CURS EPIDEMIOL OGIE ŞI SĂNĂTAT E PUBLICĂ ANUL II

SEM II

CONŢINUT TEMATIC
1. Conceptele de bază ale epidemiologiei
 Definirea noţiunilor de bază ale epidemiologiei: definire, obiectul
preocupărilor, obiective, domenii de aplicare, nivelele cercetării epidemiologice.
 Susţinerea caracterului cauzal al unor asociaţii: termenul de inferenţe (generalizări) de
tip cauzal elemente luate în consideraţie în cazul asocierii epidemiologice, relaţia de
cauzalitate dintre un factor şi boală, strategia bazată pe factori de risc comuni mai
multor boli, strategia ecologică.
 Descrierea epidemiologiei bolilor infecţioase: procesul epidemic, clasificarea
epidemiologică a bolilor infecţioase, activitatea şi asistenţa antiepidemică,
supravegherea epidemiologică (infecţii digestive, infecţii aerogene, zooantroponoze,
parazitoze, infecţia HIV/SIDA, infecţii nozocomiale).
 Interpretarea caracteristicilor epidemiologiei bolilor cronice: distribuţia şi determinanţii
bolitor cronice în populaţii diferite, controlul problemelor cronice de sănătate, metode
folosite de epdemiologie, anchetele epidemiologice, screening-ul şi studiile de
prevalenţă;

2. Starea de sănătate şi caracteristicile sănătăţii publice.

Modele de sănătate publică:

 Modelul epidemiologic Denver (starea de sănătate inftuenţată de biologia umană,
mediu, comportament şi serviciile de sănătate).
 Modelul integrat al stării de sănătate (starea de sănătate infiuienţată de sărăcie, factori
sociali, stilul de viaţă, şomajul, locuinţele nesănătoase, poluarea mediului, nivelul de
educaţie).
 Modelul stării de sănătate, a determinanţilor şi a intervenţiilor (determinanţi direcţi -
fumatul, nutriția, alcoolul, consumul de droguri, accesul la apa potabilă, sanitaţia,
habitatul, violenţa mai ales în familie, accesul la îngrijiri de sănătate şi determinanţi
indirecţi produsul intem brut, distribuţia veniturilor între judeţe/în interiorul
judeţului, sărăcia, modificările climei, factori socio-demografici, educaţia,
situaţiile de criză).
 Conceptul „structură-proces-rezultate” de analiză a determinanţilor sănătăţii în relaţie cu
calitatea
 Managementul datelor şi al informaţiilor medicale.
 Managementul sistemelor de informaţii.
 Definiţie, concepte, tipuri de informaţii (clasificarea după sursă, după natură, după
nivelul managerial, după temporalitate, după frecvenţa de colectare, după
utilizare, după format, după apariţie, după tip).
 Calitatea datelor (relevanţa, corectitudinea, exhaustivitatea, încrederea în sursa
1
 informaţiei), metode de comunicare a informaţiei (faţă în faţă, scrisă, vizuală, orală,
electronică), instrumente, analiza şi interpretarea datelor.

Probleme de sănătate publică

3. Monitorizarea stării de sănătate.

 Indicatori utilizaţi în monitorizarea stării de sănătate a comunităţii:

Propuşi de U.E. (indicatori ai stării de sănătate, indicatori ai stilului de viaţă, indicatori de
caracterizare a condiţiitor de viaţă şi muncă, protecţia sănătăţii, caracteristici demografice şi
sociale);
Propuşi de 0.M.S. - strategia „Sănătatea pentru toţi în secolul XXI”, îngrijirite
de sănătate (nursingul) în contextul strategiei „Sănătate XXI”.
Strategia naţională de sănătate
 starea de sănătate a populaţiei,
 politica de sănătate a guvernului,
 principii directoare,
 scopul şi obiectivele strategiei naţionale de sănătate publică, domenii prioritare
de intervenţie (boli netransmisibile, boli transmisibile, sănătatea mintală,
sănătatea familiei, servicii preventive, implementare, monitorizare,
evaluare, statistica populaţiei, dinamica populaţiei, (concepte, măsurarea
natalităţii şi fertilităţii, ani potenţiali de viaţă pierduţi, anii de viaţă ajustaţi cu
incapacitatea, rnăsurarea mortalităţii infantile).
 Metode de monitorizare a stării de sănătate bazate pe rate demografice:
 Statistica populației (numărul, repartiţia teritorială, ponderea în mediul
urban/rural, densitatear structura pe sexe, structura pe grupe de vârstă).
 Dinamica populației (concepte, măsurarea natalităţii şi fertilităţii, ani potenţiali de
viaţă pierduţi, anii de viaţă ajustaţi cu incapacitatea, măsurarea mortalităţii
infantile, măsurarea mortalităţii generale şi specifice).
 Implicațiile statisticii şi dinamicii populaţiei pentru serviciile de sănătate publică

4. Măsurarea şi analiza morbidităţii

 Morbiditatea şi tipurile de morbiditate:

 supravegherea bolilor acute şi cronice (caracteristici comune şi diferenţiate),
definiţia morbidităţii, co-morbiditatea, utilizarea morbidităţii în studiile
epiderniologice descriptive.
 Măsurarea morbidităţii observate:
 Determinarea factorilor de risc ca precursori ai bolilor, calcularea relaţiei dintre
factorii de risc şi boală, abordarea transversală şi abordarea longitudinală,
populaţia la risc.
 Abordarea morbidităţii observate: unitatea de observare = evenimentul (cazul de
2
 îmbolnăvire, persoana bolnavă) şi aspectul morbidităţii = fenomenul (incidenţa,
prevalenţa, morbiditatea cu ITM, morbiditatea cu invaliditate, morbiditatea
spitalizată, mortalitatea specifică, morbiditatea individuală - pe contingent,
morbiditatea succesivă dinamică), sursa datelor şi informaţiilor (date de rutină şi date
obţinute prin studii speciale - cercetări, screening, anchete medicale).

 Indicatorii de morbiditate:
 incidenţa, prevalenţa, morbiditatea spitalizată, morbiditatea cu incapacitate de
muncă, indici de structură pentru incidenţă/prevalenţă;
 obiective, formule de calcul, reprezentări grafice.
 Conceptul de vizualizare a informaţiilor referitoare la sănătate (aplicabil la nivelul
individului, familiei, comunităţii, cu evaluări la nivel regional şi naţional) descriere
cantitativă şi evaluare cantitativă a aspectelor multidimensionale ale sănătăţii într-o
populaţie.

