosăi, Savvin Penişoară, Ştefan Hărnage, Matei Idriceanu, Neculai zet Gavril
Penişoară, Mihai Hărnage, Iordachi Hărnage cu alţii ai noştri răzăşi din numitile moşii, ţinutu(l)
Fălciului.

Să roagă de a li să da luminată carte g(os)pod cătră dum(nea)lor dregătorii ţinutu(lui)

Fălciiului poroncitoare de ai înputernici a-şi stăpâni părţile lor din numitile moşii după cum li-au
stăpânit mai (î)nainte, fără a să amesteca dum(nea)lui sardar(ul) Iordachi Isari în părţile lor, sau
orăndataru(l) turcu ci ari, păn după săvârşire(a) giudecăţii şi atunce cui va da dreptate va lua acel
venit.

Dum(nea)lui vel log(o)făt(ul) va pune zi de soroc sard(a)r(ului) Iordache Isari ca la

duminica Tomii negreşit să-s afli cu toati dovezili ce va fi având a sta în judecată cu răzăşii, căci
neviind să va aduci cu zapciu şi plătind greli ciuboti se va şi pedepsi. Şi diosăbit va scrie carte la
isprăv(ni)ci(e) ca pe turcul ce l-au rănduit Isari la moşii numaidecât să-l rădici şi stăpânire(a) să fii
tot a răzăşilor pe moşiile ce au pricină cu sard(a)r(ul) Isari păr după hotărâre(a) judecăţii. Iar
isprăv(ni)ci(a) ci au urmat înpotriva hotărârii domnii meli rădicând pe răzăş(i) şi bătându-i să-i
sorocească iarăş(i) după duminica Tomii a vini aice spre a da răspuns de o aşa urmare, căci asămine
(...) s-au făcut şi prin jaloba ci au dat dum(nea)lui spat(arului) Teodor Balş, arătându-s dum(nea)lui
într-această pricină.
1823 apr(ilie) 12
<ss>

ANI, Colecţia Documente, 42 / 35, original, difolio

275. 1823 aprilie 12. Ioniţă Sandu Sturza Voievod porunceşte ispravnicilor ţinutului Fălciu
în pricina dintre Leon Bosie, Savin Penişoară, Ştefan Hărnagea, Matei Idriceanu, Neculai, zet lui
Gavril Penişoară, Mihai Hărnagea, Iordache Hărnagea şi alţi răzeşi din moşiile Păuleştii, Şcheia şi
Ciortova, Pojorănii, Căpoteştii, Şujde, Futileştii, Hurdugii, Dăneştii, din ţinutul Fălciului, cu
sărdarul Iordache Isar.

Noi Ioan Sandul Sturza v(oie)vod cu mila lui D(u)mnezeu domn Ţării Moldavviei. Cinstiţ(i)
credincioşi bo(i)erii domnii mele, dum(nea)v(oastră) isprav(ni)ci de ţinut(ul) Fălciiului sănătate.
Veţi înţălege din jalobă arătare şi cerire ce fac jăluitorii răzăşi că pârâtul sard(a)r Iordache Isar,
înpreună cu partea sa, le-ar fi stăpânind şi părţile lor din numitele moşii, vănzindu-le încă şi în
orândă unui turc. Drept aceia scriem şi poroncim domnia me dum(nea)v(oastră) ca să faceţi ştiut
pârâtului sărd(a)r Iordache Isari că la Duminica Tomii este sorocit a să afla negreşit la divan cu toate
dovezile1 ce va fi având de a sta în judecată cu răzăşii, căci neviind să va aduce cu zapisu şi plătind
grele ciubote să va şi pedepsi, şi că i s-au făcut ştiut să daţi dum(nea)v(oastră) şi adiverinţă
jăl(uito)r(ilor), şi osăbit pe turcul ce l-au rănduit Isari la moşăi numai decât să-l rădicaţi, şi

254
stăpânire(a) să fii tot a răzăşilor pe moşiile ce au pricină cu sărd(a)r(ul) Isari păr după hotărâre(a)
judecăţii. Iar isprăvnicia ce au urmat înpotriva hotărârii domnii mele rădicând pe răzăşi şi bătându-i,
sint sorociţi iarăşi după duminica Tomii a veni aicea spre a da răspunsu de o aşa urmare, făcându-să
asămine(a) ştiut prin buiurdiul domnii mele şi prin jaloba ce au dat dum(nea)l(ui) spat(arului)
Teodor Balş, arătându-să dum(nea)l(ui) într-această pricină.
1823 apr(ilie) 14
Vel log(o)făt

ANI, Colecţia Documente, 42 / 35, original, difolio, pecete ovală.

276. 1823 octombrie 7. Costachi Tutovan scrie fratelui său Alexandru Tutovan despre
situația moșiilor părintești.

Cu multă plecăciuni mă închin bădiți Alicsandri

Mai întâi fac cercetari pentru buna și fericta adumi(tali) sănătate ca să mă bucur și precum
îmi pari rău că nu mi-au putut ajuta norocire ca să mă întâlnesc în vreme când ai fost dumitali acasă,
pentru că nu m-am putut noroci ca să priimesc măcar un răvașdi la dum(nea)ta, dar iar socotesc că
po(a)ti de atâta vremi mai și uitat. Al 2 lea, pentru mini di vo(i)ești a ști, eu din mila înpăratului
ceresc mă aflu întru diplină sănătati cum și toț ai casă(i) no(a)stri sănt sănătoș(i) și pre(a) mult
doresc venire(a) dumi(tale) acasă. Diosăbit fac știut dumi(tale) pentru moșiili cili di Bugeag pentru
că am vrut ca să mă duc dinpreună cu moș Lupu, ca să videm ci esti acolo, pentru că am auzit că au
vinit niști niamuri ali no(a)stri din partea Moldavii și l(e)-au și scos și așteptând pe moși ca să vii din
rae1 și n-au mai vinit pără acum, dar îl aștept și apoi voi mergi și socotesc ca să intru și în judecată și
mai în mult tot socotesc că vii vini și dum(nea)ta acasă și apoi să intrăm în triaba moșiilor și așa rog
pi milostivul Dumnezău ca să ti po(a)rti sănătos și întru to(a)ti fericirili întocmai după pofta inimii
dumi(tale) ca să mă întâlnesc cu dum(nea)ta și apoi vom mai vorbi din gură, pentru că di aș scrii(e)
și pi o sută di coli di hârtii nu-mi voi pute(a) să vărș to(a)ti, pentru că to(a)ti ali casăi și altili tot prin
mâna me au fost. Dar eu fiind fără glas, s-au p(i)erdut to(a)ti, dicât am apucat hârtiili di moșii și
acele stau la mini grămadă niavând nicio puteri ca să intru în judecată pără acum și pui să le știi
bădiți că do(a)ră vii pute(a) vini acasă măcară să ni întâlnim ca să vorbim, și vii înțălegi to(a)ti; Dar
vii ști că nu cu puțini lacrămi am scris această hârtii pentru că atâta vremi esti șii nu m-am putut
învrednici ca să primesc măcar un răvaș di la dum(nea)ta când va fi venire(a) dumi(tale), cum și
pentru pitrecire(a) dumi(tale), iar mama să închină cu părințască dragosti cum și toț(i) ai casăi
no(a)stri să închină cu frățască dragosti.
Iar eu rămâi al dumi(tale) mai mic frate și slugă
Costachi Tutovan
1823 oc(tom)vr(ie) 7 zili

Răvașul fratelui meu Costachii ci este astăzi schimonah, mă înștiințază că toată avere(a)
părințască au fost în mănule lui și s-au p(i)erdut și altili îmi scrii pentru hârtii și părți di moșii și că
niști niamuri l(e)-ar fi scos. Și aceste le-am ținut la întâmplare spri apărare(a) urmașilor mii, ca frații
mii sau urmașii lor să nu să poată ajuta cu părți di pământ din cie ci eu cu ostene(a)lă și cheltuiala
numai a me am scos și mi-am trecut și tinerețili și sănătate(a) numai în judecăți.
1847 iun(ie) 7
Porucic Alecsandru Tutovan

ANI, Colecția Documente, 407 / 146, original.

________________________

255
 1
Raia.

277. 1824 martie 21. Ioniță Sandu Sturză aduce la cunoștința dregătorilor ținutului Fălciu
învoirea aducerii de oameni străini de către Tudurachi Blănariu din Iași pe moșia sa Grozești
pentru înființarea unui „sătucean”.

Noi Ioan Sandul Sturza voevod, cu mila lui Dumnezău domn țării Moldavviei. După jaloba
ce au dat domnii meli Tudurachi Blănariu de aice din Eși făcând rugăminti ca să aibă voi aș aduci de
piste hotar douăzăci liudi oameni streini ca să-i așăză pe driaptă moșie sa Grozăștii din țănut
Fălciiului spre alcătuire unui mic sătucean ce ar fi neapărat trebuitoriu moșii. Prin carte(a) aceasta a
domnii meli i să dă vo(i)e ca să-ș aducă de acum înainti de pisti hotar număr de douăzăci liudi,
oameni streini, adiveriți fiind și prin mărturie dregătorilor marginii pe unde va treci, că sânt cu
adivărat streini fără nici un amestic de bir cu lăcuitorii țării, căci îndată ce-i va aduce să aducă acele
adiverință la domniasca noastră vistirii, de unde să i să de și carte(a) vistirii anume pe numile lor cu
cuprindire ca așăzându-i pe numita moșie a sa Grozăștii, de la aducere(a) lor de pisti hotar, pănă în
vade de șasă luni de zili, ca să să lasă în apărare de toati dărili și havalelili după rânduiala ce să
păzăști și pentru alți asămine bejănari. Iar de la șasă luni încolo să li să așăză după stare(a) și
putere(a) lor bir în vistirii ca și celoralalți lăcuitori ai țării. Drept aceia poroncim domnie me
dum(nea)v(oastră) dregători de ținut(ul) Fălciiului să aveți drept a urma întocmai după carte(a)
aceasta a domnii meli.
1824 mart(ie) 21
Proci vel vist(iernic)
S-au trecut în condica vist(ieriei) <ss>

ANI, Colecția Documente, 17 / 41, original.

278. 1824 mai 7. Toader Mereu cu fiii săi vând biv vel sărdarului Gheorghe Chiriac „cinci
stănjăni, şasă palmi, patru parmaci” în moşia Poienari.

Adică eu Toader Mereu i eu Ştefan săn Toader Mereu i eu Vasăle săn Toader Mereu şi eu
Marie, fiica lui Toader Mereu, dăm adivărat şi încredinţat zapisul nostru la cinstită măna dumis(a)le
c(u)c(onului) Gheorghii Chiriac, biv vel sărd(a)r, precum să să ştie că de nimine săliţi, nici asupriţi,
ce di a noastră bună voi am vândut dum(i)s(a)le cinci stănjăni, şasă palmi, patru parmaci, di moşie
din hotarul Poinarii, ci sănt măsuraţi cu stănjănu(l) g(os)pod, însă trei stănjăni, do(u)ă palmi, patru
parmaci în parte(a) din sus răzăşască, cii avem di pi strămo(a)şa noastră Mărie, ci esti din niamul
Bordăscu, şi doi stănjăni, patru palmi, în parte(a) din jos, cii avem di pe bătrânul Lohan, aceşti
stănjăni i-am văndut dum(i)s(a)le cu tot analogul lor, din cămpu i din codru şi din toati po(i)enili şi
curăturile ci vor fi în cuprinsul hotar cu tocmală căti do(u)ăzăci de lei pe fieşticari stănjăn, cari fac
pisti tot o sută do(u)ăzăci şi doi di lei şi zăci parale. Aceşti bani ni-au dat dum(nea)lui diplin în
mănuli noastre. Deci şi dum(nea)lui să aibă a stăpâni arătaţii stănjăni în veci, atât dum(nea)lui, cât şi
urmaşii clironomi dum(nea)lui, din zari în zari, cu parti di vadu di moară din părău(l) ce treci prin
mijlocul Poinarii şi cu parte di livezi şi cu loc de prisacă şi cu toati analo(a)gile din tot locul precum
s-au zis mai sus fără fie înp(i)edicată vecinica stăpâniri dum(nea)lor dispre vreunii din răzăş(i), sau
di cătră orici niamuria meli, căci înpotrivindu-se cineva şi pricinuindu-i ce mai mică păgubiri să fim
răspunzători la toati a înplini dum(i)s(a)le şi pe lăngă stănjănii de sus vănduţi ori în ce vremi să va
afla şi să va dovedi că ni să cuvini mai mult a stăpâni în parte(a) din jos sau în parte(a) din sus şi
sporiul acela tot dum(nea)lui să aibă a tragi în stăpâniri fiind cuprins în preţul vănzării di mai sus a
stănjănilor, adică altă plată să nu mai putem ceri nici odinio(a)ră pe acel spor ci să va întâmpla să
iasă. Şi la facirea acestui zapis s-au întâmplat şi alti obrază şi oameni di bună credinţă, cari mai jos

256
să vor adiveride marturi, iar noi pentru mai adivărată credinţa neştiind carti ni-am pus numile şi
degitile ca să fie de bună credinţă.
1824 maiu 7
Eu Toader Mereu, vănzător, adiverez.
Eu Vasăle, săn Toader Mereu, vănzător, adiverez.
Eu Ştefan, săn Toader Mereu, vănzător, adiverez.
Eu Marie, fiica lui Toader Mereu, vănzător, adiverez.
Fiind faţă la acest zapis s-au încredinţat şi de cătră mine.
Teodor Buca.
Timofti Popa, martur.
Iancul Lembovici
... Gheorghiu.
Şi eu am fost faţă şi am iscălit. <ss> Ioan Stavru.
Şi la acest zapis am fost faţă şi am iscălit <ss>
Şi la facire acestui zapis am fost faţă <ss> Vasăle Chiriac.

ANI, Fond schitul Cetatea Mică, I / 11, original şi copie.

278 a. 1824 mai 26. Încredințarea dată de căpitanul Gheorghe Marta lui Tudurachi
Carnovschi în privința arendării părților sale de moșie din Grozești.

Încredințez cu aciastă scrisoari a me la măna dum(i)sali Tudorachi Carnovschi, supus

rusăscu, precum să fii știut că având noi luată di la dum(nea)lui moșăia Grozăștii și parte di
Chițivoești cu condraht din an 823, apr(ilie) 23, cari condraht am urmat cu stăpânire un an di zili, iar
pisti anu având al mai stăpâni în putere(a) condrahtului pomenit, i-am stătut și i-am socotit
sfătuindu-ni cu tovarășul meu dum(nea)lui stol(ni)c(ul) cand(ida)tul Bosi(e) cum că nu mai putem
ține moșăia încă cu cinci luni di zili mai înainte la dum(isa)li, i-am făcut știut prin scrisoari(a) din
anu(l) trecut 823, noiemvr(ie) 30, după care i-am primit și răspunsu asupra disfacerii noastri și spre
siguranția noastră în (…) au mersu dum(nea)lui stol(ni)c(ul) înpreună cu fiias meu Ioniță în Eș la
casa dum(nea)lui Tudorachi Carnovschi, pi cari au și urmat di faț(ă) disfacire(a) condrahtului.
Dar fiind că condrahturile nu s-au rupt, atunce au rămas pricina păr astăzi, căci nici astăzi
condrahtul la mâna me nu se găsești și dum(nea)lui în putere(a) disfacirii di atunce au încheet
contraht și cu dum(nea)lui sărd(a)r(ul) Ioniți Hotineanu, temându-să acum ca nu dum(nea)lui să
intre după drept întru vreo pretenții cu dum(nea)lui sărd(a)r(ul) Hotinian, viind la fața locului, i-am
dat și din parte(a) me acestu ecsoflisu făcându-i și moșăia teslit, rămâindu condrahtul di la mini
răsuflat ca o hârtii alba. Și pentru a dum(i)sali și a noastră siguranții urmează a me iscălitură, poftind
și pe alte obrazi di s-au iscălit di marturi.
824 maiu 26
Gheorghi Marta, căpit(an), adiverez.

De față înainte(a) noastră au arătat căp(i)t(a)n(ul) Gheorghii Marta că singur s-au înpotrivit
la stăpânire (…) sărdar Hotinean în moșăia Grozăștii. Pentru aceasta s-au adiverit și de cătră noi.
1824 mai 26
Vasile Teni, vornic de poartă.
Necolaiu Bugeag.
Toader Gălan, rănduit din poronca cinstit(ei) Aghenții.

ANI, Colecția Documente, 17 / 42, original.

257
 278 b. 1824 iunie 10. Isprăvnicia ținutului Fălciu poruncește lui Onofrei Florescu să
cerceteze pricina lui Toader (Tudurachi) Carnovschicu răzeșii din Grumezoaia pentru părțile de
moșie de la Ioan Romașcu.

De la isprăv(ni)cia Fălciu
Cătră dum(nea)l(ui) Onofreiu Florescu

Dum(nea)l(ui) Toader Cărnovschii viind au făcut arătare că are în hotarul moșii Grumăzoae
parte de moșie di pi un Romașc(u) și răzășii nu-l îngădu(i)esc de a stăpâni parte(a) numitului. Pentru
aceea să scrii dum(neata)l(e) ca mergând acolo să alegi în frica lui Dumnezeu prin scrisori și dovezi
ci va fi având parte(a) numitului Romașcu, stâlpind-o să o dai în stăpânire după zapisul de
cumpărătură de la Romașcu. Iar născând vreo diosăbită pricină să-i triimeți fați cu înștiințare de
toată curgere(a) pricinii, spre a li să faci punire la cale .
824 iuni(e) 10
<ss>

ANI, Colecția Documente, 17 / 43, original.

279. 1824 iunie 27. Raportul către isprăvnicia ținutului Tutova prin care sunt prezentate
rezultatele cercetării jalbei vornicului Alecu Greceanu și a răzășilor din moșiile București și Pitești
față de gârla amenajată de Gheorghe Mogâlde, vechilul clironomilor vornicului Dimitrie Bogdan.

Cătră cinstita isprăv(ni)ci(e) țin(u)tului Tutovii

După cuprindere(a) jalobii dum(isa)le vorn(i)cului Alecu Grecian ș(i)-a unor din răzăși(i) ce
au hlizi de moșii în București și în Pitești peste apa Bârladului la țin(u)tul Tutovii, fiind noi rânduiți
ca să cercetăm pentru o gârlă ce au arătat dum(nea)lui vor(ni)c(ul) că ar fi făcut un Gheorghi
Mogâlde, vechil(ul) cumpărătoriului hlizii de moșii din București, a clironomil(o)r răposat(ului)
vor(ni)c Dimitrie Bogdan, pe cari gârlă săpându-o au tras apă din Bârlad la moara ce au făcut-o
numitul pârât, trecând cu săpătura gârlii peste câteva hlizi de moșii atât a dumi(sa)le vor(ni)c(u)lui,
cât și a altor răzăș(i), prin care loc mai cu vreme(a) surpându-să poate să să abată și apa Bărladului
pe acolo și morile dum(i)sali vor(ni)c(u)lui să rămâ(i)e (...) vremea să li de(a) apă osăbit de
stricăciune(a) ce pricinuești pe tot anul, atât hlizel(o)r de moșii a dumi(sa)le vor(ni)c(u)lui, cât și a
răzășil(o)r, prin înecare(a) fânațului ce să află pe acele hlizi.
Mergând la fața locului și făcând cercetare cu amăruntul, întâi am aflat că pe cuprindere(a)
tuturor hlizelor de moșii, adică peste trei hlizi numai a dumi(sa)le vor(ni)c(u)lui, osăbit de a
răzășil(o)r ce și ei jălu(i)esc, s-au găsit gârlă săpată de numitul pârât, din susul moril(o)r dumi(sa)le
vor(ni)c(u)lui Alecu Grecian și prin mjlocul luncii prin care au tras apă din Bărlad la moara ce-au
făcut-o. Dar pe lângă aceasta, încă am mai aflat și altă firiască gârlă în parte(a) despre câmpu cătră
apus, care în vremi(a) când să află apa Bârladului în matca sa, apa nu trecia pe aceia gârlă, fiind la
un loc mai rădicat ca un dâmbu, și sta apa ca o băltoagă, decât numai când vine apa Bârladului mare
trece și piste locul acela apa pe gârlă în jos. Însă acum s-au dovedit că numitul Mogâlde au săpat și
pe ace(a) gârlă la locul acel cam dâmbu, ce nu ave(a) apa matcă din vechimi și au tras și pe acolo
apa la moara sa, prin care loc să înțălegi că curgând apa necontenit după vremi negreșit poate să să
facă o surpătură îndestulă de largă și adâncă, și fiind că această gârlă treci peste toate hlizăle
răzășil(o)r, cum și piste trei hlizi a dumis(a)le vor(ni)c(u)lui Grecian, prin fânațul de pe margine(a)
pădurii ce este cătră câmpu despre apus, care pricinu(i)ești sămțitoare păgubire trecire(i) apeiprin
această gârlă, vărsându-să și într-o parte și într-alta pe șăs. Asămine numai puțină păgubire și
stricăciune să pricinuiești răzășil(o)r și de cătră ceialaltă pomenită gârlă, ce-au făcut-o pârâtul, care

258
mergi prin fânațul de prin luncă, dar mai vârtos dum(i)sale vor(ni)c(u)lui sămțâtoarea păgubiri, atât
prin înecare(a) fânațului de pe trii hlizi, cum și prn împuținari(a) apii la morile dumi(sa)le, cari din
vechim sânt făcute și niciodată în vreme(a) săcetei mai vârtos. Nu este cu putință a ține zăpor la
mori, fiind că în vreme ce să oprești apa pentru zăpor să tragi toată pe aceli gârli. Pe lângă aceasta
după vremi surpându-să gârlile mai cu adâncimi negreșit toată apa Bârladului poate să-s(e) tragă din
matca sa ce(a) firească și să să mute pe acolo și atunce pe lângă strămutare(a) hotarăl(o)r a tuturor
hlizălor de moșii pot și morile dumisali vor(ni)c(u)lui să rămâ(i)e săci de apă pentru toată vreme(a).
Întru aceasta dar am făcut silință numitului Mogâlde ca după chipul cuviincios mai cu dinadinsul să
astupe săpătura ce-au făcut-o la locul gârlii despre câmpu, unde să face cam dâmbu. Asămine să să
pu(i)e la cale și pentru ca să opriască vîrsarea apei care îniacă fânațurile tuturor hlizălor de moșii
prin gârla ce-au făcut-o prin luncă și nici într-un chip n-au voit a să face (...)zam. Pentru care de
lucrare(a) ce s-au făcut înștiințând cinstitei isprăv(ni)cii să alăturiază și închipuire(a) planulu(i) de
stare(a) locului.
1824 iuni(e) 27
<ss> (…) Jora, sard(a)r.

ANI, Colecția Documente, 178 / 65, original.

280. 1824 iulie 9. Teodorache Carnovski se roagă domnului Ioniță Sandu Sturza să
orânduiască un hotarnic pentru a-i alege niște părți de moșie pe care le are la ținutul Fălciului.

Pre înălțate doamne

La ținut(ul) Fălciiului în moșăia Gulienii ce să poriclește acum Oțălenii pe apa Bujorului i în

moșiile Delenii i Scorțănii pe apa Elanului, cu vad de moară i Ștefenii i Vorovenii, amândoauă iar cu
vad de moară pe apa Moisii, cum și în Pițivoești i în Moisea și în Zgura, am părți baștină și
cumpărături carile fiind nealesi dispre ciialanți răzăși, mă rog înălțimii tale ca să mi să dei luminată
carte poroncitoare cătră dumnealui vornicul de poartă Vasile Tenea ca să-mi aleagă și să-mi
hotărască drepte părțile mele din fieștecare hotar după zapisă și alte scrisori ce am, osăbit dispre
răzăși și megieșii acestor moșii, de cătră carile pătimesc înpresurare, la care hotărât mă rog înălțimii
tale să mi să dei și osăbită carte cătră megieși, cum și un aprod zapciu spre strângire și aducere a
fieștecărora în cercetare(a) rânduitului vornic, ca să poată desăvârși (…) 1 pomenire a rămâne
înălțimii tale.
La mila înălțimii tale pre plecat,
Teodorachi Carnovski
di aicea din Iași.

Să roagă ca să i să scrii luminată carte cătră vornicul de poartă Vasile Tene, poroncitoare ca
să-i aleagă și să-i hotărască câteva părți de moșie ci le are la ținut(ul) Fălciului în câteva hotară
anume arătate de baștină și cumpărături, cu zapisă și alte scrisori, dându-i-să și carte de blăstăm de
la sfânta mitropolii înpreună și osăbită carte cătră megieși i vornicei cu aprod spre a duce în
cercetare vornicului de poartă acei ce nu să vor supuni a mergi cu scrisorile.
259
 Dumnealui vel logofăt a pune la cale cerirea jăluitorului după cuviință.
<ss>
1824 iulie 9

BAR, Documente istorice, XV / 136, original, sigiliu imprimat în chinovar.

_________________________
1
.Îndoit.

281. 1824 iulie 10. Ioniță Sandu Sturza, domnul Moldovei, poruncește vornicului porții să
cerceteze jalba lui Teodorache Carnovski, prin care cere să se orânduiască un hotarnic pentru a-i
alege niște părți de moșie pe care le are la ținutul Fălciului.

Noi Ioan Sandu Sturza, cu mila lui Dumnezeu domn Țării Moldovei. Boeriul domniei mele
Vasile Tene, vornic de poartă, vei înțălege din jalobă arătare și cerere ce face jăluitorul, ca să i să
aleagă și să i să hotărască părțile ce ar fi având atât baștină cât și cumpărături cu scrisori în moșiile
Gulienii, ce s-ar fi poreclit acum Oțălenii i Delenii i Scorțănii i Ștefenii i Vorovenii, cu vaduri de
moară i Pițivoeștii i Moisa și în Zgura, la ținut Fălciului. Drept aceia îți scriem și îți poroncim ca să
mergi la starea locului, unde strângând de față pe toți răzășii și megieșii arătatelor moșii, fieștecare
cu toate scrisorile, și după carte de blăstăm ce au luoat jăluitorul de la preosfințitul mitropolit, să
intri în cercetare cu amăruntul ca să dovedești mai întâi marginile numitelor moșii după hotarăle ce
vor fi umblat din vechi și pe la locurile ce vei cunoaște că pătimesc vreo înpresuraresă le scoți de
supt toate (…)1stâlpindu-le și cu pietre hotară pe la hotarăle (…)2după care apoi vei face alegire și
părțile jăluitorului, ce va ave în fieștecare hotar osăbit de cătră părțile celoralanți răzăși, pe care
măsurându-le și cu stănjinul domnesc în lungu și în lat să le stâlpești și cu pietri hotară, dând și
mărturie hotarnică iscălită pe obicei. Iar când ori la marginile moșiilor sau la alegire părților despre
răzăși va naște pricină de nemulțămire dispre vreo parte, atuncea la locurile de pricină cu pietre
hotară nu vei stălpi, ce dând mărturie cu arătare pricinilor pre largu, cum și hartă cu bună închipuire
de stare locului, să-i sorocești pe toate părțile ce vor fi în pricină, ca după vreme lucrului se vie la
divan.
1824 iulie 10
Vel logofăt
S-au trecut.

BAR, Documente istorice, XV / 136, original, sigiliu imprimat în chinovar.

_________________________
1
. Îndoit.
2
. Îndoit.

282. 1824 octombrie 31. Înțelegerea de tovărășie dintre Tudurachi Carnovschi și Neculaiu
Fon Ioan.

Adiverez printr-această scrisoari ci dau la mâna dum(i)sali vărului Tudurachi Carnovschi

precum să fii știut că m-am alcătuit cu dumn(ealui) pentru toate părțile de moșii ce le ari la ținut(ul)
Fălciului, Grozăști, Pițigoești, Oțeleni, Mois(i)a și G(r)umez(oaia), cu tocmală doao mii lei pe an,
însă în tovărășie, adică una mie lei parte(a) me și una mie lei paarte(a) dum(i)sali și câștigul cât va
da Dumnezău să-l împărțim în doao, la cari acum am primit un plug cu opt boi și cu toate hărteile lor
și un car mare, și această hărtie va rămâne în temeiul tovărășăii pără să vor faci contracturili celi
adivărati, care tovărășii am încheiet-o pe cinci ani în toate cheltuielili căt să vor faci vor fi di mijloc
260
și orce binali și acareturi să vor faci în curgire(a) acestor ani vor rămâne a moșii și orce pretențăi ar
vroi să rădici vreo paarte să nu aibă nici un cuvânt și orce spiculații vom faci pi moșii să fii tot în
tovărășăi. Și pentru credința am iscălit.
1824 oct(omvrie) 31
Neculaiu Fon Ioan

ANI, Colecția Documente, 17 / 44, original.

283. 1825 iunie 1. Neculai Botianul se plânge în pricina cu paharnicul Neculai Sion pentru
catapeteasma bisericii din Ruși, ținutul Tutova.

Pre înălțate doamne!

Dum(nea)ei maicămea stol(ni)ce(a)s(a) Tarsăța Botianca încă de la 1817 de când sânt trecuți
nouă ani au tocmit un săpătoriu ca să facă catapetiazma și alte trebuincioasă lucruri la bisărica de la
moșiea sa Rușii, ținutu(l) Tutovii. De atunce și păn(ă) acum acela n-au fost următoriu a săvârși
lucrul , iar acum când era să sfârș(e)ască lucrul și eu să mă apuc ca să zugrăvăsc catapetiazma,
dum(nea)lui pah(arnicul) Neculai Sion în neființa me(a) acasă au trimes oamenii săi și cu cară și cu
toată înpotriviria casnicilor mei, l-au rădicat cu tot calabalâcul său, rămâind lucrul bisăricii nesfârșat.
Eu după datorie am mers la dum(nea)l(o)r dregătorii, m-am jeluit de urmaria acestui om cu totul fără
judecată, mai vârtos să-mi calce și casa, și dum(nea)l(o)r triimițând un mazăl la pah(arnicul) Sion cu
răvașul isprăv(ni)ci(ei) ca să dei omul să-mi sfărșască lucrul, nici cu un chip n-au voit.
De aceasta pre(a) plecat mă rog înălțămii tali să mi să dee o luminată poroncă cătră
dum(nea)l(o)r dregătorii, ca după dreptatea ce au cunoscut dum(nea)l(o)r că eu am, să iei pe
săpătoriu de la acest om neînțălegătoriu și să mi-l facă teslim, ca și eu să-mi pot isprăvi lucrul.
Al înălțimii tale pre(a) plecată slugă Neculai Botianul.
Dum(nealui) vel log(o)făt pune la cale cerire(a) și odihna jăl(uito)r(ului).
1825 iuni(e) 1
<ss>

BAR, Documente istorice, XLIX / 114, original.

284. 1825 iunie 5. Ioniță Sandu Sturza scrie ispravnicilor ținutului Tutova să cerceteze
pricina dintre dintre banul Nicolae Sion și Neculai Botianul pentru catapeteasma bisericii din Ruși,
ținutul Tutova.

Io Ioan Sand(u) Sturz(a) v(oie)v(o)d cu mila lui Dumnezeu domn țării Moldaviei. Cinstit
credincioș(i) bo(i)erii domniei meli dum(nea)v(oastră) isprav(nici) de ținut(ul) Tutovii săn(ă)tate.
Veț(i) înțălege pre larg arătare(a) și cerere(a) jăl(uito)r(ului). Deci poroncim d(o)mn(ii)lor v(oastre)
să cercetaț(i) și de va fi așa precum în jalbă să arată, apoi să rânduiț(i) înnandinș zapcii isprăvniciei
să rădici pe meșterul arătat cu toate i(n)strumenturile lui trebuincioasi întru acel lucru și să-l facă
teslem la loc ca să sfârșască negreșit dupe tocmala ce ar fi avut, arătând și pârât(u)lui pah(a)r(nic)
să-ș(i) ei drepte măsuri și să-s(e) părăsască de acest feliu de urmări, căcii de să va mai vede(a) jalbă
întru aceasta vas căde(a) în supărari și să va căi în urmă.
1825 iuni(e) 5
Vel log(ă)făt
După poruncă
Sofiicul diiac.

BAR, Documente istorice, XLIX / 114, original.

261
 285. 1825 iulie 8. Porunca isprăvniciei ținutului Fălciu către Toderașcu Ochiu și
postelnicelul Neculai Bugeag în pricina moșiei Grozești dintre Tudurachi Carnovschi și vornicul
Dimitrie Beldiman.

Isprăv(ni)cia Fălciu
Cătră Iordachi Munteanu (Toderașcu Oc(hi)ul) și post(elni)cel(ul) Neculai Bugiag

După carte(a) gospod ci au adus dum(nea)lui Tudorachi Carnovschi, supusul rusăsc, întru
cari ne să poroncești precum și însuș viți înțălegi pricina moșii Grosăștii, ce să află cu dum(nea)lui
vor(ni)c(ul) Dumitrachi Beldiman, poruncinduni-să ca să rânduim doi oameni vrednici de ai
ținutului, ca toată pâine și orice sămănătură va fi pe locul de pricină, luându dejma obicinuită ori de
la cini să-s străngă la un loc și să stei săcfestruită pără când le să va hotărî judecata înainte(a) mării
sali lui vodă.
Drept aceea socotindu-vă isprăvnicia de vrednici, iată vi să scrii ca văzind și carte(a) gospod
să fiți următori întocma precum să poroncești, adică toată păine(a) și altă sămănătură ce va fi pe
moșia aceea să-s ei de acii cari au sămănat-o, oprindu-să numai driaptă dejma obicinuită și
străngându-si la un loc undi să va socoti tot pe locul acel de pricină, înpreună și cu fânul ci ari să-s
cosască tot de dum(nea)lui numitul Tudurachi, săs tei săcfestruit și în purtare(a) dum(nea)v(oastră)
de grijă, privighind ca să nu să rășluiască sau să lipsască măcar un fir din nemică, căci însuș viți fi
învinovățiți și viți răspundi la loc.
1825 iuli(e) 8
<ss> (Alecsandru) Rosăt spatar.

ANI, Colecția Documente, 17 / 45, original.

_________________________
1
Nume tăiat și înlocuit cu Toderașcu Ochiul.

286. 1825 septembrie 3. Porunca isprăvniciei ținutului Fălciu către Toderașcu Ochiu,
mazil din Deleni, și postelnicelul Neculai Bugeag în pricina moșiei Grozești dintre Tudurachi
Carnovschi și vornicul Dimitrie Beldiman, primul fiind împuternicit pentru stăpânirea părților sale.

Copii
Isprăvniciia Fălciu

Cătră post(el)nicelu(l) Neculai Bugeag i Toderașcu Ochiu, mazăl ot Deleni. Pren di iznoavă
luminată carte gospod de 31 den avgust ce-am priimit, ne să scrii că secfestru(l) ce au pus asupra
părților de moșii ce ari supusu(l) rusăsc Toader Cărnovschi în hotarul Grozăști de la acel ținut, atât
de zăstre, cât și aceli ce li ari cumpărati după stregare(a) părintelui de cătră dumn(ea)lui vornicul
Beldiman să-s rădice cu totul și să înputernicească pe sudit a stăpâni părțili de moșii după
cuprindere(a) cărții de la 7 av(gu)st, fiind slobod pe aceli părți a-și străngi toati producturili den anul
acesta, precum și pentru vreme viitoare a-ș întrebuința sămănătura și alte pentru interesurili sali,
neîngăduind pe vechilu(l) dumisali vornicului Beldiman să mai pricinuiască cât de puțină supărare,
precum pre largu veți înțelegi din însuș cuprindere(a) cărții. Drept aceea vi să scrii că păzând urma
ci întocmai să înputerniciț(i) pe numitul sudet a-ș urma stăpânire(a) fără cât de puțănă supărare. Iar
dacă vechilu(l) dumn(ea)lui vornicului Beldiman s-ar obrăznici mai mult al supăra să înștiințaț(i)
îndată ca după poronca mării sali în fi(a)ră să-s trimită la Eș.
825 săpt(e)m(vrie) 3
Alecs. Rosăt, spat(ar)
Această copii fiind întocmai di pi ci(a) adivărată am încredințat-o.
262
 Neculai Bugeag, postelnicel.

ANI, Colecția Documente, 17 / 46, copie.

287. 1825 septembrie 24. Ioniţă Sandu Sturza Voievod împuterniceşte pe Alecu Greceanu,
fost mare vornic, ca pe moşia sa Târzii, din ţinutul Fălciu, să organizeze un târg săptămânal în ziua
de luni.

Noi Ioanu Sandu Sturz(a) V(iue)v(o)d cu mila lui Dumnăzău domn ţării Mold(o)vii. Al
nostru cinstit şi credincios boieriu dum(nealui) Alecul Greceanul biv vel vorn(ic) prin jaloba ce au
dat cătră domnia mea au făcut arătare că la moşiia dumis(a)le Tărziei, di la ţinut(u)l Fălciului, undi
ari şi ratoş de piatră zădit spre odihna drumeţilor ce cu necontenire călătoresc pi acolo, numindu-să
ratoşul di la Docolina, ar fi loc foarti îndămânatic spre a să faci adunări de zili de târg, ca unul ci
acest loc vini în drumul mare între ţănut(u)rile Vasluiul, Fălciiul şi Tutova, şi iaste cu priinţă
lăcuitoril(o)r înpregiuraşi, făcând cerire ca să-i dăm dumis(a)le vo(i)e şi slobozănie a alcătui acolo zi
de tărg într-o zi di a săptămânii. Deci domnia mea ascultând cerirea dumis(a)le şi priviind că iasti
după toată cuviinţa, nefiind nici de o păgubire sau vreo sminteală, ci mai vârtos de folos şi de
înlesnirea lăcuitorilor întru alijvirişuri, iată prin această carte a domniei meli dăm vo(i)e şi
slobozănie dumis(a)le di a alcătui la arătatul loc pe moşiia dumis(a)le zi de tărg, care să fie
totdeauna lune. Spre aceasta dar poruncim a să faci cuviincioasăle publicaţii spre ştiinţa tuturor de
obşte di a să aduna la zăoa de tărg cu celi ci vor ave de vândut, unde vor urma fieşticare a vinde şi a
cumpăra cu toată slobozănia.
1825 sept(embrie) 24
Vel vist(iernic).
S-au trecut la condică <ss> Iacov Veisa ser(dar).

BAR, Documente istorice, VI / 227, original.

288. 1825 noiembrie 19. Polcovnicul Hristodur Petru se plânge domnului și cere
desemnarea spătarului Răducanu Mălăescu pentru a-i împlini veniturile de pe moșia Coticu, ținutul
Vaslui, pe șase ani de la Grigore Țarălungă, Gheorghe Buzdugan și Grigoraș Buzdugan.

Preînălțati doamne

Jăluesc înălțimii tali că în hotaru(l) moșii Coticu di la ținut(ul) Vasluiului trag parti baștină
și cumpărături și în trecutu(l) an 1815, ducându-să răposatu(l) Ștefan Preda, întâiul bărbat a soții
meli Irina, acolo la numita moșii, l-au apucat unul din răzăș(i), anumi Grigori Țarălungă, să-i dei
chiltuiala moșii, ci ar fi făcut prin giudecăț(i), și așa i-au dat răposatu(l) zapis să-i răspundă 168 lei.
În urmă după săvârșire(a) răposatului m-am dus eu acolo și am răspu(n)s 48 lei, și pentru 120 lei am
dat toată parte(a) di moșii și baștina și cumpărături, să stăpâniască numitul Grigori înpreună cu alți
doi răzăș(i), anumi Ghiorghi Buhăescu și Grigoraș Buzdugan, în curgiri de trei ani de zili, adică câti
40 lei pi an, cari le s-au înplinit văde(a)oa acelor trei ani la 1820, maiu patru, și tot numiții au
stăpânit și de atunce încoace. Pentru cari mă rog înălțimii tali să să scrii luminată carti cătră
dumi(sale) spat(arul) Răducanu Mălăescu să-m(i) înpliniască vinitu(l) moșii di la numiț(ii) pi șasi
ani ci să înplinesc la viitoare(a) lună mai 4, cum (...)1lasă zapisul lor arată, căci 40 lei pe an după
aceiaș tocmală și ma(...)2 mană(...).
Pre plecat la mila înălțimii tali
Hristodur Petru, polcv.

263
 Dum(nea)ta vel log(o)făt pune la cale.
1825 noi(em)v(rie) 19

ANI, Colecția Documente, 403 / 300, original.

________________________
1, 2
Deteriorat.

289. 1825 noiembrie 27. Ioan Sandu Sturza voievod poruncește spătarului Răducanu
Mălăescu să cerceteze plângerea polcovnicului Hristodur Petru pentru a-i înplini veniturile de pe
moșia Coticu, ținutul Vaslui, pe șase ani de la Grigore Țarălungă, Gheorghe Buzdugan și Grigoraș
Buzdugan.

Io Ioan Sandu Sturza V(oie)v(o)da, cu mila lui Dumnezeu domn țării Moldovei
Cinst(it) credincios bo(i)eriul domniei mele dum(nea)ta Răducanu Mălăescul, biv vel
spat(ar), sănătate. Vei vedea arătarea și cerirea acestui jăl(uito)r pentru asuprirea ce ar pătimi despre
pârâți cu stăpânirea părții sale de atâta vreme, când banii acei cheltu(i)eli i-ar fi înplinit. Drept aceia,
poroncim domniia me(a) dum(ita)li ca să intri în foarte cu amăruntul și pătrunzătoare cercetare, și
când arătările jăl(uito)r(ului) să vor dovedi adevărate, atuncea să îndatorești pe pârâți ai plăti dreptul
său fără de mai multă prelungire, stăpânindu-și dreaptă partea sa fără mai multă supărare despre
pârâți spre a rămâne odihnit, iar când cu cercetarea și punerea dum(isa)li la cale (…) 1 să va mulțămi,
cu mărturie pre larg și prin zi de soroc să triimeț(i) pe amândoao părțile în judecata divanului, de
unde vor lua cuviincioasa hotărâre.
1825 noiemvr(ie) 27
Vel log(o)făt
După poroncă <ss>

ANI, Colecția Documente, 403 / 300.

________________________
1
. Deteriorat.

290. <după 19 martie 1826>. „Perilipsu di pi scrisorili supusului Rosiei Teodor

Carnovschi de părțile de moșii Grozeștii, Chițivoeștii, Gulieni, Scorțăni, Ștefeni, Goești și Deleni, de
la ținutu(l) Fălciiului”.

Perilipsu di pi scrisorili supusului Rosiei Teodor Carnovschi de părțile de moșii Grozeștii,

Chițivoeștii, Gulieni, Scorțăni, Ștefeni, Goești și Deleni, de la ținutu(l) Fălciiului.

No. Ani și luni

1 7194 Zapisu(l) Porfirii, fiicii Irimiesii de Căpșăti, cu cari vindi lui Darii, parte(a)
fevr(uarie)10 ei din Goești și Deleni, a șase(a) parte dintr-un bătrân, în doi galbini.
2 7195 Zapisul Porfirii, fiicii lui Lohaneș, fimei lui Avrinti, cu cari vindi parti sa
mai 9 din Grozăști, a trie parti, lui izbașa Darii, în 11 lei și doi potronici. Asămine
dă și parte(a) Irinii din Grozăști, Chițivoești și Gulieni, a trie parti, izbașii,
pentru Nicolai, feciorul Irinii, fiindcă i-au furat orzu dintr-o groapă.
3 7195 Zapisul lui Vasili, fecioru(l) lui Ioan Lobodă, frati lui Panovschi, cu care

264
 mai 9 vindi parte(a) sa din moșiili Grozăștii și Gulienii, dintr-un bătrân giumătati
bătrân, izbașii Darii în 15 lei, ci au dat izbașa, și s-au slobozit de la robii. /
În cari zapis scrii mai jos că au văndut mai mulți părțili lor.
4 7196 Zapisul Ghiniții, fetii lui Lohaniș, cu cari vindi lui Darii hotnog părțili ei, ci
iuni(e) 8 s-or alegi din moșiili Grozăștii și Gulieni, ci sănt pe apa Elanului, la
ținutu(l) Fălciiului, cu vad de moară, în 7 lei și 4 potronici.
5 - Zapis fără velet a Cununii, fetii lui Panovschi, cu cari vindi părțili ei din
moșiili Grozăștii și Gulieni, lui Darii, în 10 lei pol.
6 7268 mai 30 Un izvod iscălit de monahu(l) Silvestru, igumenu(l) Dragomirnii, în cari
însamnă moșiile ce-au rămas di la tatăl său Darii, în cari întri altili arată și
moșiili Grozeștii pisti apa Elanului, cu vad de moară în Elan.
7 1783 Carti di giudecată a divanului pentru pricina ci avusăsi niamul Mărzacului
fevr(uarie)16 cu niamul lui Guliian, pentru moșie Ștefenii, de la ținutu(l) Fălciiului, prin
cari să hotărăști să stăpâniască niamul Mărzacului un bătrân întreg în
Ștefeni și niamul lui Guliian doi bătrâni.
8 1783 mai 4 O scrisoare fără iscălitură în chip de hotarnică în cari arată măsurare(a)
moșii Grozăștii, cum și părțili ci s-au ales la răzășii moșii Grozăștii de gios
/afară de părțile răposatului ban Gheorghi Beldiman / anomi popii Necolai
Romașcu, popii Ioniță, ginere lui Andrei Darii, i lui Andrei Darii, Ștefan
Penișoară, cu a altor niamuri, însă în dosul acei scrisori să vedi însămnat și
aceste, că hotarnicii au pus trei bătrâni, pe Ivan, pe Panovschi, pe Lohaneș,
iar pe bătrânu(l) lui Lobodă nu l-au pus, înstrămbățind cu aceste pe răzăși, și
nipriimind răzășii, n-au iscălit hotarnicii mărturie.
9 1783 mai 5 Mărturii hotarnică iscălită de vornicu(l) porții Vidrașcu, în cari arată că au
măsurat moșie Grozăștii de sus dispărțind părțili a fiișticărue răzăș de ace(a)
moșii.
10 1785 Carti di la domnul Alexandru Ioan Mavrocordat v(oie)vod după jaloba
iuli(e) 20 răzășilor de moșie Grozăștii cătră isprav(ni)ci(i) de Fălciiu, să aliagă și să
hotărască părțile jăl(uito)r(ilor) din părțile ci ari de cumpărătură într-ace(a)
moșii răp(o)s(atul) ban Ghiorghii Beldiman.
11 1786 Mărturii hotarnică în cari arată în ce chip au înpărțăt moșiile Scorțănii și
fevr(uarie) 4 Ștefenii între răzășii curgători din niamu(l) lui Guliian, anumi Panovschi,
Ivan și Lohănașcu, și din niamul lui Șuverdian, Anastasie Mărzăcești, fetii
lui Păcuraru, cari hotărâtură au făcut din poroncă domniască, iscălită și de
hotarnicu.
12 1792 Mărturii de la un Toader Drăgoiu, prin cari mărturisăști că știi moșiia
avgust 1 Grozăștii dinpreună cu un puțu, după cum i-au spus tatăl său că iasti a lui
Darii hotnog, mai ales că căzind un bou în puț și înecându-s(e) l-au plătit
prin giudecată feciorul lui Darii, iar pe Ghibeni nu-i știi de stăpânitori.
13 1793 Jalobă a popii lui Ioniță și a popii lui Toader Romașcu din satu(l) Deleni,
iuni(e) 3 ținutu(l) Fălciiului, jăluind că moșie lor Grozăștii, tot de la acel ținutu, de
cinci, șasă ani, să înpresoară la imaș de cătră răzăși, anumi Alexandru
Ghiban și alții ai lui.
14 1793 Carti g(os)pod de la domnul Mihail Costandin Suțu v(oie)vod, cătră
iuni(e) 4 isprv(ni)ci(i) de ținutu, ca să facă cercetare și punire la cali la stare(a)
locului.
15 (17)96 Jalobă a popii lui Ioniță și Toader din satu(l) Oțălenii, ținutu(l) Fălciului,
mai 1 cerând carte g(os)pod cătră episcopul de Huși și cătră isprav(ni)ci, ca să
cercetezi înpresurare(a) ci le face răzășii de Ghibeni în moșiia lor Grozăștii,
265
 că după carte(a) domnului Costandin Suțu nu s-au supus să ste(a) în
cercetare.
16 1796 mai 2 Carte g(os)pod de la domnul Alexandru Ioan Calimah v(oie)vod cătră
episcopu(l) de Huși și cătră isprav(ni)ci(i) ținutu(ului) Fălciu ca să cercetezi
și să pui la cale.
17 1801 Scrisoare din parte(a) preutesăi Oprișana, nepoata lui Darii hotnog și a popii
iuni(e) 20 lui Toader Romașcu și diaconu(lui) Iordachi Romașcu, adiverită și de
episcopu(l) de Huși, cuprinzătoari că moșie lor Grozăștii de jos, din ținutu(l)
Fălciiului, cu trii vaduri di mori, fiind și moară la un vad, pe cari ar fi
avându di pi strămoșul lor Darii hotnog, undi ari și răp(o)s(atul) log(o)făt
Necolai Strătulat, ca unu(l) ce să tragi din Darii hotnog, o dau
răp(o)s(atului) log(o)făt să o aliagă și să stăpâniască cu protimisul rudenii.
18 1814 iuli(e) 7 Mărturie de la un Ștefan căpit(an) de cercetare(a) ce-au făcut, rânduit fiind
din parte(a) isprăv(ni)ci(ei) pentru băta(i)e ce-au pătimit un Toader Savin,
vichilu(l) răposatului log(o)făt Strătulat, di pi moșie Grozăștii de la un
Munti(a)n, slugă a orândatoriului dumisali vor(ni)c(ului) Beldiman.
19 1814 iuli(e) 9 Mărturii di la un Paladi Ghiban de cercetare(a) ce-au făcut din poronca
isprăv(ni)ci(ei) pentru înpresurare(a) ci face un orăndatar Răducanu pi
moșie log(o)făt(ului) Strătulat.
20 1815 apr(ilie) Răvașu(l) isprăv(ni)ci(ei) cătră Ștefan Hărnage și Matei Idriceanu ca să
16 cercetezi înpresurare(a) ci pătimește moșie log(o)făt(ului) Strătulat di cătră
orăndatariu moșii Hoceni a dumisali vor(ni)c(ului) Beldiman / ban fiind
atunce /.
21 1817 mai 19 Carte g(os)pod de la domnul Scarlat Calimah v(oie)vod cătră isprav(ni)cii
de Fălcii, după jaloba ci au dat răposatul bo(i)er log(o)făt(ul) Strătulat /
vornic fiind atunce / pentru arătare(a) ce-au făcut în tării orăndatariul moșii
Hoceni, pe moșie Grozăștii, ca să cercetezi și să facă îndestulare
jăl(uito)r(ului), poruncind orăndatariului să nu să întindă mai mult.
22 1818 Răvașu(l) isprăv(ni)cii cătră orăndatariu moșii Hocenii ca să iasă di pi
iuli(e) 13 hotărăle și sămnili ci s-au făcut de cătră episcop și alți rănduiți cercetători de
stăpânire, cari sămni dispart pe moșiia Hocenii de Grozăști.
23 Un perilips fără velet scris de răposatu(l) păh(arnic) Vasili Danu pentru
alegire(a) părților de moșii a răp(o)s(atului) log(o)făt Strătulat, ci sănt la
ținutu(l) Fălciiului, în cari arată și părțile de moșii din moșie Grozăștii după
hotarnica însămnată supt No. 11, adică dispre capătul dispre moșie Ghibenii
612 stănj(ini), din cari însămniazi cumpărăturile dumisale vor(ni)c(ului)
Beldiman 107 stănj(ini).
24 1820 iuli(e) Jalobă a lui Tudurachi Carnovschi cătră consulatul rosăsc cu cari ceri de la
25 casa răposatului logofăt Strătulat ca să-i de(a) scrisorile și părțile de moșii în
stăpânire, în dosul cărie jalobă să faci carte(a) dipartamentului cătră
logofeție mare, în cari să arată că au poruncit ighemonul ca să să cercetezi
pricina în ființa bo(i)erilor cerșuți de jăl(uito)r și a departamentului, și dacă
vreo parte nu să va mulțămi să să înfățoșezi cu anafora.
25 1820 Scrisoare din parte(a) epitropilor casii răposatului log(o)făt Strătulat, cu cari
oct(om)v(rie) au văndut de veci lui Tudurachi Carnovschi, între alti părți și părțile din
10 moșie Grozeștii de gios, ci iaste pe Elan la ținutu(l) Fălciului, cu trei vaduri
de mori, pe apa Elanului, fiind încă și moară cu un vad dintr-acele drept
5000 lei, pe cari părți între alti avuturi a răposatului s-au strigat în sultan
mezat cu țidulă g(o)spod de la april(ie) 2 a anului 1819, în curgire de 6 luni,
266
 și nimini n-au adăugit mai mult de 1000 lei, însămnați în țidula de vel
mezat, și în sfărșit prețăluindu-să de dumn(ea)lor bo(i)erii epitropi în 5000
lei, li-au cumpărat numitu(l) Tudurachi, fiind răzeși soție sa în aceli moșii,
cu părți di zăstri.
26 1823 mai 5 Răvașul isprăvniciei cătră polcovnicu(l) Savva Florescu, ca să facă cercetare
la fața locului, față fiind vechilu(l) cinstitei agenții și vechilu(l) dumisali
vornicului pentru crăcima, ci ari Carnovschi pe moșie Grozeștii, și de va fi
cu dipărtare 80 stănjăni crăcima de hotarul moșii dumisale vor(ni)c(ului)
Beldiman, atunce să înputernicească pe Carnovschi să stăpâniască, iar de nu
să înștiințăzi.
27 1823 mai 8 Înștiințare(a) pol(co)v(nicului) Florescu cătră isprăv(ni)cie, că făcând
cercetare după poroncă au găsit că iaste cu depărtare crăcima de moșia
dumisali vor(ni)c(ului) pisti 90 stănj(ini), undi și din în vechimi au fost
acolo crăcimă.
28 1823 mai 9 Mărturie răzășilor de moșie Chițivoeștii, precum că la acel loc și din în
vechimi au fost crăcimă și că iasti cu depărtare de moșie dumisale
vor(ni)c(ului) Beldiman pisti 90 stănj(ini).
29 1823 mai 9 Mărturii polcovnicului Savva Florescu, în ce chip au arătat hotarăle și
sămnile moșii Grozăștii, ca unu(l) ci au fost vechil când au cercetare
episcopu(l) de Huși la aceli părți de moșii.
30 1823 mai 11 Înștiințare(a) vechilului agenției de la Huși cătră isprăv(ni)cie de Fălcii, în
cari arată că s-au făcut cercetare de cătră rănduitul Florescu și că să să
adiverezi mărturiile și de cătră isprăv(ni)cie.
31 1823 mai 15 Înștiințare(a) vechilului agenții Băncovici cătră cinstită agenții, arătând cum
s-au urmat cercetare(a) și crăcima din în vechimi iaste pe moșie lui
Carnovschi, cu depărtare de moșia dumisale vor(ni)c(ului) Beldiman pesti
90 stănjăni.
32 1824 Carte g(os)pod cătră vor(ni)c(ul) de poartă Vasili Teni, ca să me(a)rgă la
iuli(e) 10 stare(a) locului la moșiile Grozeștii, Scorțănii și altile să facă cercetare(a) și
alegire(a) părților lui Tudurachi Carnovschi.
33 1824 Altă carte g(os)pod poruncitoare cătră toți megieșii numitelor moșii ca să
iuli(e) 10 me(a)rgă sau vechili să trim(e)ată cu scrisorile la cercetare(a) ci va faci
rănduitul vor(ni)c, căci care nu va urma să me(a)rgă în potrivindu-să,
rănduitul va da sfârșit hotărâtului numai după scrisorile ci să vor înfățoșa și
în urmă cini dintri cie va da jalobă că i s-au făcut strămbătăți, nu va fi
ascultat, pe cari carti luându-o dum(nea)lui vor(ni)c(ul) Beldiman eu oprit-o
fără a mergi sau vechil să trim(e)ată la hotărât.
34 1824 Carte de blăstăm de la s(fâ)n(tul) mitropolit spre discoperire(a) adivărului la
sept(em)v(rie) cercetare(a) de la stare(a) locului de cătră rănduitul vor(n)ic de poartă, în
25 pricina numitilor moșii de la ținutu(l) Fălciu.
35 1824 Altă carte g(os)pod cătră rănduitul vor(ni)c de poartă Vasăli Teni, ca să
oct(om)v(rie) isprăv(e)ască cercetare(a) și hotărâtul la numitele moșii.
17
36 1824 Carte(a) logofiții mari cătră vornicul de poartă Teni ca să m(e)argă la
oct(om)v(rie) stare(a) locului spre săvârșire(a) alegirii și hotărâturii părților lui
17 Carnovschi.
37 1824 Poroncă din parte(a) agenții cătră vechilul agenții de la Huși să me(a)rgă a fi
oct(om)v(rie) față la cercetare(a) ci să va faci la stare(a) locului pricinilor între Tudurachi
31 Carnovschi și a megieșilor moșiilor Grozăștii și Chițivoeștii.
267
38 1824 Raport de la vechilu(l) cinstitii agenții de la Huși, arătând că dumn(ea)lui
noemv(rie) 13 vor(ni)c(ul) Beldiman nu numai că n-au voit să ste(a) la cercetare, dar încă
i-au luat și cărțile de poroncă.
39 1824 Înștiințare(a) vor(ni)c(ului)de poartă Vasili Teni cătră logofiție mari, că au
noemv(rie) 26 măsurat și au cercetat, iar alegire(a) n-au putut faci din pricină că
dum(nea)lui vor(ni)c(ul) Beldiman n-au trimis vechil cu scrisorile.
40 1824 O spiță de niam și două hărți închipuitoare de stare(a) locului.
noemv(rie) 26
41 1824 Mărturii hotarnică de la vor(ni)c(ul) de poartă Vasili Teni, arătând în ce chip
noem(vrie) 26 eu cercetat și eu măsurat moșie Grozăștii de la ținutu(l) Fălciului, și că
moșie Grozăștii să înpresoară de moșie Ghibeni, însă alegire n-au putut faci.
42 1825 iuli(e) 2 Carte g(os)pod cătră isprăv(ni)ci(a) de Fălciu, după jaloba lui Teodorachi
Carnovschi prin agențăi, arătând dum(nea)lui vor(ni)c(ul) Beldiman l-au
dat afară din stăpânire(a) tuturor părților moșiei Grozăștii, atât din celi de
zăstri , cât și di pi celi de cumpărături de la casa răposatului log(o)făt
Strătulat, poruncindu-să cătră isprăv(ni)ci(e) că venitul locului de pricină să
să pui supt săcvestru de cătră acei ci-i va orândui isprăv(ni)ci(a) păn să va
da hotărâre pricinii.
43 1825 avgust 7 Carte g(o)spod cătră isprăv(ni)ci(a) de Fălciu după de iznoavă jalbă prin
agenții de cătră Tudurachi Carnovschi, jăluind că vechilu(l) dum(i)sali
vor(ni)c(ul) Beldiman s-au înpotrivit cărții g(o)spod de sus însămnati
izgonind cosășii di pi locul ci-i pusăsă, cu cuvânt că toată moșie Grozăștii ar
fi în pricină, pentru cari scrii cătră dregători că după cuprindere(a) cărții
g(os)pod de mai înainte dacă numitul vechil nu va arăta locul de pricină,
atunce să înputernice(a)scă pe Teodorachi pe locul de moșie a trii vaduri
cuprinsă în cumpărătura sa, cum și pe locul de zăstri, iar celălalt locu să fii
supt săcfestru.
44 1825 av(gu)st Poronca isprăv(ni)ci(ei) cătră vechilu(l) dum(i)sali vor(ni)c(ul) Beldiman ca
14 să m(e)argă să ste(a) în judecată cu toati dovezile.
45 1825 av(gu)st Răvașu(l) isprăv(ni)ci(ei) cătră Toderașc(u) Ochiu, mazil, ca să m(e)argă la
vechilu(l) dum(i)sali vor(ni)c(ului) cu răvașu(l) de sus însămnat și să iai
răspuns.
46 1825 av(gu)st Carte g(os)pod cătră isprăv(ni)ci(a) de Fălciiu după înștiințare(a)
31 dregătorilor, cari s-au văzut nipotrivită cu înștiințare(a) vechilului agenții,
prin cari să poroncești că după cuprindere(a) cărții de la av(gu)st 7 să
urmezi întocma, fără a îngădui pe vechilu(l) dum(i)sali vor(ni)c(ului) a să
întindi.
47 825 Răvașu(l) isprăv(ni)ci(ei) cătră post(elni)ce(lul) Neculai Bugeag și
sept(embrie) Toderașcu Ochiu, mazil, ca să înputernicească stăpânire(a) lui Tudurachi
3 Carnovschi după carte g(os)pod, pe părțile de cumpărătură și zăstri ci ari la
moșie Grozăștii.
48 1825 Carte(a) departamentului cătră logofeție mari, noate agenției și jaloba lui
săpt(embrie) Tudurachi, ca după hotărâre(a) măriei sale lui vodă, să să înfățoșăză pricina
29 în divan în ființa și a dipartamentului.
49 1825 Altă carti a dipartamentului cătră logofeție mari, după de iznoavă jalbă a lui
oct(om)v(rie) Tudurachi, prin cari ceri că în putere(a) pravililor să i să de(a) mai întâi
31 moșie în stăpânire și apoi să iasă în judecată.
50 1826 gen(a)r Mărturii de la mulți oamini, încredințată de ispravnicii și de vechilu(l)
2 agenției prin care arată că niamul lui Darii au stăpânit numitili hotară de
268
 moșii, iar nu dum(nea)lui vor(ni)c(ul) Dimitrii Beldiman.
51 1826 gen(a)r Mărturii de la un vătav Manoli Ghiban că în moșie Grozăștii n-au știință să
12 fi stăpânit niamul dum(i)sali vor(ni)c(ului) Beldiman, ce au știință că niamul
lui Darii hotnog au stăpânit, după cum și părinții lor li-au spus.
52 1826 gen(a)r Altă mărturii a mulți oamini încredințată și de dregători, că moșie Grozeștii
17 n-au apucat pe niamul dum(i)sali vor(ni)c(ului) Beldiman stăpânind, decât
numai pe niamul lui Darii hotnog.
53 1826 gen(a)r O spiță de niam iscălită de mulți răzăși, încredințată și de dregători.
17
54 1826 gen(a)r Răvașu(l) isprăv(ni)ci(ei) cătră un mazil Toderașc(u) Ochiu, ca să facă
18 cercetare pentru fânu(l) ci au luat vechilul dum(i)sali vornicului Beldiman
cu sila di la casa lui Carnovschi, cu cari răvaș înștiințazi rânduitul, că fânul
fără dreptati s-au luat de cătră vechil.
55 1826 mart(ie) Carte(a) departamentului cătră divan după jaloba lui Tudurachi Carnovschi,
19 cerând departamentu(l) răspuns de la divan.

Ioan Gulian au fost stăpânitor moșiilor Grozăștii, Scorțăni, Ștefeni, di pi vale(a) Elanului,
Pițivoeștii, Gulienii și părți din Dileni, di pi vale(a) Bujorului și alte locuri de la ținutu(l) Fălciiului,
cari numiti moșii în urmă s-au înpărțit pe 4 bătrâni ficiori lui Gulian, anumi Panovschi, Ivanovici,
Lohănaș și Ioan Lobodă, cari acești patru bătrâni mai în urmă s-au înpărțit cum mai în jos să arată la
spiță. Adică:

1 Ivanovici Gulianu s-au înpărțit în două părți pe doi ficiori ai lui, anumi Darii hotnog, din cari să
trag urmașii lui, adică răposatul log(o)făt Nicolai Strătulat, preotul Ioniță și alții, i Savva din
cari să trag Penișoreștii.
2 Ioan Lobodă, ficior lui Gulianu, s-au înpărțit iarăș în două părți pe doi ficiori a lui, anumeVasili
Lobodă și altul stărpu, cari acest bătrân iasti întreg cumpărat de Darii hotnog de la Vasili
Lobodă cu zapis din 7195.
3 Lohănaș Gulianu s-au înpărțit în trei părți, pe trei feti a lui, anumi Ghinița, Porfira și Irina, cari
bătrân iasti întreg cumpărat de Darii hotnog de la fetile lui Lohănaș cu zapisă din 7195 și 7196.
4 Panovschi Gulianu s-au înpărțit în cinci părți, pe cinci ficiori a lui, anumi Cununa, Luchiana, pe
a cărora părți din acest bătrân li-au cumpărat Darii hotnog cu zapis; i Porfira și Catrina, a cărora
și acestora părți sănt cumpărati de Darii hotnog, cu zapisă.

În ce chip s-au ales părțile lui Darii hotnog din moșiile de sus numiti, ci s-au aflat toati la
patru bătrâni, ficiori a lui Ion Gulian.

Stă(n)j(ini) Palmi Parmaci

Părțile din Grozăști baștină și cumpărături a lui Darii hotnog.

76 4 - Baștină lui Darii hotnog.

306 - - Cumpărăturili lui Darii hotnnog pe doi bătrâni întregi, Ion Lobodă
și Lohănaș
122 4 - Patru părți din bătrânu(l) lui Panovschi Gulian.
505
Părțile lui Darii hotnog baștină și cumpărături din Pițivoești.

269
83 3 2 Baștina lui Darii hotnog, giumătati bătrân.
55 2 - Cumpărăturili lui de la Irina și Porfira, cu zapis din 7195.
138 5 2
Părțile de baștină și cumpărături a lui Darii hotnog din Gulieni cu zapisă.
76 - - Baștina lui Darii hotnog din Gulieni.
25 2 - Cumpărăturili lui Darii a trie parti din bătrânu(l) Lohănaș de la
Ghiniță, fata lui Lohănaș cu zapis din 7196.
159 - - Cumpărătura lui Darii hotnog, un bătrân întreg a lui Vasăli
Lobodă, de la Vasăli Lobodă, ficiorul lui Lobodă cu zapis din
7195.
50 2 - Cumpărăturăli lui Darii tij din Gulian de la Porfira și Irina cu zapis
din 7195.
30 3 - Tij cumpărătură a lui Darii hotnog de la fetili lui Panovschi,
Luchiana și Cununa cu zapis.
334 7
630 stă(n)j(ini) măsura moșii Scorțăni după hotarnicadin 1786,
fev(ruarie) 4, care înpărțându-să pe feciorii lui Ion Gulianu să vini
de fiișticari bătrân câti 157 stă(n)jini și 4 palmi.
78 6 - Giumătai bătrân baștina lui Darii.
315 - - Cumpărăturile lui Darii din doi bătrâni.
62 7 - Cumpărăturili lui Darii din cinci părți, din bătrânul lui Panovsche.
456 5 -
256 Măsura moșii Ștefenii, tot după ace(a) înpărțală fin 1786,
fevr(uarie), ce să înparte iarăș pe ficiorii lui Ioan Gulianu, și să vin
de în fiișticari câti 64 stă(n)j(ini)
32 - - Giumătati bătrân baștina lui Darii.
128 - - Doi bătrâni întregi, cumpărăturili lui Darii.
25 5 - Cumpărăturili lui Darii, din cinci părți a bătrânului Panovsche.
185 5
Și părțili din Goești și Deleni, dintr-un bătrân a șase parte a
Porfirii, fetii Irimiesăi, ce să vin aleși, cu vad de moară, cu fânaț,
cu păduri, cumpărătură tot a lui Darii hotnog, cu zapis din 7194,
fevr(uarie) 10.

ANI, Colecția Documente, 17 / 36, original.

291. 1826 martie 15. Anaforaua membrilor Divanului Domnesc în pricina lui Tudurachi
Blănar privitoare la moșia Grozești, de la ținutul Fălciului.

Prea înălțate doamne

După jalubile lui Tudurachi Blănar de aice din Eș / ce să poreclești și Mandul și Carnovschi,
și sudet rusăenesc / și notile cinstitei C. C. Aghenții cătră cinst(itul) dipartament al pricinilor streine,
cum și după jalobili dum(i)sale vel vor(ni)c al Țării de Jos Dimitrie Beldiman în cuprindere(a)
înaltilor buiultiuri, adunându-ne într-una înpreună cu dumn(ea)lor bo(i)erii judecători a cinstitului
dipartament, în ființa și a orânduitului din parte(a) C.C. Aghenții, dum(nea)lui sicritariul
consulatului englezăscu Costachi Rozolimo, am intrat în ce(a) mai cu amăruntul și pătrunzătoari

270
cercetare în pretențiile întinsă din parte(a) lui Tudurachi Blănar, asupra unor părți de moșie din
moșie Grozăștii de la ținut(ul) Fălciiului a dumisali vorn(i)c(u)lui. Și întru adivăr că dizvălind s-au
văzut niști alcătuiri și înpleticiri de vicleșuguri răzășăști, cuc are după vreme au fost băgat și pe
răp(o)s(atul) log(o)făt Neculai Strătulat în numita moșie numindu-l niam și făcându-l părtaș,
înprotiva cărora lucrări s-au văzut atât netăcere(a) răp(o)s(atului) bo(i)er Gheorghie Beldiman,
părintele dumisale vor(ni)c(u)lui Dimitrie Beldiman, de la pornire(a) lor mai înainte încă de a să
arăta moșan în numita moșie log(o)făt(ul) Neculai Strătulat, cât și netăcere(a) dum(i)sale
vor(ni)c(ului) Dimitrie Beldiman, după cele din urmă adaosă vicleșuguri acestui niam de răzăș(i), cu
care de la o vremi au fost băgat și pe răp(o)s(atul) log(o)făt Strătulat în numita moșie, precum întru
toate aceste spre înpuțunare(a) și scurtare(a) cuvântării, arătăm că am aflat toată cercetare(a)
cuprinsă la mărturie dumilorsale rânduiților bo(i)eri vor(ni)c(ul) Ioan Receanu și vor(ni)c(ul) Ioan
Tăutul din curgătoriul an 1826, fevr(uarie) 15 / cu care s-au înfățoșat acum amândouă părțile și în
judecata noastră / făcută cu toată scumătate(a) și următoari dreptății, cum mai pre larg să arată la
această mărturie, la cari noi văzind și încredințându-ne din scrisorile înfățoșate despre amândouă
părțile, trecute la rândul lor întru ace(a) mărturie, și văzute și de de cătră noi, acum într-o unire
poftorind zicem că numitul Tudurachi Blanar cade, atât din cuvântul părții de zăstre ci zice că ari în
numita moșăe Grozăștii, cât și din cuvântul părții cumpărătură ce ari de la bo(i)erii epitropi a casii
răp(o)s(atului) log(o)făt Neculai Strătulat cu zapisul din 1820, octomv(rie) 10.
Întâi din cuvântul zăstrii zicem, pentru că însuș socrul său ierei Ioan Romașcu și astăzi să
află în viiață slujitor la monastire(a) Sfăntului Spiridon, numindu-să din călugărie Iacob iconomul,
nu numai că să află iscălit în zapisul din 1801, iuni(e) 20, când atunce au închinat acest niam di
răzăș(i) aceli părți din Grozăști log(o)făt(u)lui Strătulat / fiind spat(ar) / ce îș închipuia că au în
această moșie di pe Darie hotnogul i Ion Gulian, dar încă fiind adiverită această scrisoare și de
Preaosvinție sa episcopu(l) de Roman chirio chir Gherasim la 1802, ghenar 30 / fiind episcop
Hușului / lămurit să arată că au mers înainte(a) preaosvinții sale preotul Ioan Romașcu / adică însuș
socrul numitului Blanar / și încredințind că cu bună voința și priimire(a) tuturor au dat în
stăpânire(a) spat(arului) Neculai Strătulat moșie Grozăștii, au adiverit și preosfinție sa, și fiind
această scrisoare săvârșită înainte( a) căsătoriei fiicei sale Ecaterinii, soțaei lui Tudurachi Blanar,
nicicum numai poate cere acum numitul Blanar ace(a) parte supt cuvânt de zăstre, care de cătră
însuș socrul său, bună sau ră, înpreună cu a celoralanți niamuri și răzăș era înstreinată înainte(a)
căsătoriei fiicei sale, cum nici socrul său, fiind (i)eșită din stăpânire(a) sa.
Al doile(a), din cuvântul cumpărăturii a celoralante părți date dinpreună cu cielanți răzăș(i)
log(o)făt(ului) Strătulat, iară cade numitul Blanar, nefiind vânzare(a) bo(i)erilor epitropi și
cumpărătura sa întemeiată nici pe legiuit și desăvârșit mezat, după țidula din 1819, apr(ilie) 2 / care
nici s-au văzut acum în judecată / în faptă vâzându-să dinpotrivă urmată și oprită lucrare(a) de
atunce, cu jaloba dumisale vor(ni)c(u)lui din 1819, mart(ie) 27. Așijdere nici di particularnică
vânzare a bo(i)erilor epitropi de pă zapisul din 1820, octomv(rie) 10, care și la acesta cu al doile(a)
jalobă din 1820, mart(ie) 12, în vreme au oprit dum(nea)lui orice lucrare de a nu să pute(a) înstreina
aceli părți mai înainte de a să judeca și de a să da praviln(i)cească hotărâre a judecății întru legiuitele
pravilicești obiceiuri piste care acum descoperit s-au văzut că au putut și vânzătorii și
cumpărătoriul, fiind înprotiva și a sobornicescului hrisov.
Așadar, lămurit adiverindu-ne îi într-una și întru alta, adică și întru a zăstrii cuvânt și întră a
cumpărăturii, socotința noastră urmeazi că cu drept cuvânt sau și slobozit stăpânire(a) dumisali
vornic(u)lui Beldiman pe acesti părți di cătră înălțime(a) ta prin carte(a) din 1825m, mart(ie) 20, în
urma cărie orice alte scrisori îș va fi dobândit numitul Blanar fără înfățoșare de judecată în lipsa și în
neființa dumisali vorn(icu)lui, de la sine să cuvine a rămâne întru nelucrare și numitul Blanar după
dovedire(a) și lămurire(a) pricinii ce s-au făcut de la judecată acum, rămâne a să întoarce să-ș ceară
socoteala datoriei banilor ce l-a fi avut de la casa log(o)făt(ului) Strătulat, întorcând scrisorile ce va
fi priimit zapisul cumpărăturii, prin care să arată că au cumpărat și părți din Scorțăni pe apa

271
Elanului, Ștefenii i Vorovenii, pe apa Moisii, Chițăvoeștii, Delenii, Gulienii, pe apa Bujorului,
Dolhenii, pe apa Idriciului, care după cuprindere(a) scrisorii răzășilor acestora din 1801, iuni(e) 20,
când au dat Grozăștii, numai cum să pomenescu aceli numiri de moșii, și că s-ar fi cuvenit
răp(o)s(atului) log(o)făt Strătulat înpărtășire întru toate, și i-au dat numai Grozăștii, iar numitul
Blanar prin zapisul bo(i)erilor epitropi au cumpărat ăîn prețul datoriei de cinci mii lei, din toate acele
părți cuc are log(o)f(ătul) Strătulat nu ave(a) nic o trebuință sau amestec, după cuprindere(a)
scrisorii răzășilor, acei ce astăzi să află în mâna lui Tudurachi Blănar, priimită de la casa
log(o)făt(ului) Strătulat, la care și întru aceasta s-au arătat dumisali vor(ni)c(ul) cu pretenție după ce
au văzut zapisul cumpărăturii cuprinzător și pe alte hotară zicând dum(nea)lui că în Chițăvoești, în
Gulieni i în Deleni și în alte hotară, undi și dum(nea)lui să află băștinaș, nu-l poate cunoaște de
cumpărător și cu drept cuvânt că scrisoare(a) răzășilor ace(a) din 1801, iuni(e) 20, nici nu sloboade
înpărtășire(a) răp(o)s(atului) log(o)făt Strătulat în celelalte pomenite hotară.
La care stând noi și luând sama și cu acesta să oboară cumpărătura numitului Blanar de la
bo(i)erii epitropi, iar casa log(o)făt(ului) Strătulat priimind scrisorile date la Tudurachi Blanar, bune
sau răle, îș va porni și-ș va căuta pricina prin drumul judecății cu dum(nea)lui vor(ni)c(ul), ca unul
ce nici părintele dumisale au tăcut, nici dum(nea)lui au priimit pe acest niam de răzăș(i) ce să
răspund din Darii hotnogul i Ion Gulian, nici pe răp(o)s(atul) log(o)făt Strătulat ai cunoaște de
moșăni în numita moșie Grozăștii, ce îș va stăpâni dum(nea)lui moșie Grozăștii în hotarăle ei,
înpreună cu răzășii bine știuț(i) și cunoscuți și înpăcăluiți cu stăpânire(a) până astăz(i), și numitului
Blanar nici i să va mai cuvini mai mult ascultare de jalobe în pricina Grozăștilor, după dovezile ce s-
au văzut, ca unul ce neavând înpărtășire la baștină, nici cu cumpărătură nu să mai poate băga în părți
răzășăști, mai ales fiind și sudet.
Aceasta iaste judecata și socotința noastră întru legiuirile și obiceiurile pământești
prevelegiate. Iar hotărâre(a) ce(a) desăvârșit(ă) rămâne a să da de cătră înălțime(a) ta.
1826 mart(ie) 15
A înălțimii tale plecați slugi,
Vasili Rosăt, vel log(o)făt.
Neculai Dimachi, vel vor(ni)c.
Vasile Miclescu, vel vor(ni)c.
Dimitrie Plaino, vor(ni)c.
Lupu Balș, vel vor(ni)c.
Iancu Racoviț(ă), post(elnic).
Iordachi Drăghici, vel vor(ni)c.
Manolachi Rad(u), agă.
Iordachi Teodor, comis.
Costachi Cațichi, vel ban.
Întocma(i) s-au scos din condică. / 1826 iuli(e) 27 / Teodor Gașpar, sărd(a)r.

ANI, Colecția Documente, 17 / 40, copie din 27 iulie 1826.

292. 1826 mai 16. Ioan Sandu Sturza voievod hotărăște în pricina lui Tudurachi Blănar
privitoare la moșia Grozești, de la ținutul Fălciului.

Io Ioan Sandul Sturza v(oie)voda cu mila lui Dumnezău domn Țării Moldavviei.
Nemulțămit arătându-să numitul Tudurachi Blănar cu socotința dumilorsale veliților bo(i)eri și
dumilorsale bo(i)erilor dipartamentului pricinilor streine pentru înpărtășire(a) ce-au avut să aibă în
moșie Grozăștii de la ținut(ul) Fălciului supt cuvânt de zăstre și cumpărătură de la epitropii casii
răp(o)s(atului) log(o)făt Necolai Strătulat. Poruncit-am de s-au înfățoșat și la domnescul nostru
divan și a tot sfatul în ființa și a vechilului cin(sti)tei C. C. Aghenții, și intrând și însumi domnie me

272
cu luare aminte în cercetare(a) tuturor scrisorilor despre amândouă părțile, am găsit și am dovedit că
dum(nea)lor bo(i)erii au judecat bine și cu toată dreptate(a) și nu ni-au rămas nici o îndoială că ar
ave(a) numitul Tudurachi vreo asuprire sau înstrămbătățire. Căci întâi, pentru cuvânt(ul) zăstrii de
față înainte(a) noastră vinind și însuși socrul săuiconomul Iacob de au și voit a ajuta pe ginerile său
că iar fi dat zăstre, însă fiind că numai că după scrisorile dumisale vor(ni)c(ului) s-au dovedit că cu
vicleșug s-au fost băgat în numita moșie aceste niamuri ce să arată la anafora, dar și drept moșan de-
ar fi fost după zapisul din 1801, iunie 20, ce ave(a) dat socrul său înpreună cu cielanți răzăș(i),
răp(o)sat(ul) log(o)făt fiind iscălit și de dănsul, și când însuș(i) cuvântul și graiul său și a sa
mărturisire, s-au văzut întărit și teofilie sa episcopul Romanului, când atunce să afla episcop
Hușului, fiind ace(a) vânzare cu mulți ani înainte (a) căsătoriei fiicii sale și desfăcut de toată
amestecare(a) acei răzășii, au (i)eșit rușinat din fața judecății noastre pentru mărturisire(a) ce(a)
înpotriva adivărului, cum și pentru cuvântul cumpărăturii cu zapisul arătat din anul 1800, nefiind
întemeiată ace(a) cumpărătură, nici pe desăvârșit vânzare a mezatului, nici pe temeiul pravililor și a
sobornicescului hrisov, și mai ales și prihănită ace(a) vânzare prin jalobile dumisale vel
vor(ni)c(ului), rămâne cu totul răsuflată, și orice lucrare să va fi făcut și în celelante hotară cuprinsă
la zapis(ul) epitropilor, sau de cătră însăș răp(o)s(atul) logofăt sau în urmă de cătră numitul
cumpărător în numele lor, fiind pe nedrept cuvânt lucrate, vor rămâne toate răsuflate.
Drept aceea judecând și înpreună cu tot sfatul nostru hotărâm, ca de acum înainte și în veci
să-ș stăpâniască dum(nea)lui vor(ni)c(ul) acele părți în pace, nesupărat mai mult de cătră niamurili
cuprinsă la zapisul dat răp(o)s(atului) log(o)făt Strătulat, și numitul Blănar puind în dipartament supt
pecete(a) dipartamentului i a săcritarului C. C. Aghenții toati aceli scrisori priimite de la casa
răp(o)s(atului) log(o)făt, cum și cele în urmă alcătuite pe acele putrede temeiuri va porni jalobă de-a
dreptul pentru banii datoriei ce va fi avut a lua de la casa răp(o)sat(ului) bo(i)er, și fiind osăbită
pricină, osăbit îș va căuta cu casa și după exoflisire(a) acei datorii luând apoi casa toate acele
scrisori, de va ave(a) vreo dreptate și putere cu acele scrisori a cere ceva din hotarul Grozăștilor îș va
căuta cu dum(nea)lui vel vor(ni)c(ul), într-acest chip luând săvârșire pricina aceasta. Poruncim
dumiale vel log(o)făt ca să să de(a) și osăbită a noastră domnească carte dumisale vel vor(ni)c(ului),
poruncitoare cătră dregătorii ținutului să înputernicească pe dum(nea)lui vor(ni)c(ul) de aș stăpâni
arătatili părți întocmai și deplin, după putere(a) scrisorilor dumisale precum hotărâm anaforaoa
aceasta cu a noastră domnească iscălitură și pecete.
1826 mai 16
Noi Ioan Sturza vo(i)evod.
Locul peceții gospod.
Vel logofăt proci.

ANI, Colecția Documente, 17 / 40.

293. 1826 iunie 1. Anaforaua Divanului pentru mutarea Episcopului Meletie Lefter
Brandaburul de la Eparhia Huşului la cea a Romanului şi desemnarea la Huşi a ieromonahului
Sofronie, călugăr de la Mănăstirea Neamţului. Întărită de Ioan Sandu Sturza, domnul Moldovei.

Pre înălţate doamne!

După luminata domniască ţâdulă din 26 a următoarei luni, în pricina văduvitei episcopii a
Romanului, ni-am adunat la Sv(ânta) mitropolie, şi socotind mai întâi de cuviinţă chemare
iubitoriului de Dumnezeu episcop al Huşului chir Meletie la veduvita episcopie a Romanului, pe
lângă altele mai cu dinadi(n)sul pentru înfăţoşata iconomiciasca sa petrecire la episcopie ce-au fost,
care ce mai cu dinadinsul o cere acum nevo(i)e aceştielante episcopii a Romanului după povoara
datoriei în care să află din întâmplări şi perestasurile trecute,s-au şi făcut această chemare prin

273
preosv(inţia) sa părintele mitropolitul, întru care unindu-să şi priimind teofilie sa chir Meletie întru
făgada sârguinţii plăţii şi a răfuirii a toată datorie la care este supusă aciastă episcopie prin cele mai
iconomicoasă şi osârdnice chipuri a teofiliei sale, cu cât s-a pute(a) mai fără prelungire, urmiază cu
întărire înălţimei voastre mutare(a) sa la episcopie Romanului.
Am intrat apoi şi în ceielantă socotinţă şi alegire de trebuitorul nou episcop a eparhiei
Huşului şi în tot feliul chibzuind ni-am mărginit după încungiurare(a) lucrului, a să aduce din
părinţii călugări a mănăstirii Niamţului pentru aciastă însărcinare şi păstorie pe care preosv(inţia) sa
arhipăstorul îl va socoti enaretos1şi destoinic în vrednicie aceştie, şi aşa socotind şi alegând
preosv(inţia) sa pe sv(inţia) sa ieromonah(ul) Sofronie, întrutoată încredinţare potrivire şi
destoinicie, primirii locului mutatului episcop de Huş(i) la Roman, ni-am unit şi noi în socotinţa
preosv(inţiei) sale întru a să rândui episcop de Huş(i) pe pomenitul mai sus ieromonah Sofronie, de
care şi facem cunoscut prin aciastă a noastră plecată anafora spre a înălţimii voastre hotărâre şi
întărire.
1826 iunie 1

A înălţimii voastre cătră Dumnezău smerit rugător

† Veniamin, mitropolit Moldaviei
Plecate slugi2
Rezoluţie:
Noi Ioan Sandul Sturza V(oie)voda cu mila lui D(umne)zeu domn ţării Moldavviei.
Înfăţoşindu-să anaforaoa aceasta a preasfinţitului mitropolit al ţării şi a dum(i)lorsale bo(i)erilor şi
pătrunzându-ne de cunoştinţa ei găsim de cuviinţă şi de toată lauda, atât socotinţa mutării iubitorului
de Dumnezeu episcop chir Meletie de la Huşi la văduvita Episcopie a Romanului, cât şi alegerea
noului episcop pentru Eparhia Huş(u)lui, a cuvioşiei sale ieromonah(u)lui Sofronie din părinţii
călugări ai mănăstirii Neamţului, pe încredinţarea dată de prea sfinţi(a) sapărintele mitropolitul
chirio chir Veniamin, de aretiu3 şi destoinicia pomenitului ieromonah spre însărcinarea şi păstoria
aceştii eparhii a Huşului. Drept aceia şi unindu-ne cu această plăcută socotinţă, hotărâm, atât
mutarea teofiliei sale Episcopul de Huş(i) la Roman, cât şi hirotonia şi rânduirea cuvioşiei sale
ieromonahului Sofronie la Episcopia Huşului. Spre care să şi întăreşte anaforaoa aceasta, cu însuş(i)
a noastră iscălitură şi pecete.
1826
Noi Ioan Sturza V(oie)vod <m.p.>.

BAR, Documente istorice, LXXXVIII / 113, original, sigiliu imprimat în chinovar;

Menţiune la Melchisedc, Chronica Romanului, p. 453.
EDIŢII: Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 424-426.

293 a. 1826 octombrie 16. Scrisoarea mitropolitului Veniamin Costache pentru

meremetisirea schiturilor Grăjdeni și Bursuci.

Părintească blagoslovenie trimitem dumi(ta)le

Priimind scrisoarea dumi(ta)le, am văzut céle însemnate pentru schiturile Grăjdenii și
Bursucii, pentru care arătându-să măriei sale de cătră însuș, încât pentru meremeturi nu s-au adaos,
iară pentru rămășițurile de luaturi ce au pe anii trecuți li s-au dat cartea comitetului ca să le
priim(e)ască de la cumpărători. Pentru analog ce au a lua să va pune la cale de la sf(â)ntul Dimitrie,
căci din suma sf(ân)tului Gheorghie nu s-au înpărtășit, pentru că Grăjdenii fiind supt monastirea
Golia și Bursucii supt Florești, nu s-au știut, atuncea nefiind arătate aceste schituri în catalog, și așa
s-au dat toată suma acestor doo monastiri numai, care să va fi și cheltuit. Iară pentru hirotonia în
preot a diaconului Timodeu trebue să să adrisarisască la eparhialnicul arhiereu.

274
 (1)826 oct(ombrie) 16
Al dumi(ta)le părinte sufletesc
<ss> Veneamin Mitropolit Moldaviei

ANI, Colecía Documente, 120 / 152, original, difolio.

294. 1827 iunie 23. Diaconul Ioniță, Costachi Ciomaga, ginerele lui Ion Corne, Vasile
Negru și alți răzeși se plâng domnului de împresurarea de către vameșul Iordache Grigoriu și ai
săi, a părților din moșia Leoștii de Sus ce-i spune și Miculeștii de Jos de la ținutul Fălciului.

Pre înălțate doamne

Siliți fiind a jălui la mila înălțimii voastră, pentru o negândită înpresurare și răpire ci
pătimim despre dum(nea)lui vameșu(l) Iordachi Grigoriu și despre alți răzăși ai săi de moșiia Leoștii
de Sus, ce i să numești și Miculeștii de Jos, de la ținut(ul) Fălciiului. Milostive doamne, osăbit di
mai înainte că din moși, strămoși și părinți ne s-au urmat nestrămutat stăpânire pe numita moșii, și
tot cu do(u)ă numi arătate am apucat-o stăpânind. Dar încă în anul trecut (1)826 prin hotărâtură cu
stălpire de p(i)etri hotară di cătră însuși rânduiți hotarnici după luminată carte gospod și prin înscris
învo(i)eli cu răzăș(ii) megieși, făcându-să și în scris hotarnice, spre a să urma stăpânire(a) după cum
s-au urmat, curmându-să toate dihoniile ce să isca câte odată între răzăș(i).
Acum numitul Iordachi, dinînpotrivă unindu-să cu câțiva răzăși dintr-ai noștri ne pitescu ca
să ne răp(e)ască toate părțile noastre, zicând că ar fi numai un nume Miculeștii de Jos, iar nu Leoștii
de Sus, nevoind a băga în samă hotarnicele ce s-au stălpit cu hotară, scoțindu-ne numitul cu ai săi și
din stăpânirea părților noastre puind și săcvestru pe tot venitul părților noastre.
Pentru care rugăm mila înălțimii voastră să te milostivești a ni să da o luminată carte gospod
preosvinția sa episcopu(l) Hușului și cătră dum(nea)lui aga Dimitrachi Iamandi, ca să-s cercetezi
foarti cu amăruntul prin carte de blăstăm de la preosvințitul mitropolit asupra tuturor pârâților ca să
mărturisască adivărul în driapta cercetare, pentru nedriapta răpire ce-au ispitit și ispitesc ca să ne
răp(e)ască cu vicleșug și drepti părțile noastre de moșii strămoșăști, îndatorindu-să pe pârâți a scoate
atât hotarnicile din anul trecut cât și alte hârtii ce zic că ar mai ave(a). Și așa prin driaptă cercetari să
ne putem afla îndestulare dreptății, spre a nu fi mai mult supărați la stăpânire(a) părților no(a)stre,
râdicându-să săcvestru(l) ce au pus, să fim slobozi a ne strânge tot venitul părților noastre, până când
să va curma pricina, atât în cercetare la stare(a) locului, cât și în giudecata cinst(itu)lui divan.
La mila înălțimii voastră pre plecați,
Diaconul Ioniț i Costachi Ciomagă, zăt lui Ion Corne i Vasile Negru și cu alții ai noștrii
răzăși de moșiia Leoștii de Sus, ce să numescu și Miculeștii de Jos, de la ținutul Fălciu.

Să roagă să li să dei o luminată carte gospod cătră preosvințitul episcop al Hușului și cătră
dum(nealui) aga Dimitrachi Iamandi, după carte de blăstăm de la preaosvințitul mitropolit asupra
unui Iordachi Grigoriu și cu ai săi uniți răzăși.
Mergiți la dum(nea)l(ui) vel log(o)făt.
1827 iuni 23. No. 7207
<ss>

ANI, Colecția Documente, 359 / 89, original.

295. 1827 iunie 24. Ioniță Sandu Sturza voievod scrie episcopului de Huși Sofronie
Miclescu și lui Dimitrie Iamandi, biv vel agă, să cerceteze pricina dintre diaconul Ioniță, Costachi

275
Ciomaga, ginerele lui Ion Corne, Vasile Negru și alți răzeși cu vameșul Iordache Grigoriu și ai săi
pentru împresurarea părților din moșia Leoștii de Sus ce-i spune și Miculeștii de Jos de la ținutul
Fălciului.

Io Ioan Sandu Sturza v(oie)voda cu mila lui Dumnezeu domn țării Moldaviei.
Iubitoriule de D(u)mnezeu și al nostru rugător sfinție ta chir Sofronie, episcop al Sfintei
Episcopii Hușii și cinst(it) credincios bo(i)eriul domnii meli, dum(nea)ta Dimitrie Iamandi, biv vel
agă, sănătate. Din jalba aceasta pre largu veți înțălegi arătare(a) jăl(uitorilo)r și cerere(a) ce fac.
Drept aceia, să scrii sfinții tale și dum(i)tale, înfățoșind pe jăl(uito)r(i) cu pârâții, fieștecare
cu toate scrisorile dovezi ci vor fi având, să cercetați pricina cu amăruntul după carte(a) de blăstăm
ce s-au dat de la preaosfințitul mitropolit și precum veți dovedi adivărul și veți cunoaști că urmiază
dreptate(a0, prin carte de judecată ce veți da la parte(a) ce să va căde(a), să li hotărâți (...)aré dacă
acolo nu să va mulțămi vreo parti să-i sorociți să vii la divan spre a să da hotărâre cum va fi drept.
Să cercetați și pricina săcvestrului ci arată cum urmiază și să înștiințați la dum(nealui) vel log(o)făt
al Țării de Jos și cu (...) veți ave(a) răspunsu.
1827 iuni(e) 24
Vel log(o)făt.

ANI, Colecția Documente, 359 / 89, original.

296. 1827 august 3. Isprăvnicia ținutului Fălciu poruncește lui Toderașcu Ochiu și
Costandin Popa, mazili din Deleni, să cerceteze pricina dintre Tudurachi Carnovschi și vechilul
său, care ar fi comis abuzuri în privința cositului fânului de pe moșia Grozești.

Isprăv(ni)cia Fălcii
Cătră Toderașcu Ochiu și Costandin Popa, mazili ot Deleni

Tudurachi Carnovschi, supusul rusăsc, înștiințe(a)zi pi starostili di sudiți, di aice din Huși,
ca să facă arătari la is(prăvnicie), pentru că la moșia sa Grozăștii, ar fi având un vichilu cari ar fi dat
fân di pi ace(a) moșie în parti să-l cosască la unii și alții, iar la alții au vândut cu bani, precum s-au
putut alcătui.
Drept aceia vi să scrii și vă rânduește is(prăvnicia) ca să faciți un izvod foarti lămurit di ci
feliu di alcătuiri au făcut acel vichil cu acei di li-au dat fân și cum, pentru ca să poată sluji între
vechilu cu stăpânul cel adivărat Tudorachi Carnovschi, îndatorindu și pi acei di au luat fân ca să dei
zapisă, după alcătuire(a) ci vor fi sfârșit cu vichilul, că vor fi următori. Iar pentru că să nu-ș rădici
parte(a) lor, nu să pot opri.
827 avg(u)st3
Gavril T(...), căpit(an).

ANI, Colecția Documente, 17 / 47, original.

297. <cca 1830>. Tudorachi Vicol către aga Anastase Fătu în pricina unui galben
împrumutat unei Elisaveta din casa acestuia.

Cu adâncă supunire sărut m(ănu)1le Dum(nea)v(oastră)

În vremi pi când Dum(nea)v(oastră) vă găsăț(i) cu administrațiia în ograda Institutului,
cerându-i trebuința de un galbăn dumisale mădamie Elisavetii din casa Dum(nea)v(oastră), au luoat
de la mine, cari în mai multi rânduri i l-am cerut dispre dovadă puteț(i) cerceta și pe vizităința
dum(nea)v(oastră) și pe Toader cari cari2 (...)le că dumn(ea)ei nu vroești a mi-l da, zăcându că i l-aș

276
fi dat prin zapis pentru ce nu pot ști, cându dumn(ea)ei nu me-(a)u făcut nici un bini și nici un
interes nu am avutcu dumn(eai)i. Eu i-aș fi dat și mai mult dacă iar fi cerut trebuința precum di pildă
am la madame Rizcea (?) și la domna spăt(ărea)s(a). Apoi cându le cer dumni(a)lor nu pritindu că
le-(a)m făcut prin zapis. Vă rog și vă sărut mănile să nu vă supăraț(i) că îndrăznesc, să poronciți ca
un stăpân ce sănteț(i) să-m(i) dei galbăn(ul), căci eu diși i-am dat bani nu sânt ai mei, ci sânt a casăi
și cum știți trebui(e) să dau socote(a)la.
Sânt al dum(nea)v(oastră) pre plecat și supus slugă.
Tudurachi Vicol

ANI, Colecția Documente, 402 / 179, original, difolio, deteriorat.

_________________________
1
Deteriorat.
2
Repetiția, conform textului.

297 a. 1830 aprilie 1. Vornicul Alecu Grecianu cere Divanului Judecătoresc al Cnejiei
Moldovei rânduirea postelnicului Ioan Jora pentru hotărârea și stâlpirea moșiilor București,
Pitești, Uscați, Băhnărești, Arămești, Băcani și Deleni și să cerceteze pricina gârlii amenajate de
vătavul agăi Lascarachi Bogdan.

Cătră cinstit(ul) divan judecătoresc a Cnejii Moldovei

La țâ(nu)tu(l) Tutovii piste apa Bârladului în trupurile moși(i)l(o)r Bucureștii, Piteștii,

Uscații, Băhnăreștii, Arămeștii, Băcanii și Deleni, având și eu părți, mă rog să să rânduiască pe
dum(nea)lui post(elnicul) Ioan Jora ca să le hotărască și să le stălpe(a)scă. Așijdere să facă cercetare
și pentru o gârlă ce văt(a)v(ul) dum(i)sale agăi Lascarachi Bogdan au fost săpat mai înainte trăgând
apă din Bârlad pentru ca să umbli o morișcă ce făcusă într-un pârău, și cu această săpătură di a
purure atât părțile mele, cât și aceloralanți răzăși să îniacă, la care după cercetare(a) ce va face să
îndatoriască pe dum(nea)lui aga a o astupa de istov, căci cu vremi(a) și Bărladul poate să să abată pe
acolo și să-m(i) rămâ(i)e morile săci.
1830 apr(ilie) 1
<ss> Alecu Grecian, vor(ni)c

ANI, Colecția Documente, 178 / 85, f. 1, original.

297 b. 1830 aprilie 14. Divanul Judecătoresc al Cnejiei Moldovei îl rânduiește pe

postelnicul Ioan Jora pentru hotărârea și stâlpirea moșiilor București, Pitești, Uscați, Băhnărești,
Arămești, Băcani și Deleni și să cerceteze pricina gârlii amenajate de vătavul agăi Lascarachi
Bogdan.

Divanul judecătoresc a Cnejii Moldavii

Cătră cinstit dum(nea)lui post(elnicul) Ioan Jora

277
 Din aceasta vei înțălegi arătare(a) și cerire(a) dum(i)sali. Divanul orându(i)ești pe
dum(nea)ta să mergi la fața locului numitelor moșii unde fiind d(u)m(nea)lui vor(ni)c(ul) sau
vichilu(l) d(u)m(i)sali să aduni și pe răzășii numitelor moșii, și intrând în cercetare(a) scrisorilor și a
spiții de niam pentru părțile ce vei dovedi că are a tragei d(u)m(nea)lui vor(ni)c(ul) din fiișticare
hotar de moșii, să i le alegi și să i le hotărăști osăbit de părțile celoralanți răzeș(i), pe care nerămâind
pricină să le stâlpești și cu pietri hotară dândui și mărturii hotarnică iscălită pe obicei, iar născând
pricină cu pietri nu vei stâlpi, ce dând mărturii cu arătare pre largu îi vei soroci a vini în judecata
divanului, și pentru gârlă iarăș cercetând dum(nea)ta să înștiințăz(i).

<ss> Palade, vor(ni)c.

<ss>
<ss> Gheorghi He(…), agă.
1830
apr(ilie) 14

ANI, Colecția Documente, 178 / 85, f. 1 v., concept.

298. 1830 iunie 6. Sofronie, Episcopul Huşilor, întăreşte actul de cumpărare a unei case în
mahalaua Plopeni de către Trifan Ilie, bulgarul.

Arătătoriul acesştia Trifan Ilie, bulgar de aicea din Huşi, viind la noi ne-au făcut rugăminte
ca să i să dei lui o casă cu locul ei în mahalaoa Plopenii, megieşită cu casa sachelariului Iachim, ce
au fost a unui Dumitru Sinicliiu, cari de zăci ani trecând în a stânga Prutului nici până acum n-au
mai venit la a sa urmă. Deci după cerirea şi rugămintea mai sus numitului Trifan, întâi s-au socotit
benaoa ce iaste pe acel loc că face şeizăci de lei lei, pornită şi răsipită cu totul fiind, şi i s-au dat lui
ca să facă orice va vroi plătind numai obicinuitul bezmăn la episcopie pe tot anul, căruia spre a
rămânea vecinic stăpân şi nestrămutat de cătră nimine i s-au dat aceasta de cătră noi, întărită cu a
noastră iscălitură şi pecete.
1830 iuni(e) 6
<ss> Sofronie, Episcop Huşului.

ANIC, Achiziţii noi, MVII / 1, original, pecetea Episcopiei Huşilor.

299. 1830 iulie 3. Divanul Cnejiei Moldovei intervine pe lângă isprăvnicia ținutului Fălciu
în pricina fraților stere și Neculai Tolontan pentru dreptul de protimisis asupra părților de moșie
din Plopeni și Grumezoaia.

Copii
Divanul Cnejii Moldaviei parte judecătorească
Cătră cinstita isprăvnicii ținut Fălciului

Din alăturata copii de pe jaloba jăluitorilor Stere i Neculai, frați fiind săvârșitii Aniții, pre
largu veți înțălege că părintile lor Gheorghii Tolontan având patima beții ar fi vândut de veci părțile
ce ar fi avut di pe maica lor baștină și cumpărături în moșiile Plopenii i Grumăzoaia și altile la
ținutul acela, unui Costandin Penișoară, de la care le-ar fi răscumpărat alții din răzăși, fiind cu preț
jos, asupra cărora ar fi scos și carte gospod cătră dregătorii ce-au fost la ace vremi de publicarisire a
nu îndrăzni cineva a cumpăra acele părți, pentru care fac cerire a li să da dreptate de răscumpărare.
Drept aceia să scrii dumneavoastră ca prin înfățoșare amânduror părților să cercetați toată curgere(a)

278
pricinii și după cum veți găsi de cuviinți în urmare(a) dreptății să puneți la cale ai îndestula de li să
va căde protimisis, și de punire la cale ce veți face să înștiințați pre largu.
No. 784
1830
iulie 3

ANI, Colecția Litere-Gheorghe Asachi, S / 875.

300. 1830 iulie 18. Vasile şi Catrina Trifan din satul Crăsnăşăni, ţinutul Fălciu, vând casa,
via şi livada căpitanului Constantin Darii.

Adică eu Vasălache Trifan, dinpreună cu soţul meu Catrina, care mai jos ni vom puni
mănile şi degitele, încredinţăm cu acest zapis al nostru ci dăm la mâna dumisali căpit(anului)
Costantin Darii, precum ştiut să fii că noi având casă cu livad(ă) şi puţină vii la un loc cu livada în
sat(ul) Crăsnăşăni, făcută di măinile no(a)stre, acum nesiliţ(i) nici asupriţi, ci di a no(a)stră bună
voi(e) am vândut dumis(a)le căpit(anului) Costantin Darii, tot din Crăsnăşăni, pren bună tocmală,
240 lei, adecă doo(ă) sute patruzăce lei, pe care bani i-am priimit toţ(i) diplin în măinile no(a)stre, şi
de astăz(i) înainte dum(nea)lui volnic esti a stăpâni casa cu locul ei şi livada, vie şi toate ci vor mai
fi pi lângă casă pînă astăz(i), ca pri drept lucrul dum(i)sal(e) ci ar fi făcut însuş dumn(ea)lui în veci
nistrămutat de nime, atât dum(nealu)i cât şi urmaş(ii) dumis(a)l(e). Iar când eu sau cineva din
ne(a)murile mele se vor scula să o înto(a)rcă sau să o răscumpere această vânzare să nu aibă nici o
dreptate fiind că prin ştire(a) tuturor au fost vânzare şi pentru ca-s rămâi bun drept stăpânitoriu
numit(ul) Darii în veci, precum şi mai sus arată. Şi spre mai bună credinţă ne-(a)m pus numeli şi
degetile pren condeiu(l) scriitorului, rugând şi pe alţăi ce s-au întâmlat faţi di au iscălit di marturi.
1830 iulii 18
Eu Vasilache Trifan dinpreună cu soţ(ul) meu.
Eu Catrina soţu(l) lui.
Eu Vasile Lescărache, di martur.
Eu Ghiorghii Bostan, m-am tămplat faţ(ă), nepot vânzătoriului.
Ioniţă Tulburi, m-am tâmplat faţi.
Şi eu m-am întâmplat faţe. <ss> Neculai Crăciun
Şi eu am scris cu bună priimirea amânduror părţilor şi am iscălit. <ss> Andrii Cretescu.

ANIC, Achiziții Noi, MXXIX / 1, original.

301. 1831 aprilie 21. Mănăstirea Cetatea Mică primește danie două fălci din poienițe din
hotarul Poienile de la ținutul Romanului.

Să fie ştiut prin această danie a me ce dau sfintii mănăstirii Troiţă Cetate Mică, din hotarul
Po(i)enile (...), ce-i ţinut Romanului, din bătrânul Busca, ce este la stăpânire(a) noastră, din dreaptă
parte(a) me, din bătrânul pomenit Busca, ce este curgători la stăpânâre(a) niamului nostru, dau sfintii
mănăstiri Cetate Mică, ce me înpart bătrânul Busca în două cu soră-me, din parte răsăritului, am dat
două fălci loc din po(i)eniţe sfintei mănăstiri de veci spre întrebuinţare în cele trebuincioasă sfintii
mănăstiri spre pomenire neamuril(o)r noastre şi pentru sănătate noastră acestor vii. Şi atât pentru
această danie ce am dat-o sfintii mănăstiri să nu fie volnic nimene din neamurile noastre sau din
copii mei a să întoarce spre a o strica, căc acesta să nu fie (i)ertat de Dumnezeu, care va îndrăzni
peste aceste danie, şi pentru credinţă urmează a me iscălitură poftind şi alte obrază cinstite de au
încredinţat această danie.
1831 apr(ilie) 21

279
 <ss>
Căci moşie este şi de pe mine <ss>.
Faţi fiind la aceasta am iscălit <ss> Grigori ploc(o)vn(ic).
Şi eu la aceasta am fost faţă <ss> Mihălachi Parfeni..
Şi eu la aceste danie m-am întâmplat fați (…) am și iscălit <ss>.
M-am tâmplat față și am iscălit <ss> Ilica Tiliman.
Eu am scris <ss>.

ANI, Fond schitul Cetatea Mică, I / 12, original.

302. 1831 aprilie 21. Ilinca Tiliman dă danie mănăstirii Cetatea Mică o falce de loc din
hotarul moșiei Poienile, ținutul Romanului.

Să fie știut această danie ce dau Sfintii mănăstiri Troița Cetate, ot ținut Vasluiului, să fie
știut că din hotarul moșiei Po(i)eneli (...) ce-i țănut Romanului, din parte răsăritului, din parte dum.
(...), din bătrânul Busca, din giumătate ce este la stăpânire, dau sfintii mănăstiri pomenită mai sus,
din poieni t(...) o falce de loc de veci spre a fi în cele trebuincioasă a sfintii mănăstiri, care poată să-ș
facă după aceste și întăriturile stăpânirii, de unde să nu fie volnic nimine din copiii mei sau din
neamurile mele a strica această danie ce am dat-o sfintiei mănăstiri spre pomenire vecinică a
neamului nostru și pentru sănătate(a) noastră acestor vii. Și spre credință am iscălit poftind și pe alte
obraze cinstite de au încredințat această danie.
1831 apr(ilie) 21
<ss> Ilinca Tiliman.
M-am întâmplat față <ss>.
Fiindu și eu față <ss> Mihălachi Parfeni.
Și eu la această danii m-am întâmplat față <ss>.
<ss> Grigori ploc(o)vn(ic); M-am întâmplat fați la această danii.
Astăz(i) apr(ilie) 21836. Văzind și eu această danie din parte(a) maică-mi iscălita mai sus, o
sfințesc și eu ca unu(l) din clironomi pentru totdeauna, spre care urmează a me iscălitură. <ss>
Iordachi Teliman, sard(ar).

