ABORDAREA ŞI REZOLVAREA UNUI

CONFLICT
 Comunicarea în situaţii de conflict

Conflictul este o realitate firească a vieţii cotidiene, inerentă în relaţiile interumane (profesorul şi
şcolarul au experienţe de viaţă diferite, percepţii ale realităţii  diferite, dispoziţii diferite).
Conflictul poate fi tratat pe căi  pozitive sau negative:

–  Abordat pozitiv, conflictul, de regulă ideatic, poate determina dezvoltarea personală, afirmarea
creativităţii, schimbarea socială; este constructiv;

–   Abordat negativ, conflictul are rezultate distructive asupra psihicului, fizicului, spiritului

(tensiunea nervoasă este mare, nemulţumirile şi reproşurile sporesc); din această perspectivă este
respins principiul acceptării reciproce;

Într-un conflict, sentimentele sunt foarte importante pentru că nu pot fi controlate, îndeosebi cele
neconştientizate. Întotdeauna un conflict poate fi soluţionat  dacă se cunosc sursele, dacă se
respectă cele trei principii  strategice de rezolvare şi dacă se doreşte efectiv dezamorsarea şi
instalarea armoniei (printr-un management corespunzător).

Conflictul din mediul şcolar trebuie neapărat negociat, încercând să se ajungă la o soluţie
acceptabilă pentru ambele părţi.

Modelul de dezvoltare şi stingere a unui conflict şcolar presupune cinci etape relativ distincte:

1. Dezacordul – apariţia diferenţelor între membrii grupului şcolar;

2. Confruntarea – apar acţiuni ce susţin opiniile, cerinţele sau convingerile fiecărei părţi;

3. Escaladarea – violenţa verbală se transformă în violenţă fizică sau morală;

4. Descaladarea – începe negocierea (trecerea de la tensiune, iraţionalitate, spontaneitate, lipsa de

logică la o discutare normală a intereselor parţilor aflate în conflict);

5. Rezolvarea – intervine mediatorul, ca “a treia parte” neutră, imparţială şi obiectivă;

Analiza oricărui conflict şcolar relevă faptul că orice situaţie de comunicare afectată de o
tensiune/conflict devine automat dependentă de trei factori:  sursa (emiţătorul), mesajul, mediul
şi canalele  de comunicare.
În situaţiile deosebite de conflict, comunicarea profesor-elev este într-o măsură apreciabilă
dependentă de precizia şi acurateţea mesajului, care trebuie să fie cuplat cu intenţia emiţătorului
şi cu nivelul de percepţie al ascultătorului destinatar.

În concluzie, comunicarea didactică de tip faţă în faţă sau mediată electronic este condiţionată de
calitatea celor trei factori, prezentaţi anterior. Ca profesori, avem datoria de a-i ajuta pe elevi să
obţină o imagine mai clară despre ei înşişi şi despre societate, avem datoria de a transforma
conflictele în şanse educative. Capacitatea de a aborda conflictele într-un mod constructiv
contribuie la sănătatea mentală şi individuală şi are efecte pozitive asupra societăţii în general.

Principiile strategice de rezolvare a unui conflict

Pentru a minimaliza efectele distructive ale situaţiilor conflictuale, se poate propune respectarea
următoarelor principia (elaborate de Morris si Everard în 1996):

             – principiul 1 – Menţine comunicarea cu cei cu care pari să te afli în conflict (preferabil,

încearcă să lămureşti prompt lucrurile; nu amâna discuţia).

             – principiul 2 – Abţine-te de la a discuta despre alţii în absenţa lor (pentru a nu

distorsiona realitatea).

             – principiul 3- Dacă sesizezi semne ale unui conflict, încearcă să iniţiezi acţiuni la care
să participe(colaborând) persoanele implicate. Aşa nimeni nu se va mai simţi atacat sau
ameninţat sau ignorat.

–  principiul 4 – Încearcă să eviţi toate fenomenele de tipul“eu câştig – tu pierzi”. Se recomandă

abordarea unei dispute din toate perspectivele posibile, ştiut fiind că de cele mai multe ori o
echipă sau un individ se comportă negativ numai dacă se simte ameninţat(ă) sau atacat(ă).

             –  principiul 5 – Asigură -te că ştii să recunoşti rezultatele şi nu flatarea sau linguşeala.
(fragment)