5. Aplică programe de sănătate publică.

 Iniţierea:
 Prezentarea situaţiei existente, (elemente de biostatistică, analiza statistică,
reprezentarea grafică a informaţiilor, utilizarea software-ului specializat).
 Identificarea problemelor, descrierea priorităţilor şi formularea problemei de
sănătate.
 Specificarea participanţilor şi colaboratorilor, stabilirea populaţiei ţintă şi a
beneficiarilor, durata programului. Oportunităţi şi constrăngeri.
 Planificarea:
 Scop, obiective (generale, intermediare, specifice, operaţionale), rezultate aşteptate.
 Implementarea:
 Instrumente urmărite, organizarea implementării (resurse umane) materiale,
financiare, informaţionale).
 Structura organizaţională, responsabilităţi, planul activităţilor.
 Estimarea bugetului, monitorizare.
 Evaluarea:
 indicatori de monitorizare,
 criterii şi norme utile în control şi evaluare,
 evaluări parţiale, evaluare finală, concluzii şi propuneri.

3
 EPIDEMIOLOGIE

TERMINOLOGIE – explicația termenilor de specialitate

Termenul de epidemiologie are origine greacă :

EPI = deasupra, peste
+ demos = popor, populație
+ logos = știință

Deci, epidemiologia este știința care studiază procese la nivel populational.

Definiții :

Epidemiologia
- stiința medicală care se ocupă cu studiul distribuției determinanților stărilor sau evenimentelor
legate de sănătate în anumite populații cu aplicarea rezultatelor acestui studiu în controlul
problemelor de sănătate (după J. Last 1988)
- epidemiologia bolilor transmisibile studiază legile apariției, existenței și raspândirii bolilor
infecțioase în populație și pe această bază stabilește măsurile necesare prevenirii, combaterii și
controlului până la eradicarea acestor boli.
- știință fundamentală în medicină care urmărește ameliorarea stării de sănătate a populației.
- domenii particulare ale epidemiologiei: epidemiologia mediului, ocupațională, etc.

Cu alte cuvinte, este știința care se ocupă cu studiul răspândirii bolilor și stărilor biologice în
colectivitățile umane, a cauzelor și condițiilor care le determină, în vederea elaborării
măsurilor de combatere, prevenire și eradicare precum și promovarea sanogenezei
(promovarea sănătații).

Epidemiologia se confruntă nu numai cu boala, infirmitatea, decesul ci și starea de sănătate și

mijloacele de ameliorare ale acesteia.

Epidemiologia prin mijloacele și scopurile sale se evidențiază ca știință fundamentală în

medicina preventivă și cea clinică.
Unitatea de studiu în epidemiologie este populația, fie ca termen geografic fie ca grup de
bolnavi, pacienți spitalizați, etc.

Fenomenul de apariție și propagare în rândul populației a unui fenomen patologic sau biologic se
numește fenomen epidemiologic sau proces epidemiologic (PE). Sinonimul de Proces
Epidemiologic este justificat deoarece fenomenul epidemiologic este urmărit în dinamica și
totalitatea lui de la: apariție, propagare, regresiune, recădere, recidivă, latență, stingere.
Epidemiologia este interesată de numărul subiecților care prezintă o stare patologica sau
biologica intr-o colectivitate. Uneori i se mai spune - Știința epidemiilor !
4
De asemenea se preocupă de toți factorii care au determinat starea respectivă, caută
implicațiile sociale, economice, biologice, culturale și politice ale fenomenului.
Se încearcă elaborarea de prognoze, care să orienteze acțiuni complexem să prevină riscurile
patologice și să prevină consecințele negative pe viitor.
Cel mai adesea se cercetează colectivități aparent sănătoase pentru a se găsi boli latente,
modificari biologice care tratate din timp evită dezvoltarea maladiiolor respective.
Se studiază particularitați biologice : fertilitatea, longevitatea, bătrânețea.

Astfel, principalele
Scopuri ale epidemiologiei:
1. Explicarea principiilor cauzale ale îmbolnavirilor;
2. Stimularea aplicării epidemiologice în prevenirea bolilor și în promovarea stării de
sănătate a populației, mediului sau ocupațională;
3. Pregătirea specialiștilor în profesii conexe cu cea medicală pentru a cunoaște cât mai
multe aspecte ale stării de sănătate;
4. Încurajarea unei activități clinice practice de bună calitate prin introducerea conceptelor
de epidemiologie clinică;
5. Stimularea interesului continu asupra epidemiologiei.

Domeniile de aplicare ale epidemiologiei:

1. Cercetări asupra etiologiei bolilor transmisibile
2. Cercetarea istoriei naturale a bolilor
3. Studiul stării de sănătate a populației
4. Epidemiologie clinică prin aplicarea principiilor și metodelor epidemiologice în practica
medicală
5. Evaluarea eficienței și eficacității serviciilor de sănătate
6. Alte domenii: elaborarea de algoritmuri diagnostice și terapeutice, analiza managerială,
arborele decizional.

Epidemiologia este recunoscută ca știință de bază a medicinei preventive:

Științe de colaborare a epidemiologiei:
 Medicina preventivă
 Medicina socială
 Igiena
 Ecoepidemiologia (noxe exogene)
 Genetica (factori endogeni)
 Sociologia medicinei
 științe juridice

În medicina modernă actuală, epidemiologică de impune ca o armă profesională necesară și utilă

pentru abordarea problemelor din medicină în general și sănătate comunitară în special.

Utilizarea metodologiei epidemiologice adecvate permite :

 cunoașterea și evaluarea stării de sănatate a populației
 intervenția profilactică și curativă
5
  promovarea stării de sănătate (sanogeneza)

Medicii, din toate specialitățile, dar mai ales cei ce lucrează în domeniul Asistenței primare de
sănătate au nevoie de mijloace metodologice care sa le asigure cunoasterea obiectiva a sanatatii
populatiei de care raspund, evaluarea si programarea unor interventii optime adaptate
necesitatilor reale ale populatiei.

Epidemiologia, prevenirea si controlul principalelor boli infectioase

Epidemiologia elementara a bolilor infectioase

Epidemiologia – stiinta medicala fundamentala care are ca obiect de activitate studiul dinamic al
factorilor determinanti, aparitiei si distributiei starii de sanatate si bolilor intr-o populatie.
Bolile infectioasa transmisibile se extind la nivelul unei populatii printr-un lant continuu de
procese infectioase, fenomen denumit PROCES EPIDEMIOLOGIC.