ANI, Fond schitul Cetatea Mică, I / 12, original.

303. 1831 mai 25. Vornicul de poartă Lupu Bantăș și căpitanul Toader Spuzi dau mărturie
hotarnică pentru părțile de moșie din Dănești, ținutul Vaslui, ale banului Neculai Dimitriu din Huși.

Dum(nealu)i banul Neculai Dimitriu ot Huș(i), prin jaluba ci au dat cătră cinst(itul) divan
judecătorescu al cnejăii Moldovii, la anul 1829, maiu 31, cu arătari că și dumi(sale) ari moșii în
trupul moșii Dăneștii, baștină, și cumpărături în bătrânul curgătoriu din niam(ul) Moș(u)lețăsc, după
cari jalubă a dumis(ale) au adus carte(a) ci(n)sti(tu)lui divan tot din acelaș an, iuli(e) 2, poruncitoare
cătră cinst(ita) is(prăvnicie) țăn(u)t(ului) Vasluiului, ca să rânduiască pi cini să va socoti să-i aliagă
toati părțăli di moșii a dum(i)s(ale), baștină și cumpărături, ci să vor dovedi că li ari cu drept după
scrisori dovezi ci va înfățoșa dintri cialanți răzăși și să-s(e) stâlpe(a)scă și cu p(i)etri hotară. După
care jalubă și carte(a) ci(n)st(itul)ui divan rânduindu-ni pi noi ci(n)sti(ta) is(prăvnicie) cu poroncă
din le(a)t 1831, maiu 17, și noi următori fiind poruncii, am mersu la stare(a) locului, adecă la sat(ul)
Dăneștii, undi apucând pi toți răzășii aciștii moșii fați înainte(a) no(a)stră, adică niam(ul)
Moș(u)lețăsc, Ardăresc, Ciurban și Bradul, cari și dum(nealu)i să tragi din niamu(l) Moș(u)lețăsc, di
undi tragi și moșii o treia parti din tot locul de niamu(l) Moș(u)lețăscu și după scrisori dovezi ci s-au
văzut, atât la mâna dum(i)s(ale) banului, cât și la mâna răzășilor curgători din bătrânii mai sus

280
numiți prin alegire(a) ci am făcut între dumis(ale) cu niamu(l) dum(i)s(ale) Moșlețăsc i s-au vinit
dreaptă parte dumis(ale) o a triia parti din parte(a) Moș(u)lețască, 1 păm(â)nt, 17 paș(i), 4 palmi, din
baștină, și 3 păm(în)t(u)ri, 14 paș(i), 4 palmi, i s-au vinit din cumpărăturili di la Perșul, iarăș a triia
parte după două zapis(e), unul di la Anița Perșoi și unul di la Costand(in) Perșa, și 3 pași, 3 palmi, 2
parmaci, dintr-un păm(ân)t 12 paș(i) ci i-au dat unii din răzăși(i) curgători din numițăi bătrâni prin
învoiala ci au avut cu Costandin Bulubaș la anu(l) 1818, 3 fivr(uarie), încredințată tot la acelaș(i) an
di la cinsti(ta) is(prăvnicie) iuli(e) 17; cari să cuprind 5 păm(în)tur(i), 16 paș(i), 2 palmi, din baștină
i cumpărăturili din bătrân(ul) Moș(u)lețăsc. Dar dintru această somă di pămă(n)turi vro(i)esc răzășii
al mai scăde(a) pe du(mnea)lui banu(l) cu 13 paș(i), 2 palmi, analoghiia din parte(a) dum(nealu)i
pentru o danii a unii Stratini, fata Vasălcăi, cuprinzătoari di 8 păm(ân)t(u)ri, carili prindirisăști a li
lua di la patru bătrâni, anumi Moș(u)leț, Ardari, Ciurban și Bradul, cari danii o pritindarisăsc
clironomii diaconului Vasili Bălan, ficiorul Trufinii, ci să tragi din Chirila Moș(u)leț, armaș, cari
păm(ân)t(u)ri sânt săcfestruiti cu porunca cinst(ite)i is(prăvnicii) din le(a)t 1826, avg(u)st 6, cari și
pentru aceasta au rămas ca să ei punere la cali precum li să va hotărî și această somă de
păm(ân)t(u)ri ce i să cadi dum(nea)lui a li tragi în stăpâniri de cătră cialanți răzăș(i) în mâna
niamului dum(nealu)i Moș(u)lețăscu (…) sânt lăsati, adică 6 paș(i) după analoghii din 72 paș(i) ci-i
au cu toț(i) răzășii ci să trag din patru bătrâni di mai sus numiți pe din jos pi lângă moșia mănăstirii
Golăii și pi lângă hliza Flondureștil(o)r, și 1 păm(ân)t, 6 paș(i) și 4 palmi pi margine(a) hlizei pe din
sus pi la biserică iarăș după analoghii din patru păm(ân)t(u)ri, parte(a) Moș(u)lețască, și două
păm(ân)t(u)ri, 1 pas, 5 palmi, pe din sus 5 păm(ân)t(u)ri a lui Costand(in) Bulubaș, ci le tragi din
Perșa în țarină, și 2 păm(ân)t(u)ri și 3 paș(i) și 4 palmi, i să cadi dum(nealu)i a li tragi precum i li-au
și dat răzășii în două hlizi di la aceli 2 păm(ân)t(u)r(i) a dum(nealu)i banului în sus din două hlizi ce
li mai trag Moș(u)lețeștii după analoghii dintri ceialanți bătrâni păr(ă) în fund în codru pi lângă
hotar(ul) mănăstirii Golăii și să închei(e) soma a 5 păm(ân)t(u)r(i), 16 paș(i), 2 palmi, ce i s(e)
cuveni dum(nealu)i banului a tragi baștină și cumpărături vechi de la niamu(l) Perșăscu; Și fiind că
dum(nealu)i banu(l) voi(e)ști aș alegi părțăli dumis(ale) dintri cielanți răzăși și cu p(i)etri hotară am
socotit cu driaptă cumpăniri, că după stare(a) locului i s(e) cadi aș tragi 1 păm(ân)t, 12 paș(i), 4
palmi, în săliști(a) satului pe din sus alăture(a) cu hliza Flondureștil(o)r la biserică în frunte(a)
locului cu 6 paș(i) ci avi(a) în 72 paș(i) în parte(a) di jos ci-i ave(a) baștină pe lângă hotar(ul) Golăii
i 2 pământuri, 1 pas, 5 palmi, pi din sus di 5 păm(ân)t(u)r(i) a lui Costandin Bulubaș la mijloc(ul)
locului și 2 păm(ân)t(u)ri, 1 pas, 5 palmi, din sus în fund în codru pi lângă hotarul mănăstirii Golăii,
undi fiind pământurili mai scurti dicât în celi două măsuri mai sus pominiti s-au socotit ca să-ș(i)
tragă aceli 2 pământuri, 1 pas și 5 palmi îndoiti, adică 4 păm(ân)t(u)r(i), 3 paș(i), 4 palmi. Dar fiind
că răzășii nu să primăsc ai da pământurili din celi mai sus pominiti supt cuvânt că li cuprind casăli,
vii, livez(i) și curături și alti acareturi ali lor, ci vo(i)esc ai da toati părțăli ci-i să cuvin dumis(ale) în
capu(l) moșii din sus pi lângă hotarul moșii mănăstirii Golăii, undi dumis(ale) ni-s(e) mulțămești a li
statornici cu p(i)etri hotară la acel locu zâcând că-i loc nitremnic, cari adivărat esti nitremnic. Și
fiind că noi nu l-am putut învoi cu răzășii, născând pricină di nimulțămiri întri dum(nealu)i cu
răzășii, p(i)etri hotară n-am statornicit, ci am făcut hartă închipuito(a)ri di stare(a) moșii și așăzărili
răzășil(o)r pi cum ni să poruncești, pi cari am dat-o la mâna dum(nealu)i banului, sorocind și pi toț(i)
răzășii ca înpreună cu dum(nealu)i să m(e)argă la cinst(i)tă is(prăvnicie) în cu înfățoșiri și puneri la
cali. Asemeni și pentru parte(a) di moșii ci vo(i)ești dumi(sali) a tragi de la neam(ul) Ciurbănesc c-
un zapis de cumpărătură di la ficiorii lui Andriiu Ciurban, Toadir și Nastasiia i parte(a) lui Apost(ol)
Ciurban, brat cu Andriiu Ciurbanu, pe care părți vo(i)ești dumi(sali) a li tragi înpreună cu celelanti
părți la un loc și răzășii mergători di niamul Ciurbănesc nu vro(i)esc a i li da supt cuvânt că parte(a)
lui Apost(ol) Ciurban o au ii răscumpărată di la un Costandin Cogălnicean, cari zapis înpreună cu
alti hârtii ali lor ar fi amanetisiti la mâna dum(nealu)i diiacul Vasili schimbati. Pentru cari pricină ni-
am încredințat și noi prin un răvaș a cin(stite)i is(prăvnicii) ci s-au trimis acum cătră Coste Loiț,
căruia i s(e) poruncești să m(e)argă la Vaslui spre a li slobozi hârtiili trebuincioasă. Asemine, și

281
pentru parte(a) lui Andriiu Ciurbanu să vedi un zapis la mâna lor cuprinzitoriu di parte(a) Tudosii,
fiica lui Andriiu Ciurban, din le(a)t 1827, fivr(uarie) 3, răscumpărat di la Costandin Bulubașa.
Asemine, vro(i)esc ca cu protii să răscumpere și părțăli cumpărati di dumis(ale) banu(l) di la frațăi
Tudosăii, ficiorii lui Andriiu Ciurbanu și fiind pricină di nimulțămiri și cu acist niam di răzăș(i) din
niam(ul) lui Ciurbanu să triimet și pi aceștiia înpreună cu ciialanți răzăș(i) înainte(a) cinsti(tei)
isprăv(ni)cii, ca să ei puniri la cali și de urmare(a) poruncii n-am lipsit a înștiința cinsti(ta)
isprăv(ni)ci(e). Osăbit faci dum(nealu)i ceriri di a să statornici cu stăpânire(a) în locul săliștii a două
cas(e) strămoșăști a Ilincăi și a Rucxandi(i), fiicili lui Trohin Moș(u)lețu, nepoati lui Știf(a)n
Moș(u)leț, din cari să tragi dum(nealu)i banul Neculaiu, cum și în livezili lor și fiind că acist loc di
acesti așăzări vechi să află în margine(a) hlizăi Flondor(e)știl(o)r pi din jos, pi lângă hliza
Moș(u)lețască, cuprinsă cu p(i)etre hotară din le(a)t 1806, maiu 21. Pentru cari rămâni dum(ne)a(lu)i
să-ș(i) cauti cu niam(ul) Flondoresc.
1831 mai 25
<ss> Lupu Bantăș, vor(ni)c di po(a)rtă.
<ss> To(a)dir Spuzi, căpitan

ANI, Colecția Documente, 422 / 149, original, difolio.

304. 1832 ianuarie 22. Ion Burcă, fiul preotului Gheorghe Burcă, solicită hirotonisirea ca
diacon pentru biserica cu hramul Sfântul Gheorghe din satul Laza, ținutul Tutovii.

Cătră cinstita Visterii Prințăpatului Moldavvii

La biserica cu hramul Svăntul Mucenic Gheorghii din satu(l) Laza di la țintu(ul) Tutovvii
urmând trebuința di un diacon slujitor precum alăturata mărturii mă adiverezi, prin cari fiind eu
cerșut ca unul ci și însumi sănt răvnitor darului, plecat mă rog Prențipatului Moldavvii să
ninivoiască a fi rănduit la locul cuviincios di undi să mă pot hirotonisi diacon la locul cerșut.
1832 genar 22
La mila Prențipatului Moldavvii
Pre plecat cantidadul Ion Burcă, sin preot Gheorghii Burcă din sat Laza, ținut Tutovvii.

ANI, Fond Visteria Moldovei, dosar 2 / 1832, f. 16, original.

305. 1832 martie 22. Mărturia lui Hagi Petcu pentru locul primit de la Episcopia Hușilor.

Eu care mai gios mă voi iscăli, încredințăz prin aceasta ce o dau la Sf(â)nta Episcopie Huși
prin care fac știut că după rugămintea ce-am făcut mi s-au dat un loc sterp în mahalaoa besericii Sf.
Dimitire dispre poștă de aicea din Huși pe locul târgului, care cuprinde șaisprezăce stănjăni lungime,
zăce stănjăni latul, capătul din gios, și nouă stănjăni tot latul, capătul din sus megieșindu-se despre
apus cu casa lui Petre Bulgar și despre răsărit cu a lui Pascal Telar, care loc după însuș a me știință
ce am plătit nu urmează nicun fel de pricină și în temeiul acesta după a me cerire mi s-au și dat,
îndatorindu-mă ca ori în ce vreme se va ivi vreun fel de pretenție asupra aceluia, eu să fiu
răspunzător cu toată cheltuiala ce s-ar întâmpla și spre știință am iscălit.
1832 mart(ie) 22
<ss> Hagi Petcu

AEH, FEH, dosar 1 /1832, f. 10, original.

282
 306. 1832 martie 25. Locuitorii satelor Dobârceni și Murgeni, ținutul Vaslui, solicită
Vistieriei Moldovei înscris pentru hirotonisirea ca preot a lui Vasile, sin dascălul Costandin
Mihalce.

Cătră cinst(ita) Visterie a Prințipatului Moldaviei

De la lăcuitorii de Dobărceni și Murgeni
Jalobă

La satile Dobărcenii și Murgenii, de la țănut(l) Vasluiului unde ne aflăm cu lăcuinți, fiind că

preotul ci avem mai înainte atât pentru noi enoriții, cât și pentru bisărică, s-au săvârșit din viață, care
noi văzind că am rămas fără preot, cum și bisărica, iarăș asămine, făcând arătare iubitoriului d e
D(u)mnezeu episcopul de Huși, s-au ales de a să hirotonisi preot un Vasăli, sin dascălul Costandin,
din satu(l) Murgeni, după cum mărturia de la stare locului adeveriază, cari numai nici un amestec cu
birnicii nu este.
Pentru cari rugăm de a ni să da înscris după obieceiul ci să păzăști , după cari să să și
hirotinisască și a fi preot prin satile noastre în locul celui ci s-au săvârșit viață.
Lăcuitori din satile Dobărcenii și Murgenii, ținutu(l) Vasluiului
1832 mart(ie) 25

ANI, Fond Visteria Moldovei, dosar 2 / 1832, f. 68, original.

307. <1832> martie 30. Visteria Moldovei informează pe episcopul Sofronie Miclescu în
privința hirotonisirii lui Vasile, sin dascălul Costandin Mihalce din satul Dobârceni, ținutul Vaslui.

Preosvinții sali chirio chir Sofronii, episcop Hușului

Pe un Vasili, sin dascălul Costandin Mihalce, din sat Dobârcenii di la ținutul Vasluiu, pentru
cari s-au primit jalba lăcuitorilor din acel sat, cerându-l de a să hirotonisi preot.
Deci după cercetare făcută după catagrafie, fiind că nu să găsăște trecut, să faci cunoscut
preosvințiilor voastre ca după pravilile bisăricești să-s facă cuviincioasa punire la cale.
No. 2043, mart 30.

ANI, Fond Visteria Moldovei, dosar 2 / 1832, f. 69, concept.

308. 1832 aprilie 2. Răspunsul dat de Visteria Moldovei Episcopiei Romanului în privința
jalbei dascălului Gheorghe, fiul preotului Urechi, din satul Susăni, ținutul Tutovei, pentru a fi
hirotonisit diacon.

La episcop(ia) Romanului
No. 2062
1832 aprilie 2
Dascălul Gheorghi, fiul preotului Urechi din sat Susănii, ținut Tutovvii, prin jalbă au făcut
arătare cum ca să i să sloboadă voe a să hirotonisi diacon, cercetându-si prin catagrafii, nu să găsăști
nicicum trecut. Di aceia să face cunoscut preosvinții voastre ca după pravilele bisăricești să fii pus la
cale.

ANI, Fond Visteria Moldovei, dosar 2 / 1832, f. 87, concept; a se vedea jalba la f. 86.

309. 1832 aprilie 16, Huşi. Scrisoarea lui Sofronie Miclescu, Episcopul Huşilor, către
spătarul Nicolae Ranet pentru a-şi ridica suma de 700 de galbeni de la Episcopie.

283
 H(risto)s au înviet

Arhierească blagoslovenie triimitem dum(ita)li

Întâi heretisăsc pe dum(nea)ta pentru sf(i)ntele praznice ale Învierei D(o)mnului nostru Is.
Hs. ca să fie dum(i)tali spre bucurie şi spre sănătate, acum şi întru mulţi ani cu toate cele de fericire.
Cercetez şi pentru fericirea şi sănătatea dumn(ea)v(oastră) ca să mă bucur. Al doilea, pentru un sinet
de şapte sute galbeni ce ai dumn(ea)ta a lua de la această Episcopie la 23 apr(ilie), fac cunoscut
dum(i)tali că la vadeaoa însămnată sau însuş dum(nea)ta să vii sau pre altul să triimiţi pe cine vei
socoti înpreună cu sinetul ca să priim(e)ască banii de mai sus arătaţi, însă poftesc sminteală să nu să
facă căci mai mult nu pot ţine aceşti bani, precum nici dobândă nu pot plăti, de la înplinirea sinetului
întru care cu cinste aştept şi răspunsul dum(i)tali şi sânt
al dum(i)tali în Hs. păr(inte) sufletesc
<ss> Sofronie, episcop Huş(u)lui
832 apr(ilie) 16
Huşi

Cinst(it) al nostru în Hs. fiiu sufletesc dumis(ali) arh. spătar Necolae Ranet cu arhierească
blagoslovenie
La Eşi.

BAR, Documente istorice, CCL / 107, original, sigiliu aplicat în ceară roşie.

310. 1832 aprilie 22. Jalba adresată Visteriei de către dascălul Ioniță, sin preotul
Gheorghe, din satul Laza, ocolul Roacova, ținutul Tutova.

Cătră cinst(ită) Visteria Prințipatului Moldaviei

Dascălu(l) Ioniță sin preutu(l) Gheorghi Burcă din sat(ul) Laza, ținutu(l) Tut(o)vvii

Din mica copilării mă aflu slujănd la bisărica din sat Laza cu îndatorirea de dascăl, acum
mai fiindu trebuință de un diacon în acel sat, alăturez cinstitei Visterii mărturia protopopului,
precum și a vecinicului stăpân, din care pre larg să va pliroforisi cinstita Visterie că nu am nici un
amestec cu lăcuitorii dajnici. Aștept milostivnica punire la cale.
Ioniță sin preut Burcă
Dascăl Ioniță sin preut Gheorghi Burcă din sat Laza, ținut Tutovvii, ocol Racova.
1832 apr(ilie) 22

ANI, Fond Visteria Moldovei, dosar 2 / 1832, f. 92, original.

311. 1832 aprilie 29. Informarea făcută de Visteria Moldovei episcopului Meletie al
Romanului în privința jalbei dascălului Ioniță, sin preotul Gheorghe Burcă din satu Laza.

Preosvinție sale chirio chir Meletie, episcop Romanului

Di la dascălul Ioniță, sin preut Gheorghi Burcă, din sat Laza, ținut Tutovva, s-au primit jalba
cu cerire cătră Visterii di a să hirotonisi diacon în acel sat, după spravca făcută prin catagrafii s-au
găsit numitul trecut în rostul dascălilor lăsaț(i) pentru slujba bisăricii.

284
 Pentru aceia cu toată cinstea să face cunoscut preosvințiilor voastre ca după pravilile
bisăricești să fii pus la cale.
Secsie al 2 le
No. 2557
1832 apr(ilie) 29

ANI, Fond Visteria Moldovei, dosar 2 / 1832, f. 93, concept.

312. 1832 mai 10. Jalba dascălului Sandu Bolut (Bolat) în vederea hirotonisirii ca diacon
la biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din satul Hurdugi.

Cătră cinst(ita) Visterie a Prințipatului Moldavii

Jalobă

Urmând trebuința de un diacon la biserica din satul Hurducei cu hramul Sfăntul Ierarh
Necolai la ținut(u)l Fălciului și cerut fiind prin alăturată mărturie al lăcuitorilor și încredințată și de
cinst(ita) isprăvnicie spre această sfăntă chiemare ca unul ce sănt fără de amestec de bir lăsat și pin
tăbliță sfintei bisărice, care slujănd din mica copilărie,
Plecat mă rog cinstitei visterie ca să mi să dei pozvalul înscris ca să poci intra în rănduiala la
sfănta iepiscopie al Hușului.
Sandu Bolut, dascăl bisericei din satul Hurducii, ținutul Fălciului.
1832 maiu 10

Iaste trecut în rost(ul) dascălilor lăsaț(i) pentru slujba bisăricii.

I s-au dat documenturile.

ANI, Fond Visteria Moldovei, dosar 2 / 1832, f.114, original.

313. 1832 mai 22. Isprăvnicia ținutului Fălciu către vornicul de poartă Vasăli din Huși,
Neculai Mocan, mazil din Lunca și Ioniță Penișoară pentru a prezenta vechilului Episcopiei
Hușului hotarele părții de moșie din Vârâți, de la ținutul Fălciului.

Copii
Isprăv(ni)cii(a) Fălciiului

Cătră dum(nea)lui vor(ni)c(ul) di po(a)rtă Vasăli din Huș(i)

și Neculai Mocan, mazăl din satul Lunca, Ioniți Penișoară, maz(il).

Fiind că d(umnealui) Ioniță Gălățanu esti rânduit di cătră sfănta ipiscopie Hușului vichil
asupra a tot vinitul părții a giumătate di moșie Vărății, a acii Sfănta ipiscopii, după cerire(a) ci au
făcut isprăv(ni)cii, vă rându(i)ește ca să mergiți la ace parti și să arătați vichilului rânduit toati
hotarăle cari s-au stăpânit di cătră Sfănta ipiscopii și mai înainte spre ceia săvârșită știință.
1832 mai 22
Ianacachi, spat(ar).
Samiș Costachi Ioan, sluger.
Întocma după ce adivărată și am iscălit.
<ss>

ANI, Colecția Documente, 23 / 1, f. 2, copie.

285
 314. 1832 iunie 1, Viena. Stanislau Iassinski, doctorand în medicină, cu Ana, soția sa, dau
Ioanei, chitanță pentru 250 de guldeni, monedă convențională, obligându-se să restituie suma din
succesiunea părintească cu o dobândă de 5 %.

Quittung1
Uiber 250 fl(orenos) C(onventions) M(ünze) sage Zweyhundert fünfzig Gulden
C(onventions) M(ünze) welche wir von den Fräulein Johanna auf unser Ersuchen, an baaren
erhalten; gegen dem daß wir nur verpflichtene gennante Summe von einem täglich zu erwartenden
vaterlichen Erbtheil, bey Erhaltung alsogleich zurückzuzahlen, und sie vom Tage des Empfanges zu
5 Proz(ent) zu verentrissiren2. Sollte sich der Empfang meines vaterlichen Erbtheiles wegen
unvorhergesehenen Umständen noch einige Zeit herausdehnen, so verpflichten wir aus von früher
einkommenden Gelde unser Schuld zu tilgen.
Wien den 1ten Junÿ 1832
Stanilaus Jassinski angehender Doktor der Heilkunde
Anna Jassinski dessen Gattinn
id est 250 fl(orenos) C(onventions) M(ünze)

Traducere:
Chitanţă pentru 250 de florini monedă convenţională, adică două sute cincizeci de guldeni
monedă convenţională pe care noi îi primim în numerar de la domnişoara Ioana; contra căreia ca noi
să restituim aşadar îndată numai suma datorată precizată dintr-o parte de moştenire de la tata pe care
o aşteptăm în fiecare zi, şi din ziua primirii ea să beneficieze de o dobândă de 5 procente. În cazul în
care primirea părţii mele de moştenire de la tata întârzie din motive neprevăzute încă ceva timp,
atunci noi ne obligăm să stingem datoria noastră din banii care ne intră în casă mai devreme.
Viena, 1 iunie 1832
Stanilaus Jassinski3 doctorand în medicină.
Anna Jassinski soţia acestuia.
Aceasta înseamnă 250 de florini monedă convenţională

ANIC, Fond Iacovache Veisa, I / 19, original, sigiliu ceară neagră.

_________________________
1
Transcrierea și traducerea Ligia-Maria Fodor, căreia îi mulțumim și pe această cale.
2
Forma corectă a cuvântului este „verinteressieren”.
3
Numit medic la Huși în 1832; A se vedea Theodor Codreanu, Istoria Hușilor, Galați, Editura Porto-
Franco, 1995, p. 205.

286
Pecetea dr. Stanislau Iassinski (1 iunie 1832).

287
 315. 1832 iulie 10. Adresă către judecătoria ținutului Fălciu în privința conflictului dintre
Episcopia Hușului și slugerul Ioan Bosie, vechilul hatmanului Teodor Balș, pentru împresurarea
moșiei Vârâți, de la ținutul Fălciului, partea Episcopiei.

N° 957, iuli(e) 11
Cătră cinst(ita) judecătorie țănut(ului) Fălcii
Această episcopie stăpânește din vechimi o parte a jumătate de moșii Vărății la ocol Prutul,
pe temeiul hârtiilor și documenturil(o)r ce ari, și acum un sluger Ioan Bosie, vechil dum(i)sale
hatm(a)n(ului) Teodor Balș, pe nici un fel de temeiu să acolisăști ca să închidă dreptățile
episcopi(ei) cu luarea producturilor de pe acea parte, lucru ce episcopia asăminea nu va pute(a)
îngădui. Pentru care cu cinste să face cunoscut cinst(itei) judecătorii poftind ca să binevroaiscă a
poronci ca întru nimica să nu să amestece pomenitul vechil, ci dacă să socotește în vreun fel de
dreptăți, apoi numai prin drumul judecățil(o)r stăpânirei să va hotărî. Iar acum de lucrarea ce să va
urma cu cinste aștiptăm răspuns.
832 iuli(e) 10

ANI, Colecția Documente, 23 / 1, f. 4-4 v, copie.

316. 1832 iulie 14. Judecătoria ținutului Fălciu se adresează slugerului Ioan Bosie, vechilul
hatmanului Teodor Balș în privința împresurării moșiei Vârâți, partea Episcopiei Hușului.

Judecătorie țin(u)tului Fălciului

Dumisali sluger(ului) Ioan Bosii, vichil dum(i)sali hatman(ului) Fteodor Baluși 1
Din alăturata priosfinții sali episcopului di Huș(i) din 10 a următoarii luni, dum(nea)ta pri
larg ti vei priroforisi di arătare(a) ci priosfințiia sa Sofroni(e) faci, că pi nici un fel di temeiu te-ai fi
acolisind di o jumătati di moșăia Vărății, ci din în vichimi să stăpânești di episcopii și ai fi luând
producturili di pi dânsa.
Drept aciia judecătorie faci dum(i)tali cunoscut ca pi di o parti mărginindu-ti a nu pricinui la
ace moșăi nici un fel di păgubiri înprotiva dreptățil(o)r ci ari ipiscopie, iară pi di altă parti vii trimiti
judecătorii răspuns întimpinători însămnatului adres a preosfinții sali spre a si închipui celi di
cuviinți.
1832 iul(i)e 14
<ss>
<ss> Lascarache (...).
Derector <ss> (…) sard(ar).

ANI, Colecția Documente, 23 / 1, f. 3-3 v, original.

_________________________
1
Teodor Balș.

317. 1833 aprilie 17. Mărturia hotarnică pentru părțile de moșie ale porucicului Alexandru
Tutovanu.

După poronca cinstitii isprăvnicii fiind rănduit ca să mergu la moșia Grumăzoaia și să facim
alegiri dum(nealu)i parucicului Alexandru Tutovan din parte cămpului, adică de la Berăhoiu în sus,
cu mergiri la stari locului. Mai întâi s-au făcut luari aminti mărturii hotarnică din anul 1832, supt
iscălitura răzășilor, numai puțin și din spița du(m)n(e)alui iscălită și încredințată di răzăș. S-au văzut
că di la Berăhoiu în sus pănă în curătura codrului să găsăsc 750 stănj(ini), din cari după spița
du(m)n(ea)lui să cuvini dum(isal)i parucicului o a șasa parte 125 stănj(eni), ș-apoi dinpreună cu unii
din răzăș și anumi Iancul Oltenescu, Gheorghi Tolontan și Alicsandru Vasălachi, am mersu din jos
288
de schit ș-arătându-mi locul undi vor ei ca să-i ale(a)gă parti ce i să cuvini din cămpu, s-au făcut
groapă în pământ în colțul văii schitului din jos, și potrivind lanțul di 10 stănjini, și din aci groapă
am purcis, și di acolo ne-am pogorât la vali piste părău dispre apus și în dreptul gropii săau făcut
iarăș groapă în pământ la gardul lui Savin, și am purces al doili măsură pe curmeziș în sus iar păn
dispre apus alături că părău(l), unde s-au înplinit 125 st(ăn)j(ini), s-au făcut groapă în pământ; iar
apoi am mersu și în capăt despre apus undi să hotărăști această moșie Grumăzoaia cu moșia
dum(nealu)i Florescului, și am făcut boor într-un tei, însă în margini drumului despre răsărit pe zari,
iar nu pe hotar despărțitori întri moșii; și am purces cu al triile măsură în sus curmezăș și undi s-au
înlinit 125 stănjini s-au făcut boor într-un sl(…) și groapă în pământ; iar lungimi acestor stănjini
mergu d(e)opotrivă den zari în zari, și pentru cad um(nealu)i parucicu să-ș poată stăpâni stănjănii ci i
s-au ales i-am dat și această mărturii hotarnică.
1833 april(ie) 17
Vasili Teni, vornic di poartă, privighetor de Mijloc.
Iancul Oltene(s)cu.
Neculaiu Stegar.
Neculaiu Giurcăne(a)nu.
Ghiorghi To(lon)tan.
Eu Alicsandru Vasilachi.
Costantin Tolontan.

ANI, Colecția Documente, 407 / 110, original.

318. 1833 septembrie 8, Poieneştii Străjăscului. Isprăvnicia ţinutului Tutovii porunceşte

privighetorului ocolului Racova să cerceteze pricina dintre jăluitorul Gheorghe Bălan din satul
Valea Cânepii cu banul Neculai Sion.

Copii
Is(pră)v(nicia) Tutovii
Cătră privighitoriul de ocolu(l) Racovii
Gheorghii Bălan ot sat Vale(a) Cănepii au făcut arătare is(pră)v(niciei) că el fiind cu şădere
pi parte(a) mănăstirii Floreştii pi care să şi hrăneşte, acum anul acesta ar fi pus stăpânire
samavolnică ban(ul) Săon, pe care parte au vinit şi bordeiu(l) jăl(uito)r(ului), şi el pentru ca să nu fii
supus a lucra boerescu(l) în două părţi s-au mutat puţân mai înainte tot pe această moşăi a mănăstirii
la un loc ce esti făr(ă) de pricină. Iar dumn(ealui) banu(l) cu cuvânt că i se cuvin zăli de boerescu au
trimis om di i-au luat doi boi pi cari i-au şi triimis la moşia Răstoaca în ţânut(ul) Putnii, cu toate că
el i-ar fi arat 20 prăjini dumn(ea)lui. Pentru aceasta ţi să scrii ca să mergi acolo şi să faci cunoscut
dumisale banului pentru acei boi ci i-au luat sau să dea alţi boi înpotrivă sau în vade de două
săptămâni să aducă boii d(u)mnalui. Şi pentru lucrul boerescului şi dreptate de ar ave(a), când i s-ar
legiui ace(a) parte prin instanţâile giudecătoreşti urmând a se poveţui din pravila noului aşăzământ
la articulul al 50 le, neputând ceri di la acii ci intră în catigoria acelui pretinsă zâlă de pont, dicât
preţul zâlilor precum s-ar hotărî de cătră obşteasca adunare pentru cum să găsă hrănindu-să pi moşăi
străină sau când d(umnealui) ban(ul) nu ar voi (…) acel opştesc aşăzământ să raportueşti
is(pră)v(niciei) ca şi ea să-şi facă lucrare(a) sa la nacealstvă.
1833 săp(tem)v(r)ii 8
În sat Poieneştii Străjăscului

ANI, Fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, Tr. 726, Op. 823, 457, f. 2-2v, copie.

289
 319. 1833 octombrie 17. Raportul privighetorului Racova, ținutul Tutova, pentru rezultatul
cercetării pricinii dintre banul Nicolae Sion și Gheorghe Bălan din satul Valea Cânepii.

Cinst(itei) isprăvnicii de țânut (Tu)tovii

Privighetoru(l) di ocol Racovii
Precum să poroncești prin poronca cinst(itei) is(pră)v(nicii ) de(n) 8 săpt(embrie) slobozătă
lui Gheorghi Bălan den sat Vale(a) Cânipii cu veniri cinst(itei) is(pră)v(nicii) în ocolul acesta pentru
obăjduirili di ci au pătimit di cătră dum(nealu)i ban(ul) Nicolai Săon ca să-s cerceteză mai întâi
pentru doi boi ci i-au luat și i-au trimes la moșiia Răstoaca să-i să facă cunoscut ai da boii sau aceia
sau alții asămini. Întocmai fiind următoru am mersu la dum(nea)lui ban(ul) și i-am arătat poronca și
dum(nealu)i au zâs că dacă jăluitorul să va muta iarăș la urma lui îi va da boii. În urmă a trimes
dum(nealu)i ban(ul) țâganii dum(nealu)i și i-au străcat casa jăluitorului și au rădicat lemnu(l) casăi
ducându-l în ograda dum(nealu)i înprăștiindu-i și păne, cari toată strânsura di hrană ci o ave(a) era în
caasă. S-au cercetat pentru așezare(a) ci au avut jăluitoru(l) mai înainti vremi și s-au găsât numai 14
prăjâni iar pi moșăia tot aceia Vale Cânepii a mănăstirii Floreștii, undi ave(a) numitul jăluitor locu di
hrană curățătură a lui 139 di prăjăni din în vechimi și pentru că-l apuca dum(nealu)i ban(ul) să-i facă
zâli de pont. Asămini și posăs(o)ru(l) acei moșii îl tragi să facă iarăș pont și el ca ca să nu
munce(a)scă în doă părți pont(ul) s-au mutat lângă curătură cu caasa tot pi acei vali a satului, cu
di(s)părțiri de moșiia dum(nealu)i ban(u)lui ca di triizăci di stănjăni, pi cari s-au și măsurat. Pentru
care de lucrare în tocmai raportuesc cinstitii isprăvnicii.
<ss>
No. 480
1833 oct(om)v(rie) 17

ANI, Fond Isprăvnicia ținutului Vaslui, Tr. 726, Op. 813, dosar 457, f. 6-6 v, original.

319 a. 1833 (…) 12. Monahul Paisie, cu metania la schitul Vladnicul, din eparhia Hușului,
cere mitropolitului Moldovei rânduirea la o mănăstire.

Înalt Priaosfințite și mult Milostive Stăpâne

Eu smeritul, având înfocata râvnă cătră viața monahicească, de 6 ani de zile am primit cinul
călugăriei la schitul Vladnic din eparhia Hușului, unde am petrecut în poslușanie după rânduiala
schitului, păn(ă) astă vară. Apoi bolnăvindu-mă, părintele nacealnicul Isihie, nu m-a primit ca să zac
în schit, ci m-au trămis în sat unde pedecându-mă în casa unui hristian trei luni de zile, după ce m-
am îndreptat puțân, m-am dus la urma mia, și părintele nacealnicul nu m-a priimit, zicând că nu sânt
chili precum așa și iaste, căci și cialalți părinți sânt acolo petrecători de la sâneș, iar nu cu vreo
rânduială. Eu ticălosul văzând atâta destrămare am purces pe la toate schiturile, metohurile,
monastirile și la părintele stareț de la Sf(â)nta Monoastirea Neamțului am fost și nu sânt primit,
zicând că unde am vărat să merg să (i)ernez. Și așa am oboist. Apoi stand și tânguindu-mă am
socotit să bat și la ușa cea mai înaltă, ca doară voi afla mângâierea sufletului meu, la caria alergând
și cu genunchi plecate căzând la pragul milostivirii, mă rog arhipăstoriului, nu mă lăsaț(i), nu mă
lepădaț(i) din (a)ceasta ce m-am ânchinat, ca să nu mai rămâe ostenelile în zadar și să fiu de pildă
norodului, și să-s(e) bucure ispititoriul de pierzarea sufletului meu, ci milostiviți-vă și mă rânduiț(i)
la vreo monastire de părinți, unde veț(i) socoti, ca să mă liniștesc (…) și să-mi ispășăsc sufletul, și
va rămâne pomenire vecinică.
1833 (…) 12 zâle
La mila Înalt Pria Sfințiilor Voastre
Pria plecat și întru tot smerit
<ss> Paisă, monah.

290
 ANV, FEH, dosar 2 / 1828, f. 26, original.

320. 1834 iunie 4. Veniamin, Mitropolitul Moldovei, scrie Episcopului de Huşi pentru a
porunci protoiereilor şi preoţilor să propage liniştea în rândurile locuitorilor şi chiar de a interveni
personal acolo unde este cazul.

Cu frăţască în Hristos dragosti înbrăţişăz pe frăţia ta

Prin adresul din 28 maiu din Costandinopoli a preînălţatului nostru domn ne însămniaz(ă) că
luând ştiinţă de înprăştirea unui sat şi altili că s-ar fi aflând în asăminea plecări, spre a nu urma mai
multu aceasti alunecări şi amăgiri întri bieţii lăcuitori să proftacsid porunci cătră protoierii ţinuturilor
şi preuţii satelor îndatorindu-i di a sfătui cu râvnă şi a să sârgui să deştepti pi acei nevinovaţi amăgiţi
di a să statornici fieştecari pe la satili şi locurili undi să găsăsc, puinduli-să înainti că acum din mila
lui Dumnezău avem domn pământean plin de blândeţă şi bunătati cari în curândă vreme sosind în
patrie orice neîncuviinţare va întocmi şi va puni la cali cu dreptati, toati spre obştescul folos. Şi fără
a să mai aluneca la asăminea invitare şi puneri la cali a vre unor înrăutăţiţi să să liniştească fieştecari
fără aş dărâma stărili şi a să faci ei însuş jărtvă înrăutăţiţilor. Drept aceia frăţia ta îndată după
primirea aceştiea vei binevoi de a puni în lucrari, dând porunci cătră protoierii ţinuturilor undi va
urma acest feliu di pripus, ca prin sfătuirili şi îndemnul preuţilor satelor să să statornicească liniştea
între nevinovaţii lăcuitori, şi urmând trebuinţa la vreo unili sati ce vei lua ştiinţă că au acest fel di
plecări să mergi şi însuţ di a sfătui şi a povăţui spre a pute introduci liniştea, pacea şi nestrămutarea
mai mult. Venirea mării sali după ştiinţa ce am luat, încă va mai zăbovi până pi la vro douăzăci a
următoarii luni, până când frăţia ta te vei sârgui cătră lucrarea aceştii plăcute fapti.
A frăţii tali în Hristos frati
<ss> Veniamin, Mitropolit Moldaviei.

1834 iunii 4

ANV, Fond Episcopia Huşilor, dosar 1 / 1828 – 1841, f. 15-15v, original.

321. 1834 iunie 10. Scrisoare adresată Episcopului de Huşi prin care sunt date unele
sugestii privitoare la cele solicitate de Mitropolitul Veniamin Costache pentru probagarea liniştii în
rândurile locuitorilor prin intermediul preoţilor şi protoiereilor.

Cu fiască evlavie sărut blagoslovitoare driapta preosfinţiilor voastre

Cătră cele cuprinsă în scrisoare din parte înalt preosfinţiei sale părintelui mitropolitul, ci am
cinste vă adresarisi alăturat cu aceasta, aşa precum şi înalt preasfinţăile sale am răspuns, de datorie
cunosc a vă supune această luare aminte!
Cu adivărat de a să atârna asupra preuţilor îndatorire ca prin sfătuiri să introducă linişti între
lăcuitori, ar fi o unealtă pre înţăleaptă şi cu priinţă prin cari s-ar pute vâna duhurile norodului prost
dar este un nităgăduit adivăr că între preuţii aflători pi la sati precum mai bine îi cunoaştiţi
preasfinţia voastră, ce mai multă parte sânt cu talenturi nedestoinice de asămine încredinţare pentru
că înprejurările de ispită n-au avut prilej ca acele di a lucra duhurile lor încât să-i facă mai deosăbiţi
decât pe norodul celalant de rând şi mă îngrijăscu ca nu cumva prin a lor neînţelesă fără temeiu şi
nepătrunzătoare sfătuiri, să aducă mai multă scandală norodului, pentru care după ce precum zic nu
cunosc prinţăpiile meşteşugului prin care s-ar pute vâna pe norod. Apoi nici ştiu a preţui sfinţănie
păzărei unei taine atât de gingaşă, nici a alegi locul în cari să întindă a ei organ ce i să pare nimerit a
dizvăli mai întâiu taina sa norodului, prin cari să nu aducă altă ispravă decâ că să dei a înţălegi prin
aceasta o slăbăciune şi o sâială oarecare care ocârmuirei, precum de pildă slujăsc întâmplările ei

291
relaţăei din anii trecuţi, căci neştiind a struni cu meşteşugirea bunelor sfătuiri pe norod, mai mult l-
au zădărât, dar întru aceasta am şi mai proaspete pilde în lucrările de faţă.
Aşadar, rugându-vă să-mi daţi ertare pentru îndrăzneala ce priimesc a vă face o firească
tălmăcire după care urmiază pilda că să nu cei de la om ceia ce nu are, socotinţa me ar fi că după ce
să va puni înainte preuţălor sfătuirile ce li trebu(i)e a face lăcuitorilor pentru cât să atinge de venire
preînălţatului domn şi celelanti înpregiurări potrivit cu înţălegiri scriso(a)rei înaltpresfinţăei sale,
apoi să le să facă şi luare aminte că înălţime sa pe cât este bun şi blând, pe atâta şi drept de a păzi
pravilile întru sfiinţănie.
Deci, aşa precum sânt date denadins enstrucţăei pentru datoriile ce trebui a păzi vornicei(i)
şi paznicii de prin sate, cărora li s-au înpărtăşit tipărite la trecuta lună mart(ie), pe cari enstrucţăi să
îndatoresc preuţii a le citi în toate duminicile în auzul tuturor ori la casa acestora sau la a paznicilor,
şi fiind că unul din preuţi trebu(i)e a fi paznic, di cari prin aceste enstrucţii nu să tălmăceşti lămurit,
fiind altile acele enstrucţii prin cari să arată numirea paznicilor şi între cari intră şi câte un preut la
fieştecare sat. De veţi socoti să-s ei di pravăţ nepăzire din parte preuţilor a acestor enstrucţii cari
îngrădesc pe vornic şi paznici şi să să îndatorească nu numai di a li ceti purure în auzul tuturor
lăcuitoril(o)r şi mai ales a vornicil(o)r şi a paznicilor, dar a le cunoaşte chiar ca atingătoare şi de
însuşi ei şi a le sfinţi întocmai, puinduli-să aspră răspundire la acele dinpotrivă urmări ce s-ar
discoperi, pentru că în vreme ce aceste enstrucţii întri altile opresc slobozirea răvaşilor de drum la
nebinecuvântate pricini, îndatoresc pe vornic şi paznici a da de ştire privighetoriului de orice mişcări
ar urma întri lăcuitori, precum şi de a acestora strămutare, ca şi privighetoriul să facă cunoscut
isprăv(ni)ci(ei). Am de pildă la multi împregiurări a zice că preuţ(ii), ori au da sfătuiri pentru scriire
de răvaşi în prilejul purtării triimeşil(o)r din parte satil(o)r pe la Prut spre alcătuire pribegirei şi în
altile, ori că au păzit nebăgare de samă în privire neîncuviinţatil(o)r pasuri a lăcuitoril(o)r, urmare
care dă a înţălegi că aceşti preuţi cunosc poate (i)eşâtu din datoria lor păzărea enstrucţiilor pomenite,
în vreme când dacă ele or fi păzite întocmai precum glăsu(i)esc fără îndoială neîncuviinţările ce-ar
lipsi, sau în sfârşit cârmuire ar pute fi înştiinţată purure mai înainte şi în vreme de orice mişcare.
Şi apoi cât dă atingi fi celilante bune sfătuiri, să să atârne asupra protoiereilor ca unii ci
deosăbindu-să prin a lor mai însămnati destoinicii di cielalţi şi lipsindu-se de de aproapi legătură cu
lăcuitorii, nu pot a căde în dezvălire tainii ci li s-ar încredinţa, ci vor şti mai adânc a să preţui.
Al preasfinţiil(o)r voastre fiiu sufletesc, plecat slugă
<ss>
No. 129
1834 iuni(e) 10

ANV, Fond Episcopia Huşilor, dosar 1 / 1828 – 1841, f. 16-17, original.

321 a. 1834 iunie 12. Contractul încheiat între Hriste, fiul hagiului Panaite şi al Mariei, cu
mama sa, pentru închirierea unei dughene, cu odaie, pivniţă şi hrubă.

Adecă eu Hriste de mai jos iscălitul fiiul dumisali hagi Panaite și a Marii hagiică din tărg
Huş(ului) încredenţez cu acest adevărat condract al mieu ce-l dau maicii mele Maria hagiica, ştiut
să fie pentru o dugheana cu oda(i)e ei din dos și cu pivnița cu hriuba dedesuptul acaretului ce să află
alăturată cu dugheana a cumnatului Teodorachi, tot supt un acoperământ şi pintru un trup de
dugheana, carele dugheana să află dată de zestre mie de la numiţii părinţii prin fo(ai)e dată la mâna
me, carele numitul de acaret îmi este datu după fo(ai)e de al stăpâni după săvârşire din viiaţă maicii
mele Marie, fiind lăsată spre chivernisire vieţii sale din chirie dughenii în cât va trăi ia, şi după
moarte(a) ei voi intra în stăpânire(a) numitului de acaret. Dar fiind că decât să şiază alţii cu chirie în
acaretul mieu păn la săvârşire(a) din viiaţa maicii mele eu m-am învoit cu maica me înainte a câteva
feţe de o am şi m-am îndatorit de ai răspunde chirie pe tot anul câte doo sute de lei pe fieştecarele

292
an, după cum era să-i răspunză cumnatul mieu Teodorachi. Întru carele să încape chirie dughenii de
la 1834 oc(tom)v(rie) 26 înainte şi eu sânt îndatorit de a răspunde această chirie două sute lei pe tot
anul înainte la începere a fieştecarele an după cum s-au fost învoit şi cumnatul mieu pentru această
dugheana a me, însă în cât va trăi maica me în tostă viiaţă dum(isa)le să am de a urmara cu aceeaş(i)
plată a chirie(i) dumisale. Şi după săvârşire(a) ei vieţii sale, atunce voi intra şi eu deplin stăpânitoriu
asupra acaretului mieu după fo(ai)e glăsuitoare la măna me precum bezmanul şi toate havalelele
următoare preste anii arătaţi şi înainte să am tot de a le răspune eu Hriste, precum poartă uliţei va
rămâne de a să sluji amândoauă dughenile cu a cumnatului mieu de veci neoprită de cătră noi. Iar
când eu nu vo(i) fi următoriu cu dare(a) chirii a dughenii la fieştecarele începere anului înainte,
atunce maica me Marie să fie înputernicită de a mă lipsi din dugheana afara şi de a o da altoră cu
chirie spre chivernisire(a) vieţii sale, fără de a văd eu vreun cuvânt de înpotriva de ai răspunde ceva
cât de puţin. Şi pentru ca să fiu şi eu următoriu cu dare(a) banilor întocma după acest alcătuit
condract al mieu am poftit şi pre cinstite feţe de neguţitori de au iscălit de marturi, întru carele şi eu
spre adevărată credinţă urmiază şi a me iscălitura mai jos.
1834 iunii 12
Eu Hriste Jaioliu (…).
Eu Cerne Ivan, am fost faţa.
(…)
Eu Niagul (…).
Ţonciu Ţanţovici, am fost faţă.
Nicolai Coste, am fost faţă.
Dicu Hristovici, am fost faţă.
Costantin Gheorghi, am fost faţă.
Şi eu am scris cu zisa lui chir Hriste, iscălitul. <ss> Tache Petru, Huşi.

ANI, Documente, 401 / 45, original.

322. 1835 martie 28. Aga Dumitrachi Iamandi, prezidentul judecătoriei ţinutului Fălciu,
comisul Lascarachi Mihalachi şi medelnicerul Gavriil Haciu, hotărăsc închiderea dosarului
referitor la pricina dintre Episcopia Huşilor şi răzeşii din Itrineşti, întrucât depăşeşte competenţa
judecătoriei, rămânând ca Episcopia să se adreseze la Divanul Ţării de Jos.

Copie
Rezăluţie
Anul 1835, mart(ie) 14 zile. Luându-să în trataţie de la următoare, între episcopia Huşii cu
răzăşii de Itrineşti şi Ciorteşti, pentru înpresurare de pământ, s-au văzut că Sv(ânta) episcopie prin
jaloba din 18 iunie, anul trecut 1834, lipită la dela acestui proţes, arată că înpresurare(a) i să
pricinueşti la capitile acestor moşii despre răzăşii megieş(i), şi aşa precum această pricină priveşte la
dizbaterea obşteştilor comisii a hotărâturilor ca una ce să atinge de graniţele moşiilor, giudecătoria
pe temeiul ţercularnicei marii log(o)feţii de supt N° 7423 şi potrivit cu publicaţiile urmate în
asămine predmet au hotărât a să închide cu totul această delă, iar episcopiei prin adres să i să
înpărtăşască ştiinţă ca ia cu asăminea cerire să să adresarisască la divanul respectiv a Ţării de Jos
spre a lua curs în obşteasca hotărâtură.
Iscăliţ(i): Prezedent D(umnea)l(ui) aga Dumitrachi Iamandi şi cilenuri, dum(nea)l(o)r
comis(ul) Lascarachi Mihalachi şi medelnicer(ul) Gavriil Haciu.
Giudecătoria ţănut Fălciului
Această copii posloduindu-să din cuvânt în cuvânt şi fiind întocmai originalnica rezăluţii, să
încredinţ(e)ază şi de cătră giudec(ătorie) cu iscăliturile mădularelor şi punere(a) peceţii.
1835 mart(ie) 28 zile

293
 <ss> Dumitrachi Iamandi, agă.
<ss> L(ascarachi) Mihalachi, comis.
Derector <ss>

ANI, FEH, XXVI / 12, copie.

323. 1835 mai 5. Ioan și Neculai Țolescu din Tătărăni fac danie schitului Știoboreni doi
stânjeni de pământ din moșia Niculești, de la ținutul Fălciului.

Adică noi cari mai jos ne vom iscăli dăm această scrisoari la mâna sfinții sali părintelui Isaie
prin cari facim știut că am dăruit sfântului schit ot Știborini, ci să prăznuești hramul Sfânt(ul) Ierarh
Nicolai, doi stănjăni di moșii din Niculești, din tot locul, ci o avem și noi pe to(a)tă parte(a) di pe
Ioan, cari stânjăni, atât noi nici urmașii nostril să nu fim vrednici ai întoarci, căci carile vom îndrăzni
a faci întoarciri să fim supt blăstăm(ul) sfinților doisprezăci Apostoli. Să fii pe(ntru) pomenire(a)
sufletil(o)r noastre și a părințil(r) noștri ș-a tot niamul, și oricini s-ar ispiti a disfaci aceasta ori la ci
judecată ar mergi să nu i să ții di samă și am poftit și pe alti persoani cinstite și au iscălit, urmând și
a no(a)stri iscălituri.
1835 mai 5
Ioan Țolescu, am zis.
(…)
Și eu am scris cu primire(a) iscăliților (…)
<ss>Alecu Pamfil

Pe verso însemnarea: <Danie lui Ioan și Neculai Țolescul ot Tătărăni, țănut(ul) Fălciului di
doi stănjăni moșăi cii (...) Niculeștii>.
1835 mai 5

ANI, Fond Schitul Ștoborăni, XVIII / 4, original.

324. 1835 mai 11, Huşi. Judecătoria ţinutului Fălciu intervine pe lângă isprăvnicia
ţinutului Vaslui pentru a publica pe cuprinsul ţinutului vânzarea caselor din Huşi de către monahia
Evghenia Folescu şi vornicul de poartă Ion Florescu.

Judecătoria
ţinut Fălciului
N° 2117
1835 maiu 11
Huşi
Cătră is(prăvni)ci(a) ţinut(ului) Vasluiului

Monahie Evghenie Fole(a)sca şi vornic(ul) di poartă Ion Florescu prin jaluba ci au dat
judicătoriei au făcut cerire a li să încredinţa un zapis cu cari au trecut în di veci vânzare casăli ci li
au aice în târgul Huşii, în măhălaoa Sfântului Niculai, rămasi clironomie de la fiica cei întâi
Anastasie Fole(a)sca cătră dum(nealui) sluger(ul) Costachi Ioan cu (...) în preţ di 150 # olandeji.
Drept aceia dişi după înpreunnă (...)1 marii logofeţii cu N°1802 s-au încredinţat zapisul di vânzare
vremelniceşti până la săvârşire(a) publicaţiilor, însă fiind că după pravilili di la 30 maiu şi
sobornicescul hrisovu urmeazi a să şi puni în lucrare asămine(a) publicari, cari pentru obşteasca
ştiinţă să faci poftitoari cerire acei ispr(ăvni)ci(i) ca în soroc di 40 zili să binevoiască a urma
publicaţii prin tot cuprinsul acestui ţinut spre ştiinţa acelor ci vor ave(a) vreo legiuită pretenţie di a

294
să arăta în termen(ul) hotărât, cari publicaţii iscălindu-s(e) di ascultători să să înpărtăşască
judec(ăto)r(iei) la înplinire(a) termenului însămnat, ca din luare aminti ci li s-ar faci niivindu-s(e)
vreun fel di pretenţie să să poată faci osăbită încredinţare zapisului cari să sluj(e)ască
cumpărătorului di documentu pentru totdeauna.
<ss>
<ss> L(ascarachi) Mihalachi.
<ss>
Derec(tor) <ss>.

1835, iuli(e) 11, No. 4518 şi No. 4519, s-au scris privighitoril(o)r de Crasna şi Mijloc să
publicaris(e)acă.

ANI, Fond Isprăvnicia ţinutului Vaslui, Tr. 726, Op. 813, dosar 879, Original.
_________________________
1
Rupt.

325. 1836 decembrie 20. Jurnalul domnului Moldovei Mihail Sturza în pricina dintre
răzeșii din moșia Micșunești de la Deleni, ținutul Fălciu și păhărniceasa Safta Lambrino.

Jurnal
În numele pre(a) înălțatului domn Mihail Grigoriu Sturza v(oie)v(od) stăpânitoriu
Prințipatului Moldavvii.

Anul 1836, mai 26, giudecătoria ținut Fălciului prin înfățoșari(a) dascălului Costandin,
vichil formalnicu din parte(a) răzășil(o)r di moșiia Micșuneștii di Deleni cu sachilaru(l) Costandin,
vichil din parte(a) dumis(ale) păh(ă)r(nicesei) Safta Lambrino, tratarisind della după pritenția
jel(uito)r(ilor), întâi pentru pământ, au discoperit următoarile jăluiri. Prin jaluba ci o dau
giud(e)c(ătoriei) au făcut cerire ca să răscumperi cinci pol stânjin(i) din săliști din ace moșii di la
pârâta cucoană și făcându-să chemari amânduror părțil(o)r prin poviscide cu N° 419 și 418, astăzi au
și vinitu di față vichili(i) amăndoror părțil(o)r, dând perilipsis după rânduială, dintri cari cel întâi au
înfățoșatu:
1 iu. O jalubă cu în dos carti logofeția cea mari din 1820, noemvr(ie) 14, cătră ispravnicii din
vreme(a) aceia ca să cercetez(e) înprejurările pricinii.
2 le. O poroncă a isprav(ni)ci(lor) din 1820 dec(em)v(r)(ie) 5, cătră mazălul Iordache
Munteanu ca să oprească publicarisire acel(o)r cinci pol stănjin(i).
3 le. Raportul numitului mazăl din 1820 dec(em)v(r)(ie) 12, în acestaș pricină.
4 le. O jalubă cu în dos carti vornicii di aproz(i) din 1823, fevr(uarie) 22, cătră isprav(ni)ci(i)
din vremea aceia.
5 le. Poronca isprăv(ni)ci(ei) din 1823, avgust, cătră pârâta cucoană, iar vichilul aceștia au
înfățoșatu:
1 iu. Copiia zapisului cumpărăturii din 1820, iulii 4.
2 le. Poronca isprăv(ni)ci(ei) din 1820, sep(tem)vr(ie) 13, prin cari după carte gospodu să
publicarisăști vânzare(a) stănjănil(o)r.
3 le. O carti a dumis(ale) Ioan Costachi fără velet.
Cari toati aceste tratarisându-să cât asupra ceririi răzășil(o)r a răscumpăra acei cinci stănjini
pol din Micșunești, cari încă di la anul 1820 sânt cumpăraț(i) di răposatul Gligoraș Costachi, soțul
dumis(ale) Safta Lambrino, deși din partea l(o)r nu să vedi asămine răclămații di la anul 1823 până
acum. Dar așa precum vechilul au întimpinat că cu tragire acel(o)r stănjin(i) li să pricinuești supărari
intrând dumis(ale) în siliște(a) satului, di cătră jud(e)c(ătorie) s-au hotărât ca răzășii să-i dăi
înpotriva acel(o)r stănjin(i) din părțile1 ci li-au răms în păduri alăturati cătră stănjănii ci-i ari
295
dumi(sale) cumpăraț(i) îndoiț(i), adică unsprezăci stănjăn(i) înpotriva acestor cinci pol stănjăn(i), ci-
i pritindarisăști din siliști. De vremi că după trecire di atâți ani la mijloc pașnica stăpâniri dumis(ale)
Lambrino în priviri cu § 1924 din condica țivilă nu s-au putut încuviința răzășil(o)r dreptate
protimisirei.
Iscăliți / Prezident Dimitrii Iamandi / asăsori căm(inarul) Lăscărache Mihalachi și Grigori
Codrianu i derect(o)r Costachi Sacară, sluger.
Pentru că amândouă părțile prigonitoari n-au fost următori a veni după chiemările ci li s-au
făcut spre a iscăli a l(o)r voință de mulțămiri s-au nemulțămiri, Di aceia în glăsuire(a) articulului 367
litera g din capul al 8 le a reglementului prin privighitoriul ocolului Mijlocul, li să va cuminicarisi
întocmai copii, scriindu-să ca să ei în scris de mulțămiri sau nemulțămiri, pi carile să-l
predstavlisască jud(e)c(ăto)r(ia) spre îndeplinire dellii și când vreo parti ar rămâne nemulțămită să să
însămnezi di cătră privighitorul în copie jurnalului termenul di apilație legiuit.
Iscălit / Derector Costachi Săcară, sluger.
O mii opt suti treizăci și șasă decemvri(e) în douăzăci zile.
Jud(e)c(ăto)r(ia) ținut(ului) Fălciu
Copie aceasta poslăduindu-să din cuvânt în cuvânt și fiind întocmai cu originalul ci esti
trecut în condică s-au încredințat pi formă.
1837 ghenar 16
<ss> L(ascarachie) Mihalachi.
<ss>
D(irector) <ss> C(ostache) Săcară, sluger.

Privighetorul di ocol Mijloc

În temeiul 367 articulului, litera b din capul al 8 li din organicescul reglement, prin mine
privighitoriul di Mijloc să înhirisăști copie aceasta părții rămasă din judecată astăz(i), ghenar 19, cu
aceasta copii (...) să dipun la dumnealui prezădentul judecătorii cauții 20 lei di (...) pi suma banilor
cuprinsă în zapisul vânzătorilor și api în termen di două luni di zăle socotite de la zăoa primirii copii
este datoriu a da jalbă Divanului răspectiv a Țării di Jos pentru apelarisări delii.
1837 ghenar 19
<ss>

ANI, Colecția Documente, 407 / 116, copie din 16 ianuarie 1837.

326. 1837 iunie 10. Mihail Sturza Voievod întăreşte judecata divanului în pricina plângerii
slugerului Ioan Bosie că Episcopia Huşilor nu respectă condiţiile daniei schitului Avereşti, puse de
către Sofronie monahul, întărind această danie, iar pentru respectarea condiţiilor să se adreseze
mitropolitului.

Cu mila lui Dumnezău Io Mihail Grigoriu Sturza v(oie)vod, domn Ţării Moldaviei.

Domnescul nostru divan prin anaforaoa din 26 maiu anul următor supt No. 1157, au
înştiinţat pe domnia noastră că sluger(ul) Ioan Bosie prin jalobile ce au dat cătră log(o)f(e)ţie
dreptăţii în anul 1832 şi cătră domnia noastră la luna no(i)emv(rie) 1834, au arătat că buna lui
Ileana înpreună cu fiiul său Gheorghie, părintele jăluitorului şi cu fratile ei monahul Sofronie făcând
un schit pe moşie Avereştii l-au înzăstrat cu averile lor mişcătoare şi nemişcătoare, şi la 1789 l-au
închinat cu toată zăstrea sa la Sfănta Episcopie Huşii cu înscris alcătuire, şi cum că Episcopie ş-au
uitat toate îndatoririle cătră afierosători, iar în anul 1800 dec(em)v(rie) 19 Episcopie prin schimbu au
înstrăinat de veci partea din Avereşti cu schit cu totu, partea din Roşiori cu iaz şi moară în Crasna, şi
partea din Cioriceni. Din care prefacere a averii schitului părintele său la 1805 s-au tănguit

296
ocărmuirei de atunce, când s-au hotărât că acel schimbu să rămă(i)e bun, şi Episcopie să dea
schitului pe fieştecare an 170 lei, patru merţă grâu, 30 vedre vin, cărie hotărâre episcopie n-au
urmat, pentru care la 1814 iarăşi tăngâindu-să ocârmuirei, totodată au cerut ca să să disfiinţăză atât
închinare(a) schitului cătră episcopie, precum şi schimbul făcut de ea, dândui-să schitul cu toate a lui
în a sa stăpânire, când cu domneasca hotărâre anerisându-să schimbul, totodată s-au hotărât ca
episcopie să urmeză întocmai după alcătuire cu afierosâtorii. Însă episcopie nici după aceasta n-au
urmat a purta grijă schitului, încât au agiuns în ce mai proastă stare. Pentru care la 3 iuni(e) 1827 şi
însuşi jăluitorul tânguindu-să ocârmuirei şi cerând a i să da schitul în stăpânire şi purtare sa de grijă,
s-au îndatorit pe episcop ca să urmeză întocmai alcătuirei cu afierosătorii, însă nici după aceasta
episcopie n-au îndeplinit o asămine îndatorire şi că aşa precum nu are nădejdi că episcopie ar mai
purta grijă schitului cu cele trebuincioasă, s-au rugat domniei noastre prin jaloba de mai sus ca să i
să dea schitul înpreună cu averile sale în stăpânire şi purtare sa de grijă, care jalobă cu rezăluţie din
1 dec(em)v(rie) recomenduindu-să log(o)f(e)ţiei, ea au înpărtăşit episcopiei copie de pe ace(a)
jalobă, asupra cărie preosfinţitul episcop răspunzând că pretenţie jăluitorului iaste îngrădită cu acturi
giudecătoreşti de mai înainte de la an trecut la acel domnesc divan cu raportul divanului apelativ al
Ţării de Jos din 13 iuni(e) 1836, No. 2023. După care jăl(ito)r(ul) sluger la 1iu fevr(uarie) a
curgătoriului an 1837 prin jalobă cătră domnie noastră cerând a să hotărî pricina mai cu grăbire, noi
prin rezăluţie asupra acei jalobi am încuviinţat ca pricina să să caute fără rănd, pe care temeiu prin
clasificaţie făcându-să chiemare îmbelor părţi ca să să înfăţoşăză în judecată şi anume la 3 maiu, la
care vade înfăţoşându-să numai jăluitoriul, iar din partea episcopiei nearătându-să nimene, şi
totodată jăluitoriul stăruind ca să să hotărască pricina.
Divanul pe temeiul art(i)c(olului) 371 din reglement în aceeaşi zi au luat în trataţie pricina în
fiinţa numai a jăluitoriului care cu (…) după formă au înfăţoşat următoarele hârtii:
Întăiu: din 1805, iuli(e) 16, anaforaoa preosfinţitului mitropolit cătră domnul de atunce
Moruz, arătătoare de giudecata ce au urmat între episcopie şi între curgătorii din monahul Sofronie
dănuitorul, jăluind aceşti de pe urmă că episcopie prin schimbu ar fi înstreinat părţile de moşie a
schitului şi că ar fi rămas bisărica cu totul necăutată şi lipsită de celi trebuincioasă, şi cerând ca
schimbul să desfiinţăză de de la judecată s-au hotărât ca schimbul să rămă(i)e bun şi episcopie să
poarte de grijă bisăricei cu toate celi trebuincioasă. Pentru care preosfinţitul mitropolitul după
poronca domnească de atunce au închipuit ce anume să dei episcopie bisăricei pentru acele de
trebuinţă, care anafora s-au întărit şi de pomenitul domn spre întocmai urmare.
Al doile(a): din 1813 genar 24, jalobă din partea părintelui jăl(uito)r Bosie, prin care să
tângu(i)eşte iarăş pentru înstreinare prin schimbu a părţilor de moşii a schitului şi pentru nepurtare
de grijă a bisăricei cu cele de cuviinţă, cerând a i să da în a sa stăpânire părţile de moşii a schitului,
supt îndatorire ca el să-i poarte de grijă, în dosul cărie jalobe urmează cartea log(o)f(e)ţiei cătră
episcopie, ca pe tot anul să urmeză a da bisăricii acele cuprinsă prin anaforaoa de mai sus.
Al triile(a): tot din 1813, iuni(e) 29, iarăş jalobă din partea părintelui jăluitori cu anume
cerire.
Al patrule(a): din 1827 iulii 3, jalobă din partea jăluitorului, cu ceriri ca să să disfiinţăză
închinare(a) schitului cătră episcopie şi bisărica cu totul ale ei să să dei în ocârmuire şi purtare sa de
grijă, în dosul cărie jalobă iaste carte gospod cătră episcop ca să urmeză întocma după cuprindere(a)
documenturilor.
Pe lângă care aceste hârtii luându-să în privire şi următoarele hârtii alăturate în de(..)
pricinei care s-au înfăţoşat log(o)f(e)ţiei de cătră jăluitorul Bosie cu jaloba sa din 14 oc(tom)v(rie)
1832:
Întâi, copie de pe scrisoare din 1789, oct(om)v(rie) 1 iu supt iscălitura a proin egumen
Sofronie cuprinzătoare că pe moşie Avereştii au făcut un schit care l-au şi înzăstrat cu părţile sale de
moşie ci anume le însămnează şi altă avere mişcătoare, şi-l afierosăşte danie episcopiei Huşii, cu
aceasta ca să-i poarte de grijă schitului cu cele de trebuinţă.

297
 Al doile(a), tot copie de pe scrisoare(a) din 1789, oct(om)v(rie), supt iscălitura celui de
atunce episcop al Huşului arătătoare de primirea scrisorii de mai sus şi că să să urmeză purtare de
grijă a schitului după cuprinderea scrisorii dănuitorului.
Acestea fiind hârtiile înfăţoşate de cătră jăluitori, divanul după luare aminte la a lor
cuprindere şi la toate înprejurările dum(nea)lui, s-au lămurit că stăruinţa jăluitorului iaste a să
desfiinţa actul monahului Sofronie pentru închinare(a) schitului pentru episcopie şi a să însărcina el
jăluitorul cu purtare de grijă a schitului pentru cele trebuincioasă fiind că episcopie nu ar fi
îndeplinind o asămine, care aceasta cerire iaste fără de cuvânt şi înprotiva şi a hotărârei pravilelor §
1272 din condica ţivilă.
Drept aceia s-au hotărât ca episcopie să stăpânească pomenitul schit cu toate ale lui averi şi
să-i poarte de grijă cu toate celi de cuviinţă pe temeiul actului de închinare a monahului Sofronie, a
căru(i)e cuprindere să arată mai sus, cât pentru aceea ce propune jăluitorul că episcopie nu ar fi
urmând o asămine purtare de grijă, să va adrisarisi cătră preosfinţitul mitropolit care va pune la cale
a să urma o asămine. Drept aceea domnia noastră în temeiul legilor statornicite după noul
aşăzământ, prin acest hrisov cu a noastră iscălitură şi pecete întărim hotărârea mai sus prescrisă a
divanului domnesc spre vecinică curmare a proţesului, în temeiul art(i)c(olului) 364 din organicescul
reglement, urmând într-aceasta credinţa bo(i)erilor domniei noastre mădulari a divanului domnesc,
dumneal(o)r vor(ni)c(ul) Iancu Cantacuzin, post(elnicul) Petrache Mavrogheni, post(elnicul) Ioan
Costache, post(elnicul) Gheorghie Sturza, şătr(arul) Manolache Radu. Pentru care poruncim
dumis(ale) hat(manul) Teodor Sturza, înplinitoriu îndatoririlor de vel log(o)f(ăt), ca prin locul
cuviincios să aducă întru înplinire hotărârea arătată.
Scrisu-s-au hrisovul acesta la scaunul domniei în oraşul Iaşii în anul al patrule(a) a domniei
noastre.
Anul 1837, luna iunie 10 zile.
No. 82
<ss> Mihail Sturza v(oie)v(o)d

ANI, FEH, XXVIII / 29, original, difolio, filigran, pecete mare rotundă în chinovar.

327. 1837 aprilie 21. Logofeţia Dreptăţii îl înştiinţează pe Iacovache Palade de numirea sa
de cilen la Divanul Apelativ al Ţării de Jos, în locul spătarului Iordache Beldiman.

LOGOFEŢIA DREPTĂŢII
ÎN
PRINŢIPATUL MOLDOVII
PARTEA a 2 a
SECŢIA 1 iu
No. 10078
1837 apr(ilie) 21
Cinstit dum(i)sali Iacovache Palade

Pre înălţatul domn după decretul slobozit la 20 a curgătoarii luni, supt N° 68, au binivoit
orândui pe dum(nea)ta cilen la divanul apelativ a Ţării de Jos, în locul fostul(u)i păn acum
dum(nea)lui spat(a)r Iordache Beldiman.
Folosit de aacest prilej gios iscălitul odată cu vestire(a) aceştii înnalti bune voinţi alăturez
aice şi decretul pomenit, după a căru(i)e rostire dum(nea)ta vei înbrăţoşa arătata slujbă la numitul
divan, despre care i s-au şi făcut cuvenita înpărtăşire.
Înplinitor datoriil(o)r de vel log(o)făt şi cavaler <ss>.
D.D. Veisa, spăt(ar).

298
 Şeful săcţiei <ss>.

ANI, Colecţia Documente, 55 / 20, original.

328. 1837 aprilie 25. Logofeția Dreptății înștiințează pe căminarul Mihalachi Lascarachi
de rezoluția domnului Miahail Sturza din 16 aprilie privitoare la numirea sa ca prezident al
judecătoriei ținutului Fălciu.

Logofeția Dreptății a Prințipatului Moldavviei

Cătră cinstit dumis(ale) cam(ina)r(ul) Lascarachi Mihalachi

În urmare(a) ceririi ci au făcut dumi(isale) aga Dimitrachi Iamandi de a fi ovolnit din postul
prezidențăi giudecătoriei Fălciiului, aducându-să la cunoștința pre înălțatului domn, i s-au
încuviințat aceasta și la vacanția acestui post Logofeție avînd în privire cursul slujbii dum(ita)le ci
de la înființare(a) acei giudecătorii și pără acum te afli supt ocuparisire de cilen, în cari curs de
vremi, urmare îndeletnicirilor dum(ita)le și sirguința cătră lucrare(a) trebilor au fost totdiauna
plăcută, au intrat cu prestavlenie cătră pre înălțatul domn spre a înainti pe dum(nea)ta în ținere(a)
acestui post, și înălțime(a) sa prin rezoluția de la 16 a următoarii luni au încuviințat aceasta.
Gios iscălitul vestind dum(ita)le despre această bună vo(i)nțăa înălțimii sale, îț(i) faci
cunoscut ca după priimire(a) aceștie îndată să pășăști cătră înbrățoșare(a) lucrării trebilor atingătoare
de aceasta fonțioană, primnd de la dumi(sale) vechiul prezident pliroforiile trebuitoare despre toati
obiecturile cu deplinătate. După cari dumi(tale) rămâind slobod, Logofeție este întru nădejdi că
îndeletnicirile și buniledâ dumi(ta)le cumpăniri ci vei arăta la lucrare(a) și aceștii îndatoriri, îț(i) vor
sili totdiauna domneasca buna vroință.
Împlinitoriul îndatoririi de vel log(o)f(ă)t <ss>
D. D. Veisa, spat(ar).
Secția I
No. 5010
1837 apr(ilie) 25

<Pe verso>: Logofeția Dreptății a Prințipatului Moldavviei / Cătră cinstit dumi(sale)

cam(ina)r(ul) Lascarachi Mihalachi, president(ul) giudecătoriei ținutului Fălciiu.

ANI, Colecția Documente, 420 / 50, original.

329. 1837 aprilie 25. Decretul domnului Mihail Sturza de numire a căminarului
Lascarache Mihalache ca prezident al judecătoriei din Huși în locul agăi Dimitri (Dumitrachi)
Iamandi.

CU MILA LUI DUMNESĂU

NOI
MIHAIL GRIGORIU STURZA V(OIE)V(OD)
DOMN ȚĂRII MOLDOVII

Credincios bo(i)eriul domnii mele dumis(ale) Lascarache Mihalachi, biv vel cam(ina)r.
Domnie noastră având în priviire că așa precum la urmare(a) îndeletnicirii întru îndatorire(a)
de cilen ci ti găsăști la giudecătorie țănut(ului) Fălciiului, ai dat dovez(i) mulțămitoari purtându-ti
neprihănit. Pentru aceasta de cuviință am găsât în prilejul ovolnirii prezădintului acii giudec(ătorii),
d(umnealui) aga Dimitrii Iamandi, a înainti pe d(umnea)ta în țănere(a) acestui post. Drept aceia îț(i)

299
facim cunoscut ca după priimire(a) acestui decret dum(nea)ta să pășăști cătră lucrare(a) datoriil(o)r
atingătoari di acest post sirguindu-ti ca și întru această însărcinare să tragi asuprăț(i) domneasca
noastră bună voință.
Mihail Sturza v(oie)v(o)d <m. p.>
No. 185
Secție 1iu
Parte 1iu
N° 30
1837 luna apr(ilie) 2
ANI, Colecția Documente, 420 / 51, original, pecete.

330. 1837 mai 22. Dima Frangopol și soția sa Elenco vând spătarului Iacovache Veisa cu
700 lei o moară de cai cumpărată de la Panait Manu din Huși, obligându-se să o transporte la satul
Tăoști pe cheltuiala lor.

Noi mai gios iscășiț(i), eu Dima cu soția me Elenco facim știut zapisul nostru că am vândut
o mo(a)ră di cai di veci cătră dumne(a)lui spătariu(l) Iacovachi Veisa, ce o avem și noi cumpărată di
la Panaiti Manu din Huș(i), am vândut cu tocmală hotărât(ă) 700 lei, adică șepte suti lei, ca să o aduc
cu a me cheltuială la sat(ul) Tăoști / Bălțați, așa să voia și tocmală, am primit toț(i) bani(i) diplin. Și
pentru mai adivărată credința am iscălit însuș cu mănuli no(a)stre.
1837
mai 22
<ss> Dima Frangopol
Elenco, soț(ie).

ANIC, Fond Iacovache Veisa, I / 41, original.

331. 1837 mai 31, Iași. Logofeția dreptății înaintează căminarului Lascarachi Mihalachi
decretul de numire în funcția de prezident al judecătoriei din Huși.

LOGOFEȚIA DREPTĂȚII
Cătră dum(nea)lui cam(ina)r(ul) Lascarachi Mihalachi
Așa precum prin carte(a) din 25 a trecutei luni apr(ilie), supt N. 5010, s-au făcut cunoscut
dum(i)tali buna voiri a înălțimii sali că ti-au înaintat la îndatoriri(a) de prezident la ace(a)
giud(e)c(ătorie) în locul dumisali agăi Dimitrii Iamandi, apoi acum log(o)f(e)ță(i)a alăturiază
dumitali și decretul slobozit din parte(a) înălțimii sali cu N° 30, după a căru(i)e cuprindere te vei
sirgui a da dovezi în faptă despre bunile rezultaturi ce să aștiaptă de la dum(nea)ta.
Înplinitor îndatoririlor de vel log(o)făt <ss>
Secță(i)a 1iu
N° 6654
1837 maiu 31 zile
Iași

ANI, Colecția Documente, 420 / 52, original

332. 1837 noiembrie 12. Porunca dată mazilului Ionică Sârbul pentru mărginirea hotarului
în pădurea dinspre postelnicul Ioan Cuza.

Privighitor di Mijloc

300
 Cătră Ionică Sârbul, mazăl.

Încă di atâta vremi ţi s-au mai poroncit ca să mergi înpreună cu acei ci au bună ştiinţă
mărginerii hotarului în păduri dispre dumn(e)alui post(elnicul) Ioan Cuza şi nici păr acum din
parte(a) ta nu s-au văzut nici o lucrare. Apoi acum di iznoavă ţi să scrii ca făr decât de puţănă
întărzâ(i)ere sau zăbavă să înfăţoşez(i) adiverinţe dumisale păh(arnicului) (...) Lambrino că ai urmat
cele poroncite di acu înainte, căci dacă şi după aceasta nu vei îndeplini poronca însărcinată, asuprit
vei fi în răspundire.
1837 noiemv(rie) 12
<ss>

ANI, Colecţia Documente, 55 / 22, original, deteriorat.

333. 1837 decembrie 8, Iaşi. Mitropolitul Veniamin Costache aduce la cunoştinţa lui
Sofronie Miclescu, episcopul Huşilor, data deschiderii lucrărilor Adunării obşteşti.

Cu frăţască în H(ristos)s dragoste înbrăţişăm pe prea sfinţie ta

Potrivit cu domnescul oficiu supt N. 85, Departamentul postelniciei prin otnoşănia N. 2222,
ni-au înpărtăşit ştiinţă, că aşa precum pe la 15 a următoarei luni urmează a să deşchide opşteasca
obicinuita adunare, să să dia în ştire şi preasfinţiilor voastre spre a vă afla aice la vremea însămnată.
Spre întocmai dar urmare vi să face cunoscut.
A prea sfinţii tale în H(risto)s frate
<ss> Veniamin Mitropolit.
<ss> Dir(ector)
Secţia I iu
No. 1605
1837 decemv(rie) 8
Eşi

ANV, Fond Episcopia Huşilor, dosar 1 / 1828 – 1841, 19, original.

334. 1837 decembrie 8, Iaşi. Departamentul trebilor din lăuntru aduce la cunoştinţa lui
Sofronie Miclescu, episcopul Huşilor, data deschiderii lucrărilor Adunării obşteşti.

Departamentul
Trebilor din lăuntru
Secţia al 3 lea
No. 24809
1837 decemv(rie) 8 zăle
Eşi

Preosfinţăei sale chirio chir Sofronii, episcop Huşului.

Prin ofisul preînălţatului domn de supt No. 85, făcându-să cunoscut departamentului ca la
15 a curgătoarii luni decemv(rie) urmiază niapărat deschidere lucrărilor obşteştii obicinuiti adunări,
însă puni înainti a să faci legiuitile chiemări mădularilor ci alcătuesc aciastă adunare. Aşadar
departamentul potrivit înaltei porunci cu căzuta cinsti faci cunoscut preosfinţăei voastri ca fără
pierdiri di vremi să binevoiţi a vini în capitalii undi la însămnata zi nigreşăt să vă aflaţi spre întrunire
în lucrări, iar acum de priimire acestue să binivoiţi a răspundi.
Ministru şi cavalier <ss>.

301
 Cercetat de cârmuitori secţăei.

ANV, Fond Episcopia Huşilor, dosar 1 / 1828 – 1841, f. 20, original.

335. 1838 martie 26. Traducerea ucazului Senatului în pricina dintre căpităneasa
Ecaterina Proca şi Episcopia Huşilor pentru moşia Ciorăşti.

Tălmăcirea ucazului senatului din 26 mart(ie) 1838 supt N. 968 cătră giud(e)c(ăto)r(ia) politicească
a oblastiei Besarabiei.

Ucazul înpărăteştii sale măririi, singur stăpânitor a toată Rosiia, de la cârmuitoriul Senat
către judecătoria politicească a oblastii Besarabiei după ucazul înpărăteştii sale îndreptătoriul Senat
au ascultat zapisca din acta de apelaţie ce au intrat de la ace giudec(ăto)r(ie) pentru pământul
pretendet de vel căpităneasa Ecaterina Proculesa din trupul moşii Ciorăştii / Iaşi, Cotul Morii / ci să
stăpâneşte de episcopia Huşii. S-au poruncit după acta di faţă clironomii lui Ioan Proca pretindent
din trupul moşii Ciorăştii ci să stăpâneşte de episcopia Huşii:
1 iu. Partea ce s-ar cuveni după spiţă neamului lui Proca, ficiorul Nichitii / tatăl lui Ioan
Proca / di pi fimeia sa Gafiţa, din bătrânul Ciornei, neamul Macovesc;
Al 2 le. Jumătate din bătrânul Macovei, pe care pomenitul Proca. ficiorul Nechitii, l-ar fi
dobândit prin cumpărare de la clironomii armaşului Burghelea;
Şi al 3 le. Jumătate, partea a lui Iosif cuvenită aceluiaş Proca, după hotărârea divanului
Moldaviei din 31 mai 1780.
Intrând în cercetarea documentelor înfăţoşate la actă de înpricinaţi, îndreptătoriul Senat
vede:
1 iu. Că fimeia lui Proca, ficiorul Nichitei, Gafiţa, cu adevărat au avut parte de pământ
baştină în moşia Ciorăştii după maică sa Maria Muştiuc, fiica Iftimiei Macovei, dar Proca, ficiorul
Nichitei, înpreună cu Gafiţa, după zapisul din 12 fevr(uarie) 1781, această parte înpreună cu tot
trupul cuvenit lui Macovei, l-au trecut prin danie şi vânzare cătră episcopia Huşii, arătând că ace
parte au câştigat-o el prin cumpărătură de la clironomii armaşului Burghelea, când asupra aceştii
tranzacţii clironomii Procăi şi a Macoveilor au reclamat la divan, apoi acest din urmă după
cercetarea gâlcevirii născute în acest obiect au cunoscut că Proca n-au dovedit să fi având dreptate
nici asupra părţii de pământ a lui Burghelea din bătrânul Macovei, nici asupra răscumpărării lui de la
acest Burghelea şi că el Proca după zapisul din 12 fevr(uarie) 1781 au trecut cătră episcopie
înpreună cu a sa parte şi partea niamurilor lui, neavând întru aceasta nici o dreptate. Şi pentru aceia
divanul la 28 mai 1786 au hotărât ca neamul Macoveesc să-şi stăpânească părţile lor ca mai înainte
dându-le dreptate să răscumpere de la episcopie părţile acele cu adevărat cuvenite lui Proca şi să ia-i
în deplina sa stăpânire giumătate din bătrânul Ciornei, adică partea lui Macovei. Prin urmare Proca
după aşa hotărâre a divanului n-au putut să aibă înpărtăşire în bătrânul Macovei de pe femeia lui,
nici după răscumpărătura lui Burghelea macar deşi această di pe urmă ar fi dovedită de dânsul.
Al 2 le. Jăluitorii asupra părţii de pământ din bătrânul Macovei să întemeează pe zdelca din
2 mart(ie) 1783 închietă de Proca, ficiorul Nechitei, cu unile din neamurilor Macoveilor, după Proca
s-au îndatorit să îndeplinească Macoveeştilor toate cheltuielile ce ar face în giudecata cu episcopia
pentru părţile de pământ vândute lor şi să le dei banii ce au primit de la episcopie, cu aceia ca ei
Macoveeştii să rămâi răzăşi ca mai înainte, dacă li să da dreptate, iar el Proca să stăpânească
giumătate din bătrânul Macoveesc, pe care l-au răscumpărat de la Burghelea, dar după ace zdelcă nu
să poate da jăluitorilor nici o dreptate pentru că: 1 iu; ace zdelcă nu-i întărită nici de un loc de
presudsvie ; al 2 le; nu să vedeca ea să fi avut vreo lucrare; al 3 le; jăluitorii n-au dovedit dacă Proca
au îndeplinit îndatoririle puse asupra prin ace zdelcă, şi al 4 le; prin hotărârea pomenită mai sus a
divanului din 28 mai 1786 şi actul din 26 iunie acelaşi an, închiete în urma arătatei zdelci s-au întărit

302
stăpânirea pe părţile Macoveeştilor asupra clironomilor Procăi, care s-au giudecat cu episcopia, iar
despre dânsul nu să pomeneşte nimică-
Al 3 le. La 31 av(gu)st 1794 din familia Macoveeştilor, Lupul, ficiorul preotului Simeon şi a
surorii lui Măriuţa şi Ioana au trecut părţile sale către Caterina Boengiu, iar această din urmă
înpreună cu Ioniţă şi Achim Macoveeştii după zapisul din 10 mai 1800 au vândut toată partea
Macoveeştilor episcopii de Huşi, pe temeiul căriia zapis episcopia şi stăpâneşte părţile
Macoveeştilor, măcar deşi jăluitorii să sălesc a anerisi acest zapis, arătând că Ioniţă şi Achim
Macovei ar iscăli în acel zapis fără ştirea lor şi că Boengira n-au avut parte răzăşască, dar acest
anerisit neintrând după cartea 1 Arminopului, titulul 1, fila 16, dreptăţile jăluitorilor nu să poate lua
în băgare de samă, şi pentru aceia: 1 iu; că nici arătaţii Macoveeşti, nici clironomii lor înprotiva
acestui zapis nu pricinuesc, iar iscălitura di pe dânsul încredinţată de 14 marturi dovedeşte îndestul
că acel zapis este dat chiar de Macoveeşti; şi al 2 le; că dreptatea Boengiţii asupra părţii
Macoveeştilor lămurit să dovedeşte din zapisul Lupului Macovei din 31 avgust 1794.
Al 4 le: Întru ceia ci să atinge de giumătatea de parte a lui Iosif, pretendată de jăluitori să
vede că asăminea parte s-au legiuit prin hotărârea divanului din 31 mai 1780 a fi a lui Proca,
ficiorul Nichitei, şi că pe temeiul aceştii hotărâri giudecătoria politicească a oblastiei Besarabiei,
cunoscând pe Proca şi pe feciorul său Ioan că au dreptate asupra în jumătatea ace(a) di parte a lui
Iosif, prin închierea sa di la 17 oc(tom)vr(ie) 1823 au hotărât a să da clironomilor lui Ioan Proca,
asupra căriia hotărâri vechilul episcopii Hușului au arătat mulțămire. Prin urmare ace(a) hotărâre a
judecătoriei politecești au intrat în legiuita putere.
Al 5 le: Judecătoria politicească prin hotărârea sa dă dreptate clironomilor lui Proca a stăpâni
arătata jumătate de parte a lui Iosif după hotarnica lui Frunză și a Hâncului din 6 oc(tom)vr(ie) 1807,
după care s-au înpărțăt Procăi din moșia Ciorăștii 20 stânj(i)ni din sâliște și 28 stânjâni din șăs, pe
temeiu(l) că o altă jumătate di parte a lui Iosif cuvenită Turbatului, după mărturiia hotarnică a lui
Gordul din 25 oc(tom)vr(ie) 1780, ar fi arătată în aceastași câtime, dar din acest di pe urmă act să
vede că pomeniții 20 stănj(i)ni din sâliște și 28 din șăs s-au despărțât de Gordul, nu pe partea lui
Iosif, ci pe partea Turbatului, după străbunul lor Stahii Vrabie, cuvenită lor din bătrânul Ciornii, iar
din spița bătrânului Savii înfățoșată de episcopia Hușului și a zapisului din 8 fevr(uarie) 1779,
închiet între vechilul episcopiei Iorest Danu și răzășii de Ciorăști, asăminea și din zapisul lui Toader
Damaschin din 26 apr(ilie) 1766, înfățoșat de jăluitori, lămurit să vede că Iosif a căriia jumătate de
parte să cuvine Procăi, să tragi din bătrânul Savii sau Popiță, măcar deși din mărturii(a) Gordului să
arată că bătrânul Popăiții s-au dispărțit întreg episcopiei după zapisul clironomilor spatariului Darie
din 10 mart(ie) 7264; dar ce dreptate au avut spatariul Darie asupra acestui bătrân nu să dovidește,
atuncea când din cartea domnească din 21 iunie 7179 să vede, că măcar deși de cătră Iosif, ficiorul
lui Ștefan Popiți, au fost vândută partea sa lui spat(arul) Darie, dar așa vânzare prin arătata carte să
disființază. Din aceste înprejurări să descopere că înpărțala făcută la 6 oc(tom)vr(ie) 1807 de cătră
Frunză și Hâncu, acelii jumătăți a lui Iosif, cuvenită Procăi, este nedreaptă și că ace(a) jumătate de
parte a lui Iosif urmează să fie aleasă din bătrânul Popițăi sau Sava.
După toate aceste închipuiri Cârmuitoriul Sinat hotărăște ca închierea judecătoriei politicești
de a atcazarisi clironomilor lui Ioan Proca pentru partea ace(a) din bătrânul Macove(i)eștilor și a lăsa
această dreptate episcopiei de Huși. De asăminea pentru de a să da dreptate clironomilor lui Ioan
Proca a stăpâni jumătatea de parte a lui Iosif, încuviințată Procăi prin hotărâre(a) divanului din 31
mai 1786, să să întărească cu aceea însă, ca această jumătate de parte a lui Iosif să fie aleasă
clironomilor lui Proca din bătrânul Popița cât să va face după spița acestui bătrân, Pentru aducirea
aceștii hotărâri săsă triimată ucaz judecătoriei politicești cu întoarcirea și a actei în original,
poruncindu-să să înplinească de la clironomii lui Proca banii pentru hârtiia de herb, în locul căriia s-
au întrebuințat la Sinat 132 coale hârtie proastă, în urmarea căriia or(i)ginalnica actă pe lângă
aceasta să triimite.
Martie 26, anul 1838

303
 Or(i)ginalul iscălit de ober secretar.

Urmiază legalizațiea judicătoriei politicești din Besarabiea de la 26 iunie 1858 sub N. 5815.
(L. P.)
(Iscăliți) Membrii judecătoriei.
Pentru întocma traducție translatoru(l) Casiean (...)ibievici.
Secretariatul de Stat a Moldovei
Traducerea aceasta fiind întocmai cu tecstul rosienescu primit pe lângă adresa
Depart(amentului) Cultului și a Instrucției Publice cu Nro 8571 se legalizează de cătră acest
Ministeriu potrivit formelor.
P(en)tru Secretariul Statului
D. D. A. Fotino
Secsia limb(i) streine
Nro 4051
Iassi 10 d(ecem)vrie 1858
Șef biuroului
N. Uliana

ANI, Fond Episcopia Huşilor, V / 1, Traducere.

336. 1837 decembrie 8, Iaşi. Departamentul trebilor din lăuntru scrie lui Sofronie
Miclescu, episcopul Huşilor, în legătură cu problema deschiderii lucrărilor Adunării obşteşti.

Departamentul
Trebilor din lăuntru
Secţia al 3 le(a)
No. 25236
1837 decemv(rie) 16
Iaşi

Preosfinţiei sale chirio chir Sofronie episcop Huşului

Văzându-să celi cuprinsă prin adresul preosf(inţiei) voastre de supt No. 142 pentru
neîndemânare ce aveţi a veni acum spre întrunirea obşteştii obicinuitei adunări, cu cinste să
răspunde că cu asămine propuneri preosv(inţia) voastră să vă adresarisiţi cătră înalt preosv(inţitul)
mitropolit prezidentul adunării.
<ss>
Cercetat.
Ocârmuitoriul secţii <ss>.

ANV, Fond Episcopia Huşilor, dosar 1 / 1828 – 1841, f. 21, original.

337. 1838 octombrie 26. Lebzeltern1 scrie unui creditor nenumit că ginerele său
Wallenburg, consul la Iași, se va strădui să scoată datoria de la dr. Ia(s)sinski, îndată ce acesta va
începe să câștige, în urma scoaterii de sub amanet a diplomei sale de medic.

Nach der von meinem Schwieger Sohn dem Agenten zu Jassy auf Jhre demselben
empfohlene Angelegenheit erhaltenen Antwort, war es bis her unmöglich von Dr. Iasinsky selbst nur

304
Abschlagszahlung auf Jhre Schuldforderung an ihn zu erwirken, da er sich in den mißlichsten
Vermögens Umständen befindet;
Doch hofft Agent von Wallenburg, daß nachdem es nunmehr gelungen ist von einem andern
hiesigen Gläubiger des Iassinsky dessen verpfändetes Doctor Diplom herauszubekommen letzterer
zu einiger Praxis und zu etwas Vermögen gelangen werde, wo es dann möglich seyn wird von ihm
Abschlagszahlungen zu erhalten, zu welchen er sich bereit erklärt hat, wenn er nur die Mittel hiezu
hätte. – Wallenburg hat inzwischen versprochen den Gegenstand nicht aus den Augen zu
verliehren.so lange er in der Moldau verbleiben wird.
Ich verweile nicht Jhnen dieses Resultat mitzutheilen aus welchem Sie wenigstens ersehen
werden, daß in Ihrer Angelegenheit nichts versäumt wurde.
unleserliche Unterschrift
Den 26 Oktober 1838

Traducere:
După răspunsul primit de către ginerele meu de la agentul din Iaşi la chestiunea
recomandată acestuia, era imposibil până acum să se obţină de la dr. Iasinsky chiar şi numai plata în
rate la datoria sa către el, pentru că el se află în condiţiile materiale cele mai anevoioase. Totuşi,
agentul de Wallenburg speră, că după ce acum a reuşit să scoată de la un alt creditor de aici diploma
de doctor a acestuia care era amanetată, va reuşi să-i asigure celui din urmă câţiva pacienţi şi ceva
venituri, dacă apoi va fi posibil să primească de la el plăţile în rate, pentru care el s-a declarat gata,
dacă el ar avea numai mijloacele pentru acestea. Wallenburg a promis printre altele că nu-l va scăpa
din ochi atât timp cât va rămâne în Moldova. Eu nu zăbovesc să vă comunic acest rezultat din care
dumneavoastră veţi deduce cel puţin că în chestiunea dumneavoastră nu este nimic de pierdut.
Cu tot respectul,
<ss> indescifrabil
26 octombrie 1838

ANIC, Fond Iordache Veisa, I / 48, original.

_________________________
1
.Transcrierea și traducerea Ligia-Maria Fodor, căreia îi mulțumim și pe această cale.
2
. Numele, conform inventarului.

338. 1838 noiembrie 5. Sentinţa în procesul dintre vornicul porţii Ioan Florescu şi neamul
Bolat, răzeşi în moşia Stuhuleţ, ţinutul Fălciu.

A. Prezădent, căm(i)nar(ul) Lăscărachi Mihalachi, asăsos, clucer(ul) Iancu Iamandi –

judecătoria de ţănut.
B. Pricina următoari întri niamu(l) Bolătescu, răzăş di moşia Stuhuleţ cu dum(nealui)
vornicu(l) porţăi Ioan Florescu.
V. Proţăsul s-au tratarisât prin înfăţoşare(a) îmbel(o)r părţi jăl(uitoa)r(e) prin vechili,
post(elnicul) Vasăli Bejan, vornic(ul) porţii Vasăli Idriceanu, Vasălachi Grigori şi Ştefan Romaşcu,
iară părâtul în persoană.
G. Pricina gâlcevirii urmati, cerând jăl(uito)r(ii) a li să statornici stăpânire pi 277 stănjăni
pol, din trupul moşii Stuhuleţ ci îi au legiuiţ(i) în a l(o)r proprieta cu învoiala di la anii (1)817 a
pârâtului Florescu, şi pi cari i-au stăpânit în nesupărari de atunce, iar acum posăsorul pârâtului li
răpeşti din drepţi stănjăni(i) l(o)r pi temeiul condractului ci ar fi având.
D. Partea jăluitoare în această pricină au înfăţoşat No. de trii bucăţi documenturi, adecă:
1 iu. O copii de pi învoiala din anul 1817, maiu 8, săvârşită întri neamul Bolătescu cu
vornic(ul) porţăi Ioniţ(ă) Florescu prin cari înpărţăscu tot pământul ci li s-au cuvinit atunce în 455

305
stănjăni, adecă 227, ½ stănjăni să tragă neamu(l) Bolătescu, iar 227, ½ stănjăni să tragă vornicu(l)
Florescu.
2 le. O danii din 1820, iunii 16, prin cari vornic(ul) porţăi Florescu, fiind atunce post., au
dănuit din dreaptă parte(a) sa zăci stănjăni preutului Stefan.
3 le. O învoială din 1829, mai 31, săvârşită tot întri neamu(l) Bolătescu cu vornicu(l)
Florescu pentru nişti stănjăni pământ.
Iar parte(a) pârâtă au înfăţoşat o învoială din 1829, maiu 31, săvârşită întri neamul
Bolătescu cu pârâtul vornicu(l) Florescu pentru nişti stănjăni pământ.
E. Altă pricină, din nou n-au iscat.
J.A cărora propuniri şi întâmpinări luându-li ăn dibătaţăi în priiviri cu documenturile
îmbil(o)r părţi trecute la perelipsuri (...) cercetării rânduitului post(elni)cel Gheorghii Vicol lipită la
dellă, au vinit în lămurire
(...) că răzăşii Bolăteşti cu vornic(ul) Ioniţ(ă) Florescu prin învoiala din anii (1)817, maiu 8,
mărginescu tot pământul ci li s-au cuvinit atunce în 455 stănjăni, pi carii îl înpărţăscu în două, adică
227, ½ stănjăni, să tragă neamul Bolătescu, iară 227, ½ stănjăni să tragă pârâtul vor(ni)c Florescu, şi
tot atunci să vedi că din 227, ½ stănjăni a vor(ni)c(ului) Florescu să scadi cu 50 stă(n)jă(ni) pi cari
s-au dat în propitaoa diaconului Bolat cu neamul său. Aceasta să încredinţazi şi di însuş pârâtul că în
as amine chip s-au alcătuit el înpreună cu răzăşăi, rămâind pârâtului numai 177, ½ stănjăni.
Q. Din osăbită învoială încheetă di vor(ni)c(ul) Florescu în anii (1)829, mai 31, să vede că
răzăşil(o)r le-au dat 100 stănjăni lungu şi 80 latul în sălişte(a) satului, şi înpotriva acestora priimeşti
di la diacon(ul) Bolat cu ai săi răzăşi zăci stănjăni dintr-un capăt păn la altu capăt a moşii din acei 50
prescrişi mai sus.
Z. Din osăbită danii înfăţoşată di răzăşi tot a vor(ni)c(ului) Florescu din (1)820, iunii 16, să
vedi că din dreaptă parte(a) sa dănueşti zăci stănjăni preutului Ștefan.
Aceste fiind lămuririle priimite de giudecătorii asupra drituril(o)r proprietăţăi ci priivăsc pi
fiişticari faţi, au păşit apoi şi asupra câtimii stănjănil(o)r ci să cuvini fiiştecăruia şi găsăşti aceşti mai
gios însămnaţi:

Stănjăni Parte(a) jăl(uito)r(ilor) răzăşi

227, ½ Legiuiţi în a l(o)r proprieta după învoiala din (1)817, mai 8.
40 Din acei 50stănjăni daţi di vornicu(l) Florescu în urma învoielii.
10 Să cuvin curgătoril(o)r din preut(ul) Stefan după dania vornicului Folescu din
(1)820, iunii 16.
277, ½.
Stănjăni Parte(a) vornicului Ioniţ(ă) Florescu
167, ½ După învoiala din (1)817, maiu 8, în cari deşi să legiueşti asămine ca răzăşil(o)r,
dar fiind că tot pârâtul au mai dat din ace(a) somă 50 stănjăni diaconului Bolat cu ai
săi precum dinspre această împregiurari să lămureşti la lit(era) Q, apoi s-au scăzut
aceşti stănjăni din soma di 227, ½, precum şi osăbiţ(i) zăci stănjăni dănuiţ(i)
preutului Ștefan cu cari scăderi îndiplineşti totalul somii di 227, ½, stănjăni ci i s-au
10 cuvinit în parte(a) sa după învoiali să sporesc vornic(ului) Florescu di ai primi din
soma a 50 stănjăni ci i-au dat diaconului Bolat în urma învoielii înpotriva a 100
stănj(ini)
Ci au dat pominiţilor răzăşi în sălişti precum di dovadă slujăşti învoiala di la
(1)829 mai 31
177, ½ De ci giudecătoria având în priivire că pominiţii stănjăni să legiuesc în propietaoa
amânduror părţil(o)r cu învoieli neprihăniti di amândouă părţili, dar mai ales că au
avut şi lucrare(a) l(o)r o îndelungată vremi, încă socoteşti că parte(a) răzăşilor să să

306
 mărginească în 277, ½ stănjăni, iar a pârâtului vornicu în 177, ½, că undi
giud(e)c(ăto)r(ia) s-au lămurit, asupra căreia di vor iscăli amândouă părţile
mulţămiri, prin înadins comisăi(e) să vor alegi şi pi faţa pământului stâlpindu-i şi cu
p(i)etri hotară şi să vor da în a l(o)r stăpâniri, căci lucrare(a) rânduitului post(eln)cel
Vicol cunoscându-să neformalnică s-au disfiinţat, iar arătându-să vreo parti cu
nemulţămiri să va închiea jurnal supuindu-să formalităţil(o)r di apil.

Această săntenţi(e) urme(a)zi pi temeiul învoielil(o)r din anii (1)817, maiu 8 şi (1)829, maiu
31 i a danii din 1820, iunii 16.

Anul una mii opt suti triizăci şi opt, no(i)emvr(ie) în cinci zile.

Iscăliţi:
Prezâdent, căminar Lăscărachi Mihălachi, şi asăsor, clucer Iancu Iamandi i director, sluger
Dimitrii Lupaşcu, iar asesorul Costachi Cerchez dus la logofeţie după chemarea ce i s-au făcut prin
predpisanie cu N°8908.
Cu această hotărâre am rămas amândouă părţile mulţămite.
Iscăliţi:
Ioniţă Florescu, vor(ni)c porţii, Vasile Bejanu, postelnicul, Vasilache Grigore, Ştefan
Romaşcu şi Vasli Idriceanu, vornicel.
Judecătoria ţinutului Fălciu
Copia aceasta posloduindu-să din cuvânt în cuvânt şi fiind întocmai cu originalnica practică
trecută în condică la N° 62, să încredinţ(e)azi de giudec(ăto)r(ie) cu iscăliturile cuviincioasă şi
puneri(a) peceţii tribunalului.
1839 apr(ilie) 29
<ss> L(ăscărachi) Mihalachi
<ss> Iancu Iamandi
Director <ss>

ANIC, Fond Achiziţii Noi, MXXXVII / 2, copie din 29 aprilie 1839, pecetea tribunalului;
ANIC, Fond Achiziţii Noi, MXXXVII / 2 a, transcriere.

339. 1839 aprilie 11. Iconomul Varlaam şi ierodiaconul Antonie, vechilii Episcopiei
Huşului, se învoiesc cu mai mulţi răzăşi din Ciorteşti şi Itrineşti, pentru stăpânirea părţilor cuvenite
fiecăruia.

Vechilii episcopiei Huşului, iconomul Varlaam şi ierodi(aconul) Antonie, dinpreună cu

răzăşii de Ciorteşti şi anume Vasăle Jorjescu, diaconu(l) Ioan Baciu, Dimitrachi Gaiţă i Lazor
Hortolomei şi răzăşii de hotarul Itrineştii, Vasăli Bărsă şi Costea Bărsă i Costandin Bârsă şi Ioan
Cârnu, adunându-ne ca să facem luare aminte hlizilor fieştecăruia părtaş, dacă stăpânesc întocma
după glăsuiala hotarnicii şi făcând cercare cu măsoriştea hlizilor s-au dovedit că moşiile acestea au
fost măsurate cu stănjăn de opt palme proaste şi în această cercare s-au îndreptat hlizele şi
despărţirile între hotară însămnându-le cu gropi cruci în pământ. Şi ne-am mulţămit ca după acele
sămne să tragim brazdă sre curmarea gâlcevilor din pricina întinderii unii asupra altora, osăbit numai
pricina dintre episcopie şi răzăşi(i) de Itrineşti, pentru că ei râşluesc din hotarnica episcopiei trei
funii supt numele unui Donosie, rămâne a să căuta prin cilenul judecătoresc, iar pentru alte gâlceve
să rămâ(i)e pace după brăzdarea prin sămne. Şi măsoriştea aceasta făcându-să atât în faţa noastră,
cât şi a dum(i)sale stol(ni)c(ului) Matei Gârdea şi dum(nea)lui Ioniţă sân Petru, rânduiţi cu poronca
isprăv(ni)ci(ei), am adiverit cu ale noastre iscălituri.

307
 1839 apr(ilie) 11
M. Varlaam, iconom.
Antonie, ierodiacon.
Vasăle Jurjăscu, răzăş di Ciorteşti.
Diacon Ion Baciu, răzăş di moşie Ciorteşti.
Dumitrache Gaiţă, răzăş.
Lazor Hortolomeiu, răzăş.
La acestă măsurătoare ci cu răzăşii s-au făcut m-am întâmplat şi eu faţă şi am iscălit de
marturu.
<ss> Mateiu Gârdea, stolnic.
Şi l-au rânduit cu poronca is(prăvniciei) Ioniţă sân Petru.

ANI, FEH, XXVI / 13, original, difolio, filigran.

340. 1839 aprilie 23. Safta Lambrino arendează cotul din capătul moșiei Giurcani pe o
perioadă de trei ani.

Contraht
Știut să fii că am cumpărat di la dumn(eae)i c(u)c(oana) Safta Lambrino cotu(l) din capul
moșii Giurcanii dispri răsărit, adică din drumu(l) cel mari pănă în părău și di la podu din sus în jos
pănă în hotaru(l) post. Ion Cozma, tot din drumu la vali di ami pășuna vitile, făcând și iazu pi
malu(l) dum(nea)ei, oriundi voi socoti și două iazuri di-m(i) va trebui pi trii ani, cu prețu(l) hotărât
pi fiiști cari anu câti patruzăci și trei de lei și treisprezăci părali, pi cari bani am pus rindu pi trii ani,
una sută triizăci lei răspunzând acum, una sută lei iar triizăci lei la Sfănt(ul) Dimitrii viitori să-i
răspundu și la înplinire(a) anilor să am a strica iazul ci-l voi faci, precum acest făcut ci să află făcut.
Și pentru de a să păzi am iscălit.
839 apr(ilie) 23
<ss>

ANV, Colecția Documente, 55 / 8, original.

_________________________
1
. Giurcani (Jurcani, Bălănești), peste apa Bujorului, ținutul Fălciu.

341. 1839 mai 12. Divanul Apelativ al Ţării de Jos judecă pricina spătarului Costache
Mafteiu, a cărui moşie Mărtineşti, de la ţinutul Vaslui, este împresurată pe de o parte de moşia
Stroeşti a agăi Alecu Rusăt, iar pe de alta de moşiile Ciorteşti şi Giurgeşti, în care are şi Episcopia
Huşului părţi. Cu adeverire din 4 iulie 1839.

