Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biofizica Totalizarea 1
Biofizica Totalizarea 1
Croitoru
Osmoza
2)Definiția osmozei
Osmoza este difuzia care datorită mișcării de agitație termică va avea loc împotriva gradientului
de concentrație(spre soluția mai concentrată)
3)Presiunea osmotică
Presiunea osmotică este raportul dintre forța depusă pe suprafața soluției la suprafața soluției,
se măsoară în N/m2 în SI
4)Legea concentrației, Legea temperaturii, Legea lui Van’t Hoff și Legea lui Dalton
- Legea concentrației : Presiunea osmotică a unei soluții diluate la temperatură constantă este
direct proporțională cu concentrația molară
Pos= Kt x Cm
-Legea temperaturii : Presiunea osmotică a unei soluții diluate la concentrație constant este
direct proporțională cu temperature absolută T
Pos= Kc x T
-Legea lui Van’t Hoff:Presiunea osmotică nu depinde nici de natura solventului, nici de natura
substanței dizolvate, depinde doar de numărul de particule într-o unitate de volum
-Legea lui Dalton: Presiunea osmotică totală a unui amestec de soluții este egală cu suma
presiunilor osmotice a fiecărei soluții în parte
Pos(tot)=Pos1+Pos2+...+Posn
6) Osmometrul Dutrochet
-Osmometrul se scufundă într-un vas cu apă distilată care trebuie să fie la același nivel cu
soluția din interiorul osmometrului
-Conform procesului de osmoză, soluția diluată cu mediul hipoton va trece prin membrana
semipermeabilă a mediului hiperton și lichidul din vasul interior se va urca ăn vasul capilar
7) Crioscopul Beckmann
-Eprubeta interioară este prevăzută cu două brațe laterale și pe axă cu un dop perforat prin
care se introduce termometrul Beckmann, stratul de aer dintre eprubete permite o răcire lentă
a soluției
Turgescența are loc în cadrul pătrunderii apei din mediile hipotonice în interiorul celulei.
Plasmoliza are loc la ieșirea apei din celulă, spre mediul hipertonic, provocând separarea celor
două membrane vegetale.
-Comparand presiunile osmotice a diferitor lichide normale si patologice, se pot urmari anumite
aspecte ale metabolismului hidroelectric, a funcției renale
Electroforeza
1)Electroforeza. Tipurile de electroforeză care se disting în funcție de mediu
-Fenomenul electrocinetic în care are loc mișcarea orientată într-un anumit mediu a particulelor
încărcate electric, indiferent de proveniența lor, sub acțiunea câmpului electric exterior, se
numește electroforeză.
-Se disting următoarele tipuri de electroforeză:
a)electroforeza în coloane de lichid
b)electroforeza în corpuri poroase
c)electroforeza în gel
2) Mobilitatea unei particule care se mișcă într-un câmp electric exterior. Formula.
Mărimea care exprimă raportul dintre viteza mișcării orientate a unei particule încărcate într-un
câmp electric și intensitatea acestui câmp se numește mobilitatea particulei
M=v\E
3) Sensul fizic al mobilității unei particule încărcate care se mișcă într-un mediu sub acțiunea
unui câmp electric exterior.
Dacă E=1 atunci sensul fizic al mobilității este M=v.
7)Formula mobilității unei particule încărcate exprimată prin mărimea sarcinii electrice, raza
particulei și vâscozitatea mediului în care se mișcă. Deducerea acestei formule.
Fe=Fs
ZeE=6 pi n r v
v = ZeE\(6 pi n r)
M=v\E
M=Ze\(6 pi n r)
M=v\E
v= l\t
E=U\d
M=ld\Ut
14) În rezultatul electroforezei pe hârtie a ionilor de potasiu s-a obținut M=0.72 x 10-5 cm2 V-
1 s-1, ce exprimă această mărime?
Intensitatea câmpului electric care a acționat este mai mare decât viteza de mișcare a ionilor de
potasiu în câmpul electric.
Vâscozitatea
Fluidul este considerat un mediu continuu în structura sa. El se deformeazǎ continuu și infinit
(curge) sub influența unui efort tangențial și dependent de forța aplicatǎ. Sunt lipsite de formă
proprie.
Fluidul real, este acel fluid în care interacțiunea dintre molecule este condiționată de acțiunea
mediului extern și forțele de atracție intermoleculare.
Curgerea se numește laminară dacă liniile de curent sunt aproximativ paralele între ele,
particulele de fluid dintr-un strat nu trec în alte straturi. Numărul lui Reynolds în cazul dat este
mai mic de 2000.
Curgerea unui fluid se numește turbulent în cazul în care liniile de curent se intersectează și
particulele dintr-un strat se mișcă în alte straturi, în cazul dat fiind foarte pronunțat fenomenul
dispersiei. În cazul dat numărul lui Reynolds este mai mare de 3000.
Forța de frecare (F) dintre straturile fluidului în curgere este sub formă de lame paralele, este
proporțională cu suprafața de contact(S) dintre straturi și gradientul de viteză
(delta(viteza)/deltaX unde delta v este diferența dintre vitezele de curgere a straturilor și delta x
distanța dintre straturi. Valoarea numerică fiind dependentă direct proporțional cu coeficientul
de vâscozitate.
