Teza+Doctorat+Manziuc+Manuela Maria

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “IULIU HAŢIEGANU”CLUJ-NAPOCA
ŞCOALA DOCTORALĂ
CLUJ-NAPOCA 2021

2 Manziuc Manuela Maria

Studii privind proprietățile optice ale coroanelor integral ceramice

TEZĂ DE DOCTORAT
Studii privind proprietățile

optice ale coroanelor integral
ceramice
Doctorand Manuela Maria Manziuc
Conducător de doctorat Prof.dr. Diana Dudea


LISTA DE PUBLICAŢII
Articole publicate in extenso ca rezultat al cercetării doctorale
1. Manziuc M, Gasparik C, Negucioiu M, Constantiniuc M, Burde A, Vlas I, Dudea

D. Optical properties of translucent zirconia: A review of the literature. The
EuroBiotech Journal 2019;3(1):45-51. CNCSIS B+ (studiu cuprins în capitolul
3)
2. Manziuc M, Gasparik C, Burde A, Colosi H, Negucioiu M, Dudea D. Effect of

glazing on translucency, color, and surface roughness of monolithic zirconia
materials. J Esthet Restor Dent 2019;31(5):478-485. ISI Factor de impact
1.786 (studiu cuprins în capitolul 4)
3. Manziuc M, Gasparik C, Burde A, Dudea D. Color and masking properties of
translucent monolithic zirconia before and after glazing. J Prosthodont Res
2020 Oct 29; DOI: 10.2186/jpr.JPR_D_20_00039. ISI Factor de impact 2.662
(studiu cuprins în capitolul 5)



CUPRINS

INTRODUCERE 13
STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII 17

1. Clasificarea și proprietățile generale ale materialelor ceramice 19
1. 1. Clasificarea în funcție de microstructură, proprietăți, indicații clinice 19
1.1.1. Ceramica sticloasă 20
1.1.1.1. Ceramica feldspatică 20
1.1.1.2. Ceramica sticloasă cu fluorapatită 21
1.1.1.3. Ceramica feldspatică ranforsată cu leucit 21
1.1.1.4. Ceramica sticloasă cu disilicat de litiu 22
1.1.1.5. Ceramica cu silicat de litiu ranfostată cu dioxid de zirconiu 23
1.1.2. Ceramica policristalină 25
1.1.2.1. Ceramica pe bază de oxizi, infiltrați cu sticlă de lanthan 25
1.1.2.2. Ceramica be bază de dioxid de zirconiu 25
1.1.3. Materiale hibride 26
1.1.3.1. Rășini compozite ranforsate cu cristale nanoceramice 26
1.1.3.2. Materiale pe baza de matrici ceramice infiltrate cu polimeri 27
1.2. Clasificarea în funcție de procedeul tehnologic de realizare în laborator 27
1.2.1. Sisteme ceramice de tipul stratificare și sinterizare 28
1.2.2. Sisteme ceramice de presare sau injectare 28
1.2.3. Sisteme ceramice de infiltrare cu sticlă a unor structuri poroase 29
1.2.4. Sisteme ceramice frezabile prin tehnologia digitală CAD/CAM 29
2. Caracteristice culorii în medicina dentară 31
2. 1. Proprietăți cromatice și moduri de exprimare 31
2.1.1. Sistemul Munsell 32
2.1.2. Sistemul CIEL*a*b* 33
2.2. Alte proprietăți optice (transluciditate, opacitate, fluorescența) 34
2.3. Proprietăți optice ale structurilor dentare 35


2.3.1. Smalțul 36
2.3.2. Dentina 36
2.3.3. Discromiile dentare 37
2.4. Metode de apreciere a culorii 38
2.5. Metode instrumentale de apreciere a culorii 39
CONTRIBUŢIA PERSONALĂ 43
1. Ipoteza de lucru 45
2. Metodologie generală 47
3. Studiu 1. Proprietățile optice ale dioxidului de zirconiu translucid: O
revizuire sistematică a literaturii de specialitate 49
3.1. Introducere 49
3.2. Obiective 51
3.3. Material şi metodă 52
3.4. Rezultate 52
3.5. Discuţii 53
3.6. Concluzii 63
4. Studiu 2. Influența glazurii asupra proprietăților optice și calității
suprafeței ceramicilor pe bază de dioxid de zirconiu translucid 65
4.1. Introducere 65
4.2. Ipoteza de lucru 67
4.3. Material şi metodă 67
4.4. Rezultate 71
4.5. Discuții 74
4.6. Concluzii 78
5. Studiu 3. Proprietățile optice și capacitatea dioxidului de zirconiu
translucid de a masca substraturi discromice 79
5.1. Introducere 79
5.3. Material și metodă 81
5.4. Rezultate 84
5.5. Discuții 89
5.6. Concluzii 94
6. Studiul 4. Influența tehnologiei de procesare a restaurărilor integral
ceramice asupra proprietăților optice ale coroanelor din dioxid de
zirconiu 97
6.1. Introducere 97

6.4. Rezultate 105
6.5. Discuții 112
6.6. Concluzii 116
7. Crearea unei restaurări integral ceramice din dioxid de zirconiu
translucid 117
7.1. Introducere 117
7.3. Rezultate 124
7.4. Discuții și Concluzii 124
8. Concluzii generale 125
9. Originalitatea şi contribuţiile inovative ale tezei 127
REFERINŢE 129



11

ABREVIERI UTILIZATE ÎN TEXT

CAD-CAM Computer-aided design – Computer-aided manufacturing
LT transluciditate scă zută (low translucency) 
MT trasluciditate medie (medium translucency)
T translucid
HT transluciditate ridicată (high translucency)
ST super translucid (super translucent) 
XT extra translucid (extra translucent) 
UT ultra translucid (ultra translucent)
MO opacitate medie (medium opacity)
UTML ultra translucid multistratificat (ultra translucent multilayer)
STML super translucid multistratificat (super translucent multilayer)
Y-TZP cristale tetragonale din dioxid de zirconiu stabilizate cu oxizi de
ytriu (yttria-stabilized tetragonal zirconia polycrystal)
S mic (small)
L mare (large)
MPa megapascal
GPa  gigapascal
moli% procent din masa moleculară 
mm milimetru
nm nanometru
µm micrometru



13

INTRODUCERE

Aspectul fizionomic reprezintă una dintre particularitățile care definesc

unicitatea unei persoane. În medicina dentară, frumusețea este redată prin crearea
unui aspect estetic individualizat al zâmbetului, în armonie deplină cu trăsăturile
faciale și personalitatea fiecărui pacient. În acord cu tendințele moderne de a crea
restaurări minim invazive, care să asigure menținerea integrității și longevității
țesuturilor dure dentare, tehnologia computerizată a cunoscut o evoluție
impresionantă, oferind posibilitatea de a realiza restaurări dentare integral ceramice
de mare precizie, cu proprietăți optice asemănătoare țesuturilor dentare, într-o
perioadă relativ scurtă de timp.
Acest lucru a impus introducerea unor noi tipuri de materiale dentare
inovatoare, destinate în exclusivitate tehnologiei CAD/CAM (Computer-Aided Design -
Computer-Aided Manufacturing), cu proprietăți mecanice corespunzătoare și optice
îmbunătățite. Pentru a reda restaurărilor aspectul estetic plăcut, materialele ceramice
trebuie să prezinte capacitatea de a mima caracteristicile cromatice ale dinților
naturali, începând de la culoarea saturată a structurilor profunde dentare, până la
aspectul translucid al smalțului.
Dioxidul de zirconiu clasic, convențional, este un material ceramic policristalin,
frecvent utilizat în practica curentă, cu o gamă variată de indicații clinice, prezentând
rezistența mecanică superioară oricăror alte sisteme ceramice. Întrucât nu prezintă
transluciditate, fiind opac, infrastructurile frezate din zirconia convențională necesită
stratificarea cu ceramică translucidă, pentru a crea morfologia coronară și
proprietățile optice dorite ale coroanelor integral ceramice. Medicina modernă
restaurativă pune accent pe realizarea restaurărilor frezate anatoform, monolitic, de
aceea companiile producătoare au creat formule noi, inovatoare ale dioxidului de
zirconiu, care îmbină în mod armonios proprietățile optice și mecanice. Astfel, a fost
introdus dioxidul de zirconiu translucid, un material ceramic nou, comercializat într-o
gamă cromatică extrem de variată, cu diverse grade de transluciditate și indicații
specifice, în funcție de particularitățile cazului clinic.
Integrarea restaurărilor integral ceramice în armonia cromatică a arcadei
dentare este influențată și de nuanța substratului, reprezentat atât de structurile dure
dentare cu diferite grade de discromii, cât și de diversele tipuri de materiale utilizate


pentru configurarea bontului protetic. Astfel, nuanța substratului poate influența
integrarea restaurării în armonia cromatică a arcadei, reprezentând unul dintre
criteriile importante de luat în considerare pentru alegerea tipului și grosimii
materialului ceramic.
Ca urmare, în lucrarea de față, ne-am propus să investigăm comportamentul
optic al unor materiale comerciale pe bază de dioxid de zirconiu translucid, indicate
pentru realizarea restaurărilor integral ceramice.
În prima parte a lucrării este prezentat stadiul actual al cunoașterii, iar cea de a
doua parte este dedicată contribuției personale, care include o revizuire sistematică a
literaturii de specialitate, trei studii experimentale și o prezentare de caz, care
exemplifică modalitatea de realizare a unei restaurări integral ceramice din dioxid de
zirconiu translucid.
Prima partea a lucrării cuprinde stadiul actual al cunoașterii, fiind structurată în
două capitole. Primul capitol prezintă o sinteză a informațiilor din literatură
referitoare la clasificarea și proprietățile generale ale materialelor ceramice. Cel de al
doilea capitol, descrie caracteristicile culorii în domeniul medicinei dentare, făcând
referire la proprietățile cromatice și modurile de exprimare, sintetizând proprietățile
optice ale structurilor dure dentare și metodele de apreciere a culorii: metoda clasică,
vizuală și metoda digitală, instrumentală.
Cea de a doua parte a lucrării de doctorat cuprinde partea de contribuții
personale care include o revizuire sistematică a literaturii de specialitate și studii
experimentale in vitro axate pe analiza parametrilor optici ai dioxidului de zirconiu
translucid, în diferite situații relevante pentru aplicabilitatea practică.
Primul studiu include o revizuire sistematică a literaturii de specialitate care
evidențiază unele aspecte importante privind proprietățile chimice, mecanice și optice
ale dioxidului de zirconiu translucid, care pot influența rezistența mecanică și aspectul
estetic al restaurărilor integral ceramice realizate din acest tip de material.
Cel de al doilea studiu evaluează modalitatea în care materialul ceramic (patru
tipuri de dioxid de zirconiu translucid, aparținând unor firme producătoare diferite),
grosimea și procedura de finisare prin glazurare, afectează proprietățile cromatice,
transluciditatea și rugozitatea suprafațelor restaurărilor integral ceramice monolitice.
Al treilea studiu analizează influența culorii substratului asupra aspectului
estetic final al restaurărilor din zirconia, luând în considerare o serie de parametri
precum: tipul de material utilizat, grosimea acestuia sau glazurarea, ca etapă finală a
tratamentului de suprafață.
Cel de al patrulea studiu a urmărit evaluarea modalității în care diferitele tehnici
de manufacturare, frezare monolitică sau frezare monolitică și stratificare de materiale
ceramice translucide, influențează parametrii cromatici ai restaurărilor comparând
succesiv zonele suprafeței vestibulare (cervicală, mijlocie, incizală), luând în
considerare o serie de parametri precum: tipul de material, grosimea la nivelul

15

suprafeței vestibularea a structurii de dioxid de zirconiu, grosimea și tipul maselor
ceramice stratificate (dentina, smalț).
Ultima parte a lucrării include o prezentare de caz care exemplifică etapele
clinice și tehnice de realizare ale unei restaurări integral ceramice monolitice din
dioxid de zirconiu translucid.
Studiile știintifice in vitro incluse și detaliate în această lucrare de doctorat au
generat multiple date cu relevanță clinică ridicată, referitoare la particularitățile
materialelor ceramice pe bază de dioxid de zirconiu translucid și au deschis noi direcții
de cercetare asupra interacțiunii dintre proprietățile optice ale restaurărilor
monolitice și substraturile dure dentare, precum și a modului în care acestea
influențează aspectul estetic final al restaurărilor integral ceramice.
Studiile știintifice s-au axat pe analiza proprietăților cromatice ale dioxidului de
zirconiu translucid produs de companii diferite, pe interacțiunea dintre grosimea
materialului ceramic și parametrul optic de transluciditate, capacitatea de mascare a
substraturilor discromice de către zirconia cu grosimi diferite și pe modalitatea în care
diferitele tehnici de manufacturare (monolitice sau monolitice și stratificate cu
ceramică) pot influența valoarea parametrilor cromatici și aspectul estetic al
restaurărilor integral ceramice la nivelul celor trei regiuni dentare (cervical, mijlociu și
incizal).
Proiectul de Cercetare Doctorală care a fost implementat pe o perioadă doi ani
(nr. 1300/39/ din 13.01.2017 până în 31.12.2017 și din 1300/39/01.01.2018 până în
31.12.2018), în cadrul contractului de finanțare cu Universitatea de Medicină și
Farmacie “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, a susținut financiar o parte considerabilă a
cercetării științifice realizate pe parcursul studiilor de doctorat.



17

STADIUL
ACTUAL
AL
CUNOAŞTERII



19

1. Clasificarea și proprietățile generale ale

materialelor ceramice
Materialele ceramice sunt considerate materialele de elecție pentru realizarea
restaurărilor dentare, având capacitatea de a reda până la perfecțiune morfologia și
aspectul estetic al dinților naturali.
În ultimii ani, progresul remarcabil întâlnit în medicina dentară, a deschis noi
perspective în realizarea tratamentelor estetice minim invazive, prin introducerea de
materiale ceramice, cu proprietăți optice îmbunătățite și prin dezvoltarea de proceduri
tehnologice performante de laborator.
Termenul de “ceramică” își are originea în cuvântul grecesc “keramos”, care
înseamnă “lut ars”. Ceramicile tradiționale sunt mase anorganice solide, fără structură
metalică, care au în compoziția de bază pulberea fină de argilă, în amestec cu oxizi
metalici, precum alumina, potasiul, feldspatul. Prin sinterizare la temperaturi ridicate,
obiectele confecționate din aceste materiale, devin rigide, dar, în același timp, prezintă
o rezistență scăzută la fractură, fiind fragile și casante [1].
În domeniul medicinei dentare, masa ceramică a fost folosită pentru prima dată
de către farmacistul francez, Alexis Duchateau, în anul 1774, atunci când acesta a creat
primii dinți ceramici pentru protezele dentare [2]. Anul 1903 a coincis cu apariția unei
inovații, atunci când Charles Land a realizat primele restaurări integral ceramice prin
stratificare pe folie de platină [3]. Odată cu trecerea timpului, cercetările în domeniu au
continuat, ducând la apariția unor game extrem de variate de sisteme ceramice, tot mai
performante, fiecare având particularități specifice în funcție de compoziția chimică,
rezistența mecanică, proprietățile optice și indicațiile clinice. O altă etapă revoluționară
în dezvoltarea medicinii dentare a reprezentat-o apariția tehnologiei CAD/CAM.
La ora actuală, sistemele digitale CAD/CAM sunt extrem de performante, fiind
utilizate din ce în ce mai mult de către medicii stomatologi în practica curentă. În
protetica dentară, introducerea acestei noi tehnologii, a avut ca și consecință atât
crearea de noi tipuri de mase ceramice frezabile CAD/CAM, cât și a altor tipuri de
materiale dentare inovative, exclusiv destinate acestui sistem.
1. 1. Clasificarea în funcție de microstructură, proprietăți,

indicații clinice
Marile firme producătoare de materiale dentare au creat o diversitate de
materiale ceramice indicate pentru realizarea restaurărilor integral ceramice (sisteme


integral ceramice), clasificate după caracteristicile de microstructură, în trei categorii:
ceramicile sticloase, ceramicile policristaline și ceramicile hibride [4].
1.1.1. Ceramica sticloasă

Această categorie de mase ceramice anorganice conține ca structură chimică
dominantă o matrice sticloasă.
1.1.1.1. Ceramica feldspatică
Datorită compoziției chimice și structurii interne complexe, ceramica feldspatică
este un material extrem de estetic, preferat de unii medici stomatologi pentru crearea
restaurărilor integral ceramice în zona frontală a arcadelor dentare. Principalul
element din compoziția sa este feldspatul (75-85%), urmat de cuarț (12-22%) și caolin
(3-5%) [5], dar și cantități variabile de oxizi metalici (10%), precum oxidul de sodiu
(Na2O), oxidul de potasiu, alumină [3], oxid de calciu și alți oxizi care îmbunătățesc
proprietățile cromatice și fluorescența masei ceramice [1]. Ceramica feldspatică este
un material extrem de versatil, cu proprietăți optice de excepție, având capacitatea de
a reda până la perfecțiune caracteristicile cromatice ale dinților naturali, începând de
la culoarea saturată a structurilor interne, profunde dentare, până la aspectul
translucid al smalțului dentar.
În ceea ce privește proprietățile mecanice ale acestui material, ceramica
feldspatică prezintă o rezistență crescută la forțele de compresiune, dar are o
rezistență scăzută la flexiune de 60-70 Mpa [6], ceea ce o predispune la fractură.
Această masă ceramică este indicată pentru realizarea pieselor ceramice delicate de
tipul fațetelor dentare la nivelul dinților anteriori, uneori, această indicație putând să
includă și elemente dentare din zona premolară [7]. Pentru a realiza aceste restraurări
fragile, tehnicianul dentar stratifică succesiv masa ceramică folosind modelul refractar
sau folia de platină [6]. Fațetele ceramice feldspatice sunt indicate pacienților care
prezintă ocluzie stabilă sau mici semne de traumă ocluzală, precum uzura redusă a
marginilor incizale, fisuri sau fracturi minime de unghiuri incizale [7].
Datorită faptului că aceste restaurări sunt extrem de fragile, un factor esențial
pentru a le asigura longevitatea este colarea lor pe suprafața smalțului, care reprezintă
substratul dentar dur ce le oferă rezistență, spre deosebire de dentină sau compozit
care sunt considerate substraturi flexibile, ce predispun fațetele la fractură, datorită
forțelor de flexiune care apar la acest nivel. [7]
Ceramica feldspatică se poate stratifica și pe substructuri din dioxid de zirconiu
sau metal, coeficientul de dilatare termică al acestei mase ceramice fiind mai mic cu
10% față de cel al componentei metalice [8].
Aceste materiale ceramice pot fi prelucrate și prin frezare computerizată.
Exemple de variante comerciale incluse în această categorie, sunt: VITABLOCS Mark II
(VITA Zahnfabrik), VITABLOCS RealLife ceramic blocks (VITA Zahnnfabrik), VITABLOC
TriLux Forte (VITA Zahnfabrik), CEREC Blocs (Densply Sirona) și CEREC Blocs C/C
In/C PC (Densply Sirona).

21

Având în vedere proprietățile optice deosebite ale acestei clase de materiale,
pentru a crește rezistența mecanică și a mări sfera indicațiilor clinice, inclusiv în zona
posterioară a arcadelor dentare, producătorii au creat formule noi, îmbunătățite,
introducând noi tipuri de mase ceramice care au în compoziția lor alte elemente
componente precum: alumina, leucitul, disilicatul de litiu sau oxidul de zirconiu; de
asemenea, pentru a crește biomimetismul materialelor ceramice și a apropia structura
acestora de configurația smalțului dentar, au fost introduse în matricea sticloasă
cristale de fluorapatită.
1.1.1.2. Ceramica sticloasă cu fluorapatită
IPS e.max Ceram și IPS e.max ZirPress (Ivoclar Vivadent) sunt materialele de
referință pentru această categorie de mase ceramice.
Ceramica IPS e.max Ceram conține o matrice sticloasă formată din cristale de
nano-fluorapatită (cu dimensiunea de 100-300 nm) și cristale de micro-fluorapatită
(cu lungimea de 1-2 µm), având o organizare microstructurală asemănătoare cu cea a
smalțului dentar. Această masa ceramică este folosită pentru a stratifica substructurile
ceramice realizate din disilicat de litiu sau dioxid de zirconiu, pentru a individualiza
restaurările realizate prin tehnica cut-back-ului vestibular și pentru a realiza fațete
dentare pe modele refractare [9]. Pentru acest sistem, producătorii au creat pulberi
ceramice pentru dentină și incizal în toate nuanțele cheii Vita A-D, inclusiv pentru cele
patru nuanțe de bleach și nuanțe pentru a simula gingia artificială (Gingiva), alături de
12 nuanțe de smalț și efecte pentru individualizarea restaurărilor dentare.
IPS e.max ZirPress prezintă o matrice sticloasă formată din cristale de
fluorapatită, alături de cristale de cuarț, oxid de litiu, oxid de sodium, oxid de potasiu și
alți oxizi. Acest material sub formă de ingoturi, este utilizat ca și ceramică de presare
peste substructurile din dioxid de zirconiu (IPS e.max ZirCAD) ale restaurărilor
unidentare sau pentru realizarea fațetelor dentare [9].
1.1.1.3. Ceramica feldspatică ranforsată cu leucit
Microstructural, acest tip de material este format dintr-o matrice de sticlă
feldspatică, ranforsată cu o fază cristalină de leucit, care ocupă un volum mai mic de
50% din masa ceramică. Configurația și distribuția cristalelor de leucit în matricea
feldspatică a îmbunătățit proprietățile mecanice ale acestui material, prin granulația
fină [6], diametrul redus (10-20 microni) și dispersia uniformă a cristalelor de leucit în
matricea de sticlă omogenă, unde cristalele de leucit înconjoară componenta
feldspatică. Astfel, la apariția fisurilor în masa ceramică, cristalele de leucit au rolul de
a devia, diminua sau opri propagarea acestora, evitând fracturile restaurărilor [10].
Totodată, acest material are rezistența mai mare la forțele de flexiune (95-180MPa),
comparativ cu ceramica feldspatică. Deși, în matricea ceramică cele două tipuri de
componente sunt interconectate, acest sistem ceramic prezintă transluciditate
deosebită, deoarece indicele de refracție al cristalelor de leucit (n=1.51) are valoarea
apropiată de cel al feldspatului (n=1.52-1.53)[11], materialul păstrându-și
proprietățile optice.


Indicațiile clinice de elecție se adresează realizării restaurărilor integral
ceramice din zona anterioară a arcadelor dentare, de tipul fațetelor sau coroanelor
unidentare. Datorită ranforsării cu leucit, acest material prezintă rezistență mecanică
crecută, fiind indicat pentru crearea inlay-urilor, onlay-urilor sau coroanelor 3/4 la
nivelul dinților posteriori de pe arcadele dentare. Fiind o masă ceramică cu conținut
ridicat de structură sticloasă, pentru a realiza adeziunea ideală, colarea restaurărilor
trebuie să se realizeze pe un substrat dentar dur, pe smalț (sau cu păstrarea a
minimum 50% smalț). Colarea exclusiv pe dentină sau compozit, va predispune la
apariția forțelor de flexiune, putând să apară descimentări sau fracturi ale
restaurărilor ceramice [7].
Firmele producătoare au creat sisteme ceramice feldspatice ranforsate cu leucit
destinate tehnologiei de presare sau frezare, de exemplu: ceramici presate IPS
Empress Esthetic (Ivoclar Vivadent), Authentic (Jensen), VITA PM9 (Vita-Zahnfabrik)
și ceramici frezate IPS Empress CAD (Ivoclar Vivadent), Paradigm C (3M ESPE).
1.1.1.4. Ceramica sticloasă cu disilicat de litiu
Acest sistem ceramic prezintă o matrice stricloasă, infiltrată în proporție de
70% cu o fază cristalină. Principalul element chimic din structura sa este cuarțul (57-
80%), alături de dioxidul de litiu (11-19%), alumina (0-5%), oxidul de potasiu (0-
13%), pentaoxidul de fosfor (0-11%), oxidul de zinc (0-8%), oxid de magneziu (0-5%)
și alți aditivi (8%)[12].
Disilicatul de litiu prezintă o structură internă particulară, cristalele aciforme,
aplatizate, fiind distribuite neuniform în toată masa materialului. Aceast design
microstructural oferă rezistență crescută la forțele de flexiune (350-450MPa),
cristalele având capacitatea de a modifica, ramifica sau opri propagarea unei linii de
microfisură. Comparativ cu ceramica ranforsată cu leucit, rezistența mecanică a
disilicatului de litiu este de trei ori mai mare [13]. La ora actuală, disilicatul de litiu
este comercializat sub formă de ingoturi care pot fi presate (IPS e.max Press) sau
frezate (IPS e.max CAD).
IPS e.max Press este folosit în tehnica de presare la temperaturi înalte, fiind
indicat pentru realizarea restaurărilor dentare monolitice sau a structurilor ceramice
care ulterior vor fi stratificate cu ceramică feldspatică. Indiferent de tehnica folosită,
IPS e.max Press prezintă transluciditate și proprietăți optice deosebite, deoarece
cristalele de litiu disilicat au indicele de refracție mic [7], fiind indicat pentru realizarea
fațetelor, onlay-urilor, inlay-urilor, coroanelor ¾, a coroanelor unidentare sau a
protezelor parțiale fixe cu un intermediar în zona frontală a arcadelor dentare [14].
IPS e.max CAD a fost special creat pentru a fi folosit ca material restaurativ,
destinat tehnologiei CAD/CAM. Acest tip de material este manufacturat sub formă de
bloc ceramic, de culoare mov, prezentând două faze de cristalizare. Materialul ceramic
este frezat în faza de presinterizare, în care se găsesc cristalele de metasilicat de litiu
[15], care permit frezarea facilă a masei ceramice [16], rezultând după încheierea
procesului de frezare o structură ceramică cu rezistența la forțele de flexiune de 130-

23

150 MP. Ulterior frezării, piesa ceramică va fi supusă procesului de sinterizare, unde
cristalele de metasilicat de litiu (Li2SiO3) se întrepătrund cu cristalele de cuarț (SiO2),
rezultând cristalele de disilicat de litiu (LiSi2O5) [17], crescând astfel rezistența
mecanică a masei ceramice până la 400 MPa [9]. În urma procesului de sinterizare
piesa ceramică își modifică culoarea, transformându-se în nuanța dorită, aleasă inițial.
IPS e.max CAD este un material ceramic cu proprietăți optice deosebite, fiind indicat
pentru crearea onlay-urilor, inlay-urilor, coroanelor ¾, coroanelor unidentare în zona
anterioară și posterioară a arcadelor dentare și a coroanelor pe implanturi dentare.
Pentru ambele sisteme ceramice, respectiv de presare și frezare, producătorii au
creat o gamă cromatică foarte variată care acoperă toate nuanțele din cheia Vita (A-D),
inclusiv cele 4 nuanțe de bleach (Bleach BL), în patru nivele de transluciditate (HT -
transluciditae crescută, MT - transluciditate medie, LT - transluciditate scăzută, MO -
opacitate medie). Totodată, aceste materiale pot reproduce și opalescența dinților
naturali (Impulse). Pentru IPS e.max Press există și varianta de pastile cu o progresie a
saturației culorii începând de la marginea incizală spre colet (Multi -multistratificată),
precum și variantele opace (HO) destinate creării substructurilor ceramice care să
mascheze nuanțe intens discromice ale țesuturilor dentare [9].
1.1.1.5. Ceramica cu silicat de litiu ranfostată cu dioxid de zirconiu
Din dorința de a introduce noi sisteme ceramice, cu proprietăți mecanice
îmbunătățite și proprietăți optice deosebite, marii producători au creat un sistem
ceramic care conține o matrice de silicat de litiu, ranforsată cu dioxid de zirconiu [18].
Acest material ceramic prezintă în compoziția sa cristale de cuarț (56-64%), oxid de
litiu (15-21%), alumina (1-4%), oxid de zirconiu (8-12%), oxid de potasiu (1-4%),
pentaoxid de fosfor (3-8%) [4, 9].
Rolul fundamental al adaosului de dioxid de zirconiu în matricea de silicat de
litiu este de a crește proprietățile mecanice ale acestui material [19]. Cristalele de
silicat de litiu au dimensiunea de 0,5-1 µm, fiind de șase ori mai mici decât
dimensiunea cristalelor de disilicat de litiu [20]. În timpul procesului de cristalizare,
prezența granulelor de dioxid de zirconiu împiedică creșterea în volum a cristalelor de
silicat de litiu, matricea acestui sistem ceramic fiind alcătuită din cristale de mici
dimensiuni, compactate, acest lucru oferind rezistență mecanică similar cu cea a
disilicatului de litiu [21]. Ceramica cu silicat de litiu ranforsată cu dioxid de zirconiu,
prezintă proprietăți optice deosebite, fiind o alternativă viabilă pentru sistemul
ceramic cu disilicat de litiu.
La ora actuală există unele sisteme ceramice reprezentative pentru această
categorie de materiale dentare, destinate tehnicii de presare, VITA AMBRIA (Vita
Zahnfabrik) și Celtra Press (Dentsply Sirona), și de frazare CAD/CAM, respectiv Vita
Suprinity (Vita Zahnfabrik) și CELTRA Duo (Dentsply Sirona).
VITA AMBRIA este o masa ceramică destinată tehnicii de presare, care prezintă
o paletă largă cromatică care corespunde cheii Vita, inclusiv două nuanțe de bleach
(OM1, OM3), în două translucidități H (translucid) și HT (transluciditate crescută),


ingoturile fiind de două mărimi S (mic) și L (mari). Microstructural, materialul prezintă
omogenitate și proprietăți optice excepționale, având rezistența mecanică de 550 MPa.
Restaurările dentare pot fi realizate prin două procedee de laborator; astfel, prin
presare se poate obține fie forma anatoformă, finală a coroanelor dentare sau se poate
crea structura prin tehnica cut-back, pe care se stratifică ceramica indicată de
producător, VITA LUMEX AC (Vita Zahnfabrik).
Celtra Press este o masă ceramică disponibilă în trei variante de transluciditate-
HT (transluciditate ridicată), MT (transluciditate medie) și LT (transluciditate scăzută),
având rezistența mecanică de 500MPa. Restaurările dentare pot fi create prin presare
în varianta monolitică sau prin realizarea structurii ceramice care prezintă cut-back
vestibular, cu stratificare ulterioară de ceramică Celtra Ceram (Dentsply) pentru a
individualiza piesele ceramice la nivelul fețelor vestibulare.
Vita Suprinity este comercializat în formă precristalizată, în două variante de
transluciditate, respectiv T (translucid) și HT (transluciditate ridicată) și diferite
nuanțe care corespund cheii de culori Vita. După frezarea computerizată, piesa
ceramică este supusă procesului de cristalizare, ajungând astfel la culoarea dorită și
dobândind rezistența mecanică de 420-540MPa [22].
CELTRA Duo (Dentsply Sirona) este un sistem ceramic comercializat în formă
cristalizată, cu microstructură particulară, ultra fină, datorită distribuției omogene a
granulelor de dioxid de zirconiu necristalizate în matricea sticloasă, amorfă a
cristalelor de silicat de litiu, care au dimensiunea de patru până la opt ori mai mică
decât cea a cristalelor de disilicat de litiu. Această organizare internă a matricii
ceramice și granulația foarte fină a cristalelor de silicat de litiu, oferă materialului
proprietăți mecanice și optice deosebite.
Totodată, rezistența mecanică a ceramicii este influențată de modalitatea de
prelucrare a restaurărilor dentare după finalizarea procesului de frazare. Dacă
restaurările sunt supuse doar procedurii de finisare, materialul ceramic va avea o
rezistență mecanică de 210 MPa. În cazul în care, imediat după frezare, restaurările
sunt supuse procedurii termice în cuptorul de ceramică, pentru a continua procesul de
cristalizare, rezistența mecanică va fi îmbunătățită, ajungând la 370MPa [9]. Indiferent
de modalitatea de prelucrare finală a restaurărilor ceramice, proprietățile optice,
transluciditatea, opalescența și fluorescența sunt asemănătoare. Ceramica cu silicat de
litiu ranfostată cu dioxid de zirconiu este indicată pentru realizarea fațetelor, inlay-
urilor, onlay-urilor, coroanelor unidentare, dar și bonturilor și coroanelor unidentare
pe implante dentare [9].