No. 94
Jurnal
În numili prea înălţatului domnu Mihai Grigoriu Sturza v(oie)vod, stăpânul prinţipatului
Moldaviei, anul 1839 maiu 12, divanul apilativ a Ţării de Jos, întru stăruirea de faţi a jăl(uito)r(ului)
spăt(a)r(ului) Costache Mafteiu, precum şi în faţa a ierodiaconului Andonii şi diaconu(lui) Ioan
Bucium, cel 1 iu vichil din parte(a) ipiscopii Huşii; şi cel al 2 le(a) din partea răzăşil(o)r di moşiile
Ciorteştii şi de Itrineşti, tratarisind apilarisita de la judec(ăto)r(ia) ţinut(ului) Fălciului delei
următoarei după pretenţia celui întâiu asupra ipiscopiei şi numiţil(o)r răzăşi pentru înpresurarea ci i
s-ar faci capătului moşii Mărtineştii pănă în valea ce o ari, s-au aflat următoarele împrejurări.
1 iu. Dum(nea)lui jăl(uito)r(ul) spat(arul) Costacho Mafteiu prin jaluba ci au dat la 1 iu
avgust (1)835 au făcut arătarecă partea de moşii ci o are cu niamul său în trupul moşii Mărtineştii di

308
la ţinut(ul) Vasluiului ci iasti nelăcuită di lăcuitori pământeşti, înpresurari pi de o parte despre moşia
Stroeştii, a dumis(ale) aga Alecu Rosăt şi în capătul despre răsărit dispre moşiili Giurgeştii şi
Ciorteştii, unde ar fi părtaşi şi ipiscopia Huşii, rugându-să divanului ca în vremea opşteştii hotărâturi
să i să iei în băgare de samă şi această a dumisali jalubă di a i să puni în lucrari pontul înpresurărei,
iară la 17 marti(e) (1)838 prin altă jalubă cerând ca pe temeiul aşăzământului opşteştii adunări să să
sloboadă arătata jalubă de înpresurari spre a-ş(i) luoa curs judecătoresc cu No. 1709, sau şi trimis
judec(ăto)r(iei) ţinutu(lui) Fălciului în copii, scriindu-i-să ca potrivit cu dizlegarea ce urmeazi în
asăminea pridmet să dei curs aceştii pricini după legiuiti formi.
2. Arătata judec(ăto)r(ie) făcând lucrărili cuviincioasă spre înfăţoşarea înpricinaţilor cătră
dânsa, în sfârşit după piripisca ci au mai urmat la anul (1)838 au luoat pricina în trataţii în fiinţa
jăl(uito)r(ului) şi a răzăşil(o)r i a ipiscopii prin vechil şi prin jurnalul ci au încheiat arată că
jăl(uito)r(ul) i-au înfăţoşat următoareli dovezi:
1 iu. O danii din 1800 maiu 1, arhimonahului Ghiorghii.
2. O mărturii din 1800 iulii 4, a preutului Năstasi Gheorghi.
3. O hotarnică din anul 1806 no(i)emvrii, a vornicului Lefter Juverdian.
4 le. O carte de judecatădin an 1817, mart(ie) 17, a divanului vremii de atunce.
5. le. Dou(ă) documenturi, cel întâiu, o mărturii din (1)818, apr(ilie) 14, a rânduiţil(o)r
isprăvnicii ci au cercetat înprejurărili pricinei, şi cel al 2 le, altă mărturii din 1823, maiu 21, iarăşi a
rânduiţil(o)r isprăvnicii, arătătoari di cercetarea ce au urmat.
Iară vechilul ipiscopii au înfăţoşat:
1 iu. Hrisovul domnului Antioh Constandin Voivod din 7215, săptemv(rie) 16, întăritor pe
părţile din Giurgeşti.
Al 2 le. Alt hrisov a domnului Mihai Racoviţi din 7216, iunii 22, întăritor celui întâi hrisov.
3 le. O hotarnică din 7255, avgustu 30, a moşii Giurgeştii.
4 le. Hotarnica din 1767, decemvrii 3, a moşii Itrineştii.
5 le. O danii din 7272, decemvrii 9, a diaconului Vasili (…).
6 le. Altă danii din 1777, iunii13, a unii Serafima călugăriţa cu alti neamuri a ei pentru părţili
din Giurgeşti ci dă ipiscopii.
Iară după acestea judecătoria adăogi a însămna că făcând dibătaţii înpregiurăril(o)r pricinii
cu ce mai mare scumpătate s-au lămurit cerirea jăl(uito)r(ului) (…) că moşia dumis(ale) Mărtineştii,
din ţinutu(l) Vasluiului, ar fi pătimind înpresurare despre megieşitili moşii Itrineştii a răzăşil(o)r din
ace(a) moşii / cu greş(e)ală însă din partea spătar(ului) însămnată în (...) sa Giurgeştii cari la
înfăţăşari din însuşi hârtia înfăţoşată de de d(umnealui) din arătările protivnicilor s-au diosăbit a fi
pisti alt hotar niavând nici o cuminicaţiicu ace(a) di pricină / şi Ciorteştii a răzăşilor di acele moşii
undi a fi părtaş şi ipiscopia, cerând a să da în a sa stăpânire locul cuprins supt a ipiscopii şi a
răzăşil(o)r stăpânire din valea Cioarei şi pără în zarea dealului, undi ar sta hotarul şi a altor moşii ci
sântu surori cu aceasta Mărtineştii, cari de la niamul dumn(alui) din vremi ar fi trecut în stăpânirea
răp(osatu)lui bo(i)er cam(ina)r(ul) Vasili Rosit, spre a căruia întimiare au înfăţoşat hotarnica
vor(ni)c(u)lui di poartă Lefter Jăverdeanu din 1806, no(i)emvr(ie) 6, din cari giudec(ător)ia zice că
nu au putut luoa nici un feli de încredinţari că numita moşii ar avea vreun feli di înfăţoşari cu acel
loc sau că pritindetorii de acum ar fi urmat vreodată stăpâniri, ci numai din din nişti înpregiurări cari
nicicum nu să ating di părâţi şi slujănd în dibătaţii şi hotarnica înfăţoşată de cătră vechilul ipiscopiei,
iromonahul Macsim Booreanu, a lui Alicsandru Miţălea, întărită şi di îndistui răzăş(i), i di
stoln(i)c(ul) Costachi Greceanu din anul 1767, decemv(rie) 3, s-a văzut încungiurătoare la locul de
pricină şi din nităgăduirea îmbelor părţi di cătră pârâţi, urmată stăpânirea di atuncea şi pără acum
vreme de şaizăci şi unul ani. După care giudec(ătoria) având în privire atât cuprinderea hotarnicii,
care după obiceiul pământului s-au cunoscut în totul legiută, iară pe de alta urmarea stăpânirii de cu
îndelungată vremi, precum numai puţin luând încredinţari şi di raportul rânduiţil(o)r ispăv(ni)ci(ei)
Costandin Chirică, Ioniţă Merlia şi Vasili Geasăi, după jurnalu ce e întins la 1823, apr(ilie) 25, de

309
cutezare(a) ci ar fi făcut cumpărătorul hlizii Michiului vâtavul Ianachi din Plochi, cu trecirea
stăpânirii pisti hotarul di pi valea Cioarii, cari iarăş di cătră isprăv(ni)cie s-au stavilarisit dindată
după poronca slobozită di cătră ea tot din acelaş an (1)823, apr(ilie) 23, di la cari vremi şi păn acum
însuş(i) jăj(uito)r(ul) n-au tăgăduit în presudstivia ei că pârâţii răzăşi i ipiscopia cu (...) pacinică pi
locul pritendirisât di dum(nealui) acum şi că după nişti aşa înpregiurări giudec(ător)ia au închiet
socotinţă că precum pără acum vremi di şaizăci şi unul ani ş-au urmat stăpânirea fără continire şi de
acum înainti să urmezi totpi acolo pe unde să glăsueşti prin pominita hotarnică a lui Alicsandru
Miţălia din anul 1767 decemv(rie) 3, şi nirămâind dumis(ale) spat(arului) cuvânt a răzăşilor
dumis(ale) că întinde mai mult ca unul ci n-au dat giudecăţii nici un fel de dovadă în cari să-ş
întimeieză a sa pretenţie spre a căria statornicire să va şi rândui pe un cilen din sânul ei, ca mergând
la faţa locului să mărginească stăpânirea îmbil(o)r părţi întocmai după cuprinderea însămnatei mai
sus hotarnice.
3 le. Cu această socotinţă giudec(to)r(ia) încă rămâind nimulţămită spre răzăşi şi vichilul
ipiscopii Huşii i mulţămiţi din povodul jalubii de apilaţii ci s-au priimit de la de la d(umnealui)
jăl(uito)r(ul) cu No 5633, s-au scris giud(e)c(toriei) Fălciului ca să pristavlisască în apilaţia
divanului della acestui proţăs, de la care giud(e)c(ătorie) primindu-să o asămini dellă pi lângă
raportu(l) din 11 genari (1)836, cu No. 186, din povodul stăruiril(o)r dumis(ale) spat(a)r(ului) Maftei
cu No 1495, s-au scris giud(e)c(ătoriei) să facă suma (...) înpricinaţil(o)r ca în vadeaoa legiuită di 15
zili să stei întru înfăţoşare(a) divanului. După cari arătându-să aicea toate feţili înpricinati (...) s-au
luat pricina în trataţii precum la începutul acestui jurnal s-au zis, şi cerându-le mai întâiu ca să
înfăţoşăze dovezili ci au pisti acele înfăţoşati la ţinutu, jăl(uito)r(ul) nişti asăminea n-au arătat, dicât
propunire(a) divanului ca să să iei în priivire şi din pământurili moşii Stroeştii a răp(o)s(atului)
bo(i)eriu aga Alecu Rosăt, întri cari esti şi hotarnica numitii moşii din 7216, iulii 20, nişti aşa
documenturi aicea în divan potrivit cu cerirea dumis(ale) jăl(uito)r(ului) s-au şi citit cuprinderea
l(o)r, iară vechilul ipiscopii Huşii au mai înfăţoşat şi o hotarnică din 1765, decemvr(ie) 3, atingătoari
de moşia Itrineştii şi doviditoari capătului despre apus. Deci după ce s-au citit jurnalul închieat di
giudecătoria ţinutu(lui) Fălciului la 10 mai (1)838, numai puţin şi dovezili înfăţoşate de cătră
amândouă părţili s-au luat aminte şi (...) dumis(ale) spat(a)r(ului) a avut în privire şi lucrările
divanului, din cari toati acestea şi mai cu osăbire din documenturili răp(o)s(atului) aga Alecu Răsăt
şi s-au găsit păstrati în divan s-au luat lămurire că atât partea acea cari au fost pără acum în
stăpânirea răp(osat)lui aga Rosăt, precum şi ace(a) aflată în stăpânirea jăl(uito)r(ului) bo(i)eri cu unii
răzăş(i) fiind un singur întreg trup di Mărtineşti să arată prin hotarnica din anii 7216, iunii 20, cu
cari s-au ales şi s-au osăbit cu pietre pi lângă alte părţi şi partea aceia din Mărtineşti a lui Rosăt, că
întri altile să zici, începându-să sămnili hotarului întâiu dinspre Mărtineşti di la ţinutu(l) Vasluiului
dispre apus din muchia dealului văii Rădiului din pădurea di undi să hotărăşti hotarul Bălţaţil(o)r, di
acolo drept la vali spre răsărit pisti valea Rădiului şi în marginea dumbrăvii s-au făcut un bour într-
un stejar, di acolo tot alăturea cu dumbrava pi podişără în muchia dealului lângă capul dumbrăvii ci
esti lângă parchitură s-au pus un stâlp di piatră în muchia dealului, di acolo să coboară drept la vali
pisti podarnitură pi din sus di pomii lui Tuluc undi esti şi o paragină di vii şi în săliştea
Mărtineştil(o)r iară s-au pus stâlpu de piatră lângă drum din deal, di acolo tot spre răsărit treci pisti
valea Mărtineştil(o)r şi în dealul Cioarii s-au pus stâlpu di piatră pe podiş, di acolo tot spre răsărit
pisti valea Cioarii drept la deal pi o văioagă şi în muchia dealului deasupra văii Cacoveii (!)
împotriva capului dumbrăvii din jos s-au pus în muchia dealului doi stâlpi într-un loc, unul caută în
jos pi muchia dealului pănă la alt stâlpu di piatră în curmături la hotarul Giurgeştil(o)r.
Deci, dară de vremi că această hotarnică duce partea din Mărtineşti, acei cumpărată din în
vechimi de bo(i)eriul Rosăt pisti valea Cioarii şi pănă în dealul Crasnii, undi să întâlneşti cu hotarul
Ciorteştil(o)r, şi această hotarnică să vede urmată cu cincizăci şi nouă ani înaintea acei din o mii
şapti sute şaizăci şi şapti înfăţoşată di cătră ipiscopii. Din asăminea împrjurări s-au cunoscut că o
parti din acest hotar nu poate fi mai lungă şi o parte mai scurtă ci se dă rămas, şi din vremii în vremi

310
s-au făcut înpresurari părţii cei rămasă supt stăpânârea răzăşil(o)r, pentru cari niputându-să divanul
uni cu a giudec(ăto)r(iei) socotinţa, hotărăşti ca hotarul a întreg trupul moşii Mărtineştil(o)r despre
Ciorteşti şi Itrineşti potrivit cu glăsuirea hotarnicii di mai sus arătată din 7216, iunii 20, să meargă
până în linia dreaptă a hotarului Giurgeştii.
Pi temeiurili de mai sus s-au închiat acest jurnal di pi cari să va înpărtăşi şi înbil(o)r părţi
copii şi pentru că valo(a)rea proţăsului după lămurirea di la faţa locului este în sumă de opt zăci şi
cinci stănjăni a (...) divanului compitenţii să va scrii giudecătorii ţinutului ca să aducă hotărârea di
mai sus întocmai înplinirii, slobod fiind părţii numulţămiti a apilarisi la divanul domnesc în termen
de treizăci zile, dacă mai întâiu va puni cauţii în acestu divan una sută cinzăci şi trii lei pe suma di
şapti suti şasă zăci şi cinci lei, cu cari s-au preţăluit pretenţii stănjăni.
Iscăliţi:
Vor(ni)cul Ioan Neculcea.
Spat(arul) Niculai Milu.
Şi spat(a)r(ul) Iacovachi Veisa.
Der(ector) <ss> Căm(inar) Pangrate.

Divanul apelativ Ţării de Jos.

Copia aceasta posleduindu-să din cuvânt în cuvânt şi fiind întocmai cu original(ul) să
încredinţ(e)az(ă) cu iscăliturile cuviincioasă şi punerea peceţăi.
<ss>
<ss>
<ss>
Derec(tor) <ss> cam(inar) Pangrate.
Secţia I iu
No. 4156
1839 iulie 4
Pos. Măcărescu.

ANI, FEH, XXVI / 14, copie.

342. 1839 iunie 21. Învoiala dintre iconomul Damian, vechilul răzășilor din satul Stuhuleț,
ținutul Fălciu, și vornicul porții Ioniță Florescu, privitoare la stăpânirea bătrânului Petre Stuhulețu.

Învoială

Gios iscălitul Damian iconom, ci sânt formalnic vechil a răzășilor di moșia Stuhulețul di la
ținut(ul) Fălciiului în pricina de giu(de)cată ci urmeazi din parte încredințătorilor mei curgătorii din
Petre Stuhuleț și cu vornicului porții Ioniță Florescul, tot răzăș din neamul lor, pentru pământ,
urmând neînvoire la stăpânire(a) acestui bătrân, adică că dumnealui vornicul Florescul ar stăpâni
mai mult din părțile lor, cari această pricină fiind trasă în domnescul divan și sorocită a să căuta la
17 a următoarii luni, astăzi de nime săliți și neasupriți ne-am tras din fața giudecății și ne-am învoit
în următoriul chip, ca toți stănjănii ci dumnealui vornicul Florescul îi ari cuprinși prin carte de
giudecată a veliților boieri din let 1817, fevruar 1, cuprinzători tot di giudecata ci urmat între
încredințătorii mei cu dumnealui vornicul Florescul, prin cari i să legiuesc a stăpâni 190 stănjăni,
adică una sută nouăzăci stănjăni, să-i stăpânească dumnealui din bătrânul Petre Stuhuleți, după
hotărâre(a)acei cărți; iar 235 stănjăni, adică dou(ă) suti triizăci cinci stănjăni ci sânt încă rămași să să
stăpânească di încredințătorii mei ci sânt curgătorii din Petre Stuhuleți, precum să arată prin spița di
neam, supt iscăliturile tuturor răzășilor di ace(a) moșii din let 1820, iunie 10, și anume patru frați,
adică 65 stănjăni să-i stăpânească curgătorii din Ștefan Bunduchi, și 40 stănjăni curgătorii din

311
Negrușa, bez 25 stănjăni ci tot din acest frati îi ari cuprinși dumnealui vornicul prin carte de
giudecată, cu cari fac tot 65 stănjăni, și 65 stănjăni să-i stăpânească curgătorii din Dumitra, și 65
stănjăni să-i stăpânească curgătorii din Oprina, și cu această somă a bătrânului sănt Petru Stuhulețu;
S-au împărțit soma stănjănilor ci sânt cuprinși prin hotarnica aciștii moșii din let 1820, iunii 18. Și
dar de acum înainte dumnealor încredințătorii mei vor stăpâni în paci și nesupărați soma di stănjăni
mai sus arătați, dispre dumnealui vornicul porții sau urmașii dumnealui, trăgându-și fiișticare pi
această somă stănjăni și analog din săliște(a) satului, rămâind de astăz(i) înainti și toati pritențiile
dumnealui vornicului porțăi Ioniță Florescul stănsă în (...), precum și încredințătorilor mei asămine,
di reclămație ce faăce di a darma carte(a) di giudecată pomenită mai sus; și pentru di a să păzi
aceasta întocmai și nestrămutat pi temeiul formalnicii vechilime ci am, prin care sănt înputernicit și
a mă judeca și a mă învoi am dat aceasta din parte(a) încredințătorilor mei supt a me iscălitură,
dumnealui vornicului porții primind și eu asămine de la dumnealui, care spre a-și ave(a) tăria lorle-
am încredințat pi formă.
1839 iuni(e) 21
<ss> Damian iconom, vechil formalnic răzășilor .

Domnescul Divan
Pentru că învoiala aceasta esti supt adivărată iscălitura iconomului Damian, formalnic vechil
a răzășilor curgători din bătrânul Petre Stuhuleți, apoi după cerire sa și prin jalobă au făcut, să
încredințază și de cătră acest divan supt iscăliturile (…) mădulare și punere peceții sali.
<Urmează șase iscălituti și pecetea>
Derector <ss> Hasnaș.
Săcția I
No. 2294
1840 iuli(e) 5 zili
Eși

ANIC, Fond Achiziţii Noi, MXXXVII / 3, original, pecetea Domnescului Divan.

343. 1840 ianuarie 1. Marea Logofeție a Dreptății aduce la cunoștința căminarului

Lascarachi Mihălache înlocuirea sa cu banul Ioniță Lambrino în funcția de prezident al
judecătoriei ținutului Fălciu din Huși.

Log(o)fețăe Mare a Dreptății

Cătră dumnialui caminariu(l) Lascarachi Mihălache
Pre(a) înălțatul domn cu decretul slobozăt la 31 decemv(rie), anul trecut 1839, supt N° (...) 1
au binevoit a rândui prezâdent la giudecătoriea țănutul(u)i Fălciiu în locul dumitale pe dumnealui
banu(l) Ioniți Lambrino. Așadar log(o)fețăe având în videri sârguința ce ai arătat în vreme(a) cîtă ai
acaparesit acest post, însămniază dumitale mulțămire nădăjduind că și paradisăre cătră noul
prezădentu a obiecturilor ce au fost până acum supt a dumitale îngrijări, va fi în deplină măsură în
totul.
<ss>
Săcția 1iu
N° 2
1840 ghenar 1iu

ANI, Colecția Documente, 420 / 54, original.

_________________________
1
Spațiu gol.

312
 344. 1840 februarie 6. Anaforaua Divanului Domnesc în pricina clironomiei slugerului
Pavăl Tulbure și răzeșii din moșia Leoști, ținutul Fălciului pentru răscumpărarea a 15 stânjeni de
pământ.

Să întărești această anafora spre întocmai urmare. / 10 fevr(uarie) 1840.

La 16 fevr(uarie) 1840, supt N. 46, s-au dat hrisov părții câștigătoare giudecății.

Preînălțate doamne,

Între fii(i) și clironomii sluger(ului) Pavăl Tulbure și între unii din răzășii de moșia Leoștii,
ținut(ul) Fălciului, urmând pricină de giudecată pentru răscumpărare a 15 stănj(e)ni din acel trup
moșii, la 19 mart(ie) 1837 sluger(ul) Pavăl Tulbure în viață încă fiind au dat jalobă giudec(ăto)r(iei)
de ținut(ul) Fălciului, cu propunere sânt vr(e)o câț(i)va ani trecuț(i) de când au fost cumpărat el di la
un Dumitru Botezatu 15 stânj(e)ni ci-i ave(a) de zăstri întru moșii Leoștii din bătrânu(l)
Bălțăteștilor. În urmă un Vasile Idriceanu și cu vorn(i)c(ul) de poartă Ioniță Folescu, prin judecată
au cerut ca să răscumperi și ei pe jumătate cu protimisis rudenie. Jăl(uito)r(ul) sluger văzind această
a lor cerire și încredințându-să de la dânșii că le sânt de nevoie pentru trebuința casilor lor, ca unul ci
el jăl(uito)r(ul) să găsă în dipărtari le-au dat toți stănjinii aceștia, însă fiind că în urmă prin taină ei i-
au mutat în stăpânire(a) unui Simion Bălțatu, fără să-i facă jăl(uito)r(ului) cunoscut de aceasta ca
unii rudenii, și de la acel Balțatu s-au încredințat că iar fi luat cu judecată niști răzăș(i) cu totu streini
de dreptate(a) răscumpărării acestor stănjini; S-au rugat judecători(e)i ca după cuviință să facă
punire la cali fiindcă pe el dreptatea îl ajută a ave(a) în stăpânire stânjinii aceia și după rudenie și
după răzășie.
După care judecătoria chiemând în judecată pe ființili în pricină s-au înfățoșat din parte(a)
clironomilor sluger(ului) Tulbure, unu din ei stoln(i)c(ul) Gheorghie Tulbure, și din parte(a)
răzășilor formalnici vechili Iancu Paraschiv și Ștef(an) Prepiliță, întru de față stăruința cărora
judecătorie au luat în tratație pricina, când urmând prigonire din parte(a) amânduror părților, cu
numiri unul pe altul de strein de la înpărătășirea rudenii. Jud(e)c(ătoria) s-au lămurit din izvodul
bătrânilor satului Leoști din 7223, iuni(e) 15, cu clironomii sluger(ului) Pavăl Tulbure sânt curgători
din bătrânu(l) Grigoroae, iar păriții răzăș(i) din bătrânu(l) Clocote, și după asămine discoperire
numai poate rămâne cuvânt pârâților de a dipărta pe clironomii sluger(ului) Tulbure de la
înpărtășire(a) răscumpărării acelor 15 stănjini (...) să dovidesc de însuș izvodu(l) de neamuri
înfățoșat de însuș ei că ar fi drepți răzăși și rudenii cu vânzătorii. Pi temeiurili acesti și în priviri §
1432 din condica politicească jud(e)c(ători)e ține socotință că clironomii sluger(ului) Tulbure să-s
protimisască la răscumpărătura pominiților stânj(i)n(i) analogicos pe baștina ci ar fi având în
bătrânu(l) Grigoroae, asămine și părâții în cuprindere(a) închierii jud(e)c(toriei) de la 1836 mart(ie)
6, următoare între pârâț(i) cu Sămion Balțatu să vor înpărtăși iarăș analogicos din acești stânj(e)n(i),
potrivit cu baștina lor din bătrânu(l) Clopote, iar clironomii sluger(ului) Tulbure vor fi datori a
răspundi banii răscumpărării după analog(ul) ci li se va cuveni.
Despre care judecătoria la 23 no(i)emv(rie) 1837 au închiet jurnal în cari stol(ni)c(ul)
Tulbure au iscălit nemulțămire, iar vechilii răzășilor mulțămire. Pricina au trecut în divanul Țării de
Jos după apelație dată de vechilu(l) clironomilor lui Tulbure, depuind ei mai întâi cauția legiuită,
fiind valor(e)a de a jud(e)c(ă)torii competenție, de cătră care divan sorocindu-să prin clasificație
cercetare(a) ei și încunoștiințându-s(e) pe înpricinaț(i) s-au înfățoșat Simioan Balțatu, vechil
clironomilor sluger(ului) Tulbure, precum și vechilii răzășilor, întru de față stăruința, cărora acel
divan de apel la 16 decemv(rie) (1)838, luând în tratație pricina s-au lămurit că stânjinii
pretendirisiț(i) de răp(osatul) sluger a răscumpăra sânt acei pi cari vorn(i)c(ul) porții Florescu i-a
vândut lui Simion Bălțatu la 1820, și asupra cărora pârâții răzăși pornind reclemație și dovidind pe

313
Bălțatu că i-au stăpânit cu vicleșug supt nume de vechil a Florescului, li s-au și dat dreptate de cătră
jud(e)c(ă)torie prin rezoluția ci au închiet la 6 mai 1836, prin mulțămire(a) îmbilor părți ca să intre
cu toții băștinași.
Deci de vreme că vicleșugu(l) esti dovidit, apoi jăl(uito)r(u)l Tulbure fiind ajutat de § 1905,
lit(era) B din condica țivilă, divanu(ul) de apel în neunire cu judecătoria, hotărăște, clironomii
sluger(ului) Tulbure să răscumperi acești stă(n)j(e)n(i) în temeiul §, lit(era) a, din condica țivilă de
aproape rudenii ci sânt cu vânzare(a) vorn(i)c(ului) porții Florescu; Cu această hotărâre vichilu(l)
clironomilor lui Tulbure s-au mulțămit, iar vechilii răzășilor prin jud(e)c(ătorie) priimind copia
acestui jurnal nu s-au mulțumit și depuind legiuita cauție întocma au apelarisit pricina la acest
domnesc divan, de cătră care sorocindu-să căutarea ei prin clasificație și încunoștiințându-să pe
înpricinaț(i) la 18 decemv(rie) 1839, s-au priimit în divan jaloba clironomilor lui Tulbure
răspunzătoare la încunoștiințare(a) ci li s-au făcut de a să înfățoșa în judecata divanului, și cu cerire
de a să căuta pricina în neființa lor. În temeiul căria Divanu(l) în ființa lui Vasili Popa și Ștefan
Prepeliță, formalnici vichili răzășilor, la 19 decemv(rie) 1839 au luat în tratație pricina, și având în
priivire că jăl(uito)r(ii) clironomi a lui Tulbure la instanțiili de mai jos n-au înfățoșat vreo dovadă
întru sprijinire(a) pritenției lor, Divanu(l) au cerut dovezi de la vichilii răzășilor și ei prin opis au
înfățoșat următoarele:
1. 7243, iuni(e) 5. Izvod încredințat de episcopu(l) de Huși Teofil, arătătoriu că moșia
Leoștii, parte(a) de sus, să înparti pe trii bătrâni, anumi Clopote, Tănăsia și Gligoroae, surori lui
Clopote.
2. 1816, iuni(e) 14. Zapisu(l) lui Dimitrie Botezatu din satu(l) Leoștii și a soții sali
Zmaranda, fata preutului Gavriil, prin cari să înprumut(ă) cu 301 lei de la sluger(ul) Pavăl Tulbure,
puindu-i amanet baștina și cumpărăturili părințăști din Leoști, cu îndatorire că nedând banii să
rămâ(i)e moșia sluger(ului).
3. 1816, iuni(e) 27. Jaloba răzășilor de Leoști dată domnului Scarlat Calimah cu tânguire
asupra lui Gheorghie i Dimitrie Botezat și Gheorghie a Stahii, ci s-ar fi sâlind a întra în părțili
jăl(uito)r(ilor), în dosu(l) cărie urmând carte g(os)pod cătră isprăv(ni)cie de Fălciu, ca să cercetezi și
să facă punire la cali.
4. 1816, decem(brie) 14. Zapisu(l) lui Dumitru Botezat și a soții sali Marandii, prin cari să
mai înprumută de la sluger(ul) Pavăl Tulbure cu 300 lei tot pe amanetu(l) zis mai sus la N° 2 a
dovezilor.
5. 1817, mart(ie) 14. Un izvod scris și iscălit de sluger(ul) Tulbure arătătoriu de banii ci au
dat lui Dumitru Botezatu și lui Gheorghie Popa, cuprinzătoare de somă de 688 lei, 30 par(ale), în
dosu(l) cărora esti scris „banii aceștia i-am primit rânduit fiind de d(umnealui) sluger(ul) ca să-i și
dau la un loc, și am dat răzășilor amaneturile mai sus arătate, 1817 mart(ie) 21, iscălit Constandin
Grigoriu.
6. 1817, iuni(e) 4. Jaloba răzășilor de Leoști dată domnului acei vremi cu tânguire asupra lui
Dumitru Botezatu, în dosu(l) căria urmeaz(ă) carte(a) logof(e)ții din (1)817, iuni(e) 29, cătră
isprăv(ni)cia de Fălciu prin cari să cuprinde că răzășii de Leoști judecându-se la divan li s-au dat
protimisis a răscumpăra părțili ci acel Botezatu le pusăsi amanet la sluger(ul) Tulbure și ei au și
răspuns banii în vornicie obștiei și să poroncești isprăv(niciei) ca lui Dumitru Botezatu să-i dei
vo(i)e a răscumpăra de la răzăși numai părțili de zăstri a soții sale.
7. 1820, decem(vrie) 20. Zapisu(l) post(elni)ce(lului) Ioniță Popa prin cari schimbă cu
Simion Bălțatu 15 stă(n)j(i)n(i) moșii din Leoști drept 30 stupi buni.
8. 1836, mai 6. În copie practicaoa judecătorii de Fălciu închietă în pricina dintre Ștefan
Prepeliță, Manolachi Tariță, Iancu Paraschiv și polc(o)v(ni)c(ul) Gavril Bălțatu asupra lui Simion
Balțatu pentru 15 stă(n)j(i)n(i) pământ, ci acest din urmă îi stăpâne în moșia Leoștii supt titlu că ar fi
vechil, hotărând judecătoria ca arătații stânjini să să pui la mijloc spre a să înpărți analoghicon de
cătră toți răzăși(i) pe baștina fiișticare și cu care hotărâre amândouă părțili s-au mulțămit.

314
 9. 1837, iunie 10. Raportul orânduiților de judecătorie spre înpărțire acelor 15 stânjini
pământ pe răzăși după închierea sa, cuprinzătoriu de aducire în înplinire a acei închieri.
După cetirea cărora do(v)ezi, divanul domnesc pătrunzând cu luare aminte înprejurările
pricinii au vinit în lămurire că titlu(l) cu care arătații stânjini au trecut de la polcovnicu(l) Ioniță
Popa la Simion Bălțatu, fiind schimb iar nu vânzare, asămine titlu de schimb să cunoaște acum în
persoana pârâților trecut la dânșii de numitu(l) Bălțatu după mulțămire(a) amânduror părților
adeverită prin iscălire(a) lor în închierea judecătorii de Fălciu din 6 mai 1836, și fiind pământulu
proprietății pârâților esti schimb precum s-au zis și nicicum vânzare precum instanția de mai jos au
înțăles-o; apoi nici poate ave loc pritenție de răscumpărare pornită de cătră jăluitorii Tulburești.
Și dar pe aceste temeiuri divanul domnesc hotărăște ca pârâții să rămâ(i)e în nesupărare
despre jăluitori în această pricină.
Aceasta fiind hotărârea divanului, cu plecăciune să supune înălțimii voastre.
A Înălțimii Voastre plecate slugi.
<Urmează 7 semnături>
Derector Hasnaș.
Practicaoua hotărârii iaste din 19 decemv(rie) 1839
N° 360
1840 fevruarie 6

ANI, Fond Ministerul de Justiție, colecția Anaforale, 40, Tr. 785, Op. II, 2035, f. 209 - 211,
original.

345. 1840 septembrie 2. Ana, soția lui Amvrosie Ioan, fiica blănarului Iordachi Nicolau,
vinde o dugheană negustorului evreu Melah, sin Ilie croitorul, cu 2500 de lei, aflată în Târgul
Făinii din Huși.

1840 sept(embri) 30: Vânzarea aceasta făcându-să cu priimire(a) amânduror părțil(o)r și

neavând trebuință este episcopie de ace(a) dugheană spre a o răscumpăra s-au încredințat cu a
noastră iscălitură, datori fiind a da obicinuitul bezmăn la episcopie pe tot anul.
<ss> Sofronie Episcop Huș(u)lui.

Adecă eu Anna, soție dumisale Amvrosie Ioan și fiică dumisale Iordachi Nicolau,
blănaru(l), din târg(ul) Hușului, încredințez prin acest zapis al mieu la măna dumisale neguțitorului
Melah, sin Ilie, evreu, croitoru, tot din târg(ul) Hușului, precum să fie știut că având eu doauă
dughene cu odăile lor, drepte a mele de clironomie părinț(e)ască, întru o părete și supt un
acoperământ cu locul lor aflătoru pe moșie sfintei episcopii, la față în Tărgul Făinii, din care
dughene pe una dug(he)ană ce-s(e) află din sus lângă poartă aflătoare, de a me(a) bună vo(i)e,
nesăluită de cătră cineva și cu vo(i)e părinț(e)ască o am trecut în de veci vănzare dumisale
numitului neguțitoru Mehal, sin Ilie, prin învoită tocmală 2500 lei, adică două mii cinci sute lei, carii
bani s-au și priimit toți deplin păr(ă) la un ban la mâna me(a), iar pentru poartă ce să află la față
dughenilor să avem de a ne sluji trei dughene, dumne(a)lui cumpărătoru(l) și eu cu dug(he)ană
me(a) deosăbită ce este întru o părete cu dug(he)ană cumpărătorului și megieșul nostru cu acaretul
său din sus Grigori Ioan, de veci nestrămutați, cât și toată ogradă încă să află la aceste două dughene
să avem di a o stăpâni în jumătate fieștecare dug(he)ană în jumătate și după semnile știut între noi,
cât și pentru poartă arătată. Ori înșe vreme va cere trebuință de vreun meremet sau și din nou de să
va face tot noi câte trei numiții cu megieșui Grigorie să avem de a cheltui. Între carele știut să fie că
de astăz(i) și în veci rămâne d(umnealu)i cumpărătoru(l) vecinic stăpânitoru asupra numitei dughene
și cu ograda din dos în jumătate, având toată vo(i)e de aș(i) face în ograda ce vor voi, cât și urmașii
du(misa)le nestrămutați. Rămân îndatoriț(i) de a răspunde bezmanul la sfănta episcopie p tot anul. Și

315
pentru ca să rămâ(i)e vânzare(a) me(a) pe temeiul său, prin jalba rugăm sfănta episcopie și pe
cin(sti)tă judecătorie (a) ținutului de a o încredința pe formile statornicite, și eu spre încredințare
neștiind carte ne punem numile și degetul prin scriitorul mai jos de vânzătoare.
1840 sept(em)v(rie) 2
Eu Anna, soție d(u)m(isa)le Amvrosăe și fiică d(u)m(isa)le Iordache Nicolau, blănaru(l),
adeverez.
Amvrosăi, soțul vânzătoarei, adiverez.
Eu Iordachi Nicolau, tatăl vânzăto(a)rii Anna, adiverez.
Cercetând pre iscăliții din acest zapis și arătând că este cu a lor buna priimire am adeverit.
1840 sept(em)v(rie) 8
<ss> Irimia Folescu, iconom.
Giud(e)c(ătoria) țănut(u)lui Fălci(u)

Cu toate că dughiana ce să vinde prin acest zapis esti di zăstri, dar așa precum însăși
părintile vânzătoarei neg(uțăto)r(ul) Iordachi blănariu(l) și a soțului ei Amvrosă / Ioan Vasăliu / prin
osăbit înscris a lor au siguripsât cu amanet după formă 6 pogoani vii a acelui întâi și o casă a acest al
doile(a), cum că vânzătorii cu banii ci vor luoa din vânzare(a) dughenii urmăzi aș(i) face o casă
pentru a l(o)r lăcuinți fără să rășluiască, care amaneturi săguripsătoare, aceștea după cercetare(a) ci
s-au făcut sânt drepti a lor, cuprinzând după prețăluire o somă mai mare decât banii vânzării
dughenii precum despre aceasta urme(a)ză rap(o)rt(ul) polițăi(ei) supt No. 59. De aceea dar
lămurindu-să toat(ă) dota, giudec(ăto)r(ia) din osăbitul rap(o)rt a poliță(i)e(i) supt No. 63, cum că
acaretul ce să vinde nu este supus vreunei altii prihăniri, pe temeiul țărcularnicii Marii Log(ofe)țăi
supt No. 1802, să încredinț(e)ază zapis vremelnicești pănă la îndeplinire(a) poblicăril(o)r ci
urme(a)ză a să înainte după formi.
1841 maiu 6
<ss>
<ss> Panu
<ss>
Pentru Pr. Năstasă Darii
N° 1865

Principatile Uniti Moldava și Valahie

Giudecătorie ținut(ului) Fălciu

În privire că înlăuntrul tribunalului di 6 luni și 15 zili legiuite de așăzământ pentru re(...)

publicat un asămine di redacți(e) prin buletinul din 11 fevr(uarie), anul curent, cu No. 102, nu s-au
ivit nimenea cu nici un fel de reclamați(e) asupra fondosului cuprinsu pren actul de fați. Apoi pi un
asămine(a) temeiu și comform închierei din 20 ali curentului să legalizază statornicu cu iscăliturile
cuviniti și punere(a) peceții. Totodată luându-se aminte că pren termenul di 6 luni ci să vedi ecspirat
se închidi dreptul di reclemați(i) numai acelora carii fiindu cu locuința în principat nu s-au îngrijit a
se presenta la trebunal înlăuntrul zisului termin, iar nu și îndrituiților pitrecători piste hotar după
stipulație art(i)c(olului) 6 din legea atingătoari di mărginire(a) dritului di protimisisu întărit cu
ofisu(l) cătră Sfatul cârmuitoriu din 1839, maiu 5, cu N. 35, iar articolul 8 din sobornicescul hrisov,
să acordeze termin di trei ani de la data publicației, apoi spre diplinire(a) citatilor legiuiri se puni în
vederi dumis(ale) proprietariului fondosului, ca la ecspirare(a) citatului termin de trei ani calculat de
la data mencionatului mai susu buletin să prezentezi treb(unalului) acest act spre a se puni pi el
ultima definitiva legalisare garantuitoare și în privire(a) pretențiilor acelor di peste hotar, copii în
decurgere(a) arătatului termen ce-ar fi următori a se presenta la această instanță giudecătorească cu

316
reclemații formulate dupre rostire(a) art(i)c(olului) 306 din reglementul organicu și a cuprinderei
legiuirei de la pagina 216, N. 114, din Tomul al III le(a) al adunărei dislegărilor.
<ss> Butuce
<ss>
N. 37
1861 sept(embri) 23

ANI, Colecţia Documente, 55 / 45, original.

346. 1840 septembrie 25. Învoiala dintre Alexandru Tutovanu și fratele său Gheorghe
pentru stăpânirea părților de moșie din Grumezoaia, Plopeni, Furchișeni de către primul.

Învoială

În putere(a) învoialii ce i-am dat eu jos iscălitul la anul 1829, apr(ilie) 28, fratilui meu
rosăenesc porucicul Aleksandru Tutovanu cuprinzătoare a ave stăpânire pe părțile din Grumezoae,
Plopenii și Furchicenii de aici din Moldova înprotiva cheltuielil(o)r și a ostenelil(o)r ce au săvârșit
dum(nealu)i în dezbatere(a) moșie(i) Viltoții din oblastia Basarabii, pe cari au rămas (...) pe sama
noastră a o stăpâni frățăști înpreună cu dum(nealu)i, iar pentru parte din Văltotești de aici din
Moldova ce prin stăruința și sălința dumis(ale) prin îndelungată vreme au scos-o din mâna
răzeșil(o)r, cari parte să cuvini tuturor frațil(o)r de înpărțală și dum(nealu)i spre despăgubire(a)
cheltuielil(o)r vinzindu-o de veci, am stătutu noi amândoi la învoială, fără a ceri judecată pentru
acest pământ și cu buna priimire(a) noastră s-au îndatorit fratele meu a-mi da dou(ă) mii lei bani /
cari i-am și priimit toț(i) acum / Și dum(nealu)i să rămâe folosit cu ceialanți bani ce s-au luat peste
soma pomenită dată mie înprotiva cheltuielil(o)r și a ostene(a)lă ce au pus în desbatere(a) aceștii
părți. Și dar de astăz(i) înainte în pricina Viltoteștil(o)r rămâne fratele meu liniștit fără grijă despre
ceialanți fraț(i) ai nostri, ca unul ce eu am putere (...) epitropie vechil și mai mari frate săvârșăsc
aceasta. Rămâni ca iar eu să răspunz celoralanți fraț(i) în tot, fără a să supăra fratele meu. Iar pentru
celelante părți ce mai sânt nealesă afară de aceste mai sus însămnate, atât de pe tatăl nostru, cât și d
epe maica noastră, oricari din noi va ave norocire a scoate, să aibă a le puni la mijloc și a să înpărți
frățăști, scoțindu-ș numai cheltuiele și ostenelile ce va arăta în frica lui Dumnezău că au făcut.
Pentru cari am iscălit.
1840 sept(em)v(rie) 25
Vichil și epitrop Gubirnschi, secretari Gheorghi Tutovanu.
Poftit de ambele părți a scrie această învoială ce prin buna dum(ilo)rsali voință, am iscălit și
eu.
Ianacachi Gheorghii.
Însuș dum(nea)l(o)r amândoi frații vi(i)nd la mini cu această învoială și citindu-o au arătat
prin viu grai că esti făcută cu amânduror mulțămire, poftindu-mă ca si o adiverez.
840 săptemv(rie) 28
<ss>
Gheorghie frati.
(...) Folescu.
Iani Holban.

ANI, Colecția Documente, 407 / 127, original; alte iscălituri.

317
 347. 1840 noiembrie 22. Isprăvnicia ţinutului Fălciu scrie privighetorului ocolului Mijloc
de la acel ţinut în pricina păhărnicesei Safta Lambrino şi vechilul moşiei Hoceni pentru un cot de
iaz.

Isprăvnicia Fălciului
Cătră d(umnealui) privighitorul de Mijloc

Deşi prin raportul din 8 a trecutei luni iulii supt N° 394 ai adus la ştiinţă dispre mărginirile
ci i-au făcut în pricinili urmati întri dumneaei păh(ă)r(niceasa) Safta Lambrino şi vichilu(l) moşii
Hoceni, mai ales pentru un cot de iaz, cari aşa precum s-au stăpânit şi în anul trecut de dumneaei
păh(ă)r(niceasa) l-ai şi dat tot în a dumis(ale) stăpâniri. Dar fiind că dumis(ale) păh(ărni)ceas(a) de
iznovu s-au tânguit că vichilul moşii a rădicat fânul ci s-au fost cosit pi acel cot, să scrii dumit(ale)
ca potrivit cu mărginirili cuprinsi la raportul dumitali după descoperirile de la faţa locului să faci
îndestulari dumis(ale) păh(ă)r(nicesei) fără să mai aştepţi poftiri.
1840 no(i)emv(rie) 22
<ss> Ioniţ spatar.

ANI, Colecţia Documente, 55 / 46, original.

348. 1841 martie 21, Iaşi. Mihail Grigore Sturza Voievod întăreşte judecata făcută de
divan în anul 1840, octombrie 20, în pricina dintre spătarul Costandin Matfteu cu răzeşii săi de pe
moşia Mărtineşti şi răzeşii de pe moşiile Ciorteşti şi Itrineşti, în care este părtaşă şi Episcopia
Huşului şi aga Scarlat Rosăt.

Cu mila lui Dumnezău Noi Mihail Grigoriu Sturza v(oie)vod, domn Ţării Moldaviei.

Domnescul divan prin anaforaoa din 28 octomvri(e) anul trecut 1840, cu No 3559, au adus
la ştiinţa domniei noastre că între dumnealui spatariul Costandin Matfteu şi răzăşăi săi de moşăea
Mărtineştii, şi între răzăşăi de moşăia Ciorteştii şi Itrineştii, în cari Itrineşti ari înpărtăşire de răzăşăi
şi sfânta episcopie Huşăi i dum(nea)lui aga Scarlat Rosăt, urmând pricină de giudecată după
pretenţăe întinsă de cei, asupra celor din urmă, că adică li s-ar fi înpresurând capătul moşăi
Mărtineştii de cătră Ciorteşti şi Itrineşti, carii nemărginindu-să în zare(a) dialului în cari stau şi
celelante megieşite moşăi, ar fi trecând pân(ă) în vale(a) Cioarei răşluindu-le capătul moşăiei
Mărtineştii, dum(nea)lui jăluitorul spat(arul) Costandin Matfteu prin jaluba ci au dat la 1 avgust
1835 divanului Ţării de Gios au făcut arătare că parte de moşăi ci are cu niamul său în trupul moşăei
Mărtineştii di la ţinutul Vasluiului ci este nelăcuită de lăcuitori pătimeşti înpresurare, pe de o parte
despre moşăea Stroeştii a dumis(ale) aga Alecu Rosăt, şi în capătul despre răsărit despre moşăile
Giurgeştii şi Ciorteştii undi ar fi părtaşă şi episcopia Huşului, rugându-să divanului ca în vreme(a)
obşteştii hotărâturi să i să ei în băgari di samă şi această a dumis(a)le jalubă di a i să puni în lucrare
pontul înpresurării, iar la 17 mart(ie) 1838 prin altă jalbă cerând ca pi temeiul aşezământului
Obşteştii Adunări să să sloboadă arătata jalbă de înpresurare spre a-ş(i) lua curs giudecătoresc ; cu
No. 1709 s-au triimes giudecătorii ţinutului Fălciului în copie, scriindui-să ca potrivit cu
dezlegare(a) ce urmează în asemine predmet să dei curs aceştii pricini după legi şi formi; Arătata
giudecătorii făcând lucrările cuviincioasă spre înfăţoşare înpricinaţilor cătră dânsa, în sfărşit după
peripisca ci au mai urmat la 10 maiu 1838, au luat pricina în trataţie în fiinţa îmbilor părţ(i) şi prin
jurnalul ci au închiet însămnează că din cuprindere(a) docomenturilor ci i-au înfăţoşat şi o parte şi
alta s-au lămurit că cerirea jăluitoriului bo(i)eri, că moşăea dumis(ale) Mărtineştii ar fi pătimind
înpresurare despre megieşitele moşăi Itrineştii a răzăşilor din ace moşăi / cu greşală însă din parte(a)
spat(arului) însămnat în jalba sa, Giurgeştii care la înfăţoşare din însuş hârtia înfăţoşată de

318
dum(nea)lui, i din arătările protivnicilor s-au dovidit a fi pisti alt hotar, neavând nici cumenicaţie cu
ace de pricină / şi Ciorteştii a răzăşilor di acele moşăi undi ar fi părtaş şi episcopie, cerând a să da în
a sa stăpânire locul cuprins supt a episcopii, şi a răzăşilor stăpânitori din vale(a) Cioarii, şi pără în
zare(a) dialului, undi ar sta hotarul şi altor moşăi ce sânt surori cu aceasta Mărtineştii, cari di la
niamul dumis(ale) din vremi ar fi trecut în stăpânire(a) răposat(u)lui bo(i)eri căm(inarul)
VasăliRosăt, spre a cărue întemeiari au înfăţoşat hotarnica vornicului de poartă Lefter Jăvirdean din
1806, no(i)emvri 6, din cari giudecătorie zici că n-au putut lua nici un fieli de încredinţare că numita
moşăi Mărtineştii ar ave(a) vreun fieli de inplicare cu acel loc, sau că pretindatorii di acum ar fi
urmat vreodată stăpânire, ce numai de nişte înpregiurări cari nici cum nu să ating de părăţi.
Şi luând în dibataţie şi hotarnica înfăţoşată de cătră vechilul episcopiei ieromonahul Macsim
Boureanul,a lui Alicsandru Miţăle, întărită şi de îndestui răzăşi, „de stolnicul Costandin Greceanul
din anul 1767, decemvrie 3, au văzut-o încungiurătoare la locul de pricină, şi din netăgăduire(a)
îmbilor părţi de cătră pârâţi, urmată stăpânire de atunce şi pără acum, vreme de 71 ani. După cari
giudecătoria având în priivire atât cuprinderea hotarnicii cari după obiceiul pământului au socotit-o
în totul legiuită, iar pe de alta urmari stăpânirii fără curmare de îndelungată vremi precum puţin
luând încredinţare giudecătoriia şi din raportul rânduiţilor de isprăvnicii Costandin Chiric, Ioniţă
Merli şi Vasăli Bosăi după jalba întinsă la 1823, apr(ilie) 15, de cutezare(a) ci ar fi făcut
cumpărătoriul hlizăi Mighiului vătavu(l) Enachi din Plochi cu trecirea stăpânirii piste hotarul de pe
vale(a) Cioarei, cari iarăş de cătră isprăvnicii s-au stavilarisât de îndată după poronca slobozâtă de
cătră ia, tot din acelaş an 1823, april(ie) 21, di la cari vremi şi pârâ acum însuş jăluitoru(l) n-au
tăgăduit în pre(...) că pârâţii răzăş(i) i episcopia nu au urmat pacinică stăpânire pe locul pretendirisât
de dum(nea)lui acum, şi că după nişti aşa înpregiurări giudecătorie au închiet socotinţă că precum
pără acum vremi di 71 ani s-au urmat stăpânire fără contenire şi de acum înainte să urmeză tot pi
acolo pe unde să glăsueşti prin pomenita hotarnică a lui Alicsandru Miţăle din anii 1767,
decemvr(ie) 3, nerămâind dumis(ale) spat(arului) cuvânt şi răzăşilor dumis(a)li a să întindi mai mult
ca unul ci n-au dat giudecăţăi nici un fiel de dovadă în cari să-ş întemeieză a sa pretenţăi, spre a
căruia statornicie să va rândui pe un cilen al ei, ca mergând la faţa locului să mărginească
stăpânire(a) îmbilor părţi întocmai după cuprindere(a) însămnatii mai sus hotarnici. Cu această
socotinţă a giudecătoriei jăluitoriul rămâind nemulţămit, iar părâţii răzăş(i) şi vechilul episcopii
mulţămit, din povodul jalobii di apelaţăi ci au primit acel divan dum(nea)lui spat(arul) cu N° 5633,
au scris giudecătorii Fălciului ca să pridastvlisască în a lui apelaţăi della acestui proţăs, cari dellă
giudecătoria triimiţindu-o acelui divan pe lângă raportul cu N° 186.
După cari acel divan făcând legiuitele chiemări îmbilor părţi spre a vini la el întru înfăţoşari
la 12 maiu a trecutului an 1839, au luat pricina în trataţăi în fiinţa tuturor feţălor prigonitoare, şi prin
jurnalul ci au închiet însămnează, că atât parte(a) ace ci au fost pân(ă) acum în stăpânirea răposatului
aga Rosăt, precum şi ace aflată în stăpânire(a) jăluitoriului bo(i)eri cu ai săi răzăş(i), fiind un singur
întreg trup din Mărtineşti să arată prin hotarnica din anii 7216, iuni(e) 20, cu cari s-au ales şi s-au
osăbit cu pietri pe lângă alti părţi şi parte(a) ace din Mărtineşti a lui Rosăt, că într altile să zăci,
începându-să sămnile hotarului întâi despre Mărtineşti, despre apus din muchea dialului văi Rădiului
din păduri de undi să hotărăşti cu hotarul Bălţaţilor, di acole drept la vale spre răsărit pisti vale(a)
Rădiului, şi în margine(a) dumbrăvii s-au făcut un bour într-un stejar, de acolo tot alăture cu
dumbrava pe podiş pân(ă) în muche(a) dialului lângă capul dumbrăvii ci esti lângă pornitură, s-au
pus un stâlpu de piatră în muche(a) dialului, di acolo să coboară drept la vale pisti pohornitură pe din
sus de pomii lui Tuluc, undi esti şi o paragină de vii şi în săliştea Mărtineştilor iar s-au pus stâlpu de
piatră lângă drumu(l) din dial, de acolo tot spre răsărit treci pisti vale(a) Mărtineştilor, şi în dealul
Cioarii s-au pus stâlpu de piatră pe podiş, de acolo tot spre răsărit pisti vale(a) Cioarii drept la dial
pe o văogă şi în muche(a) dialului Crasnii diasupra văii Usacovii înprotiva capului dumbrăviţăi din
gios s-au pus în muchea dialului doi stălpi într-un loc, unul cată în gios la muchea dialului pănă la
alt stălpu de piatră în curmătură la hotarul Giurgeştilor.

319
 Deci dar de vremi că această hotarnică duci ace(a) parte din Mărtineşti ace(a) cumpărată din
în vechime de bo(i)erul Rosăt pisti vale(a) Cioarei şi până în dialul Crasnii unde să întâlneşti cu
hotarul Giurgeştilor, şi această hotarnică să vedi urmată cu 59 ani înainte(a) acei din 1767,
decemvri(e) 3, înfăţoşată de cătră episcopie. Din asemine împregiurări s-au cunoscut că o parte din
acest hotar nu poate fi mai lungă şi o parte mai scurtă, ci viderat că din vremi în vremi s-au făcut
înpresurare părţii acii rămasă supt stăpânirea răzăşilor pentru care neputându-să acel divan uni cu a
giudecătorii socotinţă, au hotărât ca hotarul a întreg trupul moşăi Mărtineştilor despre Ciorteşti i
Itrineşti potrivit cu glăsuire(a) hotarnicii di mai sus arătată din 7216, iunii 20, să miargă pân(ă) în
linia dreaptă a hotarului Giurgeştii.
Cu cari această hotărâri a divanului di apel jăluitoriul spat(ar) cu ai săi, rămâind mulţemit
din povodul jalubii di apelaţăi ci au priimit acel divan di la vechilul episcopii şi răzăşii Ciorteşti
nemulţămiţi cu hotărârea acelui divan, s-au scris pomenitului divan prin adresul cu No. 5316, ca să
triimită della pricinii în apelaţia acelui divan, cari o asemine sau şi priimit pe lângă raportul cu No.
5323, după cari făcându-să legiuitele chiemări tuturor feţilor prigonitoare şi mai urmând îndestulă
peripiscă încât priveşti chiemare(a) numiţălor în giudecata acelui divan, în sfârşit la 10 oct(om)vr(ie)
1840 sau şi luat pricina în trataţăi întru stăruirea de faţă în presudsfii a jăluitoriului spatar Costandin
Matfeu, vechil şi din parte(a) răzăşilor săi di Mărtineşti i a ermonahului Antonii, vechilul Sfintei
Episcopii i a răzăşilor de Ciorteşti prin vechil diaconul Ioan Baciu, şi a răzăşilor de Itrineşti, iarăş(i)
prin vechil din parte(a) lor Costandin Bursă, faţă fiind şi dum(nea)lui aga Scarlat Rosăt, părtaşul în
Itrineşti.
Şi cerându-să mai întâi di la dum(nea)lui spat(arul) Costandin Matfteu documenturili ci ari
în pricină, prin opisul iscălit ci au dat au înfăţoşat următorile şi anumi:
1 iu. 7216, iuni(e) 20. Copii încredinţată de divanul di apilaţăi de pe hotarnica lui Bejan
Hudici, vornicul porţăi, şi Acsinti Uricariu, cuprinzătoare di alegire(a) şi hotărâtura părţilor di moşăi
a vornicului Iordachi Rosăt, cari au cumpărat-o di la ţinutul Fălciului, şi trec hotarâle di la ţinutul
Vasluiului, cari aceste părţi de moşăi sânt pe Crasna, anume sălişte(a) Giurgeştii şi din sus de
Răucani;
2 le. 1806, no(i)emvri(e) 6. Mărturii hotarnică di la vornicu(l) de poartă Lefter Jăvirdian, cari
din poronca domnului Moruz au fost rânduit la moşăia Mărtineştii ca să aliagă o parte din acest
hotar a spat(arului) Costandin Matfteiu / atuncea clucer / şi a neamului dumi(sa)li, prin cari întri
altili arată că la colţul din sus a moşăi Mărtineştii despre hotarul Itrineştii i Ciorteştii, cari sânt a
sfintii episcopii Huşului i a răzăşilor, di lovăsc în capite cu aceasta după stare(a) locului şi după
cursul altor megieşite moşăi ci stau toate într-o zare să vedi că facu înpresurare moşăi aceştie
Mărtineştii, căci din zare să pogoară în trupul aceştii moşăi pănă într-o vale ci să numeşti Cioara, şi
numai prin capătul părţăi ci au rămas a răzăşilor nevândută;
3 le. 1817, mart(ie) 17. Carti de giudecată a divanului obşteştii adunări prin care să lămureşte
pentru bătrânul Apostul Baghici în moşăia Mărtineştii şi să hotărăşti într-a cui stăpânire să rămâi;
4 le. Hartă de stare(a) locului a moşăi Mărtineştii;
5 le. 1839, iuni(e) 14. Copie jurnalului divanului Ţări de Gios, a cărie cuprindere s-au trecut
mai sus.
Iar vechilul episcopiei au înfăţoşat aceste(a):
1 iu. 7216, iuni(e) 25. Hotarnică tij de la Bejan Hudici, vornicul de poartă, i Tănasăi Bosăi, şi
Acsinti Uricariul, iscălită şi de alţăi, cuprinzătoare di alegirea o sută doisprezăci pământuri din
hotarul Itrineştii a vornicului Iordachi Rosăt, pe cari li-au şi stâlpit di giur înpregiur de cătră toţ(i)
răzăşii, şi că hotarul să începi din vale(a) Drochii, şi să sui la dial spre răsărit, şi în dialul Drochii în
zare despre răsărit din dial de un ulmu au pus stâlpu de piatră. De acolo drept pisti vale(a) Itrinii, şi
în dialul Crasnii pe podiş deasupra au pus alt stâlp de piatră , di acolo pi hat drept la vale, şi în şăsul
Crasnii din dial de drumul despre apus de Crasna, iarăş au pus stâlpu de piatră, di acolo pisti matca
Crasnii pisti silişti la dial în capul piscului văii Săci tij au pus stâlpu de piatră, de acolo drept la

320
păduria Lohanului în margine(a) pădurii au făcut un bour într-un stejar, di acole la dial în codru până
în zari la prival, undi să înpreună cu hotarul târgului Huşilor, di acolo p(r)in codru în gios tot
muchea dialului până la un loc undi să întâlneşti cu hotarul lui Ostahii Bosăi cu ai lui i Pascal
Baghici şi cu alţi fraţi şi răzăş(i) de ai lor, şi să pogoară la vale spre apus pe Corcearla, şi în
marginea pădurii iarăş(i) s-au făcut un bour într-un stejar, de acole să coboară tot Cocearla la vali
p(r)in nişti pornituri, şi iar s-au pus un stâlpu de piatră, di acolo în dreptul locului spre răsărit treci
pisti matca Crasnii iară s-au pusu un stâlpu de piatră din dial de drum, di acolo tot spre apus la capul
dialului pisti gura Itrinii iar s-au pus un stâlpu de piatră în costişă, di acolo tot la dial spre apus în
zarea dialului s-au pus alt stâlpu de piatră, di acolo drept la vale până în matca Drochii di undi s-au
început hotarul dintâi;
2 le. Hotarnică di la Alicsandru Miţăli cuprinzătoare di alegerea părţilor ci ari în Itrineşti
episcopia şi răzăşii, prin cari întri altile arată că măsurile li-au făcut pe trii locuri pisti Crasna până în
matca văii Cioarii, din hotarul Ciorteştilor până în hotarul pah(arnicului) Vasăli Rosăt. Dar răzăşii
de Ciorteşti cu opis au înfăţoşat numai o hotarnică din 1818, avgust 15, di la Ioniţă Negre şi alţăi,
cuprinzătoare că din poronca isprăvnicii fiind rânduiţ(i) să aliagă părţile căpitanului Miron Cozmiţa
cu ai săi răzăş(i) ci ar fi având în trupul moşăi Giu(r)geştii i Ciorteştii pi apa Crasnii, prin care după
hotărâtura şi alegirea ci au făcut între răzăş(i) arată întri altile că hotarul moşăi mergi în matca văii
Cioarii.
Deci în priivire acestor de mai sus documenturi înfăţoşate de părţile prigonitoare şi în
priivire pe masa presusfii şi a hărţii de starea locului înfăţoşată de dum(nealui) spat(arul) Costandin
Matfteiu, divanul după cu amăruntul şi pătrunzătoare cercetari ci au făcut înpregiurărilor aceştii
pricini au venit în lămurire că d(umnealui) spat(arul) Matfteu cu răzăşii săi di Mărtineşti nu ari
niciun cuvânt de dreptati la cerirea sa, întâiu că câtu pentru înpresurarea dinspre Itrineşti di vremi ci
dumi(sale) spat(arul) prin jalba dată la 1835 în termenul legiuit în asemine n-au reclemarisit de
înpresurare, ci numai despre Ciorteşti şi Giurgeşti, apoi nu poate acum ceri, căci instanţăili di mai
gios înprotiva legilor au giudecat o asemine pricină, încât să atingi de Itrineşti neputându-să lua de
temei zăcirea acelor istanţăi că spat(arul) Matfteu prin greş(e)ală în loc de Itrineşti prin jalba sa de
reclemaţăi au zâs de Ciorteşti, pentru că acesta nu esti un cuvânt cu cari să să poată oborî legiuire
pravilii, după cari legiuire cerire(a) dumis(ale) spat(arului) în priivire cătră Itrineşti în veci rămâni,
însă numai puţin apoi nu să cunoaşti că dum(nea)lui spat(a)r(ul) cu răzăşăi are vreun cuvânt di
dreptate nici în pretenţăia întinsă asupra Ciorteştilor, că adică hotarul Mărtineştilor s-ar sui pân(ă) în
zare(a) dialului Crasnii, în întemeiere ci-ş(i) faci pe cuprinderea copii hotarnicii din 7216, iuni(e) 20,
ci esti pe părţile Rosăteştilor, căci lasă a zăci1 că această hotarnică nici cum nu arată la ce loc stau cu
mărginire(a) lor Mărtineştii, ce numai măsurile şi ocolire părţilor Rosăteşti întrupate la un loc din
feluri de hotară megieşite; Dar apoi asupra ceririi dumis(ale) spat(arului) îi stau înprotivă alti două
hotarnici înfăţoşate de vechilul episcopiei, ce(a) întâi tot din 7216, iuni(e) 25, ci esti cu cinci zăli în
urma acii di mai sus, şi ce(a) al doile(a) di(n) 1767, cari deşi sânt pe Itrineşti, dar fiind că aceasta esti
soră cu Ciorteştii s-au luat în priiviri de cătră giudecată spre mai bună lămurire a adivărului pentru
întinderea şi a Ciorteştilor, prin cari hotarnici anumi să arată întinderea Itrineştilor pân(ă) în matca
văii Drochii numită aceastaş vale(a) Cioarii, având lucrare lor aceste hotarnici şi până astăzi, şi
numai puţin slujăşti de temeiu şi veche(a) stăpânire a însuş Ciorteştilor întru deopotrivă întindere cu
Itrineştii în curgire de 132 ani până astăzi cu nestrămutare, precum despre asemine învechită
stăpâniri a Ciorteştilor şi însuş spat(arul) Matfteiu au mărturisăt în presudsfii.
În privire(a) cărora acestor înpregiurări divanul hotărăşti ca răzăşăi de Ciorteşti să-ş(i)
stăpânească şi di acum moşăia lor Ciorteştii cu întinderea pân(ă) în vale(a) Cioarii, aşa precum şi
până acum au stăpânit, fără ce(a) mai mică supărare despre d(umnealui) spat(arul) Matfteu şi ai săi
răzăş(i) de Mărtineştii.

1
zice
321
 Drept aceia domnia noastră în temeiul legilor statornicite după noul aşezământ, prin acest
hrisov cu a noastră iscălitură şi pecete întărim hotărârea mai sus prescrisă a divanului domnescspre
vecinică curmare a proţăsului în temeiul articului 364 din organicescul reglement, urmând întru
aceasta credinţa bo(i)erilor domnii noastre mădulari a divanului domnesc iscăliţ(i) în anafora
dum(nea)lor: vor(ni)c(ul) Iordachi Balş, vor(ni)c(ul) Costachi Sturza, vor(ni)c(ul) Lascar
Cantacuzin, vor(ni)c(ul) Feodor Balş şi a candidaţilor îndeplinitori complectului, dum(nea)lor,
post(elnicul) Manolachi Radu, post(elnicul) Ilii Cogălniceanu, post(elnicul) Dimitrii Bran. Pentru
carii poroncim dumis(ale) vel log(o)f(ătului) a dreptăţăi şi cavaleri Neculai Canta ca prin locul
cuviincios să aducă întru întocmai înplinire hotărâre(a) arătată. Scrisu-s-au hrisovul acesta la scaunul
domniei în oraşul Iaşăi în anul al şaptile(a) a domnii noastre.
Anul 1841, luna mart(ie) 21 zile
No. 56.
Mihail Sturza, v(oie)v(o)d.

ANI, FEH, XXVI / 15, original, difolio, filigran, pecete mare rotundă în chinovar.

349. 1841 aprilie 7. Comisul Panaite Spartali se plânge Departamentului Trebilor din
lăuntru de nerespectarea contractului de către Catinca Dimache, de la care a luat în posesie moșia
Gușiței.

Cătră Cinst(itul) Depart(ament) a Trebilor din lăuntru

Comisul Panaite Spartali (?)
Jalobă

Cu contract formalic având luată în posăsie moșia Gușeței, din ținutul Fălciului, pe patru ani
de zile de la dumne(a)ei c(u)c(oana) Catinca Dimachi, a căruie protesmie să înplinește acum la
sfăntul Gheorghi viitoriu, a următoriului an; Eu ca un contractier, astă iarnă vânzând fânul ce am
avut pe pomenita moșie, dum(i)s(ale) post(elnicului) Ilie Cogălniceanul, pentru oile dumisale cu
tocmală ce să nu șadă păn(ă) la Sfăntul Gheorghie în cuprindere(a) contractului cucoanii, din potrivă
dumneaei au poruncit oamenilor de la moșia ca să izgonească oile dumisale post(elnicului) / în
vreme(a) când acum și față / mai înainte de înplinire(a) vadelii contractului mieu. De aceasta plecat
aducând la cunoștință ca să nu să supere sau să-s izgonească oile de pe moșie a dumisale
post(elnicului) Ilie Cogălniceanu păn(ă) la vadeaoa contractului, căci apoi ori ce pretenție să va isca,
va căde(a) în sarcina dumisale cucoanei.
<ss> P(anaite) Spartali
În 7 ar(ilie) 1841
Eșii

ANI, Fond Ministerul de Interne, Tr. 1772, Op. 2020, dosar 1288 / 1841, original, f. 1.

350. 1841 iunie 21, Iași. Anaforaoa Domnescului Divan în pricina dintre neamurile Ganțu
și Cărare cu postelnicul Gheorghe Beldiman, pentru trupul de moșie Curieci, de la ținutul Fălciului.

Să întărește această anafora spre întocmai urmare.

La 29 avgust 1841, cu N° 101, s-au făcut hrisov părții câștigătoare giudecății, dumisale
postelnicului Gheorghii Beldiman, iar ofis cu No.

322
 Preaînălțate Doamne!

Vornic(ul) de poartă Vasăli Mărăuță înpreună cu alți ai lui ce să numesc curgători din
bătrânul Ganțul, neamul Ganțulesc și Cărăresc, prin reclamația lor făcută cătră giudecătoria ținutului
Fălciului la 1835, iunie 3, au propus că ar fi având părți de baștină nealeasă în moșăia Curieci, acel
ținut, cari s-ar fi înpresurat de cătră răposatul vornic Dimitrii Beldiman, cerând a li să face
îndestularia legiuită, vroind cu aceasta cerire jăluitorii a înființa osăbit trup di moșăie cu numi
Curieci, cari loc astăzi să stăpânești de dumnealui postelnicul Gheorghii Beldiman, fiul răposatului
vornic Dimitrii Beldiman cu moșăia Șășcanii.
Giudecătoria înpărătășând această a lor pretențăi dumisali postelnicul / atuncea spatar / au
primit întimpinarea dumisali că Curiecii nu sănt osăbit trup, ci sănt de trupul moșăii Șășcanii, și
locu(l) de pe ace(a) moșăi ci s-au fost numită Curiecii au fost a unui Crăciun Curiac de la a căruia
coborâtori trecând în sfârșit în proprietaoa suitorilor dumisale postelnicului, să și stăpânești cu numi
de Șășcani, și fiindcă părintele dumisali prin giudecata divanului din 1823, întărită de domnul Ioan
Sturza, au dat rămași pe toți răzășii acei moșii ce pretenderisă părți din ea, după cari au urmat din
partea părintelui dumisali și urmează și din partea dumisali pacinică și negâlcevită stăpâniri, după
asămine s-ar îngrădi cu paragrafi această pretențăe a jăluitorilor.
Deci după înfățoșarea ce la 3 noiemvrii 1839 au avut în giudecătorii formalnicii vechili a
jăluitorilor cu dumisali postelnicul, giudecătoria le cunoaște pretenția fără ființă, lămurind că ei
niciodată n-au avut stăpânire pe acel loc ce vor ei din numi de Curieci, dar fiind stăpânirea dumisali
postelnicului Beldiman pe tot trupul moșăii Șășcanii și Hocenii, în cari intră și acel loc Curieci, este
întemeiată pe zisa hotărâre a divanului, judecătoria necunoscându-să în dreptati a intra în cercetarea
fondosului pretențăi jăluitorilor, prin Divanul Țării de Jos au predstavlisit della în acest Domnesc
Divan, cari sorocind căutarea ei în vade de 15 zile, pe cari au înpărtășit-o jăluitorilor prin judecătoria
de Vaslui și Fălciu, în a cărora ținuturi să găsesc ei cu foru lăcuințăi, cu deșteptare a să înfățoșa ori
însuși sau prin formalnici vechili cu vechilimeli anumi pentru acest Divan, precum și dumisali
postelnicul la vade s-au înfățoșat vornicul porțăi Vasăli Măriuță, ce prin vechilimeaoa neamurilor
sali Ganțulești, șăzători în satul Delenii, ținutul Fălciului, încredințată fiind vechilimeaoa de
judecătoria de Fălciu la 1839, mai 16, cu N°133, esti înputernicit a să judeca din partea lor în această
pricină la judecătoria ținutală la Divanul de Apel și pănă înaintea Înălțămii Voastre, precum și polc.
Toader Vărlan Carari, Vasăli sân căpitanului Grigoraș Carari și Necolai sân Ioniță Carari, iarăș cu
asăminea cuprindire de vechilime întărită de judecătorii ținutului Vasluiului la 13 mai 1839, supt
N°2133, înputerniciți de vechili din partea neamului lor Cărăresc, șăzător în satul Tanacu, acel ținut,
s-au înfățoșat și dumnealui postelnicul Gheorghii Beldiman în persoană, în ființa cărora și în neființa
celoralanți ai lor în temeiul articolului 371 din regulament ca unii ce n-au urmat au înfățoșa după
obșteasca chiemare ci li s-au făcut.
Divanul la 18 a curgătoarii luni iunie au luat în tratațăi pricina când cătră jăluitor prin opis i
s-au înfățoșat:
1) O copii de pi hotarnica lui Vidrașcu, vornicul de poartă, din 1783, mai 1, în cari între
altili să arată măsura ce au făcut moșăii Curiecii, cuprinzându-să încă că 6 funii, doi stănjăi, s-au
vinit un bătrân a Ganțului, ce-l stăpânesc Cărareștii și Ohinca cu neamul lor, cari copii esti adiverită
de răp(osatul) vornic Gheorghii Beldiman, bunul dumisali postelnicului, însă ace(a) întăritură este
pe osăbită hârtii cusută de jălr. la sfârșitul acei copii.
2le) O copii neînformăluită de pi spița moșăii Delenii pe Bujor.
3le) O mărturii din 1841, iunie 8, a unora din răzeșii Hurdugii răzășăști cum că drumul numit
a lui Cocârțală desparte moșia Hocenii de moșia Curiecii, marginea pe din sus, iar marginea pe din
jos a Curiecilor să disparti de moșia Bălăneștii pe din jos.
Iar dumnealui postelnicul Gheorghii Beldiman tot prin opis au înfățoșat:

323
 1) 7199, noemvrie 25, zapisul lui Vasăli, sân Tudosăi Timotinu, prin cari vinde lui Mihailă,
logofăt al 3 lea, partea sa din Micșăneștii, giumătati din bătrân, ci să hotărești cu locul Șășcanilor,
ținutul Fălciului.
2) 1823, aprilie 10, anaforaoa veliților boeri de giudecata ce au urmat între Sandu Marta și
alți ai lui ce să numeau răzeși în moșia Șășcanii, cu postelnicul Dimitrii Beldiman pentru
înpresurarea ce ar pătimi moșia Șășcanii despre Hocenii a postelnicului Beldiman, și prin cari să
dau rămas acei numiți răzeși ca unii ce n-au nici o înpărtășâre în moșăia Șășcanii, fiind vânduți , iar
prin întăritura domnească pe ace anafora le puni soroc de a să înfățoșa cu toati dovezăli.
3) 1823, iulie 26, Spiță făcută de caminarul Chirica Stamati / acum ban / din poronca
Divanului arătându-se bătrânii moșăii Șășcanii, între a cărora coboritori esti trecut și Crăciun Curiac
cu (...) din el.
4) 1823, septemvrie, anaforaoa veliților boeri de giudecata făcută între postelnicul Dimitrii
Beldiman cu o samă lăcuitori curgător din Lie Lefterii, Ro(...) și Buzăcești și alții ce să nume răzăși
de Șășcani și cere înpărtășire din acel hotar, prin care dându-să pe cei rămași ca unii ce sânt vânduți
în vreo câteva rânduri, să hotărăști ca întreg trupul moșiilor Șășcanii și Hocenii să să stăpânească de
postelnicul Beldiman fără vreo supărari despre acei acolisitori, fiind această anafora întărită și de
domnul Ioan Sturza.
5) 1823, săptemvrie 6, cartea domnului Ioan Sturza cătră isprăvnicia de ținutul Fălciului ca
în urmarea hotărârii de la N° 4 să înputernicească stăpânirea postelnicului Beldiman pe întreaga
moșăi Șășcanii, îndatorind pe acii acolisitori șăzători pe moșăia dumisali ai lucra boierescul.
6) 1823, octomvrie, mărturia spatarului Ioan Cuza și sardarului Gheorghii Bou, ce au fost
rânduiți prin cartea domnească în cercetarea înpresurării ce ar fi pătimit moșăia Hocenii ci-i zic și
Șășcanii despre megieșâta moșăi Futileștii de Jos sau Micșăneștii, în cari între altili să cuprind și
acesti că capul Hocenilor esti drumul Cocărțală, cari drum după ispisoacile înfățoșate de postelnicul
Beldiman și cuprinsă prin hotărârea Divanului zisă mai sus din 1823 aprilie, disparte Hocenii de
Bălăneștii și Micșăneștii și cu cari să cuprinde în trupul Hocenilor și locul numit Curiecii ce își are
numiri de pe Crăciun Curiac, și cari să stăpânești de postelnicul Beldiman.
7) Plan topograficesc de starea acestor moșăi.
Și pe lângă acesti apoi Divanul Domnesc au avut în videri și cerirea ce dumnealui
postelnicul Gheorghii Beldiman au făcut giudecătorii de Fălciu la 3 noemvrie 1839 de a să lua de la
jăluitori acea copii de pe hotarnică numindu-o terfelog, căci însuș încredințarea bunului dumisali pe
acea osăbită filă de hârtii dovedești că nu s-au dat lor și ace încredințare fiind pe osăbită hârtii di
prepus că jăluitorii tăgăduescu alăturata cătră ace iscodită de dânșii copii.
Deci după pătrunzătoare luare aminte făcută la înregiurările pricinii, Divanul Domnesc s-au
lămurit:
1) Că postelnicul Dimitrii Beldiman în urmă vornic, prin judecata din 1823, săptemvri,
întărită în (...) de domnul acei vremi, câștigând disăvârșită proprieta asupra întregii trupurilor
moșăilor Șășcanii și Hocenii, s-au dipărtat pe toți aceia ce atuncia ceri cu orișice drit înpărtășire în
aceli hotară, cari prin poronca domniască din 1823, săptemvri în șasă zile, s-au și adus întru
înpliniri, înputernicind pe dumnealui vornicul întru stăpânirea a tot locul numit Hocenii și Șășcanii.
2lea) Că la anii 1824, dumnealui vornicul voind aș hotărî moșăile Hocenii sau Șășcanii de
către megieșita moșăi Futileștii sau Micșăneștii, rânduiții hotarnici întru despărțirea hotarului să
întimiază pe documenturi înbunătățite prin pomenitul act giudecătoresc din 1823, lămurind
întinderea Hocenilorpăn în drumul lui Cocărțală și alte sămni prin cari să cuprindi și locul ci să
numești Curiecii din trupul Șășcanilor, de pe bătrânul Curiac, trecut în vânzari și stăpânirea
dumisale Beldiman, pe temeiul actului pomenit de giudecată, arătând că stăpânirea dumisali
Beldiman și mai înainte era pacinică pe acel loc din Șășcani, numit Curiecii.
3lea) Că jăluitorii răzăși nu au dat nici o dovadă că acel loc, în cari cer înpărtășiri cu nume de
moșăia Curiecii, ar fi diosăbit trup cuvenit lor, nici că au avut vreo stăpânire pi acela.

324
 Și 4lea) Că un terfelog ce numesc jăluitorii ca copii de hotarnica Curiecilor întărită de bunul
dumisale postelnicului la anul 1791, să găsăști închegat de multi file de hârtie de diosăbită ființă ,
unili mai mari, altili mai scurti, altili mai albi și altili mai vineti, și pe unili se găsăsc niști iscălituri
în original a unor oameni străini ce nu au fost hotarnici, iar fila pi cari esti iscălitura bunului
dumisale postelnicului este cu totul diosăbită și de alte fili de hârtii, încât asăminea terfelit (...) cum
nu s-au putut cunoaște de adivărat și nici au putut să fii dat la răzăși, fiind că să vede că s-ar fi dat
copii de pe vreo hotarnică la posesorul ce ave, și aceia găsindu-o jăluitorii au luat-o că pentru
închipuiti înscrisuri ce au alcătuit cum au socotit de a lor folos.
Din toati acestea înpregiurări Divanul s-au lămurit că jăluitorii nu au nici un cuvânt de
dreptati și hotărăște ca în temeiul pravilii obșteștii adunări înalt întărită din 1839 pentru îngrădirea
proțăsurilor ce nu pot fi supusă giudecății, această pricină esti sfărșită, fiind îngrădită cu pomenitul
act din 1823, pus și în lucrare, și nefiind nici o reclamațăi de la 1823 pănă la 1835, iar terfelogu
pomenit să să opriască în Divan, ca dacă această hotărâre a Divanului va câștiga înalta voastră
întărire să să dei în mâna dumisali postelnicului ca o hârtii plastografă și nelegiuită aducătoare
numai de pricini și giudecăți. Pentru care cu plecăciuni să supuni Înălțimii Voastre.
A Înălțimii Voastere
plecate slugi
Vornic Costache Sturza
Vasile Veisa postelnic.
Și alte iscălituri.
Practicaoa hotărârii iaste din 18 iunii 1841.

N° 1923
1841 iunii 21 zile
Eși

ANI, Fond Ministerul de Justiție, colecția Anaforale, 40, Tr. 785, Op. II, 2035, f. 1-3v,
original.

351. 1842 martie 29. Zapis de învoială al postelnicului Iordache Beldiman pentru
confecționarea a 120000 de cărămizi.
Zapis

Adecă noi care mai jos ne vom pune numili și degitile, încredințăm cu acest adevărat și
încredințat zapis al nostru ce-l dăm ân cinstită măna dumisale post(elnicului) Iordache Beldiman,
precum știut să fii că ne-am tocmit cu dumne(a)lui ca să facem 100 doozăce de mii de cărămide și
treaba cărămizii ce ne-au arătat și este di faț(ă) cu hotărâtă tocmală, câte noo(ă) lei și cinci ocă făină
de una mii cărămidă, pentru cari ne îndatorăm cărămida să fii bună și arsă bine; 10 cărămizi să
priim(e)ască, numai una ruptă în doo(ă), și noi ne îndatorăm ca îndată la vreme să ne aflămu la
stare(a) locului apucându-ne cu sârguință de facerea cărămizii ca să nu dăm sminte(a)lă, pentru cari
și dumne(a)lui are a ne da stuh i rogoz trebuincios pentru acoperit, precum și lemnele trebuincioasă
de arsu cărămida și pentru că vom urma întocma după zapis ne s-au scris numile și noi am pus
degitele prin condei(ul) scriitoriului, fiindu chezăși unu(l) pentru altu(l) și spre a ave(a) credința s-au
întărit și cu pecete(a) sătească.
1842 mart(ie) 29
Eu Ștefan Chetrar.
Eu Neculai săn Polei.
Eu Polei a Chirii, răspunzător și chizaș unul pentru altu.
Eu Ștefan Buznea, vornicic.

325
 Grigori (...), pasnic.

ANI, Colecția Documente, 56 / 47, original, pecete.

352. 1842 mai 29. Episcopia Huşilor se adresează Sfatului Principatului Moldovei în
pricina orânzilor căsăpiilor pentru satele Corni şi Broşteni de pe moşia sa.

N° 322 maiu 29. 1842

Către cinst(itul) Sfat al Prinţipatului Moldavvii

În alăturare cu moşia târgului Huşii, proprietaoa aceştii episcopii, mai ari episc(opia) şi alti
două moşii cu satili Cornii şi Broştenii, ce sânt supusă zilelor de boeresc la orânzile din acesti sati
de-a purure şi din în vechime s-au urmat tot feliul de vânzări, precum şi din Corni. Iară acum de
vreo câteva zile ni s-au înfăţoşat dumis(ale) posăsorii cu tânguire că s-ar fi oprit di cătră
isprăv(ni)cie a nu să mai tăia carni la orânzile acestea. Şi întrebându-să de pricina opririi, cu cari li
să faci simţitoare pagubă, n-au luat nici un fel de rostire cunăscătoare. Episcopia niputându-să
dumiri de o aşa fără vesti ridicare a driturilor sale, pentru care s-ar fi cuvenit mai întâiu a să
încunoştiinţa de neîncuviinţările ce s-au găsit, cu cinsti aduce la cunoştinţa înaltului Sfat şi totodată
faci rugăminte să binevoiască a poronci pentru nejignirea dreptăţilor sale, ci să sprijinesc di
îndestule în vechime acturi, pe care şi aşăzământul le apără. Iar di a sta mijlocită după vreun fel de
cerire a Eforiei sau a căsapilor din târgul acesta, Eforia cu oprirea căsăpiilor acestor orânzi nu are
niciun feliu di pagubă, dar nici folosu, precum nici contractul căsăpielor târgului carile urmiaz(ă) di
un an şi giumătate ci să înplineşti în vara aceasta, nimic nu să jigneşti, pentru că îndatorirea lor este
numai pentru îndestulare(a) târgului, iar căsăpiile orânzilor acestora au răma s slobode ca unile ce
nici odinioară n-au fost închisă, fiind pentru trebuinţa lăcuitorilor acestor sate şi de un folosu
obştescu, carile şi astăzi să priveşti, pentru că la căsăpiile din târgul Huşii urmiaz(ă) vânzare de carni
câte 22 parale oca, iar la căsăpiile acestor sate, în Corni 20 par(ale), iar în Broşteni 18 par(ale) oca,
la care năvălesc sărăcimea şi să pricinueşti o îndestulare dorită ocârmuirii; iar căsapilor târgului
păreri de rău asupra interesului lor, nemulţumindu-să cu folosul ce le rămâne de la 18 şi păr la 22
părale pe toată oca de carni, şi cu celălalt folosu ce trebuie să mai aibă aciia care au pogorât-o la 18
par(ale) oca di carni, pentru că în pagubă nu este de crezut că o dau, ca fiind legaţi a o vinde cu
preţul acesta, o pricină cătră carile au trebuit să alăturez băgare de samă isprăv(ni)cia ca să cunoască
folosul obştescu şi nejignirea casapilor târgului şi după împregiurări să încunoştiinţăz(e) locul
competent, căci nici odinioară nici dreptăţile episc(opiei) s-ar fi poruncit a să jigni, dar nici obştia şi
lăcuitorii satelor de un aşa folosu s-ar fi lipsit.

ANV, FEH, dosar 1 / 1842-1843, f. 1-1v., concept.

353. 1842 mai 30. Hotarnica părţilor de moşie a vornicului Vasile Andriuţă din Stuhuleţ,
ţinutul Fălciu.

Hotarnică
Anul 1842, mai 30. Prin pridpisania judecătorii ţinutală cu No. 2527, însărcinat fiind jos
iscălitul ca să mergu la moşia Stuhuleţul şi să aleg prin stălpirea cu pi(e)tri hotare 60 stăn(jeni),
pământ baştină, cumpărături şi schimburi, ci dum(nealu)i vornic(ul) Vasăli Andriuţă ari în trupul
aciştii moşii Stuhuleţu, adică în sălişti şi cămpu, 45 stănj(eni), baştină, 5 stănjini schimbu, 10
stănj(eni) tot schimbu, din câmpu 4 palmi cump(ă)rătură, cari somi de stănj(i)ni să mărginesc pe
lângă altă somă de stănj(e)ni ci-i ari a(f)laţ(i) în Stărpeşti, tot în trup(ul) aceştii moşii. Aşadar jos

326
iscălitul pi temeiul numerarisătăi poronci, astăz(i) la 6 aceştii luni, am mersu la stari(a) locu(lui), şi
prin adres(a) cu No. 1 adunându-să totime(a) răzăşilor precumu vânzătorii şi schimbătorii cătră
dum(nealu)i vornic(ul), şi anumi post(elni)ce(lul) Vasili Popica, căpit(anul) Vasili Arhiri, Iordachi
Biţan, pr(e)ot(ul) Costandin Purci, Dumitrachi Chibac, Grigori Marcu, Năstas Marcu, Iordachi
Vlasii, Ioniţă Vicol, Toderaşcu Şolomon, Ion Miron, Vasili Munte(a)n(u), Ioniţă Şolomon, Ioniţă
Chibac, To(a)der Chibac, Măţinţei Şolomon şi alţi(i), curgători din Ştefan Bunduc şi Negruşa,
precum şi vănzătorii schimbători trăitori la sat(ul) Şchiopenii, anumi Arhiri Vasilachi, Ion Gârneţu şi
Pavăl Cireş, şi aceştie toţi curgători din Ştefan Bunducu şi Negruşa din bătrânul Pitru Stuhuleţu.
Şi mai întâi s-au cerut la dum(nealu)i vor(ni)c(ul) titlurile proprietăţii, înfăţoşân(d)
următoarele:
No.
1. 1840, iuni(e) 25, hotarnica lămuritoari a tot trup(ul) moşii.
2. 1839, iuni(e) 2, copia învoielii dată în domnesc(ul) divan şi încredinţată di boierii
divanului, a lui vor(ni)c(ul) Ioan Florescu cătră răzăşi rostitoari cum au să li să urmezi
stăpânire(a) la câmpu şi silişti, supt No. 4792.
3. 1841, iuli(e) 23, zdesca lui Arhiri Vasilachi, Ion Gârneţu şi Vasili sin Ghiorghii
Gârneţu, încredinţată de mulţi martori cu cari dau în schimbu 9 stănjini , 1 palmă, 4
parmaci pământ şi un stănjenu de la Vasile Gârneţu, ci-l ari cumpărat de la Pavăl Cireş.
4. 1841, iuli(e) 23, zapisul dum(isa)le Pavăl Cireş cu cari treci în de veci vânzare 4 palmi
pământ din moşia Stuhuleţi din parti lui Ştefan Bunduc din bătrân(ul) sân Pătru
Suhuleţu, ci şi el o ari de baştină di pi maica sa Balaşa.
Aşadar, jos iscălitul luândeplină încredinţare din coprindere(a) titlurilor înfăţoşati, cum că
dum(nea)lui vor(ni)c(ul) Vasăli Andriuţă ari nităgăduită parti di moşăi(e), atât în sălişti,
precum şi în câmpu, ale(a)să şi hotărâtă prin hotarnica din 1840, zâsă mai sus, şi înpreună cu
totimi am mersu în parti de sălişti a satului cari s-au găsât de jur înprejur îngrădită cu pi(e)tri
hotară în lăţime de 120 stănj(ini), iar în lungu de 150 stănj(ini), cari mai întâi după analogu
s-au ales di vor(ni)c, parti din sălişti baştina şi schimbul aşa precum în jos să arată.

Stănj(i)n(i) Palmi Par(ma)ce

45 - - Baştina, analogul din sălişti satului ci tragi di pi străbuna sa
Dumitra, curgătoare în bătrânul sin Pătru Suhuleţu.

5 5 - Parti din schimbul du(umisa)le Arhiri sin Vasilachi, Ion

Gârneţu, Vasăli Gârneţu, după zdesca din 1841, iuli(e) 23.

50 5 - Adică cincizăci stănjini, cinci palmi, i s-au ales în vatra

satului în sălişti, cari îşi au întindere(a) lor în lungu 150
stănj(i)ni, pi care stănjini s-au alăturat în margini(a) săliştii
din sus lângă pietrile despărţitoare di cămpu, dispărţindu-să
de răzăşi cu trii p(i)etri hotară, cari ci întâi piiatră s-au
statornicit din sus di (...)tar bisăricii şi despre răsărit de casa
lui Ion, zet Vicol, ci a doua piatră s-au pus din jos di casa lui
Nastas Marcu, privitoare la piatra întâi, ci a triile(a) s-au pus
pe râpa satului dispre apus în coastă şi pisti gardu(l) ţarinii şi
cam din jos di casa preutului Lupu.

Apoi iarăş dinpreună cu totimi am mărsu şi la parti(a) câmpului şi s-au dat pe faţa pământului aşa:
6 7 - Schimbul de la Arhiri Vasilachi, Ion Gârneţ, Vasile Gârneţu,
după zdelca din 1841.
327
 - 4 - Cumpărătura di la Pavăl Cireş după zapis(ul) din 1841.
7 3 - Adică şapti stănjini, trii palmi, s-au ales la măsura pi matca
Boţascăi.
6 3 - S-au ales la al doili(a) măsură schimbu şi cumpărătura, 4
palmi di la Pavăl .
5 5 - S-au ales la măsura al triile(a) pe zare(a) de(a)lului
Copăce(a)na schimbul cu 4 palmi cumpărătura de la Pavăl
Cireş, cari arătaţii stănjini la tustri(i)le măsuri s-au ales şi s-
au hotărât di cătră părţile răzăşilor ciloralanţi lipindu-să
alături pi di(n) jos cu părţile ce mai ari, prin despărţire cu
p(i)etri hotară, adică ce întâi s-au pus p(i)atră în Boţasca şi
ce al doile(a) s-au pus în drept(ul) locului în loc(ul) pietrii ci-
i vechi privitoari înapoi la piatra din Boţasca, şi ci al triile(a)
pi(a)tră s-au pus în zari(a) de(a)lului Copăceana, undi să
întâlneşti cu moşia dum(nealu)i post(elnicului) Iancu
Costachi. Iar întindere(a) acestor stănjini în lungu îţ(!) a
cursulor din matca părăului Boţasca spre apus până în
zare(a) de(a)lului Copăceana di 1525 stănj(eni).

Cu această rânduială prescrisă mai sus s-au ales şi s-au hotărât prin stălpire de pietre hotară
parti(a) di baştină cuvinită din sălişti, precum cumpărătura şi schimburi ci au săvărşit cătră Arhiri
Vasălachi, Ion Gârneţu şi Vasăli Gârneţu, pentru cari urmari în cuprindere(a) nomerarisităi poronci
s-au dat dum(nealu)i vor(ni)c(ului) porţii Vasile Andriuţă acest actu spre paşnica stăpânire.
1842 iuli(e) 6
Vasile Teni, vor(ni)c de poartă.
Vasălachi Arhirii.
Iordache Vlasă, răzăş.
Eu Năstaşe Marcu, răzăş.
Eu Gherasăm, răzăş.
Vas(i)le Chebac.
Eu Vasile Popica, postelnicel.
Vasile Bordei, răzăş.
Sandu Chebac, răzăş.
Eu Ioniţă Vicol, răzăş.
Eu Dumitrachi Chebac, răzăş.
Eu Toderaşcu Solomon, răzeşu.

Judecăt(oria) ţănut(ului) Fălciu

Această hotarnică fiind săvârşită de vornicul porţii Vasăle Teni pi temeiul poruncii
judec(ă)t(oriei) sut N° 2527, pi cari văzându-să adiverită şi de răzăş(i) potrivit rezoluţii din 20 a
curgătoarii , să adivereşti de judec(ătorie) vremelnic, dăndu-să şi în publicarisăre cu termenu de 6
luni de zile.
<ss>
<ss>
M(asa) I iu
N° 3746
1843 avgustu 23

328
 Judecătoria ţănut(ului) Fălciu

Aşa precum după publicarisăre urmând în termen de şasă luni de zile prin adaosăle Foi(i)
săteşti din 5 sep(tem)v3(ie) 1843, N° 67, nu s-au arătat nici un fel de reclamaţii asupra alegerii şi a
pământului cuprins prin această hotarnică, di aceea pi temeiul rezoluţii din 7 a acestei luni, să
încredinţ(e)azi statornic cu iscăliturile mădularilor şi punere(a) peceţii tribunalului spre aş ave(a)
nestrămutari a (...).
<ss>
<ss>
M(asa) I iu
N° 65
1844 april(ie) 17

ANI, Achiziţii Noi, MXXVI / 1, original, pecetea satului Stuhuleţi şi a judecătoriei ţinutului
Fălciu.

353 a. 1843 ianuarie <f. z.>. Paharnicul Neculai Jora, paharnicul Iordachi Molde și
Zmăranda Jora, păhărniceasa se adresează judecătoriei ținutului Tutova pentru încredințarea
învoielilor schimburilor părților de moșie din Costești și Băloșești, ținutul Tutova.

Cătră cinstita jud(ecăto)r(ie) ținut(u)lui Tutovv(e)i

Pah(a)r(nicul) Neculai Jora, și Măranda Jora, și pah(a)r(nicul) Iordachi Mogâlde

Alăturatili pi lângă aceasta învoieli di schimburi pentru părțili no(a)stri din Costești și
Băloșăști sunt a no(a)stri iscălituri și săvârșiti întri noi. Rogăm pi cins(ti)ta jud(ecăto)r(ie) ca si li
încredințăz(i) pi formă.
(1)843 ianu(a)r(ie)
Neculai Jora, pah(arnic) <m. p.>.
Iordachi Mogâlde, pah(a)r(nic) <m. p.>.
Zmăranda Joara, pah(arni)ce(a)si, născultă Mogâlde <m. p.>.
Cu voința d(umisa)li pah(arni)ces(e)i Zmărandii Joara am iscălit di mart(o)r.
Enachi Bădărău, po(ste)l(ni)c <m. p.>.

ANI, Colecția Documente, 353 / 127, original.

354. 1843 mai 13. Zanfira, soția lui Toader Sârbu vinde boierului Iordache Beldiman casa
și locul ei.

S-au înfățoșatu la comis(ia) înființată în ținutu(l) Iași pentru înstreinare a parte din bunurile
statului.
P.P. Treb. <ss>
868 fev(ruarie) 14

329
 Zapis
Adică eu cari mai jos îm(i) voi puni numile și degitul dau adivărat și încredințat zapisul meu
la măna d(umnealui) c(u)c(onului) Iordachi, boiar, precum știut să fii că i-am vândut casa cu locu(l)
casii cât să află, cu prețu hotărât 200 lei, adică do(u)ă suti di lei, cari bani i-am și primit toți diplin
acum înainti la facire(a)zapisului și i-am primit în mănăli meli și rămâni în veci a d(umnealui),
nistrămutat di nimin(i) dispre ne(a)muri, nici dispre străini, nici di fii mei. Și oricari si va sculala
judecată să nu i să ții cuvintu nici într-o samă, care eu am văndut di bună voia me nisilit di neme,
cari și alte feți din lăcuitorii satului au fost la facere(a) zapisului și cu pecete sate(a)scă s-au întărit și
pentru mai adivărată credință mi s-a scris numile și eu am pus degitul pi semnul sfintii cruci.
1843 maiu 13
† Eu Zanfira, soția lui Toader Sărbu, răposatulu, am pus degitu(l) di bună voia me.
† Eu Taseica, fiica Zanfirei.
<ss>

ANI, Colecția Documente, 26 / 19, original.

355. 1843 septembrie 30. Anaforaua Domnescului Divan pentru faptele lui Ioan Cuza din
Căbeşti, ţinutul Tutova.

Anafora
Tribunalul criminalicesc pe lângă raportul supt No. au predstavlisât în revizia acestui divan
că săntenţia şi della urmate pentru sumeţiile şi neîncuviinţate(le) purtări a dum(nealui) dv Ioan Cuza,
ficior răp(osa)t(ului) Gheorghie Cuza, cărora, la 30 a trecutei luni sept(em)vr(ie), făcânduli-să de
cătră acest domnescu divan cu pătrunderi cercetari şi luoare aminte înpregiurările cuprinsă în hodul
acestora, divanul s-au lămurit că dum(nea)lui Cuza iaste supus catigoriei cremenalului pentru
înpotrivire şi sumeţie la înplinirile aplicarisâte asuprăi poroncile ocârmuirei.
a) Pentru înplinirea dreptului cuvenit maicei sale D(umneaei) Anica Frunzăti, cari după
giudecata urmată s-au precurmat prin învoiala săvârşită în urmă cu maicăsa.
v) Pentru îndestularia otomanului Memeş Ezagi cu o sumă chile grâu ce după hotărâria
tribunalului de comerţ din Galaţi ar fi avut a răspunde .
s) Întru îndestularea casăi răp(o)sat(ei) comisoae Zamfiriţa.
Asupra cărora înpliniri ar fi rostit D(umnealui) Cuza că oricine ar îndrăzni să pui mâna pe
vreun lucru al său să va înprotivi până la moarte. Şi în sfârşit,
d; Că după înştiinţaria d(umnealui) dregătoriului de ţinut(ul) Tutovei cătră departamentul
trebil(o)r din lăuntru, d(umnealui) Cuza prin deosăbite casă purtându-să, s-ar fi dat că va ucide pe
dregătoriul ţinut(ului), d(umnealui) vornic(ul) Alecu Sturza, pentru care sfârşit s-ar fi şi purtat prin
târg(ul) Bârladului cu pistoali la brâu, încis cu sabie, şi că la deosăbite feţe ar mai fi rostit şi ar fi
arătat un scrin plin de fâşicuri cu scopos de buntu asupra ocârmuirii; Asupra cărora donosiri divanul
după pătrunzătoare luoare aminte au cunoscut că deşi aceste donosiri s-au văzut într-un fel ca
sprijinite de mărturisârile făcute cătră comisia ce au fost rânduită la stare(a) locului a câteva feţi, şi
anume dum(nea)lor pah(a)r(nicul) Teodor Ioan, cap(i)t(anul) Alecu Racliş, sărd(a)r(ul) Iordachi
Romaşcu, Mihăiţi Ştefănescu, cinovnicul isprăv(ni)ci(ei) Tutovei, răzăşi de moşie Căbeştii / megieşi
cu dum(nea)lui Cuza / şi de la un Ştefan Dumca, dar divanul stând a giudeca întocmai după rostirea
§§ 147 şi 148 din condica creminalicească, nu cunoaşte pe dum(nea)lui Cuza praviliceşti dovedit că
ar fi întrebuinţat înprotivire şi sumeţie la poruncile ocârmuirei sau că s-ar fi revoltat şi s-ar fi lăudat
asupra cârmuirei, asupra D. D. ministru din lăuntru şi că va face morţi în casa dum(nealui)
dregătoriului şi îl va omorî, precum au arătat pomeniţii mai sus, pah(a)r(nicul) Ioan, sărd(a)r(ul)
Romaşcu, cinovnicul Ştefănescul, căp(i)t(a)n(ul) Racliş şi răzăşii de Căbeşti / după următoarele
temeiuri:

330
 a, Că răzăşii de Căbeşti, megieşi fiind cu moşiile şi lăcuinţa dumis(ale) Cuza, de-a pururea
au trăit în duşmănie şi prigonire pentru interesurile moşiei, precum aceasta să dezveleşti şi din chiar
donositoarea mărturisârii date la comisie, întărită şi în giudecătorie, după cari înpregiurare
mărturisire(a) lor nici poati fi puternică şi primită după §§ 109, tema al 4 le(a), şi 134, temile 1 iu şi al
5 le(a), şi nici giurământului măcar că nu mă pot supune pe temeiul §§ 42 şi 108 din condica
criminalicească.
b., Că d(umnealui) sărd(a)r(ul) Romaşcu, în vremia aceia a mărturisâril(o)r sale să găsă
samiş isprăv(ni)ci(ei) ţinut(ulu)i Tutovei, adică amploaiat supt d(umnealui) vor(ni)c(ul) Alecu
Sturza, fiindu-i încă şi hin de cununie, precum şi Mihăiţi Ştefănescu iarăşi emac al sămişiei
ţinut(u)lui aceluia. După asămine dar cu vechimi, potrivit şi cu tălmăcirea din § 42, să oboară
legiuita dovadă a mărturisârei lor, neputând a fi primiţi să s(e) supu(i)e şi chiar giurământului după
tălmăcire(a) § 108.
v, Că mărturisâre(a) d(umnealui) căp(i)t(anului) Racliş de la comisie rostitoare între altile că
d(umnealui) Cuza s-ar fi purtat de-a pururea înarmat prin târg şi că ar fi suduit pe dum(nea)lui
dregătoriul pentru obijduirile ce i-ar fi făcut, la înfăţoşarea ce i s-au dat cu d(umnealui) Cuza în
presudstvia giudec(ătoriei), însuşi d(umnealui) Racliş ş(i)-au anerisit mărturisire(a) sa în punctul că
să purta cu arme prin târgul Bârladului, apoi mărturisâre(a) sa rămâne oborâtă şi fără legiuita putere
după § 134, tema al 6 le(a), ca unul ce n-au rămas statornic întru a sa arătare.
g., Că şi arătările făcute de dum(nea)lui Dumca Slovescoi cătră comisie, iarăşi nu să pot
socoti temelnice spre legiuita dovadă, - întâiu că d(umnealui) nici au vroit a da în scris mărturia sa
precum legiuesc şi îndatoresc pe un martur, §§ 42, 43 şi 113, din condica criminalicească; al 2 le(a) că
s-au ferit a veni la înfăţoşare cu d(umnealui) Cuza, atât în giudecâtorie, cât şi la trebunalul
creminalicesc, după iscălire(a) sa în zapisca canţăleriei criminalului, prin cari au fost chiemat, şi
trimiţându-să cu al doile(a) zapiscă a să chiema s-au aflat pornit la Botoşani după docladarisire(a)
cărţii de slujitori a criminalului, dând dovadă de neputinţă ca să dovediască a sa arătare, fără de cari
înfăţoşare pe temeiul şi a legiurii § 115, nu poate sluji de dovadă mărturisire(a) sa ce(a) slovesnică;
Şi al treile(a) că mărturisire(a) sa nu să vedi potrivită cu cele ce s-au discoperit la cercetare precum §
134, tema al 6, legiuieşti, căci pomenitul Dumca au spus la comisie că d(umnealui) Cuza iar fi arătat
în scrin ca vreo trei suti fâşicuri şi apoi la cercetare s-au descoperit că n-au avut mai mult, decât
pân(ă) la 10 tisteli, ba încă în fiinţă s-au găsit numai două tistele / descoperire cu totul depărtată de
mărturisire(a) dumis(ale) Dumcăi / cu toate că chiar şi mai multe fâşicuri să să fi găsit, totuşi aceasta
nu să poati socoti deplină dovadă şi d(umnealui) Cuza ar fi avut acele fâşicuri cu scopos ca să
omoare pe d(umnealui) dregătoriul ţinut(ulu)i şi să întrebuinţăzi şi revoltă precum d(umnealui)
Dumca au arătat la comisie fiind un adevăr netăgăduit că toţi vieţuitorii pe afară proprietari sau
posesori obicinuesc totdiauna a ţini în casăle lor şi praf şi fâşicuri, şi pentru trebuinţa vânatului şi
pentru vreo îngrijire de vr(e)o năvălire a făcătoril(o)r de răle, precum şi dum(nea)lui Neculai
Codreanu mărturisăşti prin înscrisul său că la dum(nea)lui totdiauna să găsăscu şi mai multe fâşicuri,
mai vârtos că casa dumis(ale) Cuzăi la ţară să găsăşti fără ogradă în izlaz, precum din dellă se vede.
Şi în sfârşit d, Că şi încât priveşti mărturisire(a) dum(nealui) pah(a)r(nicului) Teod(o)r Ioan,
măcar de ar fi fost luată mărturisire(a) sa întocmai după lămuriria şi legiuiria cuprinsă prin §§ 42-43-
108 şi 113, din condica criminalicească / informaţie ce cu totul lipseşte, după § 139 / însă tot nu
poati puni temeiu pravilicescu numai pe mărturisire(a) unui sângur martur ca să să învinovăţ(e)ască
pe d(umnealui) Cuza în asămine însămnătoare donosiri făcute de dum(nea)lui pah(a)r(nicul) Ioan şi
cei înpreună. Şi dar după prescrisăle înpregiurări neputând divanul socoti de legiuit vinovat pe
d(umnealui) Cuza mai mult decât pentru sudălmile răsuflate asupra persoanei dregătoriului / şi nu în
fiinţă ce pe di lături / precum şi însuşi li-au mărturisât, adăugând a întâmpina că şi aceasta au urmat-
o din multa obijduire şi prigonire ar fi sâmţit că poartă de dregătoriul asuprăi şi din furia mâniei cari
îi covârşi putere(a) de a să stăpâni, fiind întru o deosăbită buimăceală văzându-să ca ua p(i)erdut şi
atâte(a) proţesuri asupra cărora îşi închipuia că ave(a) dreptate. Pentru cari nici i să poati însămna

331
vreo mai multă canonisire, socotindu-să a fi covârşitoare pedeapsa ce au suferit cu rădinirile şi
închisorile în curgire de nouă luni precum şi înţălesul §§ 261, tema 1iu i al 3 le(a), şi 262 povăţu(i)eşti.
Pentru aceea după temeiurile arătate şi în unire cu săntenţia tribunalului cremenalicescu divanul
hotărăşti ca dum(nea)lui Cuza să rămâie slobod şi dizvinovăţit despre aceste catigorii şi vinovăţii ce
giudec(ătoria) prin a sa închiere zice că socoteşti de sine samavolnic înprotiva poroncii cârmuirei pe
temeiul chiar a mărturisirei cari d(umnealui) Cuza ar face prin a sa hârtie din dellă, fila 99, cărie
hârtii după critica ce i s-au făcut de cătră criminal şi de cătră acest divan, nu s-au văzut prin ea
niscaiva mărturisiri de înpotrivire ce ar fi întrebuinţat , ce nişte răstălmăciri a giudecătoriei fără
temeiu şi pravilicească dovadă. Aceastafiind hotărâre(a) divanului cu plecăciune să supune înălţimii
voastre.

ANI, Fond Divanul Domnesc, dosar 62 / 1843, f. 2-7, Concept.

356. 1843 octombrie 28. Protosinghelul Antonie Dumbravă primește de la Episcopul

Sofronie Miclescu al Hușului un loc sterp la Dric din locul târgului Huși cu obligația plății
bezmenului.

Copie!