7)Legea lui Pouseuille. Deducerea formulei pentru coeficientul de vâscozitate prin metoda
relativă.
V = (pi r4 deltaP)/(8 n delta l) t
Dependența volumului de raza tubului, vâscozitatea lichidului, timpul de scurgere, lungimea
tubului
Considerăm un tub cu capete de scurgere ce au o rază r egală, lungimea l prin care se scurge un
lichid cu vâscozitatea n, în timpul t, atunci relațiile date se egalează, se simplifică
și se obține deltaP t supra n = deltaP0 t0 supra n0
deltaP=p(densitatea) g h
inlocuim in relatie si obtinem n = n0 (pt)/(p0t0)
F=6 pi n r v
G + Fa + Fr = 0
mg + Fa + Fr = 0
Limitele valorilor care pot fi măsurate prin metoda dată sunt cuprinse între 250 Pa s – 6 x 10(4)
Pa s
Ultrasunetul
Cavitația
Ultrasunetele emit oscilații cu energii considerabile, și presiunii de zeci de atmosfere.Are loc
ruperea intermoleculară a lichidului ce duce la apariția pe un interval de timp scurt a unei
cavități vide, care se umple cu gaze rarefiate sau cu vapori a lichidului. Fiecare zonă a lichidului
este supusă dilatării și compresiunii succesive, dacă frecvența proprie de rezonanță a cavității
este mai mare decât frecvența ultrasunetelor, comprimările și destinderile devin atât de
puternice încât lichidele se rup și formează bule gazoase care se comprimă și dilată rapid cu o
variație de volum foarte mare, fenomen numit implozie.
Implozia provoacă unde de șoc de până la zeci de mii de atmosfere ce duce la ruperea
legăturilor chimice și distrugerea structurii moleculelor la nivel atomar.
Dispersia
Iradierea cu ultrasunete permite formarea unor sisteme de dispersie ca emulsiile, hidrosolii
etc., ce are loc la frecvențe mari ale ultrasuntelor
Fenomenul invers dispersiei este numit precipitarea, care decurge la frecvențe mici ale
ultrasunetelor.
Degazarea
Cavitățile relativ stabile se unesc la acțiunea ultrasunetului și se ridică la suprafața lichidului,
astfel având loc degazarea.
Efectele termice
Energia absorbită de substanță are efect termic asupra ei. Depinzând cantitativ de intensiunea
și frecvența ultrasunetelor.
Efectele electrice
Apariția unei tensiuni alternative în lichid ca urmare a mișcării oscilatorii a particulelor
purtătoare de sarcină duce la formarea unui dublu strat ionic și apariția de diferență de
potențial ce duce la descărcări electrice în gazele rarefiate.
Efectele optice
Se modifică indicele de refracție a substanței în rezultatul comprimării și dilatării mediului în
cae se propagă undele ultrasonore
Cavitația este periculoasă pentru sistemele biologice datorită capacității de rupere a legăturii
chimice ce pot afecta macromoleculele celulare.
Frecvența undelor sesizate de observator diferă de frecvența undelor emise de sursă, atunci
când sursa sau receptorul se află în mișcare. Acest efect se numește efect Doppler.
Cu ajutorul efectului Doppler se poate măsura viteza sângelui arterial sau venos ce circulă în
vasele sangvine mari dispuse subcutanat.
Delta(f)=2 f v2 cosa / v1
De unde deducem formual vitezei
Tensiunea superficială
Moleculele din lichid interacționează între ele datorită forței de atracție universală, molulele de
lichid interacționează cu moleculele de gaz mai puternic datorită mărimii mai mari a suprafeței
de contact la acest nivel, astfel apărând o diferență de interacțiunea la acest nivel. Forța mai
mare de pe stratul superficial se numește tensiune superficială. Tensiunea superficială depinde
de natura lichidului și de suprafața de contact.
Forța dată este tangentă la suprafața lichidului și acționează concentric sferei de interacțiune
moleculare.
O = F/l
[O]CGS= dyn/cm
1 dyn = 10(-5) N
4)Fenomenele capilare
Capilaritatea este capacitatea unui corp poros sau a unui tub de a atrage un lichid care apare ]n
situațiile în care forțele de adeziune intermoleculare dintre lichid și solid sunt mai puternice
decât forțele de coeziune intermoleculare din interiorul lichidului.
Presiunea Laplace este diferența de presiuni ce apare în interiorul și exteriorul unei suprafețe
ondulate ce unește o regiune ce conține lichid cu o regiunea ce conține gaz.
DeltaP= 2O/r
Embolia gazoasă este pătrunderea mai multor bule de gaz în vasele sangvine ce duce la apariția
unui echilibru de presiuni și stoparea circulației sangvine, ulterior duce la necroza avasculară
datorită lipsei de alimentare cu oxigen a țesuturilor. De asemenea se manifestă prin tulburări
neurologice
Fie un inel sau o placă de metal pentru care lichidul este aderent, atunci coeficientul de
tensiune superficială poate fi determinat conform formulei
O=F/l
-Montăm balanța de torsiune ce are un inel suspendat la extremitatea pârghiei mobile
-Se setează balanța de torsiune la valoarea 0 pentru forța depusa asupra pârghiei