25

1.1.2. Ceramica policristalină
1.1.2.1. Ceramica pe bază de oxizi, infiltrați cu sticlă de lanthan
Pentru a crește rezistența mecanică, în masa ceramică sunt inserați oxizi de
aluminiu; aceste elemente au însă un rol nefavorabil, deoarece pot influența negativ
transluciditatea materialului ceramic.
In-Ceram Alumina (Vita) este o masă ceramică a cărei compoziție chimică este
formată în cea mai mare proporție din oxidul de aluminiu (82%), urmat de oxidul de
lantan (12%), cuarț (4,5%), oxidul de calciu (0,8%) și alte tipuri de oxizi. Acest
material prezintă proprietăți mecanice foarte bune, rezistența la forțele de flexiune
fiind mai mare de 450-500 MPa. In-Ceram Alumina este o masă ceramică opacă, care
va reprezenta substructura ceramică a viitoarelor restaurări dentare, urmând ca
morfologia și indivialualizarea finală să se realizeze prin stratificare cu ceramică
translucidă [4, 23]. Acest material este indicat pentru realizarea coroanelor unidentare
din zona anterioară și laterală a arcadei dentare [23].
In-Ceram Spinell (Vita) este un material dentar format dintr-o matrice sticloasă
ranforsată cu oxid de magneziu și alumina, cu rezistență mecanică de 350 MPa,
indicată pentru crearea coroanelor unidentare sau fațetelor la nivelul dinților frontali.
In-Ceram Zirconia (Vita) este o masă ceramică compusă dintr-o matrice de
alumina (în proporție de 30%) și dioxid de zirconiu (în proporție de 70%), prezintă
rezistența mecanică de 650 Mpa și este indicat pentru realizarea punților cu un
intermediar în zona laterală a arcadei dentare [23].
1.1.2.2. Ceramica be bază de dioxid de zirconiu
Dioxidul de zirconiu, cunoscut și sub denumirea de zirconia, este o masă
ceramică policristalină, stabilizată cu oxizi de ytriu în concentrații de 3, 4 sau 5 moli%
(3, 4 și 5Y-TZP), destinată utilizării în exclusivitate tehnologiei CAD/CAM. Acest sistem
ceramic este indicat pentru a crea restaurări integral ceramice, cu rezistență mecanică
crescută și proprietăți optice asemănătoare dinților naturali. Reprezentă o alternativă
viabilă a restaurărilor metalo-ceramice, înlocuind infrastructura metalică a acestora.
Dioxidul de zirconiu este un material ceramic comercializat în variantă nesinterizată,
prezentând are o culoare alb-cretoasă, mată, cu duritate redusă, fiind ușor de frezat.
După finalizarea etapei de frezare, restaurarea ceramică obținută este supusă
procesului de sinterizare, dobândind astfel culoarea stabilită inițial.
Microstructural, în forma clasică, convențională, dioxidului de zirconiu este
format în principal din cristale tetragonale, stabilizate cu un adaos de 3moli% oxizi de
ytriu (3Y-TZP). Prezintă rezistență mecanică mare, până la 1200 MPa, fiind indicat
pentru realizarea capelor sau infrastructurilor restaurărilor protetice integral
ceramice. Fiind o masa ceramică opacă, care nu prezintă transluciditate, este necesar
să se realizeze stratificarea cu ceramică translucidă a infrastructurilor frezate de
zirconia pentru a reda morfologia coronară și proprietățile cromatice dorite ale
coroanelor dentare. Unele sisteme ceramice care fac parte din această clasă de


materiale dentare sunt IPS e.max ZirCAD LT și MO (Ivoclar Vivadent), Lava Plus (3M,
ESPE).
Tendințele actuale pun accent pe realizarea restaurărilor estetice integral
ceramice monolitice, de aceea au fost create formule noi, care să îmbine armonios atât
proprietățile mecanice, cât și cele optice. Astfel, a fost introdus dioxidul de zirconiu
translucid stabilizat cu un conținut crescut de oxizi de ytriu, în concentrație de 4moli%
(4Y-TZP) sau 5-8moli% (5Y-TZP), mărindu-se astfel procentul de cristale cubice din
structura internă a masei ceramice. Cristalele cubice permit trecerea unei părți a
radiației luminoase prin structura materialului, ceea ce oferă masei ceramice
transluciditate, o proprietate optică esențială pentru a obține un aspect estetic plăcut
al restaurărilor dentare. Comparativ cu zirconia tetragonală, rezistența mecanică a
zirconiei cubice este mai redusă, având valori între 550-800 MPa. Dioxidul de zirconiu
stabilizat cu 5moli% oxizi de ytriu prezintă transluciditate ridicată comparativ cu cel
stabilizat cu 4moli% oxizi de ytriu. Cu toate acestea, 4Y-TZP prezintă rezistență
mecanică crescută comparitiv cu 5Y-TZP. Zirconia cubică este indicată pentru a realiza
restaurările estetice atât din zona anterioară, cât și posterioară a arcadei dentare. Este
comercilizat într-o gamă cromatică extrem de variată, cu diferite grade de
transluciditate, atât în variantă monocromatică, cât și multicromatică. O parte dintre
materiale dentare reprezentative pentru dioxid de zirconiu translucid 4Y-TZP sunt IPS
e.max ZirCAD MT (Ivoclar Vivadent), Katana STML (Kuraray Noritake, Japan), VITA YZ
(VITA Zahnfabrick), inCoris (Densply Sirona), Cercon HT (Densply Sirona) și 5Y-TZP
sunt Cercon XT (Dentsply Sirona), Katana UTML (Kuraray Noritake, Japan), VITA YZ XT
(VITA Zahnfabrick) [9].
1.1.3. Materiale hibride

Introducerea acestor tipuri de materiale dentare în clasificarea maselor
ceramice este controversată, întrucât presupun introducerea unor polimeri, alături de
structura anorganică, caracteristică maselor ceramice.
Aceaste sisteme conțin deci o matrice organică polimerică alături de cristale
ceramice. Spre deosebire de sistemele ceramice, această clasă de materiale prezintă
flexibilitate, au modulul de elasticitate mai aproapiat de cel al dentinei, fiind mai puțin
predispuse la apariția fracturilor sau a fisurilor. Totodată, sunt mai ușor de frezat de
sistemele de frezare computerizată, iar restaurările nu necesită procedee laborioase de
prelucrare finală.
Există două variante de materiale hibride, diferite între ele prin raportul între
polimer/masa cristalină, modul de procesare, calitățile mecanice și estetice.
1.1.3.1. Rășini compozite ranforsate cu cristale nanoceramice
Sunt materiale dentare hibride cu proprietăți fizice și optice care îmbină
caracteristicile materialelor polimerice cu cele ale ceramicilor dentare.
Microstructural, prezintă o matrice organică polimerică ranforsată cu cristale
anorganice ceramice, precum cuarțul, dioxidul de zirconiu. Cristalele ceramice

27

îmbunătățesc proprietățile mecanice ale materialului, acesta având rezistență mai
mare la fractură și la uzură, fiind indicate pentru realizarea restaurărilor dentare în
cazurile pacienților care prezintă parafuncții ocluzale, precum bruximul [24]. Rășinile
compozite ranforste cu cristale nanoceramice sunt indicate pentru crearea
restaurărilor unidentare: fațete, inlay-uri, onlay-uri, coroane pe dinți naturali sau
implante [9].
Materiale dentare reprezentative pentru această categorie de ceramici
polimerice sunt Lava Ultimate (3M ESPE), Cerasmart (GC), Shofu Block HC (Shofu),
Grandio Blocs (VOCO) și KATANA AVENCIA Block (Kuraray Noritake Dental, Inc).
1.1.3.2. Materiale pe baza de matrici ceramice infiltrate cu polimeri
Este un sistem ceramic inovator, reprezentat de Vita Enamic (Vita Zahnfabrik),
creat pentru a fi folosit în exclusivitate în cadrul tehnologiei digitale CAD/CAM.
Microstructural prezintă o matrice anorganică de ceramică (86% greutate și 75%
volum) ranforsată cu un material organic polimeric (14% greutate și 25% volum),
între cele două structuri chimice existând o întrepătrundere perfectă [9]. În compoziția
chimică a masei ceramice predomină cuarțul (58-63%), oxidul de aluminiu (20-23%),
oxidul de sodiu (9-11%), oxidul de potasiu (4-6%), zirconia (<1%), oxidul de calciu
(<1%), iar polimerul este format din uretan dimetilacrilat (UDMA) și trietilen glicol
dimetilacrilat (TEGMA) [9].
Acest material dentar prezintă proprietăți mecanice particulare. Datorită
matricei polimerice, prezintă un modul de elasticitate de 30GPa [9], foarte apropiat de
cel al dentinei 15-20Gpa [25], dar mai mic decât cel al ceramicilor dentare și o
rezistență la forțele de flexiune de 150-160 MPa [9], inferioară disilicatului de litiu
(342MPa).
Vita Enamic este un material ușor de frezat, restaurările pot avea o grosime mai
mică și acuratețe mai mare a geometriei marginale, comparativ cu restaurările
obținute prin frezarea ceramicii cu silicat. Acest material ceramic este comercializat în
două translucidități HT (transluciditate crescută) și T (translucid), în diferite variante
cromatice care corespund sistemului Vita 3D-MASTER de alegere a culorii.
Vita Enamic este indicat pentru realizarea restaurărilor dentare minim invazive
de tipul fațetetelor, inlay-urilor, onlay-urilor, coroanelor parțiale, coroanelor
anterioare și posterioare, atât pe dinții naturali, cât și pe implante dentare [9].
1.2. Clasificarea în funcție de procedeul tehnologic de

realizare în laborator
O altă modalitate de clasificare a maselor ceramice este cea realizată după
tehnologia de realizare în laborator a restaurărilor dentare, cuprinzând patru clase de
sisteme:
a) sisteme ceramice de tipul pulbere/lichid de stratificare și sinterizare, pe
structuri metalice sau ceramice, pe folii de platină sau modele refractare


b) sisteme ceramice de presare sau injectare
c) sisteme ceramice de infiltrare cu masă sticloasă a unor structuri poroase
d) sisteme ceramice frezabile prin tehnologia digitală CAD/CAM
1.2.1. Sisteme ceramice de tipul stratificare și sinterizare

Ceramica feldspatică este una dintre masele ceramice cele mai cunoscute, fiind
folosită și la ora actuală cu un real succes. Prin amestecul pulberii ceramice cu lichidul
specific produsului furnizat de firma producătoare sau cu apă deionizată, se obține
pasta ceramică. Tehnicianul dentar va stratifica masa ceramică prin aplicare de straturi
succesive de material pe substructura metalică sau integral ceramică, până va crea
forma finală a restaurărilor dentare, supraconturată cu 25%.
Ulterior, structura ceramică astfel obținută se condensează prin vibrare pentru a
îndepărta excesul de lichid și se introduce în cuptorul de ceramică, fiind supusă
procedeului de ardere, de sinterizare. În timpul acestei proceduri termice, ceramica de
stratificare se contractă cu 25%, se evaporă întregul exces de lichid și cristalele
ceramice se condensează, rezultând restaurarea dentară cu proprietăți mecanice și
optice deosebite.
Această tehnică de stratificare a maselor ceramice este folosită și pentru
realizarea restaurărilor integral ceramice extrem de fine, cu proprietăți optice de
excepție. Pe bonturile duplicat din masa refractară sau pe folie de platină, tehnicianul
dentar stratifică ceramica feldspatică creând forma finală a restaurării dentare; se
introduce în cuptorul de ceramică, pentru sinterizare la temperatură înaltă.
Restaurările ceramice vor avea un aspect estetic deosebit, mimând proprietățile optice
și transluciditatea dinților naturali.
1.2.2. Sisteme ceramice de presare sau injectare

La ora actuală, sistemele ceramice presabile sunt mult utilizate și preferate de
tehnicienii dentari ai căror metodologie de lucru se axează pe modul analog. Ceramica
feldspatică ranforsată cu leucit, ceramica sticloasă cu disilicat de litiu sunt materiale
presabile, extrem de versatile, acoperind o gamă foarte extinsă de indicații clinice,
restaurările având un aspect estetic și proprietăți mecanice foarte bune.
Tehnica presupune realizarea pe bonturile dentare a machetei în ceară a formei
anatoforme a restaurării sau a capei, peste care se va aplica ceramica de stratificare.
Tehnicianul dentar poate realiza macheta în mod analog, prin adiție succesivă de ceară
pe bontul dentar sau digital, pe bontul dentar scanat se va realiza designul
computerizat al machetei și prin frezarea computerizată a unui disc de ceară se va
obține macheta propriu-zisă.
Machetele se ambalează și se realizează tiparul, ingotul ceramic fiind supus unor
proceduri termice de plastifiere la temperaturi ridicate și de injectare sub presiune în
tipar. Prin dezambalare se obține fie restaurarea ceramică care va fi individualizată

29

prin pigmentare externă, fie capa, structura peste care se va stratifica ceramică de
placare pentru a obține forma finală a restaurărilor ceramice.
Pentru a crea restaurări ceramice cu o estetică mai deosebită, personalizate,
tehnicienii dentari își lasă amprenta artistică asupra restaurării folosind tehnica cut-
back. Această tehnică presupune crearea unui spațiu pe suprafața vestibulară a
machetei.
1.2.3. Sisteme ceramice de infiltrare cu sticlă a unor structuri

poroase
Acest sistem ceramic a fost introdus în anul 1985 de către firma Vita. Materialul
In-Ceram a reprezentat o inovație pentru crearea restaurărilor integral ceramice pe un
nucleu/structură de alumină, cu rezistență mecanică mult îmbunătățită față de cea a
altor sisteme ceramice comercializate la vremea respectivă [26].
Din punct de verede tehnologic, acest sistem presupune realizarea unei cape de
alumină pe care se va stratifica ceramică feldspatică pentru a obține morfologia și
estetica dorită a restaurării dentare. Se realizează un model duplicat, cu bonturi
mobile, suport pentru viitoarea capă realizată din suspensie de alumină și sinterizată.
Ulterior capa este infiltrată prin capilaritate cu sticlă de aluminosilicat de lantan, apoi
supusă unui al doilea proces de sinterizare și stratificată cu ceramică feldspatică
pentru a obține forma și estetica finală [27]. Această tehnică nu mai este utilizată,
având inconveniente legate de timpul lung de procesare.
1.2.4. Sisteme ceramice frezabile prin tehnologia digitală CAD/CAM

În ultimii ani, tehnologia CAD/CAM a cunoscut un progres absolut remarcabil în
domeniul medicinei dentare. Acest sistem este format din două mari componente.
Componenta CAD (computer-aided design) folosește software-uri specializate,
performante, cu ajutorul cărora medicul sau tehnicianul dentar realizează designului
viitoarei restaurări, având posibilitatea de a modela virtual morfologia și poziția
acesteia la nivelul arcadelor dentare, încadrând-o perfect în parametrii estetici și
funcționali, atât în ocluzia statică și în dinamică. Componenta CAM (computer-aided
manufacturing) reprezintă materializarea designului computerizat realizat anterior
prin crearea restaurării dentare.
În prezent, există două categorii de sisteme CAD/CAM, utilizate pentru
realizarea restaurărilor dentare urmând un protocol de lucru digital: sistemele
CAD/CAM utilizate în cabinetele de medicină dentară (sistemele InOffice) și sistemele
destinate laboratoarelor de tehnică dentară (sistemele Labside) [27]. Ambele sisteme,
InOffice și Labside, prezintă particularități specifice, dar au și anumite elemente
comune, precum:
a) Un sistem de preluare a informației. Utilizând scanerul endooral se
realizează amprentarea optică a câmpul protetic direct în cavitatea bucală a
pacientului sau folosind scanerul de laborator se scanează amprenta
convențională sau modelul de gips.


b) Un software performant care să permită realizarea cu acuratețe până la cele
mai fine datalii a designului viitoarelor restaurări dentare
c) Un sistem de frezare care să realizeze restaurările propriu-zise.
Tehnologia CAD/CAM este extrem de versatilă și oferă posilibitatea de a crea
restaurări dentare de diverse precum: fațete, inlay, onlay, coroane ¾, coroane
unidentare, punți dentare, de întindere mai mică sau mare, atât pe suport dentar, cât și
pe implante.


31
2. Caracteristice culorii în medicina dentară
2. 1. Proprietăți cromatice și moduri de exprimare

În medicina dentară, noțiuni privind culoarea aparțin atât artei, cât și științei, pe
care medicul dentist și tehnicianul dentar trebuie să le înțeleagă și aprofundeze, pentru
a avea capacitatea de a aprecia și a reproduce cu acuratețe proprietățile optice ale
dinților sub forma restaurărilor dentare [28]. Adeseori, pacienții percep culoarea ca
fiind caracteristica unică și esențială apreciată în zâmbet. Cu toate acestea, stabilirea
culorii unei restaurări integral ceramice este un proces complex și uneori dificil de
realizat, întrucât proprietățile optice ale acesteia trebuie să fie în armonie cu nuanța
dinților naturali existenți pe arcadă [29].
Isaac Newton a fost primul om de știință care a explicat fenomenul fizic de
descompunere al unui fascicul de lumina albă omogenă, la trecerea acestuia printr-o
prismă, în multiple fascicule de radiații luminoase cu lungimi de undă diferite, precum
roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet. În esență, lumina reprezintă o
formă de energie electromagnetică, ale cărei radiații luminoase corespund spectrului
de lumină vizibilă, cu lungimilor de undă cuprinse între 400 și 700nm. Spectrul
radiațiilor luminoase este încadrat între spectrul radiațiilor infraroșii și cel al
radiațiilor ultraviolete [28, 30].
În urma interacțiunii unui fascicul de lumină cu suprafața unui obiect, o parte
din radiațiile luminoase sunt absorbite de către obiect, iar o parte sunt reflectate [28].
Radiațiile luminoase reflectate stimulează celulele fotosensibile de la nivelul retinei,
care transformă lumina în impulsuri nervoase transmise scoarței cerebrale. Celulele cu
conuri sunt responsabile pentru percepția culorii unui obiect, fiind stimulate de
radiațiile luminoase cu lungime de undă ce aparțin culorilor primare: roșu, verde și
albastru. Prin diferite combinații ale culorilor primare, ochiul uman are capacitatea de
a percepe orice culoare. Celulele cu bastonașe sunt responsabile pentru percepția
conturului obiectelor în lumină redusă. Astfel, în funcție de gradul de iluminare din
mediul înconjurător și intensitatea lungimilor de undă dominante ale radiațiilor
luminoase reflectate de suprafața unui obiect, va fi integrată percepția globală a culorii
[31, 32].
Unul dintre factorii esențiali pentru a crea restaurări estetice, care să reproducă
proprietățile optice ale structurilor dentare, îl reprezintă alegerea culorii. Cele mai
reprezentative și utilizate sisteme de analiză și sinteză a culorii sunt reprezentate de
sistemul Munsell și sistemul CIE L*a*b*.


2.1.1. Sistemul Munsell
În anul 1905, Albert Henry Munsell a introdus un sistem de analiză a culorii,
preluat și utilizat cu succes și în domeniul medicinei dentare. Sistemul tridimensional
Munsell descompune culoarea în trei parametri cromatici esențiali: nuanță, saturație și
luminozitate, fiind reprezentat grafic sub forma unui cilindru cu trei coordonate.
Nuanța este redată prin coordonata polară, în timp ce cele două coordonate liniare,
cartesiene, reprezintă luminozitatea pe axa verticală și saturația pe axa orizontală [31].
Nuanța este parametrul cromatic care definește culoarea unui obiect, fiind
asociată culorilor de bază din spectrul vizibil. În funcție de valoarea lungimilor de undă
dominante ale radiațiilor luminoase reflectate de către un obiect, analizatorul vizual va
percepe culoarea acestuia.
În diagrama Munsell, culorile principale sunt reprezentate de roșu, galben,
verde, albastru și violet, organizate grafic sub forma unui cerc.
Saturația reprezintă puritatea, intensitatea unei culori, fiind definită de
concentrația de pigment cromatic pe care aceasta o conține. Culorile pure, saturate,
conțin în compoziția lor, o cantitate mare de pigment cromatic, fiind reprezentate
grafic la periferia axei cartesiene orizontale a cilindrului, în timp ce culorile nesaturate,
conțin o cantitate redusă de pigment cromatic, fiind dispuse spre axul central al
cilindrului.
În spațiul cromatic, luminozitatea este proprietatea optică care determină cât de
deschisă sau închisă este percepută culoarea unui obiect. Luminozitatea este definită
de cantitatea de radiații luminoase reflectate de suprafața unui obiect. În sistemul
Munsell, culorile deschise, cu luminozitate mare se găsesc pe axa cartesiană verticală în
porțiunea superioară a cilindrului, spre deosebire de culorile închise, cu luminozitate
redusă, care se află în porțiunea inferioară a cilindrului. Scala luminozității variază de
la valoarea 0 aparținând negrului absolut, caracterizat prin lipsa luminozității și
absorbția tuturor radiațiilor luminoase, până la valoarea 10 care aparține albului pur,
asociat luminozității absolute, suprafața obiectelor reflectând în totalitate radiațiile
luminoase. În esență, luminozitatea reprezintă concentrația de alb și negru din
compoziția unei culori, având o relație de invers proporționalitate cu saturația. Astfel,
cu cât culoarea unui obiect este mai intensă, saturată, cu atât luminozitatea sa este mai
redusă și cu cât culorile sunt mai palide, nesaturate, cu atât prezintă o luminozitate mai
accentuată [31, 33].
Distribuția spațială a culorilor are o formă tridimensională particulară, întrucât
intensitatea saturației diferă în funcție de culoare și de luminozitate, ceea ce determină
ca diagrama lui Munsell să prezinte o formă asimetrică. Sistemul Munsell este extrem
de util pentru a înțelege relația dintre culoare, saturație și luminozitate.


33

2.1.2. Sistemul CIEL*a*b*
Un alt sistem cunoscut de analiză a culorii, extrem de utilizat în domeniul
cercetării științifice și din ce în ce mai folosit practica clinică este reprezentat de
sistemul CIEL*a*b*. Acesta este un sistem tridimensional de analizează a parametrilor
cromatici care constă în descompunerea culorii în trei coordonate: L*, a* și b*.
Coordonata L* reprezintă luminozitatea în axa alb-negru. Coordonatele cromatice a* și
b* reprezintă axele culorilor: +a* reprezintă culoarea roșie, -a* reprezintă culoarea
verde, +b* reprezintă culoarea galbenă și –b* reprezintă culoarea albastră [34]. La
intersecția axelor cromatice orizontale a* și b*, cu axa verticală L*, a luminozității se
află un spațiu acromatic. Pe măsură ce culoarea se îndepărtează spațial de axa centrală,
spre periferie, saturația acesteia crește. În sistemul CIELAB, două obiecte care prezintă
aceleași valori numerice ale coordonatelor L*, a* și b* sunt identice din punct de
vedere cromatic (8).
În esență, acest sistem a fost conceput pentru a cuantifica diferențele de culoare,
dintre două puncte din spațiul cromatic. Astfel, se poate măsura diferența de culoare
existentă între culoarea dinților naturali și a diferitelor tipuri de materiale dentare,
precum sistemele integral ceramice sau compozite. Totodată, poate fi apreciată
diferența de culoare apărută în timp între culoarea dinților naturali și a dinților
devitali sau a celor care au fost supuși procesului de albire dentară [35].
Pentru a cuantifica diferența de culoare ΔEab* existentă între două puncte
spațiale a două culori diferite, se folosește formula matematică care se bazează pe
calculul diferenței de culoare ai parametrilor cromatici [34]:

ΔEab*=√(∆𝐿∗)2 + (∆𝑎∗)2 + (∆𝑏∗)2

Astfel, ΔL* reprezintă diferența de luminozitate, Δa* reprezintă diferența de
culoare pe axa roșu-verde și Δb* reprezintă diferența de culoare pe axa galben-
albastru.
Cu toate acestea, utilizând formula clasică ΔEab*, s-a constat că există
inadvertențe, în ceea pe privește distribuția omogenă, uniformă a diferenței
parametrilor cromatici în spațiul culorii. De aceea a fost introdusă o formulă nouă,
îmbunătățită de calcul a diferenței de culoare CIEDE2000, care ia în considerare
funcțiile ponderale ale culorii, saturației și luminozității. Un element suplimentar, îl
reprezintă introducerea în cadrul formulei CIEDE2000 a funcției de rotație (RT) a
diferenței parametrilor de culoare și saturație, pentru a corecta distribuția inegală a
distanțelor între punctele cromatice din axele galben-albastru, respectiv roșu-verde
[36].

În cadrul acestei formule, SL, SC, SH reprezintă funcții ponderale care ajustează
diferența cromatică pentru parametrii optici: luminozitate, saturație și nuanță.
Totodată, factorii parametrici KL, KC și KH reprezintă termenii de corecție pentru
variație atunci când se lucrează în condiții experimentale [37, 38, 39].
În studiile clinice și științifice, pentru a realiza o analiză de precizie a culorii
țesuturilor dentare și a restaurărilor dentare, se utilizează metode instrumentale de
înregistrare ai parametrilor cromatici. Cu toate acestea, inclusiv la ora actuală,
percepția vizuală reprezintă cea mai utilizată metodă de apreciere a culorii. Pentru a
crea restaurări cu aspect estetic deosebit, materialele dentare trebuie să aibă
proprietățile optice asemănătoare dinților naturali, ceea ce impune coincidența
percepției clinice și științifice asupra diferenței de culoare. Astfel, au fost introduse
două elemente pentru evaluarea diferenței de culoare, denumite praguri: pragul de
perceptibilitate și pragul de acceptabilitate.
Pragul de perceptibilitate (PT) reprezintă valoarea diferenței de culoare care
poate fi observată/remarcată de 50% dintre observatori.
Pragul de acceptabilitate (AT) reprezintă valoarea diferenței de culoare care
este acceptată de 50% dintre observatori, în timp ce restul de 50% de observatori
consideră că restaurarea dentară trebuie înlocuită.
În funcție de formula utilizată pentru calculul diferenței de culoare, ΔEab sau
ΔE00, pragurile de perceptibilitate și acceptabilitate prezintă valori diferite. Astfel,
pentru ΔE00, CIELAB50:50% PT are valoarea 0.8 și AT valoarea 1.8, iar pentru ΔEab,
CIEDE2000 50:50% PT este 1.2 și AT 2.7 [40].
2.2. Alte proprietăți optice (transluciditate, opacitate,

fluorescența)
Transluciditatea
Transluciditatea este definită ca fiind proprietatea materialelor de a permite
trecerea unei părți a radiației luminoase prin structura lor, restul luminii fiind
reflectate. Transluciditatea este o proprietate optică esențială pentru a obține aspectul
de naturalețe al restaurărilor dentare, dificil de apreciat clinic, variind în funcție de
luminozitate. Astfel, cu cât transluciditatea unui obiect este mai mare, cu atât
cantitatea de lumină absorbită este mai mare și cantitatea de lumină reflectată este mai
mică, ceea ce determină o luminozitate redusă [31, 27].
Pentru a evalua transluciditatea materialelor dentare restaurative, în studiile
științifice se folosește parametrul de transluciditate (TP). TP este definit ca diferența
de culoare a parametrilor cromatici, înregistrați prin suprapunerea succesivă
eșantioanelor materialelor dentare pe un substrat negru și un substrat alb. În funcție
de formula diferenței de culoare utilizată, parametrul de transluciditate se poate
obține folosind două formule de calcul.
As previously mentioned, CIE currently recommends the use of CIEDE2000 color-
difference formula to improve correction between perceived and computed color
differences; however, the majority of translucency studies in dental literature still
uses TP associated to CIELAB color-difference formula (∆E∗ab). Thus, in this case, 35

TP values are determined by calculating the color difference between readings from

the same specimen over the black (B) and the white (W) backgrounds using CIELAB
Atunci când calculul diferenței de culoare se realizează utilizând formula
color-difference formula (TPab).
CIELAB (ΔEab), parametrul de transluciditate se calculează [41]:
1/ 2
(ë L*B - L*W ) + ( aB* - aW* ) + ( bB* - bW* ) ùúû
TPab = é
2 2 2
ê

where
Unde, the
16 B subscripts
reprezintă “B” and “W” refer
parametrii to colorînregistrați
cromatici coordinates over
M. del
pe the black and
M. Pérez Gómez
fundalul the
et al.
negru și W
white backgrounds, respectively.
reprezintă parametrii cromatici înregistrați pe fundalul alb.
Following CIE current recommendations, the translucency parameter can be cal-
Totodată, TP poate fi calculat folosind și formula diferenței de culoare
culated using CIEDE2000 color-difference formula (TP00) [28]:
CIEDE2000 (ΔE00) [41]:
1
éæ L¢ - L¢ ö2 æC ¢ - C ¢ ö2 æ H ¢ - H ¢ ö2 æCB¢ - CW¢ öæ H B¢ - HW¢ öù
2
TP00 = êç B W
÷ +ç
B W
÷ +ç
B W
÷ + RT ç ÷ç ÷ú
ê K S K C SC ø è K H SH ø
ëè L L ø è manuelamanziuc@yahoo.com è K C SC øè K H SH øú
û
Unde, parametrii cromatici luminozitatea (L), saturația (C) și nuanța (H) sunt
where the subscripts “B” and “W” refer to lightness (L′), chroma (C′), and hue (H′)
înregistrați atât pe un fundal negru (B), cât și pe un fundal alb (W).
of the specimens over
Pentru a realiza the black obiectivă
o evaluare and the white backgrounds, respectively.
a translucidității au fost introduse două
elemente de referință, denumite praguri: pragul de perceptibilitate și pragul de
1.2.1.6 Opalescence and Fluorescence
acceptabilitate.
Opalescence În is
funcție
one of de
theformula utilizată
most interesting pentru
color calculul
features diferenței
of teeth. de culoare a
This is character-
parametrilor
ized by bluish and amber shades that appear with greater or lesser intensity inprezintă
cromatici, pragurile de perceptibilitate și acceptabilitate the
următoarele valori:
translucent pentru
incisal edgeΔE00, CIELAB50:50%
of anterior TPT măsoară
teeth. Its presence valoarea
in dental 1.33 și TAT
reconstructions
brings natural beauty to them. Most dental ceramic and resin-based composite sys-
valoarea 4.33, iar pentru ΔEab, CIEDE2000 50:50% TPT este 0.62 și TAT 2.62 [41].
tems allow the dental professional to simulate natural dental opalescence to adapt
Opalescența
restorations
Opalescența to their natural environment.
reprezintă o proprietate optică caracteristică smalțului dentar.
Opalescence is caused by the scattering of the visible spectrum of light, giving
Datorită caracteristicilor particulare în ceea ce privește forma și distribuția în
the material a bluish appearance in reflected color, and an orange/brown appearance
structura smalțului, cristalele de hidroxiapatită permit absorbția radiațiilor luminoase
in transmitted color, because shorter light wavelengths are more scattered than lon-
cu lungime de undă mare și reflectă radiațiile luminoase cu lungime de undă redusă. În
ger wavelengths. Thus, blue light is scattered throughout the translucent tooth
lumină enamel
reflectată,
and it isacest fenomen
reflected back as favorizează
a bluish-whitepercepția
light, whichunui aspect
is clearly albăstrui
visible as the al
incisal
țesutului halo. în
dentar Structurally, tooth enamel
treimea incizală hydroxyapatite
și proximal, crystals
iar în lumină (0.16 μm long and
transmisă smalțul
0.02–0.04 μm wide) act as scattering
prezintă o nuanță galben-portocalie [27, 35]. particles causing the opalescence, brightening
the tooth and rendering depth and vitality to the structure. As opalescence is more
Fluorescența
evident in the incisal third of dental crowns, many clinicians, incorrectly, assume
Fluorescența
that reprezintă
could be specific areas ofcapacitatea
opalescence inunui
toothmaterial de however,
enamel. This, a absorbi radiațiile
is caused
luminoase cu lungime de undă care aparține spectrului luminii
by counter opalescence, a phenomenon in which light penetrates an opalescent ultraviolete (100-400
nm) și de a le emite sub formă de radiații luminoase cu lungime de undă din spectrul
object and it is reflected from within. Such opalescence is responsible for the orange
vizibil or(430-450
orange-pink nm), caracteristice
coloration, commonlyluminii
seen in albastre.
the mamelons Un and
material care ofprezintă
incisal edge the
anterior teeth [29].
fluorescență emite o cantitate mai mare de lumină, comparativ cu cantitatea de lumină
The most popular index to evaluate opalescence of tooth tissues and esthetic
pe care o primește, ceea ce îi oferă un aspect strălucitor [27, 35].
restorative materials is the OP-RT, which is calculated from the difference in yellow-
blue (Δb∗) and red-green (Δa∗) coordinates between the reflected and transmitted
2.3. Proprietăți optice ale structurilor dentare
colors measured by spectrophotometers [30].
Aspectul estetic plăcut al dinților naturali este definit de formă și culoare, alături
1/ 2
OP - RT =
ë a R
( aT bR
) (
é CIE* - CIE* 2 + CIE* - CIE* 2 ù
bT ú
û
)
de gradul de transluciditate, opalescență, fluorescență și textura suprafeței vestibulare.
ê
Totodată, stratificarea anatomică, structura și compoziția țesuturilor dentare definesc
where the subscripts R and T indicate the reflected and transmitted mode,
culoarea dinților naturali.
respectively.
OP-RT values of human and bovine tooth enamel have been reported [30, 31]. As
required, enamel color was measured in reflectance and transmittance modes. Two
spectrophotometers were used to determine their configuration influence on the
OP-RT values of bovine enamel, and one spectrophotometer was used for human


2.3.1. Smalțul
Smalțul dentar este țesutul care oferă dintelui proprietăți optice particulare:
luminozitate, transluciditate și opalescență. Structural, smalțul prezintă un procent
dominant de substanță dură anorganică (97%) sub forma cristalelor de hidroxiapatită,
care permit trecerea luminii prin structura sa, și un procent redus de substanță
anorganică, care difuzează și absorbe lumina. Astfel, smalțul dentar este un țesut care
are capacitatea de a reflecta, transmite sau absorbi radiațiile luminoase [35, 42].
Luminozitatea reprezintă un parametru cromatic esențial al culorii, receptorul
vizual uman având capacitatea de a percepe luminozitatea cu acuratețe mai mare,
comparativ cu modul în care este percepută cromatica. Atunci când fasciculul de
lumină atinge suprafața dentară, radiațiile luminoase care sunt reflectate definesc
gradul de luminozitate al dintelui. Luminozitatea variază în funcție de topografia
suprafeței dentare analizate și este invers proporțională cu saturația culorii. În treimea
cervicală, unde saturația este accentuată, luminozitatea este redusă, treimea medie
prezintă luminozitatea cea mai mare, iar în treimea incizală luminozitatea este cel mai
puțin reprezentată, structura dentară prezentând transluciditate crescută și
opalescență la acest nivel [31,42, 25].
Transluciditatea reprezintă o caracteristică a smalțului, care permite trecerea și
difuzia radiațiilor luminoase în structura sa. Fasciculul de radiațiile luminoase atinge
suprafața smalțului, îl străbate, fiind orientat spre dentină. La dinții tineri, imediat ce
ajunge în grosimea stratului de smalț, lumina este difuzată, iar percepția optică a
stratului de dentină va fi estompată. Odată cu înaintarea în vârstă, au loc modificări
anatomice, de structură ale smalțului, care se subțiază, pierde din grosime și se
mineralizează. Implicit, smalțul va avea alte proprietăți optice, transluciditatea va
crește, ceea ce determină o modificare a culorii dentare, însoțită de creșterea saturației
culorii, datorită vizibilității mai accentuate a stratului de dentină [31, 42].
Opalescența reprezintă o proprietate optică specifică smalțului dentar. Pentru a
aprecia opalescența, structura dentară trebuie analizată atât în lumină directă, cât și în
lumină transmisă. În lumină reflectată, smalțul are un aspect albăstrui, iar în lumină
transmisă prezintă o nuanță galben-portocalie. Totodată, grosimea stratului de smalț
influențează în mod direct acest parametru optic. Cu cât grosimea stratului de smalț
este mai redusă, cu atât aspectul albăstrui al treimii incizale este mai intens. Acest efect
albăstrui opalescent este cu atât mai greu de creat, cu cât grosimea smalțului este mai
mare [31,42].
2.3.2. Dentina
Dentina este țesutul care definește nuanța și saturația dintelui. Spre deosebire
de smalț, dentina prezintă în compoziția sa un procent dominant de substanță
organică, ceea ce generează saturația și culoarea de bază a dintelui [42]. În funcție de
intervalul de timp parcurs de la erupția dintelui pe arcadă, dentina prezintă anumite
particularități.