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC (P.E.) IN BOLILE INFECTIOASE

 Totalitatea factorilor si mecanismelor implicate in aparitia, extinderea si evolutia unei

boli infectioase printr-o populatie.
 Este constituit din 3 factori principali, majori (determinanti) :
-Sursa de agent patogen (infectios) sau izvorul de infectie
-Caile si modurile de transmitere
-Populatia sau masa receptiva
 Acesti factori principali sunt influentati de factorii dinamizatori – favorizanti sau
secundari
-Socio-economici
-Cosmo-meteoro-climato-geografici

Procesul epidemiologic trebuie deosebit de Procesul infectios

Procesul infectios rezulta din interactiunea agentului patogen cu organismul gazda, in anumite
conditii de mediu (ecologia infectiei) si constituie componeta biologica a procesului
epidemiologic.

FACTORII EPIDEMIOLOGICI DETERMINANTI

1. Sursa de agent patogen sau izvorul de infectie

Agentii infectiosi patogeni au un rezervor si o sursa de infectie.

Rezervorul este locul unde agentii infectiosi exista, traiesc si se multiplica.

Rezervorul poate avea o specificitate inalta atunci cand provin in exclusivitate de la om sau pot
proveni de la animele dar exista si rezervoare inanimate.
Sursa de agent patogen sau sursa de infectie
6
  organismul uman sau animal care creaza conditii de viata, adapost si multiplicare pentru
microorganisme, de unde se elimina si trec la alte persoane receptive.
 sursa de infectie impreuna cu teritoriul din jurul sau, unde exista oportunitatea de a se
transmite agentul patogen, reprezinta focarul epidemic
 eliminarea agentului patogen in mediu se realizeaza la nivelul portilor de eliminare (cai
naturale sau leziuni determinate de agentul patogen).

Caile de eliminare (vehiculare) a microorganismelor de la sursa spre receptivi:

prin procese biologice.
1. Secretii naso-faringiene (picaturi Flugge): infectii respiratorii (virale: gripa,viroze
respiratorii, bacteriene:TBC, Angine)
2. Saliva sau lichidul oral (suc gingival): infectie urliana, hepatita B, rabie, HIV.
3. Sputa sau secretiile bronhice: infectiile pulmonare; TBC.
4. Secretiile cutaneo-mucoase si purulente: erizipel, varicela, pesta bubonica, stafilocociile
sau streptocociile cutanate, scarlatina, otice, oftalmologice, bolile venerice virale,
bacteriene, chlamidiene, (HIV, SiFILIS)
5. Lichidele seroase: LCR, peritoneal, pericard, pleural, sinovial(articular), exudate,
transudate.
6. Varsaturile in infectii digestive, febra tifoida, dizenterie, toxiinfectiile alimentare;
7. Materiile fecale: infectiile digestive, dizenterie, holera, hepatite enterale virale,
poliomelita; febra tifoida;
8. Sangele infectat cu virusuri, bacterii, richettsii, protozoare, HIV, malarie, tifos
exantematic, febra Q, encefalite, toxoplasmoza;
9. Secretiile genitale: vaginale si spermatice in infectiile venerice; HIV, HVB, HVC.
10. Urina: febra tifoida, leptospiroza, in infectiile urinare, TBC uro-genitala;
11. Secretia lactata umana: in HIV, VHB, antrax, bruceloza, febra aftoasa, encefalita de
capusa.
12. Fragmente de tesuturi si organe: HIV, HVB, HVC, citomegalusvirus (CMV).

Durata eliminarii agentilor infectiosi se numeste perioada de contagiozitate si este variabila

pentru fiecare proces infectios in parte.

Sursele de infectie umana sau animala sunt:

 omul sau animalul bolnav cu forme tipice sau atipice de boala;

- bolnavul elimina germeni in orice stadiu al bolii dar mai ales in perioada de invazie
si de stare a bolii;
- epidemiologic, surse importante de agent patogen sunt bolnavii cu forme atipice,
fruste, ambulatorii sau infectii inaparente care raman nedescoperite si disemineaza
pe arii largi;

 purtatorii de germeni sunt reprezentati de :

- fostii bolnavi: temporari, convalescenti sau cronici;

7
 - persoane sanatoase: care avand imunitate fie ca urmare a trecerii prin boala sau
postvaccinare nu au facut boala dar elimina temporar sau cronic germenii; purtatori
de contact, purtatori ocazionali.

Purtatorii de germeni intretin nivelul endemic al unei boli si stau la baza unor izbucniri
epidemice in colectivitate.

Sursele animale de infectie:

- mamifere, pasari, artropode.
- pot fi ele la fel bolnave sau purtatoare;
- germenii pot ajunge accidental de la ele la om;
- bolile se numesc antropozoonoze si reprezinta cam o treime din totalul bolilor
infectioase: leptospiroza, antrax, malarie, bruceloza, toxoplasmoza, tichineloza, etc.

2.Caile si modurile sau mijloacele de transmitere a infectiei

Transmiterea, a doua componenta a P.E. se refera la miscarea agentului patogen de la sursa la

persoana receptiva.
Transmiterea se face in mod:
1.Direct
2.Indirect

1.Transmiteres in mod direct:

 Contact de imediata vecinatate: bolile arogene
 Contact fizic: sexual(bolile venerice, HIV, HVB), sarut(mononucleoza infectioasa,
difterie), muscatura(rabie), transcutanat(boala ghearelor de pisica), boli de
piele(scabie).
 Transplancentar: rubelola, toxoplasmoza, CMV, HIV, VHB.
 Transfuzii de sange: hepatite, retroviroze, sifilis
 Transplante: citomegalovirus, HIV, VHB, rabie, prionii.

2. Transmiterea in mod indirect prin:

 elemente din mediu extern: aer, apa, pulberi de sol, alimente, maini, obiecte,
instrumentar, vectori.
 Simplu: cand este implicat un singur element
 Complex: de tip stafeta, cand sunt implicate unul sau mai multe elemente

Transmiterea prin aer (aerogena):

- Cea mai frecventa si comuna cale de transmitere
- Microorganismele se elimina de la sursa prin picaturile septice: secretii naso-
faringiene sau secretiile plagilor de pe tegumente sau mucoase, din fecale,
urina
- Raspandirea prin aer se poate face:

8
 o Picaturi septice sau Flugge provenind din nasofaringe
expulzate prin tuse, stranut, vorbit, care se mentin virulente in
scurt timp dupa eliminare (contact).
o Nucleosolii sunt picaturile septice care si-au pierdut apa de la
suprafata dar in interior germenii sunt conservati: M.
tuberculosis, stafilococii
o Pulberi bacilifere care provin din secretiile uscate antrenate de
particule de praf si incarcate cu agentii patogeni rezistenti la
uscaciune: stafilococi, streptococi, bacili difterici.
Principalele boli cu transmitere aerogena: gripa, virozele respiratorii, tuberculoza pulmonara,
varicela, rujeola,difteria, tusea convulsiva, pneumoniile.