În privire că prea cuvioșia sa protosinghelul Antonie Dumbravă acum mai mult decât șasă
ani să află la această Episcopie a Hușului cu îndatoriria slujbăi de vechil în pricinile de judecăți
pentru moșii(le) ce are casa acestii Episcopii, în care însărcinare purtându-să cu îndestulă vrednicie,
precum dovedesc acturile câștigate în folosul casăi, nu am trecut cu vederia rugămintea ce ne-au
făcut, ci i s-au dat un loc sterp la Dric din locul târgului Hușul, în măsură patru zeci stâ(n)j(eni)
domnești capătul lățimii din jos megieșit cu locul monahului Isaac și cu a dum(i)sale Ioniță Ciudin,
treizeci și patru stâ(n)j(eni) lățimea capătului din sus despre drumul cel mare a Eșului ce să su(i)e de
la podu(l) cel mare alăturea cu casăle lui Pârvan Șopul, șasăzeci stâ(n)j(eni) lungimea amânduror
laturil(o)r partia de la vale, alăturată cu Marin Rotariul, Petcu Țone, Radul Giurgicu și alții; iar de la
deal cu drumul obștesc. Pe care loc slobod este prea cuvioșia sa numitul protosinghel aș face orice
acaret va vroi sau al vinde sau al dărui, îndatorit fiind numai a plăti la Episcopie pe tot anul legiuitul
bezmen. Deci spre știință și întocma urmare i s-au dat aceasta cu a noastră iscălitură și cu pecetea
Episcopiei.
1843 oct(om)vr(ie) 28
L: P: EP(IS)C(OPIEI)
Iscălit, Sofronie Episcop Hușului.

Judecătoria ținutului Fălciului

Copie ace(a)sta posolduindu-să din cuvânt ân cuvânt și găsându-să întocmai cu

or(i)ginalnicul act potrivit cu cerire(a) ci prin jalobă au făcut precuvioșii(a) sa protosinghelul
Antonie Dumbravă, să încredințazi di judecătorii cu iscăliturile cuvinite și punire(a) piceții.
<ss> Stălinescu.
<ss>
<ss> Alicsandrescu
Direc(to)r <ss> Zagura.
Răgi(strato)r <ss> Marta.
N. 3663
1849 decemvr(ie) 14 zile

332
 ANI, Colecția Documente, 420 / 81, copie.

357. 1844 ianuarie 28. Mărturie privind slujbele lui Panaiti Folescu din târgul Huși pentru
Eni Petrov din Iași.

Mă(r)turii

În priviri având cerire(a) ci me-au făcut dumni(a)lui Panaiti Folescu din târgu(l) Huși, undi
și eu astăzi jos iscălitul întâmplându-mă vinit aici, m-au poftit să-i adiverescu a me(a) curată știință
pentru slujbili ci au săvârșit în interesurili dumisali Eni Petrov stând în orașul Eș(i), precum și pi
dinăfară, dreptu cari adiverezu următoarili.
1 iu. Că la 1841 dumne(a)lui Eni Petrov înpreună cu dumne(a)lui Folescu au vinit și
dumne(a)lui Petrov la casa me(a) în orașul Eșii, sfătuindu-să a ceri di la mini o mijlocire pre
căsătoriia al doile(a) a dumisali Ianii Petrov că(utân)du-mă îndiosăbi dumne(a)lui Folescu me-(a)u
spus c-ar fi vichil verbal particuralnică în toati treburili dumisali Petrov pentru un (in)teres și pentru
un prietin, rugându-mă dumne(a)lui Folescu ca întri alti ajutor ci l-au atărna și pentru interesu(l)
meu și răcomenduescu a să căsători.
Deci eu ca un făptuitoru di bunătati am îndreptat pe dumne(a)lui Folescu ca pentru
dumne(a)lui Petrovesti di cinsti a lua în căsătorii pi o fiică Paraschița, ficioară răposatului Costachi
Gilovat, cari ari îndistulă averi nemișcătoari potrivit dorințăi dumisali Petrov.
2 le(a). Dumne(a)lui Folescu am văzut că au și pășit spre întrupare(a) căsătoriei dumisali
Petrov, precum cu pronia lui Dumnezău sau și săvârșit căsătoriia, când prin ostine(a)la dumisali
Folăscu am văzut și lăutari, au tocmit și lăutarii la masa ci au fostu pi vremi di do(u)ă zili, iar pi a
cui socotială nu știu.
3 le(a). Dumne(a)lor s-au dus cu căsătoriia și în cari veremi1 dumne(a)lui Folescu au zăbovit
multă vremi înpreună cu Petrov pintru osăbiti interesu(ri) privind totot2 pi dumne(a)lui Folescu, iară
ci interesuri nu știu.
4 le(a). În urma (a)cestora la 1842 iar(ă)și am văzut că au vinit la Eșii dumne(a)lui Petrov cu
Folescu spre a rigularisă pi di o parti avere(a) soțăi(ei) sali Paraschița atât în acaretul lor în orașul
Eșii, precum și în părțăli di moșii din hotarăli moșiilor Lucești, Stăngacii, Digiugațăi și Vlădești, di
apa Racovăi, țănutul Vasăluiului3, cerând regularisăre(a) lor a să faci prin ostenelili dumisali
Folescu, încredințându-mă că d(u)mne(a)lui Folescu e(a)r fi vechil în (to)4t.
5. După ace(a)ste(a) fitimisându-mă nu numai pintru dumne(a)lui Petrov sau pintru
dumne(a)lui Folescu, ci mai vârtos pintru nepoatăme(a) Paraschița, soțăia lui Petrov, di răzășiia ci
am în hotaru(l) Stăngaciu mai sus pominit, cătră cari eu părinte și înpreună cu Folescu am sârguit
pănă când i s-au regularisăt toată zăstre(a).
6. Și în sfârșit tot la 1842 eu găsându-mă în Vasului5 mi s-au dat di știri di cătră unu(l) din
răzăși Stan Draine că dumne(a)lui Folescu, vichilu(l) dumisali Petrov, au încărcat o somă di
hereste(a) din codru(l) proprietățăi meli, iară Stan Draine la dumisali Paraschița, și din pădure(a)
Stăngaci, când codru(l) acela era și esti (...)6put și astăzi după poruncili ocârmuirii ci să păstrează
(de)7 isprăvnicia di Vasului8, la cari i-am oprit carăli (...)9 dumisali Petrov și așa înfățoșându-mă
(la)10 isprăvnicia di Vasului cu dumne(a)lui Folescu, vichil dumisali Petrov, când i-am orăștuit carăli
cu hereste(a), și arătându-mi că o parti di hereste(a) trebuitoari ar fi mai multu pintru dumne(a)lui
Petrov, iar o parti a să vindi în spiculații la Huși, din cari ace(a) di spiculații 20 să (...)ri 30 amnari
le-(am) luoat eu di lemnul dat la Stoian Sărbul din Vasului. Iară ceelanțăi herste rămasă în șăpti cară,
înduplecându-mă atât dumne(a)lui fostul ispravnic spătariu(l) Alecu Rășcanu, sprecum11 și
dumne(a)lui Folescu mai vârtos pintru tribuința dumisali Petrov prin mijlocire(a) și a dumisali
Folescu, i-am slobozăt aceste șăpti cară di hereste(a) încredințându-mă că tocmai ostne(a)la dumisali
Folescu esti pintru a dumisali.

333
 Ace(a)sta esti curată a me(a) știință supt cari mă iscălescu însuș, iar prin osăbită jalubă voi
ruga pi cinstita isprăvnicii a să încredința mărturisăre(a) me(a).
Anul 1844 ghinar(ie) 28
<ss>

_________________________
1
vremi.
2
tot.
3
Vasluiului.
4
Rupt.
5, 8
Vaslui.
6, 7, 9, 10
Ilizibil, din cauza aplicării peceții.
11
Conform textului.

ANI, Colecția Documente, original, 55 / 62, original.

358. 1844 februarie 7. Isprăvnicia ţinutului Vaslui face cunoscută monahului Isaia Chitic,
nacealnicul schitului Ştioborăni, neîncuviinţarea cărţii de blestem în pricina cu protosinghelul
Gavrilaş.

Cuvioşii sale monah(u)l(u)i Isaiia Chiitic naceal(ni)c schitului Ştiuborăni

Dipart(amentul) din lăuntru prin poronca supt N° 1610 faci cunoscut că după jalba ci au
priimit di la cuvioşia voastră cu ceriri a să urma supt carte di blăstăm cercetare(a) reclamaţiil(o)r
protosinghelului Gavrilaş pentru cheltuielile ci zici că ar fi întrebuinţat la acel schit, cerând o
asămine carte di la comitetul mitropolii, au priimit răspunsul supt N° 32, întâmpinat că nu să poate
încuviinţa cerire pentru că amândouă feţile fiind parte dohovnicească după canoanile bisăriceşti
numai supt omoforăl arhiereului puteţi fi supuşi spre a arăta adivărul. Potrivit căria această
isprăvnicii a ţinut(u)lui Baslui vă faci cunoscut spre regularisări.
<ss>
N0 753
1844 fevr(uarie) 7

ANI, Fond mănăstirea Ştiuborăni, I / 29, original.

359. 1844 aprilie 12. Anaforaua privind procesul dintre serdarul Alecu Sevastos,
ureadnicul Andrei Topală și răzeșii din Grumezoaia și Plopeni, ținutul Fălciu.

Pre înălțate doamne!

Între dumnialui sărd(a)r(ul) Alecu Sevastos și uriadnicul Andrii Topală și între răzășăi de
moșăia Grumăzoaia și Plopenii de la țănut(ul) Fălciiului, urmiază pricină de giudecată după
pretențăia celor întâi asupra celor din urmă pentru înpărtășăria ce cei întâi cer a ave(a) în acele
hotară.
La trecutul an 1836 septemv(rie) 21, uriadnicul Andrii Topală prin jaluba ci au dat
log(o)f(eției) dreptățăi au arătat că având drepte părț(i) de moșie a trage de pe niamul său din
țăn(utu)l Fălciiului, satul Grumezoae, pentru cari ar fi în giudecată încă de la an(u)l 1822 cu răzășăi
săi, când la 826, maiu 6, pe jaluba sa i s-au și făcut carte gospod la acel țănut, ca prin cercetari mai
întâi de la fața locului să i să desloșască, și în urmă după dreptati să i să dei și în stăpânire drepte
părțăle sale, când el au și fost următori.

334
 După care ace(a) isprăv(ni)cie i-au și rânduit potrivit poroncii ci li-au fost dus, rânduindu-i
întâi un vornic de poartă și alte dou(ă) feță cu care el dinpreună mergând la numițăi răzăș(i) precum
hârtia arătaților rânduiț(i) adeverează de la 1826, iulii 2, că la întrebaria ci le-au făcut rânduițăi
răzășălor săi, ei au răspuns că cu adevărat fiind el din acel neam are parti, după care întrebari de la
fața locului ce i-au făcut adiverind curgătorii înaintia rânduiților i sau și dat aciasta adiverință. Și
mai mergând iarăș la isprăv(ni)cie cu răzășăi și după cercetaria ci iarăș(i) i s-au fost făcut și de
dumnealor dregătorii rămâind ca să i să și dei lucru în stăpânire, atuncia răzășălor nemairămâindu-le
nici un cuvânt, altul cu care să să mai înpotrivască îndată, i-au și înturnat acest vicleșug, căci el este
din Beserabiea și niamurile îi sânt acolo și hârtiea ci o ave(a) de la sale niamuri fiindcă era neîntărită
i-au și înturnat-o ca să-ș(i) aducă altă hârtii din Besarabiea și întărită după formi. Însă el fiind om
sărac și a să înturna înapoi și aș înformălui asămine dreptăți îi era pisti putință. După care s-au tot
prelungit până în iarna acelui an și prin stăruință, mijloaci și cheltueli ș-au adus și asămine(a) hârtii
după cum ei au cerut, și hârtiile lui adiverează de întocmai urmari, și numai de o îndărăpnicie a
răzășălor săi i s-au pricinuit atât cheltuielile aceste din urmă și s-au păgubit și de tot venitul de
moșăi, cerând în sfărșit ca să-s porunciască locului cuvenit ca cu grăbire să i să cercetezi dreptățăle
ci i să cuvin, și asupra nemulțămirii ce va urma să o și predstavlisască pricina în divan, cari jalubă cu
rezeluțăia logofițăi(i) dreptățăi s-au îndreptat giudecătorii de Fălci(u), spre ai da legiuit(ul) curs.
Cătră cari giudecătorie arătându-să cu jalubă și dumn(ealui) sardar(ul) Alecu Savastos i
Andrii Topală la 5 octomv(rie), anul 1836, cu propunire că încă di la anul 1826, maiu, prin jalobă
cătră fostul domn di atunce s-au tânguit pentru părțile di moșăi ci li să cuvin din sat(ul) Grumăzoae,
după care înfățoșându-să la isprăv(ni)cie în urmaria cărții gospod, dregătorii acelui țănut au și
rânduit cercetare la fața locului pe un vornic de poartă Costandin Penișoară, care li-au și dat mărturie
la mână și cu cari înfățoșându-să la isprăv(ni)cie, potrivit acii mărturii i a doi din răzăși s-au hotărât
ca să-i dei locul în stăpânire. După cari nemairămâind părâțâlor răzăș(i) nici un cuvânt de înpotrivire
iar unii din ei propuind ca să aducă jăluitoriu(l) sardari hârtii întărită după formi din Beserabiea di la
niamurile lor, și așa îi vor da parti de moșăi, la cari după întâmplari niertându-l încungiurările s-au
prelungit păn(ă) atuncia când au adus niști asămine hârtii di la niamurile răzășilor după însuș cerirea
lor, cerând în sfârșit ca să-s rânduiască un vornic de poartă să meargă la staria locului și cercetând în
frica lui Dumnezeu spre descoperirea și doșlușirea adivărului prin carte de blestem, să i să dei în
stăpânire drepti părțăli lor. După primirea cărora jalbi acei giudecătorii făcând legiuitele chiemări
fețălor prigonitoari și după o îndelungată peripiscă urmată, în sfârșit la 31 oct(o)mvr(i)e anului trecut
1841 au luat pricina în tratațăi prin înfățoșari, atât a jăluitorilor, cât și a pârâților în persoană și prin
jurnal(ul) ci au închiet însămneză că giudecătoria dizbatirisând propunerea amândoror părțălor în
privire cu hodul dellii și dovezile înfățoșati, au venit în lămurire:
A. Că divanul apelativ a Țării de Jos prin hotărârea sa din 30 april(ie) 838 ce au închiet
asupra pretențăi jăl(uito)r(ilor) făcută tot prin acești vechili ci au fost pornit proțăs asupra pârâțâlor,
ca să li să dei înpărtășăre din pominita moșăi a Grumăzoai și Plopeni, bătrânu(l) Dumitra, ci ar fi
fost fata lui Tohilat; pominitul divan disființând pe Dumitra de fata lui Tohilat, o mărginește de
cumnata lui Tohilat în chipul următori, dar fiind că ei jăl(uito)r(ii) s-au întors acuma a ceri pe
Dumitra că ar fi fost cumnată lui Tohilat după mărturie pârâților dată la anul 1829, maiu 1, în pricina
ci atuncea au avut cu poroșnicu(l) Alicsandru Tutovanu, prin cari arată că Vărvara călugărița au avut
trii feti și anumi pi Prodana, ci au țânut-o Tohilat, pe Dumitra, ci au țânut-o Gheorghiță armașu(l) și
pe Mariea, ci au țănut-o Ioniță Hurduc. Apoi rămâni ca jăl(uito)r(ii) să dei dovezi că cu adivărat că
cu adivărat sânt coborâtori din ace(a) Dumitra și că au avut stăpânire în pomenita moșăi Grumăzoae
în terminul prescris de legi, spre a li să da acum înpărtășâri di pe ace(a) Dumitra, care o asămine să
cade aș lua curs de la ce(a) întăi i(n)stanțăe prin cartede blestem.
B. Pentru dovedirea că atât jăluit(o)r(ii) precum și încredințătorii lor ci să găsăsc trăitori în
oblastiea Beserabii, sânt curgători din bătrân(ul) Dumitra au înfățoșat jăl(uito)r(ii) șasă bucăț(i)
documenturi scrisă pi hârtii gărbovai și încredințati toati de locul giudecătoresc a Beserabii după

335
formile ci acolo să găsăsc, prin cari dă deplină încredințare că jăl(uito)r(ii) cu adivărat sănt curgători
din Dumitra, precum de care aceasta cu lămurire să arată prin spița di niam din 6 iulii 840, prin care
să discriu anumi pi toț(i) trăgătorii din Dumitra păn(ă) la jăluitori, în cari spiță să găsăsc iscăliț(i)
însuș ei răzășăi pritindatari din Beserabiea pi temeiurile istanțăi și a curgirii niamurilor spre a căriiea
întemeieri că iscălițăi în spiță sănt drepți trăgători din bătrân(ul) Dumitra, dovadă este mărturiea
lăcuitorilor din satile Zastănca și Izvoarele, prin cari să cuprinde cu cei mai bătrâni că vrăsta din
aceli sati încredințază că toț(i) câți să găsăsc iscăliț(i) în pominitele spiță sănt cu adivărat trăgători
din Dumitra ci au făcut-o Ghiorghiță armașu(l) și că ei știu că fiu(l) acestor din urmă Neculai
Armașu când să afla în viață adeseori aduce de la pomenitele moșăi nuci și vin, mai încredințându-să
despre aciasta și prin mărturia din 31 octomvri 840 a dohovniceștii tagmei a satului Zastanca prin
cari alăturiază și aci(a) spiță a niamului armășăsc trăgători din Dumitra, ci să găsăști și acum în
pomelnic(ul) acei bisărici, cari spiță după luare aminte ci s-au făcut s-au văzut întocmai cu ace(a)
încredințată de răzăș(i) cuprinzând și în aciastă mărturii că ei au și bună știință că, când să afla în
viață în vieață armaș(ul) Vasăli unul din pogorâtori(i) Dumitrii au luat și venitu(l) din aceste moșăi
păn(ă) la închidera Prutului.
Aceste toate dovez(i) dau distul încredințare că jăl(uito)r(ii) sănt cu adivărat curgători din
Dumitra pomenită prin închierea divanului arătată mai sus.
V. Iar în ceia ci divan(ul) prin a sa închieriarătată mai sus zăci că o asămine pricină să cade
aș lua curs de la ce întâi istanțăi prin carte de blestem, întru aciasta giudecătoriea au socotit:
Întâi de destuli de temeinice mărturiile arătati mai sus cari s-au înfățoșat de jăl(uito)r(ul)
Toadir, scrisă pe hărtii gărbovae și încredințate de locurile giudecătorești a Beserabii după formile ci
acolo să păzăsc.
Al doile(a), că pârâți(i) acum și în predsusfii n-au arătat vreo prihănire că jăl(uito)r(ii) n-ar fi
trăgători din Dumitra, dicât ei au voie aș (s)prijăni dreptățile numai cu închierea divanului.
Și al triile(a), chiar să fi vroit giudecătorie a întrebuința o asămine carte di blăstăm asupra
marturilor iscăliț(i) în mărturiile înfățoșati când mărturiile n-ar fi fost încredințate după formile
prescrisă. Totuș(i) era neputință ca unii ci toț(i) acei iscăliț(i) să află cu lăcuința în oblastia Beserabii
slujând întru aciasta acum distulă încredire întărirea ci pi (...) urmează.
G. În privire că dreptățile ce priivăsc pi jăl(uito)r(i) a intra în stăpânirea părțăi de pământ a
bătrânii Dumitra s-au făcut luari aminte di nu esti aceasta cerire paragrafisâtă cu nestăpânire în
termin prescris de legi, și s-au văzut:
Întăi că aciasta cerire a jăl(uito)r(ilo)r pentru înpărtășărea din bătrân(ul) Dumitra esti
pornită încă di la anul 836 și așăzământul pentru paragrafiile întri răzăș(i) s-au statornicit la anul
837, când proțăsu(l) să găsă în canalul giudecătoresc, cari în temeiul țărcularnicii marii logof(e)ți(i)
din 1839, cu No. 5095, publicată prin fo(a)i(a) sătească cu No. 25, acelaș an 839, nu esti supus supt
catigoriea acelui așăzământ.
Al doile(a), că mai înaintea publicarisirii pomenitii pravili întri răzăș(i) după obiceiul
pământului la o asămine(a) înpărtășări cerută de jăl(uito)r(i), cari este la un loc și nedespărțită di a
pârâților, paragrafii nu urma.
După aceste discoperiri giudec(ătoria) cunoscând pi jăl(uito)r(i) cu adivărat curgători din
bătrânul Dimitra și pi pârâț(i) stăpânitori cu ră credință părțăi di moșăi ci să cuvin din aceli moșăi
Grumăzoae și Plopenii, închei socotință că în temeiul § 1921 din condica politicească să fie pârâții
dipărtaț(i) din stăpânire(a) părțăi di pământ cuvenită bătrânii Dimitra, cumnata lu(i) Tohilat, cât prin
cercetari la fața locului să va dovedi că i să cuvini după însuș mărturiea pârâțâlor răzăș(i) din 829,
maiu 1, arătată prin închierea divanului di mai sus din 838, în cari închieri să găsăsc și pârâții
iscăliț(i) prin a lor vechil mulțămiri. Cu care socotință a giud(ecăto)r(iei) vechilii vechilii răzășilor
rămâind nemulțămiț(i) au apilarisit delii făcând legiuitili chemări fețâlor prigonitoari la 10 maiu,
anului trecut 1843. Au luat pricina în tratațăi și prin jurnal(ul) ci au închiet arată că după ci s-au cetit
jurnalul giud(ecăto)r(iei) țânut(ului) Fălciiului închiet la 31 octomv(rie) 841, documenturile

336
înfățoșati cu opisă de fețăle figurarisitoare în pricină și hodul dellii, au luat apoi aminte și la jurnalui
acelui divan din 838, april(ie) 30, N°, și s-au văzut că hotărârea lui s-au mărginit prin arătatul jurnal
ca pritindatarii Topală și Savastos, să dei dovez(i) că cu adivărat sânt curgători din ace(a) Dimitra și
că au avut stă(pâ)nire în numita moșăi Grumăzoae, care o asămine lucrari să-ș ei începutul de la ce
întâi istanțăi.
Așadar fiind că pretindatarii deși la giudecătorii au înfățoșat acele șăsă bucăț(i) documenturi
pi cari s-au întemeet și depărteaz(ă) pârâți(i) de la stăpânirea părțăi cuveniti bătrânii Dimitra,
cumnata lui Tohilat, dar apoi dup(ă) ce cu cumpătati luari aminte ci s-au făcut asupra acelor
documenturi și mai vârtos asupra spițăi înfățoșati di jăl(uito)r(i) la N. 1 și 2 a opisului s-au văzut că
o asămine esti dată jăl(uito)r(ilo)r di niamurile lor aceli cari și eli cer înpărtășiri din Dumitra, și cari
pretențăi a lor au și trecut-o cătră dum(nea)lui sard(a)r(ul) Savastos prin actul pomenit, iar vreun
docoment vechi cu cari să sprijăniască pomenita spiță nici cum n-au înfățoșat și apoi dovadă
vrednică de credință că vre odinioari au stăpânit partea Dumitrii din moșăia Grumăzoae n-au
înfățoșat.
Apoi după niști așa înpregiurări acel divan nu s-au unit cu socotința giud(ecăto)r(iei), ci au
hotărât ca pârâții răzăș(i) din moșăia Grumăzoaia pi temeiul § 1924, din condica țăvilă să rămâi
nesupăraț(i) mai mult din jăl(uito)r(i) cu asămine(a) nedriaptă pretențăi ci fac, cu cari hotărâre a
divanului dum(nea)lui sărd(a)r(ul) Savastos și Andrii Topală rămâind nemulțămiț(i) au apelarisit
pricina la divanul domnesc. dar aciasta după primirea delii făcând legiuitele chiemări fețălor
prigonitoare la 22 decemv(rie) trecut au luat pricina în tratație întru stăruire(a) de față în presudfii a
dumisali sard(a)r(ului) Alecu Sevastos i a uriadnicul(ui) Andrii Topală, precum și în ființa lui
Toadir Hărnage, Ștefan Donac și Ioan Hărnagi, vechili, și altor a lor răzăș(i) de Grumăzoae și
Plopenii, pogărâtori din Tohilat, față fiind și Toadir Mărzac i Gheorghi Bernevig, vechili
curgătorilor din bătrânii Savena și Tanasă i Enachi Penișoară, vechil niamului Penișorăsc, și
cerându-să mai întâi de la dumnealui sărd(a)r(ul) Sevastos și Andrii Topală dovezile ce au în pricina
cu opis iscălit au înfățoșat următoarile:
1800, april(ie) 6. O spiță făcută de post(elni)ce(lul) Costandin Temircan de tragirea
niamului său de la țănut(ul) Fălciului unde are părți de moșăi a patra parti în Grumăzoae i Negrii i
Fărchișănii i Plopenii i Dăneștii i Corneștii i Șcheia, Lecanii și altile, precum arată ispisocul lui
Tohilat, în dosul căria esti însămnat și părțăle din averea ci s-ar fi înstrăinat de răzășii lor urmaș(i).
2 le(a). 1801, april(ie) 9. Spiță făcută de vor(ni)c(ul) de poartă Costandin Temircan de
niamurile ce să trag de pe Tohilat și au moșăi în țănut(ul) Fălciului în satili mai sus pomeniti în
spiț(ă).
3 le(a). 1806, iulii 12. O mărturii a doi răzăș(i) din Grumăzoae ce o dau lui Toadir Manoli,
cuprinzătoare de știința ce au, că au niamuri la țănut(ul) Sorocii și că dându-ș(i) spiți și având și
scrisoari doveditoare de dănșăi nu este depărtat.
4 le(a). 1822, iulii 21. O vechilime(a) din partia răzășilor din satul Zastănca, prin cari
înputernicesc pe nepotul lor uriadnicul Andrii Topală ca să stăpânească părțăle lor de moșăi ce au în
Moldova în satul Grumăzoae, țănut(ul) Fălciului.
5 le(a). 1826, mai 6. Carte gospod în dosul jalubii lui Andrii Topală armașu, cătră
isprăv(ni)ci(a) de Fălciu, poroncitoare ca prin înfățoșare(a) jăluitor(u)lui cu pârâții răzăș(i) de
Furchișăn(i), Plopenii, Dăneștii, Cornei, Șcheea și Lecanii, cu scrisorile i spița de niam ce vor fi
având, să cercetezi de are și jăl(uito)r(ul) parte în aceli moșăi, și după dreptati să-i pui la cali.
6 le(a). 1826, iulii 2. Mărturie rânduiților din partia isprăv(niciei) că după poroncă cercetând
au aflat că Dumitra, fata lui Tohilat, din care să tragi jăl(uito)r(ul) are parti cu răzășăi în moșăia
Grumăzoae, Plopenii și altile hliză și că după hotarnicile vechi i s-au ales 300 stănjăni.
7 le(a). 1829, mai 1. Mărturie rânduiților din partea isprăv(niciei) ce o dau lui Hurduc, prin
care răzășăi mărturisăsc cum să înparti moșăe și pe câț(i) bătrân(i), zicând că Vărvara călugărița au

337
avut trii feti, pe Prodana, ce au țănut-o Tohilat, pe Dumitra ce au țănut-o Gheorghiță armașu, și pe
Mariea ce au țănut-o Ioniță Hurduc.
8 le(a). 1832, avgust 10. O spiță supt iscăliturile răzășălor făcută după ispisocul d(omnului)
Ștefan v(oie)v(o)d, din 6953 i cărțile de giudecată pe cari zic ei răzășii că o cunosc de adevărată și
prin cari arată pe Dumitra că esti fata lui Tohilat.
9 le(a). 1836, no(i)emv(rie) 9. Mărturiea lui Ștefan Condre și Toadir Țurcanu cuprinzătoare că
la an(ul) 1826, rânduiț(i) fiind înpreună cu alțăi pentru alegire(a) moșăi Grumăzoai între răzăș(i)
când atunce înfățoșându-să Andrii Topală cu Ștefan Grapă și alțăi răzășăi nu l-au putut înpotrivi mai
mult decât că aducând adiverință de piste Prut că cu adivărat să tragi din acel niam, îi vor da moșăi.
10 le(a). 1837, iulii 14. Jurnalul giudecătoriei țănut(ului) Fălciului cuprinzătoari de giudecată
ce au avut d(umnealui) sărd(arul) Alecu Sevastos, vechil, și din partea lui Andrii Topală cu răzășăi
de Grumăzoae pentru pământ, pentru cari după cercetari dovezilor înfățoșati de amândou(ă) părțăli
giudecătoria își dă socotință ca pârâțâi să rămâi nesupărați despre jăluire.
11 le(a). 1838, april(ie) 30. Jurnalul divanului Țării de Jos, prin cari să hotărăști că jăluitorilor
nu li rămâni nici un fel de dreptati a pretenderisi înpărtășire di pi Dumitra cu cuvânt că ar fi fata lui
Tohilat. Dar fiind că ei jăluitorii s-au întors acum a ceri pi Dumitra că ar fi fost cumnata lui Tohilat
după o mărturii a pârâților dată la anul 1829, maiu 1, în pricina ci atuncia au avut cu porucinicul
Alicsandru Tutovan prin cari arată că Varvara călugărița au avut trii feti, și anumi pi Prodana ci au
țănut-o Tohilat, pi Dumitra ci au țănut-o Gheorghiță armașul și pi Mariea ci au țănut-o Ioniță
Hurduc, apoi rămâni ca jăluitoriul sărd(a)r Sevastos să dei dovez(i) că cu adivărat sănt coborâtori
din Dumitra și că au avut stăpânire în moșăia Grumăzoae în terminul prescris de legi, spre a li să da
acum înpărtășăre di pi ace(a) Dumitra, care o asămine să cade a lua curs de la ce întâi instanțăi prin
carte de blestem.
12 le(a). 1840, iulii 6. Mărturiea satului Zastănca din țănut(ul) Sorocii pe hârtii gărbovai
încredințată de cătră giudecătorii de acolo cuprinzătoare că sărd(a)r(ul) Alecu Sevastos și Andrii
Topală cu adivărat să trag din Ghiorghi armașu și soțăia sa Dumitra și au dreptati a stăpâni în moșăi
Grumăzoae și altile aflati în Moldova, după spița ce au dat care ar fi întocmai cu memoarul aflat în
ace bisărică, precum că nu esti altă familii armășască cu aceste dreptăț(i) care ar pute(a) stăpâni.
13 le(a). 1840, iulie 4. Zdelcă pe hârtii gărbovae încredințată după formă, dată dumis(ale)
sard(a)r(ului) Alecu Sevastos din partia lăcuitorilor din oblastiea Beserabii, țănut(ul) Sorocii, din
satile Ciornița și Izvoarăle, răzăș(i) di moșăile Grumăzoae, Plopenii și altile, țănut(ul) Fălciului, din
Moldaviea, ce să trag din bătrânul Dimitra și bărbatul ei Gheorghiță armașu, cuprinzătoare de
alcătuirea urmată între numițăi lăcuitori cu rudeniea lor d(umnealui) sardariul Sevastos, pentru
pământul ci s-ar cuveni acelor lăcuinți din bătrânul Dumitra și bărbatul ei Gheorghiță.
14 le(a). 1840, avgust 23. Mărturie lui Dămian, fiul mortului Tudosă armașu, pe hărtie
gărbovae încredințată de ocărmuire(a) de acolo, ce o dă lui Tănasă armașu, cuprinzătoare de patru
sălaș(e) țăgani ce au fost dați de zestre de călugărița Varvara, fiici sale Dumitra, pe care au țănut-o
Gheorghiță armașu și din care să adiverești că Andrii Topală ar fi drept văr cu el.
15 le(a). 1840, septemv(ri) 4. Mărturiea căpitan(u)lui de mazăli Manolachi Nacuț și a
lăcuitorilor din satile Zastănca și Izvoarăle, cu hârtii hărbovai încredințată, doveditoare că
sard(a)r(ul) Savastos cu adivărat să tragi din Dumitra ce au țănut-o Gheorghiță armașu, după spița de
niam ce au făcut, și au dat-o dumisali sardariului.
16 l(a). 1840, septemv(rie) 4. Mărturie lui Ștefan Manoli pe hârtii gărbovai încredințată,
cuprinzătoari că scrisoarea din anul 1806, iunii 12, ce este cuprinsă în jurnalul divanului Țării de
Gios, esti adusă de tatăl său Toadir Manoli din satul Grumăzoae și Plopenii, țănut(ul) Fălciului,
niamurilor armășăști curgători din Gheorghiță armașu și soțăia sa Dumitra cu dreptăț(i) din aceli
moșăi.

338
 17 le(a). 1840, iulii 6. O spiță făcută pe hârtii gărbovae a lăcuitorilor din satul Ciornița și
Izvoarăle, țănut(ul) Sorocii, răzăș(i) de moșăile Grumăzoae și Plopenii și altile, d ela țănut(ul)
Fălciului, de tragirea niamurilor din Dumitra și Gheorghiță armașu, barbatul ei.
18le(a). 1841, ghenar 28. Altă asămine spiță făcută pe hârtii gărbovai de curgătorii din
Dumitra și bărbatul ei Gheorghiță armașu.
19 le(a). 1843, avgust 3. Copia jurnalului giudecătorii țânut(ului) Eșăi din oblastiea Beserabii
pe hârtii gărbovai, cuprinzătoare că mărturiile date sardarului Sevastos sănt adivărati și dati prin
giurământ.
Iar Toadir Mărzac și Ioniță Mănăilă, unii din răzăș(i) di Grumăzoae cu asămine opis iscălit
au înfățoșat următoarile:
1 iu. 1795, ghenar 3. O învoială săvărșâtă întri toatimea răzășălor de moșăi Grumăzoae și
Plopenii cuprinzătoare în ce chip să-ș(i) stăpâniască fiișticari partia sa.
2 le(a). 1797, no(i)emv(ri)e 20. O spiță de niamuri dată de răzăș(ii) de Grumăzoae la
cercetare(a) ce s-au făcut atuncia.
3 le(a). 1816, fevr(uarie) 17. Carte(a) divanului cuprinzătoari di judecata ce au avut răzăși(i)
de Grumăzoae ei întri ei, pentru părțăle din Grumăzoae și alte hotară prin care după cercetări ci s-au
făcut să hotărăște câtă parti are a stăpâni fiișticare.
4 le(a). 1825, mai 3. Înpărțălă făcută de vor(ni)c(ul) porțăi Vasăli Tene cuprinzăroare de câț(i)
stănjăn(i) s-au venit în parti(a) fiișticăruia răzăș din satile Grumăzoae și Plopenii.
5 le(a). 1825, mai 3. Spiță de niam făcută de vor(ni)c(ul) de poartă Vasăli Tene.
6 le(a). 1836, fevr(uarie) 19. Copii jurnalului giudecătorii țănut(u)lui Fălciiu cuprinzătoari de
giudecata ci au avut poruci(ni)c(ul) Alecsandru Tutovanu cu răzășăi din Grumăzoae, curgători din
Savina Tanas(e) i Berehoiu și Sprinciană pentru pământ, prin care după cercetari(a) ce s-au făcut
dovezilor înfățoșati de amândou(ă) părțăle, giudecătoriea îș dă a ei socotință, că numitul porucinic
ca unul ce nu are temelnice dovez(i) că să tragi din Sămina Hurduc, să rămâi mărginit în ceia ce
răzășăi i-au dat cu învoială de la Berehoiu în sus.
Asămine(a) și Toadir Hărnagi i Ioan Hărnage, tot tăzăș(i) de Grumăzoae, cu asămine opis
iscălit au înfățoșat următoarele:
1 iu . 7194, mai 13. Zapisul Mătioanei și alțăi, prin care vinde lui Tohilat moșăia din
Grumăzoae și altile.
2 le. 7196, ghenar 10. Zapisul lui Ionașc(u), prin care vinde lui Tohilat cumpărăturile ce au
avut în Grumezoae i Fărchișănii și Plopenii de la preutiasa preotului Gheorghi.
3 le(a). 7217, april(ie) 22. Zapisul lui Gheorghiță Costachi prin care vinde lui Temircan,
ficioriul lui Tohilat, moșăia Grumăzoae.
4 le(a). 7246, no(i)emv(rie) 3. Cartea d(omnului) Grigori Ghica v(oie)v(o)d cătră
medelniceriul Neculai Jora ca să înpliniască de la ficiorul lui Tohilat banii ce au cheltuit sora lor
Catrina la grijăle părințălor lor.
5 le(a). 7258, iulii 7. Carte(a) d(omnului) Costandin Mihai Cihan Racoviț(ă) v(oie)v(o)d cătră
isprăv(ni)ci(a) de Fălciu tot pentru niște asăminea cheltu(i)eli.
6 le(a). Două cărți a divanului tot pe o hârtii. Una din 1803, octomv(rie) 30, și alta din 1805,
ghenar 26, cuprinzătoare de giudecata ce au avut răzășii de Grumăzoae cu Gheorghi Folescu pentru
giumătati din moșăi Grumăzoae și Plopenii, prin care după cercetare(a) ce s-au făcut să hotărăști ca
din Plopeni să să dei a opta parte Folescului ce să tragi din Sprânciană.
Precum și Enachi Penișoară tot răzăș de Grumăzoae cu asămine(a) opis iscălit au înfățoșat
următoarile.
1 iu. 7158, septemv(rie) 12. Carte gospod adumn(ealui) Vasilie v(oie)v(o)d cătră Macarie
căpitan, poroncitoare ca să aliagă două părți de ocină a lui Vasăli Strătulat din satul Grumăzoae.
2 le(a). Fără velet. Carte gospod a d(omnului) Dumitrașc(u) Cantacuzino v(oie)v(o)d prin care
întărește stăpânirea lui Enachi, a-ș(i) stăpâni parte(a) de moșăi ce are în satul Grumăzoae.

339
 3 le(a). 7187, maiu 17. Carte gospod a d(omnului) Duca v(oie)v(o)d cătră pârcălabii de Fălciu
poruncitoare ca prin oamenii bătrâni să cercetezi și să aliagă partea din pomii lui Enachi ce ari în
satul Grumăzoae și s-ar fi luat de cătră ceialanți răzăș(i).
4 le(a). 1792, fevr(uarie) 24. Carte(a) Divanului Cnejăi(ei) Moldavii cătră isprăv(nicia) de
Fălciu ca să cercetezi pentru părțile ce are Ștefan Penișoară cu alte niamuri ai lui în moșăia Plopenii
i Grumăzoae și să le hotărască dândule și carte de giudecată, iar rămâind neodihniț(i) să-i sorociască
ca să vie la divan.
5 le(a). 1792, fevr(uarie) 26.Carte(a) isprăvnici(e)i de Fălciu cuprinzătoare de giudecata ce au
avut Ștefan Penișoară i niamul său cu răzășăi de Grumăzoae prin care să dă dreptati lui Penișoară ca
să-ș(i) stăpâniască partia sa de moșăi din Grumăzoai.
6 le(a). 7198, mai 27. Carte gospod a d(omnului) Costandin v(oie)v(o)d cătră Lupu Costachi
medelnicer și Tanasă Armașu ca să cercetezi prigonirile dintre Mihalachi Penișoară și dintre Tohilat
la stăpânirea moșăi(e)i Grumăzoae și să-i pui la cale.
7 le(a). 7198, avgust 25. Carte gospod a d(omnului) Costandin v(oie)v(o)d cătră Tohilat și
Gligincu poruncitoare ca să nu înpotriv(e)ască mai mult la stăpânire(a) moșăi(ei) pe Mihai
Penișoară.
8 le(a). 7199, iuli(e) 20. Carte gospod a dom(nului) Costandin v(oie)v(o)d cuprinzătoare de
giudecata ce au avut Mihalachi Penișoară cu Gligincu și cu Tohilat pentru pământ din din moșăia
Grumăzoaia, prin cari să hotărăști ca Mihalachi să-ș(i) stă(pâ)niască moșăia în pace și nesupărat
despre Gligincu și despre Tohilat.
9 le(a). 7203, no(i)emv(rie) 17. Carte gospod a dumimn(ea)lui Duca v(oie)v(o)d cătră
Costandin, biv vel paharnic, poruncitoare ca să facă cunoscut lui Gligincu și lui Tohilat să numai
superi pe Mihalachi Penișoară, ci să-l lese să-ș(i) stăpâniască în pace partia sa de moșăi(e).
10 le(a). 1794, mart(ie) 28. Carte(a) divanului cuprinzătoare de giudecata ce au avut Ioniță
Penișoară i Gheorghi Penișoară și alti niamuri a lor cu răzășăi de moșăia Grumăzoae i Plopenii după
pretențăia celor întâi pentru părțile ce au în moșăia Grumăzoae i Plopenii, prin care după cercetaria
ce s-au făcut să hotărăști ca Penișorăștii să stăpâniască a treia parte dintr-un bătrân din Grumăzoae și
a treia parte din bătrânul Plopenilor.
11 le(a). 1805, ghenar 27. Carte(a) divanului cuprinzătoară de giudecata ce au avut Gheorghi
Penișoară și alti niamuri a lui cu nepoțăi lui Tohilat, răzăș(i) de moșă(i)e Grumăzoae și Plopenii prin
care să hotărăști ca Penișoară cu ai săi să stăpâniască din tot trupul moșăi(ei) Grumezoae o a șasă
parte i două locuri de prisacă, unul la Grumezoae și altul la Plopenii, precum și via cu locul iai cât să
va dovidi că au fost în mărimi din vechi.
12 le(a). 1805, septemv(rie). Mărturia rânduiților de cătră isprăv(nicie) cuprinzătoarede
cercetari(a) ci au făcut pentru cât venit au luat răzășăi de Grumăzoae di pi ace(a) moșăi(e).
13 le(a). 1813, ghenar 10. Mărturia cuprinzătoare de alegire(a) și hotărâtura ce au făcut
părțălor lui Penișoară cu ai săi din Grumăzoae și Plopeni.
14 le(a). 1813, iunii 13. Cart gospod cătră isprăv(ni)ci(a) de Fălciu în dosul jalubii lui
Penișoară cu ai săi, poruncitoare ca să cercetezi și să aliagă părțăle jăluitorilor ce au în moșăia
Grumăzoae și Plopenii despre a răzășilor și să le stălpească cu pietri hotară dănd și mărturie să-i
triim(e)ată la divan.
Și după luaria aminte ci s-au făcut documenturilor vechi înfățoșati de răzăș(i), precum și a
feliuri de acturi giudecătorești, urmate între niamurile răzășălor acestor moșăi, nu s-au văzut
pomenindu-să nici de Dumitra, nici de niamul Armășăsc, cu a cărora dreptăț(i) jăluitorii sărdari
Alecu Sevastos și uriadnicul Andrii Topală, pretenderisăsc a intra partaș(i) în pomenitele moșăi, care
nu au dat nici o legiuită documentală dovadă, nici de coborâria lor din Dumitra, nici că ar fi avut
vreodată stăpânire în acele moșăi. După cari Domnescul Divan în unire cu hotărâre(a) Divanului de
Apel hotărăște că pârâții răzăș(i) să-ș(i) stăpâniască în pace moșăile Plopenii și Grumăzoae,
neputându-să înființa dreptati jăluitorilor pe niște goale de toată credința închipuiri, mai vârtos că și

340
pravila opșteștii adunări din anii 1837 curmă toată dreptatia jăluitorilor, care nu s-au dovedit că au
avut stăpânire în pomenitel moșăi niciodată. Iar pricina între Toadir Mărzac și alțăi curgători din
Savena și Tanasă, și între polc(o)v(nicul) Ștefan Bosie, fiind pentru deosăbite pricini ci nu privăsc
cătră proțăsul de față, potrivit răzăluțăi giud(e)c(ătoriei) țănutului din 10 ghenar 1842, rămâni a-ș(i)
lua curs după săvârșăria acestui proțăs, după pretenția d(umnealor) sardari Savastos și Andrii
Topală.
Pentru cari cu supunire să aduci la cunoștința înălțămii voastre.
A înălțimii voastre plecate slugă.
<urmază iscăliturile>
Practicaoa hotărârii iaste din 22 decemv(rie) 1843.
Derector <ss> Hasnăș.
N. 854
1844 aprili(e) 12 zile
Iași

ANI, Fond Ministrul de Justiție, Colecția Anaforale, 66, f. 40 - 46 v.

359 a. 1844 aprilie 13. Ieromonahul Veniamin, nacealnicul schitului Cârțibași, cere
hiroronirea monahului Teodosie ca diacon.

Prea osfințite Stăpâne

La biserica cu hramul Sf(â)n(tul) Ierarh Nicolae, schitul Cârțibașii, eparhia Preosf(i)n(ției)
Voastre, unde mă găsesc nacealnic, urmând trebuința de un diacon, smerit rog pe preosf(inția)
voastră, ca să să hirotonis(e)ască di diacon pentru biserica acelui schit pe monahul Teodosie, în
vrăstă de 22 ani, ce iaste călugărit de un an și mai bine.
<ss> Veneamin, ieromonah.
1844 apr(ilie) 13

AEH, FEH, dosar 2 / 1839, f. 12, pachet 2, original.

_________________________
1
. Va fi hirotonisit.

360. 1844 aprilie 30. Ianciul sin Bogdan, bulgarul, cu soţia sa Dumitra din târgul Huşi
vând o bucată de loc sterp în mahalaua Plopeni negustorului Petrachi Trifanovici cu 200 lei.

1844(oct(om)v(rie) 24. Vânzarea aceasta făcându-să cu primire(a) amânduror părţil(o)r şi

neavând trebuinţă episcopie de acel loc spre al răscumpăra s-au încredinţat cu a noastră iscălitură,
datoriu fiind a da obicinuitul bezmăn e tot anul la episcopie după obiceiu.
<ss> Sofronie, Episcop Huşului

Adică eu Ianciu sin Bogdan, bulgaru(l), cu soţie mea Dumitra din târgul Huşi(u)lui în
mahala Plopeni, încredinţăm prin acest zapis al nostru la mâna dumisale neguţitorul Petrachi
Trifanovici tot din târgul Huşi(u)lui, aflătoru megieş casă d(umisa)le cu casă mea, precum să fie
ştiut că de buna vo(i)e a noastră i-am trecut în de veci vânzare d(umisa)le o bucată de loc stirpu din
trupul ogrăzii casii noastre spre părţile ogrăzii d(umisa)le, aflătoru pe vatră târgului, moşie Sf(i)ntei
Episcopii la mahala Plopenii, megieşit cu trupul ogrăzii casii d(umisa)le de megieş şi în măsurişte
cuprinzator şi anume, adecă din semnile făcute între noi, însă lungul în sus spre răsărit cuprinde
nouă stânjeni fără un părmac g(os)(o)d fundul, latul din jos cuprinde şasă stânjeni, cinci palme, un
părmac g(os)p(o)d, din sus fundul cuprinde latul lui trei stănjeni, şapte palme, fără un părmac

341
g(os)p(o)d, şi cu învoită tocmală 200 lei, adecă două sute lei, care bani s-au şi primit toţi deplin până
la un ban la mâna noastră acum la facere(a) zapisului. Decie, ştiut să fie că de astăz(i) şi în veci
rămâne d(umnealu)i neguţitorul cumpărătoru deplin stăpânitoru asupra acestui loc vândut d(umisa)le
cât şi urmaşilor d(umisa)le nestrămutaţi având vo(i)e de aş face orice bena pe dânsul, şi rămân
îndatoriţ(i) de a răspunde obicinuitul bezman la Sf(â)nta Episcopie în tot anul. Şi pentru ca să
rămâ(i)e această vânzare a noastră pe temeiul său nestrămutată prin jalbă rugăm Sf(â)nta Episcopie
şi pe cinstită judecătorie ţinutuluide a o încredinţa pe foarmile statornicite, şi noi spre încredinţare
neştiind carte ne punem numile şi degetele noastre mai jos.
1844 april(ie) 30
Eu Ianciu sin Bogdan din Huş(i) adeverez.
Eu Dimitra, soţie vânzătorului, adeverez.
Eu Dima, frate cu vânzătorul, adeverez.
Eu Stefan Pascăl, am fost faţă.
Şi eu poftit fiind de cătră iscăliţii vânzători am scris cu zisă lor. <ss> Ţane Petru.

Am cercetat cu amăruntul şi acest loc este drept a vânzătoriului cumpărat, rămas de la nişte
rudenii a lui în trupul a ogrăzii sale, şi fiind cu bună priimire a sa am adeverit.
1844 iunie în dou(ă) zile
<ss> Irimia Folescu, iconom.

Giudecătorie ţinut(ului) Fălciului

Din adresaţie ţinutului isprăvnicii N° 9472, luându-să încredinţari că locul ci să treci în
vânzari prin acist zapis esti drept a vânzătoriului şi nesupus vreunii prihăniri sau di zăstri a soţii Sali.
De aceia dar păn la înplinire(a) publicaţiilor di şasă luni, să încredinţ(e)ază vremelnic acest zapis,
potrivit ţircularii marii logofiţii N° 1802, din trecutul an 1835.
Prezidentul <ss> Panu
<ss> Butuce
N° 4779
1844 noi(em)v(rie) 3 zile
Pentru registr(tură) <ss> Oprişan

Giudecătoria ţinut(ului) Fălciu

După încredinţare(a) provizolnic a acestui act s-au înaintit legiuitele publicaţii în termin de
şasă luni di zâle spre încunoştiinţare(a) tuturor di obştie acelor ci vor ave(a) vreo legiuită pretenţie
asupra locului rânduit care să să înfăţoşez(e) la acist tribunal cu dovezăli ci vor ave(a). Deci
publicaţie urmată s-au obştit prin Foae sătească No. 48 din 19 no(i)emvrii anul trecut 1844 şi în
terminul publicaţăei (...) n-au urmat nici o prihănire asupra vânzării urmate. Apoi să încredinţează
de giudecătorie statornic actul de faţă spre aş ave(a) legiuita lui validitate.
<ss> Panu
<ss> Butuce
No. 34
1847 mart(ie) în 8 zăle.

ANIC, Achiziţii noi, MVIII / 1, original, pecetea judecătoriei ţinutului Fălciu.

361. 1844 mai 22. Jalba vornicesei Bălașa Catargiu, proprietara moșiilor Urlați și
Plotonești, adresată domnului Moldovei.

342
 Primită 22 mai 1844 N° 126
Dum. logofatul Dreptății să va înțălegi cu dum. vorn. bisăricesc spre înaintire lucrării în
pricină în privire stării jăluitoarei.

Pre înălțate doamne,

În urmare chemării ce am primit prin giudecătorii Fălciului la 10 a următoarii că are a păși

geometrul țănutului cu arbitru(l) părților înpricinată în localnica dezlegare a împresurării ce
pătimește moșia me Urlații și Plotoneștii cu alte săliște despre megieșiitele moșii, între care este și
Episcopia Hușii, am mersu la fața locului întrebuințând și îndestual cheltuială cu pregătirile
trebuitoare unei comisii înjghebată de indestule fețe unde s-au fost adunați și toți arbitrii părțălor în
pricină, între care au fost arbitrul i vechilul Episcopii, dară tocma când era să păzască cătră lucrare s-
au împedecat de porunca logofeții înpărtășită de judecătorie depunătoare că departamentul averilor
bisericești au propus că după mijlocire cătră pre înălțatul domn de a să urni toate pricinile
atingătoare de mănăstire pănă ce ar lua lămurire de ele și s-ar rândui vechil, i s-ar fi încuviințat
această propunere și ca să știe cu lucrarea pănă la al 2lea chemare și asămine (...) pe cât mi-au
pricinuit pagubă cu cheltuiala ce am făcut în aducere arbitrului i a vechilului și plată îngineriului, pre
atâta să jâgnește însuș ofisul înălțimei voastre ce ați dat cătră divanul apelativ de a nu cuteza să să
strămute clasăficațiile făcut de ia, precum este această pricină, și dară rogu pe înălțimea voastră ca
să porunciți logofeșii a slobozi cercetare comisii, înțălegându-să bine că dipartamentul bisăricesc au
trebuit dindată a rândui vechil.
A Înălțimii Voastre plecată slugă
/ Iscălită / Balașa Catargiu vorn(iceasă).
Pentru întocmai <ss>

ANIC, FEH, dosar 11 / 1845, f. 4, copie.

362. 1844 mai 26. Marea Logofeție a Dreptății intervine pe lângă Departamentul Trebilor
Bisericești în vederea jalbei vornicesei Balașa Catargiu, în care se plângea de împresurarea
moșiilor Urlați și Plotonești de către megieși, printre care și Episcopia Hușilor.

Logo(fe)ția Mare a Dreptății

Secția a 2
Masa Iiu
1844 mai 26 zle
Iași

Cinst(itului) dipartament a trebilor bisăricești,

Înpărtășindu-să pe lângă aceasta acelui Cinst(it) dipartament în copie jaluba dum-lui

vorn(i)c(easa) Balașa Catargiu, primită cu înalta rezoluție de sut N° 1265, prin cari să tânguiește
asupra împideicării căutări ipricinii ci au pentru împresurarea moșii Urlații și Plotoneștii, dispre cele
megieșite, în cari ar fi și Eăiscopia de Huși, Logo(fe)ția are cinste a face cunoscut acelui cinst(it)
dipartament, ca pliroforisindu-să atât de cuprinderi tânguirii, cât și de a Înaltei rezolățâi, să
binevoească a grăbi regularisăre de a să rândui vechil, spre a nu să prileji păgubire dumisale
cucoanii jăluitoare, cari au și dus arbitru la fața locului.
Marele logofăt a dreptății și cavaler
<ss> Catargi
<ss> Șeful secției

343
 ANIC, FEH, dosar 11 / 1845, f. 2, original.

363. 1844 octombrie 31. Ştefan şi Ioana Manole cu fiii lor din Huşi vând casa din
mahalaua Răeşti negustorului Costachi Teodor cu 1500 de lei.

1844 noemv(rie) 6: Vânzarea aceasta făcându-să cu priimire amănduror părţilor şi neavând

trebuinţă episcopie de acea casă spre a o răscumpăra, s-au încredinţat cu a noastră iscălitură, datoriu
fiind a da obicinuitul bezmăn pe tot anul la episcopie după obiceiu.
<ss> Sofronie, Episcop Huşului.

Adecă eu Stefan Manole, cu soţie mea Ioana, şi cu fiii noştri jos iscăliţii din târg Huşilui,
încredinţăm prin acest zapis al nostru la măna dumisale neguţitorului Costache Teodor, tot din târg
Huşilui, precum să fie ştiut că având noi o casă, iocufie (!) cu cămările lor, un hămbar, şi un zemnic,
în cuprindere(a) ogrăzii cu gard, cu gard înprejur, cuprinsă ograda, drepte acareturi a noastre, făcute
de noi pe vatră târgului, moşie Sf(i)ntei Episcopii, în mahala Răeştilor, lângă casile dumnelorsale
Stefan zet Căte şi Dimitru zet Căte, care acest acaret cu toate cuprinse în ograda, noi de a noastră
buna vo(i)e fără să fim siliţi de cineva , l-am trecut în de veci vănzare dum(isal)e neguţitorului
Costachi Teodor cu învoită tocmală 1500 lei, adecă una mie şi cinci sute lei, care banii s-au şi
priimit toţi deplin păr la un ban la mâna noastră. Deci să fie ştiut că de astăz(i) înainte şi în veci
rîmâne dumisal(i) deplin stăpânitoru asupra aceştii case cu toată ograda sa cuprinsă, ca pre un drept
a dum(isa)le cât şi urmaşilor dumisale nestrămutaţi, rămân îndatoriţi de a răspunde obicinuitul
bezman la sf(â)nta episcopie pe tot anul. Şi pentru ca să rămâ(i)e această vânzare a noastră pe
temeiul său nestrămutată prin jalbă rugăm Sf(â)nta episcopie şi pe cin(sti)tă judecătorie ţinutului de
a încredinţa pe foarmile statornicite, cât şi noi spre încredinţare urm(e)ază iscăliturile noastre mai
jos.
1844 oc(tom)v(rie) 31
Ştefan Manole, adeverez.

Am cercetat pentru vânzare(a) acestei casă cu locul arătat din zapis, fiind dre(a)ptă a
vănzătoriului şi arătând că este cu primire a sa vânzare, am adeverit.
1844 noe(m)v(rie) în douăzeci
<ss> Ieremia Folescu, iconom.

Giudecătoria ţănut(ului) Fălciului.

Dupre publicaţie urmată de cătră redacţie Foii săteşti prin foa(i)e din 17 decemv(rie) anul
1844 N° 61 şi 62, neurmând vreo reclamaţie asupra aceştii vânzărinici înlăuntrul legiuitului termen
de şasă luni, nici într-aceli 15 zăli de respect, se încredinţează de giudecătorie statornic zapisul
acesta cu iscăliturili cuviincioasă şi punire sigil(i)ului / peceţii / spre nestrămutată a lui tărie.
<ss> Panu
<ss>
<ss> Butuce
Registr(ată) <ss> Alicsandri
N° 176
1846 sep(tem)v(rie) 6 zile

ANIC, Achiziţii noi, MVI / 1, original, pecetea judecătoriei ţinutului Fălciu.

344
 364. 1844 noiembrie 2. Departamentul Apelativ al Țării de Jos intervine pe lângă
Departamentul Averilor Bisericești în pricina reclamației vornicesei Balașa Catargiu.

Divan apelativ a
Țării de Jos
Secția 1iu
No 4624
1844 noemb(rie) 2 zile

Cătră Cinst(itul) Dipartament averilor bisăricești din Prințipatul Moldavvii

Asupra împregiurării cuprinsă prin otnoșania cinstitului dipartament cu N° 1296, atingătoare

de dizbatere locală a pricinii după reclemația dumis. vornicesii Balașa Catargi pentru împresurare ci
ar pătimi moșiile sale Plotoneștii și Urlații din ținutul Fălciului despre cele megieșite a episcopiei,
Divanul cu căzută cinste înpărtășăște știință cinstitului dipartament ca la 9 octomb(rie) trecut din
podvodul raport(ului) cu N° 7, primit de la dum(nealui) banul Tulbure, arbitrul Sf(i)ntii Episcopii
Hușii, prin porunca cu N° 4307 s-au scris inginerului ținutului Fălciu ca el în rostire pravilii de
împresurari este datoriu a rădica planul întocmai după stare locului și după documentruili reclamații
cucoanii, dacă rădicatul de el plan prin aprobație întruniților la fața locului hotarnici aproape (...)
reclamantă și pârâți, să discoperi precum să vede din raportul hotarnicului episcopiei a fi nepotrivit
și nu întocmai cu starea locului, apoi inginerul negreșit să îndreptezi ca să lipsască toată îndoiala și
peripisca pentru care dumn(ea)lor hotarnicii numiți aprobarisindu într-o unire planul rădicat vor
încheie cerutul de așăzământ jurnal spre îndreptare după care inginerul va îndeplini lucrare sa,
făcându-să cunoscut cunoscut despre această regulairsăre și dumilorsale arbitrii spre urmare
întocmai, încât și acum din povodul țitarisătei otnoșănii a cinstitului dipartament N° 1296 i
raportului cu N° 19, primit de la dum(nea)lui banul Tulbure, arbitrul Sfintei Episcopii Hușii, s-au
făcut cunoscut dumis(ale) Tulbure că atât inginerul cât și dum(nea)lor arbitrii amândoror părților
sânt datori a urma prescrisăei mai sus regularisăre, spre nejâgnire instrucțiilor în asăminea.
<ss>
<ss>
<ss>
<ss>

ANIC, FEH, dosar 11 / 1845, f. 19, original.

364 a. 1844 noiembrie 26. Iconomul Constandin, protoiereul ținutului Tutova, se adresează
episcopului Hușului în privința înlăturării monahiei Magdalina, nacealnica schitului Cruceanul și
comportamentul abuziv al iconomului Nicolae Igescul.

Pria Sfințite Stăpâne!

Sorămia, monahia Magdalina, fosta nacealnică a schitului Cruceanul, viind, mi-au arătat
poronca Pria Sfinție(i) Voastre, cu No. 446, prin care o volniți din ocârmuirea schitului, după o
jalobă a dumisale Ioan Oprișan, din acest târg, că ar fi bătut pe două fiice a dumisale, ce sânt acolo
în schit, zmulgându-le și părul din cap. Îi porunciți ca să dee pe samă toate lucrurile, avere a
schitului, monahiei Asânefta, rânduită nacealnică din nou, schitului. Unde viind și iconomul Nicolae
Igescul cu poronca Pria Sfinție(i) Voastre, n-a primit a lua numai averea schitului și ceea ce au vrut
a da de proeris, sorume; Decât au pus stăpânire pe toate producturile făcute din iastă vară, vrând a le
lua în giumătate piriorisind și pe oamenii acei care-i are tocmiți cu hac, a nu-i da ascultare, zicând și
iconomul și nacealnica că-i va bate la scară, dacă o va asculta la slujbele ce sânt însărcinați.

345
 Această urgie a Pria Sfinției Voastre triimisă asupra noastră tocmai în timpul acest greu al
(i)ernii, ni-au adus pe toată familia în lacrimi, care cu toată supuneria ne rugăm a vă milostivi de a
rândui pentru desfacerea zăstrii acestui schit pe protoereul de Tecuci, sau să binevoiți a pofti pe
isprăvnicia ținutală de a desface zăstria schitului, dând voe surorimia de a-ș(i) rădica și chilia de
acolo sau a o vinde cui va găsi, că nu vor fi mai mari greșalele noastre, ca să biruiască milostivirea
Pria Sfinției Voastre.
Pentru aceasta eu îndrăzneală a vă ruga cunoscând milostivirea ce aveți cătră toți de obște,
nădăjduind că nici familia aceasta nu va rămâne istirisită de mila Pria Sfinție(i) Voastri, care toți o
slăvesc cu glasuri înalte pără la ceriu.
Iconomul Nicolae Igescu, Pria Sfințite, poate a fi având plecare să facă vreun bine, unde să
aducă mulțămire și Pria Sf(i)n(ției) V(oastre), dar are dreptate că nici capul nu-l duce, nici formele
nu cunoaște, că au luat condica schitului și izvoadele de cheltuială din mâna surorimia, și au făcut ce
au vrut, făcându-le toate că sânt neadevărate, invitând și pe toți răzășii de Rădești la aciastă
disfacire. Giudece înțelepciune(a) Pria Sfinției Voastre, ce triabă a făcut la acel schit cu nenorocitele
surori a mele.
A Pria Sfinției Voastră, plecat și supus slugă
Prot(oiereul) țin(utului) Tutov(a)
<ss> Constandin, iconom.
1844 noiembr(ie) 26
Bârlad

ANV, FEH, dosar 6 / 1844, f. 4-4 v., original.

365. 1845 martie 25. Spătarul Iordachi Oprișan ia în posesie pentru un an de zile moșiile
Urlați și Coțăni de la ținutul Tutova, de pe apa Tutovei.

Părțile de moșii Urlațăi și Coțănii ce sint pe apa Tutovii la ținut(ul) Tutovii, propieta a
m(e)d(elnice)r(ului) Dancul, ci eu le-am în posăsăi cu alti părți, pe acesti dou(ă) Coțănii și Urlațăi
le-am dat și eu în posăsăi dumis(ale) bo(i)erului spat(arului) Iordachi Oprișan pe un an de zile
începător de la sfănt(ul) Gheorghii viitor 845, apr(ilie) 23, și să înplinești la asămine zi în aniul 846;
pe care dum(nealui) va fi bun stăpânitor în acest an pe toati legiuitele venituri întocmai după
contract(ul) ci și eu am de la m(e)d(elnice)r, dar din părțile ci esti pe Urlați dumis(ale) nu va pune a
să tăia lemni, cum și eu sint dator, a să păzi și plata după tocmală priimită acum la facere(a)
contractului.
845 mart(ie) 25
(...) Ioan, spatar.

ANI, Colecția Documente, 175 / 113, original.

366. 1845 septembrie 18, Iaşi. Chitanţă de banii împrumutaţi de către N. Istrati
căminarului Săndulachi Dudescu.

Şasă sute galbeni, N. 600 #, vei număra dumne(a)ta domnule Leib Cane din banii ce am la
d(umnea)ta, d(umnealui) căminarului Sandulachi Dudescu. Şi cu aceasta ne vom scăde(a) în
socotelile dintre noi.
18 septem(b)r(ie) (1)845
Iaşii
<ss> N. Istrate
Banii mai sus cuprinşi ce am avut a lua i-am primit .

346
18 săp(tem)v(rie) (1)845
<ss> S(andulachi) Dudescu, cam(inar).

ANI, Achiziţii Noi, MXXII / 1, original .

367. 1845 octombrie 3. Opisul documentelor pricinii pornită de Zmarada, fiica răposatului
vornic Costandin Tolontan, asupra răzeșilor din Grumezoaia și Plopeni, pentru pământul ce i se
cuvenea drept clironomie.

Opis di dovezile ci înfățoșăzi în pricina ci am pornit asupra răzășilor di moșie Grumezo(a)ie și

Plopeni, pentru pământ(ul) cuvinit mii di clironomii di e părinteli meu vornicul porții Costandin
Tolontan

No. Anul Luna și ziua

1 1811 martie 21 O scrisoare supt iscălitura răpos(atului) meu părinte, vornicul
de poartă Costandin Tolontan cătră preuții Gheorghii și
Mihălachi, răzăși di moșie Grumezo(a)e și Plopenii,
cercetând dispre stăpânire părții di moșii din bătrânul ci
înpreună cu ei stăpâne(a) a lui Ioan Tolontan, strămoșul
răposat(ului) meu părinte.
2 1832 iunie 8 O mărturii a unora din răzășii di moșie Grumezo(a)e și
Plopenii ci o dau moșului meu, căpitanul / acum șatrar /
Petrachi Ghiorghiu, prin cari arată că vărul lor și părinti(le)
meu vornicul di poartă Costandin Tolontan au avut și are
parte de moșăe în Grumezo(a)e, pi care atunce să stăpânea di
preutul Mihălache Tolontan, după moarte(a) părintelui mieu.

3 1844 iulie 10 Tij, o mărturii supt iscălitura a îndestule fețe de boeri prin
care mărturisăscu despre Zmaranda că cu adivărat este fiică a
răpos(atului) vornic de poartă Costandin Tolontan.
4 1825 mai 3 Alegire(a) făcută de vornicul porții Vasăli Tene părților di
moșie și a unora din răzășii di Grumăzo(a)e în cari după
documeturili ci i s-au înfățoșat să lămurește și bătrânul lui
Ioan Tolontan, din care se trage părintele meu, vornicul
Costandin Tolontan, în 71 stănjini, 3 palmi, 2 parmace, din
siliște, și din câmp 35 stănjini, 6 palmi și un parmac.
5 1825 mai 3 O spiță de neam făcută tot de vornicul porții Vasăle Tene
după documenturi, odată cu alegire(a) di mai sus.
6 1845 avgust 9 O mărturii supt iscălitura preutului Gheorghii Tolontan, ci o
dă Smarandii, fiica răpos(atului) vornic Costandin Tolontan,
prin care mărturisăște că pe părinții ei de acum nu-i cunoaște
de răzăși în Grumezo(a)e și că sint acolisitori părții (...) di pi
părintile său, ci până acum cu ră credință au stăpânit nifiind
nici un neam cu vornicul Tolontan.

În această pricină numai avem alte dovezi decât alegire(a) făcută di asesorul sard. Dimitrii
Lupașc i (...) și-s lovesc noi întimpinări pe a cărora temei rugăm a să da curs proțăsului.
1845 oct(ombrie) 3
Eu Zmaranda, fiica vornicului de poartă Costandin Tolontan
347
7 O alegirea părții câtă să cuvini mii din moșăile Grumezo(a)e și Plopenii, de la fântâna lui
Berehoiu în jos până în hotarul Plopenii pi vale, făcută de vornicul porții Vasăle Tene din let
1845 septemv(rie) 4, fiind că este supt a me iscălitură.

ANI, Fond Divanul Domnesc, dosar 206 / 1845, f. 45-46, original.

368. 1845 decembrie 17. Binecuvânarea Mitropolitului Meletie al Moldovei pentru

căsătoria cliricului Nicolae Roiu, absolvent al Seminariei Veniamine, ce urma a fi întărit catihet al
târgului Galați.

EPITROPIA
SEMINARIEI VENIAMINE
Arătătoriul aceștie, anume Nicolae Roiu, săvârșind cursul învățăturilor Seminariei și
depuind și ecsaminele hotărâte pentru clirici, are vo(i)e a merge unde va voi spre a să căsători, după
care înturnându-să singur la Seminarie, va priimi fără întârziere pe de o parte formalnic atestat de
învățătură, iar pe de altă parte întăritură de catihet pentru târgul Galați. Drept care să dă aceasta din
partea Epitropiei ca recomendație înlesnitoare la a sa căsătorie, după care să va și hirotonisi preot.
<ss> Meletie, Mitropolit Moldaviei.
<ss> Arh(imandrit) Filaret Scriban.
Secretar <ss>
N° 297
1845 decemv(rie) 17

ANI, Colecția Documente, 404 / 224, original.

369. 1846 ianuarie 14. Constantin Tolontan, Ion Tolontan și dascălul Neculai Lascăr
adeveresc înștiințarea de prezentare la termenul fixat de judecătorie în pricina cu Smăranda, fiica
vornicului de poartă Constantin Tolontan, pentru moșiile Grumezoaia și Plopeni.

Noi jos iscăliții am priimit podesca cinstitii judecătorii cu N° 55, în pricina ce avem cu
Smăranda, fiica vornicului de po(a)rtă Costantin Tolontan pentru moșii(le) Grumăzo(a)i(a) și
Plopenii, și că vom fi următor la termen am dat adeverinți.
(1)846 g(he)nar 14
Costantin Tolontan
Ion Tolontan
Dascal Neculai Lascar

348
 ANI, Fond Divanul domnesc, dosar 206 / 1845, f. 61, original, pecetea satului.

370. 1846 ianuarie 14. Adeverință în privința șătrarului Petrachi Gheorghiu, precum nu
trage părți de moșie în Grumezoaia și nici trăitor nu este în sat.

Sat Grumăzoi(a)
Viind în satul nostru povesca cinstitii judicătorii cu N. 54 cătră sătrarul Petrachi, ci
pretindirisăste a trage moșăi din Grumăzo(a)i(a) și fiind că nu să află în satul nostru și nici trăitor nu
esti aici nu i s-au primit cinstită povescă, la care am dat adiverinți slujitorului.
(1)846 ghenar 14
Enachi Penișo(a)ră, pasnic.
Ion Gligor(i), vechil.

ANI, Fond Divanul domnesc, dosar 206 / 1845, f. 63, original, pecetea satului.

371. 1846 martie 8. Gheorghie Budescu, numit catihet în târgul Bârlad, cere hirotonirea sa
ca preot.

Înalt
Prea Osfinţite Stăpâne !

Fiind rânduit de cătră Cinst(ita) Epitropie a Seminariei Veniamine catihet la Târgul

Bârladului şi totodată cu îndatorire de a mă hirotonisi şi preot; Deci în urmarea acestii îndatoriri
pusă asupră-mi de cătră Cinst(ita) Epitropie, cu supunire rog milostivirea Înalt Prea osfinţiilor
voastre de a orândui cele de cuviinţă pentru a me hirotonie.
La mila Înalt Prea osfinţiei Voastre
Prea Plecată şi Supusă Slugă

349
 <ss> Gheorghie Budescu

1846 mart(ie) 8

AEH, FEH, dosar 3 / 1846, f. 23, pachetul 3, original; hirotonit la 16 martie 1846.

371 a. 1846 martie 10. Elena Șubin, născută Ghica, scutește de plata bezmenului școala
publică din târgul Vaslui, proprietatea sa.

Jos iscălita consiliera de colegiu Elena Șuben, născută Ghica, prin aceasta adeveriază că
shoale publică care după a me(a) cerire prin epitropia învățăturilor s-au menit a să face în târgul meu
Vasluiu, și prin mai mulți prenumerați s-au zădit, spre a ave(a) statornicire și nesupărare(a) ei pe
viitorime, ca una ce privește cătră luminare(a) tinerimii obștii, prin aceasta hărăzăscu ca în câtă
vremi va fi ia ocupată numai pentru învățătura tinerilor acestui oraș, să nu fii supărată cu cerire(a) de
plată a bezmenului locului pe care l-au cuprins cu zădire(a) și îngrăditura ei. Și spre a fi cunoscut
acest locu să însămniază în măsuri, anumi N° 25 stănjăni fața la uliță despre amiazăzi, N° 24
stănjăni despre amiazănoapte, N° 45 stănjăni despre răsărit și N° 45 stănjăni despre apus, iar peste
tot înpregiur N° 139 stănjăni, adecă una sută treizăci și nouă stănjăni. Și spre a-ș(i) ave(a) putere
acest al meu înscris urmiază a me(a) iscălitură și punire(a) peceții mele.
Vasluiul. Anul una mii opt sute patruzăci și șasă, luna martie în zăci zile.
E. Șubina <m. p.>

Semnătură: E. Șubina

Judecătoriea ținut(ului) Vasluiului

Înscrisul de fați fiind suptu adivărată iscălitura dumn(eae)i cucoanii Elencu Șubena, născută
Ghica, să încredințiazi de judecătorie cu iscăliturili mădulărilor și punire(a) peceții tribunalului spre
a-ș(i) ave(a) lucrare, încât privești a lui cuprindere.
<ss> I. Carp, spat(ar).
<ss> D. Duca, sardar.
<ss> N. (…).
<ss> Direct(o)r Ioan Andoniu.
<ss> Stolnic Mihalachi Andonii.
No. 174.
1850 no(i)em(b)ri(e) 15.

350
 Sigiliu din ceară roșie al Elenei Șubin

ANI, Fond Eforia Școalelor – Moldova, XI / 1, original, pecete în ceară roșie, deteriorată, și
pecete în tuș.
EDIȚII: Costin Clit, Două documente inedite privind începuturile localului primei școli
publice din târgul Vaslui, în „Coordonate metodico-științifice”, Casa Corpului Didactic Vaslui,
Anul VI, nr. 1 (6), mai 2016, p. 10-11.

372. 1846 martie 28. Decretul de numire a iconomului Nicolae Roiu în funcția de catihet al
școlii catihetice din Huși.

EPITROPIA
SEMINARIEI VENIAMINE
Cucerniciei sale Iereului Nicolae Roiu

Fiind că potrivit înaltei încuviințări au a să orândui câte un catihet pe la toate politiile, apoi
din recomendația ce au primit epitropia din partea Direcției Seminariei despre cunoștința ce ai în
științele bisericești, care toate să arată atestatul ce ai de la Seminarie, încredințându-să de destoinicia
cucerniciei tale întru aceasta, iată că prin acest decret Epitropia te orânduește catihet la târgul
Hușului, unde pe lângă datoriile parohiale vei înființa și o din nou școală bisericească pentru fiii de
preoți căsătoriți și necăsătoriți cărora vei paradosi științele ce sânt orânduite prin reglementul
Seminariei pentru candidați. Despre care dându-le adiverință de învățăturile ce ar fi urmat, apoi
dupre formele legiuite câștigându-și formalnic atestat din partea Seminariei să se poată mai în grabă
hirotonisi, și întru a cărora paradosire lor a te povățui de cele mai înlesnicioase metoduri ce ar fi
încuviințate și potrivit legiuirilor reglementului și a povățuirilor ce vei priimidin partea Direcției
Seminariei, având totodată pe lângă această însărcinare a paradosi Catihisul și la școala publică din
ace(a) politie, în privirea căriia din urmă îndatoriri ai a te povățui de instrucțiile acelei școli publice;
rămâind acea școală bisericească cu totul deosăbită de ace(a) publică și atârnată de această
Epitropie. Iară pentru ace(a) cu râvnă înplinire a îndatoririlor ce acum asupră ți să pun vei priimi din
casa Seminariei de la 1iu aprilie viitoriu câte una mie lei pe an în cursul pieței, pe lângă care ți să v-a
orândui și un deosăbit agiutoriu pentru ținerea pomenitei școli bisericești cu toate ale ei trebuitoare,
nădăjduind Epitropiia că te vei sârgui precum prin cuvenite deasemnea și prin fapte ai aduce
mulțămire spre a câștiga a ei bună voință și în viitorime.
351
 <ss> Meletie, Mitropolit Moldaviei.
<ss>
<ss> Arh(imandrit ) Filaret.
D(i)r(ector) <ss> Veniamin, iconom.
No 94
1846 mart(ie) 28

ANI, Colecția Documente, 403 / 83, original.

373. 1846 aprilie 12. Înţelegerea încheiată între locuitorii din satul Grumezoaia şi
Enăcachi Gheorghiu de la care au arendat pământ.

Zapis
Noi jos iscăliţii lăcuitorii din sat Grumezoaia dun mahalao din jos, cari mai jos vom iscăli,
am dat adivărat zapisul nostru întru cinstită mâna dumisale cuconului Enăcachi Gheorghiu, pentru să
fii ştiut că cu a noastră bună voi(a) am cumpărat o somă fălci pământ ca să arăm păpuşoi pi moşia
Hotcenii, soma în jos arătată pi numele fiişticăruia, cu preţ hotărât după învoire(a) ci am săvârşit, 20
di lei, adică doau(ă) zăci di lei la falci şi doo găini; asămine iar altă nimică, şi banii avem a răspundi
în to(a)mna viito(a)ri anului acestuia (1)846, fără cuvânt di răspundiri, iară nidând banii să nu avem
voi(e) a culegi păpuşoi pănă când nu vom da banii, şi mai căutând pricini di judecată ori la ci
instanţii judecătore(a)scă vom mergi, să nu avem niciun fel di dreptăţi, şi sântem chizeşi unul pentru
altul, şi pentru credinţi urme(a)zi a noastri iscălituri şi spre siguranţia dumisale s-au adiverit şi di
pasnicii satului nostru cu iscăliturile şi punire(a) peceţii săteşti, supt a noastri iscălituri.
1846 april(ie) 12

Fălci Prăj(ini)
1 - Eu Grigoraş Tătărcuţ
1 - Eu Gavril Tătărcuţi
- 60 Eu Dumitrachi Tătărcuţi
1 - Eu dascălu(l) Ion Popovici
1 - Eu To(a)der Cerchez
- 40 Eu Ioniţi Cerchez
- 60 Eu Vasili Măncilă
1 - Eu Iancu Barbăroşăe
1 - Eu Anton Bălan
1 - Eu Cleminti Carpu
1 - Eu Timofti Osman
1 - Eu Grigori Gheorghiţi
1 - Eu Mihalachi Posmag
- 60 Eu S(...) Mihalachi
- 44 Eu Zaharia Munte(a)nu
- 40 Eu Ioniţi Rusu
1 - Eu Năstasii Birnevig
1 - Eu Neculai Maftei
1 - Eu Păladi Moisa
1 - Eu Neculai Cerchez
1 - Eu Vasile Cerchez
1 - Eu Gheorghii Focşa
- 40 Eu Dumitrachi Cerchez
352
 - 40 Eu Grigoraş Cerchez
- 40 Eu Tănasă Hriste
1 - Eu Gheorghi Părică
1 - Eu Neculaiu Mălăescu
1 - Eu Gheorghi Carpu
1 - Eu Costantin sân Bernevig
- 60 Eu Mitachi Marcu
- 60 Eu Sandu Bernevig
- 40 Eu Ifteni Marta
- 60 Eu Irimia Cojocari
- 50 Eu Gheorghi Ostahii
- 50 Eu Ion Chebac
1 - Eu To(a)dir Posmag
- 40 Eu Nistor Mănăilă
- 40 Eu Tănasi Posmag
1 - Eu Ion Mănăilă
1 - Eu Gavril Luca
1 - Eu Dumitru Cerchez
1 - Eu Andrii Mârzacu
- 50 Eu Postu zăt Postu Cerchez
1 - Eu Ion Carpu
- 40 Eu To(a)dir Bernevig
1 - Eu Constantin Condre
1 - Eu Neculai Mazilu
- 40 Eu To(a)dir Bedrag

Faţi fiind prin acest zapis cu a lor bună primire(a) s-au adeverit şi de cătră noi pasnicii cu
iscăliturile şi punire(a) peceţii.
1846 april(ie) 12
<ss> To(a)der Mărzac paz(nic).
<ss> Enache Penişoară, paz(nic).

ANI, Colecţia Documente, XX / 29, original, pecetea satului Grumezoaia.

374. 1846 mai 9, Huși. Judecătoria ținutului Fălciu, prin Anastasie Panu și paharnicul
Costache Buzdugan, raportează Divanului Apelativ al Moldovei despre procesul urmat între
Smaranda Tolontan și preotul Gheorghe și răzeșii săi pentru pământ în Grumezoaia și Plopeni.

Divanului Apelativ a Moldavviei

Giudecătoria ținut Fălciului
Raport
Asupra ofițăi divanului din 6 a curgătoarii luni, No. 3312, să aduci la științi că acta
proțăsului dintre Zmăranda, fiica răposatului vornic de poartă Costandin Tolontan, cu preotul
Ghiorghii Tolontan și ai săi răzăși din moșia Grumezoaia și Plopenii pentru pământ, esti cumunicată
în apelul divanului cu raportul din 22 a trecutii luni april, N° 1896, potrivit poroncii sale din 23
mart(ie), N° 2212.
<ss> Panu.
<ss> Pah(a)r(nicul) Costache Buzdugan.

353
 M(asa) 1iu
No. 2318
1846 mai 9

ANI, Fond Divanul Domnesc, dosar 206 / 1845, f. 92, original.

374 a. 1846 iunie 10, Cârțibași. Ieromonahul Veniamin, nacealnicul schitului Cârțibaș
cere blagoslovenia episcopului pentru tunderea în monahism a patru frați de mănăstire.

Prea Sfințite Stăpâne

La (a)cest schit Cârțibașii să află petrecători patru frați, anumi Gheorghi Cucu, în vârstă de
50 an(i), petrecător tot în schit de 10 ani, al doile(a) Gheorghi Burcă, cu vârstă di 35 an(i), petrecător
în schit de 8 an(i), al triile(a) diiaconul Tudorachi, văduv, vinit di la menastire di la Adam, cu
poruncă din un an, al patrule(a) Costandin Coste, în vârstă de 25 an(i), petrecător în schit di 10 an(i),
toți aceștia au purtări bune potrivit potvigului călugăresc, pentru care cu smerite metanii, mă rog să
binevoiți a da blagoslovenie a să tunde în shima monahicească.
Al preo sfințiilor voastre
Pre plecată slugă
<ss> Veniamin (...), nacealnic.
1846 iu(nie) 10
Cârțibașii

AEH, FEH, dosar 3 / 1846, f. 12, pachet 3, original.

375. 1846 iunie 16. Mărturia unor vieţuitori din târgul Huşi pentru o vie răscumpărată de
Tănasă Dogarul şi pentru crama construită de el.

Mărturii
Iscăliţii prin acestaşi încredinţăm noi vieţuitorii în târgul Huşii spre ştiinţa ci o avem că
înfăţoşătorul aceştie Tănasă Dogarul, giudecându-se sângur, el cu cu dritul protimisului au câştigat
răscumpărare(a) vi(e)i ce mătuşa sa Ecaterina Tiron o vândusă unui Luca Rotaru, căru(i) Dogariu i
s-au dat şi în stăpânire zisa vii di el răscumpărată cu giudecată şi ca pi o driaptă vii a sa rămasă şi-ai
făcut la dânsa cramă din nou statornică, undi mai înainte nici cum au fost la ace(a) vii cramă. Şi dar
astăzi după cerire(a) ce numitul ni-au făcut am mărturisă(t) ştiinţa ce întru acestaşi avem, fiind că cu
adivărat aşa precum mai sus arătăm în cuget curat şi cu frica lui Dumnezău am dat aceasta supt ali
noastri iscălituri ciia ci ştim carte, iar cie ce nu ştim carte ni-am scris numele prin scriitorul şi noi
ne-am pus degitele în loc de pecete pi sămnul crucii.

1846 iunii 16
+ Toader Acsănte.
+ Iancu Tărâţă.
+ Neculai Galin.
+ Neculai Andrunachi.
+ Ioan Dorin.
+ Tudurachi, sân Andrii Cămăraşu.
Şi eu am scris această mărturii di (...) şi am iscălit.
<ss> Panaite Neculau.

354
 Faţă viind iscăliţii mai sus înainte(a) noastră au (în)credinţat pentru adivărata a lor ştiinţă,
undi şi noi am (în)credinţat cu a noastri iscăliturile şi punere(a) pecetei săteşti.
1846 luna iul(ie) 15
Eu Dumitrachi Zaharie, vornic.
Eu Vasile Butnaru, pasnic.

ANI, Colecţia Documente, 9 / 75, Original, pecetea satului Broşteni.

376. 1846 iunie 22. Mărturia ctitorilor și poporănilor de la biserica Sfântul Gheorghe din
Bârlad pentru Gheorghe Corciovă, ca să fie hirotonisit diacon pe seama lăcașului amintit.

Mărturie
Noi ctitorii și poporănii de la biserica cu hramul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghie din
orașul Bârladului, țin(utul) Tutovii, mărturisim în cugete curate și în frica lui Dumnezeu, pentru
înfățășătorul aceștie, candidat bisericesc cu numele Gheorghie, fiul preotului Ioan Corciovă și a
Mariei, pravoslavnici a bisericii răsăritului, șăzători la satul Sărățăni, acest ținut, este botezat la
biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din acel sat, cetindu-să botezul de preotul Toader
Coadă, vârsta sa este de 28 ani, la alcătuirea trupului este întreg și fără niciun beteșug. În trecutul an
1838 s-au însoțit legiuit cu Marie, fecioară, fiica lui Gheorghie Gătin și a Zamfirei din acest oraș
Bârlad, vârsta ei de 24 ani, fără să fi urmat între dânșii mai înainte de însoțire vreo apropiere și
împreunare trupească sau să fie rudenie de aproape și în sânge sau din Sfântul botez, ce-i neertată
spre însoțire după pravilă, petrecirea sa pân(ă) acum au fost cu bune purtări, pârât pentru vreo faptă
prihănitoare n-au fost, nici este sfadnic sau învrăjbitoriu, nici bețiv sau bătăuș sau lacom și
apucătoriu la vreun lucru nedrept, la nici o dare politicească cu sătenii sau cu alții aiurea n-au fost
amestecat. Și fiindcă numitul candidat ne este trebuitoriu de diiacon la numita biserică cu hramul
Sfântului Gheorghie, ne rugăm pria Sfințitului Stăpân, părintelui Episcop Romanului, ca de va ieși
destoinic prin duhovniceasca cercetare să-l hirotonisească pentru această biserică.
1846 iunie 22
<ss> Radu Petrov.
<ss> Gheorghie (…).
<ss> Ștefan (…).
<ss> Radu Murgu.
<Alte 5 semnături>.

AEH, FEH, dosar 1 / 1846, f. 68, pachet 3, original.

377. <ante 1846 iulie 24>. Dascălul Gheorghe Corciovă cere hirotonisirea ca diacon la
biserica cu hramul Sfântul Gheorghe din orașul Bârlad.

Înalt pria Sfințite Stăpâne

Gheorghii Cociorvă
La biserica cu hram(ul) Sf(â)n(tul) Mucenic Gheorghii din oraș(ul) Bârlad urmând neapărată
trebuință de diacon, pria plecat mă rog înaintea preosfințiilor voastre să vă milostiviți a mă hirotonisi
pentru mai sus arătata biserică.
Prea plecat și supus slugă
<ss> Gheorghi Cociorvă

AEH, FEH, dosar 1 / 1846, f. 67, pachet 3, original.

355
 378. 1846 iulie 24, Bârlad. Raportul iconomului Constantin, protoiereul ținutului Tutova,
prin care recomandă Episcopiei pe dascălul Gheorghe de la biserica Sfântul Dimitrie, fiul preotului
Ioan Corciovă, pentru a fi hirotonisit diacon pe seama bisericii cu hramul Sfântul Gheorghe din
Bârlad.

Pria Sfințite Stăpâne!

Dascălul Gheorghie, sân preotul Ioan Corciovă, de la biserica cu hramul Sfântul Dimitrie
din acest oraș, viind mi-au înfățoșat o mărturie din partea ctitorilor și poporănilor bisericii cu hramul
Sfântul Gheorghie, tot din acest oraș, prin care mărturie arată purtările lui și cer cu rugăminte ca să
vă milostiviți a hirotonisi pe numitul dascăl diacon la numita biserică, și fiind că și eu îi cunosc
purtările lui că sânt bune și meritoasă de a primi svântul dar, având știință bună de carte, ceteț și
cântăreț bun, precum să va vedea și de pria Sf(inția) V(oastră); Vine la pria sfinție voastră și să
roagă să vă milostiviți al hirotonisi diacon la pomenita biserică Sfântul Gheorghie, căci la ace
biserică este și lipsă de diacon.
Pentru care eu după datorie cu adâncă supunere raportuesc pria sfinției voastre, alăturând și
pomenita mărturie ce este încredințată de isprăvnicie ținutală, pentru că numitul dascăl nu este
amestecat nici la un fel de dări politicești.
A pria Sfințiie Voastre plecat și supus slugă
Prot(oiereul) țin(utului) Tut(o)v(a) <ss> Constantin iconom.
N. 162.
1846 iul(ie) 24
Bârlad

AEH, FEH, dosar 1 / 1846, f. 66, pachet 3, original.

379. 1846 august 8. Arhimandritul Filaret către iereul Nicolae Roiu, catihetul târgului
Huși.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolai Roiul
Catihet târgului Huși

Ca temelie începătoare a fiitoarei biblioteci a micei răsadniță ce sânteți meniți de la Duhul

Sfânt de a sădi în via Domnului, direcția vă trimite spre a rămâne a acelii școli bisericești din politia
Hușii ca un model de urmare în lucrul apostoliei unui catihet, la care pronia astăzi v-au chiemat pe
cucernicia voastră spre a sămăna întru lacrămi pe pământul cel părăginit al patriei noastre ca în urmă
să se săcere întru bucurie ace(a) holdă ce de sus nădăjduim că va fi râurată de ploae timpurie și
târzie.
<ss> Arh(imandrit) Filaret
No. 252
1846 avgust 8

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 9, original, pachet 3.

379 a. 1846 septembrie 2. Porunca episcopului prin care trimite la schitul Cârțibași pe
ieromonahul Iustin sub supravegherea nacealnicului.

La ierom(ona)h(ul) Veniamin, nacealnic(ul) schit(ului) Cârțibași.

No. 1015

356
 săpt(embrie) 2 / (10846
Să trimite de (…) la acel schit pe înfățoșătoriul ieromonah Iustin, carile va șide(a) în
privigherea cuvioșii tali păn(ă) la al doile(a) dizlegari ce-ți vom da și în această vreme nu ari voi(e)
nici asluji și nici a i(e)și din schit undeva.
La prot(oieria) de Tutova
No. 1014
săpt(embrie) 2 / (1)846
Înfățișitoriul ieromonah Iusti ce vini acolo din poronca noastră trimes prin prot(oiereul) de
ținut (…), ți să scrie ca și prea cucernicia ta să-l trimeți cătră nacealnic(ul) Veniamin a schit(ului)
Cârțibașii, cu alăturată poroncă.

AEH, FEH, dosar 3 / 1846, f. 14, pachet 3, concept.

380. 1846 septembrie 3. Maiorul Panaite Popov, slugerul Ioan Caracaș și paharnicul
Vasile Popov, cercetează și hotărnicesc moșia Valea lui Moș, ținutul Covurlui, a mănăstirii Precista
din Galați, de moșiile Gherghești, a familie Greceanu, și Drăgușăni, a spătarului Iancu Greceanu.

Copie
Jurnal
Anul una mii opt sute patruzăci și șasă, luna săp(tem)v(rie) în trii zăle. Gios iscălițăi maiurul
Panaite Pavlov, hotarnic din parte(a) monastirii Precista din Galaț(i), numit cu creditiva divanului de
apel, supt No. 6667, în urmare(a) reclamații aceștii monastiri făcută în termenul legiuit pentru
înpresurări din 1834 pentru moșie sa Vale(a) lui Moș de la ținutu(l) Covurluiului, despre moșie
Ghergheștii a bo(i)erilor Grecenești și despre moșie Drăgușănii a dumis(ale) spat(a)r(ului) Iancu
Greceanu; și sluger(ul) Ioan Caracaș, hotarnic din parte(a) dumis(ale) spat(a)r(ului) Iancu Greceanu,
însărcinat cu creditiva divanului supt No. 6088, spre înjghebare comisăi(ei) la localnica lucrare.
Întruniț(i) fiind la stare(a) locului, potrivit jurnalului închiet la 2 săp(tem)v(rie), supt No. 1, după ci
mai întâi s-au luat în de(z)batații cuprindere(a) documenturil(o)r înfățoșate de imbi1 părțile, și după
aprobație ci s-au făcut locului de pricină pe fața pământului i a puncturil(o)r ci slujăscde sămne
firești despărțitoare stăpânirii acestor moșii țâtate și prin ispisocul monastirii lui Adam de la domnul
Ioan Costandin v(oie)v(o)d din let 7200. Am venit în lămurire că în adevăr moșie monastirii Vale(a)
lui Moș, încât privești capătul despre apus ce să lovești cu Drăgușănii dumis(ale) spat(a)r(ului) să
găsăști înpresurată cu o mică parte de loc, iar încât să atinge de lature moșiei Vale(a) lui Moș pe den
sus despre Răspochi și Iliești, în privire că reclemație de la 1834 nu cuprinde că s-ar înpresura de
aceste două trupuri, adică de Răspochi și Iliești, ci anumi rostești că să înpresoară de Gherghești, a
dumis(ale) cam(ina)r(ului) Ioan Greceanu. Dar pentru că între această moșii Ghirgheștii și moșie
Vale(a) lui Moș a monastirii mai sânt încă două trupuri cu numire de Răspochi și Iliești, din care
trupuri faci numai parte dumi(sale) spat(a)r(ul) Grecean, neavând loc reclemație monastirii. Prin
închiere de jurnal la 2 săp(tem)v(rie), supt No. 2, în unire cu dumi(sale) geometrul ținutului sau și
închis această pretențăi(e) cu desăvârșire, care după o asămine înpregiurare au rămas a să
de(z)baterisi numia câtime(a) părții înpresurată de Drăgușăni. Dar așa precum dumi(sale)
spat(a)r(ul) Iancu Greceanu proprietarul numitel(o)r moșii, spre a înlătura tot feliul de prigonire și
chear mustrare(a) cugetului, din buna sa plecari s-au primit a despresura moșie monastirii, nu numai
în capătul despre Drăgușăni, dar și chear în margine(a) moșii pe din sus despre Răspochi și Iliești,
care după luare aminte ci s-au făcut la stare(a) locului să găsăști că parte(a) dumis(ale) spat(a)r(ului)
Greceanu din pomenitele hotară înpresoară iarăș cu o mică parte de loc pe moșie monastirii. Pe
temei dar că și cuvioșie sa arhimandritul Grigorii, egumenul acum a monastirii Precista, ci au fost
față la această lucrare, să urmezi la plecare(a) dumis(ale) spat(a)r(ului) Greceanu spre a curma
această pritenții cu desăvârșire. Gios iscăliții, văzând că după după o asămine(a) îndreptare numai

357
poate rămâne cuvânt nici la o parte, nici la alta, în unire cu dum(nealui) geometrul ținutului am și
pășit a statornici în stăpânire pe fața pământului, începând măsura cu lanțul de zăci stănjini, și
stănjinul de opt palmi gospod, dintr-o peatră vechi ci s-au găsit pe zare(a) dialului despre apus
despărțitoari moșii Drăgușănii, și colțu(l) moșii Vale(a) lui Moș i a moșii Crăeștilor sau Cruciul
răzășăști; și tot pe cursul aceștii zări în sus pără într-un punct unde s-au înplinit suma de 60
stănji(ni), și puind peatră însămnătoare curmezășului moșii s-au rădicat și movilă, atât aice, cât și la
capătul de unde s-au început măsura, care punct de hotar despărțăști moșie Vale(a) lui Moș despre
moșie dumis(ale) spat(a)r(ului) Răspochii și Ilieșeștii. Și de acolo pornind cu măsura drept spre
răsărit cam chezăș spre amiazăzi, potrivit fireștil(o)r sămne țătate prin pomenitul ispisoc din let
7200, și scoborându-ne drept la vale și tot spre răsărit deasupra fundului Văii lui Moș s-au pus
peatră și s-au rădicat al 3le(a) movilă, spre sămn temeinic de cunoștința aceștii despărțitoare aceștui
linii, și de acole tot la vale pi cursul văii p(r)intre izvoară și tot cursul văii la ezătură lui Prebici, din
vale cu Huhuiului, unde s-au pus peatră și s-au rădicat al 4 le(a) movilă în capătul ezăturii despre
răsărit; și de acole la dial tot spre răsărit cam chezăș spre meazănoapte în linie dreaptă piste o
vâlce(a) drept la zare pe dealul ci să numești Piscul de mijloc, la o movilă numită a Cruciului sau
Troenaș, s-au pus peatră hotar și moviliță în mijlocul movilii, ci face colțu dispărțitoriu moșii
Vale(a) lui Moș de Răspochi, unde s-au împlinit suma de 851 stănji(ini) tot lungul moșii. Și macar
deși în hotarnica monastirii din 1800 să arată că curmezășul moșii Vale(a) lui Moș despre apus în
capătul Drăgușănil(o)r esti în sumă de 288 stănji(ni) și lungul moșii din hotarul di pe zare despre
apus pără în zare de pe dialul numit Piscul de mijloc la movila Cruciul 881 stănji(ni) și 4 palmi,
neîndeplinindu-să suma stănjinil(o)r măsurată acum cu 28 stănji(ni) în curmezăș la capătul despre
apus și cu 30 stănj(ini) lungul moșii; această însă osăbire după aplecație făcută sămnil(o)r firești
țătate prin acturile înfățoșate, să lămurești că viderat urmează numai din diferenție palmii cu care s-a
măsurat moșie în vreme(a) acee, fiind puțin mai mică decât această de acum.
Și într-acestaș chip săvârșindu-să măsurili în stăpânire(a) adivăratel(o)r hotară și despărțire
precum să arată, s-au închiet acest jurnal care s-au adeverit de cătră noi hotarnicii i de d(umnea)l(ui)
geometrul ținut(ulu)i și de dum(nealo)r bo(i)erii formalnici vechili, iscăliți, și dum(nealo)r
proprietarii a lor mulțămire spre vecinică și nestrămutată stăpânire în viitorime!
Iscăliț(i) / Hotarnici: maiurul P. Pavlov, sluger Ioan Caracaș.
Vasăli Pop(o)v, pah(a)r(nic), inginer ți(n)utul(u)i.
Greceanul, vornic, vechil, Sion, pah(a)r(nic), vechil, încât priivești pretenție monast(i)ri(i).
Fiind mulțumiți și noi cu aceasta adiverim.
Iscăliț(i) / Grigorie Precisteanul, Iancul Grecean, spat(a)r.
Întocmai cu original(ul) alăturez la dellă.
<ss> Hot(arni)ci: Maiurul P. Pavlov.
<ss> Sluger Ioan Caracaș.
<ss> Vasili Popov, paharnic, ingineri ștatului.
La fața al 4 le(a), rândul al 4 le(a), să-s înțăleagă 260 stănjini.
<ss> Maiurul P. Pavlov.
<ss> Sluger Ioan Caracaș.

ANI, Colecția Documente, 401 / 288, copie.

_________________________
1
ambe.

381. 1846 septembrie 13. Candidatul Ioan Andriuță din Stănilești este recomandat de către
Direcția Seminariei Veniamine spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul târgului Huși.

358
 Direcția Seminariei Veniamine
Cucerniciei iereului Nicolai Roiul
Catihet ținutului Fălciului
Departamentul Averilor bisericești prin adresul cu N° 1711, recomenduește acestii direcții
pe candidatul Ioan Andriuță din satul Stălinești, ținutul Fălciiului, pentru al catihiza dupre rândueala
păzită întru aciasta. Direcția, deci îl recomenduește cucerniciei tale spre a urma cu dânsul dupre cum
în alte de aseminea întâmplări ți s-au scris, pentru ca întorcându-să în Seminar să-ș(i) poată scoate
cuvenitul atestat spre a să hirotoniai.
<ss> Filaret
No. 268
1846 septembrie 13

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 21, original, pachet 3.

382. 1846 octombrie 27. Direcția Seminariei Veniamine scrie iereului Nicolae Roiu,
catihetul ținutului Fălciu, în privința a doi tineri.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiul
Catihet ținutului Fălciului

În privirea celor cuprinse prin raportul cucerniciei tale cu N° 4, pentru doi tineri din acel
ținut ce ar fi venit la Seminarie, Direcția îți răspunde că deși acei tineri s-au arătat aice cu cereri de a
fi primiți în numărul cliricilor acestui Institutu, dar apoi cercetându-să după forme și aflându-să fără
pregătirile cuviincioasă, de îndată sau și trimis înapoi pentru aș câștiga acelia în acia școală
bisericească, după cum apoi vor putea fi primiți. Aceasta este urmarea cu acei tineri, pentru care spre
știința cucerniciei tale ți se face cunoscut.

<ss> Arh(imandrit) Filaret

<ss>
<ss> Ierodiacon Melhisedec, inspector.
No. 304
1846 octombrie 27

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 23, original, pachet 3.

383. 1846 noiembrie 4. Raportul protoiereului ţinutului Tutova în problema oficierii

cununiei agăi Iorgu Cananău cu Nastasia, fiica banului Nicolae Sion din Huşi, în târgul Bârlad.

Pria Sfinţite Stăpâne!

Dumnialui aga Iorgul Cananău, holteiu din târgul Botoşanii, alcătuindu-să cu dumneii
duduia Nastasia, fiica banului Nicolae Sion din târgul Huşului, ca să să ei întru legiuită însoţire, care
alcătuire şi logodnă dumnialor au făcut-o aicea în oraşul Bârladului, făgăduind dumnialor bo(i)erii
hatmanul Alec Roznovanul, înpreună cu cucoana dumisale de a le fi şi nuni,
După care trimiţând dumnialor bo(i)erii ca să le slobod peciu de cununie, eu cu totul m-am
împotrivit, arătând dumilorsale că cât poruncile prea Sfinţi(ei) V(oastre) a nu să slobozi peciuri, nici
a s face nunţi în oricare posturi şi fiind că dum(nbea)lor bo(i)erii şi mai cu osăbire dumnealui
hatmanul, cere ca negreşit a i să înplini hatârul, de a să da vo(i)e numiţilor mai sus să să cununi în

359
acest post în care ne găsim, ca nu din aciastă împiedicare cu prelungirea păn în câşlegile viitoare să
să strice alcătuirea ci au făcut. Eu după datorie cu adâncă supunere raportuescu pria o S(finţiei)
V(oastre) şi mă rog să ma stăpânească dezlegare să dau vo(i)e ca să să cunune acum în post numiţii
bo(i)eri sau ba.
A pria Sfinţii Voastre plecat şi supus slugă
Prot(oiereul) ţin(utului) Tut(vei)

No. 14
1846 no(i)embr(ie) 4
Bârlad

AEH, FEH, dosar 5 / 1845, f. 10, original, pachet 3.

384. <1846 noiembrie 4>. Aga Iorgu Cananău din târgul Botoşani solicită blagoslovenia
Episcopului Huşului pentru oficierea cununiei cu Nastasia, fiica banului Nicolae Sion din Huşi, în
târgul Bârlad.

Preosfinţite Stăpâne,

Sosind solonelul ceas al însoţierea mele cu fiica răposatului ban Neculai Sion, vrând pe
Duminecă în opt decembrie a mă şi cununa, aice în târgu Berladului, unde acum mă şi găsăsc, cu
adânc respect îmi eu îndrăsneală a vă şi cere blagoslovenia Voastră, ca unul ce purure mi-aţi fost
voitoriul meu de bine, totodată plecat rugându-vă a slobizi o poruncă cătră protoereul ţinut(ului)
Bârladului, care şi face în scris rugăminte spre a mă cununa, căci deşi (...) în post, dar ace(a)stă fiind
un post mai uşor, şi fiind că mai avem de asămine pilde, mai urmând şi nişte împregiurări / care la
asămine ades să întâmplă / la această însoţire, care nu rabdă nicicum mai departe prelungire, plecat
vă rog să binevroiţi a-mi îndeplini smerita me rugăminte, pentru care voi rămâne cu o veşnică
recunoştinţă, cu care am cinste să mă însămnez cu adânc respect.
Preosfinţiilor voastre, plecat fiu sufletesc şi prea supusă slugă,
<ss> Aga I(orgu) Cananău

P.S.
Şi blagoslovenia maică me o am, şi dar într-o mare nerăbdare nu aştept alta decât şi a
Preosfinţiilor Voastre.

AEH, FEH, dosar 5 / 1845, f. 11, original, pachet 3.

385. 1846 noiembrie 10. Vicol și Costachi, fii lui Ion Hurnage (Harnagea) vând vărului lor
Ion, fiul preotului Sârbul, ginere lui Hurnage, un stânjen și cinci palme pământ din moșia
Grumezoaia.

Zapis

Adică noi feciorii lui Ionu Hurnagi, adică Vicol, săn Ion Hurnage1, și Costachi, săn Ion
Hurnage, curgători din Vasăle Hurnage și Vasăle, fecior Nastasăi, fată lui Tohilat, strămoș(ul)
nostru, care mai jos ne vom puni numele prin scriitor, încredințăm prin acestu zapis al nostru cel
dăm la mâna vărului nostru Ionu, sân irei Sârbul, zet Hurnage, știut să fii că de a no(a)stră bună voi
de nimeni sâliț(i) am vândut vărului nostru un stânjănu și cinci palme moșii din trupul moșii
Grumăzoae de veci cu tocmală hotărâtă câte doozăci și șasă lei stănjănu, care bani i-am primit acum

360
toț(i) deplinu, acum la facere(a) zapisului în mânele noastre. Și de acum înainte rămâne dum(nea)lui
bun stăpânitoriu în veciu, cât fii dum(nea)lor, nepoții și strănepoți(i), nesupăraț(i) de cătră nimene,
căci de înpotrivă sculându-ne noi sau fii noștri ca să stricăm această a no(a)stră de bună voi(e)
vânzare ori la ce judecată vom merge să nu ni să ții în samă și pentru mai adevărată credință ne-(a)m
scris numele prin scriitor și noi neștiind carte ne-(a)m pus degetele rugând pre pasnicii satului cu
iscăliturile și punere(a) peceții sătești spre credință.
1846 noe(m)cvr(ie) 10
Eu Vicol, săn Ionu Hurnage, am vândut.
Eu Costandin, săn Ionu Hurnage, am vândut.
Acestu zapis cu bună primire(a) iscăliților l-am scris.
Neculai Jurcăne(a)nu.
Neculai (...), fați.
Acest zapis fiind dat cu bună primiri(a) iscăliților di sus s-au adiverit și de noi cu iscăliturile
și pecete(a) săte(a)scă.
(1)846 no(i)em(brie) 10
Enachi Penișoar(ă), pas(nic).
To(a)der Mărzac, pas(nic).

ANI, Colecţia Documente, 409 / 200, original, pecetea satului Grumezoaia.

_________________________
1
Harnagea.

386. 1846 noiembrie 28. „Ispaşa” cu stricăciunile provocate de vitele locuitorilor din satul
Hurdugi pe moşia vornicului Gheorghe Beldiman.

Ispaşa

Pe temeiu(l) poroncii dumi(sale) privighetorului de la 22 no(iem)vr(ie) is(paşii) cu N° 2,

după care ni să po(ru)nceşti ca să facem ispaşii nătreţului stricat a dumisale vechilului marelului
vornicu Gheorghii Beldiman den 20 stoguri făn de pe moşie dum(i)sale de cătră vitele sat(u)lui
Hurdugii răzăş(i) şi bo(i)reşti, după care noi mergând dinpreună cu pasnicii şi vechilul de mazili şi
un fruntaş den ei Ştefan Cireş, şi s-au făcut ispăşire în frica lui Dumnezău stricăciune de 20 stoguri,
ca un stog de zăce stănjăni înprejur şi şasă stă(n)j(ini) peste capu, pe care s-au şi preţăluit acestu stog
tot de cătră noi ca optu galbini blancu. Apoi pe urmă am cercetat de cătră a cui vite anume s-au făcut
această stricăciuni şi s-au dovedit arătaţii mai jos, adecă:

361
 Vite Cai
17 - Postelnicul Ghiorghii Vicol ... au dat 100 lei, 20 par(a)li.
1 - Boerescu ce au fostu denpreună cu Apostol Neculai.
2 - Lupul Mocanu ... au dat 10 (lei), 19 (parale).
1 - Pavăl Aciu ... 7 (lei), 19 (parale).
2 - Vasile Ambrono ... au dat 12(lei), 30 (parale).
1 - Ioniţe Ciobanu ... au dat 6 (lei).
1 - Gheorghie Hobjălă.
1 - Iordache Cireş.
1 - Dascălul Costae Bolat.
4 - Preutul Gavril ot Hoceni.
2 - Boi, Ioniţe Hărnage ot Grumăzoae ... au dat 14 lei, 30 pa(rale).
1 - Adecă un bou a lui Sava Anghiuţe ot Muşata ... 13 lei.
3 - Gavril Băbâiu, adecă Gavril Băbâiu ... au dat 19 (lei), 20 (parale).
1 - Toader Ambrono.