37

În cazul dinților recent erupți are o culoare mai deschisă, alb-gălbuie, ceea ce
implică saturație redusă, opacitate mare și transluciditate mică. Odată cu înaintarea în
vârstă, la nivelul camerei pulpare, are loc procesul fiziologic de apoziție al dentinei
secundare, care are o culoare galben-portocalie asociată unei saturații crescute a
culorii, opacitate redusă și transluciditate crescută [31, 42].
În matricea organică a dentinei se găsesc proteine fotocrome, care oferă
țesutului o proprietate optică particulară: fluorescența. Fluorescența reprezintă
capacitatea țesutului de a absorbi radiațiile luminoase din spectrul de lumină
ultravioletă și de a le transforma și emite în radiații luminoase din spectrul vizibil.
Fluorescența oferă dintelui un aspect dinamic, de strălucire, de vitalitate, deoarece
lumina este emisă din interiorul său, de la nivelul straturilor profunde ale țesutului
dentar, spre exterior. În timp, odată cu procesul de mineralizare și pierdere a
conținutului de proteine, fluorescența dentinei se diminuează și se pierde în cazul
dinților devitali [31, 42].
2.3.3. Discromiile dentare

Reprezintă modificări de culoare ale structurilor dentare, de etiologie locală,
sistemică sau plurifactorială, repartizate în trei categorii: discromii extrinseci,
discromii intrinseci și discromii interne.
Discromiile extrinseci definesc colorațiile de la nivelul suprafețelor dentare,
care sunt determinate de pigmenți generați de coloranți alimentari, cafea, ceai, băuturi
intens colorate, medicamente, soluții de clătire ale cavității orale.
Discromiile intrinseci sunt generate de modificări cromatice ale structurilor
interne, profunde dentare, de la nivelul camerei pulpare ca urmare a modificărilor
patologice ale țesutului pulpar (hemoragii posttraumatice, necroză pulpară). O
etiologie particulară o reprezintă bolile sistemice care pot genera modificări cromatice
extinse, afectând dinții naturali ai unei arcade dentare. Concentrației crescute a
fluorului la nivelul structurilor dentare, fluoroza, îi sunt caracteristice leziunile sub
forma unor pete opace, albe sau maronii pe suprafața dentară, în formele avansate
putând să se manifeste prin lipsa de țesut dentar. O altă clasă a discromiilor intrinseci
o reprezintă defectele de mineralizare ale smalțului și dentinei, hipoplaziile,
caracterizate prin apariția unor pete albe, galbene sau maronii la nivelul suprafeței
dentare. Administrarea tratamentului cu tetraciclină în perioada de formare a
mugurilor dentari sau imediat după erupția dinților pe arcadă, determină instalarea
unei discromii dentare cu grade diferite de severitate în funcție de tipul antibioticului
(tetraciclină sau minociclină), momentul și perioada administrării. Discromiile
tetraciclinice au o nuanță galbenă, fiind dispuse sub forma unor benzi orizontale pe
suprafața dentară [27].
Discromiile interne sunt caracteristice dinților naturali care prezintă defecte
structurale, la nivelul stratului de smalț sau dentină. Astfel, diferitele tipuri de coloranți


prezenți la nivelul cavității bucale, se infiltrează prin aceste defecte în interiorul
țesuturilor dentare, generând modificări discromice.
În funcție de diagnosticul clinic, tratamentul discromiilor dentare este extrem de
variat, cuprinzând o gamă foarte variată de opțiuni terapeutice, începând cu
procedurile minim invazive (igienizare, microabraziune, albire, restaurări compozite),
până la cele mai complexe, precum realizarea unor restaurări integral ceramice, fațete
sau coroane. În funcție de gradul discromiei dentare, se aleg materialele ceramice cu
caracteristici corespunzătoare pentru a avea capacitatea de a masca nuanța
substratului discromic. Pentru a obține un aspect estetic natural al restaurărilor,
substraturile discromice severe se maschează prin utilizarea sistemelor ceramice cu
opacitate crescută și transluciditate scăzută.
2.4. Metode de apreciere a culorii

În protetica dentară, alegerea culorii reprezintă o etapă esențială pentru
realizarea unei game foarte variate de tratamente estetice restaurative. Acest proces
este unul extrem de complex, întrucât culoarea aleasă de către medic trebuie
comunicată tehnicianului dentar, care trebuie să aleagă sistemele ceramice și materiale
compozite, astfel încât să poată crea restaurări dentare care să redea proprietățile
cromatice dorite. La ora actuală, există două modalități de apreciere a culorii: metoda
clasică, de analiză vizuală și metoda digitală, instrumentală.
Metoda vizuală de apreciere a culorii
Este o metodă de analiză a culorii frecvent utilizată în practica clinică, preferată
de marea majoritate a medicilor stomatologi. Analiza vizuală presupune compararea
culorii suprafețelor dentare sau a materialelor restaurative cu cea a eșantioanelor care
aparțin unor chei standardizate de culori. Aceasta este o procedură subiectivă,
orientativă și se bazează pe percepția vizuală a examinatorului asupra culorii. Pentru a
avea acuratețe, alegerea culorii trebuie să fie realizată în anumite condiții: sursa de
lumină trebuie să fie standardizată, să simuleze lumina naturală, eșantioanele trebuie
ordonate în cheile de culori după gradul de luminozitate, pentru a depista cu ușurință
orice neconcordanță cromatică cu dintele de referință, iar mediul ambiental din jurul
pacientului și al arcadelor dentare trebuie să fie neutru din punct de vedere cromatic
[35]. Examinatorul trebuie să cunoască în detaliu modalitatea de realizare a acestei
proceduri. Deși, odată cu înaintare în vârstă acuitatea vizuală scade, experiența și
pregătirea teoretică temeinică facilitează alegerea culorii cu acuratețe [27].
Chei de culori clasice
Sistemul Vitapan Classical este compus din 16 eșantioane, grupate în funcție de
nuanța lor în patru clase: A (nuanțe de roșu-brun), B (nuanțe de galben-portocaliu), C
(nuanțe gri-verzui) și D (nuanțe gri-portocaliu), cărora li s-a adăugat o nouă clasă, cea
a nuanțelor de albire. Fiecare clasă conține un număr variabil de eșantioane, ordonate
în funcție de creșterea progresivă a saturației, concomitent cu scăderea luminozității.

39

Deși luminozitatea reprezintă parametrul optic cel mai important al culorii
dentare, sistemul Vitapan Classic se bazează pe alegerea culorii după nuanță și
saturație, luminozitatea având un rol secundar. O limită a acestui sistem o reprezintă
lipsa capacității eșantioanelor de acoperi în totalitate spectrul culorilor dentare, de a
reproduce întreaga diversitate a nuanțelor dinților naturali, cu precădere a celor care
prezintă luminozitate scăzută și saturație mare.
Sistemul VITA 3D Master
Din dorința de a crea un sistem complex de alegere vizuală a culorii, care să
includă întreaga gamă cromatică a țesuturilor dentare, acoperind întreg spectru al
culorii dentare, firma VITA a introdus cheia standard de culori Vitapan 3D Master
Toothguide. Acest sistem este format din 29 de eșantioane organizat în șase clase,
ordonate după gradul de luminozitate. Astfel, în cadrul fiecărei clase, eșantioanele
prezintă luminozitatea asemănătoare, în timp ce saturația și nuanța diferă. Atunci când
se utilizează acest sistem de alegere a culorii, prima etapă o reprezintă stabilirea
luminozității. Apoi se apreciază saturația utilizând eșantioanele numerotate de la 1 la
3, situate pe coloana verticală, în centrul grupului de interes, notate cu M. Nuanța
reprezintă ultimul parametru cromatic care se alege, utilizând eșantioanele ordonate
pe coloane orizontale. În cazul în care se optează pentru o nuanță mai galbenă se aleg
eșantioanele notate cu L din stânga coloanei centrale, iar pentru o nuanță mai roșcată
se aleg eșantioanele notate cu R din partea dreaptă [35]. Ulterior, au fost concepute
cheile Vitapan 3D Master Linearguide și Vitapan 3D Master Bleachguide.
2.5. Metode instrumentale de apreciere a culorii

În ultimii ani, odată cu progresul remarcabil în domeniul tehnologiei digitale,
medicina dentară a cunoscut o dezvoltare formidabilă. Firme producătoare de
materiale dentare au creat formule noi de mase ceramice sau materiale compozite care
să mimeze proprietățile optice ale țesuturilor dentare. În procesul de realizare a
restaurărilor estetice, alegerea culorii reprezintă o etapă esențială pentru a asigura
succesul terapeutic. Atunci când se realizează analiza culorii prin metoda clasică,
utilizând cheile de culori, inevitabil percepția subiectivă a operatorului va influența
alegerea culorii. Metodele instrumentale reprezintă metode de analiză obiectivă a
parametrilor cromatici, având capacitatea de a crea înregistrări de acuratețe, precise,
repetitive și reproductibile.
La ora actuală există trei categorii de dispozitive digitale de înregistrare a
parametrilor cromatici: spectrofotometrele, colorimetrele și camerele digitale.
Spectrofotometrele reprezintă instrumente de analiză a culorii de mare
precizie [43], fiind cel mai des utilizate în practica clinică. Aceste dispozitive extrem de
complexe măsoară spectrul luminii reflectate de suprafața țesuturilor dentare sau a
materialelor de restaurare la intervale regulate de lungimi de undă (1-25nm) care
aparțin spectrului vizibil [44, 45]. Spectrofotometrul prezintă o sursa de lumină


proprie, un sistem optic de măsurare și conversie a radiației luminoase reflectate în
simboluri corespondente cheii de culori Vita sau în valori numerice a parametrilor CIE
L*, a*, b*. Totodată, rezultatele afișate nu sunt influențate de lumina exterioară sau de
alți factori ambientali [35].
Spectrofotometrele cele mai cunoscute și utilizate sunt reprezentate de VITA
EasyShade (Vita Zahnfabrik, Bad Säckingen, Germany), CrystalEye (Olympus, Tokyo,
Japan), ShadePilot (Degudent, Germany), de actualitate fiind SpectroShade Micro (MHT
Optic Research, Switzerland).
Datorită acurateței și ușurinței de a fi folosit în practică, VITA EasyShade, aflat la
a 5-a generație, este unul dintre dispozitivele preferate de medicii dentiști și
tehnicienii dentari, care permite atât analiza culorii individualizat pentru fiecare
regiune a suprafeței dentare (cervicală, mijlocie sau incizală), cât și analiza globală a
culorii. Totodată, permite verificarea culorii eșantioanelor cheilor de culori VITA
classical sau 3D Master și a restaurărilor dentare, indiferent de tipul de material dentar
din care au fost realizate [27].
Un alt dispozitiv de măsurare a culori dentare globale îl reprezintă
SpectroShade Micro (MHT Optic Research, Switzerland), care are în componența sa un
spectrofotometru, o sursă de lumină cu LED și o cameră digitală. Acest aparat măsoară
cu mare precizie spectrul luminii reflectate la intervale de 10nm de lungimi de undă
din spectrul vizibil. Datorită configurației particulare, măsurarea parametrilor
cromatici se realizează în lumină monocromatică, polarizată, provenind din două surse
diferite, orientate la 45 de grade față de suprafața dentară examinată, fără ca lumină
exterioară sau factorii ambientali să influențeze acuratețea măsurătorilor.
Înregistrările obținute ale culorii suprafețelor dentare analizate pot fi vizualizate pe
ecranul dispozitivului sub formă de imagini cu luminozitate, eliminând reflexia
datorită filtrului de lumină polarizată sau imagini în scala de gri (alb-negru). Totodată,
culoarea suprafețelor dentare poate fi afișată sub formă globală sau pentru fiecare
regiune a suprafeței dentare (cervicală, mijlocie sau incizală) sau sub forma unei hărți
topografice având codurile corespondente diferitelor chei de culori [35, 27].
Colorimetrele sunt dispozitive care măsoară valorile numerice X, Y și Z ale
tristimulusului, din spectrul radiațiilor luminoase reflectate de suprafețele dentare
care corespund lungimilor de undă ale culorilor primare, roșu, verde și albastru. Astfel,
aceste dispozitive realizează o selecție a radiațiilor luminoase din spectrul vizibil,
asemănătoare cea a ochiului uman. Colorimetrele nu măsoară întregul spectru al
lungimilor de undă, prezentând acuratețea rezultatelor afișate redusă comparativ cu
cea a spectrofotometrelor [27, 46]. ShadeVison (X-Rite, Grandville, MI, USA) și
ShadeEye NCC (Shofu, Menlo Park, CA, USA) sunt exemple de colorimetre
comercializate la ora actuală.
Spectroradiometrele sunt aparate de mare precizie, folosite cu predilecție în
domeniul științifice privind studiul culorii țesuturilor dentare și a sistemelor integral
ceramice sau compozite. Spectroradiometrele măsoară fluxul spectral, radiația

41

spectrală, radiația spectrală reflectată, valoarea și amplitudinea lungimilor de undă
emise de suprafețele dentare.
Camerele digitale reprezintă instrumente accesibile, ușor de folosit, frecvent
utilizate pentru aprecierea culorii suprafețelor dentare, care facilitează comunicarea
între medicul dentist și tehnicianul dentar. Pentru a reda imaginea captată este redată
în forma finală, acest sistem folosește doar culorile roșu, galben și albastru. Pentru
acuratețea și reproductibilitatea rezultatelor este important ca setările aparatului și
formatul imaginii să fie constante pe parcursul realizării fotografiilor.
Scannerele intraorale (V Trishape) au fost create pentru a realiza amprenta
digitală a arcadei dentare, la ora actuală, oferind posibilitatea de a aprecia cu acuratețe
culoarea țesuturilor dure dentare, având ca și sistem de referință cheia de culori Vita.



43

CONTRIBUŢIA
PERSONALĂ



45

1. Ipoteza de lucru
În ultimii ani, progresul remarcabil întâlnit în domeniul tehnologiei
computerizate CAD/CAM, a deschis noi perspective în realizarea tratamentelor
restaurative minim invazive. Acest lucru a impus crearea de noi tipuri de materiale
ceramice, inovative și extrem de versatile, destinate în exclusivitate acestui sistem.
Dezideratul fiecărui medic stomatolog este de a realiza restaurări estetice integral
ceramice, care să se încadreze în armonia cromatică a arcadei dentare și să prezinte
rezistentă mecanică corespunzătoare pe termen lung. Uneori, decizia de a alege
materialul ceramic ideal poate fi dificilă și trebuie considerate toate particularitățile
cazului clinic.
Există trei generații ale dioxidului de zirconiu, un material ceramic policristalin,
stabilizat în concentrații de 3-8 moli% cu oxizi de ytriu. Dioxidul de zirconiu
convențional (3Y-TZP) este opac, nu prezentă transluciditate, având proprietăți
estetice și optice diminuate, iar infrastructura ceramică necesită să fie individualizată
prin stratificare cu materiale ceramice. Pentru a îmbunătăți transluciditatea și- în
consecință, aspectul estetic- s-a recurs la diferite procedee. O primă variantă, cu
rezultate modeste, a fost aceea de reducere a oxizilor de aluminiu. Conform tendințelor
actuale de a realiza restaurări integral ceramice monolitice, care să asigure menținerea
integrității țesuturilor dure dentare și să prezinte un aspect estetic plăcut, a fost creat
dioxidul de zirconiu translucid (4Y-TZP și 5-8Y-TZP), un material ceramic versatil, cu
proprietăți optice îmbunătățite, asemănătoare țesuturilor naturale dentare. Aspectul
estetic plăcut al restaurărilor din dioxid de zirconiu translucid este generat prin
interacțiunea dintre particularitățile structurale ale materialului ceramic cu alți
parametri precum: modalitatea de realizarea a restaurărilor (frezare monolitică sau
frezare monolitică și stratificare de materiale ceramice translucide în zonele vizibile),
grosimea restaurării, glazurarea suprafețelor și culoarea substratului dur dentar.
Obiectivele studiilor au fost multiple, axate pe mai multe direcții de cercetare.
Pentru a avea informații concrete despre stadiul actual al cunoașterii și a înțelege
caracteristicile particulare dioxidului de zirconiu translucid, s-a început cu realizarea
unei sinteze a literaturii de specialitate privind proprietățile intrinseci ale materialului
ceramic (caracteristicile de structură, proprietățile mecanice și optice) și parametrii
clinici ai acestor restaurări monolitice (designul preparației substructurii dentare,
procedura de finisare prin glazurare, protocolul de cimentare).
Obiectivul studiilor științifice a fost de a evalua, compara și analiza interacțiunea
dintre tipul de material ceramic, grosimea sa, procedura de glazurare și culoarea


substratului asupra proprietăților optice, translucidității și capacității de mascare a
restaurărilor din dioxid de zirconiu translucid.
Ulterior, s-a studiat interacțiunea dintre modalitatea de realizare a coroanelor
integral ceramice monolitice sau monolitice și stratificate cu materiale ceramice și
proprietățile optice ale restaurărilor din dioxidului de zirconiu translucid, analizând și
comparând parametrii cromatici la nivelul celor trei regiuni dentare: cervicală, mijlocie
și incizală.


47
2. Metodologie generală
Studiile realizate în cadrul acestei lucrări de doctorat s-au axat pe analiza
proprietăților optice și a capacității de mascare ale dioxidului de zirconiu translucid.
În primul studiu s-a realizat o sinteză a literaturii de specialitate referitoare la
proprietățile intrinseci ale dioxidului de zirconiu translucid (caracteristici de structură,
proprietăți optice, translucidiate, proprietăți mecanice) și particularitățile clinice ale
acestor tipuri de restaurări integral ceramice (designul preparației dentare,
modalitățile de finisare ale restaurărilor și metodele de cimentare).
În cel de al doilea studiu s-au evaluat și comparat parametrii cromatici și
transluciditatea a patru tipuri de dioxid de zirconiu translucid, cu trei grosimi diferite
(0.8, 1.5 și 2mm), de aceeași culoare A1, atât înainte, cât și după procedura de
glazurare. Substratul dentar de culoare normală a fost simulat cu un eșanțion din
compozit ND1, care a fost folosit ca fundal pentru determinarea paramerilor cromatici
ai ceramicii; pentru determinarea parametrului de transluciditate, eșantioanele
ceramice au fost suprapuse succesiv pe un fundal alb și respectiv, un fundal negru.
Totodată, s-a înregistrat și analizat rugozitatea suprafețelor ceramice, atât înainte, cât
și după procedura de glazurare.
În cel de al treilea studiu, s-a evaluat efectul glazurii asupra capacității de
mascare a eșantioanelor ceramice din patru tipuri de dioxid de zirconiu translucid, cu
trei grosimi diferite (0.8, 1.5 și 2mm), de aceeași culoare A1. Pentru a simula diverse
nuanțe ale substraturilor dure dentare, au fost create eșantioane din compozit,
începând cu nuanța ND1, care a reprezentat substratul de referință, până la nuanțele
ND2, ND3, ND4 și ND5 care au reprezentat substraturile discromice de testare. S-a
evaluat și apreciat efectul glazurii asupra culorii eșantioanelor din dioxid de zirconiu
translucid și a capacității acestora de a masca diferite grade de discromii dentare.
În cel de al patrulea studiu s-a evaluat și comparat interacțiunea dintre diferitele
tehnici de manufacturare ale restaurărilor din dioxid de zirconiu translucid și
proprietățile cromatice ale celor trei treimi ale suprafeței vestibulare (cervicală,
mijlocie, incizală). S-au realizat coroane integral ceramice din trei tipuri comerciale de
dioxid de zirconiu translucid, monolitic și monolitic stratificat cu ceramică la nivelul
suprafeței vestibulare, cu grosimea totală de 1 mm, de aceeași culoare A1 și
transluciditate (HT – transluciditate ridicată).
Pentru fiecare tip de material ceramic au fost create trei variante: a. restaurări
monolitice cu grosimea de 1 mm la nivelul suprafeței vestibulare, b. restaurări cu
grosimea structurii de zirconia de 0,4 mm, stratificate cu un strat unic de smalț de 0,6
mm și c. zirconia de 0,4 mm stratificată cu două straturi de ceramică, dentină și smalț,


fiecare având grosimea de 0,3 mm. Parametrii cromatici au fost înregistrați prin
suprapunerea coroanelor peste un bont din compozit ND1, care simulează nuanța
substratul dentar. Au fost analizate diferențele cromatice dintre coroanele integral
ceramice realizate prin tehnici diferite și materiale comerciale diferite la nivelul celor
trei regiuni dentare, respectiv cervical, mijlociu și incizal.
Ultima parte a secțiunii de Contribuții personale prezintă etapele clinice și de
laborator, în ordine succesivă, de realizare a unei restaurări integral ceramice din


49
3. Studiu 1. Proprietățile optice ale dioxidului de

zirconiu translucid: O revizuire sistematică a
literaturii de specialitate
3.1. Introducere
Culoarea țesuturilor dure dentare reprezintă o caracteristică deosebit de
importantă, care oferă unicitate dinților naturali. Crearea unor restaurări fizionomice
integral ceramice, care să redea proprietățile cromatice ale structurilor dentare
reprezintă un deziderat pentru medicii stomatologi și tehnicienii dentari, fiind una
dintre cele mai mari provocări din domeniul medicinei dentare restaurative[47]. În
ultimele decenii, restaurările metalo-ceramice au fost considerate standardul de
referință, datorită proprietăților mecanice și longevității la nivelul arcadelor dentare
[48]. Aspectul lor estetic este influențat atât de culoarea aliajului (gri sau auriu) utilizat
pentru realizarea substructurii metalice, cât și de caracteristicile maselor ceramice
folosite pentru stratificare, precum grosimea, culoarea și transluciditatea [49].
Integrarea estetică a restaurărilor metalo-ceramice, în armonie cu nuanța dinților
adiacenți și estetica țesutului gingival, este însă influențată de designul structurii
metalice în treimea cervicală, unde coreleta metalică poate fi uneori dificil de mascat.
Este împiedicată astfel transmisia uniformă a luminii în masa ceramică, iar restaurarea
prezintă un aspect gri la colet [50].
În ultimii ani, pretențiile estetice din ce în ce mai mari ale pacienților, a impus
crearea unor sisteme integral ceramice inovatoare, de mare precizie, cu proprietăți
mecanice superioare și optice îmbunătățite [47, 48], fiecare având caracteristici și
indicații clinice specifice.
Ceramica sticloasă (ceramica feldspatică, ceramica sticloasă cu fluorapatită sau
ranforsată cu leucit) este compusă dintr-o matrice sticloasă care conține structuri
dispersate cristaline (feldspat, cuarț, alumină, leucit) [51]. Datorită proprietăților
optice de excepție și translucidității ridicate, indicația de elecție a acestor materiale
ceramice o reprezintă realizarea restaurărilor estetice integral ceramice; totuși,
capacitatea redusă de mascare a substraturilor discromice și proprietățile mecanice
(rezistența la forțele de flexiune și fractură) scăzute, reprezintă un neajuns al acestor
sisteme ceramice [52]. Un pas înainte în extinderea indicațiilor ceramicii sticloase spre
restaurări mai rezistente și cu grade diferite de opacitate l-a constituit introducerea
ceramicii pe bază de litiu disilicat.


Ceramica pe bază de oxizi de aluminiu, magneziu și alumina sau alumina și
dioxid de zirconiu, infiltrați cu sticlă de lanthan este indicată pentru realizarea
substructurilor restaurărilor integral ceramice. Datorită aspectului opac, ceramica pe
bază de oxizi prezintă capacitatea ridicată de a masca substraturile discromice, dar
necesită startificarea cu materiale ceramice translucide, pentru a oferi restaurărilor un
aspect estetic plăcut [53, 54].
Ceramica policristalină, frecvent utilizată în practica clinică, prezentă rezistența
mecanică la forțele flexiune și tracțiune superioară oricăror alte sisteme integral
ceramice [51]. Din această clasă face parte dioxidul de zirconiu, o masă ceramică,
formată dintr-o componentă metalică, zirconiu (Zr), stabilizat prin adaosul de oxizi, în
special oxidul de ytriu.
Dioxidul de zirconiu este compus dintr-o matrice cristalină, cu structură extrem
de compactă și ordonată a cristalelor, aranjate în formă tetragonală, monoclină sau
cubică, fără conținut de structură sticloasă [53]. Microstructural, dioxidul de zirconiu
este format din structuri cristaline reduse ca dimensiune, individualizate, care prezintă
la periferie un contur propriu [52].
Temperatura și timpul de sinterizare ale materialelor ceramice din dioxid de
zirconiu influențează structura și forma cristalelor. La temperaturi care depășesc
valoarea de 2370o C, zirconia prezintă o structură cubică [54], cristalele au forma unui
cub, materialul prezentând proprietăți mecanice mai reduse. La temperaturi cuprinse
între 2370o si 1170o C [54], masa ceramică prezintă o structură tetragonală, cristalele
fiind aranjate sub forma unei prisme patrulatere. Această formă structurală oferă
dioxidului de zirconiu proprietăți mecanice de excepție [55, 56]. Atunci când
temperatura la care este expus dioxidul de zirconiu descrește de la valoarea de 1170o C
până ajunge la valoarea temperaturii camerei [54], structura acestuia ia formă
monoclină, materialul ceramic prezentând proprietățile mecanice cele mai reduse [55,
56]. Astfel, dioxidul de zirconiu este o ceramică multifazică, care își modifică
configurația geometriei interne, în funcție de valoarea temperaturii realizând cu
ușurință trecerea între diferitele tipuri de structuri cristaline. Pentru ca restaurările
integral ceramice din zirconia să prezinte rezistență mecanică corespunzătoare, este
esențial ca structura materialului să prezinte o formă cubică sau tetragonală și să se
evite trecerea sa în structura monoclină [57].
În formula chimică a dioxidului de zirconiu, se adaugă 3moli% de oxid de ytriu,
cu scopul de a stabiliza structura granulelor în forma tetragonală și a evita trecerea lor
în forma monoclină, pe măsură ce temperatura la care este expus materialul ceramic
scade progresiv, de la valorile temperaturii maxime înregistrate în timpul procesului
de sinterizare, la valoarea temperaturii camerei [58]. Trecerea din structura
tetragonală (metastabilă) în structura monoclină (stabilă) se realizează atunci când
asupra restaurării din dioxid de zirconiu, expusă în mediul oral, acționează forțe
ocluzale funcționale sau nefuncționale [59].

51

Cristalele de zirconia suferă o modificarea dimensională, prin creșterea în volum
cu până la 3-5%, având proprietatea de a opri propagarea fisurilor în masa
materialului [60]. Se creează astfel, o forță de compresiune la vârful fisurii, fiind oprită
propagarea acesteia în masa ceramică [61].
Totodată, cristalele dioxidului de zirconiu pot trece din forma tetragonală în
forma monoclină datorită degradării materialului ceramic, pe măsură ce restaurările
dentare își îndeplinesc funcțiile la nivelul arcadelor dentare. Acest fenomen este
cunoscut sub denumirea de degradare la temperaturi reduse a dioxidului de zirconiu
(LTD - low temperature degradation) [62].
Dioxidul de zirconiu tetragonal este un material ceramic cu proprietăți mecanice
excepționale și o gamă foarte variată de indicații clinice, precum realizarea capelor
pentru restaurările din zona frontală și laterală, substructuri pentru realizarea
protezelor parțiale fixe, atât pe dinții naturali, cât și pe implante dentare [61]. Spre
deosebire de sistemele integral ceramice cu matrice sticloasă, care prezintă proprietăți
optice de excepție, dioxidul de zirconiu tetragonal are însă un aspect opac, albicios
[63].
Proprietățile optice ale structurilor dentare și ale materialelor sunt definite de
culoare (nuanța, saturația, luminozitatea), transluciditatea, opalescența și fluorescența.
Transluciditatea este parametrul optic care oferă aspectul de naturalețe restaurărilor,
fiind un criteriu esențial de selecție al materialelor dentare [64]. Transluciditatea
reprezintă capacitatea materialului de a permite trecerea unei părți a luminii incidente
prin structura sa. Restaurările foarte translucide tind să aibă o luminozitate mai
redusă, în timp ce, structurile dentare sau restaurările mai opace, datorită capacității
crescute de a reflecta radiațiile luminoase, prezintă un aspect mai luminos [65].
Transluciditatea și proprietățile optice ale dioxidului de zirconiu sunt
determinate de mărimea și forma cristalelor [66, 67], cantitatea și natura aditivilor
[68], temperatura de sinterizare [66, 69].
Din dorința de a crea restaurări integral ceramice monolitice, anatoforme, care
prezinte atât proprietăți mecanice crescute, cât și un aspect estetic plăcut, fără a
necesita stratificarea substructurilor cu materiale ceramice translucide, s-a introdus o
nouă generație de dioxid de zirconiu: dioxidul de zirconiu translucid, având o
configurație cubică a cristalelor.
3.2. Obiective
Obiectivul acestui studiu al literaturii de specialitate a fost acela de a identifica
și sintetiza, în literatura de specialitate, informații referitoare la această nouă generație
de dioxid de zirconiu, cu organizare cubică a cristalelor, ce se prelucrează în varianta
monolitică, prezentând un grad de transluciditate. Informațiile urmărite au fost
grupate în două direcții principale: pe de o parte au fost sintetizate datele privind
proprietățile intrinseci ale dioxidului de zirconiu translucid (caracteristicile de


structură, proprietățile optice, proprietățile mecanice), pe de altă parte au fost
analizați parametrii clinici asociați acestor restaurări (varianta de preparație a
substructurii dentare, procedura de finisare a suprafețelor ceramice, protocolul de
cimentare).
3.3. Material şi metodă

A fost inițiată o căutare electronică a literaturii de specialitate, prin intermediul
PubMed în baza de date Medline, pentru a identifica articolele relevante, folosind
următoarele cuvinte cheie: „dioxid de zirconiu monolitic”, „dioxid de zirconiu
translucid”, „culoare”, „proprietăți optice”, “transluciditate”, “proprietăți mecanice”,
„difuzia luminii”, „transmisia luminii”. Articolele relevante incluse în studiu au fost
reprezentate de publicații realizate în limba engleză între anii 01.01.2010-31.12.2017.
Criteriile de includere în acest studiu au fost reprezentate de: studii in vitro care au
făcut referire la formula chimică, caracteristicile de microstructură, proprietățile
mecanice și optice (parametrii cromatici și transluciditatea). Criteriile de excludere au
fost: studii de tip raport de caz, studii publicate ca și rezumate sau revizuiri ale
literaturii de specialitate, studii efectuate pe baza chestionarelor.
3.4. Rezultate
În literatura de specialitate au fost identificate 63 de articole și abstracte, dintre
care 51 au fost selectate pentru evaluare. Alte 9 articole au fost excluse, 4 dintre ele
fiind revizuiri ale literaturii de specialitate și 5 prezentări de caz. Cele 42 de studii
incluse în studiu fac referire la unele teme de interes, precum proprietățile mecanice
ale materialului ceramic, particularitățile cristalelor din dioxid de zirconiu, efectul
impurităților și dimensiunii porilor asupra proprietăților optice ale zirconiei, influența
grosimii materialului, a nuanței substratului dentar și a culorii cimentului de cimentare
asupra proprietăților cromatice ale restaurărilor, efectul lustruirii mecanice și glazurii
asupra proprietăților optice ale zirconiei, influența temperaturii și timpului de
sinterizare asupra translucidității dioxidului de zirconiu (Fig. 1).

53
Fig.1. Selecția articolelor incluse în studiu
3.5. Discuţii
Caracteristicile de structură și proprietățile optice ale dioxidului de
zirconiu translucid
La ora actuală, există trei generații de dioxidul de zirconiu: varianta
convențională reprezintă unul dintre cele mai folosite materiale integral ceramice din
domeniul medicinei dentare restaurative [70]. Este o masă ceramică cristalină, cu
structură tetragonală, stabilizat cu oxizi de ytriu în concentrație moleculară de 3moli%
(3Y-TZP). În plus, prezintă și un adaos de 0,25% de alumină, cu rolul de a reduce riscul
degradării cristalelor de zirconia la temperaturi reduse (LTD-low temperature
degradation), odată cu expunerea restaurărilor în mediul umed din cavitatea bucală
[70]. Dintre toate sistemele integral ceramice, zirconia 3Y-TPZ prezintă rezistența
mecanică extrem de crescută [71], în detrimentul proprietăților optice, datorită
opacității crescute și translucidității reduse a materialului ceramic [72].

Modalități de creștere a translucidității oxidului de zirconiu
Pentru a îmbunătăți proprietățile optice și a crește transluciditatea, formula
chimică a dioxidului de zirconiu convențional a suferit o serie de modificări, fiind
creată astfel, formula unei noi ceramici dentare, a dioxidului de zirconiu translucid
(Tabel I).