Transmiterea prin apa sau hidrica

- cale Importanta de transmitere, implicata in epidemiile hidrice
- apa de suprafata se contamineaza cu dejectele umane sau animale, adapatul animalelor
bolnave, inot, deversarea apelor fecaloid-menajere, etc.
- apa din instalatiile centrale de apa se pot contamina prin conductele fisurate, incorect
racordate care permit infiltrarea unor impuritati cu germeni;
- germenii sunt rezistenti variabili in apa de la cateva zile la cateva luni; sunt germeni care
pot rezista si in gheata (salmonele, dizenterici, virusuri), apa de mare, sucuri, ape
minerale, diverse bauturi, bere.
Principalele boli cu transmisie hidrica: holera, febra tifoida, dizenteria, hepatitele acute virale
enterale, leptospiroze, diverse parazitoze.

Transmiterea prin solul contaminat:

- permite transmiterea germenilor rezistenti mai ales sub forma de spori care impreuna cu
pulberile contamineaza obiectele
- cel mai frecvent solul este implicat prin mecanismul complex, de tip stafeta si mai rar
simplu.
- germenii cei mai frecventi implicati in transmiterea prin sol: salmonele, dizenterici,
vibrioni holeri, geohelminti
Principale boli cu transmitere prin sol: tetanos, antrax, botulism.

Transmiterea prin alimente:

- mod frecvent de transmitere fie prin alimente de origine animala fie vegetala
- alimentele pot fi contaminate direct de la sursa:
o carnea cu Trichinella spiralis, Salmonella sp., M. tuberculosis, laptele cu Brucella,
M. tuberculosis, Staph. Aureus, ouale cu Salmonella sp.
- in timpul transportului, depozitarii, conservarii, servirii:
o vegetale (legume si fructe) irigate cu ape contaminate, solul ingrasat cu dejecte
umane sau animale.
o maini nespalate sau cu infectii
o prepararea fara spalare suficienta: geohelminti
o conservarea casnica insuficienta termic si pastrarea necorespunzatoare: zacusca de
legume sau de peste, suc de rosii, carnati, jambon, etc.

9
Principalele boli cu transmitere alimentara: toxiinfectii alimentara, holera, trichineloza,
salmoneloze, lambliaza, etc.

Transmiterea prin obiecte contaminate: cu secretii si excretii ale bolnavilor sau purtatorilor,
sange, alte fluide biologice.
- simplu sau complex
- obiecte sanitare, de mobilier, diverse manere, intrerupatoare, efecte personale, etc.
- in mediu sanitar, in mod special: lenjeria, vesela, instrumentalul medical, medicamente,
etc.

Principalele boli transmise prin obiecte: hepatite virale, parentale, scabie, pediculoza, viroze.

Transmiterea prin maini maini murdare:

- mod extrem de eficient si frecvent, mai ales pentru bolile cu transmitere digestiva dar si
respiratorie.
- simplu sau complex, autocontaminare sau de tip stafeta, prin intermediul apei,
alimentelor, obiectelor
- cale importanta in mediu spitalicesc prin ingrijirea bolnavilor, manipularea aobiectelor
sau produselor biologice
Principalele boli transmise prin maini murdare: dizenterie, febra tifoida, hepatite virale
enterale, poliomelita, infectii cu poarta de intrare respiratorie.

Transmiterea prin vectori (insecte):

- cale importanta de raspandire a bolilor infectioase
- vectorii sunt membri ai increngaturii – arthropoda

Vectorii pasivi: vehiculeaza germenii in mod mecanic, fara sa le fie gazde sau loc de
multiplicare: mustele, gandacii de bucatarie (blatide), furnicile.
- contaminarea vectorilor se face prin contact extern direct cu produse biologice, in timpul
hranirii, sugerii.
- pot transmite: dizenterie, salmoneloze, holera, stafilococii, oua de geohelminti.

Vectorii activi hematofagi: sunt gazde intermediare, in care germenii isi desfasoara ciclul de
dezvoltare: paduchii, puricii, tantarii, flebotomi, capusele.
- germenii patrund in gazda in timpul pranzului hematofag deoarece exista obligatoriu un
timp de regurgitare al continutului digestiv imediat dupa intepare
- germenii sunt introdusi astfel odata cu continutul tubului digestiv si determina in noua
gazda infectia.
Principalele boli transmise prin vectorii hemtofagi: rickettsioza, malaria, encefalitele virale
(West-Nile, de taiga).

3. Masa ( populatia) receptiva

10
Starea de receptivitate reprezinta capacitatea organismului de a face infectia sau boala pentru
ca nu poate invinge agresiunea microorganismelor.

Este a treia veriga determinanta sau obligatorie a P.E.

Imunitatea sau rezistenta organismului este proprietatea organismului de a nu face infectia sau
boala.
Este starea inversa receptivitatii si poate fi de doua feluri:
- rezistenta specifica este dependenta de prezenta anticorpilor (Ac) – umorala si de
prezenta unor celule cu capacitate protectiva antiinfectioasa (celulara)
- rezistenta nespecifica (generala) este data de: integritatea barierilor cutanate si mucoase,
hematopoeza, metabolizare, inflamatie, fagocitoza, sisteme secretorii, aciditatea gastrica,
etc.

Rezistenta (imunitatea) este: naturala si artificiala.

Imunitatea naturala – se realizeaza fara interventia omului si este datorata trecerii prin boala,
deci este o imunitate activa. Este specifica de specie si se transmite transplancentar – imunitate
pasiva.

Imunitatea artificiala – se realizeaza prin vointa omului prin scheme preventionale. Este de tip
artificial – activa prin administrarea de vaccin si artificial – pasiva prin administrare de
Imunoglobuline (lg) sau seruri imune.

Fondul imunitar al unei populatii reprezinta proportia persoanelor posesoare a unui anumit tip
de anticorpi, aparuti dupa trecerea prin boala respectiva sau dupa vaccinare.
Receptivitatea la infectie este influentata de numerosi factori personali:
- varsta, sex, rasa sau grup etnic, status hormonal, alimentatie, stare de
nutritie, stress, experienta imunologica, comportament la risc, profesie,
etc.
Stabilirea starii de receptivitate se face prin analiza morbiditatii si mortalitatii, anchete
epidemiologice si seroepidemiologice.

FACTORII SECUNDARI, FAVORIZANTI – DINAMIZATORI AI PROCESULUI

EPIDEMIOLOGICI

Factorii determinanti ai PE sunt influentati activatori sau limitativi de o serie de factori

favorizanti (secundari). Ei provin din componenta naturala sau sociala a ecosistemului uman.
Factorii naturali: cosmici, meteorologici, climatici, geografici.
Meteorologici : - umiditate, regimul precipitatiilor, temperatura.
Cosmici : - gradul ionizarii atmosferice, regimul vanturilor, radiatiile ultraviolete
Geografici : - latitudine, altitudine, relief.
Se vorbeste de o patologie geografica – preponderenta unor boli in anumite zone geografice.