38 - Adecă treizăci şi opt vite, pe care vite s-au analoghisitu banii de suscâte şapte lei, 19
par(ale) pe vită şi pe temeiu(l) poroncii s-au făcut şi înplinire(a), preţăluindu-să şi
găleţile. Li s-au pus şi vade în 15 zăle ca păr la numita (...) să-ş scoată fieştecare
zălo(a)gele. Şi pentru că această ispăşire şi preţăluire cu dovada de vitele ce au
stricatu în frica lui Dumnezău s-au adeveritde cătră pasnicii şi vornicul, vechil(ul)
de mazili şi fruntaşii satului Hurdugii răzăş(i) şi bo(i)reşti că rămâne de adevărată.

1846 no(iem)vr(ie) 28
Vasile Radu, paşnicu.
Gligori Aprodu, vornic.
Ştefan Cireş.
Eu Vasile Sava, vornicu(l) de mazili.
Această ispăşiri şi preţăluire fiind făcută în fiinţa arătaţilor mai sus prin izvod, s-au adeverit
şi cu pecete(a) săte(a)scă.
(1)846 no(i)mvr(ie) 28
Zălo(a)gile înplinite de la arătaţii în dos şi preţăluire ce să arată mai jos

Lei P(a)r(ale) însă

16 - O cibe a Lupului Mocanu.
7 - O rochie mică tot a lui Pavă Agiu.
15 - O caţeveică mică tot a lui Vasăli Ambrono.
7 19 Ioniţe Cioban au dat în măna d(umisale) Paraschiv.
7 19 Gheorghii Hobjălă au dat bani în măna d(umisale) Paraschiv.
7 19 Iordache Cireş au dat bani în măna vătav(u)lui Iordachi.
- - Preutu(l) Gavril nu s-au luat zălogu.
- - Ioniţă Hărnagea, sânt doi boi la ogradă şi să va propi.
- - Sava Anghiuţă, este un bou la ogradă şi să va propi.
25 - Gavril Băbâiu, o caţaveică de postav.
8 - Toader Ambrono, o caţaveică postav.
8 - Dascălu(l) Coste Bolatu, fer lat de plugu.
- - Un calu boerescu să va scăde(a)
130 - Postelnicu(l) Gheorghie Vicol un calu.

362
 Aceste zălo(a)ge s-au preţăluit de cătră noi pasnicii, vornicul şi alţii o(a)meni din satul
Hurdugii bo(i)ereşti pe care s-au adeverit de cătră noi cu iscăliturile şi punere(a) peceţii săteşti.
1846 no(iem)vr(ie) 29
Eu Toderaşcu Rusu, paş(nic).
Eu Ioniţ(ă) Ambrono, vornic.
Aceasta ispaşă întru primire(a) poroncii făcându-să am încredinţat cu iscălitur(a) me(a).
Eu Paraschiv vornicului rânduitu din parte d(umnealui) privi(ghe)triu(lui).

ANI, Colecţia Documente, XX / 35, original, pecete.

387. 1846 noiembrie 11. Raportul privitor la celebrarea molibinului pentru ziua domnului
la biserica Sfinţii Voievozi din Bârlad.

Prea Sfinţite Stăpâni,

La 9 a următoarii cu toată supunere(a) am primit porunca preo Sf(inţiei) Voastre, No. 1218,
prin care mi să porunceşti ca la 8 a următoarei, atât eu, precum şi cu toţi preoţii din acest oraş să
săvârşim cuviincios molibin pentru zioa înălţimii sali Domnului Stăpânitor şi următoriu fiind am şi
săvârşit rânduiale precum mi să porunceşti în biserica cu hram(ul) Sf(in)ţi(lor) Vo(i)evozi, împreună
şi cu sf(i)n(ţia) sa iconom(ul) Vrabii, la porunca preo Sf(inţiei) Voastri, am primit mai în urmă de
însămnata şi de urmări întocmai cu toată supunere(a) raportuiesc,
Fiind a preosfinţiilor voastre
Prea plecată şi supusă slugă
<ss> Neculai Igescu, iconom.

N. 5
1846
No(i)em(brie) 11
Bârlad

AEH, FEH, dosar 5 / 1846, f. 5, original, pachet 3.

388. 1846 noiembrie 25. Candidatul Zaharia, fiul preotului Andrei din satul Grozești,
ținutul Fălciu, este recomandat spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiul
Catihet ținutului Fălciu

Departamentul bisericesc prin adresul cu N° 2169, recomenduește aceștii Direcții pe

candidatul Zaharia, sin preotul Andrei din satul Grozești, ținutul Fălciu, spre al catihiza dupre
rândueala păzită întru aceasta. Direcția deci îl recomenduește cucerniciei tale spre a urma cu dânsul,
dupre cum în alte de asemenea întâmplări ți s-au scris, pentru ca întorcându-să în seminarie să-ș
poată scoate atastat spre a să hirotonisi.
<ss> Arh(imandrit) Filaret
<ss>
<ss> Ierodiacon Melhisedec, inspector.
No. 324

363
 1846 noiembrie 25

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 26, original, pachet 3.

389. 1846 decembrie 5. Candidatul Mihail, fiul lui Catiul Ciobanul din târgul Fălciu,
ținutul Fălciu,este recomandat spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiul
Catihet ținutului Fălciu.

Departamentul bisericesc prin adresul cu N° 2237, recomenduește aceștii Direcții pe

candidatul Mihail, sin Catiul Ciobanul din târgul Fălciiu spre al catihiza dupre rânduiala păzită întru
aciasta. Direcția deci îl recomenduește cucerniciei tale spre a urma cu dânsul dupre cum în alte de
aseminea întâmplări ți s-au scris, pentru ca întorcându-să în Seminar să-ș(i) poată scoate atestat, spre
a să hirotonisi.

<ss> Arh(imandrit) Filaret Scr(iban).

<ss>
<ss> Ierodiacon Melhisedec, inspector.
Prin lucrare.
<ss> D. Manoilescu.
No. 343
1846 decembrie 5

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 28, original, pachet 3.

390. 1846 decembrie 7. Direcția Seminariei Veniamine transmite iereului Nicolae Roiul,
catihetul ținutului Fălciu, regulile de trimitere a celor căsătoriți la Seminar.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiul
Catihet ținutului Fălciu!

Fiind că trimiterea căsătoriților candidați la acele școli de pe la mai multe locuri înprotiva
formelor statornicite întru aciasta, precum și slobozirea în mâinile lor a adeverințelor de învățare,
aduce confuzie în lucrările seminariei, pentru care poate a pica și în răspundere; apoi de aceea spre
ferirea unor asemenea, Direcția face cunoscut cucerniciei tale că de acum înainte să numai cutezi a
mai primi candidați însurați prin alte chip, decât numai pe aceia ce vor veni de la Seminarie cu
hârtiile direcției, arătătoare de a lor slobozire politicească, iară încât pentru adeverințele de învățare,
cu aceasta vei urma așa, adecă după ce unul sau mai mulți candidați vor săvârși învățăturile, le vei
face adeverințe precum ți s-au zis, însă le vei trimite Direcției în plic cu raport și prin poștă,
trimițindu-i pe dânșii numai cu sloboda, fără a încredința în mâna lor acele hârtii. Direcția deci este
în încredere și nădăjduințe că întru aceasta vei urma întocmai precum ți să scrie acum, aceea ce este
potrivit și instrucțiile ce ai, la dinpotrivă însă urmare a cucerniciei tale vei pica în răspundere de
călcarea datoriilor.

<ss> Arh(imandrit) Filaret.

<ss>

364
 <ss> Ierodiacon Melhisedec, inspector.
Prin lucrare.
<ss> D. Manoilescu.
No. 349
1846 decembrie 7.

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 30, original, pachet 3.

Pecetea Episcopiei Hușului și semnătura Episcopului Sofronie Miclescu

390 a. 1846 decembrie 9. Episcopul Sofronie Miclescu al Hușului dă carte de sachelar

preotului Nicolae Roiu de la biserica catedrală și catihet al ținutului Fălciu.

Cu mila lui Dumnezeu Smeritul Sofronie, Episcop Huș(u)lui

De vreme ce cucernicul preot Nicolae Roiul, slujitoriu la biserica episcopiei noastre cu
hramul Sfințil(o)r Apostoli din târgul Hușului, carele să află și catihet pentru candidații din această
Eparhie, s-au purtat și să poartă cu toată cuviincioasa cinste și rânduială, atât întru cele bisericești
datorii, cât și în cele dinafară a viețuirii încuviințată petrecere, cu tragere asupră-ș(i)de laudă a
Eparhioțil(o)r noștri, și deplină plăcerea și mulțămirea noastră. Drept aceia, spre oareșcare
răsplătitoriu sămn a cunoștinții noastre către plăcutele sale purtări, după herotesire de înșine, l-am
cinstit cu numele de sachelarie, dându-i vo(i)e și blagoslovenie a sluji D(umne)zeiasca liturghie cu
sobor de preoți, purtând și nabederniță. Căruia spre încredințare și arătarea cinstii și învrednicirii
sale i s-au dat la mână și această arhierească carte cu a noastră iscălitură și cu pecetea Episcopiei.
Sofronie, Episcop H(u)șului.
No. 257
1846, decemvr(ie) 9

ANI, Colecția Documente, 403 / 5, original, pecete.

365
 391. 1847 ianuarie 8. Candidatul Gheorghe, fiul preotului Dimitrie din satul Dolhești,
ținutul Fălciu,este recomandat spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiul
Catihet ținutului Fălciu.

Departamentul bisericesc prin adresul cu N° 8 recomenduește aceștii Direcții pe candidatul

Gheorghe, fiul preotului Dimitrie din satul Dolhești, ținutul Fălciul, spre al catihiza dupre rânduiala
păzită întru aceasta. Direcția deci îl recomenduește cucerniciei tale spre a urma cu dânsul precum în
alte de asemenea întâmplări ți s-a scris; pentru ca întorcându-să în Seminarie să-ș(i) poată scoate
atestat spre a să hirotonisi.

<ss> Arh(imandrit) Filaret Scr(iban).

<ss>
<ss> Ierodiacon Melhisedec, inspector.
Prin lucrare.
<ss> D. Manoilescu.
No. 1
1847 ianaurie 8

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 35, original, pachet 3.

392. 1847 ianuarie 27. Spătarul Lascarachi Mihălachi este înștiințat de către
Departamentul din Lăuntru de suplinirea postelnicului Mihăiță Mihalachi, ispravnicul ținutului
Iași, în treburile dregătorești.

Departamentul din Lăuntru

Cătră d(umnealui) spat(a)r(ul) Lascarachi Mihalache
Fiind că d(umnealui) postelnicul Mihăiță Mihalachi, ispravnicul țănutului Eșii esti însărcinat
cu lucrările de secretariu la obște(a)sca obicinuită adunare, Departamentul potrivit cu mijlocire(a)
dum. cuprinsă prin raportul supt no. 611, rându(i)ești pe dum(nea)ta căutătoriu trebil(o)r
dregătorești, până la săvârșire(a) unor asăminea lucrări în care d(umnealui) post(elnicul) să
îndeletnicește.
Ministru și cavaler <ss> Iordachi Ghica, log(o)făt.
Secția 1iu
N° 1590
1847 ghenari 25

ANI, Colecția Documente, 420 / 63, original.

393. 1847 ianuarie 27. Candidatul Ioan, fiul preotului Gheorghe din satul Fundul
Idriciului, ținutul Fălciu,este recomandat spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului
Fălciu.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiul
Catihet ținutului Fălciu.

366
 Departamentul bisericesc prin adresul cu N° 146 recomenduește aceștii Direcții pe
candidatul Ioan, sin preotul Gheorghie din satul Fundul Idriciului, ținutul Fălciu, spre al catihiza
dupre rânduiala păzită întru aciasta. Direcția deci îl recomenduește cucerniciei tale spre a urma cu
dânsul dupre cum în alte de aseminea întâmplări ți s-au scris, pentru ca întorcându-să în Seminarie,
să-ș poată scoate atestat, spre a să hirotonisi.

<ss> Arh(imandrit) Filaret Scr(iban).

<ss>
<ss> Ierodiacon Melhisedec, inspector.
Prin lucrare.
<ss> D. Manoilescu.
No. 12
1847 ianaurie 27

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 23, original, pachet 3.

394. 1847 aprilie 21. Visteria Moldovei pune în aplicare rezoluția domnească în privința
strămutării a 16 bulgari de pe moșia Plotonești în târgul Huși.

Visteria Moldavvii
Cătră isprăv(ni)cia ținut(ului) Fălciul

Prin jaloba ce au dat preînălțatului domn număr de șasăsprizăci liuz(i) rupti a vistieriei din
satul Plotoneștii, acel țănut, / cari cu înalta rezoluții s-au recomenduit vistierii / să roagă ca să li să
învoiască strămutare în tărgul Hușii, unde îș(i) (...) închipui hrana vieții, așa precum la Plotonești nu
au locul de hrană cu îndestulare, după înpărțala acii moșii întri clironomi.
Să scrie acii isprăv(ni)cii ca să cerceteză și găsându-să adivărată arătare lor să li să
pozvoliască strămutare la locul cerșut, după ce însă mai întâi vor îndeplini celi hotărâte di așăzământ
cătră proprietarul părții din Plotonești, pe care ei s-au aflat cu lăcuința păr(ă) acum.
<ss>
Mapa
No. 2870
1847 apr(ilie) 21

ANI, Fond Isprăvnicia ținutului Fălciu, Tr. 1339, Op. 1521, dosar 430, f. 25, original.

395. 1847 aprilie 29. Candidatul Nicolae, din satul Cozia, ținutul Fălciu, este recomandat
spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiul
Catihet ținutului Fălciu.
Departamentul bisericesc prin adresul cu No 792, recomenduește acestii Direcții pe
candidatul Nicolae din satul Cozia, ținutul Fălciu, spre al catihiza după rânduiala păzită întru
aceasta. Direcția deci îl recomenduește cucerniciei tale spre a urma cu dânsul dupre cum în alte de
asemenea întâmplări ți s-au scris, pentru ca întorcându-să în Seminarie să-ș poată scoate atestat spre
a să hirotonisi.

<ss> Arh(imandrit) Filaret Scr(iban).

367
 <ss>
<ss> Ierodiacon Melhisedec, inspector.
Prin lucrare.
<ss> D. Manoilescu.
No. 96
1847 aprilie 29

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 42, original, pachet 3.

396. 1847 aprilie 30. Candidatul Teodor din satul Duda, ținutul Fălciu, este recomandat
spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiul
Catihet ținutului Fălciu.
Departamentul biserecesc prin adresul prin adresul N° 883 trimite aceștii Direcții pe
candidatul Teodor din satul Duda din ținutul Fălciul spre al catehiza după rânduiala păzită întru
aceasta. Direcția deci îl recomenduește cucerniciei tale spre a urma cu dânsul dupre cum în alte de
asăminea întâmplări ți s-au scris, pentru ca întorcându-să la Seminarie să-ș poată scoate atestat spre
a să hirotonisi.
<ss> Arh(imandrit) Filaret Scr(iban).
<ss>
<ss> Ierodiacon Melhisedec, inspector.
Prin lucrare.
<ss> D. Manoilescu.
No. 103
1847 aprilie 30

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 45, original, pachet 3.

397. 1847 mai 29. Candidatul Grigori Balan din satul Isaia, ținutul Fălciu, este recomandat
spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiul
Catihet ținutului Fălciul.

Departamentul bisericesc prin adresul cu N° 1079 trimite aceștii Direcții pe candidatul

Grigori Balan din satul Isaia, ținutul Fălciu, spre al catehiza după rânduiala păzită întru aciasta.
Direcția deci îl recomenduește cucerniciei tale spre a urma cu dânsul după cum în alte de aseminea
întâmplări ți s-au scris, pentru ca întorcându-să în Seminarie, să-ș poată scoate atestat spre a să
hirotonisi.
<ss> Arh(imandrit) Filaret Scr(iban).
<ss>
<ss> Ierodiacon Melhisedec, inspector.
Prin lucrare.
<ss> D. Manoilescu.
No. 133
1847 mai 29

368
 AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 49, original, pachet 3.

398. 1847 mai 30. Candidatul Vasilie Răzmeriță din satul Bunești, ținutul Fălciu, este
recomandat spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiul
Catihet ținutului Fălciul.

Departamentul Bisericesc prin adresul cu N° 1095 trimite aceștii Direcții pe candidatul

Vasilie Răzmeriță din satul Buneștii, ținutul Fălciului, spre al catehiza după rânduiala păzită întru
aceasta; direcția deci îl recomenduești cucerniciei tale spre a urma cu dânsul după cum în alte de
asemenea întâmplări ți s-au scris, pentru ca întorcându-să la Seminarie să-ș poată scoate atestat spre
a să hirotonisi.
<ss> Arh(imandrit) Filaret Scr(iban).
<ss>
<ss> Ierodiacon Melhisedec, inspector.
Prin lucrare.
<ss> D. Manoilescu.
No. 125
1847 mai 30

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 47, original, pachet 3.

398 a. 1847 august 14, Bârlad. Protoiereul ținutului Tutova recomandă spre călugărire pe
vornicul de poartă Ioan Buța, pe seama schitului Cârțibași.

Prea Sfințite Stăpâne!

Cu supunere pristavlisăsc în pricina jalobei ce dă cătră mine Ioan Buță, vornic de poartă, din
satul Bogdana, din acest ținut, prin care cere de a se tuned în shima monahicească la schitul
Cârțibaș(i), acest ținut, find cu totul slab și trecut în vârstă.
Știind că toți fii lui sânt căsătoriți și puși la case și să găsește trecut cu vârsta și bolnav, eu
îndrăzneală și mă rog ca să vă milostiviți a trimite blagoslovenie sfinției sale duhovnicul Veniamin,
egumenul de Cârțibaș, spre al călugări, care eu după datorie cu supunere raportuesc.
A preosfințiilor Voastre
Prea plecat și supusă slugă
Prot(oiereul) ținut(ului) Tutov(a).
Nº 141
1847 august 14
Bârlad

AEH, FEH, dosar 3 / 1846, f. 17, pachet 3, original.

399. 1847 octombrie 15. Candidatul Constantin Uglia din satul Cârligați, ținutul Fălciu,
este recomandat spre catihizare iereului Nicolae Roiu, catihetul ținutului Fălciu.

Direcția Seminariei Veniamine

Cucerniciei sale iereului Nicolae Roiul

369
 Catihet ținutului Fălciul.

Departamentul bisericesc prin adresa cu N° 1647 trimite aceștii Direcții pe candidatul

Constantin Uglia din satul Cârligații, ținutul Fălciu, spre al catihiza dupre rânduiala păzită întru
aceasta. Direcția deci îl recomenduește cucerniciei tale spre a urma cu dânsul după cum în alte de
aseminea întâmplări ți s-au scris, pentru ca întorcându-să în Seminarie să-ș poate scoate atestat spre
a să hirotonisi.
<ss> Arh(imandrit) Filaret Scr(iban).
No. 190
1847 octombrie 15

AEH, FEH, dosar 2 / 1846, f. 51, original, pachet 3.

400. 1847 noiembrie 1. Departamentul Trebilor din Lăuntru înștiințează pe spătarul

Lascarachi Mihălachi despre numirea în postul de dregător al ținutului Fălciu în locul agăi
Costachi Teodor.

Departamentul Trebil(o)r din Lăuntru

Cătră d(umnealui) spătariul Lascarachi Mihalachi

Prea înălțatul domn stăpânitor în temeiul pridstavlenii svatului cărmuitor urmată după
docladul acestui depart(ament), au binevoit a întări pe dumn(ea)ta în postul slujbei de dregător al
ținutului Fălciiu de la 1iu a următoarii luni în locul dumis(ale) aga Costachi Teod(o)r. Primind
alăturatile cărți domnești de rânduire supt N° 434 și 430 te vei lămuri. Așadar să scrie dumitale ca
potrivit cu rostirea acestora să te înbraci cu asemine(a) slujbă dregătoriască după osăbită destoinicie,
ca prin așa plăcută îndeletniciri să tragi și mulțămirea ținutașil(o)r și (…).
Ministru și cavaler <ss> Iordachi Ghica, log(o)făt.
Secsia 1ia
N° 23729
1847 no(i)emv(rie) 1iu

ANI, Colecția Documente, 420 / 64, original.

401. 1847 noiembrie 1. Decretul de numire a spătarului Lascarachi Mihălachi ca ispravnic

al ținutului Fălciu.

CU MILA LUI DUMNEZEU

NOI
MIHAIL GRIGORIU STURZA V(OIE)V(O)D
DOMN ȚĂREI MOLDOVEI

Cinstit credincios bo(i)eriul domniei noastre dumne(a)ta Lascar Mihalachi, spat(a)r.

Luând în priviri anaforaoa sfatului cărmuitor cu No 2097, urmată după referatul

departamentului trebil(o)r din lăuntru No. 21128, domnia noastră am găsit di cuviință a rândui pe
dumne(a)ta ispravnic de ținutul Fălciu de la 1iu a curgătoarii luni în locul dumn(ealui) aga Costache
Teodor; și dar îți poruncim ca mergând la arătatul ținut și primind de la cel până acum dregătoriu
canțeleria isprăvnicii cu delle, acturi, depozituri, ce vor fi și toate celi atârnati de ia după opis regulat
ci vei da și vei luoa, să te înbraci cu asăminia slujbă după osăbită destoinicii și credință fără vreo

370
abatiri din cuprinderia povățuitoarel(o)r enstrucții dregătorești sau din poroncili ci vei priimi de pe la
posturile cârmuitoari, chibzuind cu denadinsul a feri pe lăcuitori de toate înpilările și a grăbi cursul
tuturor lucrăril(o)r ca să nu dai pricină de smintele și nemulțămire, ca după asăminea priincioasi și
plăcută îndeletinicire să poț(i) răspunde cu deplinătate la așteptaria noastră, și prin urmari să câștigi
a domniei noastre bună cunoștință.
<ss> Iordachi Ghica, vel log(ofă)t, procit.
<ss>
Departamentul din lăuntru
Secsiia 1iu
No. 439
1847 no(i)emvr(ie) 1iu
Șef secsie <ss>

ANI, Colecția Documente, 420 /65, original.

402. 1848 februarie <f.z.>. „Listă de numele şi poreclele preuţilor ci sânt vrednici de a fi
dohovnici pi la satele şi bisăricile unde cer trebuinţa de dohovnic la o giumătati de ţin(ut) al
Tutovv(e)i, în parte(a) protopopiei gios iscălitului, precum în gios să arată”.

Listă de numele şi poreclele preuţilor ci sânt vrednici de a fi dohovnici pi la satele şi

bisăricile unde cer trebuinţa de dohovnic la o giumătati de ţin(ut) al Tutovv(e)i, în parte(a)
protopopiei gios iscălitului, precum în gios să arată. 1848 februar(ie).

N° Numele şi porecla lor Târguri şi sate Hramul bisăricilor

49 Vasăle Feodor În târg Bârladului Sf. prooroc Ilie
50 Neculai Boidacă În târg Bârladului Sf. Trii Erarhi
51 Gheorghe Praja În târg Bârladului Sf. Neculai Tuchilă
52 Alecsandru Mirlan Sat Ciocanei Adormirea Precistii
53 Gheorghe Hoţoio Sat Cărjăoanii Adormirea Precistii
54 Grigori Scântei Sat Şăndreştii Sf. Voievozi
55 Gheorghe Mucenica Sat Fătăciune Adormirea Precistii
56 Ioan Neghină Sat Praja Sf. Înălţarea Domnului
57 Gheorghe Patrichi Sat Poiana Sf. Trei Erarhi
58 Vasăli Luchianu Sat Coroeştii de Sus Adormirea Precistii
59 Ioan Bragul Sat Coroeştii de Gios Adormirea Precistii
60 Gheorghe Filechi Sat Căbeştii Intrarea în Biserică
61 Dimitrachi Glodu Sat Săgeca Sf. Voievozi
62 Teodor Pleşi Sat Prisăcanii de Gios Sf. Neculai
63 Vasâle Măstăcan Sat Pleşăşti Sf. Voievozi
64 Gheorghe Cucoş Sat Poganei Sf. Neculai
65 Ioan Buduşi Sat Lieştii de Sus Adormirea Precista
66 Ştefan Ursu Sat Lieştii de Sus Sf. Neculai
67 Ioan Găful Sat Priponeştii de Sus Sf. Voievozi
68 Ştefan Tasâi Sat Priponeştii de Sus Sf. Voievozi
69 Cozma Racoviţă Sat Priponeştii de Gios Buna Vestire
70 Hrăste Tofan Sat Pogoneştii Sf. Neculai
71 Gheorghe Borş Sat Pogoneştii Sf. Neculai
72 Ioan Mirlan Sat Iveştii Sf. Gheorghe
371
73 Ioan Groapă Sat Rusăni Sf. Voievozi
74 Grigori Buzdug Sat Dragomireşti Intrarea în Biserică
75 Acsănte Popovici Sat Rădenii Sf. Voievozi
76 Vasăli Bucur Sat Popeşti Buna Vestire
77 Dimitrii Părlog Sat Voineştii Adormirea Precistei
78 Ioan Clapa Sat Avrămeştii Sf. Trii Erarhi
79 Apostu Olariu Sat Lăleştii Sf. Neculai
80 Ioan Ştobeiu Sat Strâmba Sf. Neculai
81 Costachi Măstăcan Sat Pueştii Sf. Neculai
82 Ştefan Pătraşcu Sat Dracsănii Sf. Neculai
83 Gheorghe Necoară Sat Ghergheştii Sf. Voievozi
84 Costachi Mager Sat Lunca Sf. Teodor Teron
85 Vasăle Topală Sat Poliţănii Sf. Ioan Botezătorul
86 Ioan Vrabie Sat Popenii Sf. Gheorghe
87 Grigori Pârvan Sat Ghermăneşti Adormirea Precistei
88 Neculai Tegheci Sat Murgeni Sf. Neculai
89 Toader Cosa Sat Rânzăştii Sf. Voievozi
90 Costachi Negre Sat Creţana Sf. Neculai
91 Ioan Corciovă Sat Sărăţănii de Gios Adormirea Precistii
92 Gheorghe Rogojană Sat Sărăţănii de Sus Sf. Neculai
93 Gheorghe Dumbravă Sat Spineni Sf. Neculai
94 Gheorghe Dranga Sat Banca Adormirea Precistii
355 Ioan Butunoiu Oraş Bârladului Sf. Spiridon
356 Costandin Avram Sat Tăbăceştii Sf. Neculai
357 Vasăle Onechii Sat Pogana Sf. Neculai
358 Ioan Gălan Sat Petrenii Sf. Neculai

Protoiereu <ss>

AEH, FEH, dosar 5 / 1846, f. 48 şi 50, original.

403. 1848 februarie 10. Năstasă, ginerele lui David, din Grumezoaia, vinde agăi Neculai
Cerchez doi stânjeni din moşia Săratul, de unde-i mai vânduse încă patru în noiembrie 1847.

Zapis
Eu jos iscălitul Năstasă, zet David, ce mă porecleşte şi Branişte, din sat din Grumăzo(a)i(a)
dau acest zapis al meu dumisale agăi Neculai Cerchez spre ştiinţă, că pi lângă patru stănjăni pământ
de moşăi(a) Săratul, şăsul Prutului, ţinut(ul) Fălciului, ce am fost vândut dumisale agăi cu osăbit
zapis încă din luna trecută no(i)emvr(ie), anul 1847, care acel zapis este dat în judecătorii din
vreme(a) aceia spre a să formălui, acum prin acest zapis i-am mai vândut doi stănjăni pământ din
moşia Săratul, la şăsul Prutului, ţinut(ul) Fălciului, din drepţi stănjăni cei am drepţi ai mei, care
lungimea lor din hotariul Stăleneştilor de ceia parte mergi piste Prut pănă în părău(l) Lăpuşnăi, cu
tocme(a)lă câte patru galbini stănjănu(l), pi care bani opt galbini blanci i-am şi primit acum toţi
deplin în mânile mele. Şi de astăzi înainte pi arătaţii stănjăni deplin rămâne dumn(ea)lui aga, drept
stăpân cu toţi urmaşii dum(i)sale vecinic, şi spre ştiinţă am dat acest zapis întru care me-am pus
numele şi degetul prin condeiul scriitoriului, ca unul ci n-am avut ştiinţă de carte. Totodată cu jalubă
am rugat şi pi cinstita judecătorii de Fă(l)ciu de au încredinţat .
1848 fev(ruarie) 10
372
 Eu Năstasă, zet David, ce mă porecleşti Branişte, adiverez prin puneria degitului.
Costantin Ion Neagul, am scris fiind poftit.

ANI, Colecţia Documente, 55 / 97, original.

404. 1848 martie 1, Gușiței. Raportul privind cercetarea făcută în moșiile Gușiței, Ivănești
și Țiganii de pe Gușiței, aflate în posesia banului Iordache Mălinescu.

Cinstitii isprăvnicii a ținut(ului) Fălcii

Priv(i)ghi(torul) ocolului Mijloc și șătr(ar) Costache Rășcanu
Raport
Prin poronca și adresul cinstitii is(prăvnicii) din 14 a trecutii luni ginar N le 329 și 330, după
cerirea dumis(ale) banului Iordache Mălinescu, posăsorul moșii Gușății și Ivăneștii, ni să scrie ca să
mergem la arătatele sati, undi în ființa dumis(ale) banului să socotim pi lăcuitorii di acolo. În
urmarea cărie poronci și adres, următori fiind noi, am socotit pi toț lăcuitorii di Gușățăi, Ivănești și
Țăganii de pi Gușățăi, precum să va încridința cinstita is(prăvnicie) atât din alăturatile aice trii copii
deosăbite de pi aceli socotele, adică a Gușățăiilor, Ivănești și Țăganii, cât a ecstratului scos dintr-
însăle, încredințate de noi toate, iară originalurile s-au dat la mâna dumis(ale) banului.
Nedumeririle dintre d(umnealui) banul și lăcuitorii în toati lucrările cercetării acestor
socotele au urmat numai despre două obiecti:
1. Că lăcuitoriul din Gușății, anume Ghiorghii Olteanu, carile având 4 boi precum și
pământul pentru truspatru boi, tot boerescul l-au lucrat numai cu doi boi; De la carile d(umnealui)
banul cere ca să-i înpliniască 14 prăjăne arătură, adică o zi de pont pi ace al 2 le păreche de boi, și
pentru neaduceria acelor 2 cară lemni de cap în 4 boi, să-i mai aducă măcar un caru de lemne,
precum și despăgubiri, pentru că numitul lăcuitoriu și acile 4 zile a meremetului tot numai câti 2 boi
le-au căratu, iară și cât pentru podvoada ci esti datoriu nici însuș el nu să apără a o faci pi la boi.
Dispre asăminea înpregiurare deși d(umnealui) banul ne-au înfățoșat așăzământul boerescului tipărit,
noi însă niputându-ne dumiri din Acela, rămâne la dizlegarea acei cinstite is(prăvnicii).
Al 2le Nemulțămirea era cu unii din lăcuitori cei cu boi din Gușățăi după pominitul di sus
așăzământ, urmează ca fișticari lăcuitoriu să lucreză câti 4 zile de meremet, acil cu boi să le lucreză
cu carul, iar acil pidestru cu palmile, și iarăș că fieșticari lăcuitoriu să aducă câte care de lemne, sau
să lucreze câti 2 zile cu palmile de un car lemne. Și fiind că d(umnealui) banul după trebuința ce
ave, ce mai mare parte din zilele meremetului și a lemnilor, le-au întrebuințat numai cu palmile, apoi
lăcuitorii ci au apucat a faci câte o zi cu caru sau și două, cere ca asăminea zile să să socotească
înprotiva lemnilor de cap, adică câte o zi cu caru, drept un caru de lemne, iară zilile meremetului să
le să ții în samă din zilile cele făcuti cu palmile. Asăminea îndărăpnică cerire al acistor lăcuitori
fiind înprotiva așăzământului, nu li s-au încuviințat.
Cătră aceste să adăogi că cinci numi din țăgani, și anume Marcu Bucătariu, Ioniță
Grosoman, Ioan Arușcii și Gavril Mutu, fiind alcătuiți unii cu hacu, alții cu diosăbiti alcătuiri, nu s-
au socotit acum. Despre cari pentru întocmai urmare aducim la știința cinstitii is(prăvnicii).
<ss> V. Țugule
<ss> C(ostache) Rășcanu, șătr(ar).

1 mart(ie) 1848
Gușățăi

ANI, Fond Isprăvnicia ținutului Fălciu, Tr. 1339, Op. 1521, dosar 439.

373
 405. 1848 mai 24. Chitanţă pentru dobânda banilor primită de la David, sin Aron, urmată
de altele două din 10 mai 1849 şi 15 ianuarie 1858.

Una sută patruzăci lei s-au primit de la neguţitorul David sin Aron, jăd(o)v, dobânda
cuvenită a o da pe un an pe soma de 1400 lei, ci datoreşti după zapisul său încredinţat de
judec(ăto)r(ie) supt N° 15, la 1847. Pentru care i s-au dat această.
1848 mai 24
Direct(or) <ss> Zagură

Asămine am mai priimit astăz(i) dobânda pe un an în somă de una sută patruzăci lei, pentru
care să însămnează spre ştiinţă.
1849 maiu 10
Direct(or) <ss> Zagură

Banii, 280 lei cuprinşi pren cfitanţie di faţi s-au slobozit în primire(a) jădovului David sân
Aron, din banii cuprinşi pi avere(a) răposatului sardar Dimitrii Zagură, potrivit cu închieere(a) din
18 decemv(rie), anul continit 1857, pentru cari să notează de iscălitul, urmând a să pune această
cfitanţăi în lada depozitorilor spre regulă.
1858 genari 15
<ss> G(avril) Teodor.
<ss> Buzdugan.

ANIC, Achiziţii Noi, MXXIII / 1, original.

406. 1848 iulie 19. Visteria Moldovei se adresează Isprăvniciei ținutului Fălciu pentru
întocmirea listei cu cei decedați în timpul holerii.

Cătră isprăvnicia țăn(utului) Fălciul

Vistiriia având trebuință a ști câți dintre dajnicii cunoscuți prin satili și tărgurile din
cuprinsul acelui țăn(ut) s-au prilejăt a muri de boala holerii, scrie acei isprăv(nicii) ca dindată să pue
la cale a să face lămuritoare liste pentru toți asămine morți, îndeosăbi pe fiiștecare ocol și îndiosăbit
rost a să arăta fieștecare clasie de numi de tot feliul de treaptă, cari această adiverindu-să și de cătră
preuți i vornicei și pacinici cu pecețile bisăricilor i a satilor și a tărgurilor, să le triimată fără
prilungire, iar cât pentru morții dintri treptile mazili(lor), ruptașilor i rupte, precum și căpătăeri,
isprăv(nicia) să pristavlisască dovezile cuvinite după rânduiala de mai înainte. Totodată să puni
înainte isprăv(niciei) ca cerșutile liste să să îngrijască a fi foarte adevărate, căci după cercetările ce
în urmă au a să face, descoperindu-să urmare dinprotivă, pre(...) a luminare la vreun abuz, toată
răspundere(a) și învinovățirea va rămâne asuprăi.
<ss>
Șef <ss>

Secția II
No. 3611
1848 iulii 19

ANI, Isprăvnicia Ținutului Fălciu, Tr. 1339, Op. 1521, dosar 1169 / 1849, f. 1-1v., original.

374
 407. 1848 august 12. Sachelarul Gheorghe adeverește înmormântarea lui Toader Roșca,
vornic din satul Tămășeni, răpus de holeră, la biserica cu hramul Sfântul Neculai din satul
Hănăseni.

Adiverință
Pentru Toader Roșca, vornic din satul Tămășănii, și anumi la vreme(a) bolii holerii viind
mainainte în postul mare aice la tărgușorul Murgenii s-au săvârșit de boala de sus di holeră, unde s-
au îngropat di cătră mine la biserica din satul Hănăsănii, cu hramul Sfăntului Ierarh Neculai, pentru
care urme(a)ză a me(a) iscălitură, și s-au îngropat la iulii în 27 zăle.
1848 avgust 12
Ghiorghi Sechelar, dohovnic, adeverez.

ANI, Isprăvnicia Ținutului Fălciu, Tr. 1339, Op. 1521, dosar 1169 / 1849, f. 145, original,
sigiliul bisericii.

408. 1848 august 17. Jalba locuitorilor din târgul Fălciu către isprăvnicia ținutală în
privința scăderii de la bir a morților de holeră.

Cinstitei isprăv(nicii) ținutului Fălciului

Lăcuitorii birnici din tărgul Fălciului
Jalbă
Din prescriere(a) catagraficească s-au socotit a fi N° de 100 birnici cu dare de bani la
vistierie după tăblițe și de atunce și pără acum la cifert(ul) trecut al doile(a) cu adăogițăi în unire cu
birnicii s-au făcut N° 120 liuzi, din care număr să găsesc vechi morți un(s)prezeci nume, ce sănt și
trecute în cislele acestui cifert și șapte nume moarți de următoare(a) boală holera, și anume
Gheorghe sân Sava State, Stefan sân Marin, Costandin Bolocan, Iftene sân Lazăr, Radu
Coastăneagră, Toader Spătariu, Coman Avan.
Pentru care rugăm pe cinstita is(prăvnicie) să binevoiască a mijloci cătră visterie spre a fi
scăzuți noi de povărare(a) dării analogisite a acestor morți, că cu totul sântem săraci și nici pâine de
toate zilele nu avem. Și va rămâne mare pomenire.
Eu Tole Chitariu.
Eu Angheluță Rotari.
Eu Panaite Manole.
Eu Vasile Onosi.
Eu Ioan Tofan.
Eu Iordache Amâncăd Pascal.
Eu Grigori Cioloca Pascal.
Eu Bucur Vornic.

1848 avgust 17

ANI, Isprăvnicia Ținutului Fălciu, Tr. 1339, Op. 1521, dosar 1169 / 1849, original.

409. 1848 septembrie 8. Raportul pitarului Ion Hotnog, privighetorul ocolului Podoleni, în
privința unui mort de holeră din satul Moșna.

Cinst(itei) isprăvnicii a ținut(ului) Fălciului

Privighitorul di ocol Podolenii

375
 Pi lăngă acestu să alăturează o mărturii a unui preut Gavriil din oraș(ul) Eșii, ci au îngropat
pi mazilul Toader săn Gheorghi Plăcintă din satul Moșna, întâmplândui-să moarte de holeră în Eși,
precum și mărturia satului Moșna că au murit di holeră în adivăr și au fostu din satul lor numitul
mazil. Iară peciul gospod di la pristavlisăre(a) lui cătră cinst(ita) isprăvnicii încă di la prescriire(a)
catagrafii nu i-au mai venit, nici a mortului, nici a părintelui său. Pentru cari nici s-au putut
pristavlisi asămine peciu pi lângă mărturii.
<ss> Ion Hotnog, pitar.

No. 444.
1848 săpt(em)v(rie) 8

ANI, Isprăvnicia Ținutului Fălciu, Tr. 1339, Op. 1521, dosar 1169 / 1849, original.

410. 1848 septembrie 16. Visteria Moldovei se adresează isprăvniciei ținutului Fălciu în
privința situației „jidovilor”din timpul holerei.

Visteria Moldovei
Cătră isprăv(ni)ci(a) ținutului Fălciu
La raportul acei isprăv(ni)ci(i) supt N° 5544, să răspunde că deși jidovi(i) din acel ținut
foarte puțini s-au primejduit di boala holerii după lăturalnica știință ci ari Visterie, cu toate aceste(a)
isprăv(ni)ci(a) va alcătui listă și pentru dănșii, urmând însă predstavlisi mai întâi și cât să poati mai
în grabă niști asămine(a) listi cuprinzătoari di cialalți dajnici a ținutului săvârșiț(i) din viiață di
această boală, spre a să pute(a) regularisi cuvenita lucrari.
<ss>
Șef <ss>

Secți(a) a II-a
No. 4489
Anul 1848 săp(tem)v(rie) 16

ANI, Isprăvnicia Ținutului Fălciu, Tr. 1339, Op. 1521, dosar 1169 / 1849, original.

411. 1848 noiembrie 27. Raportul protoiereului ținutului Tutova despre biserica cu hramul
Sfântul Nicolae din Crâng-Bârlad și solicitarea blagosloveniei Episcopului pentru înnoirea
lăcașului în condițiile revenirii creștinilor alungați de boala holerii din orașul Bârlad.

Prea Sfințite Stăpâne,

Pi moșie acestui târg Bârlad au fost mai din vechime un sătucean numit Crângul și în cari
sat esti și bisărică cu hram(ul) Sfân(tul) Ierarh Necolae, din care în urmă lăcuitorii din acel sat
trăgându-se în oraș(ul) Bârlad au rămas numita bisărică în câmp undii și astăzi, împregiurul cărie
acum boerii și neguțitorii orășăni ș(i)-au făcut vii și livezi și casă statornici pi a lor proprietăți, cari
au și oaminii lor cu gospodării, cari caută de celi ci lipsăsc numitei bisărici; numai puțin acum în
primejdie boalii holera, cei mai mulți din aceștie ieșind din oraș la acest, au năzuit în preajma aceștii
bisărici undi își face obișnuitele rugăciuni cu preotul ci să găsăști slujitor la această bisărică și
fiindcă bisărica era părăduită la păreți și la acoperământ, ei în urmă din osârdie ci au avut,
îndemnându-să unul cu altul au făcut meremetul trebuitor și aducându-o în bună stare, acum să
roagă Prea Sfinției Voastre să vă milostiviți a ni da blagoslovenie spre a-i face înnoiri.
Pentru care eu după datorie, cu adâncă supuniri raportuiesc Prea Sfinției Voastre și cei
stăpânească dizlegare di urmare(a) ci să păzăsc în aceasta.

376
 Al Prea Sfinției Voastre prea plecat și supusă slugă.
<ss> Prot(oiereul) țân(utului)
N. 5
1848 noiemv(rie) 27

AEH, FEH. dosar 5 / 1846, f. 64, original, pachet 3.

412. 1848 noiembrie 27. Iconomul Feodor, protoiereul ţinutului Tutova, cere Episcopiei
intervenţia în privinţa organizării ceremoniei în cinstea ţarului Rusiei Nicolae I.

Prea Sfinţite Stăpâne

Fiind că la şasă decemvrie viitoriu în zioa Sfântului Ierarh Necolae ari a să faci paradă în
numile protectorului ţării, măririi sale împăratului Necolai Pavlovici şi această paradă s-au obişnuit
din vechime şi pără astăzi a să faci la bisărica Sfântului Necolae / Tuchiloae /, iar acum dinprotivă
videm că ni porunceşte di cătră dumnialui ispravnic(ul) ţinutului prin adresa N 8806, a săvârşi
aciasta la bisărica (…), o îndatorire cu totul dinprotivă, şi pi cari nu o cunosc din altă înpregiurare,
cu numai din îndemnările fostului prot(o)iereu, iconom(ul) Costantin Vrabie, cari să sâleşti a faci
feluri di înpiedicări.
Di aceia eu cu adâncă supunire, am îndrăznială a încunoştiinţa prea Sfinţiei voastre şi cer să
vă milostiviţi a răspundi dumisali ispravnicului ca să nu strici obiceiul vechi şi să păgubiască
bisărica hramului di folosul ci aşteaptă di un an întreg di zile, ci să îngădui a să faci aciastă paradă la
însăş bisărica Sfântului Necolae, precum cu nistrămutare sau urmat pără astăzi.
A Prea Sfinţâei Voastre
Prea plecat şi supus slugă
Prot(oiereu) ţân(utului)
<ss> Feodor, iconom.
N° 9
1848 noe(mbrie) 27

Rezoluţie: 1848, noemv(rie) 30: Să va răspunde prot(oiereului), că unde ar voi bo(i)erii şi

dregătorii ţinut(ului) să facă ţeremonie, nefiind lege în aceasta, că numai decât la un loc.
<ss>

AEH, FEH, dosat 3 / 1846, f. 66, original, pachet 3.

413. 1849 februarie 23. Adresa judecătoriei ținutului Fălciu către geometrul Iosif Anton de
Baiardi în vederea stabilirii termenului înnoirii semnelor hotare ale moșiei Pogănești, proprietatea
generalului Andrei Bizani.

Giudecătorie ținut(ului) Fălciu

No. 610
1849 fevr(uarie) 23

Dum(i)sale giometrului ținut(u)lui Iosăf Anton de Baiardi

S-au priimit adresul dum(ita)le din 17 ale curgătoarei luni No. 20, asupra cărie iscălitul
prezădentul pi temeiul închierii complectului faci dum(ita)le cunoscut, că asupra termenului de zăci
a viitoarii luni mart(ie) ci regulaț(i) pentru înnoire(a) sămnilor hotară a moșiei Pogăneștii a ecsălenții

377
sale gineralului Andrei Bizane, urmează contrafista; căci dum(nea)lui giometrul statului banul Ioan
Roca Fucsu, ci să găsăști înpreună recomandarisit, prin răspunsul său din 21 ale curgătoarii luni No.
26, înștiințază că au terminat această lucrare la 24 martii. Așadar se faci dum(ita)le îndemnare ca
prin înțălegire unul cu altul precum ți s-au vestit și prin adrisațăe den 21 a curgătoarii luni No. 598,
să regulați un anume termen, pe când ați pute(a) fi înpreună la lucrare, și neîntârziet să înpărtășiț(i)
trebunalului știință spre a să da și di aice în cunoștința tuturor fețălor în pricină, fiind că acum numai
din sângurul acestu caz nu s-au putut pune în lucrare terminarisăre(a) unii așa comisăi cerută chear
și di cătră dipartamentul dreptățăi a să îndeplini cu grăbire.
Pentru prez(ident) <ss>
<ss> D. Zagura
<ss>

ANI, Colecția Documente, 55 / 106, original.

414. 1849 martie 13. Jalba ieromonahului Gherasim prin care renunță la calitatea de
nacealnic al schitului Pănășăști, de la ținutul Covurluiului, în care a fost rânduit „din nou”.

Cătră Cinstit Protopopiat țin(u)tului Covurlui

Ermonahul Gherasim din schit(ul) Pănăsăști

Jalubă

Însărcinare(a) pusă asupră-mi di țiitoriu locului de nacealnic al schitului pomenit, fiindu-mi

împovărătoari și cu greutăți pentru mini, întru cari mă găsăscu în neputinți a ocuparisi, o fac
cunoscut ci(n)stitii protopopii, rugându-mă a regularisi ce pi de cuviinți spre a ei ocrotiri de cătră o
altă față.
1849 mart(ie) 13
<ss> Gherasim, eromonah.

AEH, FEH, dosar 4 / 1849, f. 4, pachetul 3, original.

415. 1849 martie 21. Vechilul protoiereului de Covurlui raportează demisia ieromonahului
Gherasim, numit din nou nacealnic al schitului Pănășăștii, solicitând dispoziții în acest sens.

Presfințite Stăpâne

Fiind că la schitul Pănășeștii un egumen anume Gherasâm, ci este acum rânduit din nou di
cătră Preosfinția Voastră, acum au dat demisâia că nu poate să ocupezi acel schit și sânt paraduite
toate, iar odo(a)rile și acareturile și acum lăcuitorii măhălalilor acelui schit prin jalobă cer tot pi acel
ci au fost înainte, cari jalobă împreună cu înscrisul dat de egumen, cu adâncă supunire alăturez
rugându-vă pi Preosfinția Voastră a ni a-mi trimiti dizlegari în ce chip să urmez.
Al Preasfinției Voastre slugă pre plecată și supusă
Vechil de protoereu țânutului Covurluiului
<ss> Ștefan Sariar, iconom.

N° 20
1849 mart(ie) 21 zile

AEH, FEH, dosar 4 / 1849, f. 1, pachetul 3, original.

378
 416. 1849 martie 21. Vechilul protoiereului de Covurlui raportează catagrafierea averilor
schiturilor Pănășăti și Zimbru.

Preasfințite Stăpâne,

La porunca cu N° 218, poruncitoare spre a face sama schiturilor din acest ținut, următoari
fiind numerarisâtei porunci, am catagrifisât avere(a) schiturilor Pănăsăștii și Zâmbru, fiind că numai
aceste(a) să găsăsc în a me privighere, pi cari as amine catagrafii cu adâncă supunire li alăturez, iar
vietăți nu au nicicum și cheltuielile își urmează din pungi.
Al Preosfinției Voastre
Pre plecat și întru tot supus slugă
Vechil di protoereu țânutul Covurluiului
<ss> Ștefan Săriar, iconom.

N°23
1849 mart(ie) 21 zâle

AEH, FEH, dosar 4 / 1849, f. 5, pachetul 3, original.

417. 1848 noiembrie 27. Iconomul Feodor, protoierul ţinutului Tutova, prezintă raportul
despre sosirea noului catihet şi cerearea acestuia pentru slujirea într-o biserică.

Prea Sfinţite Stăpâne,

Azi la 27 a curgătoarei, ci porunca Epitropiei siminariilor, N° 132, ni s-au înfăţoşat din nou
catihet la acest ţinut, Sfinţăe sa iereul Necolae Păun şi fiind că Sfinţăe sa pi lângă altili ceri a i să da
şi loc la o bisărică pentru slujire şi a fi părtaş prinoasălor cu ceilalţi preoţi. Pentru care eu după
datorie cu adâncă supunire raportuiesc prea Sfinţăi cvoastre şi cei stăpânească dizlegare de urmări ci
să păzăsc în aciasta.
Prea plecat şi supus slugă
Prot(oiereul) ţin(utului) <ss> Feodor iconom.

N° 8
1848 Noemv(riei) 27
Rezoluţie: În 23 decemv(rie). Să să răspundă prot(oiereului) că pân(ă) nu să va primi de noi
sdresul Epitropiei despre renduire(a) numitului catihet la acel ţin(ut) nu încuviinţăm a să da enorii la
nici o biserică.
<ss>

AEH, FEH, dosar 3 / 1846, f. 67, original, pachet 3.

418. 1849 mai 5. Judecătoria ținutului Fălciu scrie vornicului Iordache Beldiman în
legătură cu moșiile Grozăști, Chițivoești și Oțeleni, ce-i zic și Gulieni, de la ținutul Fălciului.

Cinstit dumisale vornicului Iordachi Beldiman

După luoare aminte ce au făcut această judecătorie a țănut(ului) Fălciu cuprindirii înaltului
hrisov din anul 1836, N° 159, înfățoșat de dumnialui nobilul Dimitrachi Miclescu, nepotul dumitale,

379
pe lăngă jalba din 22 a trecutii luni apr(ilie), s-au văzut că pentru toate cumpărăturile lui Tudurachi
Carnovschi făcute din moșiile Grozăștii, Chițăvoeștii și Oțălenii, ci-i zic și Gulienii, de la casa
răp(o)s(atului) bo(i)er log(o)f(ă)t(ul) Strătulat, să încuviințaze în dreptate(a) dumitale și clironomii
cari ar sta să-ș priim(e)ască 5000 lei ci ar fi dat pi acele cumpărături.
Și așa precum pit(a)r(ul) Panaite Zula, ci acum ceri aducire(a) întru înplinire a anufuralii
departamentul(u)i dreptățăi în carte(a) întărită din 19 no(i)emv(rie) 838, N° 4270, să vedi că ceri
to(a)te dreptățăle di clironomie de pe Carnovschi, pentru cari părți esti priimită în trebunal pe lăngă
porunca log(o)f(e)țăi(ei) din 847, N° 5482, și copie anaforalii înalte întărită, prin care să hotărăști că
clironomii lui Carnovschi trebui a să mărgini în hotărâre(a) de la 836, pentru asămine pământ ce
odată s-au dat plată; încât după aceste înpregiurări descoperite, judecătorie nemaiputând înainta
vreo lucrare, încât să atingi pentru aceste hlize de pământ Grozăștii, Chițivoeștii și Oțălenii, care să
văd încuviințate în dreptate(a) dumitale cu actul de mai sus, corespundențăe obiectul(u)i, încât să
atingi de aducire(a) întru înplinire de la acest țănut, închinzându-să s-au triimes logofețăi(ei) că dacă
va găsi de cuviință să o îndrepteze locul(u)i cuvenit spre aducire întru înplinire a înaltei anafurale,
încât să atingi de acareturile prescrisă în el(!), în dreptate(a) clironomilor ci ar fi în capitalie Eșăi și
rezidențăia acelui țănut, unde și numitul Zula să găsăști cu lăcuința.
Despre cari dar iscălitul prezident potrivit închiierii ma(...)ritalii, prin aceasta cu cinste
înpărtășășc dumitale știință, iar de priimire acum vei da adiverință.
<ss>
P: D: stol(ni)c Alicsandri
Masa 1 iu
N° 1374
1849 mai 5

ANI, Colecția Documente, 33 / 14, original.

419. 1849 mai 24. Sachelarul Nicolae Roiu, slujitor la Catedrala Episcopală și catihet al
ținutului Fălciu este răsplătit cu rangul de iconom de către Episcopul Sofronie Miclescu.

Cu mila lui Dumnezeu Smeritul Sofronie, Episcop Huș(u)lui

De vreme ce cucernicul sachelariu Nicolae Roiul, slujitor la biserica catedrală a episcopiei

noastre din politie Hușul, carele să află rânduit și catihet la ținut(u)l Fălciiului al eparhiei aceștii
episcopii, s-au purtat și se poartă cu toată cuviincioasa cinste și rânduială, atât întru cele bisericești
datorii cât și în cele din afară a viețuirii încuviințată pitrecire, cu tragire asuprăș laudă a
eparhioțil(o)r noștri, și de plăcerea și mulțămirea noastră.
Drept aceia, spre oareșcare răsplătitoriu sămn a cunoștinții noastre către plăcutele sale
purtări și a sârguinții cu care îndeplinește datoria slujbii de catihet, după herotesire de înșine
înaintându-l l-am cinstit cu numele de iconom, dându-i voe și blagoslovenie a sluji D(umne)zeiasca
liturghie cu sobor de preoți, purtând și nebederniță, spre bună pilduirea și altora asăminea lui, căruia
spre încredințare și arătarea cinstii și învrednicirii sale i s-au dat la mână această arhierească carte cu
a noastră iscălitură și cu pecetea episcopiei.
Sofronie, episcop Hușului.
N° 87
1849 mai 24

ANI, Colecția Documente, 403 / 78, original, pecetea Episcopiei Hușului.

380
 420. 1849 septembrie 29. Domnul Moldovei primește anaforua din 14 iunie 1844 și
socotința Divanului Domnesc privitoare la părțile ce le-ar avea ureadnicul Andrii Topală și
serdarul Alecu Sevastos în moșiile Grumezoaia și Plopeni, de la ținutul Fălciului.

Prea înălțate doamne!

Jaloba ce au dat înălțimii voastre la 29 avg(u)st trecut dum(nealui) sard(a)r(ul) Alecu
Savastos cu uriadnicul Andrii Topală pentru înpărtășirea ci iar a ave în moșii Grumezoaia și
Plopenii, de la ținutul Fălciul(u)i, primindu-să la logofeții cu înalta voastră rezoluție de supt No. 218
în cuprindere(a) dumn(ealui) log(o)fătul(ui) dreptății îm(i) va răportui de înpregiurările cuprinsă prin
aciastă jalobă și la înfățoșaria anaforalii divanul(u)i a ave(a) în privire aciastă jalobă și jăluitoriul va
fi chiemat.
Spre înpliniria aceștii, gios iscălitul priimește îndrăznială a vă supune atât pomenita anafora
a majoritalii divanului domnesc închietă de fostul domn încă di la 14 iunii, acest an 1844, și că deși
de atuncia s-au făcut adres cătră divanul domnesc pentru întăriria anaforalii și cari în pricina să
supuni înălțimii voastri, iscălit de fostul vel logofăt Ștefan Catargiu, însă că nici pănă acum zisul
adres nu să vedi trimis pomenitul(u)i divan, cum și osăbită socotință a unuia din mădularile
divanului domnesc supt No.855, dată în aciastă pricină.
Cu adăugiri că în urma întăririi pomenitii anaforali, adică la 7 maiu 1847, jăluitorii de acum
prin jaloba ci au dat log(o)feții cerând de a să mijloci prin consulatul înpărății Rosii aduceria a trii
bucăți hârtie din oblastia Beserabii, ținutul Eșii și Soroca privitoare în arătata pricină, log(o)feția au
și făcut asăminea ceriri pomenitului consulat de la cari în sfârșit pe lângă nota din 3 no(i)emv(rie)
1847, supt No. 4803, priimindu-să trii bucăți documenturi sau și înpărtășit de cătră log(o)feții
dum(i)s(ale) sard(a)r(lui) Sevastos cu adresul din 20 no(i)emv(rie) 847, supt No. 5136.
A înălțimii voastre plecată slugă
<ss>
Secția a II a
No. 5254
1849 sept(em)v(rie) 29

ANI, Fond Ministerul de Justiție, Anaforale, 66, f. 28, original.

421. 1849 octombrie 25. Sofronie, episcopul Hușului, stabilește embaticul pentru slugerul
Gheorghie Vasiliu, psalt, pentru casa cu locul ei cumpărată pe moșia Corni.

Embatic
Fiind că și procatohii noștri nu au lăsat nerăsplătit trudnicele ostenele a persoanel(o)r ce cu
talent mai diosobit s-au aflat în slujbili casăi aceștii episcopii, apoi și noi pilduindu-ne de urmaria
acelora, facem știut că și în zilele noastre la această episcopie să află dum(isa)li sluger(ul)
Gheorghie Vasiliu, carile de o îndelungată de o îndelungată vreme poartă slujba de al doilia psalt în
mulțămirea și plăcerea noastră. Pentru care, deși i s-au făcut și i să fac vrednice răsplătiri, însă ne-au
mai rugat acum ca să-i hotărâm un embatic pentru o casă cu locul ei de pe moșia Cornii, ce o are
cumpărată de la dum(isa)li stoln(i)c(ul) Axentie Roșculescul, care este peste drum în pre(a)jma
ogrăzii episcopiei alăturia cu casa iconomului Costandin Bendescul.
Netrecând deci cu vederea ceriria și rugămintea sa, hotărâm ca pentru casa arătată cu locul
ei, să de(a) la episcopie în fieștecare an câte una ocă ceară, cu care dare va fi scutit și apărat de toate
alte dări și îndatoriri cuvenite proprietății de la cielanți lăcuitori de pe această moșie, atât dumis(ale)
cât și urmașii săi, mărginindu-se numai ca în locul acesta să nu facă nici un feliu de acaret pentru
speculație, precum dugheană, crâcimă, căsăpie și altele de asămenea. Spre știință dar și întocma
urmare, s-au dat dum(i)sale slujeriului Vasiliu această scrisoare de embatic, cu a noastre iscălitură și

381
cu pecetea episcopiei, rămâind a să folosi de dreptatea embaticului acestuia și alte personae streine,
către care ar trece casa arătată cu locul.
1849 octomv(rie) 25
No. 88
<ss> Sofronie, episcop H(u)șului.

ANI, Colecția Documente, 404 / 421, original, pecetea episcopiei Hușului.

422. 1850 ianuarie 30. Foaia de zestre dată de şătrăreasa Safta Ioan fiului său Ioan.

Cu ajutorul lui Dumnezeu izvod de zestre ce dau fiiului meu Ioan în priivire cu testamentul
lăsat la 26 octomv(rie), anul 1848, de răposatul soţul meu şat(rarul) Vasăli Ioan şi adiverit de
preasfinţitul episcop al Huşul(u)i la 14 no(i)emv(rie) acel an 848 şi cu adăugire ceva din parti(a)
mi(a) pisti ţătatul testament.
1850 gen(a)r 30
N°.
Una icoană Maica Domnului îmbrăcată cu argint cari să-i fie spre agiutoru.
Do(u)ă bucăţ(i) vie di la ocolu(l) Dricului, aceli din jos, ci să megieşăsc cu cumnatul meu
Costachi şi pi care bucăţ(i) să află o cramă, do(u)ă şoproani cu un lin di cules, un teasc, zeci
poloboace şi trii căzi.
1000, una mie lei, bani înnaht, diosebit o tingire mari, o părechi fiiară de plug şi o caldari
aramă di rachiu, cu căpacul ţăviile ei.
1. Toate casăle cu heiurile lor, atât acele din jos, de lângă poartă, cu beci supt dănsăle, cum
şi acele di sus din mahalaoa Răeştii di pi locul târgului, moşie sfintei episcopii, cu tot locul lor
cuprinsu în îngrăditură. Înse în una din casăle de sus şi anumi în ace(a) despre apus am a şăde(a) eu
cât voi ave(a) zile, iară după moarte, ori a rămâne tot a sa, precum şi locul ci-i pomenit prin
testament a Tasăicăi, în mărime opt stănjăni gospod, lungul, şi şapti latul, ori a rămâne tot a lui
Ionică, având a să da Tasăicăi alt locu înpotriva acestuia.
1. Una dugheană din Huş(i), uliţa blanarilor, cu beci şi cerdac din dos, megieşită pi din jos
cu neguţ(ătorul) Ivanciu Vele, iar pi din sus cu Toader Berescu, urmând a rămâne în despoziţăe
fiiului meu de la Sv. Dimitrie viitoriu.
100. Doi cai cu trăsura şi hamurile lor.
2. Doi boi cu un car.
1. Una jobe de postav blănită cu vulpi.
1. Una candilă argiint
1. Una caldari aramă, de do(u)ă cofe apă.
4. Patru tingiri pentru bucate cu căpacile lor.
2. Do(ă) tavale aramă.
1. Una ladă mare di Braşov.
1. Una scoarţă di lână.
Aceste di mai sus lucruri şi acareturi au a să răspundi di cătră iscălita prin punire
degetul(u)i, la căsătorie fiiul(u)i meu Ioan.
Eu Safta Ioan, şătrăreasă.
Aceste di mai jos să dau di cătră mine.
N°.
1. Din vie ci am la Dricu îi dau jumătate înse numai tufe roditoare neintrând nicicum cu
parte(a) lucrată, sau la locu(l) sterp a livezii.
2. Jumătate locu, parte(a) din jos din tot cuprinsul ogrăzii casii ci am în Răeşti, de pi locul
târgului, şi al,

382
 3. Una vacă cu viţel.
Patru poloboaci di pus vin.
Aceste să dau de cătră mini Costachi Coiner.
Costache Coiner.
La facere(a) acestei foi de zăstre ne-am întâmplat şi noi faţă.
Iconom Vasili Găgăraz, am fost faţă.
Chenciu (...), am fost faţi la această foi de zăstri.
Poc(...), am fost faţă.
Ioniţă (...), am fost de faţă.
Această foa(i)e după poftire(a) înzăstrătorilor s-au scris de cătră mine.
Vasăli Alecsandrescu.

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXIII / 1, original.

423. 1850 februarie 16, Iași. Departamentul averilor bisericești și al învățăturilor publice
răspunde Episcopului Sofronie Miclescu al Hușului în privința testamentului monahului Isaia Chitic
din 29 iunie 1844 pentru schitul Ștoborăni de la ținutul Vasluiului.

Depart(amentul) aver(i)lor bisăr(i)cești

și a învățăturil(o)r publice
Secțiia a III a
No. 685
1850 fevruar(ie) 16
Iași

Preosfinției sale domnului domn Sofronie, Episcop Hușului.

Pe lângă adresul preosf(inției) voastre supt No. 25 priimindu-să testamentul din 29 iunii 844
prin care monahul Isaiia Chitic ar lăsa episcopiei un drit de a fi cu privighere în cele duhovnicești
spre înplinirea voințăi ce ar fi avut pentru schitul Ștoborănii din țânut(ul) Vasluiu, Depart(amentu)l
la întrebarea ci faceți de poate adecă fi acel testament lucrătoriu în totul ori în parte sau nicidecum,
cu cinste vă răspunde că osăbite înpregiurări tot pentru acest schit venite de la dizvălirea făcută în
privirea altui testament a monahului Isaiia cătră Mitropolie, fiind date în limpezirea giudecătoriei
țănutale, apoi păn(ă) după înplinirea unei as amine(a) lucrăr(i) nu să poate da alt răspuns preosfințăei
voastre decât pentru priimirea testamentului și a jalobii alăturată pe lângă el, rămâind atuncea a vi să
răspunde cele de cuviință.
<ss> N. Ghica.
Șef săcțăei <ss>
ANI, Colecția Documente, 420 / 96, original.

424. 1850 mai 2. Mărturia mahalagiilor din mahalaua Sfinții Voievozi din Huși pentru
locul lui Vasile Sprânceană.

Mărturie
Noi jos iscăliții lăcuitorii din târgul Hușilui și mahalagii cu locul d(umisa)le Vasile
Spri(n)ceana, ce-l are drept al său părințăscu lângă noi în mahala(ua) bisericii sf(â)ntului Arhanghel,
ce au fost bena pe locul acel, și din întâmplare au arsu benaoă pe locul acela de au rămas locul sterp.
Și pentru acel locu noi fără vătămare de suflete în cugete curate mărturisim precum că acel loc să

383
află drept al d(umisa)le părințescu de la tatăl său Toader Spri(n)ceană rămas di clironomie
bătrâne(a)scă. Și spre încredințare urm(e)ază ale noastre iscălituri.
1850 mai 2
Vasile Dimitriu, boejiu, megieș.
Țane Petru, megieș.
Simion Țani, megieș.
Enciu Dimitriu, mahalagiu.
Atenasă Marin, mahalagiu.
Poliție târgului Huș(i)
Față vii(n)du în polițăi iscălițăi mai sus și verbal arătându că această mărturii (î)i dată cu a
lor bună voi(a) și supt a lor drepte iscălituri, de aceia se încredi(n)țe(a)ză cu iscălitura și punere(a)
peceții.
<ss> (...) Popov.
No. 215
1850 maiu 3

ANI, Colecția Documente, 55 / 113, original, pecețile poliției târgului Huși și Curții de
Jurați din județul Fălciu.

425. 1850 mai 6. Epitropia orașului Bârlad se adresează agoaiei Elencu Suțu pentru locul
binalelor cu bezmen de pe ulița ciubotarilor.

Cinst(ită) dum. ag(oaia) Elencu Suț(u)

Această epitropie a proprietății orașului Bârlad au priimit adresa dum(nea)v(oastră)
răspunzăto(a)r(e) la al epitropiei, cu cari încunoștiințați că loc(ul) di supt binali cu bezmen de la ulița
ciubotaril(o)r, după documenturili ci păstrați, ș(i)-ar ave(a) curmeziș la față 26 pol stânj(e)ni și că
pătimești înpresurare și că fiind că prin tablile epitropiei nu să cunoscu mai mult decât 22 stânj(e)ni
la față, cu toată cinstea să poftești pe dum(navoastră) ca să-s(e) înfățoșezi acele titluri ci păstrați,
după cari să-s(e) poată lucra celi de cuviinți.
<ss> Ioan (…)
<ss> M. Barbu
<ss> Ștefan (...)

No. 74
1850 maiu 6
Săcritar <ss> Costandin (…)

ANI, Colecția Documente, 407 / 152, original.

426. 1850 mai 25, Iași. Învoiala dintre Hasan Iazăgi și Mustafa aga, vechilul său într-un
proces.

Fac știut prin aceasta ce dau d(umi)sale Manau Mustafa precum că fiind au fost însărcinat
de vechil de cătră supt iscălitul în proțesul ce am avut, acum m-am învoit cu d(umena)lui cu
următoriul chip, adică d(umnea)lui Mustafa, de astăz(i) înainte nu să va amestica nicicum în vreo
triabă acestui proțes, pentru care mi-au dat toate hărtiile atingătoare de acest proțes din (în)ceput și
păn(ă) astăz(i), iar pentru ostenelile ce au întrebuințat d(umnealui) Mustafa, pi lângă ceia ce au
priimit până astăz(i) și anume 3300 lei, adică trii mii trii sute lei, au priimit judecăt(oria) țănut(ului)
Fălciu și un sinet de una mii opt sute lei, ce la(...) va rămâne răsuflat. Pi lângă aceste(a) mă îndatorez

384
ai mai da și do(ă)ă mii patru sute lei încă din banii ce să află înpliniț(i) la judecă(to)rii(a) țănut(ului)
Fălciiu. Dacă le voi scoate atunce am a răspunde și eu d(umi)s(a)le Mustafa soma de sus țitată, și-i
va rămâne aceasta ca o ecsoflisire care când îi voi plăti bani(i) de sus arătați, sommă, îmi voi priimi
aceasta înapoi, și pentru mai adevărat timeiu urmiază a me(a) iscălitură otomanicești.
1850 maiu 25, Iașii
<ss> Hasan Iazăgi

Am scris cu zisa d(umnealui) Hasan Iazăgi și sunt martor.

<ss> Ioan Șahnazeraz
Astăzi din predustvia giud(ecăto)r(iei) țănutului Fălciiului am priimit deplin banii cuprinși
prin aciastă înscrisă învoială în somă de dou(ă) mii, patru sute lei, pentru care spre dovadă urmiază
însuși a me(a) iscălitură.
1850 iuni(e) 24
<ss> Mustafa aga.

În presudstviia giudecători(e)i i s-au dat otomanului Manuoa Mustafa aga dou(ă) mii patru
sute lei din din bani(i) răp(osatu)lui spat(a)r Grigorie Rizu, ce după acestu înscrisu i să cuvini a
priimi de la Hasan Iazagi, pe temeiul rezoluți(e)i închietă astăz(i), pentru care s-au însămnat aice în
lipsa condicii de (…) dreptăție.
1850 iuni(e) 24
<ss>
<ss>

ANIC, Achiziții Noi, MX / 1, original.

427. 1850 iulie 4. Sofronie Miclescu aduce mulțumiri iconomului Nicolae Roiu pentru
râvna depusă la școala catihetică din Huși.

Cucernicia ta Iconoame Nicolae Roiu, catihet ținutu(lui) Fălciul al Eparhiei noastre

Dorind a vedea propășirea cliricil(or) din d(u)h(o)vniceasca shoală acestui țin(u)t, ce să află
supt cea mai de aproape a me(a) privighere și a mă încredința de sporiul învățăturilor, am fost însuș
la ecsaminul ce au urmat la 3 a curgătoarei luni. Deci după cercetaria ce am făcut acestora în ființa
mai multor persoane vrednice a cunoaște folosul cel de suflet mântuitoriu ce va dobândi turma cea
cuvântătoare de la acei ce să pregătesc prin sâlința și ostenelile ce arăți; văzind sporiul învățăturilor
adeverit prin nimeritele răspunsuri ce au dat, cu toată mulțumirea mărturisăsc prin aceasta a me(a)
deplină bucurie, atât pentru sârguința ce ai arătat întru aceasta, cât și pentru buna purtare dinafară,
care slujește de pildă tinerimii ce-ț(i) este însărcinată;

385
 Nădăjduind cu cugetar(e) și de acum înainte te vei sâli întru înplinirea cu sfințenie a
îndatoririi de catihet cu care te afli cinst(it), rămân a aștepta cu dorință prilejul de a-ți înnoi
mărturisirea mulțămirii tuturor.
<ss> Sofronie, episcop Huș(u)lui.
No. 140
1850 iulie 4

428. 1850 iulie 6. Anton Robu dă chitanţă pentru primirea sumei de 133 de lei primită
pentru slujirea casei răposatului Grigorie Rizu din Huşi.

Cfitanţie
Lei
133 Una sută treizăci şi trei lei am priimit din giud(ecăto)r(ia) ţănutului Fălciului, banii ce
după hotărârile înalt întărite mi s-au cuvenit a lua de la casa răp(o)s(atului) spat(ar) Grigorie Rizu
pentru vremea ce l-am slujit. Despre care urmează a me(a) iscălitură în aceasta prin punerea
degitului.
1850 iulie 6
Eu Antonu Robu.
În presudstvia giud(ecăto)r(ia) i s-au dat bani(i) şi în lipsa condicii ci este trim(e)asă
log(o)feţiei s-au însămnat aice.
1850 iulie 6
<ss> Melinescu
<ss> A. Cărjă.

ANIC, Achiziţii noi, MXI / 1, original.

429. 1850 august 8. Zoița, răposata iconumului Gheorghie din Iași, dă danie ginerului său
iconomului Nicolaie Roiu o jumătate de vie și casă în mahalaua Brândușa din Iași, pe moșia
mănăstirii Sfântul Ioan Zlataust, cu acordul ginerilor și fiilor săi, pentru a o întreține și pomeni
după moarte.

Danie
Gios scălita văzindu-mă în mare slăbăciune și în neputință de a mai pute(a) îngriji de via și
casele mele aflătoare în capitalia Eșii la mahalaoa Brăndușa, megieșită pe din sus cu via lui Neculai
Solomia; eară pe din gios cu via lui Iordachi Neagu / dupre cum să cunoaște din documenturile ce
păstrează / pe moșia Sf(ân)t(ul) Zlataust, pintru care acaret este de la pomenita mănăstire embatic,
adică plată triizăci lei pe fiește carele anu, adetiul locului, fără a mă supăra și pentru altele, și fiind
că ginerelui meu iconomul Neculai Roiu i-am dat prin foae de zestre din anul 1846 giumătate din via
și casa pomenită, am hotărât acum, fiind totodată și cu învoirea celoralanți gineri și fiii mei ca să-i
dăru(i)esc partea me, ce mi-au mai rămas pentru locul meu, supt condiție a să îngriji pentru a me
îngropare și pomenire pe viitorime și totodată să și pălătească embaticul pentru loc fără sminteală,
precum am plătit și eu până acum. Deci fiind că pomenitul acaretul este de acum trecut cătră
ginerele meu și hotărâm parte zestre și parte danie, suntem slobozi cu toții de astăzi înainte, de a ne
mai îngriji pentru că fiind regularisit și cu primirea celoralanți gineri și fiilor mei, pentru ca pe
viitorime să nu-i pricinuiască nimene vreo supărare, pentru care de astăzi în 8 avgust spre a să
cunoaște că este deplin stăpân de acum pe pomenita vie și casă, e-am dat totodată și documenturile
arătătoare pentru acaretiul zis și această hârtie de danie întărită cu însuș iscăliturile noastre ca
proprietari ce sântem spre a să cunoaște de astăzi vecinic stăpân și pomenitori după condiția de mai
sus.

386
 1850 avgust 8
Iconoama Zoița, a răposatului iconom Gheorghie, proprietărița acaretului arătat, e-am
dăinuit de veci partea a tuturor, cu învoirea ș-a iscăliților.
Și cu a me voi(e) s-au dăinuit partea noastră pentru căutarea maicii noastre. <ss> C /
Romano.
Ace(a)stă dăinuiri s-au făcut și cu voința me. Erodiacon Costantin Corneanu.
Aciastă nestrămutare de dăinuire s-au primit și di mini pentru pomeniria părinților mei. <ss>
Filip Romano.
Poftit fiind am iscălit fiind față la această dăinuire. <ss> V. A. Agapie.

ANI, Colecția Documente, 403 / 80, original.

430. 1850 august 17. Hotarnica locului caselor primei școli publice din târgul Vaslui.

Hotarnică

Suptiscălitul candidat giudec(ăto)ri(e)i țănut(u)lui Vasluiu în urmare(a) însărcinării ci au

avut prin adresul supt No. 1277, din 12 a trecutii luni mai, ca să facă măsoriște(a) locului casăi
scoalii publice din acest târgu Vaslui și a să stâlpi cu pietri hotară după docomentul ci ari din (1)846
mart(ie) 1u, di la dumn(ea)ei consiliera di colegiu Elenco Șubin, născută Ghica, proprietatra acestui
târgu.
Am mersu la stare(a) locului și în ființa dumilorsale bo(i)erilor enspectori i a profesorului
aceștii scoli am măsurat locul cu stănjănul gosp(o)d din zidul casăl(o)r dum(i)sale banului Neculai
Chiriiac la fața uliții dispre amiazizi, do(u)ăzăci și cinci stănjăni, undi am pus piatră dispărțitoare, și
apoi am măsurat fundul acestui loc ci esti dispre miazinoapte din jăplazul ogrăzii dumisale banului
Chiriiac, do(u)ăzăci și patru stănjăni, undi am pus piatră dispărțitoare, și de acolo am măsurat
lungimea locului despre răsărit ci esti alăture(a) cu jăplazul casăl(o)r dum(i)sali banului Chiriiac, și
am găsit patruzăci și cinci stănjăni, asămine(a) am măsurat și parte(a) locului dispre apus și s-au găst
iarăș(i) patruzăci și cinci stănjăni. Iar piste tot de giur înpregiur sănt una sută triizăci și no(u)ă
stănjăni. În cuprindere(a) de mai sus măsurându-să și stâlpindu-să locul casăl(o)r scoalii publice din
acest târgu după documentul țitat s-au dat această hotarnică spre cunoștința și pacinica stăpâniri în
viitorimi.
1850 av(gu)st 17
No. 416
<ss>

Arhivele Naționale Iași, Fond Eforia Școalelor – Moldova, XI / 2, original.

387
 EDIȚII: Costin Clit, Două documente inedite privind începuturile localului primei școli
publice din târgul Vaslui, în „Coordonate metodico-științifice”, Casa Corpului Didactic Vaslui,
Anul VI, nr. 1 (6), mai 2016, p. 10-11.

431. 1850 august 21. Negustorul Ștefan Deniș este convocat de isprăvnicia Fălciu în
pricina bănească avută cu ginerele său Petrache Boldescu.

Isprăv(nicia) Fălciu
Cătră d(umnealui) negustor(ul) Stefan Deniș,

Spre a ti lămuri di întimpinărili propusă de d(umnealui) Petrache Boldescu, ginerili

dumitali, asupra banilor ci prin jaloba dată is(prăvniciei) la 4 a curgătoarii luni pretinză de la (...), să
alăture(a)ză întocmai o copii di pi țătata întimpinari și să face cunoscut a vini întru înfățoșari la
is(prăvnicie) în 26 a curgătoarii luni spre a să dovidi cazul ci priivești de compitențăe is(prăvniciei)
și a să pune în lucrare celi cuviniti.
<ss>
Sameș <ss>
<ss>
N° 4969
1850 avgust 21

ANI, Colecția Documente, 55 / 115, original.

432. 1850 august 28. Isprăvnicia ținutului Fălciu informează pe negustorul Ștefan Deniș
din Huși despre fixarea unui alt termen în pricina cu ginerele său Petrachi Boldescu.

Isprăv(ni)ci(a) țănut Fălciului

Cătră d(umnealui) neguțătoriul Ștefan Deniș

Dumn(ea)l(ui) Petrachi Boldescu prin diin noauă jalubă, adaos cerire isprăv(ni)ci(ei) di a să
grăbi înfățoșare(a) ci are cu d(umitale) pentru niști socotele și altele ce urmează între d(umitale) cu
d(umnealui) Boldescu. De aceia încuviințându-să un alt termen, la zăci a viitoarei luni săptemv(rie),
să face d(umitale) cunoscut ca atunce să vii negreșit la presudsfie isprăv(ni)ci(ei) cu dovezăle ce ai,
spre înfățoșare și cu curmare(a) perepeșcei.
<ss>
<ss> G. Butuce, agă.
Samiș <ss>
No. 5098
1850 avgust 28

ANI, Colecția Documente, 55 / 116, original.

433. 1850 octombrie 4. Doctorul Cuciureanu intervine pe lângă Anastasie Fătu în cazul
unui evreu bolnav și sărac pentru a fi internat în spitalul evreiesc.

Domnule colega!

Te rog binevoiești a primi pe acest jidov, bolnav și sărac, în spitalu(l) evreesc, și vei îndatori
foarte mult pe acel ce se însemnează cu toată stima.

388
 A d(umi)tale prețuitor coleg
<ss> Dr. Cuciureanu

Iași, în 4 oct(om)vr(ie) 1850

D.D.
Doctor de medițină A(nastasie) Fătul, membrul Comisiei doctoricești.
Aice.

ANI, Colecția Documente, 403 / 6, original; Pe verso-ul documentului note în limba

franceză în care este amintit oribilul incendiu din Bârlad.

434. 1850 noiembrie 1. Contract de tovărășie încheiat cu Gheorghi Mavrodin pentru

comercializarea lemnelor cumpărate în pădurea de pe moșia Dobrovăț, ținutul Iași.

Zapis

Gios iscălitul prin aciasta fac cunoscut cu pentru lemnili ce d(umnealui) Gheorghi Mavrodin
le ari cumpărati pentru spăculație în pădurea de pe moșiia Dobrovățu, ținutu(l) Eșii, în câtime de
șasăzăci stânjini, m-au unit cu dum(nea)lui ca întrebuințind eu ostiniala în cărătura acestor lemni
după îndatoririle ce mi să pui mai gios să mă înpărtășăscu de o potrivă din tot folosul, ce prin a me
stăruință ni-ar da Dumnezău trăgându-să d(umnealui) mai întâi capitalul lămurit mai gios, că puni și
cheltuelili ce ar urma din mijloc, având eu a păzi condițiile de mai gios.

A Prețul arătaților șasăzăci stănjini fiind plătit de d(umnealui) câti șasăzăci lei unul
alcătuesc pesti tot ... 3600
B Pentru cărare(a) lemnilor acum deodată s-au socotit a să cumpăra șasă părechi boi
prin chibzuința și stăruința me, pentru cari să vor da de dum(nea)lui prețul câti
500 lei pe fiecari părechi, iar pisti tot ... 3000
V Pentru fiecari părechi di boi să va cumpăra și câti un cal, a cărora cost să va
număra iarăș de dum(nea)lui, în sumă de ... 4000
7000
G Obiectile de mai sus arătati, ce alcătuiesc sumă de șapti mii lei, mi să încredințază
sub a me cârmuire și privigheri, ca prin a lor întrebuințare să mă sârgu(i)escu a
căra lemnili arătati și a le vindi cu orici preț aș pute(a), priimind eu și banii de pe
la locurili undi s-ar vindi.
D Întribuințare(a) carelor arătati, fiind mărginiti, întri noi a să urma în cursu de trii
ani, apoi după cărătura lemnilor sau o dată și cu cărătura lemnilor voi pute(a) da
carăle cu boi cu năimială în osăbiti cărăușii, undi să va întâmpla și să va socoti
mai de folos și în sfârșit a despoza în orice feli de cărătură precum că (...) și altili,
țiind eu însă lămurită socotială de tot vinitul și câștigul ce ar eși de pi fiecari
șpicol, precum și de cheltuielile ce s-ar întrebuința, atât cu hrana vitilor, precum și
cu lefili argaților cari va fi în sarcina me a mă îngriji și a năimi, iară costul ari a să
socoti di mini locul tovărășii.
E Dacă capitalul arătat mai sus că s-au vârât în lemni și în viti să va scoati mai
înainti de înplinire(a) a trii ani, atunce vom întreprindi și alti speculații ce ni să va
păre(a) atunci de folos, cu aceasta însă că toati înscrisurile ce li voi încheie cu
osăbiti feți să să facă pi numili dumis(ale) Mavrodin ca cel ce puni capitalul
trebuincios.
389
J Oricând îmi va ceri d(umnealui) socotială eu sint datoriu ai înfățoșa o asămine
lămuritoari, atât sumilor ce au intrat din vânzare(a) lemnilor sau alti închirieri cât
și cheltuielilor întrebuințati în hrana boilor i argaților, precum și lefili acestora,
căci la ce(a) mai mică abatire din parte(a) me mă va pute(a) depărta d(umnealui)
de la aciastă însărcinari, și aș pretindi toati păgubirili, ce din pricină neîngrijăre și
abatire me s-ar pricinui. Iară de mă voi purta după cuviință va urma aciastă
întreprindere precum s-au zisu, vremi di trii ani de zili, și cât câștig va fi să ni
înpărtășim drept în dou(ă) frățăști, precum și de va fi pagubă iarăș va priivi și
aciasta pe îmbili părți. Pentru cari făcându-să dou(ă) asămine iscăliti, s-au dat unul
în mânule altuia.

1850 no(i)emv(rie) I iu
<ss> A(...) Costand(in)

Isprăv(ni)ci(a) țânut(ului) Iașii

Pentru că zapisul acesta esti supt adivărata iscălitură a dătătoriului lui, de aceia pe temeiul
ceririi ci și prin înscris au făcut, s-au adeverit de cătră isprăv(ni)cie cu iscălitura cuvinită și punire(a)
peceții presulviei.
<ss>
<ss>
M(asa) 2 le
N° 101
1850 no(i)emv(rie) 22 zile.

ANI, Colecția Documente, 386 / 24, original, pecetea isprăvniciei ținutului Iași.

435. 1850 decembrie 18. Judecătoria ținutului Fălciu aduce la cunoștința vornicului
Iordache Beldiman termenul fixat în procesul cu Nicu Catargi, pentru împresurarea părților sale de
moșie din Dănești.

Cinstit vornicului Iordachi Beldiman

Proțesul următoriu la această giudecătorii a țănutului Fălciului pentru înpresurare(a) părții

de moșie Dăneștii, proprieta dumis(ale) nobilului Nicu Catargi, despe moșie Dăneștii și Hurdugii
răzășască, la cari ați faci parti și Dum(nea)v(oa)s(tră), terminând-se spre căutare la cinci a viitoarii
luni fevr(uarie), anul 1851, pentru cari tot acum s-au mijlocit și cătră redacție Foi(i) setești al
publica. Prin aceasta potrivit închierii majuritalii, cu cinste se faci dum(nea)v(oastră) cunoscut a vini
atunce la giud(ecăto)r(ie) ca înpreună cu toate documentile sprijinitoare dreptățil(o)r spre înfățoșare
și închiere(a) pomenită; iar de primire acum veț(i) binivoi a slobozi rețipise.
P. Prez(ident) <ss> Butuce
<ss>
<ss> Stolnic Vasăli Alecsandri
N° 3886
1850 decemvr(ie) 18

La judecătoria ținutului Fălciu, 1851 ghenari 11

Din adresul acei cinstite jud(e)c(ăto)r(ii) supt N° 3686, am luat lămurire că jud(e)cătoria) au
sorocit spre căutare la 5 a viitoarei luni fevruarie proțesul următoriu pentru înpresurare(a) părții de
moșie Dăneștii, proprieta a d(umi)sale nobilului Nicu Catargiu, despre moșia Dăneștii și Hurdugii
390
răzășască și ca părtaș se viu și eu întru înfățoșare, fiind însă că părțile ce eu am sănt în mijlocul
hotarului nealease pără acum și vreun document privitor cătră acolitoriul hotarnic nu am; De aceea
nici mă potu înfățoșa la arătatul termin.
Iscălit Beldiman.

ANI, Colecția Documente, 23 / 26, original.

436. 1851 februarie 6. Rezoluţia tribunalului Fălciu în pricina dintre Nicu Catargiu şi
răzeşii de Hurdugi şi Dăneşti pentru împresurarea moşiei Dăneşti.

No. 8
Rezoluţii

Anulu 1851, luna fevruarii, în 6 zili. Proţăsulu următoriu întri dumnialui nobilul Nicu
Catargiu cu răzăşii de moşiia Dăneştii şi Hurdugii pentru înpresurare(a) moşiei Dăneştii a dumisali
Catargiu de cătră pomeniţii răzăşi. Astăzi întru stăruinţa di faţă a dumisali sluger(ului) Costin
Adamu, formalnicu vichil a dumisali Catargiu, la câţiva din răzăşii acei moşii şi anume Toader
Hărnage, Gheorghii Stegariu, Enache Penişoară şi Zaharia Penişoară, înputerniciţi di vechili şi din
parte(a) celorlanţi sănpărtaşi; şi în nefiinţa dumisale vornicului Iordachi Beldiman pe temeiul
răspunsului d(umnealui) din 11 a trecutii luni genar, s-au luatu în trataţii şi din cuprinsul actu(ui)
localii comisii pristavlisătă tribunalului, di cătră geometrul ţinutului s-au luatu lămurire că pretenţia
dumisale Catargiu esti di a i să întregi în stăpânire(a) dumisali doi bătrâni pol din acel hotar în sumă
de cinci suti optu zăci şi cinci stănjini pe temeiul unei hotarnice, ce păstrează din 1784, iulii 13, a lui
Ioniţi Gafincu, cămăraşi de ocnă, şi a lui Costandin Perjiul, vornicu(l) de poartă, înbunătăţită aceasta
şi cu carte(a) de judecată a divanului din 1784, no(i)emvri(e) 13, iar întâmpinare(a) răzăşilor esti că
deşi după arătatili documenturi i să cuvin dumisali bo(i)eriului pretendatar a ave(a) în acel hotar doi
pol bătrâni, însă nu în această câtimi de stănjăni, căci atunce nu li s-ar agiungi moşia, adică di a
ave(a) şi ei în stăpânire(a) lor analogicon pământul pi un bătrân şi giumătate ci ar rămâne şi lor, în
diopotrivă câtime de stănjăni bătrânul precumu să ceri de d(umnealui) Catargiu. În privirea cărora
înprejurări şi apărării numiţilor răzăşi, trebunalul au întors a sa luoare aminte şi la tipograficul plan
înfăţoşat de vichilul dumisale Catargiu şi di (î)ncercare(a) ci s-au făcut figurii acestiia moşii
însămnată pi acel plan, s-au văzut că propoziţia numiţilor răzăşi esti cu totul diparti de fiinţa
adivărului, pentru că tot trupul acestie moşii fiind în mărimi di 936 stănjăni, fieştecari bătrân
urmează a ave(a) cââte do(u)ă suti triizăci şi patru stănjăni. Aşadar prin urmare d(umnealui)
Catargiu pentru doi pol bătrâni i să cuvini deplin soma stănjănilor pretindată agiungând pământul
după figura însămnată pe plan şi pentru îndestularea răzăşilor cu un bătrân şi giumătate. Pentru care
să şi (...) ca să să întregiască în stăpânire(a) d. această somă de pământuri, la margine(a) di din sus a
acestii moşii pe lângă pământul ce tragi din hotarul moşii Plopenii, adică pe acolo pe unde şi-au
avutu şi pără acum stăpânire. Pe aceste împregiurări înpregiurări să va închia şi jurnal potrivitu
aşăzământului cu forma prescrisă de legi.
Iscăliţi: asesor Butuce, candidat Alecsandrescu şi Gavril Teodoru.
Jud(ecătoria) ţinut(ului) Fălciu
Copia aceasta fiind întocma cu original(ul) să încredinţ(e)ază de jud(ecătorie) cu iscăliturile
cuvenite şi punere(a) peceţii, cu adăugire că la faţa 1 u, rândul al 15, este adăugit cuvântul / cinci /.
<ss>
<ss> G(avril) Teodoru.
Director <ss> Buzdugan.
Masa I iu
N° 2080

391
 1854 iunie 7

ANI, Colecţia Documente XX / 57, copie încredinţată la 7 iunie 1854 de către judecătoria
Fălciu, pecetea judecătoriei.

436 a. 1851 februarie 21. Încuviințarea pentru tunderea în monahism a ispitelnicului

Necolai, fiul serdarului Gheorghie Mogâldea, pe seama schitului Cârțibași.

La nacealnicul schitului Cârțibași

1851 februarie 21 zile
N. 138
La raportul cuvioșiei tale din 21 a trecutei luni ghenarie, anul curgător, prin care cei a ți să
da voe și blagolovi de a tunde în shima monahicească pe ispitelnicul Necolai, fiul sardariului
Gheorghie Mogâldea, ți să răspunde că așa precum țitatul raport, ne-am lămurit că numitul să găsăști
în ispitire la acel schit vreme de 3 ani acum, apoi pe așa temeiu încuviințăm tunderea numitului în
pomenita shimă, spre care ți să face cunoscut.

AEH, FEH, dosar 3 / 1846, f. 31, pachet 3, concept.

437. 1851 aprilie 16. Nicu Catargi solicită episcopului Meletie Istrati un preot pentru
biserica din satul Urlați, ținutul Fălciu.

Preosfinției sale Domnului Domnu Meletie Istrate Episcop Hușului,

Pe moșiea mea Urlații, cerând niapărată trebuința di preot pentru slujba bisericii, rog plecat
pi preosfinția vostră a porunci catihisire lui Iordachi, fiul preutului Vasile Toma, ci merită de a primi
un asăminea dar, precum vă veți încredința și din alăturata mărturie legalizată după cuviinți.
Al preosfințiilor voastre
plecat serv
<ss> N(icu) Catargi

N°43
1851 april(ie) 16

Rezoluție: 1854v april(ie) 16

Cucernicia sa icon(omul) Necol(ai) Roiu, catihetul ținutului va primi pe numitul candidat la
învățătură și va fi cu privighere ca pe lângă învățătura încuviințată pentru candidați va privighe
asupra moralnicei lui purtări și după săvârșire ne va aduce la știință.
<ss> Meletie Episcop Hușului

AEH, FEH, dosar 2 / 1850, f. 22, original.

438. 1851 iulie 10. Comisul D. Mardari vinde neguțătorului Ioan Ilieviciul o dugheană din
cele două deținute sub un singur acoperământ, cu beci de cărămidă, cu preț de 3350 de lei.

Vânzare(a) aciiasta fiindu cu învoire(a) amânduror părților și neavând episcopiea trebuință a

rescumpera numita dughiană cu locul ei, să încredinț(e)ază cu a noastră iscălitură, datoriu fiind

392
cumpărătoriul a da episcopii în fiecare an legiuitul bezman, nefiind slobod nicicumu a ave
cumunicație prin ograda bisericii.
1851 avgust 21
Iscălit Meletie, Episcopu Hușului.

Actu de vecinică vânzare!

Supt iscălitul fac știut și adiverezu prin acest actu ce dau d(umi)sali neguțătoriului Ioan
Ilieviciiul, din acest târgu Hușii spre știință, că prin bună alcătuire i-am vândut de veci o dughiană
din două ce am supt un acoperământ, cumpărati di răposat(ul) părintele meu clucer(ul) Ioan Mardari
de la Mihai Manoliu, cu zapisul din 1834, ghenari, și anumi dughiana de la dial mărginită în două
odăi cu beciul di cărămidă didisuptul lor, a cărie loc să mărginești în lungime din scurgire(a) apii
streșinei șandramalei din fața uliții și până în fundul ogrăzii dispre ograda bisericei Sf(inții)
Voi(e)vozi, undi esti gard de 10 zăci stănjin(i), 5 cinci palmi domnești, în lățime la fața uliții di 2 doi
stănjini, 2 două palmi, 4 palmaci. Asemine în fundul ogrăzii dispre ograda bisericei de 1 un stănjin ,
1 palmă, și șasă palmaci domnești. Cari să alăturiază cu dughiana Mihăesăi, ci esti pe di la dial de
aciasta, iar pe di la vali cu al 2 le(a) dughiană a me, în prețul de 3350 lei, adică trii mii trii suti
cinzăci lei, cari bani mi i-au numărat toți diplin acum la facire(a) acestui zapis.
Deci dar de astăzi în veci rămnâni pe arătata dughiană și a ei locul d(umnea)lui Ilieviciiul,
vecinic stăpânu și datoriu a plăti cuvenitul bezmăn pe tot anul sf(intei) episcopii Hușii. Pentru cari îi
dau din parte-m(i) acest act cu a mea adivărată iscălitură, întabulat și de țânutala giudecătorie
Fălciiul în formă.
1851 iulii 10
(Iscălit) D. Mardari, comisul.

Amu cercetat pe iscălitul pentru vânzare(a) dughenii după arătare(a) din zapis nieșind din
cuprinderia a locului și arătând că este cu priimire a d(umi)sale am adiverit, însă cumpărătoriul
locului dughenii să află spre ograda bisericei alăturat, și vrând a (i)eși afară cu piciorul sau cu
trăsuri, atunce neapărat supără pe biserica sf(inți)lor Voi(e)vozi a mergi prin ogradă și pe poartă ori
la ce vreme ar vroi ei și aduc supărare prin mormintele hristianilor și porții străcăciune cu
dischidere, rămâind a să da hotărâre de preoți de sânt slobozi pi locul și poarta bisericei.
1851 avgust 14
Iscălit / Irimia Folescul, iconom.

Giudecătoria ținutului Fălciul

Din locala cercetare urmată prin candidatul tribunalului d(umnealui) sluger(ul) Costin Adam
luându-să lămuriri că dughiana trecută în vânzare esti driaptă a vânzătoriului, nesupusă vreunei
prihăniri din acele prescrisă în legiuire din colecții, fața 194. Pe acest temeiu și potrivit cu închieria
din 18 a curgătoarei, să încredinț(e)ază de giudecătorie actul de față vremelnicu cu iscăliturile
cuvinite și punire peceții, rămâind ca termenul de 6 luni înnaintit acum prin organul redacții
buletinului foii poblicațiilor oficiali a acelor 15 zile legiuitu de așezământ pentru răspect, să
dovidiască dreptul proprietății cumpărătoriului neguțitoriului Ionică Ilieviciiul.

/ Iscălit / Prez(ident) Butuce, asăsor Gavril Teodoru, D(i)r(ector) Zagură și șef regis(trator)
Minachi Iliescu.
Locul peceții trib(unalului).
No. 3685
1851 sectemv(rie) 20 zăli

393
 Principatele Unite Moldova și Valahie
Giudecătorie district(ului) Fălciiu din Moldova

În priivire că înlăuntrul terminului de șasă luni ș-a celor 15 zăle legiuite de așezământ pentru
răspect publicat un asămine de redacție prin bulitinul din 25 octomv(rie) 1851, N° 34, precum și în
acel de trii ani calculat de la data citatului mai susu buletinu ci după stipulație art(icolului) 6 din
legia atingătoare di mărginiria dritului de protimisu, întărit cu ofisul cătră sfatul cârmuitoriu din anul
1839, maiu 5, sub No. 35, i a art(icolului) 8 din sobornicescul hrisovu esti menită pentru acei ce sânt
curgători piste hotaru, și cari termin iar să vedi ecspirat; nu s-au ivit nimine cu nici un feliu de
reclamație asupra dughenii cu locul ei cuprinsu prin actul de față. De aceie pe niști asămine temeiuri
și conform închierii din 8 a corentei luni, să legaliz(e)ază de giudecătorie statornic cu iscăliturile
cuvinite și punire(a) peceții.
(Iscăliți) Gheorghi Hotinianu, Costachi Ule, D(i)r(ector) Bosăi și răgis(tratorul)
Alicsăndrescu, pitar.
No. 33
1859 maiu în 20 zăli
Locul peceței.

ANI, Colecția Documente, 55 / 123, copie.

439. 1851 iulie 11. Meletie Istrati, Episcopul Hușului, rânduiește pe iconomul Nicolae Roiu
să participe la examenul de vară a cliricilor de la școala catehetică din Vaslui.

Cucerniciei sale Iconomului Nicolai Roiu

Voindu a ne încredința despre progresul învățeturei cliricilor din scoala bisericească a
ținutului Vasluiul al Eparhiei Noastre și sosindu acum totodată și timpul dupre instrucție de a se face
examenul de vară.
Spre înplinirea acestei dorinți, avându încredere că cucernicia ta te vei sili a ne lămuri starea
acelei scoli, prin aceasta te rânduimu delegat la facerea acelui ecsamen, carele va urma a se deschide
la 14 sau 15 a curgătoarei.
Deci mergându acolo, după ce mai întâi vei vesti catihetului acelei scoli despre această
rânduire, prin poftirea la ecsamen și a altor cinstite persoane; să fii cu ce(a) mai mare luare aminte la
respunsurile ce vor da cliricii în materia paradosită, eară urmarea ecsamenului prin raport vei aduce
la știința Noastră.
<ss> Meletie, Episcop Hușului
No. 143
1851 iulie 11

ANI, Colecția Documente, 403 / 84, original.

440. 1851 august 6-15 (1267 șevval), Constantinopol. Sultanul Abdul Medjid distinge pe
Episcopul Meletie Istrati al Hușului cu o decorație strălucită și o diplomă.

Traducție
Paraf
Valo(a)rea acestui înalt și sfânt semnu sultanicesc și a strălucitului Paraf împărătesc este
următoarea:
Dupre unul din atribuțiile lăudate a suveranității, voința me(a) sacră este că aceiea ce din
supușii înaltei mele împărății carii dau guvernului lor și țerii lor dovezi de devoement1 și de zelu, să

394
fie răsplătiți priimind distincții și favoruri, precum purtătoriul acestui sublim semnu înpărătesc,
Meletie, model din aleșii din națiea lui Mesiea și unul din Episcopii (de ar crește auctoritatea lui)
Prințipatului Moldovei, care face parte din staturile mele, este un omu plin de agerime și de
loaiotate2 (omenie) pentru sfârșit ca să fie onorat și deosăbit între semenii sei, m-am îndurat ai hărăzi
decorație strălucită cătră care au fost adaosă această dipolă3 împărătescă.
Scris la sfârșitul lunei șeval a anului douăsprezece sute șasăzeci și șapte (de la 6 la 15 avgust
1851) la Constantinopol.
Pentru traducție literară D. Argentie, traducătoriu a înălțimei sale.

*
* *
Traduction
(Paraphe)
La valeur de ce haut et sacré signe Sultanique et de la brillante paraphe Impériale est la
suivante.
D’aprés un des atributs louables de la souveraineté ma volonté sacreé est que ceux des sujets
de mon haut empire qui donnent a’leur gouvernement et a’ leut pays des preuves de dévoument et
de zele en soient recompenses en obtenant des distinctions et des faveurs, comme le parteur de ce
sublime signe Impérial, Mélétius, modéle des élus de la nations du Messie et un des évêques (puise
sa dignité s’auraétré) de la Principauté de Moldavie, qui fait partie de mes Etats, est un homme plein
de sagacité et de layauté, afin qu’et soit honoré et distinqué parmi ses semblables j’ai daigné lui
conférer une decoration brillante a’la quelle a été adjoint ce diplôme Impérial.
Ecrit á la fin de la lune de shegal de l’an douze – cent – soixante sept. (du 6 au 15 août
1851) á Constantinople.
Pour traduction littérare D. Argents, translateur de SAI
_________________________
1
. devotament.
2
. loialitate.
3
. diplomă.

ANIC, Achiziții Noi, MXL / 1, original în limba osmană, cu semnătura aurită, cu traducere
în limbile română și franceză.

395
396
 441. 1851 august 11. Episcopul Meletie Istrati al Hușului aduce mulțumiri iconomului
Nicolae Roiu pentru nivelul de pregătire al cliricilor de la Școala catihetică din Huși.

Cucerniciei sale Iconomului Nicolai Roiul, catihetu(l) ținut(ului) Fălciu al Eparhiei Noastre
Dorindu a ne încredința de progresul învățăturii cliricilor din scoala bisericească a acestui
ținut, am hotărât înșine a le face ecsamenul terminal la 8 a trecutei luni iulie. Deci, după o amăruntă
cercetare ce am făcut elevilor în ființa mai multor persoane vrednice de a cunoaște folosul turmei
cuvântătoare prin luminarea clirosului, s-au luat videratu sporiul ce ei l-au făcut prin silința și
ostenelile Cucerniciei tale din nimeritele respunsuri ce ne-au adus mulțămire și Nouă și publicului.
Cu toată bucuria deci mărturisim prin aceasta a Noastră deplină mulțemire atât pentru sârguința ce ai
arătat la această îndatorire ce cu osebire te privește, cât și pentru bunele purtări cu care te fac pildă
tinerimei ce-ți este încredințată.
Având în sfârșit nedejde că Cucernicia ta vei fi tot cu astu feliu de sârguințe și simțeminte în
înplinirea îndatoririlor, remânemu a aștepta cu dorință iarăși frumosul prilej în care să-ți mărturisim
a Noastră mulțemire și bună voință.
† Meletie, Episcop Hușului.
D(i)r(ector) Episc(opie) V(eniamin) Arhipescu.
No. 154
1851 august 11

ANI, Colecția Documente, 403 / 85, original.

442. 1851 septembrie 13. Costache Anghel vinde neguțătorului Ianacahe Ioan casa cu
beciul de piatră și locu ei din Plopeni, megieșită cu biserica Sfântul Gheorghe, care vor trece în
proprietatea lui Neculai Ioan, apoi a lui N. Stălinescu și Gheorghe, sân Iacov Cojocaru.

N° 953
Vânzarea aceasta fiindu cu priimirea amânduror părților și neavându Episcopia trebuință a
răscumpăra casa cu locul ei arătat, să încredinț(e)ază cu a noastră iscălitură, datoriu fiind
cumpărătoriul a da la Episcopie în fiecare anu legiuitul bezmăn.
1851 noemvr(ie) 5
† Meletie, Episcop Hușului <m. p.>.
Act!

Prin care subiscălitul trece în de veci vânzari cassa, cu beciul de piatră sub dânsa și locul ei
din acest tărg, mahalaoa Plopenii, megieșită cu biserica Sf(ântul) Mucenic Gheorghie și de ograda
casălor dumis(ale) polc(o)v(nicului) Ioan Stănilescu, care pănă astăzi au fost sub epitropie maicii
meli, iar acum ca venit în legiuita vrâstă, din înpreună cu alte acareturi s-au trădat în a me
dispozăție; Întemeet dar pe actul ci păstrez, întărit de judecătorie Eșii, secție 1 iu, la 31 avgust, anul
curent, N° 443, am trecut-o cătră dum(isal)e neguțătoriul Ianacache Ioan, cu prețul de una mii(e) lei,
N° 1000 lei, pi care i-am și primit acum la facire(a) acestui act. Și dar, atât d(omnu)l neg(uță)t(o)r
cumpărător cât și urmașii dumis(ale) va stăpâni de astăzi înainte casa cu beciu și locul ei, nesupărat
de cătră nimene, datoriu fiind numai a da obicinuitul bezmen cătră proprietate pe tot anul. Pintru
care spre a fi știut dăm acestu act întărit pi forme de Sfănta Episcopie Hușii ca proprietară moșiei și
de cătră judecătorie țănutală, după osebita cerere făcută.
Anul 1851 septemvr(ie) 13
Huși
<ss> Costachi Anghel, vănzătoru.

397
 Am cercetat prea iscălitul pintru vânzare(a) casăi după arătare(a) din zapis nieșind din
cuprindere(a) locului ei și arătând că este cu primire(a) dum(nea)lui am adeverit.
1851 no(i)e(m)v(rie) 2
<ss> Ieremia Folescu, iconom.

Judecătorie ținutului Fălciului

Din locala cercetare urmată prin candidat(ul) tribunalului d(umnealui) sluger(ul) Costache
Alecsăndrescu, luându-să lămurire că casa cu locul ei este dreaptă a vânzătorului d(umnealui)
Costache Anghel, nesupusă vreunii prihăniri din acele prescrisă în legiuire din colecții, fața 194. Pe
acest temeiu și potrivit închierii di astăzi să adiverești de judecătorii zapisul di față provizornicu, cu
iscăliturile cuviincioasă și punere(a) peceții, rămâind ca terminul publicații din 6 iuni(e) înaintat
acum prin organul redacții buletinului foii publicațiilor oficiale a acelor 15 zile de respect, să
dovidească dritul proprietății cumpărătorului, neg(ustorul) Enacache Ioan.
<ss> Butuce.
<ss> G. Teodoru.
D(rector) <ss> D. Zagură.
Reg(i)s(trator) <ss> M. Iliescu.
No. 1255
1852 mart(ie) 22

Casa cu beciul ei și locul potrivit rostiri(i) cuprinsă prin acistu act ci o am cumpărat de la
dumi(sale) Costachi Anghel, acum di a me bună vo(i)e o am trecut în di veci vănzare cătră fratile
meu Neculai Ioan, cari banii ci să rostești prin acestu act i-am priimit acum toți, cari di astăzi și în
veci atât dumi(sale) cât și urmași(i) din urmașăi săi rămâni în veci a stăpâni acestu acaret nistrămutat
di cătră nimene din parte(a) me, îndatorit fiind aș da obișnuitul bezmen la sfănt(a) Episcopii pe tot
anul și spri statorniciri(a) aceștii vânzări i-am datu acestu act supt a me iscălitură.
1853 maiu 7
<ss> I(a)nacache Ioan, vânzător.
Poftit fiind di (…) vânzătoriu am scris acest act și am iscălit.
<ss> (…) Petrovici.