Tabel I. Materiale ceramice din dioxid de zirconiu translucid
Produs Firma Culoare Indicații Rezistența la
producătoare flexiune
Lava Esthetic 3M ESPE (St. Paul, Monocromatic HT Punți de mici dimensiuni, 800 MPa
Zirconia MN) 16 nuanțe VITA,inclusiv coroane, fațete, inlay, onlay
Bleach
Fluorescența
asemănătoare dinților


naturali
Katana Kurary Noritake Inc Monocromatic HT/LT HT/LT corone, Punți de ML/HT 1125 MPa
10,12,13 mici și mari dimensiuni,
Monocromatic substructuri STML 750 MPa
STML/UTML STML corone, punți de mici
Policromatic dimensiuni UTML 550 MPa
STML/UTML UTML fațete, coroane
16 nuanțe VITA anterioare
UTML 4 nuanțe de smalț
- ENW, EA1, EA2, EA3
Vita YZ VITA (VITA Disc alb-opac T/HT/ST Substructuri sau T/HT1200 MPa
Zahnfabrik, Germany) T/HT/ST/XT punți monolitice de mici
Monocromatic dimensiuni, coroane sau ST >850 MPa
T/HT/ST/XT cape
Policromatic ST/XT ST/XT fațete, inlay, onaly, XT >600 MPa
16 nuanțe VITA coroane
HT/ST/XT
BruxZir Anterior Glidewell Laboratories Disc alb-opac Coroane, punți de mici 650 MPa
Monocromatic dimensiuni, coroane pe
16 nuanțe după cheia implant
VITA
Cercon Dentsply Sirona Disc alb-opac Coroane și punți de mici XT 750 MPa
Monocromatic dimensiuni
Multicromatic HT 1200 MPa
16 nuanțe după cheia
VITA
Nacera Pearl Doceram (Germany) Disc alb-opac Coroane și punți de mici > 600 MPa
Monocromatic HT dimensiuni
Multicromatic HT
DD CubeX2 Dental Direkt Disc alb-opac Coroane și punți de mici >750 MPa
(Germany) Monocromatic dimensiuni
DD CubeX ML Multicromatic
VITA
Ceramill Zolid FX Amann Girrbach AG Disc alb-opac Punți de mici dimensiuni, 700 +/- 150 MPa
(Koblach, Austria) Monocromatic: ST coroane, fațete, inlay, onlay
Multicromatic
Prettau Anterior ZirkonZahn (Gais, MonocromaticXT Punți de mici dimensiuni, 670 MPa
Italy) coroane, fațete, inlay, onlay,
cape
CopraSmile Whitepeaks Dental Disc alb-opac Coroane și punți de mici 600 MPa
Solutions (Germany) Monocromatic HT dimensiuni
CopraSmile Joy Policromatic T/HT
VITA
InCoris TZI C Densply Sirona Monocromatic T Coroane și punți de mici >900 MPA
Policromatic dimensiuni, cape și
10 nuanțe după cheia substructuri
VITA
Zenostar Wieland Dental Disc alb-opac MT: Coroane și punți de MT >550 MPa
(Germany) Monocromatic mici dimensiuni
MT 0 T/MO: Coroane și punți de T/MO>900 MPa
T:T1-T4,Tsun și Tsun mici și mari dimensiuni
chroma
MO: MO 0- MO 4
IPS e.max ZirCAD Ivoclar Vivadent Monocrom MT Coroane, punți de mici 850 MPa
MT / MT Multi (Liechtenstein) Multicromatic MT dimensiuni, coroane pe
Nuanțele A-D după cheia implant
VITA
*Redactat după informațiile producătorului


55

Una dintre metodele prin care s-a obținut o îmbunătățire a proprietăților optice
și a translucidității dioxidului de zirconiu a fost reducerea adaosul de oxid de
aluminiu de la valoarea de 0,25%, la valori mai mici de 0,05%. Oxidul de aluminiu are
un rol important; în timpul procesului de sinterizare împiedică apariția porilor în
microstructura materialului și ajută la stabilizarea structurii cristaline tetragonale a
ceramicii, după finalizarea procedurii de sinterizare a restaurărilor dentare [73]. În
ceea ce privește proprietățile optice, oxidul de aluminiu prezintă indicele de refracție
al fasciculului de lumină diferit față de cel al cristalelor ceramice, participând la
crearea aspectului opac dioxidului de zirconiu [74]. De aceea, prin reducerea adaosului
de oxid de aluminiu din compoziția dioxidului de zirconiu convențional, s-a obținut
îmbunătățirea translucidității materialului, fără a diminua rezistența mecanică [73].
Totodată, prin creșterea adaosului de oxid de lantan la 0,2% moli s-au îmbunătăți
proprietățile optice ale materialului [52]. În felul acesta s-a creat cea de-a doua
generație de oxid de zirconiu.
Dioxidul de zirconiu stabilizat în forma tetragonală prezintă opacitate crescută,
datorită proprietăților sale birefringente [52]. Birefringența sau refracția dublă
reprezintă proprietatea optică a maselor ceramice cristaline, amorfe, de a descompune
un fascicul de lumină în mai multe fascicule, atunci când acesta traversează un mediu
anizotrop. Proprietățile anizotropice ale zirconiei sunt definite de orientarea spațială
neordonată, asimetrică, diferite direcții cristalografice ale cristalelor ceramice.
Fasciculul de lumină pătrunde în structura materialului ceramic, atinge învelișul extern
al cristalelor de zirconia, unde are loc atât reflexia, cât și refracția luminii. Astfel,
traseul fasciculul de lumină care pătrunde în masa ceramică este deviat, indicele de
refracție al luminii este discontinuu, iar capacitatea zirconiei 3Y-TZP cu structură
tetragonală de a transmite lumina prin structura sa este mult diminuată [52].
Pentru a îmbunătăți proprietățile optice și a crește transluciditatea materialului,
a fost concepută o nouă formulă a dioxidului de zirconiu, caracterizată de creșterea
conținutului de structură cubică cristalină, în detrimentul celei tetragonale [74].
Structura cubică prezintă proprietăți optice izotropice, fiind definită de distribuția
uniformă, ordonată și simetrică a cristalelor de zirconia. Atunci când un fasciculul
luminos pătrunde în grosimea materialului, este dispersat uniform în structura sa, iar
indicele de refracție este uniform și continuu, crescând astfel capacitatea materialului
ceramic de a transmite lumina [74, 75]. Aceasta a condus la cea de a treia generație de
zirconia.
De asemenea, îmbunătățirea proprietăților optice și a translucidității dioxidului
de zirconiu convențional s-a realizat prin micșorarea dimensiunii cristalelor ceramice
la ordinul sub-micronilor sau a nano-micronilor [66, 76]. Este esențial, ca
dimensiunea cristalelor de dioxid de zirconiu translucid să măsoare valori sub 100nm,
aceste valori fiind inferioare valorilor lungimilor de undă ale radiațiilor luminoase din
spectrul vizibil, 400-700nm, permițând astfel pătrunderea radiațiilor în grosimea
materialului ceramic [77]. Altfel, dacă dimensiunea granulelor din zirconia măsoară


valori apropiate valorilor lungimilor de undă ale radiațiilor luminoase, în momentul în
care fasciculul luminos atinge suprafața materialului este reflectat; cantitatea de
lumină care pătrunde în grosimea materialului este extrem de redusă, iar restaurarea
dentară va avea un aspect opac [78]. Zhang et al au analizat relația dintre dimensiunea
cristalelor și transluciditatea dioxidului de zirconiu, concluzionând că este necesar ca
dimensiunea cristalelor să fie sub valoarea de 80 nm, pentru ca materialul să prezinte
transluciditate crescută [74].
Dimensiunea redusă a cristalelor de dioxid de zirconiu translucid favorizează
creșterea densității materialului [79], prin diminuarea semnificativă a spațiul liber
dintre cristalele ceramice. Astfel, defectele reprezentate de impurități sau particule de
oxigen, sunt eliminate din microstructura materialului [52]. Acestea sunt elemente cu
indicele de refracție diferit față de cel al cristalelor ceramice, care determină reflexia
fasciculului de lumină atunci când acesta atinge suprafața restaurării, având ca și efect
scăderea translucidității materialului ceramic [80].
Totodată, a fost necesară creșterea adaosul de oxizi de ytriu din compoziția
dioxidului de zirconiu, pentru a stabiliza structura cristalină în formă cubică, oferind
materialului ceramic transluciditate crescută. Dioxidul de zirconiu translucid este
stabilizat cu 4moli% sau 5moli% de oxizi de ytriu, cu rolul de a împiedica trecerea
cristalelor de zirconia din forma cubică în formă tetragonală [52]. La ora actuală, sunt
comercializate trei tipuri de ceramici policristaline pe bază de dioxid de zirconiu.
Dintre acestea, dioxidul de zirconiu translucid stabilizat cu 5moli% oxizi de ytriu
prezintă proprietățile optice și transluciditatea cea mai mare, fiind urmat de cel
stabilizat cu 4moli% oxizi de ytriu și în final, de cel stabilizat cu 3moli% oxizi de ytriu
[52].
Alți parametri importanți care influențează proprietățile optice sunt
temperatura și timpul de sinterizare. Forma cristalelor de zirconia, porozitatea și
densitatea materialului ceramic sunt direct influențate de valoarea temperaturii și
respectarea timpului de sinterizare [81]. Conform studiilor realizate de Kim et al [78],
timpul de sinterizare influențează și dimensiunea cristalelor de zirconia; un timp de
sinterizare redus este asociat cu valori reduse ale dimensiunii cristalelor de zirconia,
caracteristice unei translucidități crescute a materialului ceramic. La temperatura de
sinterizare de 1350-1550 grade Celsius, structura policristalină a dioxidului de
zirconiu devine mai compactă, prezentând un grad redus de porozitate [78, 82].
Totodată, dimensiunea și densitatea porilor, influențează proprietățile optice ale
dioxidului de zirconiu. Studiile au concluzionat că porii cu dimensiunea cuprinsă între
200-400nm și densitatea de 0,05% cresc opacitatea materialului [52]. Pentru a crește
transluciditatea, pentru dioxidul de zirconiu translucid, dimensiunea porilor trebuie să
fie foarte redusă, la fel și densitatea lor [79]; acești parametrii sunt controlați prin
respectarea timpului și temperaturii de sinterizare [83, 84].

57

Aceste modificările aduse formulei chimice și configurației interne a dioxidului
de zirconiu convențional, au avut rolul de a crea un sistem ceramic nou, inovator, cu
proprietăți optice îmbunătățite.

Proprietățile mecanice ale oxidului de zirconiu translucid
Dioxidul de zirconiu convențional are capacitatea de a transforma structura
cristalină tetragonală în structură monoclină, pentru a opri propagarea unei fisuri în
interiorul materialului ceramic [60]. Această proprietate unică oferă zirconiei
convenționale proprietăți mecanice superioare, precum rezistența la forțele de
flexiune (1000-1200 MPa) și rezistență la fractură (6-8 MPa) [85].
Datorită conținutului crescut al cristalelor cu structură cubică și redus al
cristalelor cu structură tetragonală, dioxidul de zirconiu translucid nu prezintă această
capacitatea particulară de transformare a structurii tetragonale în structură
monoclină. Datorită dimensiunii cristalelor de zirconia și stabilizarii materialului în
structură cubică, dioxidul de zirconiu translucid prezintă rezistența mecanică mai
scăzută la forțele de flexiune (600-800 MPa) [85]. Astfel, rezistanța mecanică a
zirconiei translucide este superioră ceramicii pe bază de disilicat de litiu (460 MPa),
dar inferioară dioxidului de zirconiu convențional (1000-1200MPa) [84].
Totuși, rezistența mecanică la forțele de flexiune ale restaurărilor monolitice din
dioxid de zirconiu translucid este superioară celei ale restaurărilor din dioxid de
zirconiu convențional, compuse dintr-o substructură frezată și sinterizată, care ulterior
va fi stratifică cu ceramici translucide [86, 87]. Prin configurația monolitică este evitat
fenomenul de desprindere sau fractură a ceramicii de placare, ceea ce reprezintă limita
majoră a ceramicii pe bază de dioxid de zirconiu.

Caracteristicile restaurărilor integral ceramice realizate din dioxid de
zirconiu translucid
Dioxidul de zirconiu cu structură tetragonală prezintă proprietăți mecanice de
excepție, indicația sa de elecție fiind realizarea substructurilor, a capelor ceramice care
vor fi stratificate cu materiale ceramice translucide pentru a reda morfologia și
proprietățile estetice ale restaurărilor dentare. Spre deosebire de restaurările metalo-
ceramice, substructurile din zirconia tetragonală (3Y-TZP), prezintă un aspect alb-opac
[88, 89], ceea ce impune folosirea maselor ceramice translucide pentru a individualiza
culoarea restaurărilor; tehnica de statificare trebuie realizată luând în considerare
nuanța alb-opacă a substructurii din zirconia care transpare din profunzime spre
suprafață. Dezavantajul major al restaurărilor dentare stratificate îl reprezintă
posibilitatea de apariție a fisurilor sau fracturii în masa ceramicii translucide, precum
și desprinderea ceramicii de placare de pe structura de rezistență [90].
Pentru a reduce acest risc, a fost creat un nou sistem integral ceramic, dioxidul
de zirconiu translucid, care permite realizarea restaurărilor dentare frezate monolitic
sau anatoform.


Discurile din dioxid de zirconiu translucid (4Y-TZP și 5Y-TZP), cu structură
cubică, sunt comercializate în game cromatice extrem de variate, pre-colorate sau
multi-stratificate. Restaurările pot fi individualizate prin colorarea restaurărilor
nesinterizate sau prin colorarea extrinsecă a restaurărilor sinterizate [90]. Discurile
din dioxid de zirconiu translucid precolorate, corespund nuanțelor din cheia Vita, fiind
create prin încorporarea oxizilor metalici (oxid de fier, oxid de ceriu, oxid de bismut) în
pulberea materialului, compoziția fiind perfect omogenă [91]; astfel, discurile din
zirconia vor avea valori asemănătoare ale parametrilor optici în întreaga structură a
discului ceramic. Pigmenții de colorare sunt realizați din cloruri ai oxizilor metalici,
care aplicați pe suprafața restaurărilor din zirconia sinterizate sau nesinterizate, pot
influența proprietățile optice, parametrii cromatici neavând valori similare pe întreaga
suprafață dentară [89, 92].
Discurile din dioxid de zirconiu multi-stratificate mimează gradientul de
saturație al dinților naturali și transluciditatea, de la nivelul marginii incizale spre
treimea cervicală. Totodată, au capacitatea de a reda și saturația progresivă a culorii,
de la stratul profund de dentină, înspre suprafață, spre stratul de smalț [93].
Indicațiile clinice ale restaurărilor integral ceramice din dioxid de zirconiu cu
structură cubică (4Y-TZP și 5Y-TZP) sunt extrem de variate, incluzând fațete, inlay- uri
sau onlay-uri, coroane unidentare, în zona anterioară și posterioară a arcadelor
dentare, punți Maryland sau punți dentare de întindere mică sau mijlocie [90].
Dioxidul de zirconiu stabilizat cu 5moli% (5Y-TZP) oxid de ytriu prezintă
proprietăți optice superioare celui stabilizat cu 4moli% oxid de ytriu (4Y-TZP), dar
proprietăți mecanice inferioare. Dintre cele trei clase de dioxid de zirconiu, sistemul
ceramic 5Y-TZP reprezintă soluția de elecție pentru realizarea restaurărilor în zona
anterioară a arcadelor dentare, având transluciditatea cea mai ridicată și capacitatea
de a reda nuanța țesuturilor dentare. Cu toate acestea, prezintă rezistență mecanică
redusă, nu are capacitatea de a se transforma în structură monoclină, fiind un material
ceramic predispus la fractură. Pot fi create prin frezare monolitică, restaurări delicate
de grosime redusă, precum fațete, inlay-uri, onlay-uri, coroane unitare, punți Maryland
sau punți dentare în zona anterioară a arcadei dentare. Comparativ cu sistemele
ceramice din disilicat de litiu, zirconia 5Y-TZP prezintă proprietăți mecanice
superioare, dar proprietăți optice, inclusiv transluciditatea, inferioare [90].
Dioxidul de zirconiu stabilizat cu 4moli% (4Y-TZP) este un material ceramic cu
proprietăți mecanice și optice intermediare zirconiei 3Y-TZP și 5Y-TZP [52]. Este
indicat pentru a crea restaurări integral ceramice monolitice precum fațete, inlay-uri,
onlay-uri, punți Maryland, coroane sau punți dentare în zona anterioară și posterioară
a arcadei dentare. Pentru ca restaurările să prezinte un aspect estetic cât mai natural,
este indicat ca designul monolitic să fie realizat cu cut-back pe suprafața vestibulară,
care ulterior va fi stratificată cu ceramică translucidă. Acest design este indicat în mod
special pentru restaurările de la nivelul arcadei maxilare, unde domină aspectul estetic.
Suprafața vestibulară, stratificată cu ceramici translucide, prezintă proprietățile

59

estetice plăcute, în timp ce stopurile ocluzale se stabilesc pe suprafețele dentare ale
restaurărilor monolitice din zirconia cubică. Totodată, traselee de ghidaj în mișcarea
de propulsie și lateralitate, se regăsesc pe suprafețele dentare realizate din zirconia,
suprafața ceramică stratificată fiind protejată de acțiunea forțelor ocluzale [90].
Un alt parametru important care influențează proprietățile optice și
transluciditatea restaurărilor din dioxid de zirconiu translucid este grosimea
materialului ceramic. Cu cât grosimea restaurărilor este mai redusă, cu atât
proprietățile optice și transluciditatea sunt mai crescute, dar rezistența mecanică va fi
mai redusă. Prin creșterea grosimii, proprietățile optice și transluciditatea
restaurărilor din zirconia sunt mai reduse [94].
Restaurările din dioxid de zirconiu cu structură cubică monolitică reprezintă o
alternativă viabilă a restaurărilor din zirconia cu structură tetragonală stratificată cu
mase ceramice translucide, datorită proprietăților mecanice crescute chiar și la o
grosime minimă [95, 96, 97]. Producătorii recomandă ca grosimea restaurărilor din
dioxid de zirconiu convențional să fie de 0,5-0,75 mm. Noile sisteme ceramice, oxid de
zirconiu translucid, prezintă proprietăți mecanice corespunzătoare și o estetică
deosebită la grosimi de 0,5-2 mm [94].
Alături de culoarea și grosimea materialului cermaic, nuanța substratului dentar
reprezintă o caracteristică clinică importantă, atunci când se alege tipul de sistem
ceramic utilizat pentru crearea restaurărilor.
Discromiile dentare accentuate, substraturile reconstituite cu pivoți metalici sau
bonturile metalice se maschează prin crearea restaurărilor integral ceramice care
prezintă substructuri opace din dioxid de zirconiu cu structură tetragonală (3Y-TZP),
stratificate cu mase ceramice translucide. Restaurările realizate din dioxid de zirconiu
cu transluciditate medie (4Y-TZP) reprezintă un substitut al stratului de dentină și mai
puțin al celui de smalț, necesitând o etapă de stratificare cu ceramică translucidă sau
pigmentare pentru a îmbunătăți proprietățile optice și a obține un aspect estetic
natural [98]. Atunci când se optează pentru realizarea restaurărilor din dioxid de
zirconiu cu transluciditate crescută (5Y-TZP) trebuie acordată o atenție deosebită ca
acesta să se încadreze în armonie cu proprietățile optice ale țesuturilor dentare. În
literatura de specialitate, o serie de studii confirmă interacțiunea dintre grosimea
materialelor ceramice și nuanța substratului dentar asupra aspectului estetic al
restaurărilor din dioxid de zirconiu. Tabatabaian et al. [99] au concluzionat că
grosimea de 0,4 mm a zirconiei translucide nu are capacitatea de a masca substraturile
discromice (aliaj de nichel-crom și aliaj de culoare aurie, amalgam), fiind necesară
creșterea grosimii eșantioanelor ceramice până la valoarea de 0,8 mm pentru a obține
o capacitate de mascare îmbunătățită. Oh și Kim au obținut o bună capacitate de
mascare a eșantioanelor ceramice cu grosimile de 1,0 mm și 1,5 mm [100]. Pentru a
obține o bună capacitate de mascare a substraturilor dentare, este indicat ca
restaurările să se realizeze din materiale compozite cu nuanța asemănătoare


țesuturilor dentare, iar ranforsările să se realizeze cu pivoți din fibră de sticlă, în locul
celor din aliaje metalice [99].
Culoarea finală a restaurărilor din zirconia cu structură cubică poate fi
influențată și de nuanța cimentului de cimentare [98]. Când se optează pentru
mascarea substraturilor discromice cu restaurări din zirconia translucidă, cimentarea
se poate realiza cu ciment cu nuanță opacă, iar restaurarea ceramică trebuie să
prezinte o grosime mai mare [99].

Configurația preparațiilor dentare pentru restaurările din dioxid de
zirconiu monolitic translucid
Designul preparațiilor dentare trebuie să fie realizat în mod corespunzător
pentru a asigura restaurărilor integral ceramice un aspect estetic plăcut și rezistență
mecanică optimă. Pentru restaurările monolitice, preparațiile dentare se realizează
minim invaziv, cu prezervarea unei cantități cât mai mari a țesutului dur dentar. În
funcție de tipul de dioxid de zirconiu translucid folosit, firmele producătoare indică
crearea restaurațiilor ceramice cu o grosime minimă de 0,4 mm, până la grosimea de
2,0 mm. Conform studiilor actuale, rezistența mecanică la forțele de fractură a
restaurărilor monolitice din dioxid de zirconiu translucid este corelată cu grosimea
suprafeței ocluzale a materialului ceramic [97, 101].
Totodată, configurația limitei cervicale a restaurărilor din zirconia monolitic
trebuie să prezinte un design adecvat și o grosime suficientă, pentru a nu se producere
fisuri sau fracturi în masa ceramică. Preparațiile cervicale pot fi realizate fără limită
precisă, tangențiale sau cu prag rotunjit sau chamfer, lățimea lor putând să varieze
între 0,3 și 1,0 mm. Restaurările dentare cu design cervical adaptat preparației
tangențiale direcționează integral forțele ocluzale pe pereții axiali și suprafața
ocluzală; în cazul restaurărilor cu prag cervical, forțele ocluzale sunt dispersate pe
pragul dentar circumferențial, iar pe pereții axiali se exercită o forță de intensitate mai
redusă [102].

Lustruirea și glazurarea restaurărilor monolitice din dioxid de zirconiu
translucid
Pentru a obține un aspect estetic plăcut al restaurărilor din zirconia, textura și
luciul suprafațelor ceramice trebuie să redea caracteristicile țesuturilor dure dentare
[103]. În studiul lor, Mitov et al au concluzionat că suprafețele rugoase ale
restaurărilor din dioxid de zirconiu produc uzura mai accentuată a suprafețelor
dentare antagoniste, comparativ cu restaurările lustruite mecanic [104].
O serie de studii clinice au demonstrat că suprafețele restaurărilor din zirconia
finisate prin lustruire mecanică sunt foarte netede și produc uzura mai puțin
accentuată a dinților antagoniști comparativ cu suprafețele glazurate ale restaurărilor
din zirconia [104, 105, 106, 107]. Mundhe a concluzionat că restaurările lustruite
mecanic din zirconia abrazează mai puțin suprafețele dentare ale dinților antagoniști

61

comparativ cu ceramica feldspatică și ceramica pe bază de disilicat de litiu [108].
Totodată, Janyavula a comparat rugozitatea restaurărilor monolitice din zirconia
lustruite, glazurate, lustruite și glazurate [107] și a demonstrat că suprafața
restaurărilor din zirconia lustruite mecanic este cea mai fină, cu rugozitatea cea mai
redusă.
Uneori, după procesul de frezare CAD/CAM, restaurarea monolitică nu prezintă
o textură adecvată a suprafeței. Pentru a obține un aspect cât mai natural, texturizarea
poate fi efectuată de către tehnicianul dentar utilizând un protocol specific. Astfel,
suprafața restaurărilor nesinterizate se prelucrează mecanic, pentru a crea detaliile de
macrostructură, cu ajutorul frezelor diamantate de granulație redusă, atașate
micromotorului electric. În studiul său, McLaren a demonstrat că procedurile de
lustruire prin prelucrare mecanică oferă un aspect mai natural, mai realist, în
comparație cu cele glazurate. Pentru a individualiza restaurările, în anumite situații
clinice este necesar să se utilizeze pigmenți de colorare ai suprafețelor ceramice [105].
După finalizarea producerilor de laborator, restaurările din zirconia se trimit în
cabinetul de medicină dentară, unde medicul dentist realizează etapele clinice de
verificare a acurateței adaptării intraorale. Uneori este posibil să fie necesare anumite
ajustări, precum adaptarea suprafețelor proximale sau ocluzale. Este recomandat ca
ajustările să se realizeze urmărind cu strictețe protocolul clinic de adaptare intraorală
a restaurărilor din dioxid de zirconiu. Utilizarea frezelor abrazive, cu granulație mare,
exercitarea de presiune ridicată în timpul șlefuirilor selective, precum și neutilizarea
răcirii continue cu apă, generează apariția microfisurilor în masa ceramică și
transformarea structurii metastabile tetragonale în structură monoclinică a dioxidului
de zirconiu convențional pentru a stopa propagarea fisurii în masa ceramică. Totuși,
dioxidul de zirconiu cu structură cubică nu are această capacitate de transformare
pentru a opri propagarea fisurilor, restaurările fiind predispuse fracturii.
Cu cât granulația frezelor diamantate utilizate este mai mare, cu atât rugozitatea
suprafeței de zirconia va fi mai accentuată, putând genera apariția microfisurilor în
masa ceramică [109] și abrazia suprafețelor dentare antagoniste.
Este recomandat ca ajustările intraorale să se realizeze utilizând freze
diamantate convențioanle cu granulație redusă (cu inel roșu sau galben) sau
instrumente create special pentru aceste manopere, cu particule diamantate în
structura lor, acționate sub răcire continuă cu apă. Conturul suprafețelor axiale poate fi
corectat utilizând pietre special create în acest scop, cu granulație mare sau medie. În
etapa de lustruire se utilizează polipanturi infiltrate cu granule diamantate de
granulație medie și fină, care oferă un luciu deosebit restaurărilor din zirconia [110].
Totodată, în etapa finală de lustruire pot fi utilizate și pastele diamantate pentru a crea
o suprafață mai netedă a restaurării și a intensifica luciul. Restaurările din dioxid de
zirconiu finisate corespunzător scad rugozitatea suprafeței ceramice și nu produc
uzura dinților antagoniști.


Cimentarea restaurărilor monolitice din dioxid de zirconiu translucid
Etapa clinică de cimentare a restaurărilor din dioxid de zirconiu este complexă
și prezintă anumite particularități, în funcție de caracteristicile materialului ceramic:
zirconia cu structură cubică sau tetragonală, culoare, grosime, retenția pe preparațiile
dentare.
Cimentarea adezivă, cu cimenturi rășinice compozite, este indicată pentru
colarea restaurărilor din dioxid de zirconiu cu structură cubică, de grosime redusă,
aplicate pe preparații dentare neretentive, precum fațete, inlay-uri, onlay-uri, punților
Maryland. Cimenturile rășinice sunt versatile în ceea ce privește cromatica, fiind
comercializate într-o gamă coloristică variată, prezintă solubilitate redusă, au un
coeficient redus de expansiune și contracție termică, microinfiltrația marginală este
redusă, cresc rezistența la forțele de flexiune și fractură, oferind longevitate
restaurărilor la nivelul arcadelor dentare [111].
Un element chimic esențial prezent în matricea sistemelor integral ceramice
sticloase este dioxidul de siliciu. Prin procesul de silanizare, se creează o legătură
chimică între suprafața restaurării ceramice și cimentul rășinic. Acest lucru se
datorează legăturii chimice care se formează între gruparea hidroxil din dioxidul de
siliciu cu gruparea metacrilat din silani și gruparea metacrilat din cimentul rășinic de
cimentare adezivă [112].
Dioxidul de zirconiu translucid este o masă ceramică policristalină, fără conținut
de dioxid de siliciu în structura sa. Pentru a crea posibilitatea realizării unei cimentări
adezive ale restaurărilor din zirconia, se realizează sablarea suprafeței interne a
materialului ceramic cu dioxizi de siliciu. La ora actuală, cel mai cunoscut sistem
utilizat pentru realizare acestei manopere este sistemul Rocatec sau CoJet (3M, ESPE).
Procedura de silanizare constă în sablarea suprafeței interne a restaurării cu particule
din oxid de aluminiu acoperite de un strat foarte fin de dioxid de siliciu, cu presiunea
de 2-3 bari, la distanța de 2-10 mm, pentru 15 secunde. Particulele de oxid de aluminiu
creează microrenții pe suprafața ceramică, infiltrând particulele din dioxid de siliciu
[112]. Ulterior se pensulează silan cu conținut de monomeri fosfat, pentru a crea
legătura chimică între suprafața internă a restaurării din dioxid de zirconiu modificată
cu dioxid de siliciu și cimentul rășinic de cimentare [113, 114].
O altă metodă extrem de cunoscută și frecvent utilizată în practica clinică, o
reprezintă crearea de microretenții în masa ceramică, pe suprafața internă a
restaurării din dioxid de zirconiu prin sablare cu publere de oxid de aluminiu.
Dimensiunile particulelor aluminei sunt de 50-60 de microni, sablarea realizându-se cu
o presiune de 2 bari. Pe suprafața internă sablată a restaurării se aplică un primer care
trebuie să conțină monomer fosfat 10-metacriloxidecil-dihidrogen (MDP). Monomerul
MDP crează o legătură puternică între suprafața anorganică a dioxidului de zirconiu, de
care se leagă prin gruparea fosfat, și matricea cimentului rășinic de care se leagă prin
gruparea metacriloxi. Pentru a asigura o adeziune corespunzătoare, cimenturile

63

rășinice autopolimerizabile sau cu polimerizare duală trebuie să conțină în compoziția
chimică molecule de MDP [115].
Restaurările din dioxid de zirconiu pot fi cimentate și convențional cu cimenturi
cu ionomeri de sticlă sau cimenturi ionomeri de sticlă modificați cu rășini. Cimenturile
cu ionomeri de sticlă se formează în urma interacțiunii chimice dintre un mediu acid și
unul bazic. Pulberea reprezintă baza, formată din calciu și sticlă de silicatul de
aluminiu, iar lichidul reprezintă mediul acid format din acidul poliacrilic [112].
Cimenturile cu ionomeri de sticlă fotopolimerizabile au aceeași compoziție chimică,
dar prezintă un adaus de 10% rășină fotopolimerizabilă, cu rolul de a îmbunatăți
proprietățile mecanice [116]. Aceste cimenturi sunt utilizate ca o alternativă a
cimentării cu cimenturi rășinice, dar oferă restaurărilor rezistență la forțele de flexiune
și fractură inferioară cimenturilor rășinice, deoarece nu conțin momoneri fosfați în
compoziția chimică, care să creeze o legatură puternică cu suprafața restaurărilor din
dioxid de zirconiu.
3.6. Concluzii
Cu limitările studiului de față, revizuirea literaturii de specialitate a evidențiat
unele aspecte esențiale care pot influența proprietățile unei restaurări integral
ceramice realizată din dioxid de zirconiu translucid, și următoarele concluzii au putut
fi evidențiate:
Dioxidul de zirconiu cu structură cubică prezintă structura moleculară și
proprietățile fizice diferite de dioxidul de zirconiu cu structură tetragonală. Prezintă
rezistență mecanică la forțele de flexiune redusă. Proprietățile optice și proprietățile
mecanice sunt influențate de factori ca mărimea și configurația granulelor ceramice.
Dioxidul de zirconiu cu structură cubică prezintă proprietăți mecanice și optice
încadrate între cele ale dioxidului de zirconiu cu structură tetragonală și ale
disilicatului de litiu. Blocurile de zirconia precolorate sau multistratificate au
proprietăți estetice și mecanice corespunzătoare, fiind indicate pentru a realiza
restaurări monolitice unidentare în zona anterioară și posterioară a arcadelor dentare,
fațete, inlay- uri sau onlay-uri, punți Maryland sau punți dentare de întindere mică sau
mijlocie.
Restaurările din oxid de zirconiu cu structură cubică finisate prin lustruire
mecanică produc uzura mai puțin accentuată a dinților antagoniști comparativ cu
suprafețele glazurate ale restaurărilor de zirconia.
Aspectul estetic al restaurărilor din dioxid de zirconiu cu structură cubică poate
fi influențat de discromia substratului dentar și nuanța cimentului de cimentare.
Grosimea restaurărilor, nuanța cimentului de cimentare și transluciditatea sunt
elemente care influențează culoarea și aspectul estetic final ale restaurărilor.
Cimentarea adezivă a restaurărilor din oxid de zirconiu cu structură cubică
presupune sablarea suprafeței interne cu publere de oxid de aluminiu, urmată de


aplicarea unui primer care să conțină monomer fosfat (MDP) și a cimentului rășinic
autopolimerizabil sau cu polimerizare duală, care conține în compoziția sa chimică
molecule de MDP, pentru a asigura o adeziune corespunzătoare.


65
4. Studiu 2. Influența glazurii asupra proprietăților

optice și calității suprafeței ceramicilor pe bază de
dioxid de zirconiu translucid
4.1. Introducere
Aspectul estetic deosebit al restaurărilor integral ceramice și integrarea lor în
armonia cromatică a arcadelor dentare este definit de capacitatea sistemelor ceramice
de a reproduce proprietățile cromatice și transluciditatea țesuturilor dure dentare
[117]. Dioxidul de zirconiu este o masă ceramică policristalină indicată pentru
realizarea restaurărilor ceramice cu proprietăți mecanice excepționale, precum
rezistența la forțele de fractură și flexiune [118]. În funcție de forma și ordonarea
spațială a structurii interne cristaline, dioxidul de zirconiu poate exista în formă
tetragaonală, monoclină sau cubică. Varianta clasică, convențională, a zirconiei
prezintă o structură dominantă cristalină tetragonală stabilizată cu un adaus de
3moli% de oxizi de ytriu (3Y-TZP). Datorită opacității crescute, dioxidul de zirconiu
tetragonal are capacitatea de a masca substraturile discromice. Pentru a obține un
aspect estetic mulțumitor al restaurărilor din zirconia cu structură tetragonală este
necesară individualizarea substructurilor prin stratificarea de mase ceramice
translucide. Restaurările astfel obținute sunt predispuse la apariția fisurilor sau
fracturilor în masa ceramică, precum și la desprinderea ceramicii de placare de pe
structura de rezistență [119].
Dioxidul de zirconiu translucid este un material creat și introdus ca o alternativă
a dioxidului de zirconiu convențional, indicat pentru a realiza restaurări dentare
frezate monolitic sau anatoform [87]. Odată cu modificarea formulei chimice a
dioxidului de zirconiu convențional, pentru a îmbunătăți proprietățile optice și
transluciditatea masei ceramice, au fost diminuate proprietățile mecanice ale
materialului [90].
Astfel, dioxidul de zirconiu translucid, stabilizat cu un adaos crescut de oxizi de
ytriu (4-8% moli Y2O3), prezintă un conținut crescut de cristale cu structură cubică (de
25 până la 50%), care au rolul de a crește transluciditatea, îmbunătățind
particularitățile optice ale materialului [52]. În esență, culoarea și transluciditatea
reprezintă parametrii optici fundamentali care oferă unicitate restaurărilor integral
ceramice [120].
La ora actuală, în domeniul cercetării științifice, pentru a realiza o analiză de
precizie ai parametrilor cromatici, se utilizează sistemul tridimensional CIL*a*b*, care


descompune culoarea în trei coordonate: L* (luminozitatea), a* (coordonatele
cromatice pe axa roșu-verde) și b* (coordonatele cromatice pe axa galben-albastru)
[36]. Cu toate acestea, inclusiv la ora actuală, în practica clinică cotidiană, percepția
vizuală reprezintă o metodă extrem de utilizată de apreciere a culorii dentare.
Necesitatea de a exista o asociere între rezultatele calculate pe baza măsurătorilor și
percepția clinică a diferenței de culoare, a condus la introducerea a doi parametri de
evaluare a diferenței de culoare: pragul de perceptibilitate (PT) și pragul de
acceptabilitate (AT) [40].
Transluciditatea este unanim acceptată ca fiind proprietatea optică ce oferă
aspectul de naturalețe al restaurărilor integral ceramice [64]. Transluciditatea
sistemelor ceramice este determinată de absorbția și reflexia fasciculului de lumină
[47], de mărimea granulelor masei ceramice [67], de grosimea [72], aditivii, densitatea,
porozitatea și particularitățile procesului de sinterizare [78].
Transluciditatea, considerată caracteristica intrinsecă a sistemelor integral
ceramice, este exprimată sub formă de “transluciditate absolută” atunci când definește
cantitatea de radiații luminoase care trec prin structura materialelor dentare și
“transluciditate relativă” definită de calculul parametrului de transluciditate (TP) sau
de raportul de contrast (CR), calculat ca diferența de culoare ai parametrilor cromatici
înregistrați prin suprapunerea succesivă a eșantioanelor materialelor dentare pe un
substrat negru și un substrat alb [121].
Fundalurile ideale absolute albe și negre, nu sunt folosite ca substrat pentru
calculul parametrului de transluciditate, ceea ce a impus introducerea unei corecții.
Atunci când măsurătorile parametrilor cromatici se realizează pe fundaluri imperfecte
și când proprietățile optice ale materialului ceramic nu sunt similare pe toată grosimea
acestuia, se utilizează parametrul de transluciditate relativ (RTP), ale cărui valori sunt
raportate la valorile parametrilor CIL*a*b* ale fundalurilor (alb sau negru) utilizate
pentru înregistrarea măsurătorilor [122].
Pentru o apreciere corespunzătoare a parametrului de transluciditate, Salas et al
au introdus pragurile de perceptibilitate (TPT) și acceptabilitate (TAT) ale diferențelor
de transluciditate, care pentru sistemul CIEDE2000 prezintă următoarele valori:
CIEDE2000 50:50% TPT este 0.62 și TAT 2.62 [41].
Naturalețea și aspectul estetic al restaurărilor dentare integral ceramice sunt
definite atât de proprietățile optice ale materialului ceramic, grosimea, textura și
procedeul de realizare al finisării, precum și de proprietățile optice ale substratului dur
dentar și ale cimentului de cimentare [123].
După finalizarea procesului tehnologic de frezare computerizată anatoformă a
restaurărilor dentare, suprafața lor externă prezintă un grad crescut de rugozitate,
fiind necesară realizarea manoperei de finisare, prin prelucrare mecanică sau
glazurare, pentru se putea realiza integrarea lor perfectă în armonia arcadelor dentare,
atât din punct de vedere estetic, cât și biologic. Astfel, glazurarea reprezintă o
procedură tehnologică de laborator care oferă luciu natural suprafețelor restaurărilor

67

ceramice, stabilizează culoarea, reduce retenția de placă dentară și uzura suprafețelor
dentare antagoniste [124].
4.2. Ipoteza de lucru

Obiectivul acestui studiu a fost acela de a evalua modalitatea în care varianta
comercială de material ceramic, (patru tipuri de dioxid de zirconiu translucid,
aparținând unor firme producătoare diferite), grosimea și glazurarea, afectează
proprietățile cromatice, transluciditatea și rugozitatea suprafațelor restaurărilor
integral ceramice monolitice.
Ipoteza de cercetare
O serie de studii științifice au demostrat că procedura de glazurare a
suprafețelor restaurărilor frezate monolitic, afectează proprietățile optice ale
materialelor ceramice [125], determinând atât reducerea valorilor parametrilor optici
de luminozitate și opalescență, cât și modificarea texturii de suprafață [126]. Totuși, la
ora actuală, studiile din literatura de specialitate oferă o gamă foarte restrânsă de
informații referitoare la modul în care grosimea și glazurarea influențează
proprietățile optice ale dioxidului de zirconiu translucid, comercializat de firme
diferite.
Prima ipoteză nulă a fost aceea că nu există o diferență de transluciditate între
sistemele ceramice din dioxid de zirconiu translucid de grosimi diferite. Cea de a doua
ipoteză nulă a afirmat că glazurarea suprafețelor ceramice nu modifică culoarea,
transluciditatea și rugozitatea restaurărilor din dioxid de zirconiu monolitic.
4.3. Material şi metodă

Prepararea eșantioanelor din dioxid de zirconiu
Pentru acest studiu, au fost frezate 60 de discuri ceramice cu diametru de
10mm, în trei grosimi (0.8, 1.5 și 2 mm), din dioxid de zircoiu translucid, comercializat
de patru firme producătoare diferite: IPS e.max ZirCAD/MT (Ivoclar Vivadent SG,
Schann, Liechtenstein), Katana/HT (Kuraray Noritake Dental Inc), Vita YZ/HT (VITA
Zahnfabrik, Germany) și Cercon/HT (Dentsply Sirona). Eșantioanele ceramice au avut
aceeași nuanță (A1) și transluciditate (HT – translucidiatate crescută), cu excepția
celor realizate din IPS e.max ZirCAD, care au prezentat transluciditate medie (MT),
aceast material ceramic nefiind comercializat în varianta de transluciditate crescută
(HT). Caracteristicile sistemelor ceramice incluse în acest studiu sunt prezentate în
tabelul II. Pentru fiecare material ceramic și pentru fiecare grosime au fost realizate 5
eșantione (n=5).