11
Interventia unor factori F-D determina sezonalitatea unor boli: bolile aerogene in sezonul rece,
bolile diareice (BDA) in sezonul cald, trichineloza in sezonul de taiere a porcilor, etc.
Factorii socio-economici: conditiile de viata si munca.
o Locuinta: - supraaglomeratie, umeda, intunecoasa, igrasie, invadata de rozatoare, paraziti,
prost ventilata, meniu poluat.
o Alimentatia: -insuficienta, necorespunzatoare din punc de vedere a echilibrului caloric si
nutrientilor, conditii neigienice de preparare, pastrare si consum s hranei, etc.
o Apa potabila: -insuficienta, necorespunzatoare din punct de vedere al potabilitatii.
o Brasaj populational: -navetism, turism intern si international, migratie pentru munca; boli
de import-export.
o Caile de comunicatie: -mijloace de transport: terestru, aerian, naval, mijloace de
agrement.
o Profesia si calificarea: -boli profesionale: sectorul zootehnic, medical.
o Gradul de cultura si civilizatie: -generala, pentru sanatate.

FORMELE DE MANIFESTARE A PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Manifestarea PE este determinata de particularitatile factorilor determinanti, momentul si

ponderea interventiei factorilor secundari si determina anumite forme de manifestare.
Formele de manifestare depind de: numarul, dispersia temporala si spatiala a unor imbolnaviri
intr-un grup populational.
Forma de manifestare ale PE sunt:
1. Sporadica
2. Endemica
3. Epidemica
4. Pandemica
La care se adauga caracteristici ca: sezonalitatea, periodicitatea.

1. Manifestarea sporadica: cazuri de boala dispersate in timp si spatiu, fara legatura

aparenta intre ele; morbiditatea redusa; situatia epidemiologica favorabila; cazul bolilor
supuse vaccinarii; conditii socio-economice bune. Ex. Tetanos, rabie, antrax.
2. Manifestarea endemica: imbolnaviri in numar redus, dar constant in timp si spatiu; fara
legatura evidenta intre ele; exista tendinta de concentrare spatiala si temporala;
morbiditate redusa; situatia este intretinuta de factori biologici si sociali; este o situatie de
risc deoarece poate duce la aparitia unei epidemii. Ex. Scarlatina, dizenteria, tusea
convulsiva.
3. Manifestarea epidemica: imbolnaviri acumulate intr-un spatiu anumit si timp scurt si
care depasesc estimarile (expectantele); morbiditatea crescuta intr-un interval de
saptamani-luni; exista populatie receptiva, cu risc, surse multiple, cai de transmitere
contaminate; exista legatura cauzala intre cazuri.
Potentialul epidemic al unei boli este dependent de:
- constantele biologice: contagiozitate, mod de transmitere
- aspectele sociale: structura anului scolar, densitatea populatiei,
dimensiunea familiei.
Caracteristicile epidemiilor:

12
 - explozive in toxiinfectiile alimentare (TIA), hidrice;
- lente: in “pata de ulei”: boli sexuale
- severitate: boli emergente.
- durata de evolutie: lunga, scurta, medie.
- modul de stingere; brusc, lent, cu coada.
- perioade interepidemice: sezoane, ani, zeci de ani.
Dupa originea si modul de transmitere epidemiile pot fi:
- hidrice: explozive in numar mare, aparute brusc; se limiteaza la populatia care a
consumat apa contaminata din aceeasi sursa; se suprapune pe aria de distributie a apei din
surse; cazurile scad brusc in momentul suspendarii sursei.
- alimentare: asemanatoare celor hidrice dar de dimensiuni mai reduse; se identifica
alimentul contaminat.
- de contact: prin mod particular de viata; cazurile se extind in comunitate de la o persoana
la alta, in pata de ulei; ex. Bolile venerice, HIV..
- prin vectori: infestatie rozatoare – ciuma, leptospiroza; tantari – malarie, encefalite.
4. Manifestarea pandemica: cumulare de epidemii cu caracter extensiv care intereseaza
arii geografice intinse (tari, continent, planeta).
De a lungul timpului au avut manifestari pandemice: holera, variola, gripa, pesta (ciuma), tifosul
exantematic, febra recurenta; in prezent – HIV \SIDA, hepatitele virale parentale B, C.
In cazul manifestarii pandemice intervin numerori factori ca: gradul de receptivitate a populatiei,
natura si proprietatile agentului patogen, numarul si mobilitatea surselor de infectie, factorii
socio-economici, cultura religioasa.
Formele de manifestare de tip endemic, epidemic, pandemic traduc programe de supraveghere
epidemiologice deficitare ale sistemelor de sanatate si ale colaborarii internationale.

MASURI GENERALE DE PREVENIRE SI COMBATERE A BOLILOR

TRANSMISIBILE

Masuri combatibile (lupta in focar)

1. Depistarea bolnavilor cu forme tipice, atipice, abortive, fruste, inaparente si a purtatorilor

de germeni.
2. Izolarea bolnavilor si suspectilor in spitalul de boli infectioase sau la domiciliu.
3. Transportul la spital se face cu auto sanitara care ulterior se supune dezinfectiei.
4. Declararea cazurilor
5. Inregistrarea si raportarea individuala si numerica a cazurilor, conform legislatiei in
vigoare.
6. Depistarea si supravegherea contactilor pe toata perioada de incubatie a bolii (calculat din
momentul ultimului cu sursa de infectie, daca nu exista alte indicatii).
7. Masuri de sterilizare apurtatorilor de germeni si de reducere a riscului de diseminare a
infectiei pe perioada portajului.
8. Masuri de dezinfectie, dezinsectie si deratizare (DDD) in focar.
9. Cresterea rezistentei populatie receptive prin:
a. Masuri nespecifice: igienico-sanitare, nutritie corespunzatoare, calirea organismului.

13
 b. Masuri de profilaxie specifica: administrare de imunuglobuline standard sau
hiperimune, chimioprofilaxie, imunizare artificiala specifica.
10. Educatie pentru sanatate.

MASURI DE PREVENIRE

Reperzinta totalitatea masurilor interprinse: intr-o comunitate in absenta cazurilor de boala, cu

scopul evitarii aparitiei si raspandirii acesteia.

Se aplica doua categorii mari de masuri de prevenire, concomitant, coordonat si sistematic.