Casa cu locul ei și beciu(l) cuprinsu di acest actu am trecut-o în di veci schimbu dumi(sale)
Gheorghe, săn Iacov Cojocariu, cari înpotrivă îmi dă și dumi(sale) un locu sterpu ce îl are alăturat
despre asfințât cu hanul meu ce îl amu în măhălaoa sfințil(o)r V(oie)v(o)z(i) di cumpărătură ci să
zăci mai înainti a preotului, adec peste loc îmi va fi mai dat și cin(ci)zăci lei, bani cari (…) în veci va
stăpâni pomenita casă potrivit rostirii actului de față și spre știință am iscălit.
1855 maiu 25
<ss> N. Stănilescu.

ANI, Colecția Documente, 55 / 124, original.

443. 1852 fevruarie <f. z.>. Opisul documnentelor moșiei Pogănești de la ținutul Leovei a
doctorului Dipald (Tipaldo).

Opis di documenturile moșii Pogonești din ținutul Leovii a doctorului Gheorghi Dipald cari
să trimiti dinpreună cu dela la comisia hotărâturilor uezdului Chișineului și Orheiu. 1852 fevruari(e)
(...)1 zăle.

398
N°
1. Copii din cartea d(omnu)lui Ștefanu voevodu întărită de giudecătoriia politicească suptu No.
3369 și 435, este veletu 7001, martii 3.
2. Asămine copii di pi cartea d(omnu)lui Nicolai Costandinu voevodulu din 7250, octomvrie
22, încredințată suptu No. 3377 și 424.
3. Copie di pe jaloba Episcopului Hușii Inochentie încredințată supt No. 3375 și 430.
4. Asămine copie di pi cartea d(omnu)lui Costandinu Mihai Cehanu Racoviță voevodulu din
7264, iunie 12, încredințată suptu No. 3376 și 428.
5. Copie di pi cartea aceluiași domnu domnu dată 7264, avgustu în 15, încredințată suptu No.
3368 și 432.
6. Asămine copie di pi cartea d(omnu)lui Alicsandru Costandinu voeovodulu din 1783, iunie
30, încredințată suptu No. 3364 și 422.
7. Copie di pe scrisoarea lui Matei Cantacuzino ci o dă lui Iordachi Balșu, din 1792, septemvrie
7, încredințată suptu No. 3362 și 426.
8. Copie di pi scrisoarea lui Ioanu Canta cătră Episcopia Hușii din 1777, iunie 20, încredințată
suptu No. 3366 și 438.
9. Copie di pi cartea d(omnu)lui Alicsandru Ioanu Calimachi voevodulu din 1798, fevruarie 7,
încredințată supt No. 3359 și 429.
10. Ravașul lui Ioanu Canta cătră Ioniță Cafagiu din 20 iunie în copie, încredințată suptu No.
3365 și 419.

În acestu opis să cuprinde zăci bucăți documenturi în copii, iar în file dou(ă)zăci, nirupti și
niplastografisăte nicăire, stolonacealniculu Kirilovu.
Pentru întocmai:
Translatoru(l) giuratu A. Kiselef.

ANI, Colecția Documente, 51 / 7, original și copie, f. 1-4 v.

_________________________
1
.Spațiu gol.

444. 1852 martie 3. Tribunalul ținutului Fălciu aduce la cunoștința vornicului termenul
hotărârii moșiilor Micșunești și Futilești, împresurate de răzeșii de Guzari.

Cinstit dumis(ale) vornicului Iordachi Beldiman,

Dumnealui giometrul caminariul Alecu Baiardi prin adresul N° 9, faci cunoscut acestui
tribunal giudecătorescu a țănut(u)lui Fălciu, că la două a viitoarii luni av(gu)st, ari a păși local cătră
dizbatire(a) înpresurării ci ar pătimi moșiia dum(nea)v(oastră) Micșuneștii și Futiliștii, de cătră
moșiea Guzarii răzășască. Drept cari prin aceasta potrivit închierii majoritalii vi să faci poftire a vă
afla atunce la fața locului, însuș sau prin legiuit plenipotent, de înpreună cu toati documentile i
hotarnicul trebuitoriu încuviințat di divan, căci la din contra d(umnealui) geometru(l) va urma cu
lucrare(a) potrivit art(icolului) 10, din pravila stingerii procesurilor de înpresurări. Iar di priimire
acum veț(i) binivoi a slobozi adiverinți.
<ss> Mălinescu
No. 816
1852 mart(i)e 3
Stolnic (Vasile) Alicsandri

ANI, Colecția Documente, 23 / 27, original.

399
 445. 1852 iunie 12. Jalba răzeșilor din moșia Guzari, ținutul Fălciului, adresată Divanului
Apelativ în pricina cu vornicul Iordache Beldiman pentru împresurarea moșiilor Micșinești și
Futilești.

Cinstitului Divan Apilativ

Răzășăi di moșăi(e) Guzari, ținut(ul) Fălciu
Jalobă
Dumnealui vornic(ul) Iordachi Beldiman reclemând în anul 834 că moșiili dumis(ale)
Micșăneștii, Futelești, de la țănut(ul) Fălciului ar pătimi înpresurare de hotar dispre moșăi no(a)stră
Guzarie, care pricină fiind terminată prin foili sătești încă din anu(l) 847, a să căuta la 15 a lunei
iunie, tot acelueș an, cănd noi ne-(a)m pregătit hotarnic pi dumi(sale) spătar(ul) Grigori Cuza, cari la
arătatul termen s-au și aflat la fața locului, iară parte(a) reclamantă nu s-au arătat, precum nici vichil
i hotarnic sau ingineriu, rămâind termenul fără nici o lucrare.
Apoi la anul 851, luna iulie 30, iarăș au fostu terminată a să căuta această pricină și noi
scoțând hotarnic pi dumi(sale) spătar(ul) Costachi Șăndre la zăo di 30 iulie sau și aflat la fața
locului, când și dumi(sale) vornic(ul) au venit dinpreună cu hotarnic(ul) dumi(sale) sulger(ul)
Costachi Alecsăndrescu și ingineriu(l) dumi(sale) căminar(ul) Alecu Baerdi, cari bo(i)eri hotarnici
dinpreună cu ingineriul au încheet jurnal, ca mai întâi să să ridici planu pi arătatile moșăi, după care
apoi să să facă și lucrare, însămnând termen la 16 oc(tom)v(rie), tot acel an, să fii și planu(l) pregătit
și fețăli în pricină adunati la fața locului cu a lor hotarnic, când la zâsul termen numai noi și
hotarnic(ul) nostru ne-(a)m aflat, iară dumi(sale) vornic(ul) Beldiman sau vechil(ul) din parte(a)
dumis(ale) cu a lor hotarnic precum și ingineriul cu ridicare(a) planului nu sau mai văzut, rămâind
pricina iarăș fără nici o lucrare, aflându-ne numai noi stăruitor(i) și cheltuind în zădar. Acum iarăș
prin buletinul fo(ai)e oficial(ă) cu No. 12 s-au văzut clasa făcută a să căuta la 2 a viitoar(e)i luni
avgust, când socotim că va fi zădarnic. Apoi în înțălegire(a) ci am avut cu dumi(sale) vor(ni)c(ul)
Beldiman, noi rugăm pe cinstitul divan a o închidi această pricină, însă atunci numai când și
dumi(sale) vornic(ul) va iscăli această jalbă că va fi închisu pricina și din parte(a) dumis(ale), după
cari apoi să va faci cuvinita lucrare.
<ss> Manulachi (…).
Eu Ghiorghi Palade.
Eu Luca, săn Toader Hoha.
Eu Vasăle Sava.
Eu Năstasă Mocanu.
Eu Vasăli, săn Sofroni Pădurar.
Eu Ion Hoha.
Eu Gheorghe Arhire.
<ss> Neculai Popa.
<ss> Stefan Hari.
Dascăl Ștefan.
Irei Ghiorghe Alistar.
<ss> Petrache Arhire.
<ss> Ioan Focșa.
† Eu Gheorghi Hari, vornic.
† Eu Pavăl Darii, pasnic.
1852 iunie 12

ANI, Colecția Documente, 58 / 38, original, pecete.

400
 446. 1852 iunie 30. Ecaterina, văduva lui Ioan Cioarec, adevereşte primirea sumei de 50
de lei pentru cumpărarea hranei şi îmbrăcămintei fiilor săi.

Lei
50: Adică cincizăci lei, eu jos iscălita Ecaterina, soţia răpos(atului) Ioan Cioarec am primit
astăzi de la judecătorie ţinut(ului) Fălciul din dobânzile banilor nevrâsnicilor mei fii, prin
stolnacelnacul acestei judec(ăto)r(ii), dumis(ale) Manolachi Oprişan, care însuşi după însărcinare(a)
ce au arătat că i s-ar fi pus asuprăi de judec)ător(ie) mi-au adus acasă, fiind eu bolnavă. Deci, spre
ştiinţă slobod aceasta supt a me(a) iscălitură prin punere(a) degetului şi adiverită de scriitor carele au
fost faţă la primire(a) banilor, unde un megieş al meu adăugând a arăta că aceşti bani i-am primit
după pilda de mai înainte pentru ai întrebuinţa în cheltuielile hranii şi a îmbrăcăminţii copiilor,
potrivit cu jurnalul închiet de sfatul familiei, care este încuviinţat şi de cinstit(a) comisie
epitropicească.
1852 iuni(e) 30
Eu Ecaterina Cioarec am priimit banii arătaţi mai sus.
Faţă am fost când numita au primit banii şi poftit fiind am scris această adeverinţă.
<ss> T. Paşalău.
Faţă am fost la aceasta. <ss>.
Prin subscrisul s-au dat banii şi s-au luoat aciastă de faţă adeverinţă.
Stolanacialc. Mesii a II-a <ss> Manuli Oprişan.

ANI, Achiziţii noi, MXII / 1, original.

446 a. 1852 iulie 5. Iustin Edesie, locotenetul de episcop al eparhiei Romanului, admite
permutarea iconomului Ioan Carp de la biserica din satul Domnești, ținutul Putna, la satul Bahnari,
ținutul Vaslui.

Cu mila lui Dumnezeu smeritul Iustin Edesie, locotenent de episcop Romanului.

Înfățoșitoriul aceștia, cucernicia sa iconomul Ioan Carp, carile păr(ă) acum s-au aflat
slujitoriu bisericei din satul Domneștii, ținutul Putnei, eparhia Sfintei Episcopii Romanului, prin
jaloba ce ne-au dat au făcut arătare că neavând cele de mulțămire acolo și găsindu-ș(i) loc la biserica
cu hramul Adormirea Maicei Domnului din satul Bahnarii, ținutul Vasluiului, eparhia Sfintei
Episcopii a Hușului, s-au rugat a i să da vo(i)e de a să duce și a să așăza acolo. Deci, după cerirea sa
și pe temeiul încredințărilor protoereului de ținut că numitul iconom este slobod de la biserica din
satul Domneștii, apoi prin această carte dăm vo(i)e și blagoslovenie pomenitului iconom a să
strămuta de acolo și a să așăza la bisărica din satul Bahnari, unde va fi slobod asupra toate cele ce se
cuvin unui preot, însă după ce mai întâi îș(i) va lua vo(i)e și blagoslovenie de la Prea Sfințitul
Episcop al Eparhiei Hușului.
Locotenent de Episcop Romanului
<ss> Iustin Edesie

P. d(i)r(ector) Episcop(ie) C. Petrovici

N. 610
1852 iulie 5 zile
Roman

AEH, FEH, dosar 19 / 1854, f. 114, pachet 6.

401
 447. 1852 august 4. Episcopia Hușului se adresează Isprăvniciei ținutului Tutova să
intervină în pricina ivită între răzeșii satului Rădești și viețuitoarele schitului Cruceanu.

Onorabilei Isprăvnicii ținutului Tutova!

Protoiereul acelui ținutu, cucernicia sa iconomul C. Vrabie în urmarea jalbei ce au primit de
la cuvioșia sa shimonahia Veniamina Novacu, nacealnica schitului Cruceanu, îmi face cunoscut prin
raportul cu N° 173, că răzeșii din satul Rădești, pe a cărora moșie se află numitul schitu, ar fi
amenințându cu felurite atacuri și calomnii pe monahiile petrecătoare acolo, acolisindu-se chiar și de
avutul schitului. Deci, fiind că după hotărârea tribunalului giudecătoresc, nu se dă niciun dreptu de
stăpânire sau măcar amestecu în (...) răzășilor asupra schitului, ci numai o singură fundație pentru
liniștirea nevolnicilor, se face poftire acelei isprăvnicii ca să staviliți pe numiții răzăși de la asăminea
propuneri a lor și să lase în pace pe petrecătoarele de acolo.
N°
1852 avgust 4

ANV, FEH, dosar 12 / 1852-1853, f. 13, concept.

448. 1852 august 21. Porunca Departamentului de finanțe în legătură cu strămutarea

locuitorilor.

Copie
Departamentul de finans(e)
Cătră Isprăvnicia ținutului Fălciu

Din nenumărati reclimații ci dipartamentul priimește pentru mai multe pribegiri a

lăcuitorilor di la un loc la altul, au vinit în lămurire că asămine(a) urmări s-ar prileji parte din
neîgrijirea isprav(ni)ci(lor) că nu ar aplica întocma(i) cuprinderea așăzământului și parte a
privighitorilor di ocoali și a lăcuitorilor satilor unde să oploșăsc niște asămine(a), că nu să trădau
isprăv(ni)ci(ei) spre ai statornici la locul undi se cunoscu înscriși prin tabla dipartamentului. Și dar
spre a să înlătura niști asămine(a) ne(i)ertate urmări ci pricinuescu înpovărarea lucrărilor, iară
lăcuitorilor stricăciuni, să puni înainti isprav(ni)ci(lor) următoarel.
A. Ca îndată ci un lăcuitor s-ar oploși la vreun sat fără îndiplinirea articulului 19 și 20 din
așăzământ să să aplici întocmai cuprindiri(a) articu(lu)lui 21 fără (...) di la origini, mai ales când ar
primi și reclamații pntru înapoiri.
B. Când niști asămine(a) pribegiri s-ar faci prin invitări, va aplica întocmai cuprindere(a)
articu(lu)lui 21 din același așăzământ.
V. Pentru toate reclamațiile de strămutari ci ar primi di a dreptul sau prin orici cănal și chiar
după poroncile dipartamentului ca cari i s-ar recomendui niște asămine(a), să să informezi mai întâiu
prin dinandinsu cercetari dacă nu sânt pornite de la invitări și făgăduința măgulitoare și la așa
dinpotrivă discoperiri să răportuiască de îndată dipartamentului cu toată lămuriri(a) neînaintând altă
lucrari.
G. Că acel(e)aș(i) reclamații să fie în termenul hotărât prin așăzământ și nicicum la altă
vremi în cari nu este (i)ertat a să înainti nicio lucrari în asămine la întâmplare când ceririle de
strămutari vor fi în terminul legiuit și dovidită că au urmat din singura vroință a lăcuitorilor,
isprăvnicia va stărui a să înplini mai întâi în totul legiuirea articu(lu)lui 19 din țitatul așăzământ în
cazul strămutării și apoi după cumplictare(a) tuturor acestor formalități să raportuiască acestui
dipartament cu toată lămuriri(a) spre a să încuviința și strămutare(a) di la un locu la altul.

402
 Iscălitul în deplina sa încrederi că isprăvnicia pătrunzându-se de gingășime(a) acestui
obiectu cari este dărâmătoriu în totul eczăstințăi unui lucrători de pământ, pentru căci cu
strămutare(a) de la un locu la altul pe lângă că-ș(i) darăpănă avutul apoi rămân însteriniți și de
zilnica hrană piste an prin p(i)erdere(a) vremii cu a sa pribegiri, va stârni cu dinadinsu în aplicare(a)
cuprindirii celor însămnati mai sus, îngrădind și supuind suptu aspră răspundire și privighitorii de
oco(a)li, vornici, pasnici și preuți sătești, cărura prin chiemari la tactul ci cetinduli-să cuprindere(a)
acestii de cătră dumne(a)lui dregătoriul, li să adăogi încă că la din contra urmari cei întâi pe lângă că
să va stărui a lor dipărtări din slujbă, să vor și publica. Cei al 2 le, pe lângă că vor datori cu
îndiplinire(a) celor legiuiti de așăzământ să vor și pildui la ce(a) întâi dată cu do(u)ă zile și cinci
lovituri și așa înainte până la vighere(a) cu desăvârșire. Pentru cei al treiile(a) va stărui cătră locul
co(m)pitent a li rădica darul ce poartă. Iară de întocmai urmari va răportui de îndată
Dipartamentului.
<ss> V. Ghica
Pentru întocmai <ss>
Șef săcției C. Tulburi.
Secția a II a
N° 7605
1852 avgust 21

ANV, FEH, dosar 12 / 1852-1853, f. 15-15 v., copie.

449. 1852 august 28. Isprăvnicia ținutului Fălciu aduce la cunoștința Episcopiei porunca
Departamentului de finanțe în legătură cu strămutarea locuitorilor.

Pre(a) sfinții sale Domnului Domn Meleti(e) Istrate, episcop Hușului

Această isprăvnicii a ținutului Fălciului înpărtășindu-să preosfințiilor voastre în copii ofitie

ci au priimit di la dipartament(ul) di finanse suptu N° 7605, atingătoare di cazul strămutării
lăcuitorilor di la un locu la altul, prin aceasta vă faci poftiri ca lămurindu-vă di cuprindere(a) țitatii
ofitii să binevoiți a poronci cui i să cuvini de a încunoștiința preuții de prin satile ținutului a să
înfățoșa la isprăvnicii spre a se li să ceti mărginire(a) poruncită de departament și a li să da cuvinitile
povățuiri di urmare(a) ci trebui(e) a păzi în asămine(a) cazu.
<ss> Glodeanu
<ss> stolnic Focșa

M. F.
N° 7447
1852 avgu(st) 28

ANV, FEH, dosar 12 / 1852-1853, f. 14, original.

450. 1852 august 31. Credincioșii bisericii Sfântului Gheorghe din Huși cer intervenția
Episcopului Meletie Istrate pe lângă forurile competente în pricina cu Neculai Săpătoru din Huși,
acuzat de nerespectarea contractului încheiat pentru executarea icoanei Sfântul Haralambie și
furtul acesteia din numitul lăcaș religios.

Înalt Preosfințite și Milostive Stăpâne

Lăcuitorii populației besăricei Sf(ântul) Gheorghi din Huși

403
 Jalobă

Din pronie Dumnezăiască luând înalta blagoslovenii a preosfințiilor vo(a)stre am făcut din
strădaniile no(a)stre osteneli o icoană cu hramul Sf(ântul) Haralampii, în lucrare(a) Sf(intei) cu
condractu am avut alcătuire pi un Neculaiu Săpătoru din acest oraș cu condiții anume arătătoare,
plata banilor câștiurilor păr(ă) la îndeplinire(a) somii de 1300 lei, afară de 50 sorocoviți, care cu
buna no(a)stră mulțămire i-am hărăzit; Însă dacă icoană ne va faci după plac și mulță(mi)re a
fiecărui poporan, acei cari sânt abunaț(i) la la facere(a) Sf(intei) icoane, tirmin i-au fost la 15 a
curentei lune să fii icoana gata și așăzată în bisărica S(fâ)n(tul) Gheorghe, numitul n-au fost următor
decât ne sâle(a) tot să-i dăm bani piste câștiurile cuvinite, nevoit am fost de am luoat bani cu
dobândă de i-am împlinit câșt(i)urile, iară numitul nu ș-au urmatu a sale îndatoriri potrivit
condractului ci-l avem în păstrare, abe(a) au adus icoana acum la 29 a lunei în bisărică și nici acum
gata, așa precum să cuvine; la 30 tot aceștii luni viind au mai cerut acei 35 lei rămășiță ci dreptul i să
cuvine a luoa. Noi am zis, bini îi numărăm, nu numai aceștie, dară și herăzire(a) de 50 sorocaveț
dacă va desăvârși lucrare(a). Numitul, pi furiș retrăgându-să dintre noi și căutându-și vreme, au
găsât la besărică un băetu nevrăsnicu și cuc cuvânt înșălându-l i-au deschis besărica că vre(a) a mai
face niște podoabe la icoană. După ci numitul au intrat în besărică și făcându-să că lucre(a)ză au și
furat icoana, rămâind strana, după aceia trăgându-l ne-(a)m judecat în polițăi și nesupuindu-să
hotărârii fiind supus străin, nevoiț(i) am fostu di am mărsu înpreună și cu dum(nealui)
polițmaistru(l) și la starostii de a sa plotecsăi1 , unde pi care îl protațiorisăști în favorul său, lăsându-
ne pi noi obijduiți.
Pentru care, pe de o parte prin osăbita jalobă precum noi și epitropul ne-(a)m arătat, tot
acum cu osăbiti jalobe la isp(răvnicie), dispre călcare(a) bisăricii înprotiva rugii no(a)stre, iară pi di
alta întrutot supuși cu genunchi(i) plecați și aprinsă sărăcestile noastre lăcrămi, ca niști oameni ce ne
hrănim cu mâinile și scoposul dorinții no(a)stre credinți nu-l putem dobândi numai din pricina partii
potrivnică, Ne rugăm să binevoiți din ace(a) necuprinsă milostivire a înaltii Preosfințiilor vo(a)stre a
mijloci cătră locurile compitente cu recomenduire prin urmare a întrebuințatei râvne și a sale fapte a
fi îndestulati cu desăvârșire de cătră numitul a lucrării S(fi)n(tei) icoani.
Al Priosfințiilor vo(a)stre întrutot supuși plecate slugi
În anul 1852, avgustu 31.
Dumitru Panaiti
Panaite Trandafir
Adam Gheorghiru
Ivan Gheorghiru
Hristi(a) Ecarovincă
Toader Bulgar
Hriste Bărghir
Ioan Croitori
Timofti Eșan
Ursachi Harăicu
Săvilachi Batcu
Niți Ivănescu
Mateiu Iovu
Sămion Acăsăpiță
Costachi Isăcescu
Mănolachi Folescu
Săm(i)on Iamandei
Irimii Brașovan
Vasăli Timofti

404
 Alesandru Tinburi
Vasăli Brașovan
Neculaiu Huțuțuiu
Trandafiru
Alesandru Oanțe
Costandin Panțir
Ioan Carpur
V(...) Ioan Șușni, casieru.

ANV, FEH, dosar 12 / 1852-1853, f. 17-18, original.

_________________________
1
protecție.

451. 1852 septembrie <1>. Episcopul Meletie Istrate intervine pe lângă isprăvnicia
ținutului Fălciu în pricina dintre credincioșii bisericii Sfântul Gheorghe și Neculai Săpătoru din
Huși, acuzat de nerespectarea contractului încheiat pentru executarea icoanei Sfântul Haralambie
și furtul acesteia din numitul lăcaș religios.

Cătră isprăvnicia locală

Protoiereul orașului prin raportul său îmi face cunoscut că un Neculai Săpătoriul ar fi
cutezatu fără știrea preoților și epitropilor a călca biserica Sf(ântul) Mucenicu Gheorghie de aici din
Huși și ar fi furatu o icoană, o faptă cu totul necuviincioasă și prin urmare criminale. De aceea în
priivirea unui astfeliu de cutezare poftescu pe onorabila isprăvnicie să facă cuviincioasa satesfacție
bisăricei și a mărgini pe un asăminea cutzătoriu spre pilduirea și altora, iară icoana să o înapoiască
bisericei!
No. 352
1852 septemv(rie)

ANV, FEH, dosar 12 / 1852-1853, f. 19, concept.

452. 1852 <septembrie>. Episcopia Hușului înaintează isprăvniciei ținutului Fălciu jalba
servitorilor bisericii din satul Pogănești pentru asupririle suferite din partea posesorului moșiei.

Onorabilei Isprăvnicii ținutului Fălciu!

Pe lângă aceasta s-alăturează în original jalba servitorilor bisericii din satul Pogăneștii, din
care pliforisindu-se isprăvnicia de asupririle ce sufer(ă) din partea posesorului acelei moșii în cauza
dării locurilor de hrană i să face poftire ca potrivit așăzământului să li să facă cuviincioasă
îndestulare.
N°
1852

ANV, FEH, dosar 12 / 1852-1853, f. 20, concept.

453. 1852 septembrie <f. z.>. Episcopia Hușului înaintează isprăvniciei ținutului Fălciu
jalba prisăcarului Ioan din satul Brădicești.

Cătră isprăvnicia locală

405
 Să alăturează în originalu jalba locuitorului Ioanu, fiul lui Nica, fecioriu din satul Brădicești,
ce este cu însărcinare de prisăcariu acolo, din care să lămurindu-să acea isprăvnicie de cerirea sa, i
să face poftire ca potrivit așăzământului să i să facă cuviincioasă îndestulare.
N. 351
1852 septembrie

ANV, FEH, dosar 12 / 1852-1853, f. 21, concept.

454. 1852 septembrie <f. z.>. Neculai Granar, săpătorul, răspunde acuzațiilor breslei
pietrarilor și preoților bisericii Sfântul Gheorghe din Huși pentru nerespectarea contractului
încheiat pentru executarea icoanei Sfântul Haralambie și furtul acesteia din numitul lăcaș religios.

Pre sfințite și mult milostive stăpâne

Așa precum bre(a)sla chetrarilor și preuții Sf(ântu)l Gheorghii prin jalobă s-au tânguit pre(a)
sfințitei episcopii arătând feliurite neadevăruri că samavolnic s-ar fi luoat icoana Sf(ântu)l
Haralampi(e), pentru cari icoană ei la cei orbiți cu necunoștința neînțelegând pentru ce sfârșit s-au
luat, căci a ave(a) napărată trebuinți ai da un lustru în timp când lucram și la strana ei în biserică,
cari acum la 3 a curgătoarei luni pregătindu-să dar lustru(l) și chemându-se epitropul bisericii
înpreună cu altă față ei au înțelegire pentru asămine(a) și fiind bine plăcută am chemat paraclisiarhul
acei bisărici și dându-i icoana m-am dus di am așezat la locul ei. Aceste(a) mai sus înpregiurări le
las în cutiea pre(a) sfințiilor vo(a)stre de sint adivărate așa precum ei dobitocești au tulburat
liniște(a) pre(a)sfințiilor vo(a)stre și pe isprăvnicii, acestia sint vrednicii de la noi după a lor prostii
mă trituesc a-mi căuta toată săctisfacția cu ei. Eu după datorii le supun cunoștinții pre(a)sfințiilor
vo(a)stre și cu plecată metanii vă rog mai întâi a rândui pre cine se va socoti cu înțălegire la
asămine(a) din Sf(ânta) episcopii, luând și contractul meu di la ei și cetindu-se de fațe înainte
lucrării icoanei de este întocmai, care condract cu rezultatul ci-ș va luo(a) di la asămine(a) în frica
lui Dumnezău să se aducă la știință înainte(a) pre(a) sf(inției) Vo(a)stre spre curmare(a) și
desființare(a) lui, dândumi-se și mie cusurul rămas în depozitul consistori(e)I după cerire(a) lor,
fiind și eu cuprinsu de mare nevoi(e) și va rămâne pre(a) sf(inției) vo(a)stre în veci pomenire.
La mila preosfinții vo(a)stre
Cu ce(a) de rob supunire
<ss> Nec(u)lai Granar
1852 septemv(rie)

ANV, FEH, dosar 12 / 1852-1853, f. 22, original.

455. 1852 septmbrie 6. Neculai Granar, săpătorul, cere intervenția Episcopului Hușului
pentru închiderea conflictului cu enoriașii și preoții de la biserica Sfântul Gheorghe.

Pre(a) sfințite și mult milostive stăpâne

Așa precum lucrăm în biserica Sf(ântul) Ghiorghi spre săvârșire(a) icoanei Sf(ântul)
Haralampii ci am făcut acolo și luându față ico(a)nei ca să-i mai dau cel di pe urmă lustru,
contractierii acei icoani înpreună cu preuții bisericii fără ca să stei cu mine în tălmăcire cât de puțin
cu mine, și după ce me-(a)u făcut cel mai mare atac au și înaintat ei o jalobi cătră sf(â)nta episcopii
și ținutala isprăvnicii cu pâră că s-ar fi luoat icoana samavolnic, când ace(a) icoană între(a)gă au fost
în casa me(a) unde mai promite (...) nici odinioară nu am cugetat asemenea la răli pornir(i); la aceste

406
înprejurări știind noe(a)nul milostivirii pre(a) sfințiilor vo(a)stre, cu plecată metanie și cu lacrămi
căzând la picioare vă rogu ca să vă milostiviți și să porunciți a să strângi toată lucrare(a) ci s-ar fi
înaintat de la ei pentru asemene(a).
Pentru care va rămâne în veci pomenire, e(a)r eu sânt la mila pre(a) sfinți(e)i cu ce(a) de rob
supuneri.
<ss> Nec(u)lai Granăr
1852 sept(emv)ri(e)

ANV, FEH, dosar 12 / 1852-1853, f. 23, original.

456. <1852 septembrie>. Episcopia Hușului cere închiderea cazului lui Neculai Granar,
săpătorul, cu enoriașii și preoții bisericii Sfântul Gheorghe pentru executarea icoanei Sfântul
Haralambie și furtul acesteia din numitul lăcaș religios.

Către isprăvnicia locului

Prin adresul supt No. 352, din întâi a lunii curente, s-au făcut cunoscut acelei isprăvnicii
despre catahrisul ce au urmat la bisărica Sf(ântul) Gheorghie din Huși, de către un Neculai
Sepătoriul, însă fiind că acum numitul s-au învoit atât cu poporănii, cât și cu preoții bisericii, se face
poftire acelei isprăvnicii ca să-l scutească de răspunderea vinovăției sale și să-i încheie acta pornită
în cauza aceasta.

ANV, FEH, dosar 12 / 1852-1853, f. 22 v., concept.

457. 1852 noiembrie 29. Frații Iamandi dăruiesc casele lor pentru spitalul din Huși.

Plicul 14

Cinci documente a caselor dănuite de frații Iamandi pentru ospital în Huș(i).

Priimite la epitropia casăi Sfă(nt)ului Spiridon cu adresul din 29 no(i)emvr(ie) 1852, supt N°
554, a Preosfinții sale episcopului de Huș(i) chirio chir Meletie Istrati, înregistrat sub N° 1200.

ANI, Colecția Documente, 380 / 125, regestru.

458. 1853 martie 2. Ioan Profir şi Catinca, soţia sa, vând lui Vasile Buzne casele cu locul
lor situate în dosul uliţei Târgului Făinii din Huşi.

Zapis
Prin cari gios iscălitul, Ioan Profir dinpreună cu soţăi(a) me, din târgul Huşăi, prin acestu
zapis ce dau dumis(ale) Vasăle Buzne fac cunoscut că casăli meli ci li am de zăstri di pi soţăe me în
dosul uliţăi Târgului Făinei, proprieta a Sfintei Episcopii Huş(i), înmegieşităi pe din sus cu văduva
Chira, soţăi(a) răp(o)s(atului) Alecsă Mahoveci, iaru din jos cu dumi(sale) stol(ni)c(ul) Vasăli
Glode(a)nu, la fundu cu Iosip Licmar, iară la faţă drum(ul), cari loc a zăsâl(o)r casă să găsăşti în
mărime următo(a)rii, faţa dinspre drum unsprezăci stănjăni, patru palmi, şasă parmaci, în curmeziş
tij loc locului pi dinainti(a) casălor zăci stănjăni, patru palmi, fundul ogrădăi dispre Licmar opt
stănjăni, iară lungul locului de la drum şi pănă în fundu, parte(a) dispre Chira, vini optusprezăci
stănjăni doo(uă) palmi, iară dispre st(o)l(ni)c(ul) Glode(a)nu şaptesprizăci stănjăni, şasă parmace,
iarăş lungul. Această casă cu toate helarili aflati înprejuru(l) ei într-o ogradă cu tot cuprinsul lor loc,
di a me bună vo(i)e, di nimene săliţi, o am trecut în di veci vănzaricătră dumi(sale) Buzne în preţu di

407
5200, adică cinci mii două suti lei, cari bani i-am şi priimit acum toţi la faciri zapisului, iară în
stăpânire(a) casăl(o)r ari a intra di la anul viitoriu (1)854 oc(tom)v(rie) 26, încă pănă atunce are a
şăde dumis(ale) Biga, cari la înplinire(a) termenului ari ai da casăli în bună stari potrivit
condractului ci am închiat cu el pentru închirieri, pi cari casă dumi(sale) Buzne li va stăpâni în veci,
cât şi urmaşii din urmaşăi săi, fără a fi înpotrivit de cătră nimini din ne(a)muri sau urmaşăi mei,
având a da dumi(sale) cumpărătorul obişnuitul bezmăn la sfănta episcopie pi tot anul. Şi spre a
rămâne temeinică această vânzari, pi lângă iscălitura me şi a soţăi(ei) meli prin jalbă am rugat sfănta
episcopie şi ţănutala judec(ătorie) a încredinţa pi formă.
1853 marti(e) 2
Ionu Prufiru, vănzătoru.
Catinca, soţie lui Profiru, asimine.
Poftit fiind, am scris. <ss> V. Petrovici.

Am cercetat pre iscăliţi pentru vănzare a casăi după arătare(a) din zapis niieşind din
cuprinder a locului ei, şi arătându că este cu primire a dumilosale, am adeverit.
1853 mart(ie) 14
<ss> Ieremia Folescu, iconom.

Judecătoria ţinut Fălciului

Casăli cu locul lor den tărgul Huşi cuprins prin acest zapis, cu to(a)te că sânt de zăstre a
soţie(i) vănzătoriului Ioan Profir, anumi Catinca Profir, născută Mahovici, dar aşa precum
vănzătoriul Profir înprotiva zisălor case vândute D(umnealui) Vasăle Buzne, au asăgurat cu alte case
părinţăşti tot din Huşi, carile prin locala lucrare înaintată de d(umnea)lui candidatului acestui
tribunal s-au descoperit ambile aceste case ferite de celelante prihăniri asuprite în legiure de la faţa
194 din colecţie, priţăluită fiind (...) cu forma cuvenită în sumă de 5300 lei, iară celi al doile(a) în
care asigurează vănzătoriul casa soţie(i) sale în somă de 8000 lei, apoi pe un asămine temeiu potrivit
cu cerire(a) făcută de d(umnealui) Profir prin petiţie din din 23 mart(ie) an următoriu înrăgistrat supt
No. 899, precum şi aici scrie, de astăzi să încredinţează de giudecătorie zapis(ul) de faţă provizornic
numai încât priveşti buna învoirea feţălor alcătuitoare rămâind ca termenul poblicaţie(i) de 6 luni
înaintat acum prin organul redacţiei Foii săteşti i acelor 45 zăli legiuti de aşăzământ pentru răspect
să atestezi valaditate(a) protestaţiei.
<ss> C. Adam, sluger.
<ss> G(avril) Teodor.
Dir(ector)<ss> Costache Buzdugan.
Reg(istrator) <ss> Cos. Perieţanu.
No. 1388
1853 maiu4 zile
Judecătorie ţinutului Fălciului
În priivire că înăuntrul terminului de şasă luni publicat prin Foae oficială din 25 iunii 1853,
No. 50, într-aceli 15 zile di respectat, precum şi di atunce şi pănă acum nu s-au ivit în tribunal
reclemaţii din parte(a) cuiva asupra casilor cu locul lor, cuprinsă prin acist act şi vândute di
neguţitoriul Ioan Profir dumisali neguţitoriul(u)I Vasili Buzne. Di aceia pi acest temeiu şi potrivit
închierii din 24 a următoarii să încredinţazi di giud(ecătorie) actul di faţi statornic cu iscăliturile
cuvenite şi punere(a) peceţii spre a-ş(i) ave(a) a lui tării.
<ss>
<ss>
<ss> G(avril) Teodoru, sărd(ar).
Dir(ector ) <ss> C. Bosăi, sluger.
Registrator <ss> C. Perieţanu.

408
 Masa răg(ist)r(aturii)
No. 49
1854 apr(ilie) 28 zile

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXV / 1, original, pecetea tribunalului ţinutului Fălciu şi

încredinţarea episcopului Meletie Istrati.

458 a. 1853 mai 12. Mărturia preotului Ioniță Pivniceru din satul Șchiopeni pentru cununia
agăi Dimitrie Miclescu cu Catinca.

Mărturie

La anul 1851 mai 24, în satul Hocinii, eu supt iscălitul preutul din satul Șchiopenii,
țin(u)t(ul) Fălci(u), am cetit sfănta cununii pentru însoțiri dum(i)s(ale) aga Dimitrii Miclescu cu
dumneii c(u)c(oa)na Catinca, născută sin Andrei (...)canta(..)brier și la aceasta cununie au fost
marturi nuni dum(nea)l(o)r Ilie Tutov(an), Ramandan și sărd(ă)re(a)sa Zoița Buțureanu.
1853 mai 12
Irei Ioaniț Pivniceru.

ANI, Colecția Documente, 402 / 175, original, pecetea bisericii Sfântul Nicolae din
Șchiopeni, ținutul Fălciu.

459. 1853 iunie 4. Chezăşia depusă pentru moşia Plotoneşti, ţinutul Fălciu, a lui Alecu
Catargiu, dată în posesia lui Scarlat Lambrino.

Chizăşie

Pentru moşia Plotoneştii a dum(i)sale nobilului Alecu Catargiu ci să dă în posesăi de cătră

epitropie dacă la mezatul ce să urmează să va hărăzlui posăsie şi asupra dumis(a)le nobilului Scarlat
Lambrino, Eu gios iscălitul închizălăşuesc cu casa mea din Huşi pe puterea actului de preţăluire supt
No. 38 a giudecătorii de Fălciu deşi am dată chizăşăi pentru privighitoriu(l) de Prut pentru zăci mii
lei, aceasta însă de faţă va rămâne pe restul a unii mii patru suti galbeni ce esti preţăluire(a) casălor
care va fi pentru d(umnea)lui Lambrino că va păzi întru toată întregime condiţăile condractului şi că
va urma cu plata câştiului de două suti şasă zăci şi unu galbeni şi giumătate, iar la din înprotivă voi
fi răspunzătoriu.
1853 iunie 4
<ss> M(ihael) Lare
Giudecătoria ţinut(ului) Fălciului
Chizăşia de faţă fiind subt adivărata iscălitură a d(umi)sale pah(a)r(nicului) Mihael Lare şi
cu toate că d(umnea)lui pah(a)r(nicul) tot cu fondosul casălor arătătoare această chizăşie au asăgurat
chizăşia dată d du(mnea)lu(i) şatr(arului) Enculescu Alecul, privighitoriu la ocolu(l) Prutului pentru
zăci mii lei cursul haznelei numai puţăn arătând asupra acestie case şi osăbită chizăşie ce este dată
de mai înainte pentru d(umnea)lui (...) Hristea Martopolu, care din banii aflaţi în tribunal a
Foleştilor, Anastase şi Petrache Bobeşti, au primit opt mii şapte sute şaptezăci şi cinci lei, 200 #, dar
avându să ia privire că fondosul casălor înpreună şi cu o vie arătate prin actul preţăluirei din trii
maiu 1850 în care asăguriază d(mnea)lui şatr(arul), agiunge cu covârşire asăgurare unui câştiu a
moşie(i) Plotoneşti şi o ia în sumă de două sute şasă zăci şi unul galbeni şi giumătate rămasă la ce(a)
mai de pe urmă adjudecaţie asupra d(umi)sale nobilului Scarlat Lambrino, apoi potrivit şi a cerirei ci

409
atât verbal precum şi prin citaţia înregistrată supt N° 1615, au făcut i pe temeiul, încă fie de astăzi să
încredinţ(e)ază de giudecătorie cu iscăliturile cuvenite şi punere(a) peceţiei.
<ss> Mălinescu.
Dir(ector) <ss> C. Buzdugan.
Reg(istrator) <ss> C. Perieţanu.
No. 42.
1853 iunie 4 zile.

ANIC, Achiziţii noi, MXIII / 1, original.

460. 1853 decembrie 30. Meletie, Episcopul Hușului, numește pe iconomul Nicolae Roiu ca
profesor la Seminarul teologic din Huși.

Epitropia Seminariului de Huși

Sfinției sale Preotului Nicolae Roiu
Rectorul Seminariului Episcopiei de Huși, aflându-te pe Sfinție ta capabil pentru postul de
profesor la acest Seminariu și recomendându-te pentru obiectele următoare, și anume:
Pentru Catihismul cel mare,
Pentru Istoria Biblică a Vechiului și a Noului Așezemântu,
Pentru Tâlcuirea rânduelilor bisericești / Eclesiastica /,
Pentru Istoria bisericească teoretică și practică,
Epitropia, potrivit § 8, litera D, din legiuirea Seminariilor, te însărcinează pe Sfinția ta și te
întărește în postul predărei mai sus însemnatelor studii, având în aceste spețialități a-ți înplini
datoriile cu zel exactitate, conform instrucțiunilor Seminarii și a-ți primi leafa după buget.
<ss> Meletie, Episcop Hușului.
<ss>
N° 4
1853 decemvr(ie) 30 zile

ANI, Colecția Documente, 403 / 86.

461. 1853 decembrie 28. Mărturia locuitorilor din satul Gușiței pentru hirotonisirea ca
preot a lui Dimitrie Focea.

Mărturii

Noi gios numițăi lăcuitori satului Gușățăii, țănut Fălciu, ocolu Mijlocului, încredințăm în
frica lui Dumnezău, pentru acest bărbat anumi Dimitrii Foce, pi cari îl cerim ca să ni să
hirotonisască preut la bisărica cu prăznuirea a Sfânt(ului) Arhidiacon Ștefan, s-au născut din
pravoslavnici părinți, tatăl său preutul Dimitrie, maica sa Ioana. Botezat de preut pravoslavnic. Naș
lui au fost postelnicel Vasăle Blăniță. Carte au învățat la scoala poblică, precum îl adiverești
atestatul de învățătură. Soțăie lui Solatana, fiica diaconului Gheorghi Done, ficioară curată, vrâsta 26
ani și niavând nici un fel de pricinuiri de care pâră Sfânta ravilă, prin întâia legiuita cununii. Viața
lui în totul să găsăște cu ci mai cinstită și supusă petreciri. N-au fost pârât niciodată în fapte sau
furțișag, nici bătăuș sau alti proaste urmări, bețâv nu-i, dar nici martur la vreun fel de înpricină la
trup și la sâmțuri este întreg și îi sănătos. La credință este pravoslavnic, drept fiu Sfintei bisărici și
aRăsritului supus ascultării și canoanilor și învățăturilor întru toati, cât și casnicilor, n-au fost
amestecat cu nisupuniri niciodată în birul cinstitii visterii. Drept aceia și di noi urmările lui precum
mai sus mărturisim în curate cugete, pentru cari facim rugăminte a ni-l hirotni preot.

410
 1853 decemvrie 28
+ Eu Simion Stoian
+ Eu Ion Mocanu
+ Eu Ion, săn Diaconu
+ Eu Gheorghi Diaconu
+ Eu Toader Ichim
+ Eu Vasălachi
+ Eu Adam Mocanu
+ Eu Ștefan Cucri
+ Eu Costachi
+ Eu Gheorghe Măteiu
+ Eu Costandin Stan
+ Eu Vasăli Hondru
+ Eu Costache Diaconu, vor(ni)c
+ Eu Adam Mocanu, pasnic, înpreună cu toată opștia de birnici și trepte.

AEV, FEH, dosar 24 / 1854, f. 228-228 v, pachet 7, sigili, original.

462. 1853 decembrie 31, Sankt Petersburg. Contele Voronțov-Damikov, vicepreședintele

cancelariei ordinului Sfântului Vladimir către Meletie Istrate, Episcopul Hușului, prin care îi
acordă decorația „Ordinul Sfântul Vladimir”, gradul al III-lea.

Божиею милостию
Мы Николай Первый
Император и Самодержец
Всероссийский
и прочая, и прочая, и прочая
Господину Епископу Гушскому Мелетию.

В ознаменование нашего благоволения к вам, Всемилостивейше сопричислили Мы

вас Указом, в 31 день Декабря 1853 года Капитулу данным, к Ордену Святаго Владимира
третьей степени. Грамоту сию во свидетельство подписать, Орденскую печатью укрепить и
знаки Орденские препроводить к вам Повелели Мы Капитулу Российских Императорких и
Царских Орденов.

Дана в Санктпетербуге в 31 день Декабря 1853 года.

Вице-Президент Граф Воронцов-Дамиков.
Член
Генерал-Лейтенант Белогоров-Хитров.
Князь Трубецкой.
№3419

Traducere:
Din Mila lui Dumneze,
Noi, Nicolai Întâi,
Împărat și autocrat a toată Rusia.
Etc, etc., etc.
Domnului Meletie Episcop de Huși.

411
 Pentru a remarca bunăvoinața noastră către dumneavoastră, prin Înaltă milă v-am acordat
Noi prin Decret către Capitolul, din 31 zile decembrie, anul 1853, cu Ordenul Sfântului Vladimir de
clasa a III-a. Prezenta gramotă pentru dovadă să se semneze și să se întărească cu pecetea
decorațiilor, și însemnele ordenului să fie transmise dumneavoastră Noi am poruncit Capitolului
Decorațiilor Imperiale și Regale.
A fost dată în Sanckt-Peterburg la 31 zile, decembrie, anul 1853.
Vice-președinte conte Voronțov-Damikov
Membri: general-locotenent Belogorov-Hitrov
Principe Trubețkoi.
Nr. 341

ANIC, Fond Achiziții Noi, MLX / 2, original, în limba rusă, pecete aplicată, acoperită cu
foiță.
_________________________
1
Transcrierea și traducerea Teodor Candu, căreia îi mulțumim și pe această cale.

412
413
 463. 1853 ianuarie 26. Isprăvnicia face cunoscute Episcopului Meletie Istrate câteva reguli
de exploatare a pădurilor de pe moșiile Episcopiei Hușului.

Preasfințăi sale Domnului Domn Meletie, Episcopul Eparhiei Hușăi

Departamentul averilor bisericești și al învățăturilor publice prin ofițiea Nº 6066, faci

cunoscut aceștea isprav(ni)cii țânutului Fălciu că prin artic(ol)ul al 4 a legei pentru cruțarea și
păstrare(a) pădurilor clerului să hotărăște ca la tă(i)eri(a) vreunei părți din aceste păduri, copacii
sămingeri ce se vor lăsa să fii în depărtare unul de unul de o prăjână, totuș(i) pentru a nu să lua în
greșât înțăles, adică la o falci ar trebui să se lesă numai 80 copaci de sămânță, aceea ce de sâne să
înțălegi că nu pot fi deagiuns spre prăsirea pădurii, puind sub luare aminte isprăvniciei că așa

414
precum o falci ari 80 prăjini lungul și 4 latul, care fac 320 prăjini pătrate; Apoi să fii cu ce(a) mai de
aproape priveghere ca la tă(i)eri(a) vreunei părți din pădurile clerului, copacii sămăngeri ce să vor
lăsa să fie în câtimi de 320 din cei mai sănătoși, adică 80 în lungu(l) și 4 în latul unei fălci, căci la de
contra în zadar ar fi să lesă numai 80 copaci ce nu-s de ajuns pentru reproducerea pădurei; și pentru
ca să poată aceasta descuții folositoare a-și ave(a) aplecație cât mai curând fiind acum și chiar
timpul tă(i)erii lemnului de prin parcheturi. Prin aci(a)sta cu căzuta cinste să faci cunoscut
presfințiilor voastre cuprindere(a) țătatei rezălorisâre, încât privești pentru moșiile în dos însămnate,
proprieta a Sv(intei) Episcopii, cu adăugire și a posesorilor, ca nepăzind asămine(a) va fi oprit de la
tă(i)ere(a) lemnului și totodată s-au scris și privighetorilor de ocoale ca să fii păzâri a aceste
despozățăi.
<ss> D. Rallet.
Samiș <ss> Glodeanu.
Stolnicul <ss>.
M(asa) 10.
Nº 10195
1853 ghenarii 26
Însămnari(a) moșiilor
Nº
1 = târgul Hușăi.
1 = Hruțca.
1 = Cârligațăi.
1 = Ivăneștii.
1 = Volosănii.
1 = Stălineștii.
1 = Oțălenii.
1 = Crețăștii.
1 = Buneștii, cu cotunurile ei.
Adică no(u)ă.

ANV, FEH, dosar 15 / 1852-1853, f. 34-35, original.

464. 1853 iulie 9. Isprăvnicia ținutului Fălciu invită pe Episcopul Meletie Istrate să pună în
aplicare măsurile de interzicere a deschiderii dughenilor din târgul Huși în zilele de duminică și
sărbători, nerespectate de unii preoți.

Prea sfinției Sali chirio chirio Meletie, Episcop Hușului

Această isprăvnicii a ținutului Fălciu, potrivit ofițăei ce au primit de la departamentul din
lăuntru, supt Nº 8778, urmat după anaforaua presfințitului mitropolit No. 851, scriind polițăei
acestui târg Hușii, a fi cu priveghere ca duminicile și sărbătorile prăznuitoari să nu îngădui nici pe
unul din neguțătorii târgoveți creștini și jădovi a dischidi dughenile lor spre întrebuințari di alișveriș.
Di la (ei) s-au primit raportul supt Nº 977, în care cuprindere deși prin batire de darabană au obștit
prin tot cuprinsul târgului această măsură întrebuințată de cârmuire și nu ar fi putut rezulta din
pricină că uniia din neguțători ar fi arătat că în zăli di sărbători mai înainte de alții iar supăra preuții
ca să deschidă dughenile precum mai lămurit să arată în țâtatul raport di pi care să însoțăști ace(a)
întocmai copie. În as amine(a) împrejurări isprăv(ni)ci(a) cu cuvinitul onor faci poftire
preasfințăil(o)r voastre să binevoiți a puni la cale celi cuvenite spre a să pute(a) mărgini aducerea
întru înplinire a poruncil(o)r cârmuirii.
<ss>
<ss>

415
 M(asa) 1iu
N. 4245
1853 iuli(e) în 9 zile.

ANV, FEH, dosar 15 / 1852-1853, f. 48, original.

465. 1853 iulie 21. Raportul polițaiului târgului Huși către isprăvnicia ținutului Fălciu
privitor la măsurile de interzicere a deschiderii dughenilor din târgul Huși în zilele de duminică și
sărbători, nerespectate de unii preoți și creștini.

Copii di raport(ul) polițiai Nº 977, din 21 iuli(e), urmat cătră ace(a)sta isprăv(nicie) a
țănut(ului) Fălciu.

În temeiul poroncii onoratii administrații di 1 a următoarii luni maiu, No. 3595, M(asa) 1 iu,
cursă din povodul ofițăi di pe den lăuntru supt Nº 8778, urmată după anaforaoa preosfințitului
mitropolit Nº 851, poruncitoare a nu să îngădui pi nici o față în afară de spițării și pitării a-și
deschide dughenili duminicili și sărbătorile mari, precum asămini și jidovii a nu să lucre și a
deschide dughenile i altile, și după știința luată din referatul dum(nealui) comisarului supt Nº 263, că
deși s-au publicat prin cetire și batire de darabană prin tot cuprins(ul) acestui târg în auzul a tot
publicul și îndistul (…) prin îndatorire și verbal, însă n-au fost cu putința, că mai întâi creștinii
deschid dughenile pără în zăuă, atât duminicile, cât și sărbătorile cele mari mai însămnate în an, cari
și uniia din neguțitori ar asculta înaltile porunci, dar arată că la ei vin mai întâi preuții di bat la ușile
oaminilor să deschidă și dacă las mai întâi preuții care li ar trebui să urmeze unor as amine(a)
porunci, apoi nici neguțitorii nu vroescu a închide. Și dar pentru aceasta poliția cu supunere adduce
la știința onoratei administrații rugându-o a da dizlegari cum trebui(e) a păzi celi porunciti di mai
înalta ocârmuiri ca să poată aduci relăgia la cedință, că dacă văd jidovii că mai întâi creștinii
neascultând di porunci, apoi la ei nici chip esti de ai supuni înpotrivindu-să cu totul, zicând că de ar
închide creștinii, ar închide și ei, iar dacă nu, ei nici vroiescu a asculta măcar orice îndatoriri li s-ar
pune.
(Iscălit) Popescu
Pentru întocmai <ss> Gavril Escu.

ANV, FEH, dosar 15 / 1852-1853, f. 49-49 v., copie.

466. 1853 iulie 23. Episcopia Hușului intervine pe lângă isprăvnicia ținutului Fălciu pentru
facerea bisericii din satul Cârligați.

No. 508, 853 iulie 23 zile.

Cătră isprăvnicia locală!
Din alăturat(ul) pe lângă această originală jalbă a unor din locuitorii satului Cârligații
acestui ținut, se va pliroforisi onorabila Isprăvnicie despre cerirea ce ne face, în urmarea căria ceriri i
se adres(e)ază poftire de a ecsecutarisască pe locuitori arătatului sat, ca după analogia ce va agiunge
pe fiecare să întreprindă facerea bisericei de pe numita moșie, iară de urmare(a) ci va păzi să
binevoească a-mi comunica științe.

ANV, FEH, dosar 15 / 1852-1853, f. 51, concept.

416
 467. 1853 iulie 27. Răspunsul Episcopiei Hușului în legătură cu măsurile de interzicere a
deschiderii dughenilor din târgul Huși în zilele de duminică și sărbători, nerespectate de unii preoți
și creștini.

No. 526. Anul 1853 iulie 27 zile

Către administrația locală

Prin adresul acelei administrații subt No. 4245, făcândumi-se cunoscut că spre a să aduce
întru înplinire porunca respectivului Departament din lăuntru cu No. 877, urmată din îndemnul
anaforalei Prea Sf. Mitropolit, a nu s emai deschide dughenile și a nu să se face vânzari duminicile și
sărbătorile cele mari, nu să poate numai din cauză că chiar cei întâi n-ar pretinde asămine(a)
necuviință sânt preoții de prin târg; Noi dupre însărcinarea ce am pus protoiereului de politie n-am
putut a descoperi pe acei preoți, și fiind că vroința noastră este de a nu fi preoții motiv de scandal și
de neînplinirea poruncilor cârmuirei, poftescu pe onorabila administrație ca grabnic să ne facă
cunoscut pe niște aseminea persoane anonime, de a se pute lua măsurile cuviincioase spre pilduirea
și a altora și totodată ca prin aceasta se poată fără înpiedicare îndeplini poruncile ocârmuirii.

ANV, FEH, dosar 15 / 1852-1853, f. 52, concept.

468. 1853 iulie 28. Episcopia Hușului transmite administrației locale spre cercetare suplica
unor locuitori de pe moșia Bunești, ținutul Fălciu.

Nº 530. Anul 1853 iulie 28 zile.

Cătră administrația locală.
Se trimite în original suplica unora din locuitori de pe moșia Bunești, proprieta a Episcopiei,
din care lămurindu-se acea onorabilă administrație despre arătările și ceririle ce ne face, i se
adresază poftire ca să cerceteze și întrucât privești dreptățile lor să le facă cuviincioasa îndestulare,
iar de descoperirea împrejurărilor să binevroiască a-mi comunica și mie știință.

ANV, FEH, dosar 15 / 1852-1853, f. 53, concept.

468 a. 1854 martie 31. Ieromonahul Veniamin recomandă hirotonisirea monahului

Nectarii, fiul serdarului Gheorghe Mogâlde, ca diacon pentru schitul Cârțibași.

Înalt Pr(ea)osfințite și mult milostive Stăpâne

Fiind că noi la schit(ul) Cărțibășii avem nevoi(e) de un diacon, rugăm Înalt mila
Ăreosfințiilor Voastre ca să binevroiți al faci în diacon pi monahul Nectarii 1, fiul d(umi)s(a)le
sărdariului Gheorghi Mogâlde, fiind supt ascultare(a) no(a)stră și va rămâne vecinică pomeniri(a)
preosfințiilor vo(a)stre.
Al Preosfințiilor Vo(a)stre, smerită slugă,
<ss> Veneamin, shimonah, nacealnic.
(1)854
mart(ie) 31

AEH, FEH, dosar 24 / 1854, f. 156, pachet 7, original.

_________________________
1
. Nacealnicul a fost informat la 8 aprilie 1854 despre hirotonisirea monahului Nectarii (f. 157).

417
 468 b. 1854 mai 12. Seulescu recomandă pe Ioan Miron ca dascăl pentru biserica din satul
Vlavnicul (Vladnicul), ocolul Crasna.

Prea Sfințite arhipăstoriu!

La biserica din satul Vlavnicul, ocolul Crasnei, unul din dascălii însemnați la conscripția
trecută și anume Ursachi Coșeriul, agiungându la neputință de bătrânețe, încât nu mai poate
îndeplini funcția de ceteț și cântăreț, ân locul lui am găsit pe înfățișitoriul Ioan Miron, fiul dascălului
Gheorghe Miron, carile sau și căsătorit în acest sat. Numitul posedând cunoștințele cerute pentru a
pute(a) ține strana și cu cetirea și cu cântarea, rog a se întări de dascăl la această biserică,
mijlocindu-se și către guvern al cunoaște, trecându-l în rubrica servitorilor bisericii.
Al Prea Sf(inției) Voastre, devot(at) fiu sufletesc
<ss> (...) Seulescu
1854 mai 12

AEH, FEH, dosar 24 / 1854, f. 352, pachet 7, original.

469. 1854 mai 18. Gheorghe Lascăr cere hirotonisirea ca diacon la biserica cu hramul
„Sfântul Nicolae” din Huși.

Înalt Prea Sfințite Stăpâne

Potrivit cerirei ci v-au făcut ctitorii bisericei Sf(ântul) Ierarh Necolai din acest târg pentru a
mă hirotonisi diacon la numita bisărică, rog mila înalt Prea Sfinției Voastre să vă milostiviți a mă
hirotonisi, fiind că și cursul de învățătură în școala catihetică rânduit pentru candidați am săvârșit,
pentru care am și atestatul comitetului aceștii Seminarii și vă rămâne o mare și neștearsă pomenire.
La mila Înalt Prea Sfinț(iei) Voastre prea plecată și supusă slugă
<ss> Gheorghi Lascăr
1854 mai 18 zile

AEH, FEH, dosar 24 / 1854, f. 259, pachet 7, original; Este trimis în cercetarea
duhovnicului Ghenadie.

470. 1854 iunie 5. Protoiereul T. Gavriliță este informat de hirotonisirea ca diacon a lui
Gheorghe Lascăr pentru biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși, urmând să-l învețe
rânduiala.

N° 494
1854 iunie 5 zile
Protoier(eului) T. Gavriliță

Candidat(ul) Gheorghi Lascăr, recomenduit prin raportu(l) Prea cucerniciei tale sub N° a să
hirotonisi diacon pentru biserica Sf(ântul) Ierarh Necolai, din această Politie, după cercetarea ce i s-a
făcut asupra cunoștințelor ce trebuie a ave(a) servitorii bisericești, însuș Noi l-am hirotonisit ca
diacon, în urmarea cărie se scrie acum Prea cucerniciei tale să îndatorești pe numitul a învăța cu
desăvârșire rânduiala diaconiei, până când îl vei cunoaște capabil spre primirea Arhiereștii noastre
Paucenii de diaconie.

AEH, FEH, dosar 24 / 1854, f. 259, pachet 7, original.

418
 471. 1854 iulie 8. Ecsoflis dat de Enacachi Ioan sau Stălinescu Rucsandei, văduva
neguțătorului Zaharia Sotir din Huși pentru suma de 18324 lei.

N° 60
Eclofis

Supt iscălitul Enacachi Ioan sau Stălinescu prin acestu înscris de ecsoflis ci dau dumn(aei)
cuc(oanei) Rucsandi(i), soțăi(a) răp(o)s(atului) negoțătoru(lui) Zaharie Sotir din târg(ul) Hușăi, că
pentru bani optusprăzăci mii trei suti doauă zăci și patru lei ci cu osăbit înscris avem ai da di pi
marfa bogasăerie ci o am fostu cumpărat. Acești bani i-am răspunsu în următorul chip, patru mii trei
suti două zăci și patru lei bani în naht și paisprezăci mii lei în marfa bogasăer(i)ei aflată în bolta cari
m-am găsât șăzându în ia, cari di acum numai am nici un amestec în pomenita boltă nici în marfă,
rămâind în totul disființat și pentru că di acum nu mai am nici un soiu di pretențăi asupra dumis(ale),
nici dumi(sale) asupra me(a) i-am dat acestu înscris de ecsoflis primind și eu altu(l), disființând și pi
aceli vechi rămâind stinsă pentru totdeauna și spre știință am iscălit atât eu cât și alti feți cinstite.
1854 iuli(e) 8
<ss> Enacachi Ion
Față am fostu la ace(a)stă ecsoflisări și am iscălit.
<ss> R. Petrovici

ANI, Colecția Documente, 55 / 140, original.

472. 1854 iulie 15. Declaraţie dată de Catinca, născută Gheorghe Sofie, pentru împrumutul
soţului său Enache Micle, garantat prin casele sale.

Diclaraţie
Sub iscălita prin dare condeiului în neştiinţă de carte, Catinca, născută Sofie, prin aceasta
declar că casile ci dum(nea)lui soţul meu pit(a)r(ul) Enachi Micle vro(i)eşte a le pune dreptu
siguranţie pentru şasă mii cinci sute lei şi a lor legiută dobândă, sânt drepte a dumis(ale), iar nu de
zăstre a mele, şi nici am vreo pretenţie asupra pominitilor casă, în privire că nu am nici cum lipsuri
de zăstre, fiindu-mi toată în întregime(a) ei, slobod fiind dum(nea)lui soţul meu a face orici va vroi
cu arătatile casă; pentru care spre îndeplinire(a) legiuirii di la faţa 288, din colecţie, adiverezu
aceasta.
1854 iulie 15 zile
Catinca, născută Ghiorghi S(o)fiia.
Înscrisul acesta fiind luoat di iscălitul cu buna primiri şi sub adivărata iscălitură prin
punere(a) degitului a dumis(ale) Catinca, născută Ghiorghi Sofie, să adivereşti potrivit formelor.
<ss>
Giudecătoria ţinutului Fălciu
Diclaraţia de faţă fiind sub adevărata iscălitură prin punerea degitului d(umi)sale Catinca,
născută Ghiorghi Sofie, dupre cum prin agiutare pusă pe ea a d(umnealui) asăsorului, sărd(arul)
Gavril Teodor, să cuprinde, să legaliz(e)ază de tribunal cu iscăliturile cuviincioasă şi punere(a)
peceţii.
<ss>
<ss>
<ss> G(avril) Teodor
M(asa) IIa
No. 93
1854 sept(em)v(rie) 16

419
 ANIC, Achiziţii noi, MXIV / 1, original, pecetea tribunalului Fălciu.

473. 1854 septembrie 4. Sinetul lui Ion Bugeac din Oţeleni pentru 10 galbeni necesari
treierului răposatului sluger Dămian Crainovschi grâului de pe moşia Doljăşti.

Sinet

Eu gios iscălit(ul) Ion Bugeac din satul Oţălenii, epitrop rânduit as(u)pra averii rămasă di la
răposatul sluger Dămian Crainovschi, dau acest sinet al meu la mâna dumisalie cuconului Gavril
Teodor, asăsor(ul) giudecătorii ţinut(ului) Fălciului pentru ca să fii ştiut că am luat zăci galbini,
adică trei suti şăptizăci lei di la dumne(a)lui, ca să plătescu pentru trier(ul) grâului ci esti rămas di la
răposatul pi parte(a) di moşii Doljăştii şi pentru săguranţii am dat acest sinet, supt a me(a) iscălitură
adiverit şi cu iscăliturile pasnicilor şi punire(a) peceţii satului Oţălenii.
1854 septem(brie) 7
Ion Bugeac, epitrop.
Pasnicii sat(ului) Oţălenii
Înscrisul acestu(i) sinet fiindu suptu adivărate iscălitura epitropului Ion Bugeac s-au adeverit
şi de către noi cu a no(a)stre iscălituri supt punire(a) peceţii săteşti.
1854 set(embrie) 8
Eu Vasilache Drăgunoiu, pas(ni)c.
Eu Costantin Vicol, vornic.

ANI, Achiziţii noi, MXV / 2, original, pecetea satului Oţeleni.

474. 1854 octombrie 6. Ion Bugeac, epitropul casei slugerului Dămian Crainovschi,
adevereşte primirea sumei de 6 galbeni zimţi, pentru cheltuielile strângerii produselor de pe moşia
Doljăşti.

Cfitanţie

Şasă galbini zimţi am priimit eu gios iscălitul Ion Bugeac, ipitropul casăi răposatului sluger
Dămian Crainovschi, di la dumne(a)lui sărdar(ul) Gavril Teodor, asăsorul judecătorii di Fălciu, spre
a întimpina cheltuielile trebuit(o)ari pentru strângere(a) producturilor di pe moşie Doljăştii, pentru a
cărora priimire potrivit răzăluţii judecătorii, am dat această cfitanţie, adiverită şi cu pecete(a)
săte(a)scă.
1854 oct(ombrie) 6
Eu Ion Bugeac.
În fiinţa judeţului sătesc au dat banii di mai sus în primire(a) epitropului pentru (care) s-au şi
pecete(a) săte(a)scă.

ANIC, Achiziţii noi, MXV / 1, original, pecetea satului Oţeleni, ţinutul Fălciu.

475. 1854 decembrie 11. Episcopul Meletie Istrati trimite spre hirotonire pe Dimitrie
Focșa pentru biserica cu hramul Sfântul Arhidiacon Ștefan din satul Gușiței.

Cu frățască dragoste înbrățoșezu pe Prea Sfinție ta

Agie Tripoleos

420
 Trimițând la Prea Sfinția ta pe candidatul Dimitrie Focea, poftesc ca în locul meu să-l
hirotonești preot desăvârșit pentru biserica cu prăsnuirea Sf. Arhidiacon Ștefan din satul Gușițeii,
district Fălciul, a Eparhiei mele. După care canonicește înștiințându-mi vei îndatori pe.
Al Prea Sfinției tale în HS frate,
<ss> Meletie, Episcop Hușului,
Director Episcopiei <ss> V. Vrabie,
N° 771
1854 decembrie 11 zile
Huși

AEV, FEH, dosar 24 / 1854, f. 349, pachet 7.

476. 1854 decembrie 18. Ghenadie Tripoleos confirmă hirotonisirea lui Dimitrie Focea ca
anagost, diacon și preot pentru biserica cu hramul Sfântul Arhidiacon Ștefan din satul Gușiței.

N° 408
După renduirea Înalt Preosfințitului Episcop, Domnului Domn Meletie Istrati, diecesanul
diocesei Hușii. pe candidatul Diimitrie Focea din satul Gușiației, districtul Fălciul, canonicește l-am
hirotonit mai întâi anagost, al doilea ierodiacon și diacon și pe urmă definitiv presviter în basilica
din Sf. Monastire Golia, pentru care și încredințează.
<ss> Ghenadie Tripoleos

AEV, FEH, dosar 24 / 1854, f. 349 v, pachet 7.

477. 1855 aprilie 2. Înscrisul monahiei Anfilohia dat lui Neculai Stălinescu, epitropul
bisericii Sfântul Nicolae din Huși.

Înscris
Prin cari gios iscălita prin puniri(a) degetului, anumi monahii(a) Anfilofia, fa cunoscut că
pentru optu suti lei ci am fost hărăzăt bisăricii Sfănt(ului) (I)erarh Necolai pentru chirii sco(a)lă în
cari m-am găsât șăzând și a me(a) pominire, niavându-i banii față i-am dat dumi(sale) epitropului
Necolai Stălinescu alăturatili cinci săneturi cuprinzăto(a)ri di țâtații bani și anumi, un sănet a lui
Marinciu Enachi di 590 lei, socotit în 250 lei, un zapis a lui Gligori Băzcă de 100 lei, un zapis a lui
Ioan Darii din sat(ul) Davidești di 300 lei, un zapis a lui iconom(ul) Teodor Mehdra di 100 lei, un
zapis a lui Ioan, săn Necolai Ciocoiu di 50 lei, ear dumi(sale) Stalinescu esti puternic a fi prin
(ori)cari enstanțăi a sco(a)ti pominițâi bani din arătatili zapisă pntru folos(ul) bisăricii fără a mă
amesteca cât de puțân eu; Și pentru a fi cunoscut atât di datornici cât și de enstanțăe i-am dat acest
înscris din parte(a) poftind și preuțăi bisăricii de au adeverit cu a lor iscălituri și puniri(a) peceții
bisăricii cum și di fețăli întâmplati.
1855 apr(ili) 2
Eu Antălofii monahii adiverezu.
Și eu am scris V. Petrovici.
Față viind însuș în casa dătătoarei acestor săneturi și după cerire(a) verbal(ă) ce ne-au făcut
precum că dreptu adevărata sa iscălitură, pe temeiul aceștiea s-au adeverit de cătră noi spre a fi
cunoscut d(u)m(nealui) epitropul bisăricii a sco(a)ti țitații bani, să încredințază de iscălitura noastră
și cu punere(a) peceții bisăricii.
1855 apr(ilie) 28
Teodosii Lescarachi, dohovnic.
Sechelarul Vasile (...).

421
 I(e)r(o)deiaconu(l) Gheorghi.
Ioan Le(...), am fost.
Alecu Pașălău, căntăreț strănii.
Tudurachi Giurcăne(a)nu, față.

ANI, Colecția Documente, 55 / 141, original.

478. 1855 mai <f. z.>. Profira Tutovan, născută Duca, cere tribunalului ținutului Fălciu
înapoierea documentelor depuse în pricina celor 30 de stânjeni cumpărați de la Gheorghe Tolontan
din Grumezoaia.

Onoratii judecătorii țânutul Fălciului

Profira Tutovan, născută Duca
Jalubă
În priivire că onorata judecătorii mi-au cerut zapisul de cumpărătură a 30 stănjini pământ di
la Ghiorghii Tolontan și fiul său Stefan cu povesca No. 340, și supuindu-mă m-am și înfățoșat cu
jalubă anul curent, fevruar(ie) 14, zapisul de cumpărătură, învoiala săvârșită di răposatul Gheorghii
Tolontan, întărită și di tribunal(ul) judecătoresc, No. 256, 1836, altă mărturii hotarnică tot acelaș an
a vornicului porții Vasili Tenii, mărturia hotarnică a privighitorului di ocol Ioniță Radovici, cari din
(...) pără astăzi nu mi s-au înapoit. Plecat mă rog onoratii judecătorii ca să să dei copilului meu Ion,
înfățășătorului cu aci(a)stă jalubă, cari va și iscăli de priimiri în condică, fiindu-mi trebuitori a li
înfățoșa în alegiri(a) ci să faci di dumn(ealui) candidatul acestui tribunal.
1855 mai
Profera Tutovan, născută Duca.

ANI, Colecția Documente, 407 / 164, original.

479. 1855 iunie 9. Candidatul tribunalului Fălciu aduce la cunoștința porucicului

Alexandru Tutovanu fixarea termenului pentru alegerea părților de pământ ce ar fi avut cumpărate
soția sa Profira în hotarul moșiei Grumezoaia din părțile cuvenite răposatului Gheorghe Tolontan.

Onoratu dumisali porucicului Alicsandru Tutovanu

Pentru alegire(a) părților de pământur(i) ci s-ar cuvini răp(o)s(atului) Ghiorghii Tolontan în

hotarul moșii Grumăzoaia, din care soție dum(nea)v(oastră) Profira ar ave cumpărați 30 stănjăni și
în cari în urmarie ceririi făcute de dum(nea)v(oastră), esti recomandatu de cătră trebunalul
judecătorescu a ținutului Fălciu, subiscălitulu candidatul său, regulându-să al doile terminu pren
publicații și anumi la una a viitoarii luni iulii ; Prin aceasta pe temeiul închierii tribunalului, faci
dum(nea)v(oastră) cunoscutu că atunce nigreșitu să vă aflați la fața locului dinpreună cu toate
dovezile ci veți fi având atingătoare di acestu obiectu spre a să pute(a) disăvârși competenta lucrare ;
căci la niurmare pi temeiul legilor să va înainti lucrare numai în ființa părții stăruitoare, și la
întâmplare di nistăruința a niceunie fețe acta cazului urmează a si închidi ca părăsătă; Triimețând și
trăsura trebuitoare pentru mergire(a) iscălitului la fața locului. Iar acum de priimire veți da
adiverinți.
<ss> Butuce
N° 206
1855 iunie 9

ANI, Colecția Documente, 407 / 162, original.

422
 479 a. 1855 iulie 4. Seulescu cere hirotonirea dascălului Ștefan Ichim pe seama bisericii cu
hramul Adormirea Maicii Domnului din slobozia Evlavnicul (Vladnicul).

Prea Sânțâte Stăpâne!

La biserica cu hramul Adormirea Maicei Domnului din slobozia Evlanvnicul, proprietatea
subscrisului nu este preot. Preotul Gheorghie Agapie din satul Cornii, rânduit interimar a îngriji și de
poporu(l) sus numitei biserici este bătrân și de bolețea vârstei îl face neputincios a plini însărcinarea.
Rog a se hirotoni de preot la această biserică pe dascălul Ștefan Ichim, unul din candidații ce au
învățat catihetica aice în anii de mai (î)nainte, ca cu mica turmă a acestui popor remasă fără păstoriul
ei sufletesc să fie răpită de lupii cii gânditori.
Al Prea Sânțiilor Voastre, devot(at) fiu sufletesc,
<ss> (...) Seulescu
1855 iuliu 4

AEH, FEH, dosar 22 / 1855, f. 107, pachet 7, original.

480. 1855 iulie 5. Chitanţa prin care se atestă primirea sumei de 37 de lei de către
Gheorghe Calciu de la Şmil, partea sa de dugheană.

Lei Par(ale)
37 - Adică treizăci şi şapte lei am primit de la giupâni Şmil din parte(a) me din
dughiană.

1855 iulie 5 zile

<ss> Gheorghi Calciu

ANIC, Achiziţii Noi, MXXVII / 3, original.

481. 1855 iulie 15. Gheorghe Calciu vinde o dugheniţă din Huşi neguţitorului Şmil
Perlman.

Lei
450, Patru suti cin(ci)zăci lei am priimitu di la dumnealui neguţitorul Şmil Perlman din
preţul vănzării ruinatii dugheniţi cu locul ei din târgul Huşii, a părintelui meu, rămasi nou(ă)
clironomii, pre carii eu împreună cu maica şi fratile meu Dumitru Clion încă fiinţa şi altora, am
purces cu toţi di veci vânzare cătră numitul neguţitoru în preţu di 3840 lei, ca vrăsnici şi vrednici a
dispoza di averi.
Cu aceasta că va întâmplare când din împrejurări lucrările atingătoari di această vânzare s-ar
rezulta în disfavorul cumpărătorului, atunce să am a înturna îndărăpt aceştii bani, earu spre
siguranţie dumis(ale) cumpărătorului dau chizăşi pi sf. iconomul Pavel Neculau. Pentru cari am
slobozitu ace(a)sta.
1855 iulii 15
Gheorghe Calciu, am priimit.
Ion Dica, am fost faţă.
Pavel Neculau, Iconom.
Am scrisu eu Gheorghe (...).
D. Calciu – Clion, am fost faţă.

423
 ANIC, Achiziţii Noi, MXXVII / 4, original.

482. 1855 august 3. Chitanţă de banii împrumutaţi de către Dumitru Calciu de la

neguţătorul Şmil Perlman.

Lei Par(ale)
34 - M-am împrumutat di la jupânu(l) Şmil, adică cu treizeci şi patru lei şi voi fi
u(r)mători ai întoarci înapoi duminica viitoare.

1855 avgust în 3
<ss> D. Calciu

ANIC, Achiziţii Noi, MXXVII / 5, original.

483. 1855 noiembrie 30. Mărturia locuitorilor din satul Urlați pentru diaconul Vasile
Toma, pentru a fi hirotonit preot în locul tatălui sau.

Mărturie
Noi lăcuitorii satului Urlați di pi moșia dum(i)s(ale) boeriului Nicu Catargiu, dăm această
mărturie a noastră la mâna diconului Vasăle Toma, fiul săchilarului Vasăle Toma, tot din acestu
satu, cari vroești să faci preutu desăvârșit, fiind că și preutul cel avem să găsăști în stare
bătrâneților, cari treizăci și trii ani au slujăt sfintei bisărici cu hramul Tăerea Capului Sfăntului Ioan
Botezător.
Și acum nimaiputând dovidi după slăbăciunile ci ari și după înțălesul de la sfinția sa că nu ni
va mmai pute sluji, Plecați rugăm mila Preosfințitului și multu milostivului nostru stăpân, ca să
binevoiască de al și faci desăvârșit preutu pi numitul mai sus diacon, fiind născut și crescut în acest
satu și nu-l putem cunoaște de a ave vreun dar sau vro patimă ră, pentru cari s-au încredințat cu
iscălituile noastre și punire peceții.
1855 noem(brie) 30 zile
<ss> Iconomul moșiei
<ss> Sachilarul Vasile Ftoma.
Eu Neculai Dămian, pasnic.
Eu Gheorghe Antohi, vornic.
Eu Ioan Angheluță.
Eu Gheorghe Boboc.
Eu Vasăle Marcu.
Eu Gavril Antohi.
Eu Sandu Iancu, fruntaș.
Eu Toadir.
Eu Ignat Ifrosă.
Eu Dumitrache Dămian.
Eu Neculai Bosâiuc
Și noi poporănii Sfântului Ioan Botezătorul.

AEH, FEH, dosar 36 / 1856, f. 5, pachetul 9, original.

424
 484. 1856 ianuarie 2, Urlați. Suplica ierodiaconului Gheorghe Toma din Urlați adresată
Episcopiei Hușilor.

Prea Sfințiti Stăpâne

Sprijinitu pi nădejde cerescului împăratu și a binefăcătorilor dumnealor boerii fraț(i) Nicu și

Alecu de Catargiu dupre recomendația ci au adresat Prea Sf(inției) V(oastre), primescu îndrăznială a
căde cu cuvinita cucernicie la picioarele tronului Prea S(finției) V(oastre), rugându-vă cu căzuta
smerenie ca să vă milostiviți a mă îndulci di rodu doritu (...) făgăduinții părintești ci aț(i) slobozit
pentru a mă conforma cu darul preoției acuma di sfintili sărbători al Naștirii sau al Botezului
Mântuitorului nostru Isusu Hristosu spre în veci și neștearsă pomeniri ce dorescu a ave Prea Sf(inția)
V(oastră), Stăpân de la acel a toate ziditor.
La mila Pre Sf(inției) V(oastre)
Prea umilitu și (...)
<ss> Ierodiacon Gheorghi Toma

1856 genari 2
Urlați

Rezoluție: 1856 genarie 4 – Ierodiaconul suplicant va trece în duhovniceasca cercetare a

Prea Cuvioșiei sale Arhimandritului Isidor, despre care să avem știință.
Episcop Huși

AEH, FEH, dosar 36 / 1856, f. 4, original, pachetul 9.

485. 1856 martie 20. Garanţia lui Neculai Stefănescu pentru comisul Gavril Teodoru, care
a luat în posesie nişte case din Huşi.

Garanţie

Pentru d(um)nealui comisul Gavriil Teodorul, carile prin formalnic zapis au luoatu în
posesie casăle cu toate heiurile lor a dumisale luminatului Iancu Costandinovu, aflătoari în politie
Huşii, garantu(i)escu cu suma de trii mii lei o parti din preţul viei meli din podgorie Huşii, ocolu(l)
Drăslăvăţu, că d(umnea)lui comisul va ţine aceli acarete în stare(a) în cari i să vor încredinţa la
intrare dumisale în posesie şi cum că le va lăsa iarăş în asămine(a) stari la espirare(a) termenului
înposesierii întocmai după catagrafie ci să va înfiinţa di onorata giudecătorii, iar la de contra voi
rămâne eu răspunzător cu parte(a) arătată a fondosului meu, şi spre mai bună încredinţari slobozindu
acestu înscrisu sub adivărată iscălitură, am rugatu şi pi onorata giudecătorii di al legaliza potrivitu
formil(o)r statornicite.
1856 martie 20
<ss> Necolai Stefănescu.

Giudec(ăto)r(ia) ţinutului Fălciu

Garanţia di faţă fiind sub adivărata iscălitură a dumis(a)le Neculai Stefănescu, şi în priivire
că încât să atingi validitate(a) aceştii garanţii s-au disăvârşit cerşutile lucrări după osăbit caz, adică
după acel atingătoru de înposesuirea dughenil(o)r răp(o)s(atu)lui Eni Petrov, apoi aceasta să
legaliz(e)ază di giudec(ăto)r(ie) cu iscăliturile cuvenite şi punire(a) peceţii conformcerirei
dumis(ale) Stefănescu prin petiţia înregis(trată) sub N° 1436, şi (...) sa mai jos pusă pe ace(a) petiţie.

425
 Masa II
N° 61
Şeful mesii <ss> Gheorghiu.
1856 apr(ilie) 7

ANIC, Achiziţii noi, MXVI / 1, original, pecetea judecătoriei ţinutului Fălciu.

486. 1856 mai 30. Maria Tăutu păhărniceasa primeşte suma de 2668 lei şi 20 parale în
cancelaria Departamentului Dreptăţii.

Lei Par(ale)
2668 20 Adică două mii opt sute şasăzăci şi ot lei, dăouă zăci parale,
trimişi Depart(amentului) Dreptăţii de cătră giudec(ătoria) de
Fălciu pe lângă raportul N. 1600, subscrisa astăzi, i-am priimit
din canţelerie zisului Depart(ament) în temeiul hotărârei
Divanului de apel din 3 iulie 1846, închieerei
Depart(amentului) Dreptăţii din 25 mai curent, pentru care am
dat aceasta.

1856 mai 30
<ss> Maria Tăutu păh(ărniceasa).
În fiinţa subscrisului s-au răspuns banii şi dumne(a)ei păhărniceasa Maria Tăutu au iscălit
aice.
Şef secţiei G. Gane

ANIC, Achiziţii noi, MXVII / 1, original.

487. 1856 august 21. Declaraţia lui Scarlat Pizani privind primirea averii mişcătoare şi
nemișcătoare rămasă de la generalul Andrei Bizani şi garantarea cu o parte din fondosul moşiei
Pogăneştii ce i se cuvinea.

Dicleraţie
Pren care subscrisul diclar că conform regulorisării făcută de onor(ata) giudecătorii a
districtului Fălciu, prin închiere(a) din 16 ale curentei luni avgustu trecută în săsăi punctu(l) 12, pusă
pe petiţie me(a) înrăgistrată sub N° 2720, am priimit toată avere(a) mişcătoare şi nemişcătoare
rămasă di la răposatul general(ul) Andrii Bizani, cuprinsă prin catagrafiile înfiinţate de d(umnea)lui
prezădentul zăsei giudecătorii şi amploeatul rânduitu din parte(a) localii isprăv(ni)cii la 17 şi 20 tot
ale curentii, şi pentru păzâre(a) în integritate a acestii averi garantuesc cu a trie parte din fondosul
moşiei Pogăneştii cuvenită mie, şi mă îndatorescu a o da de faţă îndată ci s-ar ivi cerire din partea
dumisale Vasălie Pizane, unicul fiu al răposatului , asămine mă obligu a stărui cătră d(umnea)lui
Pizane ca în decurgire(a) termenului de şasă luni / socotite de astăz(i) / să să înfăţoşăză înainte(a)
tribunalului în persoană sau prin legiuit vechil spre a să facedifinitiva dispoziţie încât priiveşti
administraţie rămasăl(o)r răpo(atului) gineralu , numai puţin şi pentru venitul anual a moşii
Pogăneştii ce voi întrebuinţa cu căutare(a) acei moşii, mă îndatoresc a ţine lămurită contabilitate;
Drept cari am iscălit, rugând totodată prin osăbită cerire şi pe giud(ecătorie) a încredinţa aceasta pe
formă şi a o păstra în al ei dipozăt, potrivit citatii mai sus închiere.
1856 avgust 21
<ss> Scarlat Pizani
Giudecătoria ţinut(ului) Fălciului
426
 Declaraţieade faţă fiind sub adivărata iscălitură a dumis(ale) Scărlat Pizani, să
încredinţ(e)ază de giudecătorii cu iscăliturili cuvenite şi punere(a) peceţii conformu ceririi
dumis(ale) Pizani, făcută prin petiţiea din 21 al curentei luni, înregis(trată) sub N°2753 şi a
încheierii săsăei, pusă pe acea petiţii, urmând a să păstra asămine(a) garanţii în lada dipozitorilor.
Masa II-a
N° 3611
1856 avgust <săp(tem)vr(ie) 151>

ANIC, Achiziţii noi, MXVIII / 1, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

EDIŢII: Costin Clit, Şcoala publică nr. 1 de băieţi din Huşi (1832-1949), în Studii şi
articole privind istoria oraşului Huşi p. 296
_________________________
1
Alt scris.

488. 1856 septembrie 2, Iaşi. Chitanţă de banii primiţi de la judecătoria ţinutului Fălciu la
redacţia foilor oficiale.

Lei
148 Una sută patruzeci şi opt lei s-au primit la redacţia Foilor oficiale, plata pentru
publicarea adresei judec(ă)t(oriei) de Fălciu N° 3326 din 1 sept(rm)v(rie) 1856.

Iaşi, 2 sept(em)v(rie) (1)856

Secret(ar) <ss> C. Petrovan

ANIC, Achiziţii Noi, MXXVII / 6, original.

489. 1856 septembrie 29. Mărturia iconomului Pavel Nicolau pentru înmormântarea lui
Gheorghi, sin Ghiorghi Buiuc.

Mărturii
Supt iscăliții preuții din târgul Hușii, mahalaoa Răeștii, poporul bisăricii cu hram(ul) Sfănta
Înălțare(a) Domnului nostru I(i)sus Hristos dăm aci(a)stă mărturii dumisali Gheorghi, sin Ghiorghi
Buiuc, pentru că s-au înmormântat părintele său de cătră noi preuții la bisărica zisă cu a sa cheltuială
a(…) și grijile, sărindari, purtare(a) prescurilor i altele rădicări di mesa, dupre legi cu bună
rândue(a)lă până acum. Drept cari di știința adevărului ci avem pintru asămine(a) am iscălit însuși
cu ale noastre iscălituri și punere(a) peceții bisăricii.
1856 sept(embrie) 29
<ss> Pavel Nicolau Iconom

ANI, Colecția Documente, 55 / 154, original, pecetea bisericii

427
 490. 1856 octombrie 29. Episcopul Meletie Istrati recunoaște pe pe iconomul Ioan Gene
drept principalul ctitor și epitrop al bisericii cu hramul Sfinții Haralambie și Mina din Bârlad.

Copie
Meletie
Cu mila lui D(umne)zeu smeritul Episcop de Hușu
Stăruința neobosită motivată de simțul evlavios ce purure ai dizvălit și cu căldură ai aplicat
prea cucernicia ta iconoame Ioane Gene și în bună stare a bisericei cu prăsnuire Sf. Mucenici
Haralambie și Mina din politie Bârlad, pe care acum cu agiutoriul lui D(umne)zeu și concursul drept
slăvitorilor creștini, ai izbutit a o clădi din nou și a o împodobi cu toate cele trebuitoare unui sfânt
locaș D(umne)zeesc, pe lângă mulțumire noastră părintească ce în parte și în public am exprimat
pentru un asemene tribut evlavios ce ai depus înaintea Domnului și Mântuitorului Is. Hs., de la
carele vei ave răsplătirea ce mângâie pe tot adevăratul creștin, din partea noastră drept cuvenită
răsplătire și încurajare, este recunoscut pentru totdeauna principalul ctitor și epitrop a numitei
biserici, însușire, care, sântem în convingere că o va recunoaște și întregul public aprețuitor
frumoasei aplecări și a activității ce ai dizvălit întru noua clădire acestui sfânt locaș. Deci, spre a fi
îndeobște cunoscut chiar de localurile unde ai ave a săvârși interesele acestei biserici, îți dăm
decretul de față întărit de pecetea Episcopiei și a noastră iscălitură, prin carele Prea Cucernicia ta
este numit și recunoscut de principalul ctitor și epitrop a sfintei biserici Haralambie și Mina din
politia Bârlad.
1856 octomvri(e) 29 zile
Huși
Director Episcopie

AEH, FEH, dosar 36 / 1856, f. 85, pachet 9, copie.

491. 1857 ianuarie 31. Preotul Teodosii de la biserica cu hramul Sfântul Nicolae din Huși
recomandă hirotonisirea ca preot și diacon pe Gheorghie și Ioan, fiul și ginerele său.

Înalt Preo Sfințite și mult indurate Stăpâne

Jalbă
Triizăci și patru de ani mă găsăscu slujâtoru la sfânta bisărică a Sfântului Ierarh Necolai din
Huși și cu însărcină de dohovnic, milostivi stăpâni anii vrâstii meli m-au împresurat, slăbiciunea
bătrâneților m-au slăbit, ochii nu mă slujăsc. Milostiviți-vă să binevoiți ca pentru a me mângâiere să
hirotonisâți preot pe fiul mieu Gheorghie ce să găsăște diacon la acest sfânt lăcaș, și pentru ali sale
buni purtări vă veți încredința de la epitropia bisăricii; Iară în locul diaconului, umilit vă rog să să
hirotonisască de diacon ginerile mieu candidatul Ioan, ci să găsăști pisaltu la această bisărică,
nedepărtându-mă cu privigherea de la alor datorii și cu celi mi supusă metanii aștet îndurată
milostivire.
A Preo Sfințiilor Voastre, smerit și plecat slug(ă)
<ss> Teodosii (...)
1857 ghenar 31

AEH, FEH, dosar 38 / 1857, f. 7, pachet 10, original.

428
 492. 1857 februarie 28. Opisul documentelor moşiei Talaba depuse la judecătoria ţinutului
Fălciu ca amanet pentru 426 galbeni, 78 lei şi 22 parale, bani împrumutaţi.

Opisu
De documentile moşiei Talaba ci depunu în jiudecătoria ţinutului Fălciiului amanetu, pentru
426 #, 78 lei şi 22 parale cu care m-amu împrumutatu din depozitul ci-i în dispoziţia susu numitei
moşii:
N°
1. Din 8991, no(i)emvrie 30, zapiscul domnului Mihai Racoviţă atestătoriu acestui trupu de
moşie.
2. Din 1471, april(ie) 20, hotarnica părţii de pământu din Chiţivoeşti şi altile hliză a
Tălăbii.
3. Din 1816, no(i)emvrie 13, schimbul făcutu de răposatul vornic Ioanu Costache, cu
răposatul Teodoru Costache pentru moşia Talaba.
4. Din 1789, octomvri(e) 25, hotarnica moşiei Talaba.
5. Din 1829, iulie 4, zapisullui Ioanu Popa, Iordache Popa şi Vasăle Popa, cu care vându
răposatului Toderaşcu Costache 581 stănjini, 4 palme, din hotarul moşiei Moisăei.
6. Tot din acelu anu hotarnica acestor stănjini.
7. Asămine, spiţa lămuritoare acestor stănjăni.
1857 fevruarie 28
<ss>
Opisul de faţă alăturându-să pe lăngă sănete, să vor aşeza în lada depoziturilor.
<ss>

ANIC, Achiziţii Noi, MXX / 8, original.

_______________________
1
. De fapt din 30 noiembrie 1704.

493. 1857 martie 13. Iconomul Teodor Mandre cere hirotonisirea ginerelului său Vasilie
pe seama bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din orașul Huși.

Prea Sfințite și mult milostive Stăpâne

Jalbă

În temeiul făgăduitii milostiviri pentru hirotonisirea ginerelui meu Vasilie, cu norocire

ascultată de mine nenorocitul în trecuta lună când am tăgăduit Prea Sf. V. suferinții soartii mele.
Iarăș, cu îndrăzneală asupra și acum auzul Prea Sf(inției) V(oastre) cu fierbinți lacrimi rugându-vă
ca să vă milostiviți a hirotoni în locul meu la biserica cu hramul Sf(ântul) Neculai de aice, unde am
petrecut vârsta tinereților mele cu slujire de preot afară și înlăuntrul Dumnezăescului lăcaș și unde
acum vreme de cinci ani neputincios de pricina lipsii viderilor se află slobod locul zis, pentru că
măcar aicea în locul meu ca preut să-ș(i) poată căpăta zilnica hrană, pe lângă care să-mi pot sprijini
rămășiță nenorocitelor a mele zile, pentru care veți ave(a) mare pomenire și plată de la Tatăl cel din
ceruri.
Al Prea Sfințiilor Voastre umilită slugă
<ss> Teodor Mandre, iconom.
1857 mart(ie) 13.

AEH, FEH, dosar 38 / 1857, f. 35, pachet 10, original.

429
 494. 1857 martie 20. Stolnicul Iordachi Lari garantează pentru slugerul Neculai
Gheorghiade, plenipotentul soţiei sale Catinca.

Garanţie

Pentru d(umnea)lui slugeriu(l) Neculai Gheorghiade, plenipotentul soţăei sali Catinca,

născută Condrea, ci vroeşti a priimi din dipozătul giudecătoriei ţinutului Fălciu 1895 lei, adică una
mie opt suti nouăzăci şi cinci lei, pretindaţi din averea fostului ei întâiu soţu răposatul Costachi
Panco cu drepturile de zăstri şi alte pretenţăi garantează subscrisul că la cazul cându osăbitele
pretenţăi ce ar fi ivite asupra acestor bani ş-ar lua mai protimisită hotărâre de cătră înnaltile
autorităţi / fiindu urmărite / de cătră feţele ce s-ar interesa atunce va fi răspunzolnilu1 subscrisul a
depozita citaţii bani în tribunalu, ca cel ce pentru chestia descrisă să asăguriază în fondul averii sale
prevăzută. Şi dar pentru credire am slobozitu aceasta.
1857 martie 20
<ss> Iordachi Lari stol(ni)c

Giudecătoria district(ului) Fălciu

Garanţia de faţă fiind sub adivărata iscălitură a d(umi)sale stol(nicului) Iordachi Lari se
legaliz(ează) de giud(ecătorie) cu iscăliturile cuvinite şi punerea peceţii, numai încât priveşti
adivărata iscălitură conform cu cerire(a) d(umi)sale Lari cuprinsă prin petiţie înregistrată sub N°
857.
<ss> T. Tulbure.
<ss> Hermeziu.
Pentru der. <ss> Bosie
Şăf <ss> C. Vasiliu
N° 15
1857 april(ie) 19

ANIC, Achiziţii noi, MXIX / 1, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

_______________________
1
. Probabil răspunzător.

495. 1857 martie 20. Chitanţă de banii primiţi de la neguţătorul Şmil Perlman.

Lei
65 Adică şaizăci şi cinci lei s-au primit di la neguţitor(ul) Şmil Perlman, plata
redacţiei, pentru cari s-au dat aceasta.

1857 mart(ie) 20
<ss> Gheorghi

ANIC, Achiziţii Noi, MXXVII / 7, original.

430
 496. 1857 aprilie 26, Viena. Baronul von Pflügl înștiințează pe Meletie Istrate, episcopul
Hușului, că a fost decorat de împăratul Austriei comandor al ordinului Franz Joseph, cu obligația
restituirii decorației.

Seine k(aiserlich) k(önigliche) apost(olische) Majestät haben mit allerhöchstem

Kabinettschreiben vom 24. April 1857 Euer bischöfliche Gnaden zum Comthur Allerhöchstihres
Franz-Ioseph-Ordens huldreichst zu ernennen geruhet.
Ich beehre mich Euren bischöflichen Gnaden die entsprechende Ordensdekoration mit dem
Ersuchen zuzumitteln, den mitfolgenden Revers wegen dereinstiger Zurückstellung der Dekoration
an den Ordensschatz, mit Beisetzung des Datums eigenhändig unterfertigen und mit möglichster
Beschleunigung an die Ordenskanzlei zurückgelangen machen zu wollen.
Wien, am 26. April 1857
In Ermanglung eines Ordens-Kanzlers
Freiherr von Pflügl
Ordens Schatzmeister.
An Seine des Herrn Bischofs von Husch,
Melet Istrate
bischöfliche Gnaden.

Traducere1:
Maiestatea Sa apostolică cezaro-crăiască a binevoit să confere prea plină de bunăvoinţă prin
preaînalta adresă a Cabinetului din 24 aprilie 1857 Preasfinţitului Părinte Episcop decoraţia
Comandor a prea înaltului Ordin Franz Josef.
Am onoarea să predau Preasfinţitului Părinte Episcop decoraţia corespunzătoare Ordinului
cu rugămintea să binevoiţi să semnaţi personal declaraţia alăturată privind restituirea în viitor a
decoraţiei către depozitul ordinului cu precizarea datei şi să o retrimiteţi cât se poate de urgent la
Cancelaria Ordinului.
Viena, 26 aprilie 1857
În lipsa unui cancelar al Ordinului
Baronul von Pflügl
Trezorier al Ordinului.
Către Preasfinţitul Părinte Episcop al Huşului,
Meletie Istrate

ANIC, Fondul Achiziții Noi, MLX / 3, original, difolio, cu traducere în grafie chirilică.
_________________________
1
. Transcriere și traducere Ligia-Maria Fodor.

431
432
433
 497. 1857 mai 26, Huși. Meletie Istrate al Hușului se obligă să restituie după moarte prin
urmașii săi Crucea de Comandor al Ordinului Franz Joseph, în depozitul insignelor.

No 97
O.F. I.
Revers
Womit ich Endesgefertigter mich feierlich verpflichte, die erforderliche Einleitung zu
treffen, damit die von Seiner k(aiserlich) k(öniglichen) apostolischen Majestät mir allergnädigst
verliehene Dekoration eines Comthurs des kaiserlich österreichischen Franz Ioseph-Ordens, welche
mir von der Kanzlei des besagten hohen Ordens zugemittelt worden ist, nach meinem Ableben
durch meine Erben an den Ordensschatz gehörig zurückgestellt werde. Hussii. Anno D(omini)
N(ostri) I(esus) Ch(risti) millesimo octingentesimo quinquage(simo) sept(imo), die 26 / 7 mensis
Maÿ.
(Sig(natus)) Melethius Istrati.
Episcopus Hussiorum.
Traducere:
Declaraţie
Prin aceasta, subsemnatul mă angajez solemn să fac pregătirile necesare, ca decoraţia
Comandor a Ordinului imperial austriac Franz Josef acordată mie cu bunăvoinţă de către Maiestatea
Sa apostolică cezaro-crăiască, care mi-a fost predată de către cancelaria înaltului ordin menţionat, să
fie restituită, cum se cuvine, după moartea mea prin intermediul moştenitorilor mei către depozitul
ordinului. Huşi. Anul Domnului Nostru Isus Hristos 1857, ziua 26 / 7 luna mai.
(Semnat) Melethius Istrati
Episcopul Huşului

ANIC, Fondul Achiziții Noi, MLX / 3, copie germană și română.

_________________________
1
. Transcriere și traducere Ligia-Maria Fodor.

Decorația primită de Episcopul Meletie Istrate.

După Gritzner, Maximilian, Handbuch der Ritter- und Verdienstorden aller Kulturstaaten der Welt
innerhalb des XIX. Jahrhunderts, mit 760 in den Text gedruckten Abbildungen, Leipzig, Verlasbuchhandlung
von I. I. Weber, 1893, Reprint- Verlag-Leipzig, Reprint der Originalausgabe von 1893.
434
435
 498. 1857 iulie <f. z.>. Înscrisul Varvarei Popov, născută Țonciul, pentru soţul său Neculai,
neguţător din Huşi.

Înscrisu

Subiscălita Varvara, soţie dumisali Neculai Popov, pren aciesta diclaru că asupra părţii ci şi
soţul meu ari în dughiana me, di zăstri din politie Huşii, şi în cari parti numitul soţ garantează la
giudec(ătoria) ţinut(ului) Fălciului pentru 2000 lei, adică două mii lei, ci ari a primi din dipozitul
acestii giudec(ătorii), pentru îmbrăcăminte(a) unii surori a mali Marie, nu am nici o lipsă de zăstri,
fiind slobod soţul meu a dispoza precum va vroi. Drept care spre diplinire(a) legiuirii di la pagina
288, litera B, din volumul colecţăei, tomul întâi, am slobozit acista sub a me iscălitură.
1857 iulie
<ss> Vărvara Popovu, născută Ţonciu.

După cercetare(a) ce s-au făcut di cătră iscălitul asesor dumis(ale) Vărvara, soţie
neguţitoriului Neculai Popovu, comform însărcinării ci s-au pus di cătră săanţi, d(umisale) au arătat
că înscrisul de faţă esti sub adivărata sa iscălitură şi dat cu a ei bună primire. Apoi să adivereşti spre
regulă şi îndiplinire(a) însărcinării avută.
1857 avgust 21
<ss> Asesor C(omisul) Gavril Teodor

Judecătoria ţinut(ului) Fălciului

Din arătare(a) cuprinsă mai sus a dumisale asăsorului, comis(ul) Gavril Teodoru, luându-să
încredinţare că înscrisul de faţă esti suptu adivărata iscălitură a d(umisa)le Vărvara Popovu, născută
Ţonciu, şi dat cu a ei bună primire, apoi încredinţ(e)ază de judecătorie pe formă cu iscăliturile
cuvenite şi punere(a) peceţii tribunalului.
<ss>
<ss>
<ss> Director Gheorghiu.
<ss>
Şăf C. Vasăliu
N° 3299
1857 săp(te)mv(rie) 17

ANIC, Achiziţii Noi, MXXI / 2, original, pecetea judecătoriei Fălciu.

499. 1857 august 17. Jalba dascălului Vasile Focea din Gușiței adresată Consistoriei
Episcopiei Hușilor împotriva căpitanului Ioan Bădros din satul Oțeleni.

Onorabilei Consistorii a Sfintii Episcopii Hușului

Dascălu Vasilie Focia din Gușițăi
Jalbă

La trecutul an 1855 în prilejul întoarcerii mele de la satul Oțălenii, unde eram dus în
casnicele interese, d-lui căpitanu Ioan Bădros chemându-mă de pe drum, drept o hliză a sa, mi-au
făcut o întrebare cu grobenie, pentru ce i-aș fi destupat un izvor carele nici îi este pe moșia sa.
La curioasa d-sale întrebare i-am răspuns amicește că izvorul, pe lângă că nu trece în
dereptul moșiei sale, apoi nici l-am astupat fiind dovadă că să vede curgând și i-am prepus, că dacă

436
m-au chiemat să-mi spuie ceva interesant să-mi declare, iar pentru că m-au chemat să-și bată joc de
mine mă duc. D-lui, îndemnat de ambiția și capriția ce o are, au început a mă atăca, m-au dat gios de
pe cal și acompaniat de argații d-sale m-au bătut bine și luându-mi calul s-au dus la locuința d-sale și
pe mine m-au lăsat în mijlocul câmpului, încât pornind pe gios d-lui aga Nicolai Cocrii, acel ce văzu
sgomotul urmat mi-au făcut interogație și i-am spus împregiurare ce au urmat. D-lui, deodată, ca cel
ce mă ocrotescu de casa d-sale și ca facere de bine, au trimis doi argați și în contra calului ce l-a luat
Bădros, au scos flăcăii doi boi de la o hăraba a sa, cari și i-au adus la casa boerească.
Bădros, cunoscând că urmaria lui este lovitoare legilor, au triimis calul și au luat boii,
aceasta chestie o cunosc mântuită de atunce, și pentru greșala sa cu bătaia ce mi-au cășunat și cu
luarea calului l-am lăsat în plata lui D(umne)zeu. Privescu acum că în loc să pornesc eu reclemație,
au pornit el alta prin isprăvnicie cu niște pretenții săci și nu sprijinite de dovezi pe care nici le-am
visat și mai lămuritu sânt cunoscute onorabilei consistorii (...) împărtășită de administrația locului;
Prin urmare eu ca cel nevinovat obijduit pe dreptul de Bădros cu maltratare și acum cu osândă, rog
pe Onorabilă Consistorie a regula a me liniște și nesupărare spre a mă cunoaște pe lângă suferitorii
atacului lui Bădros, apoi și nerăspunzătoru la valabila sa pretenție.
1857 august 17

AEH. FEH, dosar 64 / 1858, f. 1 și 4, original.

500. 1857 septembrie 2, Iaşi. Chitanţă de banii primiţi de redacţia foilor oficiale de la
judecătoria ţinutului Fălciu.

Lei Par(ale)
41 10 Patruzăci unu lei 10 parale s-au primit la redacţia foilor oficiale pentru
publicarea adresăi giudecătorii ţănut(ului) Fălciu din 28 august (1)857,
N° 2963.

Iaşii, în 2 Septemvrie
1857

<ss>

ANIC, Achiziţii Noi, MXXVII / 8, original.

501. 1857 octombrie 3. Candidatul tribunalului Fălciu aduce la cunoștința porucicului

Alexandru Tutovanu fixarea termenului pentru alegerea părților de pământ ce ar fi avut cumpărate
soția sa Profira în hotarul moșiei Grumezoaia din părțile cuvenite răposatului Gheorghe Tolontan.

Onorat D(umnu)lui parucicului Alexandru Tutovanu

Pentru alegire(a) și stâlpire(a) părților de pământ ce s-ar cuveni răposatului Gheorghi

Tolontan în hotarul Grumăzoaia din care soțâia d(umnea)v(oastră ) Profira ar ave cunpărați treizăci
stănjăni și în care lucrare în urmarea ceriri d(umnea)v(oastră) este recomandatu iscălitul candidat a
judecătoriei țânutului Fălciu, regulându-să termenu și anume la douăzăci ale curentii luni octomvrie,
prin aceasta la temeiul încheerii, trib(unalul) cu onor face d(umnea)v(oastră) cunoscut ca atunce
negreșăt să vă aflați la fața locului cu to(a)te documentele atingăto(a)re de-acest obiectu spre
înaintirea recomendatei lucrări.
437
 <ss> Costin
N° 1
1857 octomvrie 3

ANI, Colecția Documente, 407 / 163, original.

502. 1857 octombrie 18. Actul de prețăluire a 50 de stânjeni din proprietatea lui Vasile
Florescu de la moșia Stuhuleț, ținutul Fălciu.

Actu de prețăluire!
Anul una mie opt sute cincizăci și șapte. Luna octomvrie în optsprezăce zile. Gios iscăliții
proprietari de moșii și anume căpitanul Enachi Andriuță, proprietariu de Stuhulețu, Lupul Hărnage
și Vasile Marcul, proprietari de moșia Spărcocenii, ținutul Fălciiu, ocolul Prutului, poftiți fiind de
giudecătoria acestui ținut prin adresile N° 3809, 3807 și 3808, ca să facem prețăluire a cincizăci
stănjăni din pământul ce dumnealui Vasile Florescul are în trupul moșiei Stuhulețul, astăzi
întrunindu-ne la fața locului în ființa și a dumisale cluceriului Lascăr Costinu, candidatul
giudecătoriei, după observația ce cu de amănuntul am făcut calității arătatului pământu în privire cu
prețurile politicite astăzi am prețăluitu câte șasă galbeni fiecare stănjănu , care peste totu compun
suma de trii sute galbeni. Drept care fiind că o as amine prețăluire s-au desăvârșit în cugete curate și
pe ființă de adevăr fără de nici o părtinire, am închiet acest act supt ale noastre iscălituri.
Eu Enachi Andriuță.
Eu Vaseli Marcu.
Eu Lupul Hărnage.
<ss> V(asile) Florescul.
Sub luarea aminte a iscălitului primindu-se actul de față să adiverește a lui eczactitate.
Cand(idat) <ss> L(ascăr) Costin.