Tabel II. Caracteristicile materialelor ceramice testate
Brand/Marcă Producător Culoare Transluciditate Compoziție
IPS e.max Ivoclar A1 MT (transluciditate ZrO2 87.0–95.0%,
ZirCAD Vivadent, medie) Y2O3 4.0–6.0%,
Liechtenstein HfO2 1.0–5.0%,
Al2O3 0.0–1.0%

Katana Kuraray A1 HT (transluciditate 90–95% ZrO2 , 5–
Noritake ridicată) 8% Y2 O3 , Other
Dental Inc., <2%
Japan
Vita YZ VITA A1 HT (transluciditate
Zahnfabrik, ridicată) ZrO 90.4-94.5, Y2O3
Germany 4-6%, HfO2 1.5-
2.5%, Al2O3 0-0.3%,
Er2O3 0-5%, Fe2O3
0-0.3%
Cercon Dentsply A1 HT (transluciditate Y2O3 5%, HfO2< 3%,
Sirona, USA ridicată) Silicon oxide < 1%

Designul virtual al discurilor ceramice a fost realizat utilizând softul Meshmixer
CAD (Autodesk Inc., San Rafael). Ulterior, eșantioanele au fost frezate cu mașina de
frezare Yena D40 (Yenadent, Istanbul, Turkey), iar în final, pentru procesul de
sinterizare termică a fost folosit cuptorul de ardere Mihm Vogt HT2 (MIHM-VOGT
Dental-Geratebau, Germany). Eșantioanele au fost introduse în baia de ultrasunete în
apă distilată, timp de 5 minute, pentru a se elimina impuritățile de suprafață. În final, a
fost aplicat un strat de glazură (VITA AKZENT Plus Glaze powder; VITA Zahnfabrik,
Germany) pe suprafața de analizat a fiecărui disc din dioxid de zirconiu translucid (Fig.
2. a-d).

Fig.2.a. IPS e.max ZirCAD/MT 0,8,1,5 and 2mm grosime Fig.2.b. Vita YZ/HT 0,8,1,5 and 2mm grosime

Fig.2.c. Katana/HT 0,8,1,5 and 2mm grosime Fig.2.d. Cercon/HT 0,8,1,5 and 2mm grosime
Fig. 2. a-d. Aspectul eșantioanelor din dioxid de zirconiu, după glazurare


69

Pentru a simula substratul dentar cu aceeași nuanță ca a unui dinte natural
(ND1) a fost creat un disc, cu grosimea de 2 mm și diametrul de 10 mm, din materialul
compozit fotopolimerizabil IPS Natural Die Material Kit (Ivoclar Vivadent,
Liechtenstein). Eșantionul a fost măsurat cu un șubler electronic, iar pentru a obține
grosimea dorită, suprafațele discului au fost finisate cu hârtie abrazivă de granulații
descrescătoare (rugozitate mare-280, medie-500,800 și fină 1000, 1200). În final,
discul din compozit a fost introdus în baia de ultrasunete în apă distilată, timp de 5
minute, pentru a se elimina impuritățile de suprafață.

Măsurarea parametrilor optici și a rugozității de suprafață
Pentru fiecare eșantion ceramic a fost determinată rugozitatea suprafeței
analizate și au fost înregistrați parametrii optici, atât înainte, cât și după aplicarea
glazurii. Discurile din dioxid de zirconiu au fost suprapuse succesiv peste discul din
compozit ND1, iar parametrii cromatici CIEL*a*b* au fost înregistrați cu ajutorul
spectrofotometrului dentar VITA Easyshade Advance 4.0 (VITA Zahnfabrik, Germany)
(Fig. 3. a,b).

a. b.
Fig. 3.a. Spectrofotometrului dentar VITA Easyshade

Fig. 3.b. Înregistrare parametrilor cromatici CIEL*a*b* ai eșantionului ceramic suprapus peste
discul din compozit ND1, cu interpunere de soluție de sucroză

Pentru a determina parametrul de transluciditate, aceleași măsurători ale
parametrilor optici au fost realizate cu suprapunerea succesivă a eșantioanelor
ceramice pe un fundal alb și respectiv un fundal negru (Fig. 4. a,b). Pentru a crea un
mediu optic uniform între eșantioanele ceramice și cele trei fundaluri, a fost interpusă
soluție saturată de sucroză (73%, indice de retracție n=1,5) și au fost realizate câte trei
măsurători pentru fiecare eșantion ceramic [127]. Urmărind instrucțiunile
producătorului, spectrofotometrul dentar a fost calibrat înainte de fiecare măsurătoare
și poziționat pe centrul eșantioanelor.


a. b.
Fig. 4. Înregistrarea parametrilor cromatici CIEL*a*b* ai eșantionului ceramic suprapus peste a)

fundalul alb și b) fundalul negru, cu interpunere de soluție de sucroză

Rugozitatea suprafețelor de referință (Ra) ale eșantioanelor din dioxid de
zirconiu a fost analizată utilizând profilometrul de contact (Mitutoyo SJ-201, Mitutoyo
Corp., Kanagawa, Japan), setat pentru a realiza 5 măsurători/0.25 mm, atât înainte, cât
și după realizarea procedurii de glazurare.

Calculul diferenței de culoare și a parametrului de transluciditate
Calculul parametrului de transluciditate relativ (RTP) a fost realizat utilizând
16 M. del M. Pérez Gómez et al.
formula diferenței de culoare CIEDE2000 (1:1:1), ca diferență ai parametrilor optici ai
eșantioanelor ceramice suprapuse peste un fundal negru opac (L* = 18.53, a* = 0.17, b*
Following CIE current recommendations, the translucency parameter can be cal-
= −2.41) și un fundal alb opac (L* = 93.49, a* = 3.37, b* = −10.90), folosind următoarea
culated using CIEDE2000 color-difference formula (TP00) [28]:
formulă:
1
éæ L¢ - L¢ ö2 æC ¢ - C ¢ ö2 æ H ¢ - H ¢ ö2 æCB¢ - CW¢ öæ H B¢ - HW¢ öù
2
TP00 = êç B W
÷ +ç
B W
÷ +ç
B W
÷ + RT ç ÷ç ú
÷
ê K S K S
ëè L L ø è C C ø è H H ø
K S è K C SC øè K H SH øú
û
unde, parametrii cromatici luminozitatea (L), saturația (C) și nuanța (H) sunt
where the subscripts “B” and “W” refer to lightness (L′), chroma (C′), and hue (H′)
înregistrați atât pe un fundal negru (B), cât și pe un fundal alb (W).
ofDiferențele
the specimens over the black
parametrului de and the white backgrounds,
transluciditate obținute respectively.
pentru fiecare material
ceramic, înainte și după glazurare, au fost comparate cu pragurile de perceptibilitate și
1.2.1.6 Opalescence and Fluorescence
acceptabilitate ale translucidității (TPT00=0,62 și TAT00=2,62) [41].
Opalescence is one of the most interesting color features of teeth. This is character-
Diferența
ized de and
by bluish culoare
amberΔE00/CIEDE2000(1:1:1)
shades that appear with greater a fost or
calculată între parametrii
lesser intensity in the
cromatici ai diferitelor tipuri de mase ceramice suprapuse pe fundalul ND1, înainte și
translucent incisal edge of anterior teeth. Its presence in dental reconstructions
brings natural beauty to them. Most dental ceramic and resin-based composite sys-
după glazurare, utilizând următoarea formulă:
tems allow the dental professional to simulate natural dental opalescence to adapt
restorations to their natural environment.
Opalescence is caused by the scattering of the visible spectrum of light, giving
the material a bluish appearance in reflected color, and an orange/brown appearance
in transmitted color, because shorter light wavelengths are more scattered than lon-

ger wavelengths. Thus, blue light is scattered throughout the translucent tooth
În cadrul acestei formule, S
enamel and it is reflected back as L , S , S reprezintă
a Cbluish-white
H
light,funcții
whichponderale care ajustează
is clearly visible as the
diferența
incisalcromatică pentru tooth
halo. Structurally, parametrii
enamel optici: luminozitate,
hydroxyapatite crystals saturație și nuanță.
(0.16 μm long and
Totodată, factorii parametrici
0.02–0.04 μm KL, KC și particles
wide) act as scattering KH reprezintă
causing the termenii de corecție
opalescence, pentru
brightening
variație atunci când se lucrează în condiții experimentale [37, 38, 39].
the tooth and rendering depth and vitality to the structure. As opalescence is more
evident in the incisal third of dental crowns, many clinicians, incorrectly, assume
that could be specific areas of opalescence in tooth enamel. This, however, is caused
by counter opalescence, a phenomenon in which light penetrates an opalescent
object and it is reflected from within. Such opalescence is responsible for the orange
or orange-pink coloration, commonly seen in the mamelons and incisal edge of the
anterior teeth [29].
The most popular index to evaluate opalescence of tooth tissues and esthetic

71

Rezultatele obținute au fost comparate cu pragurile de perceptibilitate
(PT00=0,8) și acceptabilitate (AT00=1,8) ale diferenței de culoare [40]. Totodată, pentru
a realiza calculul diferenței de culoare și al parametrului de transluciditate a fost
folosit factorul de corecție recomandat de Sharma et al [128].

Analiza statistică
Analiza statistică a fost realizată utilizând pachetul software SPSS (v.21 for
Macintosh, IBM Corp.). Parametrul de transluciditate relativ, rugozitatea suprafețelor
de referință (Ra) și diferențele de culoare (ΔE00/CIEDE2000(1:1:1)) au fost evaluate
cu ajutorul testului ANOVA, iar comparațiile multiple au fost analizate folosind testul
Tukey, pentru a obține un nivel al erorilor de tipul I, cu α=0.05.
Analiza univariată a fost utilizată pentru a analiza valorile parametrului de
transluciditate relativ în funcție de tipul materialului ceramic, grosimea sa și aplicarea
glazurii. Diferențele de culoare au fost calculate între cele patru tipuri de materiale
ceramice, înainte și după procedura de glazurare, în funcție de doi parametrii esențiali:
tipul de masa ceramică și grosimea eșantioanelor. De asemenea, a fost analizată relația
dintre masa ceramică și grosimea sa.
4.4. Rezultate
În acest studiu, rezultatele statistice au evidențiat influența semnificativă a
materialului ceramic (P < 0.001) și a grosimii acestuia (P < 0.001) asupra valorilor
parametrului de transluciditate relativ (RTP). Cu toate acestea, valoarea acestui
parametru (RTP) nu a fost influențată de procedura de glazurare (P= 0.782).
Clasificarea translucidității relative ale eșantioanelor ceramice înainte de
glazurare a fost următoarea: pentru grosimea de 0,8 mm VitaYZ/HT > ZirCAD/MT >
Cercon/HT > Katana/HT; pentru 1,5 mm ZirCAD/MT > VitaYZ/HT > Cercon/HT >
Katana/HT; pentru 2 mm ZirCAD/MT > Cercon/HT > VitaYZ/HT > Katana/HT.
După glazurare, clasificarea eșantioanelor a fost: pentru grosimea de 0,8 mm
VitaYZ/HT > Cercon/HT > ZirCAD/ MT > Katana/HT; pentru 1.5 mm ZirCAD/MT >
VitaYZ/HT > Cercon/HT > Katana/HT; pentru 2 mm ZirCAD/MT > Cercon/HT >
VitaYZ/HT > Katana/HT.
Totodată, a fost observată și o interacține semnificativă între tipul masei
ceramice și grosimea acesteia (P <0 .001) (Tabelul III).
Tabel III. Rezultatele testului ANOVA pentru valorile parametrului de transluciditate
relativ (RTP)
Parametru df F Valoarea-p
Glazura 1 0.078 0.780

Material 3 152.807 <0.001
Grosime 2 14530.668 <0.001


Material * grosime 6 29.184 <0.001
Glazura * material 3 2.222 0.085

Glazura * grosime 2 2.158 0.117

Comparațiile multiple realizate cu ajutorul testului Tukey HSD au evidențiat
lipsa unei corelații semnificative între valorile parametrului de transluciditate relativ
pentru materialele VITA YZ și Cercon (P=.281). Valorile obținute pentru parametrul de
transluciditate relativ, utilizând formula CIEDE2000, atât înainte, cât și după glazurare,
sunt prezentate în figura 5.

Fig.5. Valorile parametrului de transluciditate relativ, obținut folosind formula CIEDE2000, înainte
și după glazurare

De asemenea, rezultatele analizei statistice au evidențiat că diferențele de
culoare calculate între eșantioanele ceramice după glazurare au fost diferite
semnificativ între materialele ceramice (P<0.001) și grosimea acestora (P<0.001)
(tabelul IV).
Tabel IV. Rezultatele testului ANOVA pentru valorile diferențelor de culoare calculate
înainte și după aplicarea glazurii
Parametru df F Valoarea -p
Material 3 15.914 <0.001
Grosime 2 31.896 <0.001
Material * grosime 6 6.922 <0.001

Comparațiile multiple au indicat faptul că diferențele de culoare nu au fost
semnificative între materialele ceramice ZirCAD și VITA YZ (P=0.812) și între ZirCAD și
Katana (P=0,113). Rezultatele diferențelor de culoare înregistrate între eșantioanele
ceramice de dioxid de zirconiu translucid neglazurate și cele glazurate, raportate la

73

pragurile de perceptibilitate și acceptabilitate, sunt prezentate în figura 6. Totodată,
diferențele de culoare între tipurile de materiale ceramice, înainte și după glazurare,
sunt prezentate în figura 7.

Fig.6. Valorile diferenței de culoare (ΔE00) calculate înainte și după glazurare pentru eșantioanele
din zirconia monolitică cu grosimea de 0.8, 1.5 și 2 mm (CIEDE2000 50:50% PT = 0.8, AT = 1.8)

Fig.7. Diferențele de culoare (ΔE00) calculate între materialele ceramice cu grosimile de 0.8, 1.5,
and 2 mm, înainte și după glazurare (CIEDE2000 50:50% PT = 0.8, AT = 1.8)

Analiza statistică a indicat faptul că diferențele de culoare calculate între tipurile
de materiale au avut o variație semnificativă (F = 1053.78, P <0.001), existând o
interacțiune semnificativă între materialele ceramice și grosimea lor (F = 49.79, P <
0.001).
Rezultatele analizei statistice au arătat că diferențele de culoare
(ΔE00/CIEDE2000) calculate între eșantioanele materialelor VITA YZ și Cercon au
prezentat valorile cele mai apropiate. Totodată, valorile diferenței de culoare au fost
sub 1,8, sub pragul de acceptabilitate, cu excepția eșantioanelor cu grosimea de 2 mm,


unde diferența de culoare a fost 2.
Rugozitatea suprafețelor eșantioanelor ceramice a variat semnnificativ în
funcție de tipul materialului (P=0,011), înainte și după glazurare (P < .001). Totuși, nu
a fost găsită o corelație între grosimea materialului și rugozitatea suprafeței (P =
0.746), deși rezultatele statistice au arătat că a existat o interacțiune semnificativă
între tipul materialului și glazurare (P =0.001) (tabelul V).

Tabel V. Rezultatele testului ANOVA pentru rugozitatea suprafețelor ceramice
Parametru df F Valoare - p
Glazura 1 330.815 <0.001
Material 3 3.746 0.011
Grosime 2 0.293 0.746
Material * grosime 6 1.543 0.163
Glazura * material 3 5.607 0.001
Glazura * grosime 2 1.628 0.198
4.5. Discuții
La ora actuală, sistemele digitale CAD/CAM sunt extrem de performante și tot
mai frecvent utilizate în practica clinică, ceea ce a impus introducerea unor noi
categorii de mase ceramice, destinate în exclusivitate acestei tehnologii. Acest studiu a
evaluat parametrul optic de transluciditate al unei clase de materiale ceramice recent
introduse, pe bază de dioxidul de zirconiu translucid, comercializat de patru firme
producătoare; studiul a analizat aceste materiale în trei variante de grosimi. Totodată,
a fost evaluat și modul în care aplicarea glazurii are capacitatea de a modifica
transluciditatea, parametrii cromatici și rugozitatea suprafețelor eșantioanelor
ceramice.
Prima ipoteză nulă a fost respinsă deoarece au existat diferențe semnificative
între valorile parametrului de transluciditate relativ (RTP) ale eșantioanelor ceramice
aparținând celor patru firme producătoare. De asemenea, în acest studiu, grosimea
eșantioanelor a influențat semnificativ transluciditatea materialului ceramic. Astfel, cu
cât discurile din dioxid de zirconiu au prezentat grosimi mai mari, cu atât diferențele
de transluciditate, între cele patru tipuri de materiale ceramice au fost mai
semnificative. Cu toate acestea, valori similare ale parametrului de transluciditate
relativ (RTP) au fost înregistrate pentru sistemele ceramice ZirCAD/MT, VITA YZ/HT și
Cercon/HT, pentru grosimea eșantioanelor de 0,8 mm [129].

75

Materialul ceramic ZirCAD/MT a prezentat valorile cele mai mari ale
parametrului de transluciditate, pentru grosimea eșantioanelor de 1,5 și 2 mm, atât
înainte, cât și după procedura de glazurare. Aceasta se datorează, probabil, adausului
crescut de oxid de ytriu din compoziția chimică a materialului ZirCAD/MT (6,5-8%
Y2O3), comparativ cu cel al celorlalte sisteme ceramice incluse în studiu (Katana,
Cercon și Vita YZ) (4-6% Y2O3), favorizând creșterea conținutului structurii cristaline
cubice a materialului, în detrimentul structurii tetragonale, cu rolul de a îmbunătăți
proprietățile optice și transluciditatea masei ceramice [130, 131].
Rezultatele acestui studiu sunt în concordanță cu cele obținute de Kim et al
[132] care, compârand proprietățile optice ale sistemelor ceramice pe bază de dioxid
de zirconiu frezat anatoform sau stratificat cu ceramică feldspatică, cu cele ale
ceramicii pe bază dedisilicat de litiu, au concluzionat că disilicatul de litiu a prezentat
transluciditatea cea mai mare, urmat de zirconia cu conținutul cel mai mare de oxid de
ytriu, implicit de structură cristalină cubică.
În acest studiu a fost evidențiat efectul grosimii eșantioanelor asupra
translucidității materialului ceramic. Astfel, cu cât grosimea specimenelor din zirconia
a crescut, cu atât valorile parametrului de transluciditate s-au redus. Diferențele de
transluciditate între eșantioanele ceramice cu grosimi diferite, aparținând aceleiași
firme producătoare, au fost superioare valorilor de referință ale pragurilor de
perceptibilitate și acceptabilitate ale translucidității.
Rezultate asemănătoare au fost observate și în studiul lui Kim et al [133], care
au evidențiat modalitatea în care tranluciditatea eșantionelor ceramice crește pe
măsura ce grosimea acestora descrește de la 2,0 la 1,0 mm. În studiul nostru, am
utilizat dioxid de zirconiu precolorat, întrucât în timpul procedul tehnologic de
realizare al discului ceramic, pigmentul cromatic este uniform distribuit în întreaga
masă a materialului, comparativ cu procedura de colorare a eșantioanele ceramice prin
infiltrare cu diferite tipuri de pigmenți cromatici.
Pentru a da relevanță clinică studiului nostru, am ales grosimea minimă de 0,8
mm a eșantioanelor ceramice, pentru a fi în concordanță cu indicațiile oferite de
firmele producătoare, privind grosimea minimă optimă a coroanelor din dioxid de
zirconiu translucid monolitic.
Un alt studiu care evidențiază relația directă dintre grosimea materialului
ceramic și transluciditate este cel realizat de Harada et al [73], care au comparat
transluciditatea a cinci tipuri de dioxid de zirconiu monolitic, cu grosimi de 0,5 mm și
1mm, cu cel al materialului ceramic din disilicat de litiu. Concluzia studiului a fost că
transluciditatea cea mai mare a fost înregistrată pentru eșantioanele cu grosimea de
0,5 mm pentru toate tipurile de materiale integral ceramice analizate. Rezultatele,
asemănătoare studiului nostru, indică interacțiunea dintre transluciditate, tipul
materialului și grosimea eșantioanelor ceramice. Pentru grosimea eșantioanelor de 0,5
mm, Katana UT a prezentat transluciditatea cea mai mare, iar pentru grosimea de 1,0
mm, Prettau Anterior, Katana ST și Katana UT, au prezentat transluciditatea cea mai


ridicată, comparativ cu celelalte tipuri de dioxid de zirconiu incluse în studiu.
Sulaiman et al [134], au comparat patru firme de dioxid de zirconiu monolitic, cu
grosimi diferite și au raportat diferențe semnificative de transluciditate, indiferent de
tipul materialului ceramic și de procedura de finisare a suprafeței. Totodată, au
observant o relație inversă, dependentă de tipul de material, între transluciditate și
grosimea eșantioanelor din dioxid de zirconiu.
Rezultate similare au fost publicate de Church et al [135], care au analizat
transluciditatea sistemelor integral ceramice din disilicat de litiu și dioxid de zirconiu,
în patru variante de grosime 0.5, 1, 1.5, and 2.0 mm. Concluzia studiului a fost că
eșantioanele de disilicat de litiu au prezentat transluciditatea mai ridicată comparativ
cu cele din zirconia, iar pentru ambele materiale ceramice, valorile parametrului de
transluciditate au scăzut odată cu creșterea grosimii eșantioanelor testate.
Pentru a fi evitată uzura suprafețelor dentare antagoniste și pentru a reda un
aspect estetic plăcut restaurărilor din dioxid de zirconiu monolitic, după finalizarea
procesului de frezare și sinterizare, suprafețele externe se prelucrează prin lustruire
mecanică sau glazurare.
Totodată, în studiul nostru am dorit să evidențiem modificările proprietăților
optice ale restaurărilor ceramice care pot apare după procedura de glazurare, putând fi
observate înainte ca restaurarea să fie cimentată și expusă în mediul oral.
Cea de a doua ipoteză nulă a fost parțial respinsă deoarece parametrii cromatici
ai eșantioanelor din dioxid de zirconiu translucid incluse în studiu au suferit modificări
după aplicarea glazurii; deși, nu au fost înregistrate modificări semnificative ale
valorilor parametrului de transluciditate. După realizarea procedurii de glazurare,
pentru materialul ZirCAD/MT, transluciditatea s-a redus pentru toate cele trei grosimi
ale eșantioanelor ceramice; în timp ce, pentru restul materialelor incluse în studiu,
transluciditatea a scăzut doar în cazul eșantioanelor cu grosimea de 0,8 mm, dar a
crescut pentru eșantioanele cu grosimea de 1,5 mm și 2,0 mm. Aceste rezultate ar
putea fi explicate în urma interacțiunii optice dintre stratul de glazură cu masa
ceramică. Cu toate acestea, variațiile parametrului de transluciditate nu au fost
semnificative din punct de vedere statistic, valorile înregistrate fiind superioare
pragurilor de acceptabilitate și perceptibilitate ale translucidității.
Totuși, procedura de glazurare a modificat valorile parametrilor cromatici ai
eșantioanelor din zirconia monolitică. Pentru toate cele trei variante de grosimi ale
materialelor ceramice, valorile diferențelor de culoare calculate au fost superioare
pragurilor de acceptabilitate și perceptibilitate (CIEDE2000 50:50% PT și AT), excepție
făcând eșantioane din materialul ZirCAD/MT cu grosimea de 0,8mm, ale căror valori
ale diferenței de culoare au fost inferioare pragului de acceptabilitate. Astfel, valorile
diferenței de culoare (ΔE00) pentru ZirCAD/MT a fost între 1,72 și 3,00, pentru VitaYZ
între 1,95 și 2,75, pentru Katana între 2,19 și 3,33 și pentru Cercon între 2,78 și 3,20.
Semnificația clinică a rezultatelor obținute evidențiază capacitatea procedurii de
glazurare de a modifica parametrii optici ai materialului ceramic, afectând în mică

77

măsură parametrul de transluciditate, dar afectând culoarea. Variațiile nedorite ale
valorilor parametrilor optici după glazurare, pot afecta integrarea estetică a
restaurărilor dentare în armonie cu nuanța țesuturilor dure adiacente [129].
Într-un studiu recent, Subasi et al [136] au analizat stabilitatea cromatică a
patru tipuri de mase ceramice frezate monolitic și ulterior glazurate. Rezultatele
studiului au evidențiat faptul că transluciditatea materialelor din dioxid de zirconiu
precolorat și disilicat de litiu nu a fost modificată de procedura de imersie și
termociclare în cafea, iar modificările de culoare înregistrare au fost acceptabile din
punct de vedere clinic. Totodată, în studiul nostru am dorit sa evidențiem modificările
proprietăților optice ale restaurărilor ceramice care pot apare după procedura de
glazurare, putând fi observate înainte ca restaurarea să fie cimentată și expusă în
mediul oral.
În studiul nostru, au fost înregistrate valori foarte apropiate ale diferenței de
culoare pentru eșantioanele din două tipuri de dioxid de zirconiu cu grosimi reduse;
pentru eșantioanele cu grosimea de 0,8 mm valorile obținute au fost inferioare
pragului de perceptibilitate. Valorile diferenței de culoare au crescut, odată cu
creșterea grosimii eșantioanelor ceramice, au fost înregistrate valori peste limita
clinică de acceptabilitate, după procedura de glazurare. Semnificația clinică a acestor
rezultate este deosebită, întrucât două restaurări glazurate din dioxid de zirconiu
monolitic pot avea valori asemănătoare ale parametrilor optici, dificultatea constând în
integrarea acestora în armonie cromatică cu nuanța țesuturilor dentare adiacente.
În esență, procedura de glazurare se realizează pentru a crea o suprafață netedă
a restaurărilor ceramice. Rezultatele acestui studiu au demonstrat reducerea
semnificativă a rugozității de suprafață a eșantioanelor ceramice după procedura de
glazurare pentru toate tipurile de dioxid de zirconiu; totuși, eșantioanele din ZirCAD au
prezentat suprafața cea mai netedă.
Rezultatele noastre sunt în concordanță cu cele publicate de Kim et al [137],
care au concluzionat că procedura de glazurare reduce luminozitatea și oferă un aspect
gălbui restaurărilor ceramice. A fost studiată modalitatea în care procedurile de
finisare ale suprafețelor din dioxid de zirconiu monolitic, prin prelucrare mecanică sau
glazurare, pot modifica particularitățile cromatice, transluciditatea, opalescența și
textura de suprafață a restaurărilor ceramice; autorii au concluzionat că valorile
parametrului optic de transluciditate nu au fost modificate de nici una dintre cele două
proceduri de finisare. Cu toate acestea, au constatat că glazurarea reduce opalescența
materialelor ceramice, dar creează suprafața cea mai netedă a restaurărilor,
comparativ cu textura obținută prin prelucrare mecanică, indiferent de numărul
proceduri de colorare prin infiltrare la care au fost supuse eșantioanele ceramice.
O limitare a studiului nostru in vitro o reprezintă utilizarea aceluiași tip de
glazură pentru toate cele patru tipuri de dioxid de zirconiu translucid; de asemenea,
chiar dacă protocolul experimental a realizat o simulare riguroasă a condițiilor clinice,


sunt necesare cercetări suplimentare pentru a testa acuratețea rezultatelor obținute în
condițiile mediului oral.
4.6. Concluzii
În limita acestui studiu, parametrul de transluciditate relativ (RTP) a avut valori
diferite între cele 4 tipuri comerciale de dioxid de zirconiu monolitic precolorat, cu
codificare similară din punct de vedere a culorii și translucidității. Valorile diferențelor
de transluciditate au fost mai mari, odată cu creșterea grosimii eșantioanelor ceramice.
După aplicarea glazurii, au fost înregistrate diferențe ale culorii și
translucidității materialelor ceramice studiate, însă doar modificările parametrilor
cromatici au fost semnificativi din punct de vedere statistic și al relevanței clinice (prin
compararea cu pragurile de perceptibilitate și acceptabilitate corespunzătoare).
Glazurarea a modificat rugozitatea suprafețelor materialelor ceramice, dar în
mod diferit pentru cele patru tipuri de dioxid de zirconiu monolitic.


79

5. Studiu 3. Proprietățile optice și capacitatea

dioxidului de zirconiu translucid de a masca
substraturi discromice
5.1. Introducere
La ora actuală, datorită proprietăților optice de excepție, biocompatibilității,
stabilității cromatice și rezistenței mecanice corespunzătoare, sistemele integral
ceramice sunt considerate materialele de elecție pentru a realiza restaurări estetice, în
armonie cu nuanța structurilor dure dentare adiacente [138]. În medicina dentară
restaurativă, una dintre cele mai mari provocări o reprezintă crearea restaurărilor
integral ceramice minim invazive care să prezinte o capacitate crescută de a masca
discromiile dentare [139].
Evoluția remarcabilă a sistemelor tehnologice a impus îmbunătățirea formulelor
materialelor dentare frezabile, frecvent utilizate în practica clinică, precum materialele
polimerice (rășini acrilice, rășini compozite, rășini compozite ranforsate) și integral
ceramice (ceramica feldspatică, ceramica ranforsată cu leucit și ceramicile pe bază
disilicat de litiu). Totodată, au fost introduse noi clase de materiale dentare destinate
în exclusivitate tehnologiei computerizate: ceramica hibridă și dioxidul de zirconiu
[140].
Dioxidul de zirconiu convențional (Y2O3 3mol%) este o masă ceramică cu
proprietăți mecanice superioare, care oferă restaurărilor integral ceramice cea mai
mare rezistență mecanică, până la 1200 MPa [118]. Datorită aspectului alb-opac, lipsit
de transluciditate, acest material este indicat pentru realizarea substructurilor
stratificate cu ceramică feldspatică, predispusă la apariția fisurilor sau fracturilor.
Pentru a evita aceste neajunsuri, a fost introdus un nou sistem ceramic, dioxidul de
zirconiu translucid. Acesta prezintă o structură chimică particulară, fiind definit de
creșterea masei cubice cristaline în detrimentul celei tetragonale, cu rolul de a
îmbunătăți transluciditatea și proprietățile optice ale materialului ceramic, în
detrimentul proprietăților mecanice [141].
Transluciditatea este proprietatea optică care definește aspectul de naturalețe al
restaurărilor integral ceramice [64], reprezentând capacitatea materialelor de a
permite trecerea unei părți a luminii incidente prin structura lor [142]. La ora actuală,
există o diversitate de sisteme integral ceramice care prezintă grade diferite de
transluciditate. Proprietățile optice ale restaurărilor sunt dependente de tipul de
material (ceramică sticloasă, oxidică, hibridă) [143], dimensiunea [67], configurația și


tipul cristalelor [144], dar și de grosimea la care se manufacturează restaurările
dentare [72].
În domeniul cercetării științifice este frecvent utilizat sistemul tridimensional de
analiză al culorii CIEL*a*b*, care descompune parametrii cromatici în trei coordonate:
coordonata L* (luminozitatea) și coordonatele cromatice a* și b* (axele roșu-verde și
galben-albastru) [36]. Spectrofotometrul este un dispozitiv de analiză a parametrilor
optici, ușor de utilizat în practica clinică, care înregistrează cu acuratețe parametrii
cromatici ai țesuturilor dure și ai restaurărilor dentare. Valorile înregistrate ale
parametrilor CIL*a*b* sunt utilizate pentru a efectua calculul diferenței de culoare,
dintre două obiecte sau două suprafețe dentare, folosind formula diferenței de culoare
CIEDE2000(ΔE00) [38]. În medicina dentară, valorile diferenței de culoare sunt
interpretate în raport cu două praguri de referință: pragul de perceptibilitate (PT) și
pragul de acceptabilitate (AT). Pentru CIEDE2000(ΔE00) valorile acestora sunt 0.8
pentru PT și 1.8 pentru AT [40].
Totuși, integrarea estetică a unei restaurări ceramice în armonie cromatică cu
țesuturile dentare adiacente este determinată de o serie de elemente precum: nuanța
substratului dentar, culoarea și grosimea cimentului de cimentare, culoarea
materialului ceramic, textura de suprafață a restaurărilor și glazurarea acestora [123].
Substraturile cu discromii moderate și severe sunt dificil de mascat atunci când se
optează pentru sistemele ceramice cu transluciditate crescută; totuși, aceste discromii
pot fi mascate cu ajutorul materialelor dentare cu opacitate crescută și transluciditate
redusă [94].
Un alt parametru care determină aspectul estetic și transluciditatea
restaurărilor dentare este grosimea materialului ceramic. Cu cât grosimea
restaurărilor din dioxid de zirconiu translucid monolitic este mai redusă, cu atât
transluciditatea materialului este mai mare, iar capacitatea de mascare a discromiilor
dentare este mai redusă [94]. Creșterea grosimii dioxidului de zirconiu translucid
îmbunătățește semnificativ capacitatea restaurărilor monolitice de mascare a
discromiilor dentare, de aceea, cunoașterea grosimii minime necesare a materialului
pentru a masca o anumită nuanță a substratului dentar prezintă importanță clinică
semnificativă.
Glazurarea reprezintă o procedură de laborator realizată cu scopul de a
îmbunătăți aspectul estetic al restaurărilor dentare, oferindu-le luciu de suprafață,
stabilitate cromatică, acestea fiind mai puțin abrazive față de dinții antagoniști [124,
136, 145].
Deși, influența nuanței substratului asupra aspectului estetic al restaurărilor
integral ceramice create din diferite tipuri de materiale dentare a fost amplu studiată,
în literatura de specialitate, există încă o lipsă de consens, în ceea ce privește
interacțiunea dintre nuanța substatului și particularitățile dioxidului de zirconiu
translucid asupra proprietăților optice finale ale restaurărilor.

81

La rândul său, substratul discromic poate fi reprezentat atât de structurile dure
dentare cu diferite grade de modificări de culoare, cât și de alte tipuri de materiale
dentare utilizate pentru configurarea bontului protetic.