1. Masuri generale igienico-sanitare:

- se bazeaza pe aplicarea si aplicarea normelor de igiena comunala, alimentara, scolara,
profesionala, individuala.
- urmaresc realizarea unui climat defavorabil circulatiei agentilor patogeni si aparitia
bolilor infectioase.

2. Masuri speciale antiepidemice: vizeaza controlul tuturor factorilor determinanti si

favorizanti ai PE in contextul patologiei infectioase si a conditiilor specifice dintr-un
teritoriu.

Masuri speciale antiepidemice sunt:

a. Triajul epidemiologic – practicat in colectivitatile de copii si tineri.

b. Controlul medical la angajare si controlul periodic al personalului din sectoarele speciale
de activitate – alimentatie publica, aprovizionare cu apa, colectivitati de copii.
c. Supraveghere activa a purtatorilor de germeni.
d. Masuri preventive, continue, sistematice de dezinfectie, dezinsectie, deratizare.
e. Depistarea activa si lichidarea promta a focarilor de parazitism.
f. Organizarea si aplicarea progamelor de imunoprofilaxie.

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC IN BOLILE INFECTIOASE

Dupa mecanismul principal de transmitere:

o cale aerogena
o cale digestiva
o cale parenterala (tegumente si mucoase)
o cale sexuala
o cale parenterala sau verticala

14
  Bolile infectioase (BI) sunt boli cauzate de agenti patogeni de tipul microorganismelor
(bacterii,virusuri,micoplasme,rickettssi,fungi, protozoare etc) si care in mare parte sunt
contagioase fiind transmisibile de la om la om sau de la animale la om.
 Bolile infectioase sunt parte inseparabila a vietii omului in comunitate (inclusiv
transmitere intrauterina)
 Bolile infectioase reprezinta in majoritate boli de etiologie cunoscuta
 60-80% din bolile interne si pedriatice sunt de cauza infectioasa
 60% din consultatiile ambulatorii o reprezinta virozele respiratorii la toate varstele
 Majoritatea BI sunt urgente si necesita tratament prompt pentru salvarea vietii bolnavului
si apararea sanatatii comunitatii
 Mortalitatea si letalitatea sunt uneori foarte ridicate:30-40% in
septicemie,meningite,tetanos;60-90% in febrele hemoragice;100% in rabie
 Unele BI sunt incurabile-encefalitele prionice,HIV,PESS
 Altele dau sechele si complicatii grave si frecvente:poliomielita, meningo-
encefalite,hepatitele B,C,D
 Pentru multe alte BI preventia si combaterea lor constitue strategie de stat si se supune
unor reglementari de legi nationale si internationale: malarie,holera,programe de
vaccinare pentru poliomielita,hepatite, carantinare etc

PROCESUL EPIDEMIOLOGIC IN INFECTIILE ACUTE

RESPIRATORII (AEROGENE)

Infectiile Respiratorii Acute (IRA) sunt un grup de afectiuni de etiologie infectioasa care se
transmite in principal pe cale aeriana si afecteaza preponderent unul sau mai multe segmente ale
aparatului respirator.
Este posibila si transmiterea pe alte cai decat cea aeriana si localizari la alte nivele decat cele ale
aparatului respirator:tegumente,mucoase, aparat digestiv.

 Infectiile respiratorii acute (IRA) au ca etiologie:virusuri,ricketssi,chlamidii,

bacterii,fungi,protozoare
 Peste 25% din totalul patologiei infectioase o reprezinta IRA si chiar 50-70% in zonele
temperate
 In medie IRA determina 2.2 milioane de decese la sugari
 Din totalul IRA 80% sunt de origine virala (peste 200 de tipuri de virusuri); urmeaza
chlamidiile,mycoplasmele
 Virusurile respiratorii cele mai frecvente care se transmit prin inhalare si se localizeaza
la tractul respirator sunt:fam.Adenoviridae,fam.
Orthomixoviridae,fam.Paramixoviridae,fam.Coronaviridae,fam. Picornaviridae
 IRA virale preced infectiile bacteriene (suprainfectie)
15
  IRA sunt foarte contagioase,dau imunitate de serotip (gripa,adenovirozele)
 Exista si virusuri care au tropism pentru tubul digestiv (enterovirusuri) si care afecteaza si
caile respiratorii
 IRA se manifesta de regula in epidemii care realizeaza excesul de morbiditate in
mortalitatea generala

Principalele boli cu transmitere aerogena: gripa,viroza,tuberculoza,difterie,

rujeola,rubeola,varicela,tuse convulsiva,infectii urliene (parotida epidemica), infectiile
streptococice si scarlatina,pneumonii,meningita meningococica.

Este posibila si transmiterea pe alte cai decat cea aeriana si localizari la alte nivele decat cele ale
aparatului respirator:tegumente,mucoase,aparay digestiv.

Sursa de infectie
o este de regula omul care de altfel este si rezervorul de infectie
o exista si surse si rezervoare extraumane

Localizarea epidemiologica specifica este la

o nivelul alveolelor pulmonare
o nivelul mucoasei tractului respirator:nazala,bucala,faringiana,
laringiana,traheala,bronsica

Eliminarea agentilor patogeni

o secretii ale cailor respiratorii si sputa

o posibil prin saliva si sange (in cazul diseminarilor sistemice)

Transmitere:

 aeriana,simpla sau complexa;in functie de rezistenta microorganismului

respectiv in mediu
 contagiozitatea naturala a IRA este mare si foarte mare
 abordarea de catre agentul patogen a organismului receptiv si:
o poarta de intrare a microorganismului receptiv si
contaminat
o prin mucoasa conjunctivala (pt. Adenovirusuri
v.rujeolic)

16
 o prin ingestia de alimente contaminate cu secretii
contaminate (stafilococi,BK, streptococi)
o de regula poarta de intrare coincide cu sediul
localizarii;epidemiologice,ceea ce explica usurinta cu
care se realizeaza diseminarea sanguina
(bacteriemie,viremie,toxemie)

Receptivitatea

-naturala,generala-rujeola,varicela etc

-redusa: meningita meningococica

Rezistenta:

-specifica,dobandita,postinfectioasa (prin trecerea prin boala infectioasa) de regula de

lunga durata ,protectoare (rujeola,rubeola,oreion sau parotidita epidemica,scarlatina).

Colonizarea tubului digestiv al nou-nascutului incepe in primele 48 de ore de la nastere si dupa

5 zile se considera ca ar poseda enteroflora stabila compatibila cu cea a adultului.

Flora digestiva comensala astfel constituita are un rol fiziologic si de aparare foarte important.

BDA pot fi produse de peste 2.500 de germeni de taxonomie foarte variata.

