Elementele procesului tehnologic de prelucrare mecanică prin aşchiere

Procesul tehnologic de prelucrare mecanică prin aşchiere prezintă complexitatea cea mai mare şi este
cel mai des utilizat. El se împarte în: operaţii, faze, treceri, mânuiri şi mişcări.

Operaţia este partea procesului tehnologic de prelucrare mecanică ce se execută la un loc de muncă şi
cuprinde totalitatea acţiunilor care se realizează la un loc de muncă, intr-o stare de reglare bine determinată
a utilajului. Această ultimă precizare, divizează sau concentrează diferitele părţi componente ale procesului
tehnologic, în funcţie de posibilităţile de realizare din aceeaşi stare de reglare. Pentru exemplificare se
consideră prelucrările de degroşare a arborelui din figura1.1, din semifabricat laminat.

Fig.1.1. Desenul intermediar al unui arbore în stare degroşată [GYE 04]

Dacă se execută pe un strung universal, este suficientă o singură operaţie de degroşare, pe când dacă
se prevede prelucrarea pe un strung de copiat cu comandă program, sunt necesare două operaţii pentru
cele două extremităţi (Fig.1.2).

Fig.1.2. Ciclul de lucru la prima operaţie de degroşarea arborelui din figura 1.1

Faza este partea operaţiei în cadrul căreia se realizează prelucrarea unei suprafeţe sau a unui complet
de suprafeţe, cu o scula, sau un complet de scule, cu un anumit regim de aşchiere.
Astfel, de exemplu, trecerea de finisare după şablon din figura 1.1. se poate realiza dintr-o singură fază
(dacă nu se schimbă pe tot parcursul acesteia nici un parametru al regimului de aşchiere), sau din două faze
(12 şi 13), cum este reprezentat pe figură.
În figura 1.3 este reprezentată prelucrarea simultană a trei suprafeţe - care este considerată o fază
compusă şi se defineşte astfel: " strunjire d1 şi d2 plus burghiere d3".
 Fig.1.3. Exemplu de fază compusă

După cum se observă din figură, între cele trei scule nu este nici o mişcare relativă, iar în timpul aşchierii
acestea lucrează simultan.
Trecerea este acea parte a fazei, în cadrul căreia se îndepărtează un singur strat de material. Întrucât la
prelucrările pe maşini-unelte automate sau cu comandă program, fiecare trecere constituie un subprogram,
ele se programează ca o fază.
Mişcarea este deplasarea organului de lucru sau a celui auxiliar, cu o anumită mărime, timp în care
arborele principal, se află într-o anumită stare de mişcare. Mişcarea constituie elementul de bază al
programului - fiind denumită secvenţă şi ocupând un rând de program. Astfel, pentru realizarea fazei din
figura 1.3 sunt necesare patru mişcări:
 m1 - rotirea tamburului port-scule în poziţia k,
 m2 - apropierea rapidă longitudinală ,
 m3 - avans de lucru longitudinal,
 m4 - retragere rapidă longitudinală.

Maşinile-unelte cu comandă program moderne permit realizarea unor subprograme complexe pentru
diferite prelucrări, nefiind necesară programarea fiecărei mişcări.