După cunoștințele noastre, în literatura de specialitate, nu există studii care să
evalueze efectul glazurii asupra capacității de mascare a dioxidului de zirconiu
translucid, cu grosimi diferite.
Obiectivul studiului a fost acela de a evalua influența diferitelor nuanțe ale
substraturilor asupra aspectului estetic al restaurărilor din dioxidului de zirconiu
translucid, luând în considerare o serie de parametrii precum: tipul de material
utilizat, grosimea acestuia și glazurarea, ca etapă finală a tratamentului de suprafață.
Prima ipoteză nulă a fost aceea că glazurarea suprafețelor ceramice nu modifică
paramaterii cromatici ai restaurărilor din dioxid de zirconiu translucid, indiferent de
nuanța substratului. Cea de a doua ipoteză nulă aduce în prim plan capacitatea de
mascare a dioxidului de zirconiu translucid considerând ca aceasta nu este influențată
de glazurare, tipul de material ceramic, grosimea acestuia și nuanța substratului
discromic.
Ca urmare, rezultatele acestui studiu ar putea aduce noi informații cu privire la
modul în care aplicarea glazurii poate influența capacitatea dioxidului de zirconiu
translucid de a masca substraturi cu grade diferite de discromii.
5.3. Material și metodă

Prepararea eșantioanelor din dioxid de zirconiu translucid și măsurarea
parametrilor optici
Pentru acest studiu, au fost realizate prin frezare computerizată 60 de discuri
din trei variante comerciale de dioxid de zirconiu translucid (n=5), în trei grosimi (0.8,
1.5 și 2 mm), de aceeași culoare (A1) și transluciditate (HT – transluciditate crescută).
Discurile ceramice din IPS e.max ZirCAD au avut transluciditate medie (MT), aceasta
reprezentând varianta de transluciditate cea mai ridicată pentru acest material
(Tabelul VI).
Tabel VI. Materialele pe bază de dioxid de zirconiu translucid studiate
Translucidi Rezisten
Material Compoziție tate ța Producător
0.5mm Mecanică
IPS e.max ZrO2 86.0–93.5%, Y2O3 6.5-8.0%, Ivoclar Vivadent, Schaan,
45% 850 MPa
ZirCAD MT HfO2<5.0%, Al2O3<1.0%, alții<1% Liechtenstein
Kuraray Noritake, Dental
Katana HT ZrO2 90–95%, Y2O3 5–8%, alții<2% 31% 1125 MPa
Inc.,Tokyo, Japan
Vita YZ HT 10 ZrO2 90–95%, Y2O3 4-6%, HfO2 1-3%, 42% 1200 MPa VITA Zahnfabrik, Bad


Al2O3 0-1%, Pigmenți Säckingen, Germany
ZrO2, Y2O3 5%, HfO2 < 3%, Al2O3, Dentsply Sirona, York, PA,
Cercon HT 41% 1200 MPa
Silicon oxide <1% USA
Notă: Informațiile sunt preluate din broșurile de prezentare ale materialelor și site-urile oficiale
ale firmelor producătoare.

Designul virtual al eșantioanelor ceramice (cu diametrul de 10 mm) a fost
realizat folosind softulMeshmixer CAD (Autodesk Inc., San Rafael); discurile au fost
frezate cu mașina de frezare Yena D40 (Yenadent, Istanbul, Turkey). Urmărind cu
strictețe instrucțiunile producătorului, discurile ceramice au fost supuse procesului de
sinterizare termică (Mihm Vogt HT2 (MIHM-VOGT Dental-Geratebau, Germany), iar
apoi au fost introduse în baia de ultrasunete în apă distilată, timp de 5 minute, pentru
eliminarea impurităților de suprafață.
În final, pe suprafața de analizat a eșantioanelor ceramice a fost aplicat un strat
subțire de glazură aparținând aceleiași firme producătoare (VITA AKZENT Plus Glaze
powder; VITA Zahnfabrik, Germany). S-a optat pentru forma de pastă a glazurii,
datorită consistenței omogene și a riscului minim de apariție a erorilor în timpul
preparării pastei. Înainte de a fi aplicată pe suprafața eșantionelor, pasta de glazură a
fost pregătită prin înglobarea pulberii în lichid cu ajutorului unei spatule din plastic și
s-a mixat continuu, până s-a obținut o consistență omogenă.
Cu ajutorul unei pensule cu vârf plat a fost aplicat un singur strat de glazură pe
suprafața de analizat a discului, prin o mișcare repetitivă, asociindu-se o ușoară
vibrare timp de 10 secunde, până când s-a obținut un aspect uniform al acesteia.
Ulterior, discurile au fost sinterizate, în cuptorul ceramic (VITA Vacumat 6000;
VITA Zahnfabrik, Bad Säckingen, Germania), la 800°C timp de 60 de secunde. Suprafața
opusă a discului a rămas neglazurată.
Pentru a simula culoarea țesuturilor dentare au fost create eșantioane din
matrialul compozit fotopolimerizabil IPS Natural Die Material Kit (Ivoclar Vivadent,
Schaan, Liechtenstein). Acesta este un material special conceput pentru a crea
substraturi care simulează nuanța preparațiilor dentare, oferind posibiliatea de a
evalua cu acuratețe culoarea finală a restaurărilor integral ceramice. Materialul
compozit are capacitatea de a reproduce atât nuanțele deschise ale smalțului și
dentinei, cât și nuanța discromiilor severe ale dinților devitali.
Astfel, au fost create discuri compozite cu diametrul de 10 mm și grosimea de
2.0 mm în cinci nuanțe (ND1-ND5). Pentru realizarea fiecărui disc, materialul compozit
a fost condensat într-o matriță cilindrică (Smile Line Porcelain Sample, SmileLine, St.
Imier, Elveția) și fotopolimerizat utilizând lampa de fotopolimerizare (Halo, Translux
Wave, Kulzer, Hanau, Germania) timp de 40 de secunde cu intensitatea de 1200
mW/cm2.
În final, au rezultat 5 discuri compozite (n = 5), câte unul pentru fiecare nuanță a
substratului (ND1-ND5). Pentru a ajunge la grosimea dorită, discurile au fost măsurate
cu un șubler electronic, iar suprafațele au fost finisate cu hârtie abrazivă de granulații

83

descrescătoare (rugozitate mare-280, medie-500,800 și fină 1000, 1200); apoi, au fost
introduse în baia de ultrasunete în apă distilată, timp de 5 minute, pentru a se elimina
impuritățile de suprafață (Figura 8). În acest studiu, s-a optat pentru grosimea de 2
mm a substraturilor din rășină compozită, pentru a se obține diminuarea parametrului
de transluciditate.
Fig.8. Discurile din compozit (ND1-ND5) și cheia de culori IPS Natural Die Material
Pentru fiecare eșantion ceramic au fost înregistrați parametrii optici CIEL*a*b*

utilizând spectrofotometrul dentar (VITA Easyshade Advance 4.0, VITA Zahnfabrik,
Bad Säckingen, Germania) poziționat în zona centrală a fiecărui disc. Spectrofotometrul
a fost calibrat înainte de realizarea fiecărei măsurători, iar măsurătorile parametrilor
optici (luminozitate L*, parametrii cromatici a* și b* ) au fost efectuate de către același
operator, de trei ori, atât înainte (CIE L*1, a*1, b*1), cât și după (CIE L*2, a*2, b*2)
aplicarea glazurării pe suprafețele de analizat ale eșantioanelor din dioxid de zirconiu
translucid.
Pentru înregistrarea parametrilor cromatici CIEL*a*b*, eșantioanele ceramice
au fost suprapuse peste discurile din rășină, complexul astfel creat între discul ceramic
și discul compozit fiind plasat pe un fundal gri standardizat. Între eșantioanele din
zirconia și cele compozite a fost interpusă o soluție saturată de sucroză (73% sol.,
indice de refracție n = 1,5), pentru a crea un mediu optic uniform.
Eșantionul compozit cu nuanța ND1 a reprezentat substratul de referință, în
timp ce eșantioanele compozite ND2, ND3, ND4 și ND5 au reprezentat substraturile
discromice de testare.
Calculul diferenței de culoare și a capacității de mascare

Efectul glazurii asupra culorii eșantioanelor din dioxid de zirconiu translucid a
fost apreciată prin calculul diferenței de culoare ai parametrilor cromatici CIEL*a*b*
înregistrați la nivelul aceluiași eșantion suprapus succesiv pe fundaluri cu nuanțe


diferite, înainte și după glazurare. De asemenea, au fost calculate diferențele obținute
între valorile parametrilor optici CIEL*a*b* (∆L*, ∆a*, ∆b*).
Capacitatea de mascare a eșantioanelor din dioxid de zirconiu translucid a fost
calculată utilizând formula diferenței de culoare CIEDE2000(1:1:1), între parametrii
cromatici CIEL*a*b* ai eșantioanelor ceramice suprapuse peste fundalul de referință
(ND1) și fundalurile discromice (ND2, ND3, ND4, ND5) (Tabelul VII), înainte și după
glazurare.
Tabel VII. Parametrii cromatici ai fundalurilor (ND1-ND5)
Substrat L* a* b*
ND1 76.41 -2.05 10.14
ND2 73.96 0.21 18.28
ND3 68.65 0.22 23.55
ND4 67.43 4.13 25.84
ND5 68.45 2.21 28.42
Formula utlizată pentru calculul diferenței de culoare CIEDE2000(1:1:1) a fost:
unde, ∆L’, ∆C’, ∆H’ reprezintă diferența de luminozitate, saturație și nuanță, în timp ce,
SL, SC, SH reprezintă funcții ponderale care ajustează diferența cromatică pentru
parametrii optici: luminozitate, saturație și nuanță. Totodată, factorii parametrici KL, KC
și KH reprezintă termenii de corecție pentru variație atunci când se lucrează în condiții
experimentale. RT reprezintă funcția de rotație care calculează diferența parametrilor
de culoare și saturație pentru a corecta distribuția inegală a distanțelor între punctele
cromatice din axele galben-albastru, respectiv roșu-verde [146].
Rezultatele obținute au fost comparate cu cele două praguri ale diferenței de
culoare: pragul de perceptibilitate (PT) și acceptabilitate (AT) (50:50% PT: ∆E00=0.8;
50:50% AT: ∆E00=1.8) [40].

Analiza statistică
Analiza statistică a fost realizată utilizând pachetul software SPSS (SPSS v.23 for
MacIntosh [Apple], IBM Corp., Chicago, IL, USA).
Comparațiile dintre parametrii cromatici CIELAB, înainte și după glazurare, au
fost realizate utilizând testul t pereche (paired sample t-tests). Influența tipului de
material, grosimea sa, nuanța substratului și glazurarea asupra culorii eșantioanelor
din dioxid de zirconiu trasnlucid au fost analizate folosind testul de analiza univariată
ANOVA, iar comparațiile multiple au fost analizate utilizând testulTukey HDS, pentru a
obține un nivel al erorilor de tipul I, cu α=0.05 [147].


85

5.4. Rezultate
Valorile medii calculate ai parametrilor cromatici CIELAB ce aparțin
eșantioanelor din dioxid de zirconiu translucid, înainte și după glazurare, înregistrate
pe fundalul de referință (ND1) sunt prezentate în Figura 9.
Fig.9. Valorile medii ai parametrilor cromatici CIELAB ai eșantioanelor din dioxid de zirconiu, înainte și după
glazurare, înregistrate pe fundalul ND1

Luminozitatea este reprezentată pe axa verticală, în timp ce parametrii
cromatici a * și b * sunt reprezentați pe cele două axe orizontale. Fiecare simbol colorat
indică valorile parametrilor cromatici CIELAB ale unui eșantion ceramic, distribuite în
spațiul tridimensional al culorii. Variația grosimii eșantionului este reprezentată cu
aceeași culoare, dar în grade diferite de intensitate (culoare mai inchisă pentru grosimi
mai mari). Eșantioanele neglazurate sunt indicate prin cercuri, în timp ce cele
glazurate sunt ilustrate prin triunghiuri. Rezultatele arată faptul că după glazurare,
eșantioanele ceramice au devenit mai luminoase și mai puțin cromatice, ceea ce
înseamnă că a scăzut saturația culorii.
Rezultatele diferențelor de culoare înregistrate pentru eșantioanele din zirconia
cu grosimile de 0,8, 1,5 și 2,0 mm, înainte și după glazurare, pentru fiecare dintre cele
cinci subtraturi (ND1-ND5) sunt prezentate în Figura 10. Valorile obținute ale
diferențelor de culoare (∆E00) sunt prezentate pe axa verticală, fiecare segment din
grafic corespunde unei grosimii evaluate, iar fiecare material ceramice este definit de o


culoare caracteristică. Linia roșie continuă indică pragul de acceptabilitate (AT 1,8), iar
linia punctată pragul de perceptibilitate (PT 0,8).

Fig.10. Diferențele de culoare (∆E00) ale eșantioanelor din dioxid de zirconiu, calculate înainte și
după glazurare, pentru fiecare din cele cinci substraturi

După aplicarea glazurii, valorile diferențelor de culoare, indiferent de tipul de
material ceramic, au fost peste pragul de acceptabiliate (AT); cu excepția,
eșantioanelor cu grosimea de 0,8 mm din ZirCAD și VITA YZ ale căror valori nu au fost
modificate semnificativ.
Totodată, valorile diferenței de culoare calculate pentru fiecare substrat au
variat între 1,36-2,00 ∆E00 pentru ZirCAD și între 1,93-2,54 ∆E00 pentru VITA YZ, în
timp ce pentru Katana valorile au variat între 2,18-3,65 ∆E00 și între 3,17-3,74 ∆E00
pentru Cercon.
Eșantioanele ceramice ZirCAD și VITA YZ cu grosimea de 0,8 mm au prezentat
valorile diferenței de culoare cele mai apropiate de pragul de acceptabilitate (AT), iar
glazurarea a produs cele mai semnificative modificări ale paramaterilor cromatici

87

pentru eșantioane ceramice Katana și Cercon, care au prezentat valori mult mai mari
decât AT.
Pentru grosimile 1,5 și 2,0 mm, valorile diferenței de culoare asociate glazurării
ale tuturor eșantioanelor ceramice, indiferent de tipul de material au fost peste AT.
Aceste valori au fost semnificativ mai mari decât valorile ∆E00 ale eșantioanelor cu
grosimea de 0,8 mm.
Valorile diferențelor parametrilor cromatici CIELAB ai eșantioanelor ceramice
după glazurare sunt prezentate în Tabelul VIII. Astfel, se poate observa că după
glazurare, valoarea parametrului L* (luminozitate) a crescut semnificativ, în timp ce
valoarea parametrului cromatic a* scăzut semnificativ în toate cazurile (p <0.05). Cu
toate acestea, s-a observat tendința de scădere (p <0.05) a valorilor parametrului
cromatic b *, deși au existat situații în care s-a observat o creștere semnificativă a
valorii acestui parametru (Katana pentru eșantioanele cu grosimea de 1,5 și 2,0 mm
pentru toate cele cinci substraturi).

Tabel VIII. Valorile diferențelor (deviațiile standard) parametrilor cromatici CIELAB ai
M. M. Manziuc et al. / journal of prosthodontic research 65 ( 2021 ) ●–● 5
eșantioanelor din zirconia după glazurare, suprapuse peste cele cinci substraturi discromice
Table 2. Mean differences (standard deviations) of CIELAB parameters of zirconia samples after glazing over the five substrates.
ND1 ND2 ND3 ND4 ND5
Material Thickness ∆L* ∆a* ∆b* ∆L* ∆a* ∆b* ∆L* ∆a* ∆b* ∆L* ∆a* ∆b* ∆L* ∆a* ∆b*
0.8 mm 0.68± -0.34± -2.40± 1.27± -0.42± -2.47± 1.64± -0.43± -1.87± 0.78± -0.46± -1.98± 1.13± -0.28± -1.68±
ZirCAD MT
(0.85) (0.11) (0.20) (1.25) (0.15) (0.44) (1.87) (0.11) (0.44) (0.71) (0.05) (0.28) (1.05) (0.24) (0.34)
1.5 mm 1.45± -0.67± -3.24± 2.68± -0.86± -3.44± 2.71± -0.71± -2.79± 2.05± -0.67± -2.81± 1.51± -0.69± -2.90±
(1.91) (0.15) (0.48) (1.23) (0.14) (0.52) (1.41) (0.15) (0.48) (1.26) (0.16) (0.35) (0.68) (0.21) (0.35)
2.0 mm 3.05± -0.81± -2.77± 2.99± -0.78± -2.70± 2.98± -0.70± -2.35± 3.50± -0.75± -2.47± 3.12± -0.77± -2.45±
(0.65) (0.10) (0.24) (1.32) (0.11) (0.19) (1.41) (0.08) (0.21) (1.53) (0.13) (0.32) (1.81) (0.16) (0.23)
0.8 mm 2.65± -0.42± -0.91± 3.42± -0.55± -0.64± 2.97± -0.67± -0.49± 3.59± -0.57± -0.73± 3.31± -0.50± -0.74±
Vita YZ HT
(0.88) (0.19) (0.28) (0.55) (0.05) (0.42) (0.52) (0.13) (0.31) (0.88) (0.18) (0.45) (0.49) (0.15) (0.44)
1.5 mm 3.80± -0.72± -1.35± 3.57± -0.67± -1.17± 4.14± -0.69± -0.80± 3.83± -0.76± -1.19± 3.99± -0.63± -1.00±
(0.42) (0.10) (0.19) (0.66) (0.13) (0.40) (0.38) (0.05) (0.22) (0.61) (0.08) (0.32) (0.76) (0.14) (0.24)
2.0 mm 3.33± -0.63± -1.42± 3.99± -0.66± -1.24± 3.85± -0.59± -0.93± 4.59± -0.69± -1.13± 4.79± -0.67± -0.90±
(0.75) (0.23) (0.79) (0.90) (0.25) (0.52) (0.67) (0.14) (0.69) (1.10) (0.17) (0.74) (2.69) (0.18) (0.64)
0.8 mm 3.07± -0.44± -0.34± 4.57± -0.45± -0.19± 5.08± -0.42± 0.10± 4.48± -0.36± 0.05± 3.68± -0.37± -0.06±
(0.44) (0.12) (0.26) (1.37) (0.12) (0.28) (0.72) (0.17) (0.27)# (0.86) (0.09) (0.15)# (0.95) (0.22) (0.50)#
Katana HT
1.5 mm 4.57± -0.79± 0.52± 5.80± -0.70± 0.66± 4.87± -0.71± 0.87± 4.59± -0.71± 0.41± 5.53± -0.74± 0.64±
(1.03) (0.08) (0.16) (0.72) (0.17) (0.26) (1.18) (0.13) (0.10) (1.45) (0.06) (0.33) (0.60) (0.10) (0.17)
2.0 mm 3.79± -0.59± 0.10± 3.43± -0.58± 0.15± 5.33± -0.53± 0.25± 4.60± -0.59± 0.32± 5.35± -0.61± 0.22±
(1.21) (0.15) (0.27) (1.18) (0.15) (0.21) (0.83) (0.31) (0.15) (0.59) (0.07) (0.22) (1.26) (0.16) (0.19)
0.8 mm 4.59± -0.57± -0.64± 4.66± -0.55± -0.66± 5.36± -0.49± -0.40± 5.12± -0.38± -0.59± 4.51± -0.35± -0.50±
(0.64) (0.09) (0.31) (0.87) (0.19) (0.31) (0.58) (0.15) (0.22) (0.92) (0.30) (0.42) (0.92) (0.25) (0.61)
Cercon HT
1.5 mm 4.73± -0.73± -1.15± 6.23± -0.71± -1.17± 4.59± -0.64± -1.42± 4.27± -0.65± -1.22± 5.31± -0.78± -0.89±
(0.60) (0.15) (0.44) (4.50) (0.18) (0.35) (1.82) (0.15) (0.70) (1.68) (0.14) (0.45) (0.92) (0.18) (0.63)
2.0 mm 3.09± -1.01± -1.90± 4.47± -1.11± -1.81± 4.51± -1.01± -1.54± 5.07± -1.09± -1.55± 4.10± -1.08± -1.77±
(2.19) (0.15) (0.82) (2.00) (0.15)
#The difference is not statistically significant (p>0.05)
(0.50) (0.85) (0.13) (0.59) (1.15) (0.17) (0.63) (2.16) (0.17) (0.58)
*Diferența nu este semnificativă din punct de vedere statistic (p>0.05)

Table 3. Mean values and standard deviations of color differences (∆E00) (Masking effect) calculated for monolithic zirconia of different thicknesses and
Rezultatele capacității de mascare ale diferitelor tipuri dioxidului de zirconiu
brands, on each of the tested substrates
monolitic, cu diferite grosimi (0,8, 1,5 și 2,0 mm), suprapuse peste fiecare dintre cele
Substrate/Thickness 0.8 mm
ZirCAD MT
1.5 mm 2.0 mm
Vita YZ HT
0.8 mm 1.5 mm 2.0 mm 0.8 mm
Katana HT
1.5 mm
Cercon HT
2.0 mm 0.8 mm 1.5 mm 2.0 mm
patru substraturi
ND1-
ND2
discromice
1.94±
(0.13)
1.16±
(0.30) a (ND2,
0.83±
(0.43)
1.69±
(0.15)
ND3,
g
0.63±
(0.13)
ND4
l
0.49±
(0.43)
și (0.45)
ND5),
1.84±
a,b evaluate
1.21±
(0.63) 3
0.60±
(0.37)
înainte
1.42±
m,3
(0.16)
și după
1.91±
a
(2.30)
1.25±
(0.92) g l,m b,9 9
Before glaze
glazurare, ND3 sunt (0.68)

ND1-
prezentate
2.76± 1.36±
(0.53) în
(0.72)Tabelul
0.86±
c
2.62±
(0.21) i IX. Rezultatele
0.95±
(0.13) n
0.72±
(0.17) (0.48) comparațiilor
3.26±
c,d
0.75±
(0.25)
0.98±
h,4
(0.39) multiple
2.26±
n,4
(0.28)
1.04±
(0.40) sunt
1.27±
(1.18) h,7 n,o,7 d h,i,10 o,10
adăugate în superscript.
ND1-
ND4
3.97±
(0.30)
1.72±
(0.36)
1.55±
(0.75)
3.66±
(0.22)1
1.32±
(0.10) 1
1.12±
(0.34)
3.63±
e
(0.19)
1.27±
(0.28)
0.96±
j,5
(0.74)
3.21±
p,5
(0.41)
1.36±
e
(0.37)
2.36±
(0.98) j,8 p,8 j
ND1- 3.27± 1.24± 1.37± 3.14± 1.01± 0.92± 2.98± 1.39± 0.94± 2.58± 1.22± 1.32±
ND5 (0.49) (0.37) f
(0.59) (0.12)k,2
(0.16) q,2
(0.26) f
(0.39) (0.42) k,6
(0.70) r,6
(0.24) f
(0.34) (0.85) k r k,11 q,11
ND1- 1.96± 1.11± 0.65± 1.76± 0.75± 0.34± 1.51± 0.80± 0.81± 1.45± 0.65± 0.32±
ND2 (0.36) (0.40) a’
(0.11) (0.19) g’
(0.15) m’,n’
(0.76) a’,b’
(0.15) (0.16) h’
(0.19) m’,o’
(0.09) b’
(0.14) g’,h’,2’
(0.04) n’,2’ b’ h’ o’
After glaze
ND1- 2.57± 0.97± 0.82± 2.46± 0.76± 0.35± 2.14± 0.63± 0.47± 1.91± 0.57± 0.31±
ND3 (0.20)c’ (0.23)j’,1’ (0.06)1’ (0.41)c’ (0.16)i’,j’ (0.14)p’ (0.24)d’ (0.13)i’,3’ (0.21)p’,3’ (0.13)d’ (0.08)i’,4’ (0.12)p’,4’
ND1- 4.19± 1.90± 1.26± 3.47± 1.33± 0.53± 3.29± 1.21± 0.88± 3.20± 1.18± 0.51±
ND4 (0.15) (0.09) (0.09) (0.12)e’ (0.13)k’ (0.04)q’ (0.18)e’ (0.10)k’ (0.44) (0.13)e’ (0.16)k’ (0.06)q’
ND1 3.50± 1.38± 1.03± 2.95± 1.02± 0.42± 2.74± 0.89± 0.47± 2.74± 0.86± 0.55±
ND5 (0.15) (0.14) (0.11) (0.19)f’ (0.21)l’ (0.19) (0.20)f’ (0.17)l’ (0.18) (0.20)f’ (0.29)l’,5’ (0.43)5’
*Same superscript letter in the same row indicate no statistically significant difference (p>0.05) – multiple comparisons for material effect by thickness and substrate
*Same superscript number in the same row indicate no statistically significant difference (p>0.05) – multiple comparisons for thickness effect by material and
substrate
Statistical groupings are based on univariate ANOVA and Tukey’s tests (p ≤ 0.05).
comparisons are added in superscript. It can be observed that the color having the highest values after glazing, except 2 mm thick Katana
differences are decreasing as the thickness of the samples increases, samples for ND1-ND2 substrates. No significant differences were
regardless of the substrate, the brand and the glazing process, showing found between VITA YZ, Katana and Cercon (p>0.05) (Figure 4). The
the best masking properties for 2.0 mm samples. Additionally, after results of the multiple comparisons are added in superscript. For 2 mm
the glazing process, the color differences calculated for all the tested samples, all values were below AT, except for Cercon HT before glaze
substrates decreased, showing an improvement of the masking effect evaluated on ND4 substrate (Figure 4).
1.5 mm 4.57± -0.79± 0.52± 5.80± -0.70± 0.66± 4.87± -0.71± 0.87± 4.59± -0.71± 0.41± 5.53± -0.74± 0.64±
Katana
(1.03) (0.08) (0.16) (0.72) (0.17) (0.26) (1.18) (0.13) (0.10) (1.45) (0.06) (0.33) (0.60) (0.10) (0.17)
2.0 mm 3.79± -0.59± 0.10± 3.43± -0.58± 0.15± 5.33± -0.53± 0.25± 4.60± -0.59± 0.32± 5.35± -0.61± 0.22±
(1.21) (0.15) (0.27) (1.18) (0.15) (0.21) (0.83) (0.31) (0.15) (0.59) (0.07) (0.22) (1.26) (0.16) (0.19)
0.8 mm 4.59± -0.57± -0.64± 4.66± -0.55± -0.66± 5.36± -0.49± -0.40± 5.12± -0.38± -0.59± 4.51± -0.35± -0.50±
(0.64) (0.09) (0.31) (0.87) (0.19) (0.31) (0.58) (0.15) (0.22) (0.92) (0.30) (0.42) (0.92) (0.25) (0.61)
Cercon HT

1.5 mm 4.73± -0.73± -1.15± 6.23± -0.71± -1.17± 4.59± -0.64± -1.42± 4.27± -0.65± -1.22± 5.31± -0.78± -0.89±
88

(0.60) (0.15) (0.44) (4.50) (0.18) (0.35) (1.82) (0.15) (0.70) (1.68) (0.14) Manziuc Manuela Maria
(0.45) (0.92) (0.18) (0.63)
2.0 mm 3.09± -1.01± -1.90± 4.47± -1.11± -1.81± 4.51± -1.01± -1.54± 5.07± -1.09± -1.55± 4.10± -1.08± -1.77±
(2.19) (0.15) (0.82) (2.00) (0.15) (0.50) (0.85) (0.13) (0.59) (1.15) (0.17) (0.63) (2.16) (0.17) (0.58)
Tabel IX. Valorile și deviațiile standard ale diferențelor de culoare (ΔE
#The difference is not statistically significant (p>0.05) 00) (capacitatea de
mascare) calculate pentru zirconia monolitică de grosimi și branduri diferite, pentru fiecare
dintre substraturile testate
Table 3. Mean values and standard deviations of color differences (∆E ) (Masking effect) calculated for monolithic zirconia of different thicknesses and
00
brands, on each of the tested substrates

ZirCAD MT Vita YZ HT Katana HT Cercon HT
Substrate/Thickness 0.8 mm 1.5 mm 2.0 mm 0.8 mm 1.5 mm 2.0 mm 0.8 mm 1.5 mm 2.0 mm 0.8 mm 1.5 mm 2.0 mm
ND1- 1.94± 1.16± 0.83± 1.69± 0.63± 0.49± 1.84± 1.21± 0.60± 1.42± 1.91± 1.25±
ND2 (0.13)a (0.30)g (0.43)l (0.15)a,b (0.13)3 (0.43)m,3 (0.45)a (0.63)g (0.37)l,m (0.16)b,9 (2.30) (0.92)9
Before glaze
ND1- 2.76± 1.36± 0.86± 2.62± 0.95± 0.72± 3.26± 0.75± 0.98± 2.26± 1.04± 1.27±
ND3 (0.68)c (0.53)i (0.72)n (0.21)c,d (0.13)h,4 (0.17)n,4 (0.48) (0.25)h,7 (0.39)n,o,7 (0.28)d (0.40)h,i,10 (1.18)o,10
ND1- 3.97± 1.72± 1.55± 3.66± 1.32± 1.12± 3.63± 1.27± 0.96± 3.21± 1.36± 2.36±
ND4 (0.30) (0.36)1 (0.75)1 (0.22)e (0.10)j,5 (0.34)p,5 (0.19)e (0.28)j,8 (0.74)p,8 (0.41) (0.37)j (0.98)
ND1- 3.27± 1.24± 1.37± 3.14± 1.01± 0.92± 2.98± 1.39± 0.94± 2.58± 1.22± 1.32±
ND5 (0.49)f (0.37)k,2 (0.59)q,2 (0.12)f (0.16)k,6 (0.26)r,6 (0.39)f (0.42)k (0.70)r (0.24) (0.34)k,11 (0.85)q,11
ND1- 1.96± 1.11± 0.65± 1.76± 0.75± 0.34± 1.51± 0.80± 0.81± 1.45± 0.65± 0.32±
ND2 (0.36)a’ (0.40)g’ (0.11)m’,n’ (0.19)a’,b’ (0.15)h’ (0.76)m’,o’ (0.15)b’ (0.16)g’,h’,2’ (0.19)n’,2’ (0.09)b’ (0.14)h’ (0.04)o’
After glaze
ND1- 2.57± 0.97± 0.82± 2.46± 0.76± 0.35± 2.14± 0.63± 0.47± 1.91± 0.57± 0.31±
ND3 (0.20)c’ (0.23)j’,1’ (0.06)1’ (0.41)c’ (0.16)i’,j’ (0.14)p’ (0.24)d’ (0.13)i’,3’ (0.21)p’,3’ (0.13)d’ (0.08)i’,4’ (0.12)p’,4’
ND1- 4.19± 1.90± 1.26± 3.47± 1.33± 0.53± 3.29± 1.21± 0.88± 3.20± 1.18± 0.51±
ND4 (0.15) (0.09) (0.09) (0.12)e’ (0.13)k’ (0.04)q’ (0.18)e’ (0.10)k’ (0.44) (0.13)e’ (0.16)k’ (0.06)q’
ND1 3.50± 1.38± 1.03± 2.95± 1.02± 0.42± 2.74± 0.89± 0.47± 2.74± 0.86± 0.55±
ND5 (0.15) (0.14) (0.11) (0.19)f’ (0.21)l’ (0.19) (0.20)f’ (0.17)l’ (0.18) (0.20)f’ (0.29)l’,5’ (0.43)5’
*Same superscript letter in the same row indicate no statistically significant difference (p>0.05) – multiple comparisons for material effect by thickness and substrate
*În superscript, aceeași literă de pe același rând indică că nu există diferență statistică semnificativă
*Same superscript number in the same row indicate no statistically significant difference (p>0.05) – multiple comparisons for thickness effect by material and
(p>0.05)- comparații multiple pentru efectul materialului în funcție de grosime și substrat
substrate
Statistical groupings are based on univariate ANOVA and Tukey’s tests (p ≤ 0.05).
*În superscript, același număr de pe același rând indică că nu există diferență statistică semnificativă
(p>0.05)- comparații multiple pentru efectul grosimii după tipul de material și substrat
comparisons are added in superscript. It can be observed that the color having the highest values after glazing, except 2 mm thick Katana

differences are decreasing as the thickness of the samples increases, samples for ND1-ND2 substrates. No significant differences were
Se substrate,
regardless of the poate theobserva
brand and the că valorile
glazing diferențelor
process, showing de VITA
found between culoare scad
YZ, Katana odată
and Cercon cu creșterea
(p>0.05) (Figure 4). The
the best masking properties for 2.0 mm samples. Additionally, after results of the multiple comparisons are added in superscript. For 2 mm
the grosimii eșantioanelor ceramice, indiferent de nuanța substratului, tipul de material și
glazing process, the color differences calculated for all the tested samples, all values were below AT, except for Cercon HT before glaze
substrates decreased, showing an improvement of the masking effect evaluated on ND4 substrate (Figure 4).
for glazurare, iar rezultatele evidențiază că cea mai bună capacitate de mascare o prezintă
1.5 and 2.0 mm samples. Thickness had a significant effect on the color masking abilities
The results of the ANOVA test revealed significant differences in of monolithic zirconia (F=2493.328, df=2, p<0.001). At 0.8 mm
eșantioanele cu grosimea de 2,0 mm.
masking property between the groups of monolithic zirconia (F=56.546, thickness, all tested materials showed greater color differences (which
df=3, p<0.001).În plus, după glazurare, valorile
Tukey’s HSD post hoc test showed that within the tested groups,
diferențelor
stand for lowerde culoare
masking calculate
ability) than pentru
at 1.5 and 2.0 mm. toate
The substrate color significantly influenced the masking color
substraturile
∆E 00 testate (p<0.001),
values differed significantly (ND2-ND5) au scăzut, abilities
with ZirCAD/MT indicând o îmbunătățire
of monolithic zirconia (F=269.009, a capacității de
df=3, p<0.001). ND1
mascare pentru eșantioanele cu grosime de 1,5 și 2,0 mm.

Rezultatele testului ANOVA au arătat diferențe semnificative ale capacității de
mascare între grupurile de dioxid de zirconiu monolitic (F = 56,546, df = 3, p <0.001).
Analiza post hoc Tukey HSD a indicat faptul că în cadrul grupurilor testate, valorile
∆E00 au fost semnificativ diferite (p <0.001). ZirCAD/MT a avut cele mai mari valori
ale ∆E00 după glazurare, cu excepția probelor Katana cu grosimea de 2 mm pentru
substraturile ND1-ND2.
Totodată, nu s-au găsit diferențe semnificative între VITA YZ, Katana și Cercon
(p> 0.05) (Figura 11). Rezultatele comparațiilor multiple sunt adăugate în supercript.
Pentru eșantioanele cu grosimea de 2 mm, toate valorile diferenței de culoare au fost
sub AT, cu excepția Cercon HT înainte de glazurare evaluată pe substratul ND4 (Figura
11). Grosimea a avut un efect semnificativ asupra capacității de mascare a dioxidului
de zirconiu monolitic (F = 2493.328, df = 2, p <0.001). Pentru grosimea de 0,8 mm,
toate materialele testate au prezentat valori mai mari ale diferențelor de culoare
(având ca semnificație capacitatea redusă de mascare a discromiilor), decât la 1,5 și 2,0
mm.