1.Bacterii:

 Eterobacteriacee: Sghigella spp.,Salmonela spp.,E.Coli spp., Yersinia

enterocolitica,Vibrionaceae,Campylobacter spp.
 Alte bacterii producatoare de toxiinfectii alimentare (TIA)

2.Virusuri:

 Rotavirusuri
 Virusurile Norwalk-Hawai
 Virusuri enterice: fam.Adenoviridae,fam.Picornaviridae,fam.
Reoviridae,fam.Astroviridae,fam.Caliciviridae

17
 3.Paraziti: bio si geohelminti

4.Fungi (postantibice)

Microorganismele producatoare de BDA sunt in marea majoritate germeni oportunisti si numai

unele sunt germeni cert patogeni.

Colonizarea normala a tubului digestiv: un studiu arata ca in cavitatea bucala putem identifica
aprox. germeni/ml saliva,prima portiune a stomacului este practic sterila ca apoi in tractul
digestiv germenii incep sa creasca ajungand in rect pana la aprox germeni/g de fecale.

Boli cu importanta epidemiologica in transmiterea digestiva:febra tifoida si febrele

paratifoide,toxiinfectiile alimentare si ale diareei infectioase,dizenteria
bacilara,holera,hepatitele acute virale A si E,poliomielita si alte enteroviroze.

SURSA DE AGENT PATOGEN sau IZVORUL DE INFECTIE

 Predominant umana deci infectiile sunt antroponoze

 Dar o categorie la fel de importanta desi in proportie mai mica este de natura extraumana
- zooantroponoze,izvorul primar de infectie fiind alte homeoterme si unele poikiloterme
(salmoneloze minore).
Localizarea caracteristica epidemiologic a agentilor cauzali este cea intestinala iar eliminarea
se face preponderent prin fecale,mai rar prin urina,secretii faringiene,puroi,sange.

TRANSMITEREA:
 Indirect,complexa prin mecanism fecal-oral, cu participarea unor stafete
(apa,alimente,mana murdara,vectori);intervine statusul economic social si de educatie al
colectivitatii respective.
 Poarta de intrare:orala.
 Doza infectata:variabila si depinde de sensibilitatea germenului respectiv la aciditatea
determinata de acidul clorhidric din sucul gastric.
-insa de mare specficitate de tulpina:adenovirusuri,virusuri gripale,streptococi
-asa se explica de ce copilul face de regula 6-8 episoade de IRA pe sezon, iar adultul
tanar 3-5 episoade ajunganduse tarziu la epuizarea receptivitatii colective la varsta
adultului matur.
Influenta factorilor secundari de mediu:

18
 -sezonalitatea este prezenta pentru zonele reci si temperate
-factorii economico-sociali (saracia,frigul din locuinta,la locul de munca) si mecanismul
de transmitere a IRA.

Formele de manifestare a procesului epidemiologic:

-endemicitate accentuata:adenoviroze,infectii cu Haemophilus Infuenzae
(HI),gripa,rubeola,scarlatina,tusea convulsiva.
-valuri endemo-epidemice periodeice la intervale de timp variabile: gripa la 20-40 de
ani,meningita meningococica la 10-12 ani,rubeola la 3-5 ani.
Prevenirea:
-imunizari active la populatia pedriatica
o campanii de vaccinare succesive la acelasi sau diferite contigente
 tusea convulsiva,TBC,rujeola,rubeola,HI,difteria,
gripa,oreion,pneumonia pneumococica
-educatie pentru sanatate
-administrare de imunoglobuline standard

Combaterea:
-greu de realizat
-izolarea bolnavilor doar cu forme grave
-contagiozitatea mare in perioada de incubatie

PROCESUL EPIDEMIOLOGICIN INFECTIILE ACUTE

DIGESTIVE

 Bolile digestive acute reprezinta a doua cauza de morbiditate specifica dupa infectiile
respiratorii acute.
 Majoritatea imbolnavirilor o reprezinta bolile diareice acute (BDA)
 Mai mult de 1/2 din BDA apar la sugari.
 La copii 1-5 ani se produc anual 3-5 episoade de BDA.
 Pe glob se produc anual in medie 500 milioane de cazuri de BDA, din care mor 5
milioane de copii sub 5 ani.
 35% din mortalitatea generala infantila este determinata de BDA, mai ales in tarile
subdezvoltate si 90% din mortalitatea varstei de 1-5 ani.

Etiopatogeneza infectiilor intestinale acute este deosebit de variata si trebuie abordata in

contextul enteroflorei normale.

19
 PROCESUL EPIDEMIOLOGIC IN BOLILE CU TRANSMITERE
PREPONDERENT PARENTERALA
Boli infectioase cu poarta dominanta de intrare-tegumentul si mucoasele:

Infectiile stafilococice,septicemiile,erizipelul,antraxul sau carbunele, tetanosul,gangrena

gazoasa,rabia (turbarea),tifosul exantematic,febra Q,febra
recurenta,malaria,bruceloza,leptospiroza;scabia (raie); meningo-encefalite cu arbovirusuri
transmise prin intepatura de artropode (tantar,capuse).

Hepatitele parenterale de tip B,C,D,F,G;HIV/SIDA;infectiile nosocomiale

Etiopatogeneza infectiilor:diversa de la monoetiologie la polietiologie (infectiile nosocomiale).

Cele mai multe afectiuni sunt zooantroponoze:infectiile stafilococice, infectii

streptococice,antraxul,febra Q,febra recurenta,malaria, bruceloza,leptospiroza.

Hepatitele parenterale si infectiile nosocomiale (I.N) sunt boli ale omului cu importanta
epidemiologica speciala si care sunt transmise prin mecanism parenteral in unitatile sanitare.

HIV/SIDA desi are mecanism principal transmiterea sexuala, importanta in practica medicala
este datorata posibilei transmiterii parenterale.

I.SURSA DE AGENT PATOGEN (IZVORUL DE INFECTE)

o este de regula animalul bolnav cu forme tipice sau atipice de boala sau
purtator aparent sanatos care de altfel este si rezervorul de infectie
o surse si rezervoare umane fie ca sursa primara fie ca cel mai adesea
germenii ajung accidental la om.

Localizarea epidemiologica:

 germenii de regula sunt localizati in tubul digestiv al animalelor, de regula la

ierbivorele domestice sau silvatice,unde nu au semnificatie patologica dar au importanta
epidemiologica; dejectele acestora contamineaza secundar apa,solul si prin mecanism
complex,de tip stafeta ajung la oranismele receptive;
 microorganismele pot fi localizate si in alte situsuri ca:mucoasa tractului
respirator,renal,genital,pe tegumente etc.