Giudecătoria țănut(ului) Fălciu

Actul acesta fiind sub adevăratile iscălituri a dumilorsale prețăluitorilor Enachi Andriuță,
Vasile Marcu și Lupu Hărnagea / toți aceștia cunoscuți de proprietari de moșii / iar lucrarea săvârșită
sub luarea aminte a dumisale clucer(ului) Lascar Costin, candidatul acestui tribunal. De aceea dar în
temeiul încheerii din 23 ale corentii luni, actul de față se legalizază de giudecătorie pe formă cu
iscăliturile cuvenite și punerea peceței.
<ss>
<ss> G. Teodor.
<ss> C. Buzdugan.
D(irector) <ss> G. Hotineanu.
Șef <ss> Stălinescu.
M. I
No. 4080
1857 octomv(rie) 31

ANIC, Fond Achiziţii Noi, MXXXVII / 4, original, pecetea judecătoriei Fălciu.

503. 1857 noiembrie 6. Opisul documentelor lui Vasile Florescu date judecătoriei Fălciu
„pentru regulata plată a câștiurilor, punire datorălor și facire unii din nou crășmi pi hliza di
pământ ci casa răpos(atului) sard(ar) Neculai Fundicescu ari în moșia Crăsnășăni”.

438
 Opis
di documentili ci dipozitezu di onorabila giudecătorii pentru regulata plată a câștiurilor, punire
datorălor și facire unii din nou crășmi pi hliza di pământ ci casa răpos(atului) sard(ar) Neculai
Fundicescu ari în moșia Crăsnășăni, cari la mezatul urmat la 25 a contenitii luni octo(mbrie) s-au
adjudecat asupră-mi.

N° Anul Luna Și
ziua
1iu 1817 maiu 8 Învoiala săvârșită întri răpos(atul) meu părinti și cu răzășii
de moșia Stuhulețu, neamul Bolătescu.
2 1839 apr(ilie) 29 Jurnalul judec(ătoriei) înputernicitoriu citatei învoieli și
lămuritoriu a stăpâni 167 stănjăni, două palmi din ace(a)
moșăi Stuhulețu.
3 1840 iulii 5 Învoiala săvârșită întri răpos(atul) meu părinte cu răzășii
de moșia Stuhulețu, întărită și di domnescul divan,
precurmători proțesului reclemat di răzășii curgători din
bătrânul (…) Petru Stuhulețu.
4 1857 oct(om)v(rie) 18 Actul formal de prețăluire a 50 stănjăni pământ din moșia
Stuhulețu.
5 1857 oct(om)v(rie) 18 Declarația din partea soției mele Smaranda rostuitoari că
nu ari lucruri de zăstri.
6 1857 oct(om)v(rie) 19 Garanția prin cari declar asigurarea posesiei părții de
pământ numită mai sus din fondosul moșiei meli di
Stuhulețu prescrisă la N° 4.
6. Adică șasi bucăți documenti se cuprind în opisul de față.

1857 noiemv(rie) 6
<ss> V. Florescu
<Pe verso, scris>: Celelante documenti ci nu sânt aice să să caute în pachet N° 24, din urmă.

ANIC, Fond Achiziţii Noi, MXXXVII / 5, original.

503 a. 1858 februarie 1. Diaconul Ion Bantaș, hirotonisit preot pe seama bisericii cu
hramul Adormirea Maicii Domnului de la schitul Măgarul, ținutul Tutova, este trimis spre
supraveghere iconomului Vrabie.

N. 164
1858 febr(uarie) 1
Icon(omul) Vrabie
În urmarea neapăratei nevoi de preot la biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului de
la schit(ul) Magariu, țin(utul) Tutovii, a diocesei no(a)stre, hirotonisind preot pe diaconul Ion
Bantaș, să trimite la pre(a) C(uvioșia) ta cu îndatorire de a privighe(a) asuprei, spre a învăța cât mai
neîntârziat slujba preoției. După care apoi îl vei trimite la noi spre a-și priimi arhierească paucenie.

AEH, FEH, dosar 41 / 1858, f. 17.

439
 504. 1858 februarie 10, Hoceni. Raportul iconomului Nicolae din satul Hoceni cu privire
la conflictul dintre dascălul Vasile Focea și căpitanul Ioan Bădros din Oțeleni.

Onorabilii Consistorii a Sfintei Episcopii Hușului

Iconom Necolai din sat Hocenii
Raport

La rezoluția onorabilii consistorii, pusă pe suplica dascălului Vasăle Foce din satul Gușțăi,
din august 17 – 1857, pentru chestie urmată din an 1855, cu dumnalui căpitan Ioan Bădros, dispre
care am cercetat și am descoperit cu adevărat că numitul dascăl viind acasă de la satul Oțălenii
pentru casnicele interesuri ce au avut, și văzându-l dumnalui Bădros, l-au chemat di pi drum la el
deodată, au și mers cu socotință că vre să-i spue ceva, el deodată cu o repegiune au prins a să ataca
de numitul dascăl, zâcând că ar fi distupat un izvor, ce ar zice că este pe partia sa, care acel izvor
după înțăles nici vine pe a sa parte, care după arătare, dascălu(l) nici au gândit di distupare acestui
izvor, decât i-au putut cunoaște că având pică de mai (î)nainte în acel prilej i-au reîntors că diodată
însoțit cu ai săi argați l-au dat gios de pe cal luându-i calul și bătându-l l-au lăsat pi gios în câmp, iar
Bădros sau și dus cu calul la a sa lăcuință, în urmă bătutul dascăl viind pe gios la casa sa, văzindu-l
dumnalui boeriul aga Neculai Cocrii l-au întrebat ce ai pătimit, dascălul spuindu-i împregiurările și
cum samavolnic l-au înplinit. Boeriul îndată au triimes doi flăcăi de au luat doi boi de la o haraba cu
fân de la Bădros, și precât au țânut Bădros la el vita de cal, au șăzut și boi(i) la dascăl. În urmă au
adus Bădros via de cal și dascălu(l) au dat boi(i), și de atunce dascălu(l) măcar că bătut fiind de
atunce să știe curmată peripisca. Dispre care urmare cu respect să prezântâză onorabilei consistorii.
<ss> Nicoli iconom
Hoceni
1858 febr(uarie) 10

AEH. FEH, dosar 64 / 1858, f. 2 și 3, original.

505. 1858 martie 5. Arhimandritul Melchisedec Ștefănescu, rectorul seminarului din Huși,
recomandă Episcopului Meletie Istrati hirotonisirea diaconului Gheorghie Lascăr și dascălului
Ioan Leon ca preot și dascăl pe seama bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși.

Preosfințite Stăpâne

Unul dintre preoții liturghisitori la biserica seminariei cu hramul Sf(ântul) Ierarh Nicolai din
această politie, anume Iconomul Teodosie, din cauza vârstei nemaiputând a funcționa ca preot
liturghisitor , subscrisul pre plecat roagă pe Preosfinția Voastră să binevoiți a încuviința ca el să
rămână numai ca duhovnic, iară în locul lui să rânduiască o altă persoană capabilă de a săvârși
Sfintele Serviri bisericești.
Totodată subscrisul ia îndrăzneală a vă ruga, ca, dacă veți găsi de cuviință să binevoiți a
hirotonisi preot în locul numitului iconom pe diaconul acelei biserici Gheorghe Teodosie, iară de
diacon pe dascălul din aceeași biserică, Ioan Leon, carele a și primit de la această seminarie acum
doi ani atestatul de curs(ul) primar a învățăturilor cliricale.

<ss> Rector Seminariei Arhimandr(itul) Melchisedec.

1858 mart(ie) 5

AEH, FEH, dosar 41 / 1858, f. 66, pchet 12, original.

440
 506. 1859 februarie 19. Vasile Răgoz din târgul Huşi garantează cu via şi casa în procesul
dintre Dumitra, văduva lui Ştefan Bernevig şi clironomii răposatului Neculai Lungul.

Garanţie

Gios iscălitul prin punere(a) degetului, Vasile Răgozu din târgul Huşii prin aceasta
garantezu cu viea şi casa ci li am în acest târg drepti a meli date de zăstre de părinţii mei, că dacă
procesul pornit de văduva Dumitra, soţie răpos(atului) Stefan Bernevigu, asupra clironomilor
răpos(atului) Neculai Lungul, anumi Ioan, Gheorghie şi Năstasie, pentru o vie ci acum di cătră
trib(unalul) de Fălciu, s-au hotărât acel procesu în dreptatea numiţilor clironomi a Lungului şi cari
după ace(a) hotărâre urmează a li să da în stăpânire ace(a) vie, s-ar hotărî de cătră mai înaltile
instanţăi în difavorul clironomilor şi în favorul văduvei Dumitra. Eu sânt în totul răspunzătoriu cu
arătata mai sus averi a da viea în stare(a) ci să va da clironomilor după catagrafie ci să va face de a
sa stare, dinpreună şi cu rodul ci va (i)eşi din ea pe timpu(l) cât s-ar stăpâni de clironomii Lungului.
Drept cari spre diplinirea art(icolului) 303 din reglement am slobozit aceasta legalizată şi de cătră
trib(unalul) ţănutal, potrivit formilor.
1859 fevruarie 19 dzile
Eu Vasile Răgozu
Principatele Unite Moldova şi Valahia
Garanţia de faţă fiind p(r)in adivărata iscălitură a d(umnealui) Vasile Răgoz şi în privire că
rin locala lucrare înaintată prin d(umnealui) cămin(arul) Costache Silav, cand(idatul) acestui
tribunal, s-au îndeplinit şi legiuirile de la pagina 194 şi 288 din tomul în I iu al adunării des. cu luare
înscrisului de la soţia d(umnealui) Răgoz; numai puţin pe lângă acestea s-au îndeplinit şi rostirea
anecsăi, lit(era) V din reglement, cu preţăluirea fondosurilor cuprinsă prin această garanţie mărginită
în sumă de 2200 lei.
Apoi pe un asemene(a) temeiu şi conform (...) din 7 a trecutei luni sep(tem)vr(ie) 1859 se
legaliz(e)ază de jud(ecătorie) pe formă.
<ss> V(asile) Vrabie
M(asa) I iu
No 37
1860 maiu 17

ANIC, Achiziţii Noi, MXXVIII / 1, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

507. 1859 martie 10. Garanţia spătarului Grigore Tulbure din Huşi pentru fratele său
Neculai, posesorul moşiei Pogoceni.

Garanţii
Prin cari subiscălitul spatar(ul) Grigore Tulbure garantez în fondul casălor mele ci li am în
politiia Huşăi, lângă a dumis(ale) aga Costache Şăndre, pentru plata câştiurilor şi paza celorante
condiţăi a contractului strădare acareturilor, a posăsăei moşăei Pogoceni a casăi răp(o)s(atului) ban
Gheorghi Gociu, ei dati în posăsăi prin forma judecătore(a)scă fratile meu dumisal(e) Neculai
Tulbure pi vremi di cinci ani di la zăce april(ie), anul 1858, şi spre ştiinţă am dat aceasta adivărată di
autoritate conpitentă.
Anul 1859, mart(ie) 10 zăle
<ss> G(rigore) Tulbure
Judecătoria districtului Fălciu
Garanţia de faţă fiind supt adivărată iscălitură a d(umi)sale spat(arului) Grigori Tulburi, să şi
legaliz(e)ază de judec(ătorie) cu iscăliturile cuvenite şi punere(a) peceţii trib(unalului), urmându a să

441
depune aceasta în lada depoziturilor conform încheerii din 13 ale curentii, pusă pe suplica
d(umi)sale Tulburi, înrăgistrată supt N° 656.
<ss>
<ss>
Dir(ctor) <ss> Bosie.
Şăf <ss> Vasăliu.
N° 58
1859 septemvri(e) 18

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXI / 1, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

508. 1859 martie 12. Înscrisul dat de spătăreasa Rucsanda Tulbure soţului său Grigore
Tulbure pentru garanţia oferită fratelui său, posesorul moşiei Pogoceni.

Înscrisul
Anul 1859, luna martie în 12 zile, subiscălita spătăriasa Rucsanda Tulbure, soţia d(umi)sale
spatar(ului) Grigori Tulburi, prin acesta declar că asupra caselor cu loculu lor, ce soţul meu numitu
le ari în acestu târgu Huşii, megieşite cu casăle d(umi)sale aga Costachi Şăndre, şi pe cari le puni
dreptu siguranţii pentru fratile d(umi)sale d(umnea)lui sărdariul Neculai Tulbure, posesorul moşiei
Pogocenii, proprieta a casăi răpos(atului) banu Gheorghii Gociul, că va urma cu plata câştiurilor şi
păzirea celorlalte condiţii a contractului, nu am nici o pretenţie şi nici vreo lipsă de zestre, aşa
precum zăstrea me să găsăşti în deplina ei întregime, slobodă fiindu de dispoziţiile § 1640 din
codulu civilu. Dreptu cari, dar spre deplinirea legiuirii de la pagina 288, tomul I iu al adunării
dezlugirilor amu slobozitu acestu înscrisu iscălitu cu însuş măna me proprie.
<ss> Ruc(sanda) Tulbure
În fiinţa iscălitului s-au subsignatu de d(umnea)ei înscrisul de faţă.
Membru <ss> G. Hotineanu
Judec(ătoria) ţănut(ului) Fălciu
Înscrisul de faţă fiind di supt adivărata iscălitură a d(umi)sale spătăresei Rucsanda Tulburi,
precum să e lămurire din arătare(a) d(umi)sale membrului acestui trib(nal), d(umnealui) stol(ni)c(ul)
Gheorghi Hotineanu, apoi se legaliz(e)ază de judec(ătorie) cu iscăliturile cuvenite şi punire(a)
peceţii trib(unalului), urmând a să puni aceasta în lada dipoziturilor conform încheerii din 13 ale
curentei pusă pe suplica d(umi)sale spat(arului) Grigori Tulburi, înrăgistrată supt N°.
<ss>
<ss>
Dir(ector) <ss> Bosie.
Şăf <ss> Vasiliu
N° 3746
1859 săptembr(ie) 18

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXI / 1, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

509. 1859 aprilie 2. Decretul de numire a iconomului Nicolae Roiu ca membru al

Consistoriei Duhovnicești de către Calinic Hariupoleos, Locotenent de Episcop al Eparhiei
Hușului.

Cu mila lui D(umne)zeu

442
 Smeritul Calinic Hariupoleos locotenent Episcop
Hușului
Preacucerniciei sale Iconomul Neculai Roiu

Având în considerație meritele și caracterul neprihănit ce timpul ne-ai dat ocazie a dezvăli
în Preacuernicia ta. Noi am găsit de cuviință a te numi membru al Dohovniceștii no(a)stre
Consistorii, funcție ce până acum s-au fost ocupat de cătră cucernicia sa Iconomul Ion Râșcanu.
Drept care prin acest al nostru decret întărindu-te în asemene funcție, îți punemu în vedere a fi cu
activitate, nepărtinire și osăbită blândeță cătră părțile înpricinate, având de regulă în to(a)te pricinile
dohovnicești ce să vor înfățoșa conzistoriei precum și în cercetările particulare ce vei face, a sfătui
mai întâi dohovnicește pe înpricinați spre înpăcare și buna înțălegere casnică; Iar în caz când unul
din înpricinați ar da dovezi de răle urmări în interesul căsniciei și nici un fel de îndreptare nu ar
pute(a) fi în viitoriu, spre a nu se întuneca dreptățile părței nevinovate, ești dator în unire cu cielalți
membri a înainta neîntârziet lucrările potrivit povățuirilor, canoanelor bisericești, ferindu-te de
amânări și prelungiri din care s-ar pute(a) pricinui ruinarea în averea vreunia din părți, având în
priivire a da cuvenitul sprijin părței slabe care s-ar vedea o(a)recum apăsată și întunecată în
dreptățile sale, pe care nu și le-ar pute(a) sprijini den neștiință sau alte înpregiurări. În sfârșit în unire
cu cielalți membri, ești dator a da curs (…) tuturor pricinilor ce nu se vor putea sfârși prin
înpăcăciune, țiind prin chipul acesta o marșă dreaptă și regula cerută de canțileria Consistoriei.
Locotenet † Episcop Hușului <ss> Calinic Hariupoleos.
Director Episcopiei <ss> M. Merișescu.
N° 320
1859 apriil(ie) în 2
Hușii

ANI, Colecția Documente, 403 / 81, original.

510. 1859 mai 10. Declaraţia Smarandei Lambrino pentru împrumutul proiectat de soţul ei
Scarlat Lambrino, proprietarul moşiei Găgeşti.

Reg(istrată) 12 maiu. Se va urma cu aceasta conformu celor încuviinţate prin rez(oluţia) de

astăzi pe oficia curţii de confirmare.
<ss>

Onoratii judecătorii ţinut(ului) Fălciu

Smaranda Lambrino
Jalobă!
Pentru una mii(e) lei două suti galbeni, ci soţul meu dum(nea)lui Scarlat Lambrino, vroeşti a
lua împrumut din dipoziturile cinstitu(lu)i tribunal în garanţia moşii dumis(ale) Găgeştii, din acest
district (...) prin aciasta a declara că nu am nici o pretenţii i lipsuri de zăstre asupra numitei moşii,
pentru carile am şi iscălit.
(1)859 mai 10
<ss> Smă(randa) Lambrino
În fiinţa iscălitului s-au subscris. <ss>.

Principatele Unite
Judecătoria ţănutului Fălciului

443
 Diclaraţia di faţă fiind supt adivărata iscălitură a d(umi)sale Smaranda Lambrino, apoi să
legaliz(e)ază de giudec(ătorie) cu iscăliturile cuvenite şi punire(a) peceţii trib(unalului), potrivit
înscris(ului) din 12 mai anul curgăt(or), puindu-să aceasta în lada dipoziturilor.
<ss>
<ss>
Derector <ss> Bosii
<ss>

N° 2265
1859 iunii 11

ANIC, Achiziţii Noi, MXXX / 1, original, pecetea tribunalului districtului Fălciu.

511. 1859 mai 14. Obligaţia lui Scarlat Lambrino, proprietarul moşiei Găgeşti, pentru
împrumutul efectuat de la judecătoria districtului Fălciu.

Obligaţie
Anul una mie opt suti cin(ci)zăci şi nouă, luna mai în paisprezăci zile. Sub iscălitul Scarlat
Lambrino prin ace(a)sta declar că am luat cu înprumutare den dipozitul giudecătorii ţănutului Fălciu
suma de 1105 #, 24 lei, 7 ½ părali, adică una mii, una sută cinci galbini, douăzăci şi patru lei, şi
şăpte părale giumătate, cari aceştiea sântu de a casălor mai gios însămnate.

Gal(beni) Păr(ale) Lei

101 27 30 A casei răpos(atului) Ioan Cioarecu.
23 19 2 A sinucisului Grigori Penciu.
12 4 20 A fimei Ilenii Dandişu.
9 17 10 A răposatei Avrămiea.
172 - - A casei răpos(atului) pah(a)r(nic) Costachi Dabija.
25 36 10 A răpos(atului) Stoian Gheorghiu.
1 12 27 Asămine.
4 22 - Asămine.
44 16 30 A casei răpos(atului) Calciu Clionur.
6 25 22 A răposat(ului) Neculai Păladi.
4 2 - A ucisului Grigori Penciu.
5 9 6 A casăi răposat(ului) Stoeanu Gheorghiu.
1 1 17 A casăi răpos(atului) Gheorghe Vartolomeiu.
167 7 - A casăi răpos(atului) Ştefan Dorofti.

50 34 27 A mai multor casă,

Gal(beni) Păr(ale) Lei însă:

444
 16 13 25 A casăi răpos(atului) Dobrică Gheorghiu.
11 6 32 A răpos(ului) Ioan Cioarecu.
3 19 20 A ucisului Grigori Penciu.
12 19 32 A răpos(atului) Tănasă Macriu.
4 3 20 - // - // - Ioan Cioarecu.
1 30 8 A Ilenii Dandişu.
1 15 10 A răposatei Avrămiea.
50 34 27
18 34 - A casei răpos(atului) Ioan Cioarecu.
1 3 20 A răposat(ului) Ioan Gheorghiu.
2 16 - A răpos(atului) Ioan Cioarecu.
60 3 26 ½ A răpos(atului) Gheorghi Vartolomeiu.
- 5988 - A răpos(atului) Dobrică Gheorghiu.
- 1396 - Asămine.
- 3700 - A d(umi)sale căminar(ului) Luţuca Alhazu.
- 3453 - A casei răposat(ului) Stoean Gheorghiu.

Aceşti bani sub siguranţăe fondosului moşăi sali Găgeştii de la acest ţănut i-am luat cu
împrumutare cu legiuită dovada pi termen di doi ani di zile începători de astăzi şi pănă la asămine
lună şi zi anul viitori 1861, când atunce voi fi datori a răspunde iară prelungire, iar dobânda lor să o
dau la fiecare şasă luni, iar cându eu la înplinire(a) anilor nu aş fi următoru ai răspunde banii atunce
trebunalul va ave(a) dreptate a să îndestula prelungire(a) amanetului dacă în curgere(a) anilor şi
înainte de termen(ul) ficsat pentru plata sumii împrumutată mi s-ar cere vreun capitol din acele
arătate după vreo osăbită dispoziţie a trib(unalului), mă îndatorescu al răspunde cu dobânda lui.
Pentru care spre ştiinţă am dat aceasta legalizată şi de giudec(ătorie) după osăbită cerire ce am făcut.
<ss> Scarlat Lambrino

Principatele Uniti Moldova şi Valahiia

Judec(ă)tor(ia) ţinutu(lui) Fălciului

Obligaţia di faţi fiind sub adivărata iscălitură a dumis(ale) Scăralatu Lambrino şi avându-si
în priviri că sarcinili ci privescu asupra fondosului moşăe Găgeştii, în cari garantează dumnealui
Lambrino arătati nişti asămine di curtea di conformaţii prin oficia din 28 april(ie) anul curentu sub
N° 1342, esti pentru o somă de 5350 ga(lbeni) #. Şi aşa precumu în acestu tribunalu nu eczistă vreun
osăbitu cazu cari să înp(i)edice luoarea banilor, de cât săntu aceştiea arătaţi prin obligaţiea di faţi cu
cari alcătu(i)escu pisti totu sumă di 6455 #, 24 lei, 7 ½ parale, şi după legiuirea § 303, din codul
civilu, în priviri că valoarea fondosului numitei moşăi, preţăluită prin acestu trib(unal) cu
îndiplinirea formalităţilor legiuiti esti di 12 ga(lbeni) #, socotindu-să di bani asigurarea ci face ca
una ci nu treci după înţelesul citatului § pisti do(u)ă treimi a adivăratului preţu a moşăi, a căria
documente pre câtu din oficia citată mai sus a curţii di confirmaţii să ia lămuriri că sintu amanetati la
d(umnealui) post. Costachi Carpu pentru suma di 2350 #, cari sintu trecuţi în acii 5350, şi pi lângă
acesta s-au îndiplinit şi legiuirea de la pagina 288, litera b din colecţăi a tomului întâiu, prin luarea
înscrisului cuvenitu de la cucoana dumis(ale) Lambrino. Apoi pi acestu temeiu şi conform încheerii
din 12 ali curentii să încredinţ(e)azi di trib(unal) cu iscăliturili cuveniti şi punirea peceţii, urmând a
si păstra aceasta în lada dipoziturilor.
<ss>
<ss>
Director <ss> Bosii.
Şăf <ss> C. Vasăliu.
445
 Masa II a
N° 5
1859 maiu 14 zili.

ANIC, Achiziţii Noi, MXXX / 2, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

512. 1859 iunie <f. z.>. Tocmala dintre egumenul schitului Grăjdeni, districtul Tutova, și
Ioan Pușcă pentru paza vitelor.

Zapis

Eu subscrisul Ioan Pușcă prin punire(a) degitul(u)i fac cunoscut că m-am tocmit la Svn.
părintele Ștefan, egumenul schitului Grăjdenii, ca să slujăscu vremi de un anu păzitor la vitele Svn.,
cu hotărâtă tocmală 300 lei, adică trei suti lei bani pe anu, una baniță făină de păpușoi pe săptămână
și una litră udătură pi zi. Aceste(a) numai, are a-mi da Svn., iar eu mă îndatoresc a sluji cu bună
credință și ascultători la (...) precum a da samă și de toate uneltile ci mi s-ar încredința în mâna me și
vitele. Și pentru credință am dat acestu zapis Svn. prin punire(a) degitului cu sămnu sv(i)n(tei) cruci.
1859 iuni(e)
Eu Ioan Pușcă.

Socotindu-să până astăzi, mai ari a primi 75 lei și s-au tocmit pe alt anu, tocmit tot cu
această liafă. Pentru cari au iscălit spre credință.
1860 iunie 28
Eu Ioan Pușcă.

ANI, Colecția Documente, 55 / 178, original.

513. 1859 iunie 8. Căpitanul Enachi Andriuţă din satul Stuhuleţ, ţinutul Fălciu, vinde 60 de
stânjeni din trupul moşiei Stuhuleţ agăi Dimitrie Ralet.

Actu de vecinică vânzare!

Prin care subtiscălitul căpitanul Enachi Andriuţă din satul Stuhuleţul, ţănutul Fălciului, de
bună vo(i)e me şi nesălitu de cătră nimene, trecu în de veci vănzare d(umi)sale aga Dimitrii Raletu,
soma de 60, adică şasăzăci stănjăni, pământu(l) din trupul moşii numită Stuhuleţu, ci amu baştină di
pi părinţii mei, aleşi şi stălpiţi după hotarnica din 1842, iulii 6, încredinţată şi de cătră giudecătoria
ţănut(ului) Fălciu vremelnicu şi statornicu la 1844 subt No. 65, în preţu de 4 galbini stănjănul, care
piste toată suma stănjănilor alcătueşti suma de 240 #, adică douăsute patruzăci galbini, dar fiindu că
acest fondosu esti amanetatu la giuec(ătoria) ţănut(ului) Fălciu pentru suma de 80 #, ci amu luaţi cu
înprumutare din dipozitul ei, rămâne a privi de astăzi pe dumnealui ca un adivăratu proprietaru a
fondosului, de unde plătindu banii şi scoţândul de sub amanetu îşi va priimi şi documentul
amanetatu citatu mai sus, iar restul de 160 # pără la înplinire(a) sumii de 240 #, li-am priimit acumu
deplinu înainte la facire(a) acestui actu, rămâindu de astăzi înaintivecinicu stăpânitor pe arătatul
pământu, atâtu d(umnea)lui cât şi urmaşii d(umi)sale în veci nistrămutaţi şi nesupăraţi di cătră
nimene. Pentru care spre ştiinţă am dat acest actu d(umi)sale supt adivărata iscălitură şi legalizat şi
de giudecătorie după formă.
Enachi (...), vornicu(l) porţii Vas(i)le Andriuţă.

Princiatele Unite Moldova-Vallahia

446
 Judecătoria ţinutului Fălciu

Actulu alăturatu pe lângă această coală de hârtie timbru graduală, fiind sub adivărată
iscălitură a d(umnea)l(ui) căpitanului Enachi Andriuţă, şi avându-se în privire pe de o parte
formalităţile cerute de legiuirile de la pagina 194 şi 288 din partea întâiu alu adunării dezlegărilor, s-
au îndeplinit prin candidatul tribunalului, la ocazia împrumutării sumei de 80 # de cătră numitul
Andriuţă şi titlul proprietăţii să află în depozitul acelui tribunal, iar pe de alta că după declaraţia
d(umisa)le cumpărătorului datoriea de 80 #, 4 lei şi 20 parali cătră acestu tribunal rămâne a să
considera tot în siguranţăia acestui foondos. De aceia pe un asemenea temeiu şi conform încheerii
din 27 ale curentei luni se legaliz(e)ază de giudecătorie provizornicu cu iscăliturile cuvenite şi
punerea peceţii, rămâind ca termenul de 6 luni şi acele 15 zile legiuite de aşăzământ pentru răspectu,
ce tot acuma s-au mijlocit şi redacţăei conpetente al publica să atesteză validitatea proprietăţei,
totodată spre deplinirea circularei Ministerului Dreptăţii, No. 371, din 19 genariu, trecut, curentul
an, şi adnotării că numărarea preţului cumpărăturii ni să va considera pănă la definitivahotărâre.
<ss>
<ss> G. Hotineanu.
Director <ss> Bosie
Şef <ss> G. Alecsandrescu, pitar.
No. 30
(1)859 iunie în 8 zile.

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXVI / 1, original.

514. 1859 iulie 30. Chitanţa semnată de slugerul Grigore Găluşcă pentru documentele
casei răposatului Alexandru Găluşcă, trimise de către Divanul Domnesc.

Cfitanţie
Toate documenturile cuprinsă în opisul din 13 iulii anul trecutu 1850, alăturat cu acta
epitropii casăi răpos(atului) Alicsandru Găluşcă, pagina 8, trimisă de cătru divanul domnescu cu
oficii No. 1910, le-am priimit din canţilarii jud(ecătoriei) de Fălciu după cerire(a) ci am făcutu prin
petiţie înrăgistr(ată) sub No. 1264. Pentru cari am dat aceasta.
1859 iulie 30
<ss> Grigore Găluşcă, sluger.
Principatele Unite
Judec(ătoria) di Fălciu
Cfitanţia aceasta fiind sub adivărata iscălitură a dumis(ale) sluger(ului) Grigori Găluşcă că
se legaliz(e)azi potrivit formelor şi alăturându-să la acta cazului spre ştiinţă şi regulă.
<ss>
<ss> G. I. Hotineanu.
Director Bosie <ss>
Şăf <ss> Vasiliu.
Masa II a
N° 3514
1859 sept(em)v(rie) 5

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXII / 1, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

515. 1859 octombrie 2. Obligaţia comisului Scarlat Lambrino, proprietarul moşiei Găgeşti,
districtul Fălciu, pentru împrumutul efectuat.

447
 Obligaţie
Anul una mie optsute cinzăcişi nouă, luna octom(brie), în 2 zile, subiscălitul Scărlat
Lambrino, prin aceasta declar că am luat cu înprumutare din depozitul giude(ecătoriei) ţinut(ului)
Fălciu suma de 8337 lei şi 20 păr(ale), adică opt mii trei sute treizăci şi şapte lei, douăzăci păr(ale),
care aceşti bani sănt de a caselor mai jos însemnate.

Gal(beni) Lei Par(ale)

- 130 - A casăi răpos(atului) Gheorghi Vartolomeiu.
- 494 3 A casăi răpos(atului) Enăcache Stălinescu.
- 500 - A orfanului Toma săn Hagi Radu.
- 411 10 A casăi răpos(atului) pahar(nicul) Costache Dabija.
8 - 8 A casăi răpos(atului) Gheorghi Vartolomeiu.
26 6 - A casăi răpos(atului) Enăcachi Stălinescu.
- 26 32 Tot a casăi răos(atului) Vartolomeiu.
- 321 2 A casăi răpos(atului) Ioan Cioaric.
- 663 29 De a caselor răpos(atului) Mărdari Ursachi şi Ioan
- 3373 20 Cioaric.
- - - Restul din dobănzăle cuvenite pe capitalurile caselor
- 1056 27 răpos(atului) Dobrica Gheorghiu.
A r(ăposatului) Enăcache Stălinescu.

Căminăresăi Lu(...)a Alhazu, răpos(a)tul Stoean Gheorghiu, răpos(atul) sluger

Damiean Crainovschi, răpos(atul) Ioan Cioarec, a ucisului Grigori Penciu, a Ilenii Dandiş, a răpos.
Avrămie, a orfanilor răpos(atului) pahar(nic) Costache Dabija, a răpos(atului) Stoean Gheorghiu, a
răpos(atului) Calciu Cleon, a răpos(atei) Mariea Vănătoae, a răpos(atului) stol(nic) Neculai Paladi, a
răpos(atei) Stagoaie, a răpos(atului) Gheorghi Vartolomeiu, a răpos(atului) Dobrica Gheorghiu şi a
răpos(atului) Tănasă Macriu, sub siguranţie fondosului moşiei mele Găgeştii, de la acest ţinut cu
legiuită dobândă pe termen de doi de zile, începătoriu de astăzi şi pănă la asemene(a) lună şi zi a
anului viitoriu 1861, când atunce voi fi datoriu ai răspunde fără prelungire; Iar dobânda să o dau la
fiecare şasă luni; Iar când eu la înplinire(a) anilor nu aş fi următoriu a răspunde banii, atunce
trib(unalul) va avea dreptate a se îndistula prin vânzarea amanetului, dacă în curgirea anilor şi
înainte de termenul ficsat pentru plata sumei împrumutată mi s-ar cere vreun capital din acele
arătate, după vreo osăbită despoziţie a trib(unalului), mă îndatorescu al răspunde cu dobânda lui.
Pentru care am dat această legalizată pe formă.
<ss> Scarlat Lambrino

Principatele Unite Moldova şi Valahiea

Judecătoria districtului Fălciu
Obligaţia de faţă fiind suptu adivărata iscălitura a d(umi)sale comis(ului) Scarlat Lambrino
şi avându-să în privire că pentru banii arătaţi garantează tot în moşie Găgeştii, preţăluită prin acest
trib(unal) cu îndeplinire(a) legiuitelor formalităţi în sumă de 12200 # şi care fondosu este amanetat
pe d(umnea)lui entru suma de 1105 galbeni, 24 lei, 7 ½ parale, a cărie obligaţie esti legalizată supt
N° 5, maiu 14, anul curent. Apoi pi acestu temeiu şi conformu încheerii din 2 ale curentei luni, să
încredinţ(e)ază di judec(ătorie) cu iscăliturile cuvinite şi punire(a) peceţii tribunalului, rămâindu a se
păstra şi aceasta în lada dipoziturilor la rândul 18, adăogitu 1056 lei, 27 păr(ale), a răpos(atului)
Enăcachi Stălinescu.
<ss> Buzdugan.
<ss> V. Vrabie.
448
 Director <ss> Bosie.
Şăf. <ss> Vasăliu.
N° 8.
1859 oct(ombrie) 7

ANIC, Achiziţii Noi, MXXX / 3, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

516. 1859 noiembrie 12. Chitanţa pentru plata embaticului pentru o vie din ocolul Dric şi a
bezmănului pentru o casă din mahalaua Răeşti din Huşi.

Am primit di la d(umnealui) Iuan Vasiliu plata enbaticul(ui) din via ci ari la ocol(ul) Dric şi
bezmăn(ul) cas(e)i ci ari în mah(a)la Răeşti pentru patru an. Şi spre ştiinţe am dat această cvitanţie.
No(i)emvr(ie) 12, anul 1859.
<ss> Iorgu Manolache

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXIII / 4.

517. 1859 noiembrie 26. Garanţia slugerului Gheorghe Răşcanu pentru arendarea moşiei
Păuleşti, Şcheea şi Ciortova răzeşească.

Garanţie

Pentru dumnealui slugeriu(l) Gheorghi Răşcanu ci dă la mezatul urmat la judecătorie

ţănutului Fălciu la 9 a contenitii luni octomv(rie), au luoat în posesăi moşie Păuleştii, Şchee şi
Ciortova pe timp de 6 ani începători de la 23 april(ie) anul viitoriu 1860 pănă la asămine lună şi zi a
anului 1866. Garantezu eu gios iscălitul în fondosul casălor ci li amu în politie Huşii şi a unii vii di
la ocolu(l) Dricului, podgorie Huşii, preţăluite nişte asămine fondosuri formal în fiinţa d(umi)s(a)le
comis(ului) V. Vrabie, membru zâsăi giud(ăcătorii), că va urma d(umnealui) Răşcanu regulat cu
plata căştiurilor la vade şi va păzi condiţiile cuprinsă. Eu sânt răspunzătoriu în totul cu citatile mai
sus fondosuri şi spre ştiinţă am dat aceasta.
1859 no(i)emvr(ie) 26
<ss> Ion Vasiliu

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXIII / 3, original; cu adeverirea judecătoriei ţinutului Fălciu,

pecetea judecătoriei Fălciu.

518. 1859 noiembrie 13. Actul de preţăluire a casei şi viei din Huşi a lui Ioan Vasiliu, cu
care a garantat pentru arendarea moşiei Păuleşti, Şcheea şi Ciortova răzăşească de către slugerul
Gheorghe Râşcanu.

Actu de preţăluire

Anulu una mii optu sute cincizăci şi nă(u)ă, luna no(i)emvrie în triisprezăci zile. Subscrişii,
sărdariu(l) Mihalache Joimiru, slugeriu(l) Neculai Cuparencu şi neg. Gheorghi Buznea, poftiţi fiindu
de judecătoria districtului Fălciu cu adresele sub N° 4490, 4491 şi 4492, a faci preţăluiri unii casă cu
acaretele ei şi locurile ei din politiia Huşi şi a unii vii tot din politiia Huşi, ocolulu Dricului, a
d(umi)s(ale) Ioan Vasiliu, (î)n care fondosuri au garantat pentru domnia sa sluger(ul) Gheorghi
Răşcan, ci di la mezatu(l) urmat au luat (î)n posesie moşia Păuleştii, Şcheia şi Ciortova răzăşască,
astăzi nefiindu-ni la faţa locului unde (î)n fiinţa d(umi)s(ale) comis(ului) Vasile Vrabie, asesorul

449
zisii judec(ătorii), după luare aminte ci am făcut calităţilor ziselor fonduri (î)n priivire cu preţurile de
astăzi (...) l-am preţăluit drept paisprezăci mii şi optu sute lei, N° 14800 lei, însă no(u)ă mii dou(ă)
sute cinci zăci lei loculu şi materialulu acaretelor ce nu este supusu primejdiei de focu, iar acelu
supusu unii asămine primejdii au rămas nipreţăluit, cinci mii cinci sutecincizăci lei via, livada şi
crama cu materialurile nesupusă primejdiei de foc.
Dreptu care dar fiindcă preţăluirea s-au făcutu (î)n cugite curate şi pe fiinţă de adevăr fără
nicio părtinire din partea ambilor părţi, am (î)ncheetu acestu act supt ale noastre iscălituri.
<ss> M(ihalache) Joimir.
<ss> Gheorghi Buznea.
<ss> N. Cuparencu.
În fiinţa iscălitului s-au făcut preţăluire.
<ss> Iosef Bergher.
Sub luare aminte a iscălitului formându-să actul de faţă să adivereşte.
<ss> V(asile) Vrabie.

Principatele Unite Moldova şi Valahie

Judecătoria ţinut(ului) Fălciului

Actul de faţă fiind sub adivăratili iscălituri a dumilorsali preţăluitorilor, sărd(a)r(ul)

Mihalachi Joimir, slug(erul) Neculai Cuparencu şi neguţitoriul Gheorghi Buznea / toţi aceştie
cunoscuţi di proprietari di binale şi vii /, şi în fiinţa sub luare aminte atât a dumisale Iosef Berghe,
arhitectul politii, cât şi a dumisale comisului Vasile Vrabie, (…)marul acestui trib(unal), prin a cărie
lucrare s-au îndeplinit şi rostire(a) legiuirilor di la poziţiile 194 şi 288 din volumul colecţii, tomul I
iu
. Pi lângă aceste, că prin adiverinţa dată D.D. Iosip Marcovici, subposesorile moşii târgului Huşii
cu data din 12 avgust, anul curent, că au priimit atât plata embaticului pentru vii, precum şi plata
bezmănului pentru casă pi timpu numai di patru ani, s-au îndeplinit şi legiuire di la faţa 437 din V,
N, T, P. Di aceia pi nişşti asemene(a) temeiuri şi conform închierii din 14 ali curentii luni se
legaliz(e)ază di judec(ătorie) cu iscăliturile cuvenite şi punire(a) peceţii.
<ss> Butucea
<ss> V(asile) Vrabie.
Director <ss> Bosie.
Şef <ss> Alicsandrescu.
Masa
N° 74.
1859 no(i)emv(rie) 25

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXIII / 5, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

519. 1859 decembrie 5. Sulgerul G. Răşcanu încheie contractul de arendare a moşiei

Păuleşti, Şcheea şi Ciortova răzeşească.

Contractu
Tribunalul judecătorescu a distictului Fălciiu în temeiul ordinului ministrului dreptăţii No.
5071, înaintind cuvinitile lucrări pentru darea în posăsăi prin mezatu a părţilor de pământ din moşia
Păuleştii, Şcheea şi Ciortova răzășască pi timpu di şasă ani de zile începător de la 23 aprilu, anulu
viitor 1860 şi înnainte pănă asămine lună şi zi a anului 1866, după înplinirea legiuitelor formalităţi
la 9 a curentei luni octomvrii, când au fostu cea întâi vineri după înplinirea termenului licitaţiei de
40 dzile publicat un asemine prin adaosul din 27 avgust anul curent cuvenit la foaia cu No. 69, în
fiinţa doritorilor adunaţi şi anume d(omnul) colonel Neculai Iamandi, spăt(arul) Petrachi Dobria,

450
medel(nicerul) Dimitrii Neagu, Ştefan Armaşu, sard(arul) Pavălu Neculau, sluger(ul) Costachi Ulia,
Dimitrie Stamatiu şi dascălu(l) Ioan Popa. Făcându-se strigările cuvenite nime din arătaţii doritori n-
au dat mai folositor preţu afară di numitul dascăl Ioan Popa, cari la cea mai di pe urmă strigare au
sporit pănă la soma di 28020, adică dou(ă)zăci şi optu mii dou(ă)zăci lei posăsei pe an, cu cari preţu
s-au şi adjudecat asupra numitului dascăl pentru mine, precumu întru-aciasta dovedeşti decleraţia
numitului, ţitată şi de mini, dată tribunalului la 14 tot a aceeaş(i) luni înregistrată sub No. 3098,
urmând a păzi următoarele condiţii şi anume:
1) Eu posesorul sănt datoriu a numera pe tot anulu căştiul posăsăei în două termine, adică
jumătate la Sfăntul Gheorghii şi jumătate la Sfăntul Dimitrie, fără sminteală, aducând banii în
tribunalu de unde îmi voi primi adeverinţa cuvenită şi de unde cu forma cuvenită să vor slobozi în
priimirea înputerniciţilor opştiei răzăsăşti a numitei moşii înposesuită.
2) Eu posesorul mă voi folosi de toate veniturile moşiei, bălţile, lunca, stuhu şi or(i)şice alti
venitur(i) va ave(a) din fănaţuri, arătură şi altele.
3) Casa ce esti în sat pentru şederea posesorului înpreună cu toate acaretele de prinprejur,
precum şi casa de rănd cu pivniţă ci se află pe moşie se dă în deplină stăpânire(a) mea a posesorului
spre locuinţă şi a mă folosi di vinitul crăcimei pe toată vremea posesiei mele, ştiindu-le în bună stare
după anume catagrafie ce urmează a să face de cătră candidatul tribunalului la intrarea mea în zisa
moşie în stăpânire şi care acarete voi fi dator la înplinirea anilor posăsiei a le lăsa în starea ci care le
voi primi.
4) Orice acareti voi faci eu posesorul pe moşăe, di care voi ave(a) trebuinţă la înplinirea
anilor posesiei nu am a pretenda nimic, rămâind în folosul prop(i)etăţii.
5) Locuitorii străini ce se găsăscu pe moşie vor urma îndatorirei cătră mine potrivit
aşăzământului statornicit di guvernu şi de asemine şi eu mă voi conforma pentru ei locuitorii tot
dupre cum prin acelaş aşezământ să va cuprinde, iar lăcuitorii răzeşi ce să găsescu cu case şi
gospodării pe moşăe au a păzi urmarea ci (...) de la 1851, noemv(rie) 30, săvârşită între fostul
posesor zisei moşăi d(umnea)lui comisul Costin Adam, şi a căria cuprindere este în următorul chipu:
A. Tuturor răzeşilor şăzător(i) înpotriva locurilor de hrană li se lasă în a lor despoziţii
parti(a) de loc din hotarul moşiei din josu dispre Vârâţi şi până în movila mare din susu, lăngă
drumul ce merge la sat, iar în lungime din movilă şi pănă în hotarul Toderenii, fără lăsa a se apropie
de locurile de hrană a locuitorilor străini şăzător(i) pe moşie ce sânt tot în partea acea de loc.
B. Imaşul pentru vite are a sa margine precum pănă astăzi au fost în lungime din Pruteţu
înspre răsărit şi în susu pe deasupra satului, adică până în fântâna lui Neculai Artene. Drept care în
curmeziş prin fântână are a să face linie pănă în hotarul lui Deniş, peste care ei în susu spre zari n-
au a se întinde rămâind pentru mine di arat.
V. Fănaţul di pe Ciortova dincolo de pesti Pruteţu li să mărgineşte din gărletu lui Mihai,
marginea despre Pruteţu în josu pănă în malul din susu după cum curgi apa, iar curmezişul pănă în
stuhu.
G. Înpotriva acestora d(umnea)lor răzăşii au a-m(i) face fiecari gospodaru răzăşu câti o firtă
popuşoi prăşită, culeşi, de dus popuşoii la coşăr cu carili d(umnea)lor răzăşilor, precum totodată au
a-m(i) faci şi câte două zile de muncă la orici ci voi pune.
D. Din locurili de hrană precum din sămănături, legume, păne şi altele numai puţin şi din
locurile di fănaţuri, răzăşii au a-m(i) da desimă pi cari să o care unde eu voi ave(a) strănsură pe
moşie.
E. Imaşul nu se socoati numai a răzeşilor, ce şi pentru vitele mele, unblând în sfărşit a
răzăşilor la cale la un locu cu a mele şi de la Sf(ântul) Dimitrie după cosire au voi(e) vitele răzăşilor
locale a unpla1 cu a meli şi pesti Pruteţu, pi moşii fără a-m(i) străca stogurile.
J. Oricari răzăş localnic vor ave(a) oi pănă la No. di 20, este scutit a le purta pe imaşul ce
este la sat, iar având mai multe să aibă a se învoi cu mine, neavând voi(e) însă a aduce vite străine di
a neamurilor loru de p(r)en alti sate, căci dovedindu-se rămân răspunzător(i). În sfărşit în celelante

451
dreptăţi după condract rămân eu despozat a intra în lucrarea moşiei în cursul anilor posesiei cum
interesul mă va povăţui, iar această învoială îşi va avea lucrarea de la întregimea în stăpânire după
contract şi când la întâmplare având nevo(i)e de schimba locul de arătură, răzăşii au a-mi da din
locul lăsat de imaş pe cât locu şi eu înpotrivă le voi lăsa din locul de arătură pentru imaş.
6. La întămplare dacă răzăşii prin învoială, zapise, dănie, în (...)strueri şi prin aleger(e) au
înstrăina din din pământ, eu posesorul nu pot fi înpotrivit de la stăpânire pănă la înplinirea anilor,
măcar fie ori după care înpresurare, că şi aciala îş(i) va despoza partea ca acum vîndută în unire
deopotrivă rămâind în dreptate a-ş(i) primi numai banii posesiei după analogia părţii sale fără mai
multe supărări din parte-m(i).
7. Eu posesorul voi fi cu privegheri asura hotarelor moşiei de a nu se înpresura despre
megieş(i), la care şi răzeşii locali sănt dator(i) a ave(a) privighere şi a stărui deopotrivă pentru
apărarea hotarălor şi dacă în timpul anilor posesiei s-ar preleji a se face vre(o) oarecare regularisire
din partea ocârmuirei cu punerecu vreun felu de dare asupra proprietăţilor, dările vor privi pe
proprietar iar nicicum pe mine, carele nu voi pute(a) răspunde mai mult decât banii câştiurilor.
8) Fiind că uniia din megieş(i), iar alţii lăturaş(i) cu nume de răzăş(i) proprietar(i) s-au
încercat a intra cu stăpânire în trupurile moşiilor numite şi poate că şi de acum înnainte vor stărui,
apoi dacă în curgirea anilor posesiei din întâmplare cu judecata acelor procesuri s-ar răşlui vreo
parte de pământ din trupurile acestor moşii am a mă scăde(a) din căştiurile moşiei după analogia
banilor posesiei, fără a mai urma vreo din contra pretenţie.
9) După înplinirea anilor posesiei rămâind producte nevândute, voi ave(a) voi(e) a le ţine pe
moşie pănă a lor desfacere fără a fi supăratu de vreun răzeş sau a mi se pricinui vreo stricăciune din
partele.
10) În privire că de cătră apa Prutului s-au ruptu o parte pământ dinu trupul Şcheea şi care
au rămasu la ţinutul Cahulului în hotaru cu moşia Leova, apoi aceeaş(i) parti de pământ rămâne
neintrată în posesie, fără vreo pretenţie den parte-mi.
11) La întâmplare cănd să va isca vreun cazu de judecată între mine cu proprietarii răzăşi nu
se va ceri ajutorul vreunii protecţii străine nici de cătră o parte, ce vom fi supuşi a ne judeca
pământeşti după pravilili ţării.
12) În cursul posesiei mele nu voi pute(a) supt oricari chipu a cumpăra sau a cuprinde părţi
din trupurile aceştii moşii înposesuite în tot timpulu contractului meu, căci la dinpotrivă oricât di
înformăluite ar fi zapisele sau tocmelile de cumpărătură ci a-ş(i) săvârşi sau a-ş(i) dobândi de la
răzăş(i) în vremea contractului vor rămâne de sine anulate fără vreun cuvânt din parte-mi pentru cea
mai mică despăgubire.
13) Sănt dator slujătorilor bisericeşti di pe această moşie locurile cuvenite după aşăzământ,
deasemene(a) voi purta de grijă pentru lumânări, untdelemnu, celelante trebuitoare slujbei bisericeşti
precum şi ţănerea în bună stare a sfăntului lăcaşu.
Cu acesti condiţii mai susu arătate au rămasu asupra mea posesia moşiei Păuleştii, Şcheia şi
Ciortova pe timpul arătat de şasi ani şi pentru că voi fi întocmai următor condiţiilor, am depusu în
trib(unal) garanţia în fondosu(l) cerut de lege. Drept cari am dat trib(unalului) acest contract iscălit
de mine, priimind şi eu de asemene(a) contract(ul) cuvenit din partea acelui tribunalu.
<ss> G. Răşcanu.

Princiatele Unite
Moldova Valahia
Judecăt(o)r(ia) ţinut(ului) Fălciu

Contractul alăturatupe lângă această coală hârtie timbru fiind sub adivărată iscălitură a
d(umisa)le sulgeriului Gheorghe Răşcanu, şi în priivire că d(umnea)lui pentru plata câştiurilor şi
păzirea condiţăilor cuprinsă prin contractu, au garantatu în fondosurile acaretilor d(umisa)le Ioan

452
Vasăliu din politiea Huşăi, preţăluite formalu în sumă de 14800, adică paisrezăce mii optu sute lei,
nesupusă vreunei prihăniri din acele prevăzute în legiuirile de la paginile 194 şi 288, din volumul
colecţăei tomul I iu. De aceea potrivitu cu cerire ce d(umnea)lui Răşcanu au făcutu prin petiţăia
înregistrată sub No. (...)2, la închierea de astăzi să legaliz(e)ază de judecătorie cu iscăliturile
cuveniteşi punerea peceţii. Cu adăugire că pe lângă legiuirile susu citate s-au îndeplinitu şi legiuirea
de la pagina 132, din volumul al II lea, şi care s-au trecutu între condiţăile contractului la punctu(l)
12.
<ss> V(asile) Vrabie.
<ss> petru D. Nemu(…).
Şăf <ss>
Masa III a
No. 32
1859 decemvrie 5

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXIII / 2, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

_______________________
1
. umbla.
2
. spaţiu gol.

520. 1859 decembrie 8. Grigore Mardare, ctitorul bisericii cu hramul „Sfântul

Nicolaie”din Huși intervine pe lângă Episcopia Hușului în privința fondurilor bisericii.

Onoratei consistorii a Sfintei Episcopii de Huși

Subscrisul ctitor a Bisericii Sfântului Ierarh Nicolai de aice din Huși, având în vedere că
pomenita biserică din îndelungat timp nu este socotită nicicum, că nici o dispoziție nu este făcută
pîână acum cu avutul acestia p.c. și cu venitul de pe fondosurile ce are, care să cuprinde în două
bolți și două dughene din dosul lor, hărăzite bisericei de d(umnea)lui Zaharie Sotir și soția sa
Rucsanda.
Apoi eu prin aceasta, cu cuvenitul Onor, fac poftire onoratei consistorii de a lua neîntârziat
socotelile cuvenite atât de venituri, cât și de cheltuiele(le) pomenitei biserici; la luarea cărora va
binevoi a avea în privire:
1) Venitul bănescu, atât dinlăuntrul bisericei p.c. cutie, vânzare de lumânări și alte hărăziri,
cât și de pe fonduri mai cu samă de la răposarea d(umi)sale Rucsanda Sotir, după glăsuirea dietei
sale, care în copie se află în condica bisericii.
2) Aseminea va observa și osebită condică cu care s-au strâns banii pentru un clopot.
3) În privirea cheltuielilor ce ar fi făcut cu biserica va binevoi a lua cuvenitele creditale pe
ființă de adevăr.
Aceste puturi lămurindu-le dupre toatp forma și buna cuviință pentru ca Biserica să nu
sufere păgubire; va primi în dispoziția sa fondul bisericei citat mai sus, carele îl va închirie prin
formă licitativă în ființa și a comitetului Seminariei de aice, căruiea de Preosfințitul Episcop este
trădată biserica pentru practicarea în rânduiele a cliricilor Seminariei și va fi și de acum sub
deaproapea sa priveghere până la facerea dispoziției lor de cătră govern pentru aseminea.
Totodată este poftită onorata consistorie a face cuvenitele dispoziții și în privirea Epitropiei
actuale, care cerând trebuința ase preface, va trăda tot avutul bisericei pe sama consistoriei și aceasta
va încredința ori în sama comitetului Seminariei, ori va înființa un alt comitet supt de apropea
privighere a acestuia.
Aceste dispoziții rog pe onorata consistorie a le pune în aplicație, mai ales că și voință a
subscrisului ctitor este de a se pune odată capăt încurcăturilor de față.
<ss> Grigori Mardare
453
 1859 decembrie în 8 zile

ANV, FEH, dosar 7 / 1860, f. 210, original.

521. 1859 decembrie 8. Prefectul județului Fălciu comunică în copie Consistoriei

Episcopiei Hușului răspunsul serdarului Neculai Stănilescu, în legătură cu sămile de cheltuieli și
venituri ale bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși.

Principatele Unite Moldo-România

Prefect(ura) dis(trictului) Fălciul
Biuroul I iu
N° 14156
1859 decemb(rie) 8
În urma mijlocirilor acei onor(ate) Cons(istorii) eczăcutându-să pe d(umnea)lui sard(arul)
Neculai Stălinescu a da sămi(le) de ocârmuirea averii bisericei Sf(â)n(tul) Erarh Neculai, au dat
răspunsul ce în copie pe lângă aceasta i să comunică spre a să conform de cerirea sa.
Prefect <ss>

ANV, FEH, dosar 7 / 1860, f. 211, original.

522. 1860 martie 6. Actul de preţăluire a celor 60 de stănjeni de pământ din moşia
Stuhuleţ, districtul Fălciu, cumpăraţi de aga Dimitrie Rallet de la căpitanul Enachi Andriuţă.

Actu de preţăluire

Anul una mie optu sute şasăzăci, luna martie, în şase zile. Subscrişii proprietari de pământ
poftiţi fiind de d(umnea)lui candidatul tribunalului judeciar al districtului Fălciului, ca să facem
preţăluire a şasăzăci stănjăni pământ din trupul moşiei Stuhuleţul, proprietate a d(umi)sale aga
Dimitrie Rallet, pe cari o are de cumpărătură di loa d(umnea)lui căpit(anul) Enachi Andriuţă; Astăzi
păşindu la faţa locului în unire şi cu d(umnea)lui candedat(ul), şi după de aproape luare aminte ce
am făcut pozăţăei pământului, potrit cu preţurile politice, fără nicio părtinire şi în cugete curate am
preţăluit stănjinul 6 #, adică şasă galbini, care pe soma totală de 60 stănjini face 360 galbini, adică
trei sute şasă zăci galb(eni).
Drept cari spre diplinirea anecsăi, litera (...), din capitul al 8 le, a regulamentului organic, am
încheet acest actu sub ali noastre subscrieri.
<ss> G(heorghe) Răşcanu, sluger.
<ss> Mihălache Iatul sluger.
<ss> G(heorghi) Dimitriu.

Principatele Unite Moldova şi Valahie.

Judecătoria ţănutului Fălciu

Actul acesta fiindu sub adivăratele iscălituri a dumilorsale preţăluitorilor, sluger(ul)

Gheorghe Răşcan, sluger(ul) Mihălache Iatul şi Gheorghi Dimitriu / toţi aceştii cunoscuţi de
proprietari de moşii, şi în privire că din lucrările înaintate prin d(umnealui) căminariu(l) Costachi
Gălăţan, candidatul acestui trib(unal) s-au luat lămurire că fondosul preţăluit nu e supus la niciunul
din cazurile prevăzute prin legiuire de la pagina 194 din p. I al ad. de. Cu ocazie cărie lucrări s-au
îndeplinit şi rostire(a) legiuirii de la pagina 288 din citatul mai sus volum, şi pi lângă aceste precum
din relatările canţălariei să ia lămurire altu cazu înpedecătoriu în trib(unal) nu urmează, decât

454
înprumutul de 80 # şi a lor procent făcut de cătră d(umnealui) căpitan(ul) Enachi Andriuţă cu
săguranţie stănjănilor de pământ cuprinşi prin acest actu, şi cu cari sarcină cu priimire şi a
d(umisale) aga Rallet s-au trecut în vănzare că să fie d(umnea)lui.
Apoi pe nişte asemene temeiuri şi conformu încheierii (...), să legaliz(e)ază de judec(ătorie)
pe formă cu iscăliturile cuvenite şi punere(a) peceţii.
<ss> Ramandan.
<ss> C. Gilţă.
Şef <ss> Mălăescu.
M(asa) I iu
N°27
1860 mart(ie) 9

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXVI / 2, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

523. 1860 <aprilie>. Contract de arendă a moșiei Săratu, districtul Fălciu.

Contractu
Prin cari să faci știut că tribunalul giudecătoresc a districtului Fălciu, potrivit rezolirisirii
făcută di el trei încheieri din 31 octomvri, anul 1859, au scos în posăsăi prin mezat pi timp di trei ani
di zili începători di la 23 ali curentii luni april, anul următori 1860 și până la asămine lună și zi anul
viitor 1863, pentru zeci și cinci stănjăni pământ din moșie Săratu, acest district, rămas di la
răpos(atul) post. Gheorghi Maiadul, încât după îndiplinirea legiuitelor formalități, deși la ce di pi
urmă vineri ao(...) giudecății au fostu mai mulți mușterii, însă din ei n-au dat mai folositor preț dicât
dumnealui Toader Profir sumă de 400 lei (...), asupra căria sau și hareciluit cu prețul arătat mai sus.
Cari și acesta l-au trecut iarăși în posăsi către mine subscrisul dupre cum urmeazi diclarație sa dată
tribunalului la 16, tot a lunii april, înrăgist(rată) sub N° 348, pentru cari i-am și dipozitat 200 lei ca
garanție că voi urma regulat cu răspundire în tribunal a câștiurilor pi fiicari an în două vadeli, adică
una la 23 april(ie) ți una la 26 octomv(rie). Dispre cari spre știință și întocmai urmari făcându-să
două asămine contracti în formati după cuviinți. Acesta din parte me s-au dat tribunal(ului) potrivit
încheerii urmată pi declarația dumis(ale) Profir, expusi mai sus, primind și iscălitul altul asămine din
parte tribunalului.
<ss> G(heorghe) Glodeanu
Contract

Principatele Unite Moldova și Valahia

Giudec(ătoria) ținut(ului) Fălciului

Contractul alăturat pe lângă această coală de hârtii timbre, fiind sub adivărata iscălitură a
dumis(ale) d(omnul) Gheorghi Glodeanu, di aceia să legalizază și de giudecătorii potrivit formelor
cari să va păstra în lada dipoziturilor până la expirarea termenului cuprins prin el.
<ss> Butuce
<ss> Vrabie
<ss> Ramandan
Director <ss> Bosie
Masa 2a
N° 13
1860 avgust 18

ANIC, Fond Achiziţii Noi, MXXXIX / 1, original .

455
524. 1860 aprilie 12. Planul moșiei Pogănești din ținutul Leovii.

Traducire:
Planu(l) moșii Pogoneștii aflătoare în ținutul Leovii între stăpânitorii pământurilor arătate pe
planu cuvinită dumisale doctorului Depaldo.

Pământul cuvinitu: moșii Bărlădenii. 1. Stâlpu(l) Negru.

Moșiia Cărpinenii. 1. Stâlpu(l) Negru.
Pământu(l) cuvinitu moșii Gorzeștii. Toporu.
Satulu Mingiru. Fântână.
Moșiia Mingiru. Crâșmă.
Moșiia Tudicenii. Piatră.
Râulu Prutu. Ezătura veche.
Troianulu. Râulu Lăpușna.
Cio(a)ra. Movilă și piatră.
1. Stâlpu(l) Negru. Piatră.
1. Stâlpu(l) Negru. Piatră.
1. Stâlpu(l) Negru.
Toate aceste în scriire s-au văzut trecute pe marginile dinafară a Planului.
1860 aprilie 12 zile.
Translatoru(l) giuratu pe lângă Ministeriul Dreptății Arcadii Kiselef.

Traducirile di pe înscris(u)rile dinlăuntrul planului săntu următoarele:

Cardonu. Satul Pogoneștii.
Vechea siliște Toporu. Cardanu.
Cardonu. Cardanu.
Valea Ciorina. Cardanu.
Fântână. Valea Pogoneștii.
Valea. Drumu(l) la Lăpușna.
Movilă. Movilă.
Pământu(l) cuvinit mănăstirii Hușii. Movilă.
Satul Toporu. Valea Vizunii.
Valea Sanu. Movilă.
Movilă. Piatră.
Valea Viioga. Cardanu.
Drumu(l) din Leova la Sculeni. Cardanu.
Crâșmă. Piatră.
Valea Cardana. Drumu(l) din Tudiceni.
Valea Cargalicu. Piatră.
Movilă. Valea Ciorna.
Viea. Fântână.
Valea Leușenii. Crâșmă.
Drumu(l) din Leova. Odaea.
Cardanu. Pământul pustii din Căcăceni cuvinitu
Cardanu. mănăstirii Hușii.
Cardanu.
Translatoru giuratu: Arcadii Kiselef.
1860 april(ie) 12

456
 Ecstragire totală a pământului îndemânaticu și neîndemânaticu moșii Pogoneștiloru.
Numirirli trii colțare după care s-au Baza Înălțimea Reducire în Desetini stănjini
urmat ecstragire s-au însămnatu pe stănjini cvadrați
planu cu bo(i)e roșie. cvadrați
∆ 1 4434 1168 2539,756 - -
∆ 2 4434 2745 6085,665 - -
∆ 3 2980 440 665,600
Totalu 9330,721 3887 1921

Maștavu îndiuoimu inglezu 250 stănjini măsură română. Planul acesta s-au rădicatu și s-au
alcătuitu de ingineriul ținutului Orheiu Tituliarnoi sovetnicu roșinskii.
S-au tradusu din rusăști în românie,
Translatoru giuratu: Kiselef.
1860 april(ie) 12 zile.

ANI, Colecția Documente, 52 / 118, f. 1-4, traducere din limba rusă.

525. 1860 aprilie 12, Huși. Decretul Locotenentului de Episcop Calinic Hariuopoleos prin
care numește ca epitrop la biserica Sfântul Nicolae din Huși pe iconomul Neculai Roiu.

Cu mila lui D(umne)zeu

Smeritul Calinic Hariupoleos, locotenent Episcop Hușului

Considerând că pe lângă d(umnea)lui sard(arul) Anastasie Condrea, rânduitul epitrop la

biserica cu prăznuirea Sf(ântul) Necolai din politiea Huși, este trebuință încă de o persoană, care
purtând asăminea însușire de epitrop, în unire cu d(umnea)lui sard(a)r(ul) Condrea să se ocupe cu
toată energia de interesele materiale a bisericii. Prin aceasta a noastră episcopală carte rânduim în o
așa îndatorire pe cucernicia sa icon(omul) Necolai Roiu și totodată îi facem îndemnare ca în unire cu
cel de mai înainte orânduit epitrop d(umnealui) sard(arul) Condrea și cu concursul și prin înțălegere
cu preacucernicul protoereu de rezidență T. Gavriliță, care ca foncționaru spiritual de la sine po(a)rtă
o așa însărcinare, să să silească pentru a păstra avutul cel posedează biserica și precât să va pute(a)
al mări și înbunătăți, stăruind cu to(a)tă activitatea întru lămurirea sămilor date de fostul epitrop
răposatul acum Necolai Stălinescu și respingerea dritului ce acista / când era în viață / voea să-și
însușască cu tragerea venitului binalelor dănuite bisericii de cătră răpos(ata) văduvă Rucsanda
Zahariea, prin actul din 1844 – cu un cuvânt a să ocupa în înțălegire cu perso(a)nele arătate de mai
susde tot ce privește pentru folosul și înflorirea acestui sfânt lăcaș îndatoriți fiind a da la episcopie
regulate și sprijinite de dovezi, anuale semi de veniturile ce se vor încăsui și cheltuielile
întrebuințate spre a să cerceta și întări potrivit formelor.
Drept care spre a fi cunoscut în asămine îndatorire, i s-au dat acest episcopal decret
îmformat cu pecetea și iscălitura cuvenită.
Locotenetu
† Episcop Hușului Calinic Hariupoleos.
N° 326
1860 aprilie 12
Huși

ANI, Colecția Documente, 403 / 77, original, pecete.

457
 526. 1860 aprilie 20. Pităreasa Anica Buzne, fiica iconomului Teodor Gavriliţă, dă înscris
soţului său Vasile Buzne, prin care garantează suma de 60 de galbeni ce urma să fie primită din
averea răposatului episcop Meletie Istrati.
Înscris
Subtiscălita pităre(a)sa Anica Buzne, soţăia dumis(a)li pitar(ul) Vasăle Buzne, prin aceasta
declarcă asupra fondosului unor casă din politia Huşii a soţului meu în cari au garantat pentru 60 #,
ci urme(a)ză a priimi din dipozitul giudecătoriei ţânut(u)lui Fălciiu, din avere(a) răp(o)sat(ului)
episcop di Huşi, Meleti(e) Istrati / banii ci numitul soţu ari a lua di la răp(o)sat(ul) / nu am nici o
lipsă de zăstri, aflându-să toată zăstre(a) me(a) în întregime(a) ei.
Drept cari spre diplinire legiuirii di la pagina 288, din volumul colecţii, tomul întâi, am dat
aceasta în fiinţa membrului zăsăi giudec(ătorii) d(umnealui) Ilii Rămăndan.
1860 apr(ilie) 20
Anica Buzne, născută iconomul Teodor Gavriliţă.

Principatele Unite Moldova şi Vallahiea

Giudecătoria ţinut(ului) Fălciu

Înscrisul aciesta fiindu supt adivărata iscălitură prin punirea digitului d(um)n(ealo)r Anica
Buzne, născută iconomul Teodor Gavriliţă, potrivitu cu închierea din 22 ali curentei luni să legaliză
de giudec(ătorie) pi formă.
<ss> V. Vrabie.
<ss> Ilii Ramandan.
Director <ss> Bosie.
Şăf <ss>
N° 2301
1860 mart(ie) 20

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXV / 2, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

527. 1860 iunie 14. Obligaţia asumată de Lascarachi Costachi prin împrumutul de 2550 de
galbeni de la spătarul Gheorghie Gherachi, prin care şi-a ipotecat „fondosul” moşiilor Micleşti,
Scripţăneşti şi Răşcani de la districtul Fălciului. Cu întăritura Curţii de Întărituri a Moldovei din 16
iunie 1860.

No. 3977
2550 #, adică do(u)ă mii cinci sute cincizăci galbini zimţi m-am împrumutat de la
d(umnea)lui spat(a)r(ul) Gheorghie Gherachi, pe termin de doi ani cu procent legiuit, plătind de
doue ori pe anu la toată şasă lunia, şi la împlinirea terminului de doi ani mă îndatoresc ai plăti atât
capitele, cât şi procentu(l) legiuit, şi spre garanţia d(umi)s(ale) creditoriului am ipotecat fondusul
moşiei mele Micleştii, Scripţăneştii şi Răşcanii de la distr(ictul) Fălciului, însă în urma sarcinei de
1928 # ce datoresc cătră d(umnea)ei comisoaea Safta Filipescu Dobău, şi spre credinţă şi întocmai
urmare am iscălit, rămâind dreptatea d(umi)s(ale) creditoriului la din contra me(a) urmare a să
îndestula din vănzarea de veci a ipotecatelor moşii.
1860 iunie 14
<ss> Lascarachi Costachi

Principatele Unite
Curtea de Întărituri a Moldovei

458
 Luându-să încredinţare: 1 iu) că iscălitura de sub obligaţia de faţă este adivărată a
d(u)m(i)s(ale) dom(nului) Lascarachi Costachi; al II) că titlurile proprietăţii sint cercetate de curte,
iar în acest fondus privesc sarcinile următoare, şi anume, şasă sute galbini şi a lor dobândă cătră
d(umnea)ei Catinca Mavrogheni, una mie galbini şi a lor dobândă cătră d(umnea)ei Safta Filipescu;
opt sute optzăci şi cinci galbini zăstrea soţii d(umi)s(ale) Lascarachi Costachi şi no(u)ă sute
do(u)ăzăci şi opt galbini cu a lor dobândă cătră d(umnea)ei Safta Filipescu. Al III). Că soţia
d(umi)s(ale) Costachi au declerat că nu are pretenţie de zăstre; şi al IV) că creditoriul au diclerat că
să mulţumeşte cu asigurarea în urma sarcinilor arătate cu puterea documentilor fondusului
asigurător.
Curtea, conform închierii sale din 14 a curentei făcute în urmarea cerirei înregistrate sub No.
4511 legalizază această obligaţie în urma sarcinilor arătate şi cu lămuririle prescrisă.
<ss>
Secsia Iiu
No. 257
1860 iunie 16 zile

ANIC, Achiziţii noi, MV / 1, original, pecetea Divanului de Întărituri a Moldovei.

528. 1860 iulie 5. Actul de preţăluire al mărfii (materialului) dughenii evreului Ilie
Focşăneanu.

Act de preţăluire
Anul una mie optu suti şaizăci, luna iulie în cinci zăle. Gios iscăliţii proprietari di acareturi
din tărg Huşi, poftiţi fiind de d(umnealui) Ilie Rămandan, membru tribuna(lu)lui judecătoriei de
Fălciu, ca să facim preţăluire materia(lu)lui dughenii ce jădov(ul) Ilie Focşăneanu, o ari în uliţa mare
în megieşăi cu Bercu Croitor şi Ilie Croitoru, cari s-au horeşluitu cu închiriere cătră d(umnealui)
clucer(ul) Alecu Gheţăscu pi atâta timpu pi cât i-ar acoperi datorie pe capital de una mie şasă suti
treizăci lei lei i procentul lor, cu cari datoreşti d(umnealui) clucer(ului) prin sănetul din 11
săptem(v)r(ie) 1857, astăzi întrunindu-ne la faţa locului undi în prezănţa d(umnealui) membrului
recomendat, după diapro(a)pi luoare aminte ci am făcut materialului arătat(e)i dugheni, l-am
preţăluit drept şapti suti lei în conformitati şi cu preţurile politasati astăzi, fiind în No. baratcilor
aplecată. Deci pentru că preţăluire(a) de faţă s-au urmat di cătră iscăliţi(i) în cugeti curati şi fără
părtinire spre deplinire(a) literei V din reglement închieem acestu actu di preţăluire.
<ss> V(asile) Petrovici, pitar.
<ss> Toader Stoean.
<ss> Neculai Daniil.
Supt luari aminti a suptiscălitului s-au făcut preţăluire(a) de faţă.
<ss> I(lie) Ramandan.

Principatele Unite
Judecătoria Districtului Fălciului

Actul de preţeluire alăturatu pe lângă această coală de hârtie timbru fiindu sub adivăratile
iscălituri a dumilorsale pitariului Vasili Petroviciu, To(a)der Stoeanu şi Neculai Daniilu (feţi
cunoscuti Tribunalului) pe care s-au formatu în fiinţa d(umi)sale Ilie Ramandanu, se legalize(ază) de
acest tribunal pe formă cu iscăliturile cuvinite şi punire(a) peceţii.
<ss> Butuce.
<ss> V(asile) Vrabie.

459
 <ss> Gilţe.
P. Dir(ector) <ss> Mălăescu.
Biuroul al II cr
N. 65.
1860 septemvrie 19

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXIV / 1, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

529. 1860 iulie <f. z. >. Serdarul Mihălachi Joimir garantează pentru clucerul Alecu
Gheţăscu căruia i-a rămas dugheana evreului Ilie Focşăneanu din Huşi.

Garanţie

Subscrisul sărdari Mihălachi Jo(i)miru prin aceasta garantezu pentru cluceru(l) d(umnealui)
Alecu Gheţăscu, ci de la mezatul urmatu în tribunalul judiciar de districtu(l) Fălciu au rămas asupră-
i pi curgire triisprezeci ani zile dugheana evreului Ilii Focşănianu spre dispăgubirea d(umnealui) cu
somă de una mie două suti triizeci lei capital, după sinetul din 1857 septemv(rie) 11, i dobănda şi
tacsiea plătită sorei (...) şi cari dughiană, adică materiealulu ei după preţăluirea urmată au agiuns la
costu de şapte sute lei cu aceasta că d(umnealui) la înplinirea arătaţilor ani a închirierii va da
acaretul în starea celu primeşti după catagrafiea făcută numai puţinu că va ţine acaretul totu în starea
celu primeşti, iar la din co(...) mă diclar răspunzători eu ci garantez pentru aceasta cu averea
nimişcătoari ci o am privăzută în politia Huşi, pentru cari iscălescu.
1860 iulie (...)1 zile
<ss> M(ihălachi) Joimir.

Principatele Unite
Judecătorie districtului Fălciiu
Garanţie aceasta fiindu sub adevărata iscălitură a dumisale sărdariului Mihălachi Jo(i)miru,
conform cerirei ce au făcutu prin petiţie înregistrată subt N° 2757, i a (î)ncheierei camirei din 15 a
trecutei luni iulie se legaliz(e)ază de tribunal pe formă cu iscăliturile cuvinite şi punier(a) peceţii,
numai (î)ntrucâtu priveşte adevărata iscălitură.
<ss> Butuce.
<ss> V. Vrabie.
<ss> Gilţe.
Director <ss> Mălăescu.
Şeful de biurou <ss>
No. 66
1860 septemvrie 19 zile.

ANIC, Achiziţii Noi, MXXXIV / 2, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

_______________________
1
. Spaţiu gol.

530. 1860 august 9. Raportul prefecturii Galați privitor la elaborarea tablourilor

schiturilor Ghireasca, Pănușești și Zimbru de la districtul Covurluiului și despre situația
locuitorilor de pe moșia Zimbru.

Onoratului Minister a Cultelor și a Instrucțiilor Publice

Prefectura Galați
Raport
460
 În conformitatia ordinului onoratului Minister N. 7224, pregătindu-să tablourile cerute de
punctual I și al II pentru schiturile Ghireasca, Zimbru și Pănușeștii, din acestu district, precum și
osebite liste pentru acaretile, vitile și uneltile gospodărești a acelor schituri; Însoțit pe lângă acesta
cu respect să prezentiaze onoratului Minister, supuindu-se totodată că locuitorii de pe moșia Zimbru
nu sunt pontași, ci după o veche învoială lucrează numai câte 25 zile pea nu.
<ss> (...) Cantacuzino
N° 10080
1860 avgust 9

ANI, Fond Ministerul Cultelor și Instrucției Publice – Moldova, dosar 370 / 1860, f. 1,
original.

531. 1861 ianuarie 7. Dimitrie Castroian se adresează Consiliului de Miniștri și propune

cedarea caselor din Vaslui, moștenite de la Neculai Chiriac, pentru a servi ca sediu administrativ și
judecătoresc cu condiția deschiderii spitalului din Huși de către guvern în casele petiționarului,
cumpărate de la Smaranda Rizu.

Onorabilului Consiliu de Miniștri

În anul 1854, fericitul întru pomenire Domn Grigorie Ghica v(oie)vod viind la orașul Hușii
au binevoit a ține samă de trebuințele acestei comune și pe lângă alte îmbunătățiri, au făgăduit și
înființarea unui spital. Atuncea, eu am declarat că, realizându-se acest așăzământ de omenire, eu,
întru agiutorul său voiu da un capital de cincizăci mii lei spre a servi de fond nealienabil.
Mai apoi, vroind a vedea eu o oară mai înainte deschiderea spitalului, din propriul meu
îndemn, am cumpărat casele cu do(u)ă rânduri a d(umi)sale Smaranda Rizu, pe care le-am destinat
pentru acest așăzământ. La sfârșit, am mai pregătit și mobilațea spitalului pentru 12 bolnavi, precum
crivaturi, halaturi, tacâmuri.
Cu toate aceste(a), făgăduința domnească din 1854, nici până astăzi nu este realizată. Hușii
își așteaptă încă spitalul. Vroind din parte-mi a înlesni cât cu putință înființarea unui așăzământ
filantropic de cea mai mare nevoie, vin a propune Consiliului următoarele:
Rezidența districtului Vasluiu este cu desăvârșire lipsită de încăperi pentru autoritățile sale
administrative și judecătorești. De abia are o casă în ruină, ce poate servi mult pentru Politie.
Eu am în acest oraș în deplină proprieta casele moștenite de la moșul meu Neculai Chiriac.
Aceste case, prețăluite foarte grosu, reprezintă o valoră de cel puțin trei mii galbini. Casele sânt cu
totul noue; în ele pot încăpe(a) și Prefectura și Judecătoria. Aceste case, eu sânt gata a le hărăzi
statului în deplină proprietate, cu singura condiție ca guvernu(l) să ia măsurile cuvenite ca într-un an
de zile să se deschidă un spital măcar de 12 crivaturi în orașul Huși și anume: în casele ce eu le-am
destinat pentru aceasta; ear, ca fond de întreținere vecinic, să se răspundă în tot anul Epitropiei
Sf(ântul) Spiridon câte trei sute galbini dobânda a prețului de 3000 #
Valora caselor din Vaslui, ce le cedez Guvernului în deplină proprietate.
Cu mica sumă de 300 # înscrisă în budgetul său anual, guvernul va realiza do(u)ă foloase:
va îndestula do(u)ă trebuinți obștești, în Huși va ave(a) un spital, în Vaslui va ave(a) toate încăperile
trebuitoare instanțiilor sale. Cu primirea acestei hărăziri ar rămânea îndeplinită și cu prisosință
declarațiea ce am dat în anul 1854 pentru capitalul de cincizăcimii lei, ce am fost făgăduit ca fond de
întreținere pentru spitalul din Huși, de vreme ce în loc de 50000 lei, astăzi cedez un fond de o valoră
îndoită.
Rog dar pe Onorabilul consiliu, ca după ce va da cuvenita (h)otărâre asupra aceștii declarații
a mele, să binevoiască cât mai curând a-mi comunica rezultatul, spre cea mai departe lucrare.

461
 <ss> D. Castroean

Proces verbal
Nº 907
7 ianuarie 1861
Se recomandă D(omnu)lui Ministru al lucrărilor publice pentru ca să binevoiască a lua
măsurile cuvenite spre realizarea acestei fapte filantropice, propusă de petiționar, referând
Consiliului rezultatul unor asemenea măsuri spre a s eputea încheia lucrarea cuvenită.
<ss> <ss> <ss> <ss>

Se va supune adunării.
Sau mai întâi se va însărcina pe d(omnu)l Prefect de Vasluiu, pe d(omnu)l Președinte al
Municipalității, ca împreună cu experți să facă prețăluire(a), atât a caselor actual ocupate de
Prefectură, care sânt proprietatea statului, precât și îndeosebi a caselor oferite de d(omnu)l
Castroian, făcând inventariu amănunt despre starea acestor încăperi. Pe de altă parte, cerere(a) de
față se va comunica în copie Ministeriului de interne, cerându-se științele ce-ar avea asupra ofertei
făcute de d(omnul) Castroian și a făgăduinței domnești din 1854; precum și dacă Epitropia generală
a ospitalului Sv(ântul) Spiridon ar putea primi însărcinarea cuprinsă în această cerere pusă de
d(omnul) Castroean.
1861 martie 28

ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 69 / 1861, f. 3 și 7, original.

532. 1861 februarie 14. Jalba Ioanei, fiica lui Constantin Chichiță din satul Hurdugi
Răzăși, în pricina viețuirii cu soțul său Ioniță Țâglă.

Onorat Sf(inției) sale Părin(telui) Arhimandrit Melchisedec, locotenent de Epis(cop) Huși

De la Ioana, fiica lui Costantin Chichiță din sat Hurdugii răzăși
Jalbă

Părintele meu aflăndu-să cu lăcuința în sat Gușițăi, unde-i părintescul cuib, m-au luat cu
multe feluri de măguliri Ioniță Țâglă, m-au luat întru însoțiere. Iată trei ani să apropie și m-au tras la
casa părinților săi la Hurdugi, și din pricina lor de neînvoire cu numit soțu, m-ai stau la părinții mei
la sat Gușățăi, unde părinții mei ne-au cuprins cu înbrățoșare și el s-au arătat cu totul fără haractir.
Nici o muncă nu cunoștea, purtare de grijă pentru casa sa nicicum nu ave. În timpul cât am trăit,
numai două părechi moșmani mi-au luat și un tuapal, dară îndărăp nici era. S-au început de la naștire
fiu Ioan, căci luând parale pe muncă dacă i-am cerut să-mi facă ceva, el s-au depărtat a-mi da,
zicând că el are să-i dei la biru. Nu este destul că părintele meu ne poartă de grijă, au voit a să trage
la ai săi părinți, și eu știind și patima boalei sale ce o are curgire sângelui de la trupul său, care este
dovedit, n-am vroit a merge la ai săi părinți, m-au bătut cumplit și au vroit a mă gâtui și au vrut a mă
tăe cu topotul, și toate nevoile făcându-mi de am rămas cu spaimă și frică la casa tatălui meu,
anunâțându-mă că mai trebuiesc.
De aceasta cu lacrămi rog mila Sf(inției) V(oastre) să binevoiți a ordina cercetare spre
descoperire patimii sale ce are, care aduce nu puțină jignire mie și să fiu pusă la cale după legi la
mila Sf(inției) V(oastre).
Pre plecată slugă
Ioana, fiica lui Costantin Chichiță din sat Hurdugi Răzăși.
1861 febr(uarie) 14

462
 AEH, FEH, dosar 71 / 1861, f. 261, pachet 20, original.

533. 1861 aprilie 4. Declarația data de Smaranda Lambrino, soția lui Scărlat Lambrino,
asupra fondului moșiei Găgești, de la districtul Fălciu.

Onorabilului Divanu di întăritură

Zmăranda Lambrino
Declărație

Prin aceasta declar că asupra fondului moșii Găgeștii în cari soțul meu Scărlat Lambrino
vroești a mai garanta pisti sumile garantate și recunoscute de onor(atul) divan, pentru o sumă bani ci
vroești a lua cu înprumutu, nu am nici o pretenție sau măcar vreun lipsu de zăstre, așa precum că o
primesc în toată a ei întregime, liber fiindu cu asămine fondu și de dispoziție § 1640 din codul civil,
și dar rogu pi onor(atul) divan că dispozițiile ce bărbatul meu ar face cu avere(a) sa, să nu să
înpiedice di asămine caz, di vremi precum am zisu că nu am nici un lipsu de zăstre și avere (…)
dreaptă a sa, atât acum, cât și în viitor.
Pentru cari spre știință am slobozit aceasta sub adivărata me iscălitură.
1861 april(ie) 4 zile
<ss> Smaranda Lambrino

Principatele Române Unite

Tribunalu(l) judec(ătoresc) a districtului Fălciiu

În considerație avându-să că sarcinile privitoare asupra fondului moșii Găgeștii a dumisale

Scărlat Lambrino, atât cătră acest trib(unal) sânt în valoare de 930 #, 32 lei și 34 parale, ce au mai
rămas a răspunde cu dobânda lor, cât și de cătră curte(a) de confirmație cunoscute după ofiție N°
1342 în sumă de 5350 #, care peste tot alcătuiesc sumă de 6280 #, 32 lei și 34 parale, să mai
răspundă. (...).
M(asa) II
No. 1652
1861 aprilie 8

ANIC, Fond Achiziţii Noi, MXXXVIII / 1, original, pecetea judecătoriei districtului Fălciu.

534. 1861 aprilie 27. Mărturia lui Ștefan Angheluță, proprietarul moșiei Băhnarul, pentru
hirotonisirea cliricului Ștefan Buzdugan pe seama bisericii din satul Bahnari.

Subscrisul, proprietariu(l) moșiei Băh(n)arului, prin aceasta declar că dumn(a)lui cliricul

Ștefan Buzdugan1, cerut de cătră locuitorii satului Bahnarii, a se hirotonisi preut la biserica din
arătatul sat, este primit și cerut și de mine a se hirotonisi preut la numita bisărică, căruea pentru
servitiul chemării sale mă-ndatorescu ai da mulțămirile cuvinite pentru care se adeverează mărturia
de față și de către mine.
1861 aprili(e) 27
<ss> Ștefan Angheluță

AEH, FEH, dosar 68 / 1860 – 1861, f. 116, original.

_________________________
1
Hirotonisit la 14 mai 1861; în Ibidem, f. 118.

463
 535. 1861 mai 4. Decretul de numire a protosinghelului Nichefor Iliescu ca proestos și
epitrop al bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși.

Principatele Unite
N° 342
În 4 mai 1861
Episcopia de Huși
Arh(imandritul) Melch(isedec), locoten(ent) de Episcop

În legiuirea pentru organizarea seminariilor § 8, lit. g. se hotărăște că rectorii seminariilor să

fie totodată și proestoși pe la bisericile date de epitropi spre serviciul seminariilor.
În puterea deci a menționatei legiuiri, precum și pentru păstrarea bunei orânduele întru toate
la Biserica cu hramul Sântului Ierarh Nicolae din politie Hușilor, care mai dinainte este dată
seminarului de aici.
Pre cuvioșia Sa Protosinghelul Nichefor Iliescu, Rectorul Seminariului este recunoscut pe
viitor de proestos al numitei Biserici, dator fiind a privighea pentru păzirea bunei orânduele
bisericești și cuviincioasele purtări a clericilor acei biserici în timpul Sântelor Servicii. Pentru care
toți bisericașii de acolo sânt datori a asculta povețuirile precuvioșiei Sale și a arăta supunerea
cuvenită unui povețuitor spiritual și proestos al acei Biserici potrivit canoanelor.
Totodată se recunoaște prin aceasta Pre cuvioșiei Sale și dritul de membru al epitropiei
Bisericei Sântului Ierarh Nicolae, pentru care va lua parte cu ceilalți sin epitropi la tot aceea ce
privește administrarea materială a menționatei Biserici în veniturile și cheltuielile ei, având a se
conforma în totul instrucțiunilor date de Epitropie.
Drept aceea s-a dat precuvioșiei sale protosinghelului Nichefor Iliescu, rectorul seminarului,
acest decret din partea Episcopiei, întărit dupre forme.

AEH, FEH, dosar 68 / 1860-1861, f. 133-134, original.

536. 1861 mai 12. Suplica preotului Gheorghe Lascăr de la biserica cu hramul „Sfântul
Nicolae” din Huși prin care cere eliberarea pauceniei.

Preacuvioase Părinte!
Suplică

Subscrisul fiind hirotonit preot de cătră Prea sfinția sa Episcopul Ghenadie, tocmai din anul
1857, din osebite împrejurări n-am primit până acum paucenia; deci acum prea plecat Vă rog să
binevoiți a-mi slobozi cuvenita-mi paucenie.
<ss> Gheorghie Lascăr, iconom.
1861 mai 12

AEH, FEH, dosar 68 / 1860-1861, f. 152, original.

537. 1861 iunie 25. Suplica dascălilor Costantin Doni și Vasile, sin Iancu, din satul
Plotonești, către arhimandritul Melchisedec Ștefănescu, Locotenent de Episcopal Eparhiei Hușilor.

Respectabilului locotenent de Episc(op) Hușii

Părin(telui) Melchisedec
De la dascălul Costantin Doni și dascal Vasilii, sin Iancu din sat Plotoneștii

464
 Suplică

Ne aflăm slujitori din pomenitul satu de o îndelungată vreme a douzăci și cinci ani, fără să
avem vreo leafă sau vreun venit, ci numai cu lucrare pământului ne hrănim, de cât că (...) slujitorii
bisericeșt am avut o puțină mângâere, pentru că nu dăm bir și că eram scutiți de toate havalele
atârnate pe lăcuitori, acum lasă că plătim dare personală și liafa străngătoriului.
Dară întâi asupriți că orice bele vine la sat pe noi ne apucă, stau gata să ne trimită la lăcuste,
să plătim liafa pisarului și altele. De aceasta plecați rugăm mila Pria cuvioșiei V(astre) să binevoiți a
mijloci scutirea noastră de dare și havalele, pentru că pășim regula bisericii și am rămas mai osândiți
decât toată opște(a) satului și va fi mare pomenire.
Pre plecate slugi
<ss> Costantin Doni
<ss> Vasăli, săn Iancu
1861 iunie 25 zile

Rezoluție: 1861 iunie 26

Despre cuprinderea suplicei de față se va face poftire prefecture de a ordina cui se cuvine a
lăsa în nelucrare pe suplicanți de la alte havalele, afară de darea pusă de adunare asupra dascălilor,
fiindcă ei pentru serviciul lor nu au de la stat nicio recompensie, alta afară de oaricare scutiri de
îndatoririle ce privesc pe săteni.
<ss> A(rhimandritul) Melchisedec

AEH, FEH, dosar 71 / 1861, f. 231, pachet 20, original.

538. 1861 august 28. I. Mârza, prefectul districtului Fălciu cere Ministerului încuviințarea
contractului de închiriere a caselor iconomului Ilie Ștefănescu pentru spitalul jandarmilor și
arestaților din Huși.

Principatele Unite
Prefectura Fălciu
Biuroul al IIIle(a)
Nº 11455
Huși, 28 august 861
Domnule Ministru!
Pe baza dezlegării Domniei Voastre prin oficia Nº 47779, încheindu-se cuvenitul contract cu
Sfinția Sa Ilie Ștefănescu, pentru închirierea caselor ce le are în politia Hușii, cu prețul de 60 # pe
an, care să sărveze de spital jandarmilor și arestaților, Subscrisul vi-l prezentează Domnule Ministru
și vă spune că, dupre câte stăruințe am întrebuințat către proprietariu n-au vroit a se primi și cu
facerea sau măcar reparative sobelor în cursul anilor, subscriind menționatul contract cu astfel de
condiție. Asemenea că prețul hârtiei gradual să fie în jumătate. Prin urmare dacă Domnia voastră
încuviințează zisul contract binevoiți a-mi da dizlegarea cuvinită.
Binevoiți vă rog Domnule Ministru a primi încredințarea preaosebitei mele considerații.
Prefect <ss> I. Mârza
<ss> D. Nica1

Domniei sale
Domnului Ministru al lucrărilor publice

ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 202 / 1861, f. 4, original.

465
 _________________________
1
. Directorul prefecturii Fălciu.

538 a. 1861 noiembrie 3. Suplica ieromonahului Vitale, superiorul schitului Fundul

Crăsniței, proprietatea vornicului Scarlat Roset, prin care cere hirotoniserea unui ieromonah și a
unui monah.

Prea Cuvioase Părinte

La schitul Fundul Crăsniței, ce este pe proprietatea d(umi)sale vornicului Scarlat Roset,
unde subscrisul este superior, sânt Nº de 14 monahi și sântem lipsâți cu totul de căutarea sufletească,
pentru care dar mă rog cu umilite metanii să binevoiți a regula cele de cuviință, de a ni să hirotoni un
ieromonah și un ierodiacon, pe un diacon și un monah, dintre monahii petrecători în acest schit carii
sânt cu o conduit neprihănită.
Al Prea cuvioșiei voastre
Plecat servu
<ss> I(e)romonah Vitale
1861 no(i)embrie 3

Rezoluție:
1861 no(i)embr(ie) 3. Fiindcă schitul Crăsnița nu este între schiturile desființate; fiindcă
monahii acolo petrecători nu pot fi fără obcinuita și legiuita pentru monahi pravila bisericească și
aceea reclamă numaidecât a avea preot și diacon fiindcă aici nu se poate aplica legiuirea pentru
atestatele de învățătura seminarului; căci nici un seminarist nu s-ar îngădui să fie preot la acest schit,
unde monahii nu au nici un venit afară de lucrul mâ(i)nilor sale, subscrisul pentru a veni în ajutorul
necesității de preot și diacon la numitul schit, se vede nevoit a încuviința hirotonia unui diacon din
acel schit în preot și a unui monah, tot din acel schit, în ierodiacon, cu condiție ca ei mai întâi să se
cerceteză și să se aleagă a fi cât se poate mai bună (...) și ca dreptul lor de a liturghisi să se
mărginească numai în schitul Crăsnița; eară ducându-se de acolo aiure, nu vor avea voe a mai
liturghisi. Persoanele alese și recomendate de superiorul schitului se vor trimite la episcopie, spre a
se cerceta și de subscrisul și a li se face cunoscută condiția lor care se învoiește hirotonia lor, și a lua
de la ei în scrisă declarație, că vor petrece toată viața în numitul schit.
<ss> A(rhimandritul) Mel(chisedec)

AEH, FEH, dosar 68 / 1860-1861, f. 245, pachet 20.

539. 1861 noiembrie <f. z.>. Prefectul de Fălciu, Miclescu, solicită Ministerului banii
pentru plata chiriei caselor economului Ilie Ștefănescu, închiriate de spitalul jandarmilor și
arestaților, precum și suma de zece galbeni.

Principatele Unite
Prefectul Fălciu
Biur(oul) IIIlea
N. 16265
Huși. Noiembrie 1861
Domnule Ministru!
Văzindu că ați aprobat contractual ce v-am trimis cu referatul Nº 11455, cutez a vă prezenta
pe acesta închietu acum cu sfinția sa economul Elie Ștefănescu pentru închirierea caselor sale spre a
servi de spitalu arestaților și jandarmilor bolnavi; casele dupre stăruința subscrisului s-au introdus la
un preț mai avantagiosu pentru stat.

466
 Pășind acum numai chestia mobilării caselor, a îmbrăcămintei bolnavilor ce se vor întâmpla,
a âncălzirei, a lumânărilor, precum și a serviciului necesariu.
Pentru cea Iiu și pentru a doua am căpătat consimțământul proprietarului de a ajuta din parte-
I cu zece galbini din chirie, ceea ce au și făcut; dar acești bani nu sintu de agiuns, precum veți vedea
din devizul ce vă alăturez, mărginit în cele mai stricte necesare și făcut cu cea mai mare economie.
Pentru luminarisire trebuiesc cel puțin 18 ocă lumânări pe an.
Pentru încălzirea și facerea bucatelor cinci stânjini lemne aproximativ, idem pe an.
Pentru serviciul de zi și noapte, precum și pentru facerea bucatelor neapărat trebuie o femeie
cu 50 lei pe lună, cel puțin, și masa.
Aducându-vă acestea la cunoștință, precum și aceea că, conform rostirei contractului am și
strămutat bolnavii în casă, ordonând îngrijitorului a închipui de toate cu dovezi controlicești până la
regularisirea ce veți ordona, vă rog binevoiți de îndată să-mi trimiteți banii chiriei, precum și osebiți
zece galbeni / carii dupre cuvântul ce am dat proprietarului, se vor scădea analogu din câștiurile de
la Sfântu(l) Gheorghie viitoriu și înainte /; Restul dupre dovezi, spre a-mi îndeplini în totul această
sacra datorie.
Binevoiți vă rog Domnule Ministru a primi încredințarea prea osebitei mele considerațiuni.
<ss> Miclescu

ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 202 / 1861, f. 8-8 v., original.

540. 1862 ianuarie 4. Ministrul Lucrărilor Publice este înștiințat de înaintarea lucrărilor
pentru înființarea spitalului din Huși de către Dimitrie Castroian.

Principatele-Unite
Ministeriul Trebilor Interne
al Moldovei
Secția III
Biuroul II
Nº 117
Iassi în 4 ghenari 1862
Domnule Ministru,

În adresa D(umnea)v(oa)s(tră) sub Nº 8266, prin care mijlociți a vi se comunica știință dacă
în acest Ministeriu sânt înaintate lucrări în privința făgăduinței ce ar fi dat Domnul Dimitrie
Castroeanul la trecutul an 1854 a interveni în ajutorul înființării unui ospital în orașul Hușii.
Am ono(a)re a vă răspunde D(omnu)le Ministre că la acest Ministeriu nu se află nici o
lucrare în arătatul caz.
Primiți vă rog Domnule Ministre asigurarea prea osebitei mele considerații.
<ss>

Domniei Sale
Domnului Ministru al Lucrărilor Publice.

ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 69 / 1861, f. 8, original.

541. 1862 ianuarie 31. Ministerul Lucrărilor Publice este informat despre imposibilitatea
epitropiei casei Sfântul Spiridon din Iași de a întreține spitalului din Huși.

Onorabilului Ministeriu al lucrărilor publice

467
 La adresa acelui onor(at) Minister Nº 8267, pe lângă care s-au anexat și copie de pe
declarația dată consiliului de miniștri de cătră d(omnul) Dimitrie Castroian, relativ pentru niște case
a sale din târgul Vaslui, ce le-a hărăzit în folosul statului cu condiția ca venitul anual de 300 # să se
răspundă de cătră acesta în primire(a) epitropiei casei Sf(ântului) Spiridon, spre întreținerea unui
ospital în târgul Hușii, cu onoare să răspunde Ministeriului că suma de trei sute galbini, chiria
arătatelor case, nu este îndestulătoare pentru întreținerea unui ospital de 12 crevaturi, cu toate cele a
lui trebuincioase; și mijloacele financiare a acestei epitropii astăzi se găsesc foarte restrânse încât cu
(!) o eartă de a contribui și de la sine. Prin urmare după așa înpregiurări epitropia aceasta nu poate
lua asupră-și însărcinare(a) propusă prin menționata adresă a Ministeriului.
<ss>
Secția IIa
Nº 121
Șef secție <ss>
1862 ianuar(ie) 31 zile.

ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 69 / 1861, f. 10, original.

542. 1862 ianuarie 17. Raportul prefecturii districtului Fălciu adresat Ministerului de
Interne cu privire la închirierea caselor iconomului Ilie Ștefănescu „pentru ospitalul arestaților și a
jandarmilor” din Huși.

Copie de pe raportul Prefecturii distr(ictului) Fălciu sub Nº 821 din 17 ianuarie 1862,
adresată Ministerului Intern.

La ordin(ul) D(umnea)vo(a)stră N. 562, cu respect vă supun că după autorizațiea d(omnu)lui

ministru al Lucrărilor Publice, primită în urmarea mijlocirei făcută de d(umnea)v(oastră), precum se
vede din ordinea Nº 14797, închiriind pentru ospitalul arestaților și a jandarmilor de la acest district,
casele din Huși a iconomului Ilie Ștefănescu pe timp de cinci ani, începătoriu de la 26 octomvrie
1861 cu prețiu(l) de 60 # pe an, am format și un inventar pentru 6 crivate cu ale lor obiecte, care sunt
de neapărata trebuinția a se așăza în ospital și am mijlocit d(omnului) generalul arestelor că se va
stărui către d(omnul) Ministru Public pentru eliberarea condeiului de 3165 lei, 12 parale, cât
compune facerea ziselor obiecte.
Pentru conformitate
P. Șeful Biuroului al II
C.G. Savinescu.

ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 202 / 1861, f. 17, copie.

543. 1862 martie 8. Ministerul de Interne se adresează Ministerului Lucrărilor Publice în

legătură cu raportul prefectului de Fălciu, atingător de închirierea unui local pentru spitalul
jandarmilor și arestaților din Huși.

Principatele Unite
Directoriatul Ministerului de Interne
pentru Departamentul Moldovei
Secția IV
Biuroul II
Nº 4692

468
 în 8 martie 1862
Domnule director!
În privirea raportului ce din nou am primit de la domnul prefect de Fălciu sub N. 3377,
atingătoriu de închirierea unui local pentru spitalul jandarmilor și a arestaților bolnavi, precum și
pentru facerea a șasă crivate cu ale lor obiecte la spital; am ono(a)re a vă repeta adresa Nº 2579 și a
vă ruga să binevoiți a regula grabnic cele de cuviinția, împărtășind și pe această direcție cu științia.
Primiți d(omnule) director încredințare(a) prea osebitei mele considerații.
<ss> N. Catargi
Șef secții <ss>

Domniei sale
D(omnului) director a Ministerului Lucrărilor Publice pentru Departamentul Moldovei.

ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 202 / 1861, f. 20, original.

544. 1862 martie 15. Suplica iconomului Ilie Ștefănescu prin care solicită „câștiul” pentru
casele închiriate spitalului arestaților din Huși.

Copie de pe suplica iconomului Ilie Ștefănescu din 15 martie 1862.

Vă rogu dați-mi câștiul Sf. Dimitrie trecut 861, pentru casele ce le am închiriat pentru
spitalul aristanților, fiind destul de atunce și până acum de când aștept.
Pentru conformitate,
<ss> P. Ciudin

ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 202 / 1861, f. 22 v., copie.

545. 1862 aprilie 25. Suplica iconomului Ilie Ștefănescu prin care solicită „câștiul” pentru
casele închiriate spitalului arestaților din Huși.

Copie de pe suplica D(umi)s(ale) iconomului Ilie Ștefănescu din 25 aprilie 1862.

Prin suplica de la 15 martie am cerut a mi se elibera câștiul Sf. Dimitrie 1861, pentru casele
ce le-am închiriet pentru spital(ul) arestanților și văd că nu mi s-au făcut nici o îndistulare. Rog
plecat pe onorata Prefectură să binevoiască ami elibera așa precum au vinit și al Sf. Gheorghe și eu
nu m-am îndestulat pentru cel întâi.
Pentru conformitate,
<ss> P. Ciudin

ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 202 / 1861, f. 25, copie.

546. 1862 <după decembrie 23>. Mărturia preotului Teodosie Lascăr pentru botezarea
Elenei Poamă la 5 noiembrie 1849 în biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși.

Mărturie

Prin care subscrisul preut servitor la biserica cu hramul Sf(ântul) Nicolae din târgul Hussii,
dau această mărturie pentru femeia Elena Pomană, de religie ortodoxă, fiica dum. sale văduvei
Maria, născută Condre, a căriea părinte a fost Nicolai Pomană, ea este născută la anul 1849, luna
noiembrie în 5 zile.

469
 Botezul i s-a cetit de subscrisul în pomenita biserică, având de nănași pe doamna Maria
Caricadi, soția d(om)nului Atanasie Caricade de aicea din Huși, pentru care după cerire(a) ce mi s-a
făcut de d(umnea)ei Maria Condria, am dat această întărită și cu sigiliul bisericii, spre a sluji de
dovadă la locul cuvenit.
<ss> Pr. Teodosie Lascăru

AEH, FEH, dosar 62 / 1863, f. 2, pachet 28, original.

547. 1863 ianuarie 16, Huși. Armeanul Anton Maneg solicită catehizarea și botezul în
Biserica Ortodoxă.

Prea Sfințite Stăpâne

Subscrisul, voescu a îmbrățășa religie ortodoxă, cu respect vin a vă ruga să binevoiți a

ordona catehisari și (botezarea) me după Sf(intele) Canoane a Sf(intei) Biserici de răsărit, supuindu-
vă că sunt născut den părinți armeni răsăriteni, a cărora religie până în prezent s-a păstrat și de
subscrisul.
Al Prea Sf(inției) Voastre întru tot plecat și supus serv
<ss> Anton Maneg
1863 Ghenari 16, Huși.

Rezoluție:
1863 ianuarie 16
Fiindcă Dogmele Bisericii armene în puține oarecare puncturi se deosebesc de dogmele
Bisericii Ortodoxe, anume în învățătura despre Unirea celor două firi în Christos, în dogma despre
patimile Fiului lui Dumnezeu și în numărul Sinoadelor Ecumenice, apoi se decide:
1) Suplicantul se va catihiza mai întâi asupra acestor puncturi dupre învățătura Bisericii
Ortodoxe, cercetându-se totodată de știe și rugăciunile necesare oricărui creștin.
2) În tot timpul catihezei va urma la Biserica Episcopiei sara și dimineața.
3) După catihizare va scri însuși și subscri Simbolul Credinței și dogmele deosebitoare de
Armeni ale Bisericii Ortodoxe pe care apoi le va și citi în Biserică la săvârșirea orânduielii de unire
cu ortodoxia.
4) Unirea lui cu Biserica Ortodoxă se va face prin Mărturisirea credinței ortodoxe și ungerea
cu Sf(ântul) Mir după orânduiala prescrisă la asemenea caz în Evhologhion.
5) Aducerea întru înplinire acestor dispozițiuni se recomandă Protoiereului dispărțirii întâia
de Fălciu și orânduiala Unirii spre a i se da act de recunoașterea lui ca creștin ortodox.
<ss> A(rhimandritul) Melchisedec.

AEH, FEH, dosar 54 / 1865, f. 1, pachet 27, original.

548. 1863 ianuarie 10. Protoiereul Nicolae Popescu recomandă ca dascăl la biserica din
satul Urlați pe Vasile Melinte.

Principatele Române Unite

Protoieria
Secțiunea Ie de Fălciu
N° 11
1863 ianuarie 10

470
 Prea Sfințite Stăpâne
La biserica cu patronu Sf. Ioan din comuna Urlați, fiind trebuința de un dascălu, cu tot
respectul ve recomand pe d(umnea)lui Vasile Melinte și ve rogu ca să binevroiți de a elibera
cuvenitul decret.
Protoiereu <ss> N. Popescu
Secretar <ss>

Prea Sfinției Sale

Archiereului Melchisedec, Locotenent de Episcop Hussi.

AEH, FEH, dosar 77 / 1864, f. 9, original, pachetul 32.

548 a. 1863 februarie 23. Suplica ieromonahului Vichentie de la schitul Bursuci.

1863 februarie 23
Suplică
Subscrisul, sânt călugărit și hirotonit ieromonah în Monastirea Secului; de unde cu
binecuvântarea Prea Sfințitului Dionisie, fostul stareț a Monastirei Neamțului și Secu, am venit la
Monast(irea) Floreștii, dupre înțelegerea ce au avut Prea cuviosul părinte Nil ( egumenul Monastirea
Florești) cu amintitul stareț; și după aceasta întâmplându-se reposarea nacealnicului de la schitul
Bursucii, proprieta a Monastirei Floreștii, părintele egumenul m-au rânduit pe mine în locul lui de la
23 aprilie, anul ecspirat, de când osebitele împregiurări nu numai (...) a face cunoscut protoiereului
respectiv aceste împregiurări; pentru care sânt și oprit acum de a sluji Sfânta Liturghie, după un
referat ce v-a prezentat Pre(a) Sfinției Vo(a)stre.
În urmarea aceasta, dar cu smerită metanii vă rog Prea Sfințite Stăpâne, să binevoiți a regula
liberarea me(a) de sub canonisirea în care mă aflu.
La mila Prea Sf(inției) Vo(a)stre
Smerit serv <ss> Vichenti, (i)eromonah.

AEH, FEH, dosar 95 / 1863, f. 56, pachet 29, original.

549. 1864 ianuarie 16. Protoiereul N. Popescu recomandă pe Nicolai Focșa, ca dascăl
pentru biserica cu hramul Sfântul Arhidiacon Ștefan din satul Gușiței și solicită decretul de numire.

Principatele Române Unite

Protoieria
Secției Ie de Fălciu
N° 52
1864 ianuar 52
Prea Sfințite Stăpâne,

În locul dascălului Vasile Foce din comuna Gușițăi de la biserica cu hram Sft. Arhidiacon
Ștefan, ce au reposat vă recomand în locui pe fiul seu Nicolai, care merită de asemine funcție,
Rugându-vă ca să binevroiți ai elibera cuvenitul decret.
Primiți prea Sfințite Stăpâne asigurarea distinctei mele considerații.
<ss> Protoiereu N. Popescu
<ss> Secretar

471
 Prea Sfinției Sale
Arhiereului Melchisedec Locotenent Episcop Hussi

Rezoluție: Să se libereze cuvenitu decret.