89
Fig.11. Capacitatea de mascare exprimată ca diferența de culoare (∆E00) între substratul de

referință și cele de testare, calculată pentru eșantioanele din zirconia monolitică cu grosimile de 0.8, 1.5, și
2.0 mm, înainte și după glazurare, suprapuse succesiv peste substraturile discromice
Culoarea substratului a influențat semnificativ capacitatea de mascare a

dioxidului de zirconiu monolitic (F = 269.009, df = 3, p <0.001). Substratul ND1 a
influențat în cea mai mică măsură capacitatea de mascare a materialelor ceramice
incluse în studiu, în timp ce culoarea substratului ND4 a afectat în mare măsură
capacitatea de mascare. De asemenea, glazurarea a influențat capacitatea de mascare a
materialelor testate (F = 154.492, df = 1, p <0,001), cu excepția eșantioanelor de 0,8
mm, pentru care valorile diferențelor de culoare după glazurare au fost reduse (p>
0,05).
5.5. Discuții
Dioxidul de zirconiu translucid este un sistem ceramic recent introdus, pentru a
crea restaurări monolitice cu un aspect estetic cât mai natural, care nu necesită
stratificarea cu ceramici translucide. Acest studiu a evaluat efectul glazurii asupra
paramaterilor cromatici a patru tipuri materiale ceramice pe bază de dioxid de
zirconiu translucid monolitic, suprapuse peste substraturi cu nuanțe diferite. Totodată,


a fost evaluat și modul în care tipul de material, grosimea, nuanța substratului și
aplicarea glazurii pot influența capacitatea de mascare a eșantioanelor ceramice.
Prima ipoteză nulă a fost respinsă deoarece au existat diferențe semnificative
între parametrii cromatici ai eșantioanelor, ca urmare a glazurării, evaluate pe toate
cele cinci substraturi cu nuanțe diferite. În cazul tuturor eșantioanelor testate, valorile
diferențelor de culoare au fost peste pragul de perceptibilitate (PT), cu excepția celor
frezate din materialul ZirCAD/MT, cu grosimea de 0,8 mm, suprapuse peste fundalurile
ND1, ND4 și ND5, ale căror valori au fost peste pragul de acceptabilitate (AT).
Valorile diferențelor de culoare obținute s-au datorat creșterii valorii
parametrului de luminozitate și scăderii valorilor parametrilor cromatici a * și b * ai
eșantioanelor ceramice glazurate. Considerăm că aceasta se explică prin capacitatea
crescută a suprafețelor netede, glazurate ale eșantioanelor ceramice de a reflecta
fasciculul de lumină incidentă. Totodată, aplicarea glazurii determină reducerea
saturației culorii eșantioanelor studiate. Aceaste modificări ale proprietăților optice au
fost înregistrate pentru toate cele patru tipuri de materiale studiate, pentru fiecare
grosime a eșantioanelor și pentru fiecare nuanță a substratului [147].
Un studiu anterior al grupului nostru [129], axat pe evidențierea efectului
glazurii asupra culorii dioxidului de zirconiu translucid, a concluzionat că aplicarea
glazurii modifică parametrii cromatici ai eșantioanelor ceramice. În acest studiu am
prezentat și originea acestei modificări a culorilor; în plus, am crescut relevanța clinică
întrucât eșantioanele au fost suprapuse peste nuanțe diferite ale substraturilor, oferind
o perspectivă mai amplă asupra modificărilor valorilor parametrilor cromatici ai
dioxidului de zirconiu translucid după glazurare, la utilizarea sa în situații clinice de
discromii dentare.
Kim et al [148] analizând efectul glazurii și a lustruirii mecanice asupra culorii
restaurărilor din dioxid de zirconiu monolitice, au concluzionat că ambele proceduri de
finisare ale suprafețelor externe ale eșantioanelor ceramice determină scăderea
luminozității și intensifică pigmentul cromatic roșiatic și gălbui. Spre deosebire de
studiul nostru, în care am utilizat discuri ceramice din zirconia translucidă precolorată,
autorii citați au folosit eșantioane ceramice pe care au aplicat straturi succesive de
pigmenți cromatici.
Cea de a doua ipoteză nulă a fost de asemenea respinsă deoarece au fost
înregistrate diferențe semnificative între valorile diferențelor de culoare ale
eșantioanelor ceramice realizate din cele patru tipuri comerciale de dioxid zirconiu
translucid, în trei grosimi, atât înainte cât și după aplicarea glazurii, atunci când
acestea au fost evaluate pe fundaluri diferite. Pentru a evalua capacitatea de mascare,
s-a analizat diferența de culoare ∆E00 între parametrii cromatici ai eșantioanelor
ceramice suprapuse peste substraturile discromice (ND2-ND5) și parametrii cromatici
ai acelorași eșantioane, suprapuse peste substratul de referință ND1. Semnificația unei
valori reduse a diferenței de culoare înseamnă o bună capacitate de mascare a
substratului discromic, de către materialului studiat [123].

91

O altă variantă de analiză a capacității de mascare presupune calculul
parametrului de transluciditate (TP) sau parametrul de transluciditate relativ (RTP),
calculat ca diferența de culoare a unui eșantion suprapus peste un fundal alb și un
fundal negru.
Rezultatele evidențiază faptul că între cele patru materiale studiate există
diferențe semnificative ale capacității de mascare ale substraturilor discromice. Astfel,
pentru cele 3 grosimi, materialul ZirCAD / MT a prezentat cea mai mică capacitate de
mascare, fiind urmat de VITA YZ / HT, Katana / HT și Cercon / HT. Aceasta se poate
datora compoziției chimice diferite a maselor ceramice studiate. Spre deosebire de Vita
(Y2O3 4-6 mol%), Cercon (Y2O3 5 mol%) și Katana (Y2O3 5-8 mol%), materialul
ZirCAD / MT are în compoziția sa un adaus crescut de oxizi de ytriu (Y2O3 6,5-8
mol%), care favorizează creșterea procentuală a structurii cristaline cubice din masa
materialului. Rolul structurii cristaline cubice este de a îmbunătăți proprietățile optice
și transluciditatea dioxidului de zirconiu [73], având însă totodată ca efect scăderea
capacității de mascare a substratului discromic [130, 131].
Rezultatele acestui studiu evidențiază efectul culorii substratului asupra
capacității de mascare a eșantioanelor ceramice. Astfel, cu cât substraturile au
prezentat discromii mai mari, cu atât capacitatea de mascare a celor patru tipuri
comerciale de dioxid de zirconiu translucid a fost mai redusă. Substratul ND4 a
influențat în cea mai mare măsură culoarea de ansamblu a eșantioanelor ceramice
având capacitatea de mascare cea mai redusă pentru acest substrat. Substratul ND1 a
influențat în cea mai mică măsură culoarea eșantioanelor din zirconia translucidă,
materialul ceramic având capacitatea de mascare cea mai ridicată pentru această
nuanță a substratului.
Într-un studiu recent, Basegio et al [149] au analizat capacitatea de mascare ale
unor specimene ceramice suprapuse peste fundaluri discromice, ale căror nuanță a
fost aleasă astfel încât să prezinte relevanță clinică cât mai mare. Ei au comparat
capacitatea de mascare a cinci tipuri de sisteme ceramice, dintre care trei au fost
frezate monolitic (ceramicile pe bază disilicat de litiu, dioxid de zirconiu cu structură
tetragonală, ceramicile infiltrate cu polimeri) și două au fost frezate și stratificate
(dioxid de zirconiu cu structură tetragonală stratificat cu ceramică feldspatică și
respectiv dioxid de zirconiu tetragonal cu disilicat de litiu și ceramică feldspatică.
Specimenele ceramice au fost cimentate pe trei substraturi discromice care au simulat
dentina normală (ND3), dentina discromică (ND8) și substratul metalic (ND9),
concluzionând că pentru același tip de material ceramic sau combinație de materiale
ceramice, capacitatea de mascare a eșantioanelor se reduce pe măsură ce fundalul este
mai închis.
Rezultatele, asemănătoare studiului nostru, indică interacțiunea dintre nuanța
substraturilor și capacitatea de mascare, astfel încât, pe măsură ce discromia
substratului este mai intensă, valorile diferențelor de culoare sunt mai mari, ceea ce
semnifică o capacitate de mascare mai redusă a materialelor ceramice.


În studiul nostru, am folosit o gamă diferită de culori ale substratului discromic;
în plus, capacitatea de mascare a materialelor ceramice a fost evaluată în raport cu
grosimea eșantioanelor și aplicarea glazurii, utilizând grosimi cu relevanță clinică.
Rezultatele au indicat influența grosimii asupra capacității de mascare a dioxidului de
zirconiu translucid. Pentru grosimea de 0,8 mm, eșantioanele ceramice realizate din
cele patru materiale testate au prezentat capacitatea de mascare mai redusă
comparativ cu cele cu grosimea de 1,5 și 2,0 mm. Rezultate obținute au o semnificație
deosebită clinică, indicând că indiferent de tipul de material ceramic utilizat și nuanța
discromiei, pentru a obține un aspect estetic plăcut al restaurărilor integral ceramice,
este necesară creșterea grosimii acestora.
Nuanța substratului a influențat în cea mai mare măsură aspectul estetic al
eșantioanelor ceramice cu grosimea de 0,8 mm; pentru această grosime, cu unele
excepții (Vita YZ și Cercon înainte de glazurare și Katana și Cercon după glazurare),
valorile diferențelor de culoare calculate pentru aprecierea capacității de mascare, au
fost superioare pragului de acceptabilitate (AT). Capacitatea de mascare a crescut
pentru eșantioanele ceramice cu grosimile de 1,5 mm și 2,0 mm, atât înainte, cât și
după glazurare. Pentru grosimea de 2,0 mm, rezultatele au indicat că valorile
diferențelor de culoare, calculate pentru cele patru materiale ceramice studiate, au fost
sub pragul de perceptibilitate (PT).
Un studiu asemănător a fost realizat de Chang et al [150], care au testat
capacitatea de mascare a coroanelor integral ceramice din disilicat de litiu și dioxid de
zirconiu translucid, suprapuse peste fundaluri cu nuanțele ND1, ND5, ND9 și bleach XL,
între cele două structuri fiind interpus ciment cu nuanțe diferite. Măsurătorile
parametrilor cromatici au fost realizate pentru cele trei zone, cu grosimi diferite, ale
restaurărilor dentare: treimea cervică (1,3 mm), treimea mijlocie (1,5 mm) și marginea
incizală (2,0 mm). Rezultatele studiului au evidențiat diferențe semnificative ale
capacității de mascare ale substraturilor testate pentru materialele Katana și Empress
atât în zona cervicală, cât și la nivelul treimii mijlocii ale coroanelor. În treimea incizală
capacitatea de mascare a substratului a fost mai bună.
Semnificația clinică a acestor rezultate este importantă, deoarece nuanțele
închise ale substraturilor influențează aspectul estetic al restaurărilor din dioxid de
zirconiu translucid, fiind nevoie de creșterea grosimii materialului ceramic pentru a
obține efectul dorit de mascare al discromiilor. În studiul nostru, eșantioanele
ceramice cu grosimea de 2,0 și 1,5 mm au avut capacitatea mai mare de mascare a
substraturilor dicromice, comparativ cu cele cu grosimea de 0,8 mm.
Tabatabaian et al. [99] au evaluat capacitatea de mascare a eșantioanelor din
dioxid de zirconiu monolitic, în trei variante de grosimi (0,4, 0,6 și 0,8 mm) suprapuse
pe nouă fundaluri cu nuanțe diferite (rășină compozită de culoare A1, A2, A3.5, dioxid
de zirconiu A3, aliaj de nichel-crom și aliaj de culoare aurie, amalgam, substrat negru și
alb) și au evidențiat necesitatea creșterii grosimii eșantioanelor ceramice pentru a
obține o bună capacitate de mascare a substraturilor cu discromii accentuate. Similar

93

studiului nostru, rezultatele obținute pot fi explicate prin faptul că pe măsură ce
grosimea materialului ceramic scade, parametrul de transluciditate crește și nuanțele
mai închise ale substraturilor sunt mai dificil de mascat.
Un alt studiu care a investigat capacitatea de mascare a trei tipuri de dioxid de
zirconiu, coralate cu grosimea eșantioanelor ceramice și nuanța substratului, este cel
realizat de Oh și Kim [100]. Ei au creat cape din dioxid de zirconiu cu grosimea de 0,4
mm peste care au startificat ceramică sticloasă pe bază de disilicat de litiu, obținând
eșantioane cu grosimea de 1,0 mm și 1,5 mm. Pentru a simula culoarea substraturile
discromice au folosit aliaje de aur și nichel-crom, și rășini compozite cu nuanțele A1,
A2, A3 și A4. Rezultatele studiului au evidențiat că odată cu creșterea grosimii
eșantioanelor din dioxid de zirconiu de la 1,0 la 1,5 mm, valorile parametrilor
cromatici a *, b * au crescut, iar luminozitatea L * a scăzut. Rezultatele, similare
studiului nostru, indică interacțiunea dintre tipul dioxidului de zirconiu, grosimea
eșantioanelor și culoarea substratului, asupra capacității de mascare a restaurărilor
integral ceramice [129].
Într-un alt studiu, Tabatabaian et al. [151] au studiat capacitatea de mascare a
două tipuri de dioxid de zirconiu translucid monolitic, realizând eșantioane ceramice
cu grosimea de 0,7, 0,9 și 1,1 mm, care au fost suprapuse pe un substrat cu nuanța A4.
Concluzia studiului a fost că pentru grosimea minimă de 0,9 mm valorile parametrilor
cromatici înregistrați au fost apropiate de valorile de referință, ca atare, aceasta a
reprezentat grosimea minimă pentru care s-a obținut capacitatea de mascare
corespunzătoare a eșantioanelor ceramice.
În studiul nostru, am dorit să evaluam capacitatea de mascare a dioxidului de
zirconiu translucid suprapus pe substraturi cu grade diferite de discromie (ND2 și ND3
mimează substraturile mai deschise, iar ND4 și ND5 mimează substraturile mai
întunecate), concluzionând că pentru substraturile ND2 sau ND3 capacitatea de
mascare a fost acceptabilă, în timp ce, pentru substraturile cu nuanțe mai închise,
eșantioanele cu grosimea de 0,8 mm nu au prezentat o bună capacitatea de mascare a
discromiilor.
Suprafața externă a restaurărilor monolitice din dioxid de zirconiu pot fi finisate
prin diferite metode precum lustruire mecanică sau glazurare [152, 153]. În studiul
nostru, am constatat că glazurarea poate afecta capacitatea de mascare a eșantioanelor
din dioxid de zirconiu monolitic. Astfel, aplicarea glazurii a îmbunătățit capacitatea de
mascare a eșantioanelor cu grosimile de 1,5 și 2,0 mm, dar nu a avut nici un efect
asupra celor cu grosimea de 0,8 mm.
După glazurare, pentru eșantioanele cu grosimea 1,5 mm, valorile diferențelor
de culoare ale tuturor tipurilor de materiale ceramice testate au fost inferioare
pragurilor de acceptabilitae și perceptibilitate (CIEDE2000 50: 50% AT și PT), cu
excepția eșantioanelor ZirCAD/MT suprapuse pe substratul ND4 ale căror valori ale
∆E00 au fost ușor peste pragul de acceptabilitate (AT).


Pentru substraturile ND2 și ND3, valorile ∆E00 pentru toate materialele testate
au fost sub valorile pragului de perceptibilitate (PT), cu excepția ZirCAD/MT.
Deși procedura de glazurare s-a realizat urmărind același protocol, pentru
eșantioanele ZirCAD/MT cu grosimea de 0,8 mm, capacitatea de mascare nu a fost
îmbunătățită. Acest lucru ar putea fi explicat prin conținutul său crescut de yttria
(Y2O3 6,5-8 mol%) și microstructura cubică, care generează, la 0,8 mm grosime, cea
mai mare transluciditate dintre toate probele de zirconia testate.
Influența diferitelor tehnici de stratificare a materialelor ceramice și a glazurii
asupra proprietăților optice ale restaurărilor integral ceramice realizate din IPS E.max
ZirCAD, cu grosimea de 1,5 mm, a fost studiată și de Turgut [154], care a concluzionat
că după aplicarea glazurii, pentru specimenele monolitice IPS E.max ZirCAD/MT, au
fost înregistrate valorile cele mai mici valori ale parametrilor cromatici L*, b* și C
(cromă), dar au prezentat cele mai ridicate valori ale parametrului de transluciditate
(RTP), indiferent de metoda de manufacturare a specimenelor ceramice.
Aceste rezultate au o imporanță clinică semnificativă, indicând că pentru
restaurările monolitice din dioxid de zirconiu translucid, care la proba în cavitatea
bucală prezintă deficiențe în ceea ce privește mascarea unui substrat discromic,
aplicarea glazurii în laborator poate ameliora aspectul estetic final.
Kim et al [126] au studiat influența glazurii și a lustruirii mecanice asupra
parametrilor cromatici ai dioxidului de zirconiu monolitic și au concluzionat că
aplicarea glazurii a redus opalescența eșantioanelor ceramice. Opalescența, o
proprietate optică caracteristică smalțului dentar, sub incidența luminii reflectate,
oferă acestui țesut dur dentar, în treimea incizală și proximal, un aspect albăstrui. De
aceea, în formula de calculul al acestui parametru optic, sunt utilizate valorile
coordonatelor cromatice a * și b *. Astfel, am putea specula că rezultate acestui studiu
sunt în acord cu rezultatele studiului nostru, care au indicat o reducere a saturației
eșantioanelor ceramice după glazurare.
O limitare a studiului nostru in vitro o reprezintă imposibilitatea de a reproduce
cu acuratețe condițiile complexe ale mediului oral. De asemenea, am folosit un singur
material de glazurare, cu indicație extinsă, în încercarea de a standardiza tratamentul
de suprafață al probelor.
5.6. Concluzii
În limita acestui studiu in vitro, am concluzionat că toate tipurile de dioxid de
zirconiu monolitic testate au prezentat diferențe semnificative de culoare, după
glazurare, atunci când au fost testate pe cinci nuanțe de substraturi discromice;
diferențele au fost generate de creșterea valorii parametrului de luminozitate și
scăderea valorilor parametrilor cromatici a * și b * ai eșantioanelor ceramice glazurate.


95

Capacitatea de mascare a eșantioanelor ceramice a fost semnificativ influențată
de varianta de material comercial, grosimea și culoarea substratului; de asemenea,
după procedura de glazurare, capacitatea de mascare s-a îmbunătățit pentru toate
eșantioanele ceramice, această variație prezentând relevanță statistică pentru
eșantioanele cu grosimile de 1,5 și 2,0 mm.



97

6. Studiu 4. Influența tehnologiei de procesare a

restaurărilor integral ceramice asupra proprietăților
optice ale coroanelor din dioxid de zirconiu
6.1. Introducere
În medicina dentară, frumusețea este redată prin crearea unui aspect estetic
individualizat al zâmbetului fiecărui pacient. Materialele dentare frezabile CAD/CAM
au cunoscut o evoluție impresionantă, ceea ce a presupus introducerea unor noi
procedee tehnologice de manufacturare a restaurărilor dentare. Dioxidul de zirconiu
este un material ceramic utilizat pentru a crea restaurări cu rezistență mecanică
crescută și aspect estetic plăcut. Zirconia tetragonală, stabilizată cu yttria 3% este
rezistentă, dar prezintă un aspect alb-opac, iar restaurările necesită să fie stratificate
cu materiale ceramice translucide, pentru a se încadra în armonie cromatică cu
țesuturilor dentare adiacente. Totuși, principalul dezavantaj al acestei tehnici îl
reprezintă riscul de fisură sau delaminare a ceramicii de stratificare [90].
Pentru a crește translucidiatatea și a îmbunătăți gama de culori a materialului
ceramic, companiile producătoare au dezvoltat formule noi, introducând dioxidul de
zirconiu translucid, comercializat sub formă de discuri ceramice pre-colorate sau
multi-stratificate. Restaurările realizate din noua generație de dioxid de zirconiu pot fi
frezate monolitic, reducându-se astfel riscul de fracturare a ceramicii, întâlnite în
tehnicile clasice de stratificare a materialelor ceramice [90]. Cu toate acestea, în zonele
vizibile în surâs, pentru a îmbunătăți aspectul estetic, designul monolitic poate fi
modificat prin realizarea spațiului necesar stratificării cu materiale ceramice [155]. La
ora actuală, nu există suficiente date în literatură, referitoare la proprietățile optice ale
restaurărilor monolitice din dioxid de zirconiu translucid și a celor stratificate cu
materiale ceramice, în zonele vizibile în surâs. Armonia cromatică a restaurărilor
dentare realizate prin metode diferite de manufacturare este definită de valorile
asemănătoare ale celor trei parametri cromatici esențiali: nuanță, saturație și
luminozitate, cărora li se alătură parametrul de transluciditate [156].
Sistemul tridimensional CIEL*a*b* este frecvent utilizat pentru analiza culorii,
reprezintând parametrii cromatici în trei coordonate: L*, a* și b*. Coordonata L*
reprezintă luminozitatea pe o scală de la 0 (negru) la 100 (alb), iar coordonatele
cromatice a* și b* exprimă cantitatea de roșu (+a*) sau verde (-a*), respectiv galben
(+b*) sau albastru (-b*) dintr-o culoare. Totodată, au fost analizați și parametrii C*
(croma) și unghiul h° (nuanța).


Un instrument de analiză cu acuratețe crescută este reprezentat de
spectrofotometrul SpectroShade Micro (MHT Optic Research, Switzerland), care
măsoară spectrul luminii reflectate la intervale de 10nm de lungimi de undă din
spectrul vizibil, realizând conversia radiației luminoase reflectate în simboluri
corespondente cheii de culori Vita sau în valori numerice ale parametrilor CIEL*, a*, b*.
Valorile înregistrate ale parametrilor CIEL*a*b* sunt utilizate pentru a efectua calculul
diferenței de culoare, dintre două obiecte sau două suprafețe dentare, utilizând
formula diferenței de culoare CIEDE2000(ΔE00). În medicina dentară, valorile
diferenței de culoare sunt interpretate în raport cu două praguri de referință: pragul de
perceptibilitate (PT) și pragul de acceptabilitate (AT). Pentru CIEDE2000(ΔE00)
valorile sunt 0.8 pentru PT și 1.8 pentru AT [40].

La ora actuală sunt puține studii care evaluează compatibilitatea cromatică între
coroane de înveliș integral ceramice realizate prin tehnici diferite [154, 156, 157, 158],
sau diferențele care apar între proprietățile optice ale acestor restaurări. Astfel,
obiectivul acestui studiu a fost acela de a evalua 1. modalitatea în care diferitele
tehnici de manufacturare, frezare monolitică sau frezare monolitică și stratificare de
materiale ceramice translucide, influențează parametrii cromatici L*, a*, b*, C* și h° ai
restaurărilor din dioxid de zirconiu translucid, la nivelul celor trei treimi ale suprafeței
vestibulare (cervicală, mijlocie, incizală) și 2. de a determina diferențele cromatice ale
acestor segmente dentare, luând în considerare o serie de variabile precum: varianta
comercială de material, grosimea la nivelul suprafeței vestibulare a structurii de dioxid
de zirconiu, grosimea și tipul maselor ceramice stratificate (dentină, smalț).

După cunoștințele noastre, la ora actuală, în literatura de specialitate există o
gamă foarte restrânsă de informații referitoare la modul în care stratificarea cu
materiale ceramice ale coroanelor prevăzute cu cut back vestibular influențează
proprietățile optice ale dioxidului de zirconiu translucid, comercializat de firme
diferite.
Prima ipoteză nulă a fost aceea că nu există diferențe între parametrii cromatici
ai restaurărilor realizate din dioxid de zirconiu translucid aparținând aceluiași
producător, între cele trei segmente dentare (cervical, mijlociu și incizal), atunci când
se folosește aceeași metodă de manufacturare.
Cea de a doua ipoteză nulă a fost aceea că nu există o diferență între parametrii
cromatici ai restaurărilor realizate din dioxid de zirconiu translucid aparținând
aceluiași brand, la nivelul aceluiași segment dentar (cervical, mijlociu sau incizal), când
se folosesc tehnologii diferite (frezare monolitică vs frezare și stratificare).


99

Cea de a treia ipoteză nula a fost că nu există o diferență între parametrii
cromatici ai restaurărilor realizate din dioxid de zirconiu translucid, produs de
branduri diferite, la nivelul aceluiași segment dentar (cervical, mijlociu sau incizal),
folosind aceeași metodă de manufacturare.

Prepararea coroanelor din dioxid de zirconiu translucid
Pentru acest studiu au fost realizate 45 de coroane integral ceramice din dioxid
de zirconiu translucid, monolitic și monolitic stratificat cu materiale ceramice
translucide la nivelul suprafeței vestibulare, cu grosimea de 1 mm, de aceeași culoare
A1 și transluciditate (HT – transluciditate ridicată), comercializate de trei firme
producătoare diferite (Tabel X).

Tabel X. Caracteristicile materialelor dentare incluse în studiu
Tipul de Material Denumire comercială Producător Culoare
Ceramic
Dioxid de zirconiu KATANA Kuraray Noritake Dental A1
Inc., Japonia
Dioxid de zirconiu NACERA PEARL Doceram, Germania A1
Dioxid de zirconiu CERCON Dentsply Sirona, A1

Bensheim, Germania
Ceramica de CZR CERABIEN ZR Kuraray Noritake Dental A1
stratificare Inc., Japonia
Ceramica de CERAMOTION ZR Dentaurum, Ispringen, A1

stratificare Germania
Ceramica de CELTRA CERAM Dentsply Sirona, A1

stratificare Bensheim, Germania
Glazura CZR CERABIEN ZR Kuraray Noritake Dental Transparent

Paste Glaze Inc., Japonia (Clear)
Glazura CeraMotion ZR Paste Dentaurum, Ispringen, Transparent

Glaze Germania (Clear)
Glazura Celtra Universal Dentsply Sirona, Transparent

Overglaze Bensheim, Germania (Clear)

În funcție de modalitatea de manufacturare, grupurile de restaurări ceramice studiate
au fost împărțite în 3 categorii.
Astfel, pentru fiecare tip de material ceramic au fost create:
A. restaurări monolitice care au măsurat grosimea de 1 mm la nivelul
suprafeței vestibulare

100

B. restaurări monolitice cu grosimea structurii de zirconia la nivelul
suprafeței vestibulare de 0,4 mm stratificate prin aplicarea a unui strat unic de
smalț cu grosimea de 0,6 mm
C. aceeași configurație a suportului de zirconia ca în cazul B, dar
stratificarea realizată cu două straturi de ceramică, respectiv dentină și smalț,
fiecare având grosimea de 0,3 mm.
Pentru fiecare tip de material ceramic și tehnică de manufacturare au fost
realizate câte 5 restaurări dentare (n=5).
Incisivul central maxilar din acrilat, 1.1, atașat unei arcade dentare artificiale, a
fost selectat pentru a realiza preparația dentară minim invazivă, cu limită precisă,
corespunzătoare aplicării unei restaurări integral ceramice monolitice din dioxid de
zirconiu translucid. S-a realizat reducerea uniformă de 1 mm de la nivelul suprafețelor
axiale și de 1,5 mm de la nivelul marginii incizale, convergența suprafețelor proximale
fiind de aproximativ 60 (Fig. 12. a-c).

a. b. c.
Fig 12. Aspectul preparației dentare: a) fața vestibulară, b) fața proximală, c) fața orală

În laboratorul de tehnică dentară, utilizând scanerul In-Eos X5 (Sirona Gmbh,
Bensheim, Germania) preparația dentară a fost scanată, obținându-se modelul virtual
tridimensional al bontului dentar. Folosind softul Exocad DentalCAD 2.4 (Exocad,
Germany) a fost creat designul inițial al restaurărilor ceramice monolitice cu grosimea
uniformă de 1 mm la nivelul suprafeței vestibulare.
Ulterior, design-ul s-a modificat pentru obținerea spațiului necesar ceramicii de
stratificare; astfel, la nivel vestibular grosimea de 1 mm a fost redusă la 0,4 mm.
Proximal, spațiul creat pentru ceramica de stratificare s-a extins până la joncțiunea
dintre treimea mijlocie și treimea vestibulară. Morfologia suprafaței palatinale a fost
menținută integră, pentru a asigura restaurării rezistență mecanică corespunzătoare
sub acțiunea forțelor ocluzale, atât în ocluzia statică, cât și dinamică (Fig. 13. a,b).
Restaurările din dioxid de zirconiu au fost frezate utilizând mașina de frezare
Imes Icore 250i (imes-icore, Germany). Urmărind cu acuratețe instrucțiunile
producătorului, coroanele ceramice frezate au fost supuse procesului de sinterizare

101

termică folosind cuptorul de ardere Mihm Vogt HT2 (MIHM-VOGT Dental-Geratebau,
Germany).

a. b.
Fig 13. Aspectul restaurărilor monilitice: a) cut-back vestibular, b) fața palatinală

Ulterior regimului de sinterizare a structurilor din dioxid de zirconiu, s-a
realizat prelucrarea mecanică finală a acestora pe suprafețele externe utilizând discuri
din silicon diamantat Meister SC 51 (Kuraray Noritake Dental Inc, Tokyo, Japonia). În
vederea stratificării cu ceramică de acoperire, suprafețele externe ale tuturor capelor
din dioxid de zirconiu au fost sablate utilizând oxid de alumină cu o granulație de 50
µm și o presiune de 2 bari. Pentru a preveni eventuala fractură a capelor în timpul
manipulării în sablator s-a utilizat o pensă tip crowny, iar capele au fost sprijinite din
interiorul suprafeței interne. Ca indicator subiectiv al unei sablări corecte a
suprafețelor externe s-a urmarit obținerea unui aspect mat, ușor rugos și uniform pe
toate suprafețele. Pentru îndepărtarea impurităților rezultate în urma procesului de
prelucrare mecanică și sablare, s-a optat pentru curățarea capelor prin imersare în apă
distilată timp de 10 minute utilizând baia de ultrasunete. În vederea stratificări
ceramicii de placare, capele s-au manipulat utilizând o pensa de tip crowny, iar
ceramica de stratificare a fost depusă de același tehnician utilizând protocolul indicat
de fiecare producător.

Grupul restaurărilor monostratificate
Din acest grup fac parte restaurările stratificate prin aplicarea a unui strat unic
de smalț. Peste structura de rezistență sablată din dioxid de zirconiu cu grosimea
vestibulară de 0.4 mm, ulterior curățării în baia cu ultrasunete, s-a realizat stratificarea
cu un strat de smalț cu o grosime mai mare de 0.8 mm urmat de sinterizarea ceramicii,
în vacuum, setând valorile parametrilor de temperatură și timp, conform
instrucțiunilor producătorului. Ulterior sinterizării și după răcire până la temperatura
camerei, s-a realizat prelucrarea mecanică pentru a reduce stratul de smalț până la
dimensiunea de 0.6 mm. După curațarea coroanei cu steamer-ul s-a depus stratul de

102

glazură cu o pensulă dedicată, în strat uniform și subțire pe toate suprafețele, iar apoi
s-a realizat sinterizarea finală (Tabel X, Fig. 14).

Grupul restaurărilor bistratificate
În această categorie sunt incluse restaurări stratificate cu un strat de dentină și
unul de smalț. Peste structura sablată din dioxid de zirconiu cu grosimea vestibulară
de 0.4 mm, ulterior curățării în baia cu ultrasunete, s-a realizat stratificarea cu dentină
cu o grosime mai mare de 0.5 mm și sinterizarea ceramicii, în vacuum, setând valorile
parametrilor de temperatură și timp, conform instrucțiunilor producătorului. Ulterior
s-a realizat prelucrarea mecanică cu freze diamantate pentru a reduce stratul de
dentină până la dimensiunea de 0.4 mm, verificarea dimensională realizându-se cu un
grosimetru. După prelucrarea mecanică, capele s-au curățat cu steamer-ul și s-a depus
un strat de smalț cu o grosime mai mare de 0.5 mm mm, ulterior s-a realizat
sinterizarea ceramicii în vaccum, urmată de prelucrarea mecanică pentru a reduce
stratul de smalț până la dimensiunea de 0.3 mm. După curățarea coroanei cu steamer-
ul s-a depus stratul de glazură cu o pensulă dedicată, în strat uniform și subțire pe
toate suprafețele, iar apoi s-a realizat sinterizarea finală (Tabel XI, Fig. 14).

Tabel XI. Tipul de material ceramic utilizat și parametrii specifici de sinterizare
Tipul de Material Denumire Producător Culoare Temperatura Timpul de
Ceramic comercială de Sinterizare Sinterizare
Ceramica de CZR CERABIEN Kuraray Noritake A1 930°C 1 minut

stratificare - ZR Dentin Dental Inc.,
Dentina Japonia
Ceramica de CERAMOTION ZR Dentaurum, A1 750°C 2 minute
stratificare - Dentin Ispringen,
Dentina Germania
Ceramica de CELTRA CERAM Dentsply Sirona, A1 770°C 2 minute
stratificare - Dentine Bensheim,
Dentina Germania
Ceramica de CZR CERABIEN Kuraray Noritake E1 930°C 1 minut
stratificare - Smalț ZR Enamel Dental Inc.,
Japonia
Ceramica de CERAMOTION ZR Dentaurum, E1 750°C 2 minute
stratificare - Smalț Incisal Ispringen,
Germania
Ceramica de CELTRA CERAM Dentsply Sirona, I1 760°C 2 minute
stratificare - Smalț Enamel Bensheim,
Germania
Glazura CZR CERABIEN Kuraray Noritake Transparent 930°C 1 minut
ZR Paste Glaze Dental Inc., (Clear)
Japonia
Glazura CeraMotion ZR Dentaurum, Transparent 750°C 1 minut
Paste Glaze Ispringen, (Clear)
Germania
Glazura Celtra Universal Dentsply Sirona, Transparent 750°C 2 minute
Overglaze Bensheim, (Clear)
Germania

103
Fig. 14. Aspectul restaurărilor ceramice: a) monolitic glazurat b) coroană bistratificată c)

coroana monostratificată d) coroana cu cut-back vestibular

Restaurările astfel create au fost introduse în baia de ultrasunete în apă
distilată, timp de 10 minute, pentru a se elimina impuritățile. În final, pe suprafețele
ceramice a fost aplicat un singur strat subțire de glazură, specific firmei producătoare
care comercializează materialele ceramice. S-a optat pentru forma de pastă a glazurii,
datorită consistenței omogene și a riscului minim de apariție a erorilor în timpul
preparării pastei. Ulterior, restaurările au fost sinterizate, în cuptorul ceramic (VITA
Vacumat 6000; VITA Zahnfabrik, Bad Säckingen, Germania), respectând indicațiile
fiecărei firme producătoare (Fig. 15).

Fig. 15. Etapele tehnologice de glazurare și aspectul final al restaurării ceramice glazurate

Realizarea substratului
Pentru a simula culoarea țesuturilor dentare a fost creat un bont din materialul
compozit fotopolimerizabil IPS Natural Die Material Kit (Ivoclar Vivadent, Schaan,
Liechtenstein), în nuanța ND1. O folie de polietilenă cu grosimea de 0,6 mm a fost
încălzită deasupra unui bec Bunsen, până a devenit transparentă. Ulterior, folia a fost
poziționată deasupra unui cilindru cu silicon chitos, iar bontul master a fost introdus
cu marginea incizală prin folie, până la 2/3 din suprafața radiculară, în interiorul
siliconului. Siliconul a avut rolul de a adapta folia intim pe bont. După răcire, folia a fost

104

extrasă din silicon, iar bontul a fost îndepărtat din interiorul foliei. Cu ajutorul unui
fuloar, în interiorul foliei a fost condesat materialul compozit și a fost fotopolimerizat
utilizând lampa de fotopolimerizare (Halo, Translux Wave, Kulzer, Hanau, Germania),
pe fiecare față, timp de 40 de secunde, cu intensitatea de 1200 mW/cm2.