Eliminarea agentilor patogeni:

20
  dejecte,secretii ale cailor digestive (inclusiv saliva),urina, deseuri cutaneo-mucoase
 sange (in cazul diseminarilor sistemice) si derivate (exceptie albumina)
 secretii genitale

II.TRANSMITEREA

MOD DIRECT:

o muscatura (rabie)
o intepatura (encefalita,malarie)
o contact fizic (scabie)

 Contagiozitatea si difuzibilitatea:scazute pentru cele microbiene si parazitare

(mecanism-oral) dar crescut pentru cele virale (si aerian).

RECEPTIVITATEA

-Este influentata de acidorezistenta agentului patogen etiologic.

-Imunitatea postinfectioasa:

-Este puternica,ferma,de durata in anumite bolimonoetiologice (febra

tifoida,hepatita A)

-Este incompleta epidemiologic,specifica de tip, cu instalare treptata pentru

bolile plurietiologice

-Depinde si de antecedentele patologice si vaccinale ale populatiei din teritoril

respectiv.

-Rezistenta nespecifica este foarte importanta in infectiile cu oporunisti

FACTORI NATURALI

-Excesivi: seceta,ploi torentiale,inundatii,cutremure,intervin in cazul unor standarde

economico-socio-culturale scazute.

MANIFESTARILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

-Depind de progresele controlului epidemiologic,scheme vaccinale

-Boli cu eradicare zonala:holera,ankylostpmiaza

-Boli cu endemo-sporidicitate:poliomioelita,febrele tifo-paratifoidice

21
 -Boli endemo-epidemice:dizenteria,HVA A.

-Boli holo-endemice:dizenteria,salmoneloze.

PREVENIREA SI CONTROLUL INFECTIILOR INTESTINALE ACUTE

MASURI.

1.Supravegherea mediului:

a.Aprovizionarea populatiei cu apa potabila

b.Asigurarea apei de irigare si de imbaiere

c.Inlaturarea apelor reziduale urbane si alte reziduuri

d.Alte masuri de salubritate

e.Supravegherea sectorului alimentar

2.Supravegherea clinico-epidemiologica a imbolnavirilor:

a.Supravegherea apidemiologica a teritoriului

b.Investigarea cu laboratorul a cazurilor

c.Organizarea depistarii imbolnavirilor

d.Supravegherea persoanelor care vin din zone cu clima calda si a turistilor

e.Precizarea masurilor optime pentru bolnavi,convalescenti, purtatori si contacti.

3.Masuri organizatorice:

a. Atributii si responsabilitati la toate esaloanele retelei de asistenta medico-

sanitara,curativa si profilactica

Boli pandemice:hepatitele B,C,HIV/SIDA.

1.Modul de transmitere indirect prin manopere medicale

Manopere medicale care prin defecte de tehnica sau sterilizare pot fi implicate in
transmiterea parenterala:

-Transfuzie:sange integral,factori antitrombotici,masa eritrocitara,

trombocitara,plasma,fibrinogen,crioconcentrate,ser convalescent
22
 -Determinari grup sanguin

-Recoltari de sange prin punctii venoase

-Punctii digitale pentru hemoleucograma

-Punctii diverse

-Idr

-Vaccinari (s.c.,i.m.) parenterale

-Interventii chirurgicale

-Chiuretaje

-Injectii (idr,s.c.,i.m.,i.v.)

-Implanturi

-Tratamente stomatologice

-Hemodializa

-Cateterisme cardiace si altele

-Electromiografii

-Acupunctura

-Endoscopii:gastroscopie,traheoscopie,rectoscopie, colposcopie

-Biopsii

-Vaccinari cu dermojetul

-Injectari,intepaturi,taieturi accidentale.

2.Modul de transmitere direct prin manopere medicale

Manopere medicale care pot fi implicate:

-autoinjectii repetate cu ac nesteril (a se vedea diabeticii)

-injectii practicate ilicit

-punctia lobului uechii pentru cercei

23
 -tatuaj,bodypiercing

-ventuze cu scarificare,aplicare de lipitori

-lame de barbierit folosite in comun

-periute de dinti folosite in comun

-manichiura,pedichiura

-escoriatii,plagi care ajung in contact cu sangele unui purtator de virus

-acupunctura practicata de personal nemedical

-injectarea de droguri i.v. cu partajarea acelor.

Procesul epidemiologic in bolile infectioase cu mecanism de transmitere sexuala si

perinatala se va studia la modulul de profil dermato-venerologie,obstretica-ginecologie
si pediatrie.

-transplacentar (bruceloza)

-lapte matern uman,animal (bruceloza,febra Q)

-transfuzie (HIV,sifilis,hepatita B,C,D,F,G;malarie)

Mod indirect:

-manopere medicale (iatrogen):infectiil nosocomiale

-manopere nemedicale

Agentii patogeni vehiculati:

-virusuri,bacterii,chlamydii,fungi,paraziti etc

-virusurile hepatitice B,C,D,F,G;virusul HIV

-stafilococi,streptococi,virusuri herpetice etc

Poarta de intrare:preponderent prin leziuni ale pielii si mucoaselor (solutii de

continuitate) preexistente dar si prin penetrarea accidentala sau profesionala a barierei
anatomice a pielii si mucoaselor chiar daca este integra.

Receptivitatea

-este generala:boli manifestate clinic sau inaparent,cu evolutie lenta subacuta

24
 -infectii persistente indefinit,cronice (infectiile hepatice,HIV/SIDA)

-diferita dupa gradul de acoperire vaccinala a populatiei

respective:tetanos,antrax,hepatita B,rabie.

Imunitatea

Activa postinfectioasa:

-Poate fi puternica,ferma,de durata in putine cazuri (antrax)

-incompleta epidemiologic specifica de tip cu instalare treptata pentru cele mai

multe:stafilococi,streptococi,septicemii, meningococemii

-pentru infectiile hepatitice B,C,D,F,G:inconstanta si incompleta

ACTIVA PRIN VACCINARE:

-protectiva de scurta durata,necesita rapeluri:pentru tetanos,

leptospiroza,antrax,hepatita B,rabie.

Rezistenta nespecifica este foarte importanta in acest tip de infectii,prin integritatea

barierei cutaneo-mucoasa.

Factorii secundari

-naturali:profesia (zooveterinari,profesia medicala),turismul, apropierea de mediul

silvatic.

Manifestarile procesului epidemiologic

-depind de progresele controlului epidemiologic,scheme vaccinale

-boli cu eradicare zonala:malaria

-boli cu endemo-sporidicitate:antrax,bruceloza,gangrena gazoasa, tifosul

exantematic,erizipelul,infectiile nosocomiale

-boliendemoepidemice:hepatitele B,C,malaria.

25