<ss> V. Mandinescu
S-au eliberat decretul N. 52 din 25 / 6 ianuarie 1864.

AEH, FEH, dosar 77 / 1864, f. 10, pachet 32, original.

550. 1863 ianuarie 28, București. N. Lahovari, ministrul de interne, se adresează

ministrului agriculturii, comerțului și lucrărilor publice, în legătură cu plata chiriei caselor din
Huși, în care funcționa spitalul arestaților și al jandarmilor.

Principatele Unite Române

Ministerul din Intru
Anul 1863. Luna ian(uarie) 28
Secțiunea
Nº 2378
București
Domnule Ministru,
Asupra celor cuprinse în adresa Dv. cu N. 10322 din anul expirat, Am ono(a)re a Ve
răspunde că până acum nu s-au primit nici o cerere pentru plata chirii localului Spitalului arestului și
a jandarmilor din Huși. Iar când se va înfățișa, veți cunoaște că se va plăti numai pentru arestul
Spitalului, iar pentru al jandarmilor privind pe Ministerul de Resbelu se va îndrepta pe proprietar
acolo.
Primiți, D(omnu)le Ministru încredințarea osebitei mele considerații.
Ministru <ss> N. Lahovari
Șeful Secției <ss>

D(omnu)lui Ministru agriculturii, comerțului și al Lucrărilor publice.

ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 202 / 1861, f. 27, original.

551. 1863 februarie 17. Tablou cu școlile din districtul Tutova.

Districtul Tutova
Tablou arătătoriu de școlile ce se află în acest district. 1863 fevruarie 17.

Nr. Plasa și numele comunei cu școală Numele și prenumele Ordinul Ministrului cu data
profesorului rânduirii.
1 Comuna Limbueștii, plasa Simila. D. Ioan Lupanu Februarie 1861. N. 1095.

Întocmai după științele primite.

<ss>

ANIC, MCIP, dosar 6 / 1863, f. 18, original.

552. 1863 mai 17. Ministerul de Război se adresează celui al Lucrărilor Publice în privința
caselor închiriate din Huși pentru cazarma de jandarmi și arest.
472
 Ministerul de Resboi
Direcția II
Administrația Generală
I Divizie
II Secție
Nº 2100
București. 1863 mai 17
Domnule Ministru,
De la comandantul companiei a X de jandarmi staționată la Huși se întâmpină raportul N.
257, prin care arată că casele ocupate de cazarmă au fost închiriete onor(atului) Minister până la 1
Ianuarie anul curent, dedesuptul cărora este și încăperile arestului și negăsindu-se alte încăperi spre a
se închiria de la arătatul timp pe conta acestui Minister, stă și până astăzi întrânsele, cerând
dezlegare de urmează a închiria acele încăperi și de a se scoate arestanții din încăperile ce le ocupase
autoritatea civilă și contribuie la plata chiriei pentru stat.
Acest(e)a am onorul a le comunica D(umneavoastră), invitându-vă a trimite acestui Minister
copie după contractul expuselor case și ai comunica dispozițiile luate în ceea ce privește pentru
încăperile ce se ocupă de arest, a cărora chirie nu privește pe acest Minister.
Primiți D(omnu)l(e) Ministru încredințarea osebităi mele considerații.
Ministru <ss>
Șeful Divisiunei <ss>
D(omnu)l(i) Ministru al lucrărilor publice.

ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 202 / 1861, f. 38, original.

553. 1863 mai 25. Ministerul de Război se adresează celui al Lucrărilor Publice în privința
caselor închiriate din Huși pentru cazarma de jandarmi și arest.

Ministerul de Resboi
Direcția II
Administrația Generală
I Divizie
II Secție
1863 mai 5
Domnule Ministru,

În urma adresei acestui Minister N. 2100, se întâmpină de la comand(antul) Comp(aniei) a

Xa de jandarmi din Huși depeșca Nº 413, prin care cere grabnic a i se da dezlegare la raportul Nº 257
pentru închirierea caselor de cazarmă.
Comunicându-se aceasta D(umnea)v(oastră), am onorul a vă invita ca să grăbiți înaintarea
cerutei prin menționata adresă, copii(e) de contract și a da relații de cele dispozate în privința
încăperilor ocupate de arestanți, spre a putea acest minister da ordin(ul) cuvenit numitului
comandiru.
Primiți D(omnu)le Ministru, încredințarea osebitei mele considerații.
Ministru <ss>
Șeful Divisiunei <ss>

D(omnu)lui Ministru Lucrărilor Publice.

473
 ANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 202 / 1861, f. 38, original.

553 a. 1863 octombrie 10. Referatul protoiereului de Tutova cu privire la alegerea în

funcția de iconom al mănăstirii Adam, districtul Tutova, a shimonahiei Pamfilia Iscovsca.

Protoiereul dispărțirei a II
a districtului Tutovii
Nº 670
Berlad. 1863 octomvr(ie) 10 zile

Principatele Unite Române!

Prea sfințite Stăpâne!
Ordonat fiind de pre(a) sfințiea voastră prin stăpâneasca oficie N. 1283, de a face alegere de
iconoamă și membră la comitetul iconomic, în unire cu d(omnu)l Stefan Alisandrescu, avocatul
Ministerului de culte, (i)eri la 9 octombr(i)e, întrunindu-ne amândoi la zisa monast(ire), în localul
predestinate de cătră comitetul acestei monastiri, în prezența a tot soborului, cât și a comitetului care
au asistat până la finitul tuturor lucrărilor, participând la operație; s-au făcut alegerea în toată regula
și exactitatea, și din 128 votanți din lista a 153 maice, din care se compune întregul sobor,
majoritatea de 80 voturi a căzut asupra shimonahiei Pamfilia Iscovsca.
Și pentru îndeplinirea unei aseminea lucrări, pe de o parte am referat d(omnului) ministru de
culte în unire cu d(umnealui) avocatul, ear pe de alta cu profundă supunere referez și Presfinția
voastră.
Primiți vă rog Presfințite Stăpâne încredere(a) preosebitei mele considerări și devotamentul
ci vi-l păstrez.
<ss>
Presfințitului și milostivului Stăpân, D.D. Melchisedec, locotenet Episcop Sf(intei)
Episcopii de Huși.

ANV, FEH, dosar 46 / 1862-1863, f. 69, pachet 27, original.

554. 1863 noiembrie 26. Inventarul schitului Grăjdeni, dat în primirea ieromonahului
Inochentie.

Catagrafie de averea găsâtă pe moșia schitului Grăjdenii, atârnată de mănăstirea

Obiectelor Golia.
N. Lămurire de numirea averii
1 Sfănt Potir de argint suflat cu aur.
1 Discos, asămine.
1 Steluță, asămine.
1 Linguriță, asmine.
1 Una copie de oțăl cu mănunchiu de argint suflat cu aur.
3 Bucățăli mici de argint.
1 Pecete a schitului de alamă Sfăntul Toate aceste pusă într-o cutie înbrăcată
Nicolae. cu piele (…) înlăuntru cu plisă.
3 Văzduhuri vechi în deosăbite coloare.
1 Burete.
1 Cadelniță de argint.
474
2 Candile de argint.
1 Evanghelie grecească.
1 Carte grecească istorie.
26 Douăzeci și șese cărți bisericești grecești.
1 Una icoană lunare de hârtie.
5 Bucăți făclii de ceară, groase.
1 Ladă veche, stricată.
3 Perdele Aceste două de la icoanele împerătești.
cafenii.
1 Perde(a) albă
1 Perde(a) colorată, cusută cu fir.
3 Perdele de cit, vechi.
1 Bocce(a) de cit veche.
1 Văzduh, roșu.
1 Stiharu de mătasă.
1 Poală de proschinatariu.
1 Felon de cit.
3 Prosoape.
5 Candile de bacfon.
5 Globuri porțelan pintre candile,
1 Serafim lemn poleit.
1 Policandru țn bucăți de bacfon.
1 Tuas (!) aramă de făcut aghiazmă.
1 Talger bacfon pentru nafără.
1 Sfeșnic alamă.
1 Ladă de Brașov.
2 Octoiche.
1 Triod.
1 Psaltire.
1 Mineiu.
1 Penticostariu.
1 Liturghie.
1 Panahidă.
1 Molebin.
1 Ilii Miniat.
1 Apostol.
1 Poală galbănă de analog.
1 Epetrahil albastru.
1 Înbrăcăminte de cit pentru Pristol.
2 Văzduhuri.
1 Felon galbăn de adamască.
1 Felon alb de pica.
1 Stihariu verde de adămască de mătasă.
1 Felon adamască de bumbac albastru.
1 Felon musehin de lână.
1 Stihariu alb diaconesc.
1 S(t)ihariu de cutni în dungi.

475
1 Felon subac.
1 Stihariu anghină roșie.
1 Stihariu albu în flori.
1 Văzduh de cit.
1 Aco(pe)rământ de Sfântul Potir, margin(e)a catife stacoșie.
1 Acoperământ albu, asămine.
1 Față de cit albastru.
3 Părechi rucaveță.
2 Aurarie diaconești.
4 Candile de mărgeli.
2 Sfinte antemise.
1 Sfeșnic alamă.
1 Bucată stofă noauă.
1 Catapeteasmă de mușama.
4 Icoane împeratești.
1 Icoană Maica Domnului cu strana ei.
1 Icoană Sfință Voevozi.
2 Și împerătești de lemn.
2 Iconiți lemn ci șăd alăturea cu Răstignirea.
2 Sfeșnice de lemn mari.
2 Sfeșnice de lemn mici.
9 Făclii de lemn.
1 Analog de lemn.
1 Policandru de lemn.
1 Cruci Răstignirea, de lemn.
Lucrurile din chiliile de la schit.
2 Canapele de lemn stricate, cu cit rupt, pe care sânt doauă mindire cu pa(i)e.
6 Scaune în jălțu de lemn, proaste, vechi.
1 Masă rotunda cu patru picioare.
1 Dulap lemn lipit de perete, numai cu rafturi.
1 Scaun în jălț în finic lung.
3 Perdele de cit vechie.
4 Icoane de lemn și o cruci mică galbănă.
15 Strain de lemn vechi și stricate.
2 Perini de părete, rupte, unplute cu pai(e).
1 Clopot a schitului, mic.
193 Adecă una sută noauă zăci și trii obiecte cum să arată mai sus, odoară a schitului
Grăjdenii, subscrisul conform însărcinării ci are le-am primit de la domnu(l)
protoiereu dispărțirei a 2-a cu subprefectul de târg, însărcinați de autoritățile lor
respective a mi le da în păstrare.

1863 no(i)emvrie 26
<ss> Ieromonah Inochentie.

ANI, Fond Mitropolia Moldovei-Mănăstiri, dosar 254, f. 3-4 v, original.

476
 555. 1863 noiembrie 27. Iconomul Ioan Ghinea, protoiereul despărțirii a II-a a districtului
Tutova, raportează instalarea ieromonahului Inochentie în calitate de curator la schitul Grăjdeni și
întocmirea unui inventar al lăcașului monhal.

N° 2367
Berladu. 1863 – no(i)emvr(i)e 27 zile
Principatele Unite Române!
Protoierie disp(ărțirii) a doa
a districtului Tutovii
N° 797
1863 no(i)em(vrie) 30
Înaltu Presfințite Stăpâne!
Conformu stăpâneștii oficii a înalt Presfințiea voastră N° 2855, ieri la 26 no(i)emvri(e),
întrunindu-mă la schitul Grăjdenii, cu domnul subprefectu de Plasa Târgului, deligatul din partea
Prefecturei respective, am instalat pe Sfințiea sa Ieromonahul Inochentie în întărirea de curator
provizor la menționatul schit, ci se găsește în jurisdicțiunea protoieriei mele; făcând cunoscut
servitorilor acestui Sfântu locașu și celorlanți trei monahi petrecători, ca să-i dei tot respectul și
ascultarea cuvenită. Totodată în unire cu delegatul Prefecturei am trădatu cu anume inventar
cuviosului curatoriu numitu, toată dota mobilă și imobilă acelui schit.
Acest inventariu l-am făcut în trei exemplare, din care pe unul subscris de noi l-am lăsatu în
păstrarea Sfinție(i) sale; pe unul subscris de Sfinție sa l-am trimis Ministeriului cultelor prin
Prefectura respectivă; iar e al triilea, subscris iarăși de numitul curator, cu profundu(l) respect îl
prezintă Înalt Presfinția Voastre anexat pe lângă acestu referat lămuritor despre rezultatul aceștii
însărcinari.
Primiți vă rogu Înalt Presfințite Stăpâne încrederea preosebitei mele considerări și
devotamentul ce vi-l păstrez.
Protoiereul disp(ărțirei) a II a a district Tutovii
<ss> Ioan Ghinea, Iconom.
Grefieriu <ss> G. Ionescu

Înalt Presfințitului și milostivului meu stăpân

D.D. Calinicu Miclescu, locotenent de mitropolitu Moldavii și Sucevii.

ANI, Fond Mitropolia Moldovei – Mănăstiri, dosar 254, f. 2-2 v, original.

556. 1863 <f .l.z>. „Tablou de scoalele comunale ce se află în districtul Fălciu”

Tablou de scoalele comunale ce se află în districtul Fălciu. 1863.

Nr. Numirea Plasei și a comunei unde Numele și familia No. ordinului Ministrului cu
este școala profesorului data orânduirii.
Plasa Crasna
1 Crețești Nicolae Constantinescu 2822. martie 28. 1859
2 Brădicești Vasile Stoica 11046. octombrie 19. 1861
3 Bunești Ioan Posa 15917. decembrie 1. 1860
Plasa Mijlocu
4 Văleni Ioan Foriscul 11961. noiembrie 6. 1858
Plasa Prutul
5 Vicolenii1 Theodor Dabija N. 454. 18 ianuarie 1862
477
6 Ivăneștii Petru Pavlov 11223. 22 octombrie 1861
7 Stălineștii Ieremia Donea 10378. 7 septembrie 1860
Plasa Podoleni
8 Scoposeni Ioan Joldescu 10295. 6 septembrie 1860

Prefect <ss> Gorovei

ANIC, MCIP, dosar 6 / 1863, f. 16, original.

________________________
1
. Întreținerea cu cheltuiala posesorului moșiei, iar la celelalte școli cu cheltuiala statului.

557. 1864 februarie 12. Testamentul lui Penciu Kisacov din politia Huşi.

Testamentu
De vreme ce întâmpinare(a) ce(a) viitoare este neştiută şi însuşi angelilor necunoscută,
drept acee eu Penciu Chisacovu din politie Huşii am socotit mai (î)nainte pără îmi sânt minţile
întregi şi sănăto(a)să să facu testament şi să dovedescu gândul meu cătră moştenitorii mei cei aleşi
carii doresc eu să moştenească ei avere(a) me mişcătoare şi nemişcătoare ce o am în politie Huşii. Ci
mai întâi mă rog lui Dumn(e)zeu ca unui făcător al tuturor, să-mi (i)erte mulţime păcatelor mele ce
am făcut în această lume ca un om, mă rog tuturor creştinilor să mă (i)erte cui cu ce voi fi greşit cu
ori ce rău le-aş fi făcut şi încă de mine să fie (i)ertaţi toţi câţi îmi vor fi greşit şi orice rău mi-ar fi
făcut.
Mai întâi de toate însămnez pe (...) cu tării acestui testamentu, anume dumis(ale) Stoian
Dobre, Grigorie Stajidirov (!), Hagi Hriste şi ginerele meu Nicolae sin Toader Argintaru, cu carii m-
am înţăles şi m-am lămurit ca după a me săvârşire să înlinească şi să lămurească următoarele cu
avere(a) me. Adică fiicii mele Ivcinca, soţie numitului ginere Argintaru, îi hărăzăscu peste zăstre ce
i-am mai dat casăle mele cu toată ograda lor, care sănt alăture cu casăle ce i-am dat de zăstre în
măhălaoa Sf(â)nt(ul) Dimitrie din Huşi. Şi fiiului meu Vasilie îi hărăzăscu casăle cu cuprinsul
locului lor ce le am dănuite de la vărul meu Alexa Petrovici cu testament. Iară fiiului meu Costachi
îi hărăzăscu dugheana me ce este megieşită cu dugheana bisericii Sf(â)nta Înălţare Domnului Is. Hs.
pe uliţa mari, şi dugheana me ce să află pe uliţa Sf(ântul) Dimitrie să să închirieze de dumnialor
epitropii, din a cărie chirie să să plătiască pensie nepoatei mele Teodurei, fiica lui Alexa Petrovu 20
# , adică zăci galbini la Sf(â)n(tul) Gheorghie şi zăci galbin(i) la Sf(â)n(tul) Dimitrie, la fiecare an şi
la neajunsu să va chibzui din chiriile acaretelor băieţilor / afară de casa Ivancăi / pensie nepoatei să
va urma regulat în toată viaţa ei cu luare de cfitanţie formală, şi după a ei săvârşire dugheana ce ca
gratis lăsată de pensie fii mei vor înpărţi-o frăţăşte. Pogribanie me, datoriile ce am a da adivărate
supt a me iscălitură, să vor regula din cincizăci galbini ce-i am faţă şi din chiriile dughenii şi a casii
băieţilor meu pără să vor ecsoflisi datoriile şi pomenirile cuvenite după legile hristiane până la
dizgropari smeritelor mele oase şi arătatele acarete / afară de casa fiicii hărăzită / pără la venire(a)
bă(i)eţilor în vârstă va fi supt privighere(a) arătaţiloe epitropi. Şi dacă va fi cu bune purtări ficioriili
să va da părţile în stăpânire(a) lor, de nu vor ave(a) purtări bune să vor folosi din venitul lor numai
spre a nu p(i)erde acaretele. În sfârşit, ecsecutarii acestui testament vor fi liberi a chibzui după
împrejurări interesăle copiilor mei şi tot ci vor găsi nimerit vor face şi va fi primit de toţi şi de mine.
Aceste(a) au a urma moştenitorii mei după a me săvârşire fiind că cu dreptate(a) minţii am
gândit şi cu limba me am grăit şi cu mâna me am iscălit înainte a marturi vrednici de credinţă şi a
dohovnicescului meu părinte. Şi oricari din neamuri sau judecători politiceşti şi dohovniceşti va
strica acest testament să aibă a da samă şi răspuns în zioa acee a răsplătirii înainte(a) ne
(...)tarnicului judecător Domnul Nostru Is. Hs. D(u)mnezeul cel adivărat. Amin. Anul o mie opt sute
şasăzăci şi patru, luna fevruarie în dousprezăci zili.
478
 <ss> Penciu Kisacovu.
<ss> Vasăle Hulmăşan, iconom.
Gr. Schindera(...) am fost faţă.
<ss> I. Atanasiu.
<ss>
Scrie poftit de iscălitul testator Penciu Kesacovu m-am şi iscălit de martur. <ss> Alecu
Paşalău.

ANI, Fond Achiziţii noi, MII / 1, original.

558. 1864 ianuarie 13. Protoiereul Nicolae Popescu aduce la cunoștința Episcopiei decesul
dascălului Vasile Focea, de la biserica din satul Gușiței.

Principatele Române Unite

Protoieria
Secției I de Fălciu
N° 18
1864 ianuari(e) 13

Prea Sfințite Stăpâne

Dascălul Vasile Foce(a), servitoriu la biserica cu hramul Sf(ân)t(ul) Arhidiacon Ștefan din
satul Gușișei s-au săvârșit din viața aceasta. Cu tot respectul vă aducem la știință.
Protoiereu <ss> N. Popescu
Secretar <ss>

Prea Sfinției Sale

Arhiereului Melchisedec, Looctenent Episcop Huși, original.

AEH, FEH, dosar 77 / 1864, f. 8, pachet 32.

559. 1864 februarie 22. Melchisedec Ștefănescu, Locotenent de Episcop al Eparhiei

Hușului, comunică președintelui Consistoriei inventarul și condițiile de licitație a lucrărilor de
repararație ale bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși.

Principatele Unite Române

Episcopia de Huși
N° 175
Huși, 1864 luna febr(uarie) 22
Prea cuvioase Părinte

Odată cu aceasta vi se comunică un inventar și condițiile ce au prezentat epitropii

Sf(ântului) Nicolai din Huși, pentru darea în licitare a reparațiilor ce urmează a se face la ace(a)
biserică în această vară, invitându-vă a înainti neîntârziat lucrările cuvenite spre publicarea acei
licitări.
Primiți Prea C(uvioase) P(ărinte) încredințarea osebitei mele considerații.
Locotenent Episcop <ss> Arhiereul Melchisedec
Director <ss> V(asile) Mandinescu

Prea cuvioșiei sale

479
 Protosinghelului Evsevie, președ(intele) consistoriei de Huși.

ANV, FEH, dosar 7 / 1860, f. 160, original.

560. 1864 martie 23. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice solicită Mitropoliei
Moldovei și Sucevei recomandarea unui preot ca îngrijitor al bisericii fostului schit Grăjdeni de la
districtul Tutovei.

MINISTERUL CULTELOR ȘI INSTRUCȚIUNEI PUBLICE

București, Anul 1864, Luna mart(ie) 23
Secțiunea Clerului
Biuroul
No. 9011
Prea Sănte Părinte,
D(omnu)lu Prefectu a districtului Tutova prin raportul No. 4481, încredințându-mă că
curatorul schitului Grăjdenii au reposat fiind la Monastirea Văratec. Din acestu motivu ve rog ca să-
mi recomandați un preot care să se nume(a)scă îngrijitor la biserica acelui schit, care s-au prefăcut
de mir.
Primiți Prea Sante Părinte încredințarea osebitei mele considerații.
Ministru
<ss> Al. Zame
Capu Secție <ss> D. Ghidionescu

Prea Sanției Sale

Locotenentului de Mitropolit Moldovei și Sucevei

ANI, Fond Mitropolia Moldovei – Mănăstiri, dosar 254, f. 10, original.

561. 1864 martie 24. Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice informează Mitropolia
Moldovei și Sucevei despre numirea preotului Gheorghe Chitic ca îngrijitor al bisericii fostului
schit Grăjdeni de la districtul Tutovei.

Principatele-Unite-Române
MINISTERUL CULTELOR ȘI INSTRUCȚIUNEI PUUBLICE
București, Anul 1864, Luna mart(ie) 24
Secțiunea Clerului
Biuroul
No. 17070
Prea Sănte Părinte!

Pe cucernicul preot Gheorghi Chitic după recomandația ce mi-ați făcut prin adresa N° 1515
numindu-se în postul de preot îngrijiitor la biserica schitului Grăjdenii din district(ul) Tutova. Am
onoare a ve face cunoscut despre aceasta spre știința, rugându-ve ca alăturatul decret sub N° 17064,
binevoiți al încredința numitului preot, sub luare de adeverinția, pe care veți trimite-o Ministerului.

Primiți vă rog Pre Sante părinte încredințarea prea osebitei mele considerații.
Ministru
<ss> Al. Zame

480
 Capu Secție <ss> D. Ghidionescu

Prea Sanției Sale

Locotenentului de Mitropolit Moldovei și Sucevei

ANI, Fond Mitropolia Moldovei – Mănăstiri, dosar 254, f. 15, original.

562. 1864 aprilie 22. Melchisedec Ștefănescu, Locotenent de Episcop al Eparhiei Hușului
aduce la cunoștința Locotenentului de Mitropolit despre numirea îngrijitorului schitului Grăjdenii.

Principatele-Unite-Române
EPISCOPIA DE HUȘI
N° 504
Huși. 1864 Luna Aprilie 22

Presfinte Părinte!

În urmarea adresei Prea Sănției Vo(a)stre N° 1053, cerându-se de la Protoiereul Secției a II a

de Tutova a-mi recomanda un preot de mir, ce ar merita spre a se denumi îngrijitoriu secularisatului
schitu Grăjdenii, protoiereul prin raportul N° 306, îmi recomandă pe doi preoți; anume pe Iconomul
Ion Liga, șezătoriu în Berlad, și pe preotul Gheorghe Chitic, servitoriu de la citatul schit. Însă tot în
ace oră am primit o telegramă sub N° 6643, a d-lui prefect de Tutova, prin care îmi comunică că d-
sa Ministrul Cultelor au și recunoscut de îngrijitor citatului schit Grăjdenii pe preotul Gheorghie
Chiticu, mai sus arătat, poftindu-me al recomanda și Prea Sfinției Vostre.
Aceste deci cu onoare Vi le comunic Prea Sfinției Vo(a)stre spre a regula cele cuvenite.
Primiți, Ve rogu Presfinte Părinte, încredințarea pre deosebitei mele considerațiuni.

Locotenent Episcopu <ss> Arhiereul Melchisedec.

Director <ss> V. Mandinescu.
Pre Sfințitului Locotenent de Mitropolit Moldovei.

ANI, Fond Mitropolia MoldoveI – Mănăstiri, dosar 254, f. 12, original.

563. 1864 mai 19. Spiritualul Consistoriu se adresează protoiereului secției I-a de Fălciu în
legătură cu un Grigore Surugiu ce ar fi locuind în comuna Gușiței, districtul Fălciu.

Principatele Unite Române

Spiritualul Consistoriu
a
Sântei Episcopii Hușii
N. 338
1864 mai 19

Prea cucernice părinte!

Pachetul No. 295 a lui Grigorie Surugiu, înapoiat de Protoier(ia) I iu de Tutova cu raportul
N° 450, prin care arată că numitul ar fi locuind în comuna Gușiței, acest district, subsemnatul
președinte conform încheierii seantei vi-l trimite cu ono(a)re PCP și vă poftește să binvoiți a-l
înmâna amintitului individ cu forma cuvenită.
Primiți PCP încredințare(a) osebitei mele considerații.

481
 Președinte <ss> Protosinghel Evsevie
Grefier <ss>

Preacucerniciei sale Protoiereului Secție I iu de Fălciu

AEH, FEH, dosar 73 / 1864, f. 118, pachet 31, original.

564. 1864 august 29. Melchisedec Ștefănescu, Locotenet de Episcop al Eparhiei Hușului,
este informat de primirea sumei de 20 de galbeni de la Grigorie Mardarie și G. Tulbure din Roman
pentru biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși prin preotul Teodosie Lascăr care a cheltuit
74 de lei cu prilejul deplasării.

Preasfințite!

Cu strângerea de milă de la urmașii ctitorilor bisericii d(umnealui) Grigorie Mardarie și G.

Tulbure de la Roman, epitropia însărcinând cu mergerea la d(umnealor) pe sf(inția) sa icon(omul)
Theodosie Lascăr, prin raportul său înregistrat cu N° 8, din 8 a curentei, depunând banii ce au
căpătat în sumă de 20 #, au arătat că din ei au cheltuit 74 lei cu drumul; epitropia supuind aceasta
cunoștinței Prea Sf(inției) Voastre.
Vă rog ca dacă veți găsi cuviincioasa acea cheltuială să o aprobați.
N. 13
1864 august 29

Preasfinției sale
D. D. Arhiereului Melchisedec, locotenent de Episc(op) Hușului.

ANV, FEH, dosar 40 / 1864, f. 9, original.

565. 1864 octombrie 7. Adresa tribunalului districtului Fălciu către Iordache Beldiman în
privința alegerii părților sale de moșii din Hurdugi, Dănești și altele.

Principatele Unite Române

Tribunalul de
Districtul Fălciu
Nro 5637
1864 octomvrie 7
Domnul meu!

Considerând că obșteasca alegere a moșiei Hurdugii, urmează a se face dupre cerirea

rezeșilor acei moșii, presentată Tribunalului la 6 noiembr(i)e, anul 1860, care efectuându-să domnul
candidatu, s-au casat de Tribunal în privire că nu era în conformitatea cerculariei Ministeriului
Justiției, publicat în monitoriul Nro 84 din 1860. Avându-se în privire ca rezeși de acea moșie pe
lângă verbala declarație ce au făcut în Tribunal, că numai vroesc a stărui la această alegire, apoi prin
suplica din 10 octomvrie se încearcă a contesta în totul driturile ce avea D(umnea)v(oastră) în acea
moșie. Pe o parte lucrările înaintite pentru obșteasca alegire a acestei moșii au contenitu. Iar pe de
alta subsemnatul cu onoare ve face și D(umnea)v(oastră) cunoscutu, că dacă Domnia Voastră vroiți
a ve alege pământul, ce credeți că veți fi posedând în Hurdugi, Dănești și altile, nu aveți decât să
cereți o asemenea alegere, pe temeiul dovezilor ce veți fi posedându.
Binevroiți Domnul Meu a primi încredințarea osebitei mele considerațiuni.

482
 Președinte <ss> Tutovan
Grefier <ss>

Domniei Sale
Domnului Iordache Beldiman

ANI, Colecția Documente, XXIII / 41, original.

566. 1864 noiembrie 5. Adresă relativă la plata chiriei localului ocupat de spitalul de
jandarmi din orașul Huși.

Ministerul de Interne, Agricultură și Lucrări Publice

Divizia Serviciului
Nº 28636
București. Anul 1864, luna n(oiem)br(i)e 5

Domnule director,

În urma adresei sub Nº 25932, relative la plata chiriei localului ocupat de spitalul de
jandarmi în orașul Huși, primindu-se de la Ministerul de Rezbelu adresa sub Nº 5913, prin care
încunoștiințează că s-a luat dispoziție a se plăti de acel Minister chiria numai la 23 aprilie 1863, căci
până atunci plata a trebuit să se efectueze de fostul Minister al lucrărilor publice.
Am ono(a)re a vă încunoștiința aceasta d(omnu)l(e) director, spre cele de cuviință în
privința regulărei deschiderei creditului extraordinar prin lucrarea acelei onorabile Direcții pentru
plata chiriei de la 23 aprilie 1862 și până la 23 aprilie 1863.
Primiți d(omnu)le director asigurarea considerațiunei mele.
Șeful Diviziei rurale
<ss> Focșa

D(omnu)lui director al lucrărilor publice.

DANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 202 / 1861, f. 44, original.

567. 1864 noiembrie 20. Protoiereul N. Popescu recomandă pe Ioan, sin preotul Andrei, ca
dascăl pentru biserica cu hramul Sfântul Arhidiacon Ștefan din satul Gușiței.

Principatele Unite Române 1864 noiembrie 20

Protoieria de Fălciu
N°1215
Prea Sfințite Stăpâne!
La biserica cu hramul Sf. Arhidiacon Ștefan din comuna Gușiței văzând trebuința de un
dascăl, subsemnatul cu tot respectul vă recomandă ăe D(umnea)lui Ioan, sin preotu Andrei, al
decreta de dascăl la citata biserică.
Primiți vă rog Prea Sfințite Stăpâne încredințarea osebitei mele considerații.
<ss> Protoiereu N. Popescu
<ss> Secretar D. Alexandrescu

AEH, FEH, dosar 77 / 1864, f. 74, pachet 32, original.

483
 568. 1864 decembrie 10. Adresă relativă la plata chiriei localului ocupat de spitalul de
jandarmi din orașul Huși.

Principatele Unite
Ministerul de Interne, Agricultură și Lucrări Publice
Direcția Generală a Agriculturei și Lucrărilor Publice
Nº 13341

Domnule Șef!
La adresa D(umnea)v(oastră) Nº 12528, am ono(a)re a vă comunica că chiria încăperilor,
proprietate a iconomului Ilie Ștefănescu, orașul Hușii, luate la 26 octomvrie, anu(l) 1861, pentru
Spitalul jandarmilor și arestanților din acel oraș, sunt cu suma anuală de 60 #, este plătită până la
finele șeseluniei I iu, anul 1862.
Primiți d(omnu)le coleg încredințarea osebitei mele considerații.
Șeful Divisiunei
<ss>

Domniei sale
Domnului șef a Divizii de Agricultură.

DANIC, Fond Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 202 / 1861, f. 50, original.

569. 1864 decembrie 20. Mărturie pentru activitatea agăi Iancu Malaxa.

Mărturie

Subscrișii facem cunoscut prin această mărturie ce o dăm dum(i)s(ale) aga Iancu Malaxa, că
dumnealui fiind născut în orașul Iașii, din părinți legiuți, adică fiu al banului Mihalachi Malaxa,
constandinopolitanu, iar de pe mamă din familia Voineștilor, anume Andriana Voineasca, valahă.
În anul 1816, ca tânăr cu bune purtări și înzăstrat cu întreagă știință de muzica eclesiastică și
cu talent de un glas foarte plăcut, l-au tras aice în orașul Iașii răposatul și fericitul întru pomenire
Veniamin, Mitropolitul Moldavviei, după mijlocire(a) ce au făcut cătră mitropolitul Valahiei
Nectarie, și așa așăzindu-l la mitropolia țării nu numai ca protopsalt și profesor de noua metodă a
muzicii din vreme(a) aceia, dar apoi i-au dat și deosăbite însărcinări pe lângă preosfința sa ca
secretariu în limba elină.
Aceste însărcinări este obștește cunoscut că (...)1 numitul Malaxa cinstit și cu ce(a) mai mare
credință (...)2 douăzecișicinci ani, adică 10 ani în slujba bisericească și (...) 3 înalte interesuri a
mitropolii păn(ă) în anul 1842, când (...)4tul mitropolit Veniamin s-au tras la m(ă)năstire(a)
Sl(atina)5.
Iar de la ace(a) vreme dumnealui Malaxa rămă(ind)6 (...)7vat s-au rânduit în mai multe
funcsiuni a guvernului țării, (pre)8cum președinte la tribunalul de comerț din Galați după buna
voință a fostului domn Mihail Sturza, și totodată domnu(l) Sturza l-au triimăs la Constadinopoli pe
lângă exelenția sa Talaat Efendi, care venisă aice în țară în deosebite trebi politice, fiind că
dumnealui Malaxa are deplină cunoștință și de limba turcească.
După aceia dumnealui Malaxa vinind înapoi la 1850, fostul domn Grigori Ghica l-au triimis
iarăș la Constandinopoli dinpreună cu dumnealui hatmanu(l) Neculai Alexandru Mavrocordat pentru
sprijinire(a) chestii vămilor sării din Principatul Moldavviei și alte chestii asupra tarifii mărfurilor ce
urma a să trata acolo la divan după tânguirea emborilor din Galați și stăruința consulilor, încât mai

484
apoi întorcându-să iarăș în țară cu succes bun folositoriu statului, au căpătat spre răsplătire
ostinelilor sale rangul de agă.
Prin urmare fiind că noi cunoaștem pe domnul aga Iancu Malaxa de un bărbat cinstit și
credincios în toate însărcinările sale câte li-au avut în ace(a) epohă precum și că să găsăște în vrâsta
bătrâneților aproape de 70 ani.
Dăm această mărturie încredințată cu însuș iscăliturile noastre spre cunoștința obștiască.
1864 decemv(rie) 20 zile

<urmează semnăturile în original>

În Numile Măriei Sale Domnitorului Principatelor Unite Române Alexandru Ioan I

Tribunalul civil de Iassi, Secțiunea III a

Adiverește această mărturie, numai încât privește identitatea semnăturilor de mai sus, a D-
lor sale Domnilor: Șt. Catargiu, Arhiepiscopul Meletie Sardionu, Scarlat Roseti, Logof(ătul) I.
Beldiman, Spat(arul) Petrache Roseti, G. Asachi, Logof(ătul) Grigori Crupenschi, Logof(ătul) Alecu
Ghica, A. Bașotă, Spat(arul) Meriacri, Post(elnicul) Costachi Carp, C. Negruți, Vorn(icul) Grigorie
Carp, Gineralu(l) Iacovachi, Aga N. Tacu, vorn(icul) T. Burada, Aga D. Gane, vorn(icul) D.
Meleghi, Spat(arul) Costantin Matfeu Baghiu, Colonelu(l) Afendule, Colonelu(l) N. Emandi,
Iordachi Harnavu, Arhimandritul Varnava, Iconomul Dimitrie Mârzescu, Tuchididi, Banul Dimitrie.

ANI, Colecția Documente, 402 / 171, original.

_________________________
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8,
Rupt.

570. 1865 ianuarie 11. Dionisie Romano Traianopoleos, Locotenentul de Episcop al

Eparhiei Hușului, dispune organizarea în parohiile județului Vaslui a solemnității organizate cu
prilejul dublei alegeri a domnitorului Alexandru Ioan Cuza I.

Principatele Unite Române

Episcopia de Huși
No. 17
1865 ianuarie 11

485
 Prea cucernice Părinte

Duminica din 24 Ianuarie este aniversarea îndoitei alegeri a Măriei Sale Alexandru Ioan Iiu
Principele României.
Făcându-vă P.C.P. cunoscut despre aceasta, Vă invităm să dați din timp ordine la toți Preoții
din districtul ce vă este încredințat ca ziua de 24 Ianuarie să o serbeze cu Te Deum, trageri de
clopote și în fine cu toată solemnitatea cuvenită.
Iar că s-au urmat întocmai, Ne veți refera.
Locotenent Episcop <ss> Traianopoleos.
Director <ss> Merișescu.
Protoieriei Județului Vaslui

ANV, FEH, dosar 5 / 1864-1865, f. 21.

571. 1865 iunie 18. Certificat pentru perioada în care și-a desfășiurat activitatea pe lângă
Mitropolia Moldovei și de conduită a lui Iancu Malaxa, viețuitor în Tecuci, eliberat de Calinic
Miclescu, Mitropolitul Moldovei.

PRINCIPATELE UNITE-ROMÂNE
CALINICU MICLESCU
DIN GRAȚIA LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOPU ȘI MITROPOLITU MOLDOVEI ȘI SUCEVEI
TESTIMONIU

Dumnealui Aga Iancu Malaxa, viețuitoriu acum în politiea Thecuciu, înfățișându-se înaintea
No(a)stră cu cerere de a i se elibera un actu doveditoriu tempului de serviciu ce a avutu la
Mitropoliea țerei Moldavei în epocha fericitului întru pomenire repossatu(l) Metropolitu Venieamin
Costache; precum și despre conduita ce-a purtatu în tot cursul acelui tempu.
Am avutu ocasiune a Ne încredinția din unanimă cunoscinția a tuturoru respectabililoru
clirici și laici de vârsta, precum și din actele aflate în archiva cancelariului Metropoliei, că
D(umnea)lui Malaxa în adevăru a fost atașatu la Metropolia țerei un șiru de doueze(…) 1nci ani în
epocha pomenitului repossatu metropolitu, adecă de la 1816 pân(ă) la 1842, în vreme(a) când
fericitul Metropolitu s-a retras la M(ănăsti)rea Slatina; fiind D(umnea)lui Malaxa cinsprezece ani „ -
professore la Institutulu de musică eclesiastică și Directore Comisiei înființată la annulu 1824 până
la 1832 – asupra averilorce se zicu Greco-monastirești; ér de atunce și pân(ă) la 1842 Membru
Consiliului căutătoriu interessuriloru S(fin)t(ei) Metropolii, pe care servicii le-a purtat cu îndestulă
activitate și onestitate, ér selarulu ce D(umnea)lui priimea pentru serviciele menționate a fostu de
lei 1000 (una mie lei) pe lună.
Prin urmare, fiind că și însuși Noi cuno(a)stem cu deplinătate că D(um)nealui Malaxa a
purtatu aceléși însercinări în totu tempulu prescrissu cu cea mai mare credinția cătră Chiriarchia
țerei ca un adevăratu patriotu cu bune și moralicești purtări, eliberăm actul de față cu a No(a)stră
iscălitură și sigil(i)ulu Metropoliei.
<ss> † Calinic, Mitropolit Moldaviei.
Directore Metropoliei <ss> S. Mandre.
No. 31
1865 iunie 18 zile
_________________________
1
Rupt.

486
 ANI, Colecția Documente, 402 / 170, original, sigiliu, rupt.

572. 1865 iunie 21. Protoiereul N. Popescu intervine pentru permutarea preotului
Gheorghe Urzică de la biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din Huși la „Nașterea Maicii
Domnului” din comuna Buciumul, județul Iași.

Principatele Române Unite

Protoieria de Fălciu
N. 237
1865 iunie 21

Pre Sânțite Stăpâne!

Preotul Gheorghe Urzică, servitor la biserica cu patronagiul Sf(ântul) Nicolaie din această
politie Hușii, prin suplica ce a dat protoieriei, arată că este nemulțumit la acea biserică, neputându-și
câștiga zilnica existență, cerându-și voie a se strămuta la biserica cu patronajul Nașterea Maicei
Domnului din com(una) Buciumul, jud(ețul) Iași, pentru care cu tot respectul vi se supune la știință,
rugându-vă totodată să binevoiți ai acorda strămutarea numitului preot.
Primiți Presf(ințite) Stăpâne încredințarea osebitei mele considerații.
Protiereu <ss> N. Popescu.
Secretar <ss> C. Anastasie

Pre Sânției Sale

Arhiereului Episcopiei Husilor.

AEH, FEH, dosar 44 / 1865, f. 68, pachet 35, original; Acceptul ierarhului survine la 23
iunie 1865, iar cartea de permutare este dată la 24 iunie 1865(f. 69).

487
573. <sec. XIX>. Planul bisericii de pe moșia Hoceni a lui Gheorghe Beldiman.

ANI, Colecția Documente, 25 / 75, original.

488
 INDICE TOPONIMIC

Adam, mănăstire, 48, 51, 53, 106, 140, 144, 174, Bărgăoani, moșie, pe Idrici, ținutul Fălciu, 231.
190, 222, 225, 245, 274, 374 a, 380, 553 a. Bărlădeni, moșie, ținutul Leova, 524.
Agapia, mănăstire, 81, 230. Bărlești, moșie, ținutul Hârlău, 185.
Albești, ținutul Fălciu, 191, 193. Băsești, fundul, ținutul Fălciu, 231.
Albotești, ținutul Codru, 164. Băzdățeni, sat, ținutul Hotin, 79.
Alexești, 60. Bârlad.
Andonești, ținutul Tecuci, 110. apă, 54 c, 58 a, 63, 109, 153, 154, 159, 185, 205,
Arămești, 54 a, 191, 297 a, 297 b. 279 a, 297 a.
Armenești (Cotic), ținutul Vaslui, 209. bărbier, 58.
Athos, 261. binale, 238, 425.
Austria, 230. biserica din Crâng-Bârlad, 411.
Averești, ținutul Fălciu, 178. biserica Sfântul Dimitrie, 180, 378.
Averești, schit, ținutul Fălciu, 326. biserica arsă de tătari din Podeni, 214.
Avrămești, ținutul Tutova, 402. biserica Sfântul Gheorghe, 376, 377, 378.
Babară, moșie, ținutul Vaslui, 197. biserica Sfinții Haralambie și Mina, 490.
Baboșăni, 173. biserica Sfântul Neculai Tuchilă, 402, 412.
Bahlui, apă, 185. biserica Sfântul Prooroc Ilie, 402.
Bahnari, ținutul Vaslui, moșie și sat, 446 a, 534. biserica Sfântul Spiridon, 402.
Balta lui Benim, ținutul Tutova, 191, 193. biserica Sfinții Trei Ierarhi, 402.
Banca, 75, 107, 134, 402. biserica Sfinții Voievozi, 387.
Bancovici, moșie, 77. bordei, 217.
Basarabia, oblastie, 335, 346, 359, 420. bulucbașă de seimeni, 58.
Băbiceni, pe Bârlad, 58 a. casă, 210, 217, 219.
Băcani, moșie, ținutul Tutova, 185, 199, 297 a, catihet, 371, 417.
297 b. căldare de rachiu, 219.
Bădiuți, ținutul Dorohoi, 79. căpitan de mazili, 58.
Băgău, ținutul Fălciu, 266. cofetar, 49.
Băhnari, ținutul Vaslui, 132. crâșmă, 63, 210, 214.
Băhnari, sat, ținutul Tutova, 108. dascăli, 378.
Băhnărești, 58 a, 191, 193, 297 a, 297 b. diaconi, 84, 180.
Băisani, Dorohoi, 79. dregători, 58.
Bălăbăneasa, hliză în Tăbălăești, 71. dugheană, 58, 84, 185, 212.
Bălănești (Giurcani, Jurcani), pe pârâul Bujor, epitropie, 425.
ținutul Fălciu, 105, 113, 196, 218, 256, 350. grajd, 219.
Bălănești, 160. han, 180, 210, 213, 217, 219, 238.
Bălănești, ținutul Tutova, 162. holeră, 411.
Bălăbănești, sat, ținutul Tutova, 154. hotar, 76.
Băloșăștii, sat, ținutul Vaslui, 79. incendiu, 433.
Băloșăști, moșie, pe valea Bogdanei, ținutul loc domnesc, 63.
Tutova, 250, 353 a. localitate, 47, 49, 58, 78.
Bălteni, ținutul Fălciu, 177. oraș, 58, 70, 376, 377, 383.
Bălțați, ținutul Fălciu, 330, 341, 348. orășeni, 70.
Bălțați, ținutul Covurlui, 110. pârcălab, 49.
Bălțați, 1, 202. pivniță, 84, 217, 219.
Bănceni, 134. pod, 63.
Bărboșanului (Bărboși), moșie, ținutul Fălciu, Podeni, 214.
113. preoți, 49, 180, 371.
Bărboși, 73, 113, 141, 142, 143, 165, 184, 229, preoți domnești, 47,
332 (Ion Cuza). protopop, 180, 378, 411, 417, 553 a.
Bărboși, apă, 96, 184. staroste, 58.
489
staroste de săponari, 58. București, moșie și sat pe apa Bârladului, 54 a, 54
șoltuz, 63. b, 54 c, 58 a, 154, 191, 193, 201, 279 a, 297 a, 297
târg, 56, 58, 63, 70, 76, 84, 180, 185, 210, 212, b.
213, 214, 355, 371, 383, 384, 425. Budești, ținutul Fălciu, 73, 202, 203, 216.
târgoveți, 63. Budești, moșie pe Sărata, ținutul Codrului, 164.
țigani, 70. Buduceni, moșie pe Lohan, 66.
ulița ciubotarilor, 425. Bugeac, 276.
velniță, 217. Buhăești, ținutul Vaslui, 95.
voit, 70. Bujor, deal, ținutul Fălciu, 105.
vornic, 47, 49, 54 a. Bujor, apă, ținutul Fălciu, 105, 113, 196, 218,
Bârlălești, moșie, ținutul Fălciu, 247. 224, 256, 280, 291, 350.
Bârzești, 53. Bujor, vale, ținutul Fălciu, 194, 196 a, 290.
Beltești (Bertești), moșie pe Elan, 124. Bujor, ținutul Lăpușna, 153.
Berbiceni, pe Elan, 97. Bujoreni, moșie, ținutul Tutova, 126, 130.
Bertești, moșia, pe Elan, ținutul Fălciu, 115, 124, Bumbăta, ținutul Fălciu, 158.
139. Bunești, ținutul Fălciu, 149, 398, 463, 468, 556.
Beșicani, 134. Bursucani, 245.
Bilahoi (Ghilahoi), 99, 100, 250. Bursuci, schit / mănăstire, 69, 233, 234, 235, 236,
Bircești, sat, ținutul Vaslui, 79. 237, 293 a., 548 a.
Blăgești, 80, 259. Căci, vale, 71.
Boașii, deal, 1. Cacova, ținutul Fălciu, 341.
Bodescu, 132. Cacova, fundul, ținutul Lăpușna, 153, 159.
Bodescu (La Mănăstirea), ținutul Vaslui, 169. Cacova, ținutul Lăușna, 153.
Bodești, ținutul Iași, 79. Cahul, ținut, 519.
Bogdana, sat, 398 a. Cardon (Cardana), 524.
Bogdana, vale, ținutul Tutova, 250. Cargalicu, vale, 524.
Bogești, 47. Căbești, ținutul Tutova, 355, 402.
Bogheni, moșie, pe Idrici, ținutul Fălciu, 231. Căcăceni, 524.
Boghian, drumul lui, Zgura, ținutul Fălciu, 265. Călimănești, moșie, ținutul Lăpușna, 147.
Bohotin, ținutul Iași, 13. Călinești, 134.
Borăști, 72. Căpățiroasa, ținutul Codru, 164.
Borăști de Jos, 72. Căpoteni, sat, ținutul Hotin, 79.
Boruli, sat ținutul Dorohoi, 79. Căpotești, moșie, ținutul Fălciu, 274, 275.
Botoșani, 184, 195, 198, 355, 383, 384. Căpriana, mănăstire, 165.
Botneni, ținutul Fălciu, 45. Căpșești, Căpșăști (Poniceni), moșie, ținutul
Boțasca, pe teritoriul satelor Gușiței și Stuhuleț, Fălciu, 196, 196 a.
ținutul Fălciu, 105, 257, 353. Cărăușul, moviliță, ținutul Fălciu, 265.
Boțești, ținutul Fălciu, 132, 178. Cărbunești, hliză, ținutul Vaslui, 209.
Boțăști, sat, ținutul Vaslui, 79. Cărhănești, moșie, pe Elan, ținutul Fălciu, 259.
Boușori, moșie, ținutul Vaslui, 239, 266, 270. Cărjăoani, ținutul Tutova, 402.
Boziești, 51. Cărmetești, ținutul Covurlui, 106.
Branova, 244. Cărpineni, moșie, 524.
Brașov, 422, 554. Cărstești, ținutul Lăpușna, 94.
Brădicești, schit și sat, 178, 453, 556. Căuești, sat, ținutul Tutova, 144, 155.
Brăești, 245. Cățeleni, moșia logofătului Sturza, ținutul
Brăila, drumul, 259. Lăpușna, 153, 159.
Brăițăni, moșie, ținutul Fălciu, 259. Căzăcicanii, sat, ținutul Hotin, 79.
Brânzăni, ținutul Hotin, 79. Cârja, ținutul Fălciu, 124, 139, 241.
Brezăni, moșie, pe Elan, ținutul Fălciu, 259. Cârligați (azi, Pădureni), ținutul Fălciu, 399, 463,
Bribești, pe apa Idriciului, 77. 466.
Broșteni, 173. Cârligătura, ținut, 185, 212.
Brudurești, 223. Cârlomănești, 69, 110.
Buciumul, județul Iași, 572. Cârlomănești, schit, 69.
București, 550, 552, 560, 561, 566. Cârțibași, schit, 359 a, 374 a, 379 a, 398 a, 436 a.

490
Cernătești, ținutul Covurlui, 48, 51. Corni, 479 a.
Cernăuți, 79. Corod, 51, 110.
Cetatea Mică, schit, ținutul Vaslui, 223, 301, 302. Corodești de Sus și de Jos, ținutul Tutova, 402.
Cetatea Neamțului, mănăstire, 81, 87. Coroești, ținutul Covurlui, 110.
Cetățuie, 54 c. Costești pe Bilahoi, ținutul Tutova, 54 a, 93, 99,
Ceucani, pe apa Bujorului, ținutul Fălciu, 196 a. 100, 201, 250, 353 a.
Căpșești, moșie, ținutul Fălciu, 65. Costești pe Horăiata, ținutul Tutova, 98.
Clăpănești, ținutul Tutova, 47. Costiciuni, 79.
Chiciorla, 71. Cotănești, moșie, ținutul Vaslui, 223.
Chigeci, 170. Cotic (Armenești), ținutul Vaslui, 209, 288, 289.
Chirmănești, 132. Coticeri, moșie pe Crasna, ținutul Fălciu, 123,
Chișinău, 443. 193.
Chiuipari, moșie, ținutul Lăpușna, 147. Coticeri, ținutul Tutova, 199.
Chitești (Pitești), ținutul Tutova, 73 a. Cotiujeni, moșie, ținutul Lăpușna, 131, 135, 153,
Chițacani, 160. 158, 159.
Chițivoești (Ghițivoești), pe Bujor, ținutul Fălciu, Cotul lui Băltag, la Obileni, ținutul Lăpușna,153,
65, 105, 113, 188, 194, 196, 224, 256, 280, 281, 159.
282, 290, 291, 418, 492. Cotul Călcii (Câlcii), 153, 159.
Ciolănești, pe Moisia, ținutul Fălciu, 184. Cotul Morii, Basarabia, 335.
Ciomag, dealul lui, ținutul Fălciu, 247. Cotul Tacului (Hoceni), ținutul Fălciu, 191, 193.
Ciorina, vale, 524. Coțăni, ținutul Tutova, 365.
Ciortova, moșie, ținutul Fălciu, 517. Coțmănești (Pogana), 56.
Cirpcău, sat, ținutul Soroca, 79. Cozia, ținutul Fălciu, 395.
Cioara, deal, 178. Cozia, ținutul Iași, siliște, 13.
Cioara, vale, în hotarul Ciorteștilor, 127, 341, Cozmești, 151, 153, 159.
348. Covurlui, ținut, 48, 106, 140, 144,155, 174, 190,
Cioara, ținutul Leova, 524. 221, 230, 245, 380, 415, 416, 530.
Ciocani, ținutul Tutova, 402. Crasna, apă, 71, 92, 94, 116, 123, 127, 161, 178,
Ciocănești, pârâu, 247. 193, 202, 326, 348.
Ciohorăni, sat, 178. Crasna, deal, 66, 71, 341, 348.
Ciorăni, moșie, ținutul Fălciu, 247, 259. Crasna, ocol, 468 b.
Ciorăști, moșie, ținutul Lăpușna,131, 147, 158, Crasna, plasă, 556.
159. Crasna, sat, 4.
Ciorăști, în Basarabia, 335. Crasna, șes, 71, 127, 348.
Cioriceni, pe Crasna, ținutul Fălciu, 178, 326. Crasna, fundul, 45.
Cioricești, moșie, ținutul Fălciu, 255. Crasna, moșie, 132.
Ciorna, valea, 524. Crasna, ocol, ținutul Vaslui, 324.
Ciornița, sat, ținutul Soroca, 359. Crăciunești, sat ținutul Vaslui, 79.
Ciortești, 127, 322, 339, 341, 348. Crăești, ținutul Covurlui, 53, 103, 221, 380.
Ciortova, moșie, ținutul Fălciu, 274, 275, 518, Crăești, moșie, ținutul Vaslui, 242, 260.
519. Crăsnășeni, ținutul Fălciu, 252, 254, 257, 300,
Ciuhări, apă, ținutul Iași, 79. 503.
Clocitoare, ruptură, 1. Crăsnița (Fundul Crăsniței), schit 538 a.
Coasta Lupei, ținutul Tecuci, 185. Crâng, sat pe moșia Bârlad, 411.
Cocârțală, drumul lui, Hoceni, 350. Crețana, 80, 259, 402.
Codăești, 4, 178. Crețești, 39, 463, 556.
Codru, ținut, 164. Croitorului, pârâu, 202.
Colacul Crucilor, 159. Cruceanu, schit, 364 a, 447.
Cojocari, sat, 4. Cruciul, moșie, ținutul Covurlui, 221, 245, 380.
Constantinopol, 320. Cucuta, 48.
Copăceana, deal, 73, 105, 353. Culișăuca, ținutul Hotin, 79.
Cocearla (Corcearla), pe Crasna, 348. Curchi, schit, 244.
Constantinopol, 440, 569. Curieci, ținutul Fălciu, trupul Șișcanilor, 105,
Cornești, 359. 350.

491
Curișori de Spărcoceni, 73. Dumbrăvița Foleștilor, 1.
Curni, 53. Dumești, pe pârâul Izvorului, ținutul Vaslui, 209.
Cursăci, sat, ținutul Tutova, 79. Dumnițăi, ținutul Hotin, 79
Cuzlău, ținutul Dorohoi, 79. Duda, sat, ținutul Fălciu, 396.
Davidești, 477. Elan (Ialan), apă, 65, 73, 80, 96, 97, 105, 115,
Dănești, moșie, la nord de satul Hurdugi, ținutul 119, 124, 163, 194, 196, 196 a, 224, 259, 265,
Fălciu, 271, 274, 275, 565. 266, 271, 280, 290, 291.
Dărăbani, moșie, lângă Leoști de Tătărăni, ținutul Elan, deal, 163.
Fălciu, 252. Esfigmenul, mănăstire de la Muntele Athos, 261.
Dănești, ținutul Fălciu, 359, 435, 436. Ezătura Veche, pe Lăpușna, 524.
Dănești, ținutul Vaslui, 303. Faurii, pe Elan, 96.
Dealu Mare, pe Vilna, ținutul Vaslui, 51 a. Fălciu.
Deleni, moșie pe Crasna, 199. district, 438, 475, 476, 487, 494, 507, 510, 511,
Deleni, ținutul Fălciu, 65, 73, 105, 113, 184, 194, 515, 519, 521, 522, 523, 527, 528, 529, 533, 538,
196, 196 a, 224, 265, 266, 280, 281, 286, 290, 542, 556, 562, 565.
291, 296, 325, 350. holeră, 406, 407, 408, 409, 410.
Deleni, ținutul Tutova, 54 a, 191, 193, 199, 229, Ispravnici (isprăvnicie), 67, 102, 115, 123, 124,
297 a, 297 b. 127, 139, 152, 160, 168, 175, 177, 178, 179, 195,
Deocheți (Diocheți), ținutul Covurlui, 53, 106, 211, 231, 252, 253, 257, 263 a, 264, 267, 275,
144, 221, 245. 277, 279, 285, 290, 296, 299, 325, 344, 352, 394,
Digiugații, moșie, pe Racova, 357. 400, 401, 404, 406, 408, 409, 410, 413, 431, 432,
Dimitrie Cantemir, comună, județul Vaslui, 163. 448, 449, 451, 452, 453, 463, 464, 465, 466, 467,
Dobârceni, sat, ținutul Vaslui, 306, 307. 468.
Dobrovăț, mănăstire, 112, 133, 156, 158, 165, închisoare, 54.
182, 259. localitate, 54, 139.
Dobrovăț, moșie, 434. judecătorie / tribunal, 71, 127, 315, 316, 322, 324,
Docolina, 54 c, 205, 287. 325, 328, 329, 331, 338, 343, 344, 345, 350, 353,
Doi Orbi, ținutul Vaslui, 260. 356, 359, 360, 361, 363, 374, 403, 413, 418, 426,
Dolheni, sat pe Idrici, ținutul Fălciu, 224, 291. 428, 435, 436, 438, 442, 444, 446, 458, 459, 472,
Dolhești, 391. 473, 474, 478, 479, 485, 486, 487, 488, 494, 498,
Doljăști, 473, 474. 500, 501, 502, 506, 507, 508, 510, 511, 513, 514,
Domnești, ținutul Putna, 446 a. 515, 519, 522, 523, 526, 528, 529, 533, 565,
Dopceni, ținutul Lăpușna, 153, 158, 159. mazil, 139.
Dorohoi, 79. orășeni, 64.
Dracsăni, ținutul Vaslui, 79. pârcălabi, 6, 54.
Dracsăni, ținutul Tutova, 402. prefectură, 538, 539, 542, 543, 545.
Dragomirești, ținutul Tutova, 144, 155, 402. slujitori domnești, 19, 38, 39.
Drăceni, 92, 94, 159. târg, 64, 389, 408.
Drăgotești, 66. ținut, 8,9, 15, 19, 22, 31, 38, 39, 42, 44, 45, 65, 73,
Drăgușeni, ținutul Covurlui, 106, 144, 155, 221, 73 b, 74, 92, 94, 96, 97, 102, 105, 107, 111, 113,
380. 115, 116, 119, 122, 123, 124, 125, 127, 136, 139,
Drăgușeni, ținutul Fălciu, 15, 73 b, 255. 141, 142, 143, 149, 151, 152, 158, 160, 163, 165,
Drăgușeni, ținutul Vaslui, 181. 170, 175, 177, 178, 179, 184, 185, 188, 189, 191,
Drojdieni, ținutul Lăpușna, 153. 193, 194, 195, 196, 199, 208, 211, 218, 224, 226,
Dropia, apă, 71, 348. 227, 229, 230, 231, 247, 252, 253, 254, 255, 256,
Dropia (Drochia), deal, 71, 348. 257, 259, 263 a, 264, 265, 267, 268, 271, 274,
Dropia (Drochia), vale, 348. 275, 277, 279, 280, 281, 282, 285, 287, 290, 291,
Drujești, 63. 292, 294, 295, 296, 299, 300, 312, 313, 315, 316,
Drumul Sării, comuna Dimitrie Cantemir, 163, 322, 323, 324, 325, 328, 329, 338, 342, 343, 344,
194. 345, 347, 350, 353, 356, 359, 360, 361, 363, 364,
Drușcani, 159. 374, 381, 382, 388, 389, 390, 390 a, 391, 394,
Dumbrava (La Mănăstirea Bodescului), ținutul 395, 396, 397, 398, 399, 400, 401, 403, 404, 406,
Vaslui, 169. 408, 409, 410, 413, 418, 419, 420, 424, 426, 427,
Dumbrăvița, albie, 1. 428, 431, 432, 435, 437, 438, 441, 442, 444, 445,

492
446, 448, 449, 451, 452, 453, 458, 458 a., 459,
461, 463, 464, 465, 472, 473, 474, 478, 485, 492,
494, 498, 500, 502, 508, 510, 513, 515, 517, 519,
522, 523, 526.
vădrari, 230.
Fătăciune, ținutul Tutova, 402.
Fătăciunea de Jos, râpă, ținutul Lăpușna, 153,
159.
Fătăciuni, schit, ținutul Tutova, 204.
Fâstâci, mănăstire, ținutul Vaslui, 118.
Fedești, 54 a, 54 b.
Filimonești, ținutul Vaslui, 79.
Firești, 173.
Floreni, moșie, 247.
Florești, mănăstire, 52, 57, 140, 173, 222, 261,
262, 293 a., 318, 319, 548 a.
Florinta, 247.
Fodurului, pisc, 260.
Folești, 1.
Frasini, moșie, ținutul Lăpușna, 131, 135, 153,
158, 159.
Frijeni, ținutul Fălciu, 177.
Fundianul, 51, 245.
Fundul Crăsniței, schit, 538 a.
Fundul Idriciului, sat, ținutul Fălciu, 393.
Fundul Racovii, ținutul Tutova, 272, 273.
Furchișeni, moșie, ținutul Fălciu, 199, 346, 359.
Futilești, ținutul Fălciu, 177, 271, 274, 275, 444,
445.
Futilești de Jos (Micșunești), 350.
Galați, 140, 185, 190, 221, 230, 245, 355, 368,
380, 530, 569.
Gădinți, ținutul Vaslui, 260.
Găchești (probabil Gănești pe Crasna), 60 v.
Găgești, moșie, ținutul Fălciu, 510, 511, 515, 533.
Găleșești, 8.
Gănești, ținutul Fălciu, 132, 178.
Gănești, moșie, ținutul Vaslui, 223.
Gârboavele, pe apa Idriciului, 77.
Ghenghea, codru, 48, 51, 53, 245.
Ghenghești, sat, 245.
Gherghești, 380, 402.
Ghermănești, 159.
Ghermănești, ținutul Tutova, 402.
Ghibarțu, moșie pe Crasna, 60 v.,132, 178.
Ghibeni, ținutul Fălciu, 163, 194, 196, 265, 266,
290.
Ghilahoi (Bilahoi), 99, 100, 250.
Ghireasca, schit, ținutul Covurlui, 530.
Ghițivoești (Chițivoești), pe Bujor, ținutul Fălciu,
65, 105, 113, 188, 194, 196, 224, 256, 291.
Giurca, 159.
Giurcani (Jurcani, Bălănești), peste apa Bujorului,
ținutul Fălciu, 196, 196 a, 218, 340.
493
Giurgești, 92, 101, 116, 127, 178, 179, 243, 341,
348.
Glăvănești, sat, 178.
Glăvănești, ținutul Lăpușna, 159.
Glăvănești, ținutul Soroca, 256.
Glodeni, 40.
Goești, ținutul Fălciu, 290.
Golieni, moșie, ținutul Fălciu, 194.
Gorzești, moșie, ținutul Leova, 524.
Graurii, sat, ținutul Vaslui, 79.
Grăjdeni, schit, ținutul Tutova, 293 a., 512, 554,
555, 560, 561, 562.
Greceni, 105, 140, 230.
Grozești, 32.
Grozești, moșie, ținutul Fălciu, comuna Dimitrie
Cantemir, 163, 194, 224, 277, 278, 282, 285, 286,
290, 291, 292, 296, 418.
Grozești, moșie, 228.
Grozești, sat, ținutul Fălciu, 388.
Grumezoaia (Plopeni), 74, 199, 208, 263 a, 264,
276, 279, 282, 299, 317, 346, 359, 367, 369, 370,
373, 374, 385, 386, 403, 420, 436, 478, 479, 501.
Grumezoaia, apă, 73.
Grumăzăni, sat, ținutul Hotin, 79.
Gudinești, sat, ținutul Cernăuți, 79.
Gugești, 62, 186.
Gulieni (Oțeleni), moșie, ținutul Fălciu, 224, 280,
281, 290, 291, 418.
Gura Băncii, 134.
Gura Gații, 153, 159.
Gura Strâmbii, ținutul Tutova, 83, 108, 185.
Gușiței, ținutul Fălciu, 105, 185, 349, 404, 461,
475, 499, 532, 549, 558, 563, 567.
Guzari, moșie, ținutul Fălciu, 177, 444, 445.
Gvozdul, sat, ținutul Soroca, 79.
Hancăuți, sat, ținutul Hotin, 79.
Hatarul cel Bătrân, 245.
Hălărești, ținutul Tutova, 162.
Hănăsăni, 407.
Hărpășești, 185, 212.
Hățișul lui Burlamiz, ținutul Fălciu, 177.
Hărcet, baltă, 55, 241.
Hârlău, 79, 185.
Hârtop, fundul, în hotarul Ciorteștilor, 127.
Hoceni, moșie și sat, ținutul Fălciu, 290, 347, 350,
386, 458 v., 504, 573.
Hoceni (Cotul Tacului), ținutul Fălciu, 191, 193.
Hodorvabă, movila lui, 1.
Homoraș, deal, 1.
Horăiata, 54 a, 73 a, 98.
Horgești, moșie, pe valea Bogdanei, ținutul
Tutova, 250.
Horjești, 9.
Horodicești, ținutul Dorohoi, 79.
Hotin, cetate, 151. cherestea, 357.
Hotin, ținut, 79. cislă, 3, 7, 12, 27.
Hruțca (Rusca), ținutul Fălciu, 463. ciobotar, 19, 23, 26, 33, 37.
Huhuiului, ținutul Covurlui, 380. colaci, 10, 20, 24.
Hulturești, sat pe Moisia, ținutul Fălciu, 184. cojocari, 2, 14, 17, 19, 22, 26, 33, 37, 46.
Hurdugi, ținutul Fălciu, 271, 274, 275, 312, 350, consistorie duhovnicească, 509, 521, 559, 563.
386, 435, 436, 532, 565. Corni, sat și moșie, astăzi cartier, 352, 421.
Hurduzăi, moșie, ținutul Fălciu, 188, 196 a, 226. cramă, 375, 422, 518.
Huși crâșmă (cârciumă) mare, 2, 14, 17, 23, 26, 33, 37,
arest, 538, 539, 542, 543, 544, 545, 550, 552, 553, 46.
568. crâșmă (cârciumă) mică, 14, 17, 23, 26, 33, 37,
arhitect, 518. 46.
armeni, 547. croitori, 19, 23, 26, 33, 37, 345.
bărbier, 23, 26, 33, 37, 131 a. curelari, 19, 23, 26, 33, 37, 131 a.
beci, 422, 442. dajde, 18, 22, 26, 33, 37.
benale, 424. dajdie împărătească, 10, 20, 24.
bezmănari, 2, 17. dajdie vlădicească, 10, 20, 24.
bezmen, 17, 23, 26, 33, 37, 46, 251, 298, 321 a, dascăl, 116.
345, 356, 360, 438. dăbilari, 10 .
bibliotecă, 379. dări, 19.
biserica catedrală, 10, 20, 24, 29, 30, 35, 390 a, deseatină, 10.
419, 547. deseatnici de stupi, 10, 20, 24.
biserica Sfântul Dumitru, 305, 538, 539, 542, 543, deseatină de pâine, 20.
544, 545, 557, 568. deseatnici de vin, 10, 20, 24.
biserica Sfântul Gheorghe, 442, 450, 451, 454, deșugubinari, 16, 33, 37.
455, 456. diaconi, 10, 20, 24, 35.
biserica Înălțarea Domnului, 489, 557. dichiul episcopiei, 29, 148, 153, 159, 179.
biserica Sfântul Nicolae, 469, 470, 477, 491, 493, dijma de pâine, 24.
505, 520, 521, 525, 535, 536, 546, 559, 564, 572. Dionisie Romano Traianopoleos, locotenent de
biserica Sfinții Voievozi, 424, 438, 442. episcop, 570.
blănar, 33, 37. director episcopie, 441, 509, 562.
blănari, 345. dregători, 6, 11, 19.
bogasier, bogaserie, 251, 471. drumul cel mare al Iașului, 356.
breasla pietrarilor, 454. drumul obștesc, 356.
Broșteni, 29, 352, 375. doctori, 314, 337.
bulgari, 298, 360, 394. Drăslăvăț, 485.
butnari, 19, 23, 26, 33, 37. Drislăvăț, ogradă, 131 a.
cai de olac, 3, 7, 11, 12, 18, 19, 20, 24, 27. Dric, 50, 356, 422, 516, 517, 518.
Calinic Hariupoleos, locotenent de episcop, 509, dugheni, 220, 251, 345, 422, 438, 464, 465, 467,
525. 480, 481, 485, 498, 528, 529, 557, 321 a.
Calistru, episcop, 42, 43, 44. embatic, 421, 516.
camănă, 17, 19, 23, 26, 33, 37, 46. eclesiarh, 29.
care de fân, 3, 7, 12. eforie, 352.
case, 298, 305, 324, 360, 363, 421, 428, 442, 459, Episcopie, 2, 3, 5, 6, 9, 10, 12, 14, 16, 17, 18, 19,
485, 506, 507, 508, 516, 517, 518, 526, 531, 538, 20, 22, 23, 24, 26, 27, 28, 29, 30, 33, 34, 35, 36,
539, 542, 543, 544, 545, 550, 552, 553, 557. 37, 38, 39, 41, 42, 43, 44, 46, 61, 68, 71, 81, 82,
catihet, 372, 379, 381, 382, 388, 389, 391, 393, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 111, 112, 114, 116, 117,
395, 396, 397, 398, 399, 419, 429, 437, 441. 127, 128, 129, 131, 135, 138, 139, 145, 146, 147,
cazarma, 552, 553. 148, 149, 150, 151, 152, 153, 158, 159, 161, 167,
cămănari, 2, 14, 17. 171, 172, 176, 178, 179, 189, 198, 203, 208, 220,
căpitan de târg, 168. 224, 230, 231, 243, 251, 252, 255, 258, 290, 291,
căsăpii, 352. 293, 295, 298, 305, 306, 307, 309, 313, 315, 316,
ceară, 27. 319 a, 320, 321, 322, 326, 333, 334, 335, 336,
cepărie, 46. 339, 341, 344, 345, 348, 352, 356, 360, 361, 362,

494
363, 364, 384, 387, 390 a, 411, 412, 419, 421, Meletie Istrate, episcop, 437, 438, 439, 440, 441,
422, 423, 437, 438, 439, 440, 441, 442, 443, 446 442, 449, 450, 451, 457, 458, 460, 462, 463, 464,
a, 447, 449, 451, 452, 453, 454, 455, 456, 457, 475, 476, 490, 496, 497, 505, 526.
458, 460, 462, 463, 464, 466, 468, 469, 475, 476, Meletie Lefter Brandaburul, episcop, 231, 251,
484, 490, 491, 493, 496, 497, 499, 504, 520, 521, 258, 293.
535, 536, 537, 538 a, 53 a, 558, 559, 562, 563, meserciu, 2, 14, 17, 19, 23, 26, 33, 37, 46.
564, 570, 572. miere, 27.
evrei, 251, 345, 405, 410, 464, 465, 480, 481, 482, Mitrofan, episcop, 46.
495, 528, 529. moară de cai, 330.
fân, 27. monahi / monahii, 324.
fântâna domnească, 11. negustori, 345, 360, 363, 405, 422, 431, 432, 438,
fântânari, 11, 18. 458, 464, 471, 481, 495, 498.
galbeni, 26, 33, 35, 37, 309, 526, 539. olar, 19, 23, 26, 33, 37.
geometrul ținutului, 413, 444, 445. olăcari, 16, 23, 26, 33, 37.
Ghedeon I, episcop, 5. oraș, 531, 568.
Ghedeon II, 85, 86, 87, 88, 89, 90. orți, 23, 26, 33, 37.
Ghenadie, locotenet de episcop, 536. păduri, 463.
Gherasim, episcop, 203, 220, 224, 291. pâine, 20, 24.
ghiață, 3, 7, 12, 27. pârcălab, 23, 26, 27, 33, 37.
goștinar, 2, 10, 33, 37. pârgari, 3, 7, 9, 11, 12, 19, 33, 37.
han, 442. pește, 34, 36.
holeră, 406. pietrari, 454.
hotar, 71. pivniță, 220, 321a.
hrube, 321 a. Pleșa, 29.
Iacov Stamati, episcop, 158, 167, 171, 178. plocon vlădicesc, 44.
ierodiaconi, 116, 161, 339. Plopeni, 29, 298, 360, 442.
ieromonahi, 71, 339, 348. podgorie, 485, 517.
Inochentie, episcop, 111, 112, 114, 116, 117, 127, Podul cel mare (Ralea, de astăzi), 356.
128, 129, 131, 135, 138, 139, 145, 146, 147, 148, podvoade, 3, 7, 11, 12, 18, 19, 27.
151, 153, 159, 161, 176, 179, 183, 243, 443. podvodari, 16, 23,26, 33, 37.
Ioan, episcop, 29. poslușnici, 16, 19, 23, 27, 34, 36, 41, 43.
Iorest, episcop, 81, 82. poștă, 305.
lei, 26, 33, 37. poliție, 424, 464, 465.
livadă, 518. preoți, 10, 20, 24, 29, 35, 298, 320, 321, 390 a,
lucru, 7. 422, 427, 464, 465, 467, 481, 489, 526, 557.
jandarmi, 538, 539, 542, 543, 550, 552, 553, 566, protosingheli, 356.
568. prezidentul judecătoriei, 322, 325, 328, 329, 331,
jold, 11, 19. 338, 343, 435, 459.
judecătorie / tribunal, 71, 127, 315, 316, 322, 324, protopop, 42, 114, 320, 321, 452, 467, 469, 526,
325, 328, 329, 331, 338, 343, 344, 345, 350, 353, 547, 548, 549, 558, 563, 567, 572.
356, 359, 360, 361, 363, 374, 403, 413, 418, 426, psalt, 421.
428, 435, 436, 438, 442, 444, 446, 458, 459, 472, Răești, 363, 422, 489, 516.
473, 474, 478, 479, 485, 486, 487, 488, 494, 498, sare, 34.
500, 501, 502, 506, 507, 508, 510, 511, 513, 514, săpător, 450, 451, 454, 455, 456.
515, 519, 528, 565. „schitișor”, 41.
mahalale, 305, 324, 345, 360, 363, 422, 424, 442, seminarul teologic, 460, 505, 535.
489, 522, 523, 526, 528, 529, 533, 557. Serafim, episcop, 9, 19, 22, 28.
mascuri, 10, 20, 24. serdar, 198.
mănăstirea Episcopiei, 2, 30, 36, 43, 146, 524. seu, 27.
mănăstirea Hușului, 183. slujitori (slugi) domnești, 16, 18.
Melchisedec Ștefănescu, arhimandrit, rector, Sofronie, 39.
locotenent de episcop, 505, 532, 535, 537, 538 a, Sofronie Miclescu, episcop, 293, 295, 298, 307,
547, 548, 549, 553 a, 558, 559, 562, 564. 309, 316, 333, 334, 336, 345, 356, 360, 363, 390
a, 419, 421, 423, 427.

495
soronar (curelar, șelar), 131 a. Brândușa, mahala, 429.
spital, 457, 531, 538, 539, 540, 541, 542, 543, evrei, 433.
544, 566, 568. ispravnici, 392.
stupi, 10, 24. judecătorie, 77, 442.
școală, 477. județ, 572.
Școala Catihetică, 372, 427, 441. mănăstirea Cetățuia, 51 a, 58 a.
șoltuz, 3, 7, 9, 11, 12, 19, 23, 26, 27, 29, 33, 37, mănăstirea Golia, 293 a., 303, 476, 554.
41, 50. mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust, 429.
taleri, 26, 33, 37. mănăstirea Precista, 230.
târg, 2, 3, 5, 6, 7, 10, 11, 12, 14, 16, 17, 18, 19, mănăstirea Sfântul Prooroc Samuel, 230.
23, 26, 27, 29, 33, 37, 41, 50, 71, 168, 186, 198, mănăstirea Sfântul Sava, 163, 175, 185.
220, 268, 305, 321 a, 324, 345, 348, 352, 356, mănăstirea Sfântul Spiridon, 153, 158, 159, 181,
357, 360, 363, 375, 383, 390 a, 394, 422, 424, 230, 291.
438, 442, 458, 463, 464, 467, 481, 489, 506, 508, oraș, 357.
519, 528, 546. preot, 409.
Târgul Făinii, mahala, uliță, 345, 458. Seminaria Veniamina, 368, 371, 381, 382, 388,
târgoveți, 7, 12, 16, 23, 26, 27, 29, 33, 41, 50. 389, 390, 391, 393, 395, 396, 397, 398, 399.
Teofil, episcop, 344. spital, 230, 457, 531, 541.
teslărie, 3, 7, 12, 27. spitalul evreiesc, 433.
turci, 426. ținut, 13, 77, 79, 185, 230, 354, 392, 420, 434.
țigani, 30, 61, 68, 81, 82, 89, 90, 149, 150, 167, Iazăr, apă, ținutul Tutova, 185.
171, 172, 176, 203. Iazul lui Pribiciu, 245.
ulița blănarilor, 422. Ichimeni, sat, ținutul Dorohoi, 79.
ulița mare (azi, str. Ștefan cel Mare), 528. Idrici, apă, 77, 224, 231, 291.
ulița Sfântul Dimitrie, 557. Ihnătumi (?), ținutul Dorohoi, 79.
ulița Târgul Făinii, 458. Iliești, moșie, 245.
vameși, 34, 36. Ionești, sat, ținutul Suceava, 79.
Varlaam, episcop, 61, 68. Iliești, ținutul Covurlui, 380.
vădrari, 230. Isaia, sat, ținutul Fălciu, 397.
vătav de vieri, 116. Itrina, vale, 71, 348.
vechil al Episcopiei, 71, 149, 153, 179, 313, 335, Itrinești (Itrina), pe Crasna, 71, 92, 94, 116, 127,
339, 341, 348, 356, 361. 161, 178, 179, 322, 339, 341, 348.
vecini, 5, 43. Iurcești, ținutul Covurlui, 245.
Veniamin Costachi, egumen, 181. Iurcești, ținutul Vaslui, 40, 109, 209.
Veniamin Costachi, episcop, 189. Ivăncăuți, sat, ținutul Dorohoi, 79.
vie, 50, 60, 375, 422, 506, 516, 517, 518. Ivănești, ținutul Fălciu, 404, 463, 556.
vieri, 11, 116. Ivești, ținutul Tutova, 402.
vin, 10, 24. Ivinețești (Vinețești), ținutul Fălciu, 123, 202,
vornic, 5, 9, 16, 23, 26, 27, 33, 37, 50, 116. 203, 206, 211, 216.
vornic de poartă, 313. Izvoarele, sat, ținutul Soroca, 359.
zloți, 18, 23, 26, 33, 37. Izvorului, pârâu, ținutul Vaslui, 209.
Iași, 3, 4, 5, 8, 10, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, Jeravăț, apă, ținutul Tutova, 236.
23, 24, 25, 26, 27, 28, 30, 33, 34, 35, 36, 37, 38, Jigălia, 54 b.
39, 41, 42, 43, 44, 52, 53, 59, 61, 62, 63, 64, 65, Laza, ținutul Tutova, 261, 262, 304, 310, 311.
67, 68, 69, 75, 76, 78, 79, 81, 85, 87, 88, 89, 90, Lălești, ținutul Tutova, 402.
91, 93, 95, 100, 101, 107, 112, 131, 159, 181, 212, Lăpușna, apă, 403, 524.
218, 221, 230, 240, 250, 252, 261, 264, 267, 277, Lăpușna, drum, 524.
280, 291, 309, 333, 334, 335, 336, 337, 342, 348, Lăpușna, ținut, 94, 120, 128, 135, 145, 146, 147,
349, 359, 366, 379, 423, 429, 433, 488, 500, 569. 148,151, 153, 158, 159.
biserica Sfântul Ilie, 185. Lebeji, moșie lângă Deocheți, ținutul Covurlui,
case, 185, 212. 106, 245.
Copou, 199. Lebuzăi, moșie, ținutul Covurlui, 144.
crâșmă, 185. Lecani, 359.
blănar din, 154, 164. Lehani, vale, ținutul Covurlui, 110.

496
Leoști, ținutul Fălciu, 344.
Leoști de Tătărăni, moșie, ținutul Fălciu, 252.
Leoștii de Sus (Miculeștii de Jos), comuna
Tătărăni, ținutul Fălciu, 294, 295.
Leova, moșie și localitate, 519, 524.
Leova, ținut, 443, 524.
Leușeni, 524.
Lieșan, puțul lui, 1.
Liești, 1, 402.
Liești, pârâu, 1.
Liești, ținutul Tutova, 185.
Limbuești, districtul Tutova, 551.
Lipovăț, 222.
Lișăna, sat, ținutul Dorohoi, 79.
Liveni, 79.
Lohan, apă, 39, 66, 73 b, 111, 127.
Lohan, pădure, 71, 348.
Lohan, vale, 73.
Lucești, 173.
Lucești, moșie, pe Racova, 357.
Luciul, bălți, 64.
Lunca, ținutul Fălciu, 313.
Lunca, ținutul Tutova, 402.
Lunca Banului, ținutul Fălciu, 267, 268.
Lungeni, de la gura Moisia, ținutul Fălciu, 121,
184.
Lungeni, moșie, ținutul Fălciu,160.
Mavromol, mănăstire din Galați, 140.
Marginea, ocol, ținutul Putna, 230.
Măciucași (Măciucani), sat, pe apa Bârladului,
153, 159.
Măgarul, schit, ținutul Tutova, 503 v.
Măgdișăni, pe Crasna, 178.
Mălitinițăi, ținutul Cernăuți, 79.
Mănăstirea Neamțului, 165, 171, 172, 176, 230,
293, 319 a, 548 a.
Măndăuț, sat, ținutul Hotin, 79.
Măndoae, moșie, ținutul Lăpușna, 147.
Mănești, moșie, ținutul Fălciu, 122.
Mănești, moșie peste Prut, ținutul Fălciu, 136.
Mândrești, ținutul Fălciu, 170, 175.
Mândrești, sat pe Crasna, ținutul Fălciu, 178.
Mândrești, ținutul Covurlui, 110.
Mânjești, ținutul Vaslui, 104, 227.
Mărișăni, ținutul Fălciu, 178 .
Mărloveni, sat pe Crasna, 178.
Mărtinești, moșie pe valea Gugeștilor, 186, 341,
348.
Mățigani, moșie pe Crasna, 199.
Mera, schit, ținutul Vaslui, 209.
Micești, 173.
Miclești, comuna Banca, 527.
Miclești, ținutul Fălciu, 167.
Miclești, ținutul Dorohoi, 79.
497
Micodani, sat, ținutul Tutova, 93.
Micșinești (Micșunești), ținutul Fălciu, 105, 196
a, 265, 325, 350, 444, 445.
Micșuneștii de Pădure (Deleni), ținutul Fălciu,
266.
Miculești, 8.
Miculeștii de Jos (Leoștii de Sus), comuna
Tătărăni, ținutul Fălciu, 294, 295.
Mijlocul, ocol, ținutul Fălciu, 317, 325, 332, 347,
404, 461.
Mijlocul, ocol, ținutul Vaslui, 324.
Mijlocul, plasă, districtul Fălciu, 556.
Mingir, sat și moșie, 524.
Mitești, sat, ținutul Hotin, 79.
Mogoșești, 21, 72.
Mogoșești, ot Chigeci, 170.
Moicești, ținutul Vaslui, 246.
Moisia, apă, ținutul Fălciu, 121, 184, 224, 227,
265, 266, 280.
Moisia, moșie, ținutul Fălciu, 265, 266, 280, 281,
282, 492.
Moisia, vale, ținutul Fălciu, 265.
Moldova, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19,
20, 22, 23,24, 25, 26, 27, 28, 30, 33, 34, 35, 36,
37, 38, 39, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 52, 59, 62, 63,
64, 65, 67, 68, 69, 75, 76, 78, 81, 83, 84, 85, 87,
88, 89, 90, 91, 93, 95, 96, 97, 99, 100, 101, 102,
106, 108, 109, 115, 117, 118, 119, 120, 122, 123,
124, 126, 128, 129, 130, 137, 141, 146, 148, 150,
152, 159, 160, 168, 173, 175, 183, 187, 191, 192,
193, 197, 198, 204, 205, 210, 211, 213, 223, 228,
230, 231, 233, 237, 247, 254, 255, 261, 264, 268,
269, 273, 275, 276, 277, 281, 284, 287, 289, 292,
295, 304, 306, 310, 312, 325, 326, 327, 328, 329,
335, 341, 346, 348, 352, 359, 361, 364, 374, 394,
401, 410, 527, 540, 542, 543, 569.
Moldova, Cnejia, 162, 297 a, 297 b, 299, 303.
Mitropolia Moldovei, 61, 73, 112, 119, 128, 129,
131, 149, 150, 174, 221, 230, 254, 274, 281, 293,
319 a, 320, 321, 326, 333, 368, 372, 423, 464,
465, 467, 560, 561, 562, 569, 571.
Calinic Miclescu, locotenent de mitropolit,
mitropolit, 555, 571.
Gavril, mitropolit, 112, 129, 131, 149, 174, 184.
Ghedeon, mitropolit, 73.
Iacov, mitropolit, 221.
Leon Gheuca, mitropolit, 274.
Meletie Lefter, mitropolit, 368, 372.
Misail, mitropolit, 61.
Veniamin Costache, 254, 274, 293, 320, 321, 333,
569.
Molean, ținutul Fălciu, 265.
Morozeni, moșie, 244.
Moșna, 409.
Movila Bugăi, ținutul Lăpușna, 153, 159. Oțeleni (Gulieni), moșie și sat, ținutul Fălciu, 224,
Movila Carului, ținutul Lăpușna, 153, 159. 280, 281, 282, 290, 291, 418, 463, 473, 474, 499,
Movila Cărăușului, sat Bărboși, ținutul Fălciu, 504.
184. Oțeleni, vale, 65.
Movila Soarelui, ținutul Lăpușna, 153, 159. Papucești, pe apa Idriciului, 77.
Munteni, moșie, ținutul Fălciu, 152. Pănășăști, schit, ținutul Covurlui, 414, 415, 416,
Murgeni, târgușor, ținutul Tutova, 402, 407. 530.
Murgeni, sat, ținutul Vaslui. Păncești, ținutul Vaslui, 260.
Mursi, moșie, 245, 265. Părtești, moșie pe Crasna, 199.
Mușata, apă, 73. Păulești, moșie, ținutul Fălciu, 274, 275, 517, 518,
Mușata, vale, 163. 519.
Mușata, sat, 73, 218, 386. Pereschiv, ocol, ținutul Tutova, 248.
Mușata / Anastasie Fătu /, 433. Petreni, ținutul Tutova, 402.
Mușetești, sat, 8. Petrești, ținutul Vaslui, 72.
Nămăești, moșie, pe Idrici, ținutul Fălciu, 231. Petriceni, moșie, pe Idrici, ținutul Fălciu, 231.
Nărnova, 153, 159. Petrilești, pe apa Lohanului, 111.
Nărtești, ținutul Tutova, 212. Picicani, moșie, ținutul Fălciu, 152.
Nebunei, deal, ținutul Iași, 185. Piscul, ținutul Covurlui, 380.
Neamț, ținut, 141. Pitești, moșie, 54 a, 54 b, 73 a, 154, 191, 201, 279
Neamț Cetatea, mănăstire, 81, 87, 176. a, 297 a, 297 b.
Neamț, Mănăstirea, 165, 171, 172, 230, 319 a, Pițivoești, Pițigoești, 282, (Chițivoești), 280, 281,
548 a. 290.
Neamț, ținut, 197. Plăcintelor, drum de la Folești, trece prin Tăpști și
Neculești, moșie, lîngă Leoști de Tătărăni, ținutul ajunge la hârtopul Scobitura, 1.
Fălciu, 252, 254. Pleșești, 51, 402.
Negrelești, 110. Plochi, 341, 348.
Negrești, ținutul Vaslui, 40, 59, 95, 269. Plopeni (Grumezoaia), 74, 299, 420, 436.
Negri, moșie, ținutul Fălciu, 199, 359. Plotonești, 361, 362, 364, 394, 459, 537.
Negrilești, ținutul Vaslui, 269. Podoleni, 159.
Negrinți, sat, ținutul Hotin, 79. Podoleni, plasă, districtul Fălciu, 556.
Niceea, 55, 73 a. Podoleni, ocol, 409.
Nicopole, 230. Poenari, moșie, ținutul Vaslui, 242, 249.
Nicorești, vii, ținutul Tecuci, 185. Pogana (Coțmănești), 47, 56, 402.
Nicoreștii de Jos, 52. Pogoceni, moșie, 507, 508.
Niculești, moșie, ținutul Fălciu, 323. Pogănești, ținutul Fălciu, 413, 452, 487.
Niculițel, 230. Pogănești, ținutul Leova, 443, 524.
Nilipăuți, ținutul Hotin, 79. Pogonești, ținutul Tutova, 402.
Nimișăuți, sat, ținutul Soroca, 79. Poiana, ținutul Tutova, 402.
Noorești, ținutul Fălciu, 149. Poienari, ținutul Vaslui, 215, 260, 260 a, 263,
Novăcăuți, Hârlău, 79. 277.
Oae, ținutul Lăpușna, 153, Poieneștii Străjăscului, 318.
Obileni (Oghileni), ținutul Lăpușna, 114, 117, Poienile, ținutul Roman, 301, 302.
120, 128, 129, 131, 135, 145, 146, 147, 148, 151, Polițeni, ținutul Tutova, 78, 402.
153, 159, 183. Polocin, ocol, ținutul Tecuci, 230.
Obileni, gârlă, 153, 159. Pojoreni, moșie, ținutul Fălciu, 274, 275.
Odobești, ținutul Fălciu, 9, 170, 175. Pojoreni, sat, 25.
Odobești, 32. Poniceni (Căpșăști), 196 a.
Oltenești, 66. Popeni, ținutul Tutova, 402.
Oncani, ținutul Covurlui, 51, 140, 221, 245. Popești, moșie, ținutul Vaslui, 245.
Onut, ținutul Cernăuți, 79. Popești, ținutul Tutova, 402.
Orhei, 40, 79, 153, 159, 182, 443. Porceana, ținutul Fălciu, 177.
Osăieci, 245. Portari, 40.
Praja, ținutul Tutova, 402.
Prebici, ezătura lui, ținutul Covurlui, 380.

498
Predoucenii, sat, ținutul Soroca, 79.
Pribești, ținutul Vaslui, 94, 232.
Priponești, ținutul Fălciu, 160.
Principatele Române Unite, 548, 549, 550, 553
a, 555, 558, 559, 562, 563, 565, 567, 570, 572.
Principatele Unite, 527, 529, 535, 538, 539, 568.
Principatele Unite Modova și Valahia, 345, 435,
506, 510, 511, 513, 514, 515, 518, 519, 522, 523,
526, 528, 533, 540, 542, 543, 569, 570.
Principatele Unite Moldo-România, 521.
Priponeștii de Sus și de Jos, ținutul Tutova, 402.
Prisaca turcească, 105.
Prisăcani de Jos, 402.
Prut, apă, 15, 25, 91, 125, 131, 135, 136, 145,
146, 147, 151, 153, 159, 174, 193, 256, 298, 359,
502, 519, 524.
Prut, deal, 259.
Prutul, ocol, ținutul Fălciu, 315, 459.
Prutul, plasă, districtul Fălciu, 556.
Prut, șes, 403.
Pruteț, 153, 519.
Prutețul Drușcanilor, 159.
Puiești, ținutul Tutova, 402.
Pungești, sat, ținutul Tutova, 187, 192, 272.
Putna, ținut, 230, 318, 446 a.
Puțăni, moșie, pe Idrici, ținutul Fălciu, 152, 231.
Rabota, valea, pe Vilna, ținutul Vaslui, 72.
Racova, apă, 272, 357.
Racova, ocol, ținutul Tutova, 310, 318, 319.
Rafaila, schit, ținutul Vaslui, 209.
Răbâia, moșie, ținutul Fălciu, 125.
Răcăilești, moșie, ținutul Covurlui, 106.
Răcămuș, ținutul Fălciu, 163, 196, 196 a, 265.
Răcea, fântână, pe Moisia, 184.
Răcești, 40, 109, 209.
Răchitoasa, mănăstire, 47, 84, 162, 180.
Rădeni, ținutul Tutova, 402.
Rădești, ținutul Tutova, 201, 364 a, 447.
Rădiana, moșie, pe Elan, ținutul Fălciu, 259.
Rădiu, pe drumul Bălțaților, 1, 341, 348.
Rădiu, vale, ținutul Fălciu, 105.
Rădiul, pe drumul Romanului, ținutul Vaslui, 260.
Rădiul, moșie, pe Idrici, ținutul Fălciu, 231.
Rădiul lui Motaș, 245.
Rădiul Tăoștilor, 1.
Rădăuți, episcopie, 61.
Ghedeon, episcop, 61.
Rămentic, pe valea Lehanilor, ținutul Covurlui,
110.
Răspochii (Răspopi), ținutul Covurlui, 221, 245,
380.
Răspopi, 53, 73 b.
Răstoaca, moșie, ținutul Putna, 318, 319.
Rășcani, ținutul Fălciu, 527.
499
Răucani, moșie, pe Crasna, 348.
Răzănă, ținutul Orhei, 79.
Răzlogi, ținutul Fălciu, 177.
Rânceni, 73.
Rânzești, ținutul Tutova, 402.
Râșești, 22, 159.
Roman, 6, 7, 40, 157, 260, 301, 302, 564.
Roman, Episcopie, 260, 263,291, 293, 308, 311,
376, 446 a.
Gherasim, episcop, 291.
Iustin Edesie, locotenent de episcop, 446 a.
Meletie Lefter Brandaburul, episcop, 293, 311.
Roșiori, ținutul Fălciu, 326.
Ruptura, ținutul Fălciu, 105.
Rusia, 230, 335, 412, 420, 462.
Rusăni, ținutul Tutova, 402.
Rusca (Hruțca), ținutul Fălciu, 463.
Ruși, sat, ținutul Tutova, 283, 284.
Saca, vale în hotarul Ciorteștilor, 127.
Saca, comuna Dimitrie Cantemir, 163.
Saca, vale lângă Folești, 1.
Saca, lângă pârâul Șișcani, 105.
Saca, satul Deleni, 113, 256.
Saca, ținutul Fălciu, 65.
Saca, pe valea Grozeștilor, comuna Dimitrie
Cantemir, 194.
Sania, 51.
Sankt Petersburg, 462.
Săcăleni, moșie, ținutul Vaslui, 260.
Săgeca (!), ținutul Tutova, 402.
Sălișteni, ținutul Soroca, 79.
Sănișăuți, sat, ținutul Orhei, 79.
Sărata, apă, ținutul Codrului, 164.
Sărata, apă, ținutul Fălciu, 177.
Săratul, moșie, ținutul Fălciu, 403, 523.
Sărături, ținutul Fălciu, 163.
Sărățeni, 55, 376, 402.
Sărății, moșie, ținutul Fălciu, 255.
Sârbilor, deal, ținutul Tecuci, 185.
Scîntiești, sat, ținutul Vaslui, 79.
Scobitură, hârtop în moșia Tăoști, 1.
Șchiopeni, astăzi satul Văleni, com. Pădureni, 458
a.
Scoposeni, districtul Fălciu, 556.
Scorțeni, moșie pe Elan, ținutul Fălciu, 96, 194,
224, 280, 281, 290, 291.
Scripțănești, ținutul Fălciu, 527.
Sculeni, drum, 524.
Scurți, moșie, ținutul Fălciu, 177.
Secul, mănăstire, 61, 85, 86, 87, 88, 89, 141, 142,
143, 153, 159, 230, 548 a.
Sfântul Munte, 223.
Silișteni (Siliști), mănăstire, 73.
Simila, apă, 63.
Simila, plasă, 551.
Slatina, mănăstire, 571.
Soholeț, moșie, ținutul Vaslui, 223.
Sohului, apă, 245.
Soholețăni, moșie, ținutul Vaslui, 223.
Soholui (Sohol), vale, 221.
Solca, mănăstire, 64.
Soroca, târg, 198.
Soroca, ținut, 79, 256, 359, 420.
Spârcoceni, 73, 502.
Spineni, 55, 402.
Stavnic, apă, 21, 181.
Stănești, poiană, 245.
Stănilești, 186, 381, 403, 463, 556.
Stărpești, trup al moșiei Stuhuleț, 353.
Stîngacii, moșie, pe Racova, 357.
Stefeni, 96, 105.
Stoenești, sat, ținutul Vaslui, 79.
Stoilești, pe Elan, ținutul Fălciu, 77, 105.
Stoișiștii, lângă Ștefeni, ținutul Fălciu, 121.
Straova, fântână, Bălănești, ținutul Tutova, 162.
Strâmba, ținutul Tutova, 402.
Stroești, ținutul Fălciu, 132, 341, 348.
Stuhuleț (Soholeț), ținutul Fălciu, 73, 105, 257,
338, 342, 353, 502, 503, 513, 522.
Suceava, 61, 73, 178, 555, 560, 561, 562, 571.
Suceava, ținut, 79.
Suseni, ținutul Tutova, 308.
Șacovăț, apă, ținutul Vaslui, 209.
Șăndreni, ținutul Hotin, 79.
Șăpința, ținutul Dorohoi, 79.
Șcheea, ținutul Fălciu, 91, 274, 275, 359, 517,
518, 519.
Șcheea, ținutul Vaslui, 21.
Șchiopeni, ținutul Fălciu (astăzi, Văleni), 353.
Șendrești, ținutul Tutova, 402.
Șerbotești, 72, 232.
Șișcani, moșie, 350.
Șișcani, pârâu, 65, 105.
Șiștov, 230.
Șopârleni, 9, 31.
Ștefeni (Stefeni), pe Moisia, ținutul Fălciu, 96,
105, 121, 194, 224, 280, 281, 290,291.
Șușde, moșie, ținutul Fălciu, 274, 275.
Șușneni, moșie, pe Jeravăț, ținutul Tutova, 236.
Știoborăni, schit și moșie, 1, 169, 186, 206, 207,
211, 232, 239, 252, 254, 270, 323, 358, 423.
Talaba, moșie, ținutul Fălciu, 65, 113, 256, 492.
Tanacu, 350.
Tansa, ținutul Vaslui, 223.
Tăbăcești, ținutul Tutova, 402.
Tăbălăești (Unguraș), 71, 178.
Tălmaciul, sat, ținutul Hotin, 79.
Tămăoani, sat, ținutul Covurlui, 174.
500
Tămășăni, 167, 407.
Tăoști, 1, 60 v., 178, 330.
Tătărăni, pe Crasna, 243, 323.
Târgul, plasă, districtul Tutova, 555.
Tâmpa, apă, 245.
Tâmpa, pisc, 245.
Târzii, sat și moșie, pe Lohan, 111, 287.
Tecuci, 52.
Tecuci, ținut, 110, 230, 364 a, 571.
Ticulești (Tihulești), moșie, ținutul Tutova, 233,
234, 235.
Toporăști, 173.
Todireasa, ținutul Fălciu, 163, 177.
Todireni, ținutul Fălciu, 519.
Todireni, ținutul Hârlău, 79.
Toderești, 4.
Todirești, ținutul Vaslui, 40, 72, 109, 209.
Tonești, 186.
Toporul, moșie, ținutul Leova, 524.
Toutești, ținutul Iași, 79.
Trăisteni, sat, ținutul Hotin, 79.
Trebujăni, ținutul Iași, 79.
Troenaș (Cruciul), movilă, ținutul Covurlui, 221,
380.
Trohan, ținutul Tutova, 272, 273.
Troian, ținutul Leova, 524.
Tudiceni, moșie, ținutul Leova, 524.
Tupilați, ținutul Fălciu, 54, 119, 189.
Tutova.
apă, 47, 365.
Cuza, Ioan, 355.
district, 512, 551, 553 a, 555, 560, 561.
ispravnic, 162, 173, 187, 204, 210, 217, 219, 236,
237, 238, 240, 247, 279 a, 319, 355, 447.
localitate, 63, 126, 130.
judecătorie, 98, 353 a.
pârcălab, 58.
protoiereu, 378, 383, 384, 398 a, 411, 412, 417,
503 v., 555, 563.
ținut, 47, 51, 73 a, 78, 79, 83, 93, 98, 99, 100, 108,
110, 126, 130, 144, 154, 155, 162, 173, 185, 187,
191, 192, 193, 201, 204, 205, 210, 212, 213, 217,
219, 229, 233, 234, 236, 237, 238, 240, 247, 248,
250, 261, 262, 272, 279 a, 283, 284, 287, 297 a,
304, 310, 311, 318, 319, 353 a, 355, 365, 376,
378, 379 a, 383, 384, 398 a, 402, 411, 412, 417,
447, 504 v..
Țara de Jos, 178, 230, 236, 291, 295, 322, 326,
327, 341, 344, 348, 350, 359, 364.
Țara de Sus, 178, 230.
Țara Leșească, 39.
Țara Moschicească, 137.
Țara Muntenească (Românească), 39, 137, 149.
Țara Turcească, 39, 230.
Țara Ungurească, 39. ținut, 1, 8, 21, 51 a, 72, 92, 95, 104, 109, 118, 127,
Țarinii, deal pe Vina, ținutul Vaslui, 72. 169, 178, 181, 182, 186, 191, 197, 209, 215, 223,
Țăpeni, pe Elan, 77, 105. 227, 239, 242, 246, 249, 260, 260 a, 254, 263,
Țărincuța, moșie pe Crasna, 178. 266, 269, 270, 287, 288, 289, 303, 306, 307, 324,
Țifești, 47, 162. 341, 348, 357, 371a, 430, 446 a, 423.
Țiganii (Gușiței), ținutul Fălciu, 402. vin, 157.
Uliului, vale, pe Sohului, 245. vite, 157.
Unguraș (Tăbălăești), sat pe Crasna, 178. zaharea, 157.
Ungureni (Todireni), ținutul Fălciu, comuna Văleni, districtul Fălciu, 556.
Pădureni, 177. Văraticul, sat, ținutul Hotin, 79.
Urlați, ținutul Fălciu, 185, 361, 362, 364, 437, Văratic, schit, mănăstire, 230, 560.
483, 484, 548. Vâlceaua lui Moș, 245.
Urlați, ținutul Tutova, 365. Vânători, ținutul Neamț, 143.
Usacova, vale, pe Crasna, 348. Vârâți, moșie, ținutul Fălciu, 67, 313, 315, 316,
Uscați, ținutul Tutova, 191, 193, 297 a, 297 b. 519.
Valahia, mitropolie, 569. Vépreuca, sat, ținutul Soroca, 79.
Valea Bratului, moșie, ținutul Fălciu, 247. Vetrești, moșie, ținutul Vaslui, 223.
Valea Cânepii, sat, ocolul Racova, ținutul Tutova, Vetriș, drumul lui, ținutul Fălciu, 177.
318, 319. Vetrișoaia Nouă, ținutul Codru, 164.
Valea lui Ilie, 245. Vezdăuți, sat, ținutul Orhei, 79.
Valea lui Moș, pe valea Soholuiului, ținutul Vicoleni, 38, 556.
Covurlui, 221, 245, 380. Viena, 314, 496.
Valea Merilor, Zgura, ținutul Fălciu, 265. Vilna, ținutul Vslui, 51 a, 72.
Valea Sacă, piscul din, pe Crasna, 348. Viltoți, moșie în Basarabia, 346.
Valea Seacă, 71. Vinețești (Ivinețești), 123, 202, 203, 206, 211,
Valea Sanu, 524. 216.
Valea Vioga, 524. Viltotești, moșie, 346.
Valea Vizunii, 524. Vitezăși, 51.
Vaslui Vitoltești, 73.
bezmen, 157. Vladnic (Evlavnic), sat, schit, slobozie, ținutul
bour, 157. Fălciu, 319 a, 468 b, 479 a.
cai de olac, 157. Vlamnic, ținutul Lăpușna, 153, 159.
camănă, 157. Vlăcicani, 178.
case, 157, 430, 531, 541. Vlădești, moșie, pe Racova, 357.
crâșme, 157. Vlăicani, sat pe Crasna, ținutul Vaslui, 178.
district, 531. Vlășcani, 4.
fân, 157. Voicăuți, Dorohoi, 79.
isprăvnicie, 118, 157, 197, 239, 242, 243, 246, Voinești, ținutul Tutova, 402.
263, 303, 357. Voloseni, ținutul Fălciu, 463.
judecătorie, 350, 371a, 430, 531. Voloșcovu, sat, ținutul Hotin, 79.
județ, 570. Voroveni, pe Moisia, ținutul Fălciu, 121, 224,
loc domnesc, 157. 227, 229, 280, 281, 291.
localitate, 96. Vorovești, ținutul Cârligătura, 185.
menzil, 157. Vrăbieni, ținutul Lăpușna, 159.
mortasipie, 157. Vutcani, 77, 96.
municipalitate, 531. Wallenburg, 337.
negoț, 157. Zabulichi, moșie, ținutul Fălciu, 113.
pâine, 157. Zastânca, sat din Basarabia, 359.
prefectură, 531. Zălina, sat, ținutul Hotin, 79.
școala catihetică, 439. Zgura, ținutul Fălciu, 265, 266, 280, 281.
școală publică, 371a, 430. Zgura, apă, 265, 266.
târg, 157, 371a, 430, 541. Zimbru, schit, ținutul Covurlui, 416, 530.
târgoveți, 157. Zlătărești, sat, 4.
teascuri de ceară, 157. Zmult, vale, 245.

501
 FACSIMILE

28 decembrie 1661

502
7 aprilie 1662

503
27 iulie 1666

504
26 octombrie 1666

505
22 mai 1669

506
16 ianuarie 1706

507
10 martie 1710

508
13 decembrie 1784

509
510
21 august 1856

511
 Iscălitura domnului Gheorghe Ștefan

Iscălitura domnului Gheorghe Ghica (1658)

Iscălitura și pecetea domnului Ștefăniță Lupu (27 decembrie 1659)

512
 Iscălitura domnului Istrate Dabija (7 aprilie 1662)

Iscălitura domnului Alexandru Iliaș (27 iulie 1666)

Iscălitura domnului Gheorghe Duca (22 aprilie 1666)

513
514
Iscălitura și pecetea Episcopului Serafim al Hușului (24 mai 1656)

Iscălitura Episcopului Teofil al Hușului (28 februarie 1736)

Iscălitura Episcopului Iacov Stamati al Hușului

515
 Iscălitura Episcopului Gherasim al Hușului

Iscălitura Episcopului Meletie Lefter al Hușului (23 aprilie 1815)

516
Iscălitura lui Calinic Hariupoleos, Locotenent de Episcop al Eparhiei Hușului (12 aprilie 1860)

Iscălitura arhiereului Melchisedec Ștefănescu, Locotenent de Episcop al Eparhiei Hușului

Iscălitura Mitropolitului Veniamin Costache (10 aprilie 1823)

Iscălitura lui Sion (17 decembrie 1807)

517
518
 Iscălitura lui Dima Frangopol (22 mai 1837)

Sigiliul domnului Gheorghe Ștefan (3 noiembrie 1653)

Sigiliul Moldovei (20 august 1658)

519
 Pecetea Moldovei (12 mai 1746)

Pecetea satului Broșteni (astăzi cartier al municipiului Huși)

520
 Pecetea ținutului Covurlui

Pecetea Poliției târgului Huși (3 mai 1850)

521
Pecetea Judecătoriei județului Fălciu (1844)

Pecetea Judecătoriei județului Fălciu (1849)

522
Pecetea Judecătoriei districtului Fălciu (1858)

Pecetea Judecătoriei districtului Fălciu (1849)

523
Pecetea Judecătoriei ținutului Tutova
524
525
526