TESTAMENT

DE TUDOR ARGHEZI

Tudor Arghezi a fost un scriitor roman cunoscut pentru contributia sa la dezvoltarea liricii romanesti sub
influenta baudelairianismului. Opera sa poetica, de o originalitate exemplara, reprezinta o alta varsta
marcanta a literaturii romane.

“Testament” de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din
perioada interbelica, alaturi de “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga si “Joc Secund”
de Ion Barbu. Opera se inscrie in curentul literar numit modernism, curent literar initiat la noi in 1919 de
Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista “un spirit al veacului” care impune
procesul de sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana, cunoscut si ca principiul
sincronismului.

Poezia este asezata in fruntea primului volum arghezian “Cuvinte potrivite” aparut in 1927, arata
conceptia poetului despre poezie si rolul acestuia, dezvaluie cateva teme si motive specifice intregului
univers Arghezian.

Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire unui fiu
spiritual. Textul poetic fiind conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasata
drept unica mostenire.

Pentru Arghezi, toate cuvintele au dreptul la poezie, el selecteaza cuvinte din toate sferele vocabularului
(arhaisme, regionalisme, cuvinte populare, neologisme) poetul fiind pus astfel in postura de mestesugar,
artizan al cuvantului.

Titlul textului poate fi interpretat in doua moduri, denotativ care semnifica un act juridic si conotativ in
care poetul isi exprima dorinta testamentara de a lasa urmasilor sai o valoare spirituala identificata in
cuvantul “carte” .

Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual, contine ideea cunoasterii
spirituale “un nume adunat pe-o carte”, care devine simbol al identitatii obtinute prin cuvant.

O prima scena poetica semnificativa este “Aseaz-o cu credinta capatai/Ea e hrisovul vostru cel dintai.”
care face referire la prima carte cunoscuta de catre omenire, Biblia – aceasta fiind un indrumator al
oamenilor.

O a doua scena poetica semnificativa este “Slova de foc, slova faurita” – prima referindu-se la cuvinte
neprelucrate, brute, nemestesugarite, iar cea din urma se refera la un limbaj prelucrat, mestesugarit al
poetului.

Prin vocativul fiule, poetul intelege o intreaga generatie de tineri care are datoria de a prelua aceasta
zestre culturala, cartea devenind treapa dintre generatii.

In opera lui Arghezi mai apare si notiunea de estetica a uratului, care a fost preluata de la Charles
Baudelaire, reprezentand faptul ca frumosul poate avea radacini in urat sau prin transformare estetica,
uratul poate deveni frumos – “Din bube, mucigaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi”.
In concluzie, datorita elementelor prezentate mai sus, putem afirma ca “Testament” de Tudor Arghezi
este o arta poetica moderna pentru ca poetul devine, in conceptia lui Arghezi, un nascocitor, iar poezia
presupune mestesugul , truda creatorului.