Măsurarea parametrilor optici
Restaurările integral ceramice au fost suprapuse succesiv peste bontul din
compozit ND1, între cele două structuri fiind interpusă o pastă de try-in, cu nuanța
transparent (Ivoclar Vivadent, Liechtenstein). Spectrofotometrul dentar non-contact
SpectroShade Micro (MHT Optic Research, Switzerland) a fost utilizat pentru
înregistrarea culorii suprafeței vestibulare a fiecărei coroane. Pentru fiecare coroană s-
au realizat trei măsuratori succesive. Cu ajutorul software-ului de calculator (Sp
downloader, MHT Optic Research, Switzerland), imaginile înregistrate au fost
transferate într-o bază de date (Sp database, MHT Optic Research, Switzerland).
Ulterior, cu software-ul de analiză au fost definite trei arii circulare cu diametrul de
100x100, corespunzătoare celor trei segmente dentare (cervicală, mijlocie, incizală) și
au fost extrași parametrii CIEL*a*b*. Pe baza acestora au fost ulterior calculați și
parametri CIEL*C*hº. Pentru a asigura reproductibilitatea măsurătorilor,
spectrofotometrul a fost menținut într-o pozitie fixă verticală, iar bontul de compozit a
fost fixat într-o arcadă dentară maxilară a unui simulator, așezată pe o platforma
customizată (KaVo DSE Expert, KaVo, Germania) (Fig. 16).

Fig. 16. Etapele de măsurare ale parametrilor CIEL*a*b* la nivelul celor trei segmente dentare

L* +
representation of the
CIELAB color space
+

b* 105

C*
Calculul diferenței de culoare
Diferența de culoare ΔE00/CIEDE2000(1:1:1)
- între regiunile coroanelor,
h ab + între
coroane obținute prin diferite tipuri de manufacturare și între coroane realizate din
a* a*
ceramică de la diferiți producători a fost calculată utilizând următoarea formulă [36]:
2
* * * *
∆%' ∆, ' ∆.' ∆, ' ∆.'
∆"## = + - + + 01
'( )( '- )- '/ )/ '- )- '/ )/
b*
În cadrul acestei formule, SL, SC, SH reprezintă funcții ponderale care ajustează
diferența cromatică pentru parametrii optici: luminozitate,
L* - saturație și nuanță.
Totodată, factorii parametrici KL, KC și KH reprezintă termenii de corecție atunci când
se lucrează în condiții
In some experimentale.
applications the correlates R este o constantă
of the care compensează
perceived attributes pentru
of lightness,
deficiențele în zona albastră [37, 38, 39]. Calculul saturației culorii (chroma—C* ab) și
chroma, and hue are of more practical interest. In this case, the CIELAB color space
*
is represented using three cylindrical coordinates (lightness—L∗; chroma— Cab,
a nuanței (hue angle—hab) s-a realizat pe baza valorilor înregistrate pentru parametrii
∗
and hue angle—hab) (Fig. 1.2). The CIE L coordinate is calculated as described
optici a* si b*, folosind următoarea formulă:
before,
while chroma and hue angle are calculated as follows:
*
Cab = (a *2
+ b* 2 )

hab = arctan b
*
( a) *

Rezultatele obținute au fost comparate cu pragurile de perceptibilitate
(PT001.1.3 Color-Difference Formulas
=0,8) și acceptabilitate (AT 00=1,8) ale diferenței de culoare [40].

In the CIELAB color space, the color difference between two object color stimuli of
Analiza statistică
the same size and shape, viewed in identical white to middle-gray surroundings, by
an Testul de omogenitate al varianței al lui Levene (α=0,05) a fost utilizat deoarece
observer photopically adapted to a field of chromaticity not too different from
nu s-a
that putut asuma
of average egalitatea
daylight, varianțelor
is quantified as the parametrilor evaluați
Euclidean distance în studiu.
between Testul
the points
Kruskal-Wallis a fost utilizat pentru a analiza diferențele între parametrii CIE L*, a*, b*,
representing them in the space. This difference is expressed in terms of the CIELAB
*
DEdintre
C*, h° ab color-difference
fiecare tip formula, and calculated
de coroană, regiune as:
dentară și material. Pentru a evalua
comparațiile în perechi a fost utilizat
*
testul mann-Whitney U cu corecție Bonferroni
DEab
pentru comparații multiple (p<0.001). = DToate a*2 + Dbstatistice
L*2 + Dtestele *2
au fost efectuate cu un
software dedicat (SPSS Statistics 20.0.0, IBM, Armonk, New York, USA).
*
The CIELAB DEab color-difference formula is widely adopted and it was used
in multiple fields and applications. It represented a great step forward toward
6.4. Rezultate
Rezultatele au demonstrat că există o diferență semnificativ statistică între
valorile parametrilor cromatici măsurați între cele trei segmente dentare ai
restaurărilor realizate din același tip de material, utilizând aceeași metodă de
manufacturare (Tabel XII). manuelamanziuc@yahoo.com

106

Tabel XII. Valorile parametrilor cromatici măsurați pentru același material, aceeași
tehnică, dar segmente dentare diferite
Tabel XIII. Valorile parametrilor cromatici măsurați pentru același material, între cele
trei segmente dentare, dar între tehnici diferite de manufacturare
Tabel XIV. Valorile parametrilor cromatici măsurați între cele trei segmente dentare,
între aceleași tehnici de manufacturare, pentru materiale diferite

Tabel XII. Tabel XIII. Tabel XIV.


107

Valorile parametrului L* au fost semnificativ mai mici în treimea incizală decât
în treimile mijlocie și cervicală. În plus, nu au fost găsite diferențe semnificative între
treimea mijlocie și cervicală, cu excepția coroanelor monostratificate din Katana și a
celor monolitice din Cercon și Katana, unde luminozitatea a fost semnificativ mai mare
în treimea mijlocie decât în cea cervicală (Fig. 17).

Fig. 17. Valorile parametrului cromatic L* pentru cele trei tipuri de materiale și cele trei tehnici de
manufacturare, măsurate în cele trei regiuni dentare ale fiecărei restaurări dentare

Valorile parametrului cromatic a* au fost semnificativ mai mari în treimea
cervicală, comparativ cu treimile mijlocie și incizală, cu excepția variantelor
bistratificate și monolitice, unde nu au fost găsite diferențe între treimile cervicală și
mijlocie (Fig. 18).

Fig. 18. Valorile parametrului cromatic a* pentru cele trei tipuri de materiale și cele trei tehnici de

108

Valorile parametrului cromatic b* au fost semnificativ mai mari în treimea
mijlocie decât în treimile cervicală si incizală, cu excepția variantelor monostratificate
unde nu s-au găsit diferențe semnificative între treimile mijlocie și cervicală (Fig. 19).

Fig. 19. Valorile parametrului cromatic b* pentru cele trei tipuri de materiale și cele trei tehnici de

Valorile parametrului C* au fost semnificativ diferite între regiuni, cu excepția
variantei monostratificate unde nu s-au găsit diferențe semnificative între treimea
cervicală și mijlocie, și a variantei bistratificate unde de asemenea nu s-au găsit
diferențe semnificative între treimea cervicală și incizală (Fig. 20). Valorile lui hº au
variat semnificativ între regiuni, cu excepția variantei bistratificate unde nu s-au găsit
diferențe semnificative între treimile cervicală și mijlocie (Fig. 20).

Fig.20. Valorile parametrilor cromatici C* și h° pentru cele trei tipuri de materiale și cele trei tehnici de

Rezultatele prezentate în tabelul XIII demostrează că există o diferență
semnificativ statistică între valorile parametrilor cromatici ai restaurărilor realizate
din același tip de material, utilizând tehnici de manufacturare diferite.

109

Comparând variantele mono- si bistratificate în privința parametrului L*,
diferențe semnificative au fost găsite doar în treimile mijlocie și incizală pentru Katana
și Nacera, unde parametrul L* a fost semnificativ mai mare. În ceea ce privește
parametrul a*, diferențe semnificative au fost găsite doar pentru Cercon, în toate cele
trei regiuni și pentru Nacera în treimea cervicală. Parametrii b* și C* au fost
semnificativ diferiți între cele două variante tehnologice pentru toate regiunile și
materialele. Valorile hº au diferit semnificativ cu excepția regiunii cervicale pentru
Katana și a regiunii mijlocii și incizale pentru Nacera.
Comparând variantele monolitice și bistratificate în privința parametrului L*, au
fost găsite valori semnificativ mai mari pentru varianta monolitică, cu excepția Katana
în toate cele trei regiuni și Nacera în treimea incizală, unde valorile nu au fost diferite
semnificativ. Valorile parametrului a* au fost semnificativ mai mari pentru varianta
bistratificată, cu excepția Nacera pentru toate cele trei regiuni, unde valorile nu au fost
semnificativ diferite. Parametrii b* si C* au fost semnificativ diferiți între cele două
variante tehnologice (valori semnificativ mai mari pentru varianta monolitică), cu
excepția treimii incizale. Valorile hº au fost semnificativ diferite doar pentru Cercon.
Comparând variantele monolitice și monostratificate în privința parametrului
L*, au fost găsite valori semnificativ mai mari pentru varianta monolit, cu excepție
Katana în toate cele trei regiuni și Nacera în treimea incizală, unde valorile nu au fost
diferite semnificativ. Valorile parametrului a* au fost semnificativ mai mari pentru
varianta bistratificată, cu excepția Nacera pentru trimea mijlocie și incizală unde
valorile nu au fost semnificativ diferite. Parametrii b* si C* au fost semnificativ diferiți
între cele două variante tehnologice (valori semnificativ mai mari pentru varianta
monolitică). Valorile hº au fost semnificativ diferite doar pentru Cercon si Katana în
treimea cervicală și pentru Nacera în treimile mijlocie și incizală.
În privința comparației între materiale, valorile parametrilor CIEL*a*b* și
CIEL*C*hº au fost semnificativ diferite în majoritatea cazurilor, fiind observate doar
câteva excepții (Tabel XIV). În general, materialul Nacera a avut cele mai mici valori ale
lui L* și cele mai mari valori ale lui a*si b*.

Calculul diferențelor de culoare
A. Între treimile dentare
Diferențele de culoare calculate între treimea cervicală și mijlocie au fost sub
pragul de perceptibilitate, cu excepția Nacera în varianta monostratificată. Diferențele
de culoare calculate între treimea cervicală și incizală au fost peste pragul de
acceptabilitate, doar pentru Nacera, pentru toate cele trei regiuni și Cercon
monostratificat. De asemenea, valori peste pragul de acceptabilitate au fost observate
și între treimea mijlocie și incizală pentru Nacera, dar și pentru Cercon în varianta
monostratificată și Katana monolitică (Fig. 21).

110

Fig. 21. Valorile diferenței de culoare CIEDE2000 (ΔE00) calculate între treimi diferite ale aceleiași restaurări,
manufacturată din același tip de material și aceeași tehnică. Este evidențiată influența luminozității (ΔL00),
cromei (ΔC00) și a nuanței (ΔH00) asupra valorii diferenței de culoare.
Abreviere: A: Cervical – Mijlociu; B: Cervical – Incizal; C: Mijlociu – Incizal.

B. Între procedeele tehnologice de manufacturare
Cele mai mari diferențe de culoare au fost calculate între varianta
monostratificată și varianta monolitică. Aceste valori au fost situate peste pragul de
acceptabilitate, cu excepția Cercon în treimea cervicală. Diferențe de culoare peste
pragul de acceptabilitate au fost calculate și între varianta mono- și bistratificată
pentru Katana în trimea incizală și pentru Nacera în treimile mijlocie și incizală.
Diferențele calculate între varianta bistratificată și cea monolitică au fost situate sub
pragul de acceptabilitate, pentru toate cele trei regiuni și pentru toate cele trei
materiale. În treimea cervicală, cele mai mici diferențe de culoare au fost găsite între
varianta mono și bistratificată, pe când în treimea incizală, cele mai mici difererențe de
culoare au fost gasite între varianta bistratificată și cea monolitică (toate aceste valorii
fiind sub pragul de acceptabilitate). În privința contribuției fiecărui parametru la
diferența totală de culoare, se poate observa în acest caz influența mai mare a
cromaticității (Fig. 22).


111
Fig. 22. Valorile diferenței de culoare CIEDE2000 (ΔE00) calculate între cele trei variante tehnologice de
manufacturare ale restaurărilor, pentru aceeași treime dentară și acelați tip de material. Este evidențiată
influența luminozității (ΔL00), cromei (ΔC00) și a nuanței (ΔH00) asupra valorii diferenței de culoare.
Abreviere: A: Bistratificat - Monostratificat; B: Bistratificat – Monolitic; C: Monostratificat – Monolitic.

C. Între diferitele tipuri de materiale dentare
Diferențele de culoare calculate între Cercon și Katana s-au situat sub pragul de
acceptabilitate, cu excepția treimii incizale pentru varianta monostratificată unde
valorile au depașit foarte puțin pragul. În rest, valorile diferențelor de culoare calculate
între Cercon și Nacera, respectiv Katana și Nacera s-au situat mult peste pragul de
acceptabilitate. Contribuția cea mai importantă în magnitudinea diferențelor de
culoare a avut-o în acest caz luminozitatea, însa o contribuție importantă este dată și
de nuanță. De asemenea, acolo unde valorile diferențelor de culoare au fost mai mici,
contribuția cea mai importantă a avut-o predominant saturația, și apoi nuanța (Fig.
23).

112

Fig. 23. Valorile diferenței de culoare CIEDE2000 (ΔE00) calculate între cele trei tipuri de materiale, pentru
aceeași treime dentară și aceeași tehnologie de manufacturare a restaurărilor. Este evidențiată influența
luminozității (ΔL00), cromei (ΔC00) și a nuanței (ΔH00) asupra valorii diferenței de culoare.
Abreviere: A: Cercon – Katana; B: 2 Cercon – Nacera; C: Katana – Nacera.

6.5. Discuții
În medicina dentară, una dintre cele mai mari provocări o reprezintă crearea
unei restaurări la nivelul incisivului central maxilar, perfect integrată în armonia
cromatică și morfologică a arcadei dentare. Naturalețea și aspectul estetic al restaurării
este definit de atât de proprietățile optice ale materialului ceramic, cât și de forma
morfologică, textura de suprafață, procedeul de finisare al suprafeței restaurării,
nuanța substratului dentar și culoarea cimentului de cimentare [123]. Pentru a simula
cu acurațete condițiile clinice, în acest studiu s-a optat pentru aprecierea proprietăților
optice ale restaurărilor integral ceramice, ca o continuare a studiilor din capitolele
anterioare, efectuate pe eșantioane sub formă de discuri.
În acest studiu, prima ipoteză nulă a fost respinsă deoarece au existat diferențe
semnificative între parametrii cromatici ai restaurărilor frezate din dioxid de zirconiu

113

translucid aparținând aceluiași producător, între cele trei treimi ale suprafeței dentare
(cervical, mijlociu și incizal), atunci când a fost utilizată aceeași metodă tehnologică de
manufacturare a coroanelor. Valorile tuturor parametrilor cromatici, L*, a*, b*, C* și hº,
au fost diferite pentru cele trei segmente dentare, indiferent de tipul de material și
tehnica utilizată. În treimea incizală au fost înregistrare valorile cele mai mici ale
parametrilor optici L*, a*, C* și hº, în timp ce, în treimea mijlocie au fost obținute cele
mai mari valori ale acestor parametrii. Astfel, putem deduce că luminozitatea, saturația
culorii și nuanța sunt minime în treimea incizală și mai accentuate în treimea mijlocie.
Diferențele de culoare calculate între treimea cervicală și mijlocie au fost sub
pragul de perceptibilitate (PT), cu excepția restaurărilor realizate din Nacera în
varianta monostratificată. Această diferență de culoare, mai mare în cazul Nacera,
poate fi explicată prin faptul că acest material are o luminozitate semnificativ mai
redusă decât Cercon si Katana. Cu toate acestea, toate valorile diferențelor de culoare
indiferent de material și tipul de manufacturare au fost sub pragul de acceptabilitate,
însemnând că din punct de vedere vizual există o diferență minimă de culoare între
regiunea cervicală si mijlocie.
Totodată, pentru Nacera, diferențele de culoare calculate între treimea
cervicală și incizală au fost peste pragul de acceptabilitate (AT) și peste pragul de
perceptibilitate (PT) pentru Cercon și Katana, pentru toate cele trei metode de
manufacturare. Între treimile mijlocie și incizală, valori peste AT au fost observate
pentru toate tipurile de restaurări din Nacera, Katana și Cercon monostratificat. Astfel,
din punct de vedere clinic, s-a demonstrat că există o diferență mare de culoare între
regiunea mijlocie si incizală, respectiv cervicală si incizală. Această diferență crescută a
culorii, poate fi explicată prin faptul că în treimea incizală coroanele au transluciditate
mai mare, iar contribuția substratului dentar (dintelui preparat) este mai mare în
treimea cervicală decât în cea incizală.
Apreciind contribuția fiecarui parametru la diferența totală de culoare între
regiunile coroanelor dentare, se poate observa că luminozitatea are o influență mai
mare comparativ cu ceilalți parametri, însă acolo unde sunt diferențe mici de culoare,
contribuția cromaticitatii este mai mare.
Pentru restaurările ale căror diferență de culoare este sub PT, acestea au fost
generate de diferența de saturație mare. Diferențele de culoare cele mai mici au fost
obținute între treimile cervicală și mijlocie pentru Cercon monostratificat, iar cele mai
mari în treimile cervical și incizal pentru Nacera monolitic.
Cea de a doua ipoteză nulă a fost respinsă deoarece au existat diferențe
semnificative între parametrii cromatici măsurați la nivelul restaurărilor realizate din
același tip de dioxid de zirconiu translucid, dar prin trei metode diferite de
manufacturare.
Pentru acest studiu s-a optat pentru forma precoloroată a dioxidul de zirconiu
translucid, a cărui structură chimică prezintă un adaus de oxizi metalici (oxid de fier,
oxid de bismut, oxid de ceriu) încorporați în pulberea materialului, compoziția fiind

114

omogenizată perfect, pentru a se obține valori similare ale parametrilor cromatici în
toată masa ceramică. Materialele ceramice translucide utilizate pentru stratificarea
restaurărilor monolitice, pulberea de dentină și smalț, conțin cantități variabile de
oxizi metalici, precum oxidul de sodiu (Na2O), oxidul de potasiu, alumină [3], oxid de
calciu și alți oxizi care îmbunătățesc proprietățile cromatice și fluorescența masei
ceramice [1].
Diferențe de culoare cele mai mari au fost calculate între varianta
monostratificată și monolitică, valorile fiind peste pragul de acceptabilitate, cu
excepția Cercon în treimea cervicală. Cu toate acestea, valorile difrențelor de culoare
nu au depășit valoarea de 3.6 unități, ceea ce înseamnă că din punct de vedere clinic,
există doar o nepotrivire moderată între aceste variante tehnologice.
Pentru varianta Nacera monostratificată și bistratificată s-a obținut cea mai
mare valoare a diferenței de culoare, valoarea depășind pragul de AT, iar tot pentru
Nacera în varianta bistratificat și monolitic s-a obținut valoarea cea mai mică a
diferenței de culoare, sub pragul de perceptibilitate. Diferențele de culoare au fost
generate în cea mai mare măsură de diferența de saturație a culorii, de croma.
Cea mai bună potrivire din punct de vedere vizual a fost între varianta
bistratificată si cea monolitică, în acest caz toate valorile diferențelor de culoare fiind
situate sub pragul de acceptabilitate.
Restaurările realizate din Katana monostratificat au prezentat valorile cele mai
ridicate ale parametrului L*, ale luminozității, iar valoarea cea mai mică a fost obținută
pentru Nacera bistratificat. Pentru Cercon monolitic s-a obținut valoarea cea mai mică
a parametrului cromatic a*, însemnând că prezintă o nuanță mai puțin roșiatică, iar
valoarea cea mai mare a acestui parametru s-a obținut pentru Nacera monostratificat.
În timp ce Nacera monolitic prezintă nuanța cea mai gălbuie, iar Katana
monostratificată are nuanța cea mai puțin gălbuie.
Totodată, s-au înregistrat diferențe pentru toți parametrii cromatici între
treimile incizală și mijlocie și incizală și cervicală, cu excepția parametrului a* pentru
Nacera. Totuși, parametri cromatici au fost asemănători pentru treimile cervicală și
mijlocie, pentru restaurările realizate din Katana și Cercon.
Restaurările monostratificate au prezentat cele mai mici diferențe cromatice
între treimile cervicală și mijlocie, cu excepția lui a* pentru Nacera, cele mai
importante diferențe cromatice fiind între treimile incizală și mijlocie și incizală și
cervicală, pentru toate materialele testate. Cele mai mici valori ale parametrilor L* și a*
au fost înregistrate pentru Nacera, iar a parametrului b* pentru Katana, la nivelul celor
trei segmente dentare. Totodată, valorile parametrilor C* și hº au fost diferite între
cele trei regiuni, cu excepția treimilor cervicală și mijlocie.
Pentru restaurările bistratificate, diferențele cele mai mari de luminozitate s-au
înregistrat între treimile incizală și mijlocie și treimile incizală și cervicală, parametrul
L* având valori apropiate pentru regiunile mijlocie și cervicală. Coroanele din Nacera
bistratificate au prezentat valorile parametrilor L* și a* cele mai reduse, pe întreaga

115

suprafață vestibulară, în timp ce Katana a prezentat valorile cele mai reduse ale
parametrului b*. Valorile parametrului C* au fost semnificativ diferite între regiuni, cu
excepția treimii cervicale și incizale, între care nu s-au găsit diferențe semnificative.
Totodată, valorile lui hº au variat semnificativ între regiuni, cu excepția treimilor
cervicală și mijlocie.
Rezutatele obținute sunt în concordanță cu cele ale lui Luo et al. [156], care în
studiul său a apreciat proprietățile optice ale restaurările din dioxid de zirconiu,
realizate prin metode tehnologice diferite, a concluzionat că spre deosebire de
restaurările monolitice, cele create prin presare sau stratificare a structurii din
zirconia cu materiale ceramice translucide, prezintă valori mai mari ale parametrilor
cromatici b* și C*, restaurările având un aspect mai gălbui, culoarea fiind mai saturată.
Totodată, asemănător studiului nostru, a concluzionat că restaurările monolitice
prezintă luminozitatea mai mare, comparativ cu cele stratificate cu materiale ceremice.
Totodată, Turgut [154] a concluzionat în studiul său că metodele diferite de
manufacturare, influențează proprietățile optice ale restaurărilor din zirconia. Astfel,
restaurările cu cut-back stratificate au prezentat o valoare mai mică a luminozității,
comparativ cu cele monolitice. Ayash et al [157] au studiat proprietățile optice ale
coroanelor din zirconia monolitice și stratificate cu ceramici translucide,
concluzionând că valorile cele mai mari ale parametrilor cromatici a* și b* s-au obținut
pentru restaurările stratificate.
Cea de a treia ipoteză nula a fost respinsă deoarece au existat diferențe
semnificative între parametrii cromatici ai restaurărilor din diferite tipuri comerciale
de dioxid de zirconiu translucid, realizate prin aceeași metodă de manufacturare.
Valorile tuturor paramterilor cromatici au fost diferite între toate tipurile de materiale
studiate, pentru toate metodele de manufacturare ale restaurărilor dentare.
Diferențele de culoare calculate între Cercon și Katana s-au situat sub pragul de
acceptabilitate, cu excepția treimii incizale pentru varianta monostratificată unde
valorile au depașit foarte puțin pragul, ceea ce înseamnă că din punct de vedere clinic,
aceste două materiale prezintă o compatibilitate cromatică foarte bună.
În rest, valorile diferențelor de culoare calculate între Cercon și Nacera,
respectiv Katana și Cercon s-au situat mult peste pragul de acceptabilitate. Contribuția
cea mai importantă în magnitudinea diferențelor de culoare a avut-o în acest caz
luminozitatea, însă o contribuție importantă este dată și de nuanță. De asemenea, acolo
unde valorile diferențelor de culoare au fost mai mici, contribuția cea mai importantă a
avut-o predominant saturația, și apoi nuanța.
Totuși, Nacera a prezentat luminozitatea cea mai redusă și tenta cea mai
verzuie, datorită valorii celei mai reduse a parametrul cromatic a* și gălbuie, datorită
valorii celei mai mari a parametrul cromatic b*.
116

6.6. Concluzii
În limita acestui studiu in vitro, am concluzionat că au existat diferențe
semnificative între parametrii cromatici ai restaurărilor frezate din dioxid de zirconiu.
Aceste diferențe au apărut atât între regiunile coronare analizate, cât și între coroane
obținute prin diferite metode tehnologice sau coroane realizate din materiale
aparținând unor firme diferite.
Luminozitatea a avut influența cea mai mare în diferențele de culoare dintre
regiunile coronare, însă acolo unde au fost diferențe mici de culoare, contribuția
cromaticitatii a fost mai mare. De asemenea, contribuția cromaticității a fost mai mare
în diferențele de culoare dintre coroanele realizate prin tehnici diferite.
Cele mai mici diferențe s-au obținut între varianta bistratificată si cea
monolitică, toate valorile fiind situate sub pragul de acceptabilitate. Diferențe de
culoare cele mai mari au fost calculate între varianta monostratificată și monolitică,
valorile fiind peste pragul de acceptabilitate.
În treimea incizală au fost înregistrare valorile cele mai mici ale parametrilor
optici ceea ce înseamnă că la acest nivel, luminozitatea, saturația culorii și nuanța sunt
minime.


117
7.
Crearea unei restaurări integral ceramice din
dioxid de zirconiu translucid
7.1. Introducere
În ultimii ani, evoluția tehnologică și introducerea noilor tipuri de sisteme
integral ceramice au dus la posibilitatea de a crea, într-o perioadă scurtă de timp,
restaurări dentare minim invazive, extrem de precise și armonios integrate în
cromatica arcadelor dentare, având capacitatea de a reproduce proprietățile optice ale
țesuturilor dentare, oferind restaurărilor un aspect estetic plăcut [90, 117]. În acord cu
tendințele moderne de a realiza restaurări interal ceramice estetice monolitice, a fost
creat dioxidul de zirconiu translucid, care îmbină rezistența mecanică crescută cu
proprietăți cromatice asemănătoare țesuturilor dentare naturale, având o gamă variată
de indicații clinice [159, 160, 161].
Pacienta A.D, în vârstă de 31 ani s-a prezentat în clinica de Protetică Dentară
pentru a rezolva o problemă recent apărută la nivelul molarului maxilar, 2.6. În
anamneză, pacienta a menționat faptul că în urmă cu 2 ani, la nivelul acestui molar a
fost realizat un tratament endodontic, finalizat prin crearea unei obturații coronare din
compozit fotopolimerizabil; în ultimile luni, pacienta a acuzat ușoară sensibilitate la
presiune, în timpul masticației. La examenul clinic s-a observat integritatea restaurării
coronare, nuanța țesuturile dentare fiind ușor modificată, prin scăderea luminozității
și creșterea saturației. La palparea în vestibul, pacienta a acuzat ușoară sensibilitate,
iar percuția în axul dintelui a fost pozitvă.

Examinarea clinică a fost completată de cea radiologică, prin realizarea unui
CBCT, care a evidențiat prezența unei leziuni periapicale localizată la nivelul rădăcinii
mezio-vestibulare, obțurația canalelor radiculare fiind incompletă și neomogenă.
Diagnosticul endodontic stabilit a fost cel de paraodontită apicală cronică
simptomatică, iar tratamentul a constat în realizarea unui retratament endodontic
corespunzător. Următoarea etapă a fost cea de realizare a restaurării coronare. După
evaluarea clinică a țesutului dur dentar restant, s-a optat pentru realizarea unei
reconstituiri coronare, urmată de aplicarea unei restaurări integral ceramice frezate

118

CAD/CAM. Planul de tratament a fost prezentat pacientei, iar aceasta a semnat
formularele de consimțământ informat.
Întrucât, pretențiile estetice ale pacientei au fost mari, s-a optat pentru
realizarea restaurării din dioxid de zirconiu translucid, un material ceramic cu
rezistență mecanică crescută și proprietăți optice îmbunătățite. Totodată, examinarea
clinică a fost completată și de examenul fotografic al arcadelor dentare, din față și
profil, cu arcadele în poziția de intercuspidare maximă (Fig. 24. a-c).

a. b.
Fig. 24.a. Situația inițială – profil dreapta Fig. 24.b. Situația inițială – profil stânga

c.
Fig.24.c. Situația inițială – imaginea arcadei maxilare

S-a realizat preparația dentară minim invazivă, cu limită precisă,
corespunzătoare aplicării unei restaurări integral ceramice monolitice cu stratificarea
ceramii translucide pe suprafața vestibulară. Spațiul creat prin preparație, de 1,0 mm
la nivel suprafeței ocluzale, orale și proximale și 1,2 mm la nivelul suprafeței
vestibulare, a fost verificat folosind cheia de silicon secționată sagital (vestibulo-oral).
Culoarea țesuturilor dentare adiacente a fost apreciată folosind cheia de culori VITA
clasic (Vitapan Classical, Vita Zahnfabrik, Bad Säckingen, Germany), iar nuanța
substratului dentar preparat a fost apreciată cu ajutorul cheii de culori pentru bonturi
IPS Natural Die Material (Ivoclar Vivadent, Schaan, Liechtenstein) (Fig 25. a,b).


119
a. b.
Fig. 25.a. Aprecierea vizuală a nuanței substratului dentar

Fig. 25.b. Aprecierea vizuală a nunței dinților adiacenți

S-a realizat amprentarea clasică a arcadei de lucru și arcadei antagoniste, fiind
înregistrate rapoartele ocluzale în poziția de intercuspidare maximă. În laboratorul de
tehnică dentară, utilizând scanerul D900L (3Shape, Copenhagen, Denmark) modelele
au fost scanate, obținându-se modelele virtuale tridimensionale ale pacientei, care au
fost suprapuse în articulatorul semiadaptabil virtual în intercuspidare maximă (Fig.
26). Folosind software-ul Exocad DentalCAD 2.4 (Exocad, Germany) a fost creat
designul supradimensionat al restaurării. În prima etapă au fost selectate limitele
cervicale ale preparației, apoi a fost selectat axul favorabil de inserție și dezinserție al
restaurării (Fig. 27. a,b).

a. b.
Fig.26. Modelele virtuale poziționate în poziția de intercuspidare maximă în articulatorul virtual

Fig. 27.a. Stabilirea limitelor exacte ale preparației dentare
Fig. 27.b. Stabilirea spațiului necesar cimentului de cimentare

Softul utilizat a generat un design inițial al coroanei dentare, care a fost ajustat
pentru a obține închiderea marginală corespunzătoare, morfologia optimă a
suprafețelor ocluzale, stabilirea cu acurațele a contactelor dentare cu suprafețele
dentare antagoniste și adiacente preparației, încadrarea restaurării în curbura arcadei
(Fig. 28. a,b ).

120

a. b.
Fig. 28.a. Designul virtual al restaurării generat de către softul Exocad DentalCAD 2.4
Fig. 28.b. Designul restaurării ajustat de tehnicianul dentar, cu marcarea ariei care va fi redusă
pentru crearea spațiului ceramicii de stratificare

Pentru a oferi restaurării monilitice un aspect estetic plăcut, s-a optat pentru
reducerea grosimii dioxidului de zirconiu la nivelul suprafeței vestibulare, în vederea
creării spațiului necesar stratificarii cu ceramică translucidă (Fig. 29. a-c).

a. b. c.
Fig.29.a. Designul restaurării cu reducerea grosimii suprafetei vestibulare, verificarea din față
Fig.29.b. Designul restaurării cu reducerea grosimii suprafetei vestibulare, verificarea din lateral
Fig.29.c. Designul restaurării cu reducerea grosimii suprafetei vestibulare, verificarea dinspre ocluzal

Astfel, forma finală a coroanei a fost modificată la nivelul suprafeței vestibulare,
prin reducerea grosimii de la valoarea de 1,2 mm la valoarea de 0,8 mm. Restaurarea a
fost frezată cu mașina de frezare în 5 axe Coritec 350i (imes-icore, Germany), dintr-un
bloc policromatic din dioxid de zirconiu translucid presinterizat (Katana Zirconia
Super Translucent Multi Layered, Kuraray Noritake Dental) de culoare A2 și
transluciditate crescută (HT). A urmat procesul de sinterizare termică folosind
cuptorul de ardere iSINT HT-S/SPEED (MIHM-VOGT Dental-Geratebau, Germany),
fiind respectate cu acuratețe etapele de sinterizare conform instrucțiunilor firmei
producătoare. În urma acestui proces termic, restaurarea a dobândit nuanța A2,
asemănătoare țesuturilor dure dentare adiacente (Fig.30. a,b).


121

a. b.
Fig. 30.a. Aspectul restaurării după frezare și sinterizare, din lateral

Fig. 30.b. Aspectul restaurării după frezare și sinterizare, dinspre ocluzal

A urmat proba coroanei monolitice în cavitatea bucală și s-a verificat adaptarea
marginală, refacerea punctelor de contact, integrarea armonioasă în morfologia și
cromatica arcadei dentare, alături de respectarea cu acuratețe a rapoartelor ocluzale
funcționale statice și dinamice (Fig. 31.a-c).

a. b.
c.
Fig.31.a. Aspectul clinic al restaurării după sinterizare, din lateral și ocluzal

Fig.31.b. Aspectul cromatic al restaurării după sinterizare, din lateral
Fig.31.c. Aspectul restaurării după sinterizare, în intercuspidare maximă, din normă frontală

Ulterior îndepărtării coroanei din cavitatea bucală, aceasta a fost dezinfectată și
sablată cu oxid de aluminiu 50 de microni pe suprafața vestibulară. Morfologia și
individualizarea finală a restaurării a fost creată de către tehnicianul dentar prin
aplicare de straturi successive de dentină și smalț de ceramică translucidă CZR

122

(Kuraray Noritake Dental Inc, Tokyo, Japonia) pe suprafața vestibulară a structurii din
dioxid de zirconiu translucid. În final, a fost aplicat un strat fin de glazură (CZR FC
Paste Glaze, Kuraray Noritake Dental Inc, Tokyo, Japonia), urmând procesul de
sinterizare respectând indicațiile producătorului (Fig. 32. a-i).

a. b. c.
Fig.32.a. Aspectul restaurării după aplicarea stratului de wash

Fig.32.b. Aspectul restaurării după arderea de wash
Fig.32.c. Aplicarea stratului de dentină

d. e. f.
Fig.32.d. Aplicarea efectelor cromatice

Fig.32.e. Aspectul restaurării după aplicarea stratului de smalț, din lateral
Fig.32.f. Aspectul restaurării după aplicarea stratului de smalț, dinspre ocluzal

g. h. i.
Fig.32.g. Aspectul final al restaurării, după aplicarea glazurii, din lateral

Fig.32.h. Aspectul final al restaurării, după aplicarea glazurii, dinspre ocluzal
Fig.32.i. Aspectul final al restaurării, după aplicarea glazurii, din lateral

Pentru a realiza adeziunea corespunzătoare, suprafața internă a coroanei a fost
tratată prin sablare cu pulbere de oxid de aluminiu, dimensiune particulelor fiind de 50
de microni, la presiune redusă, de 1,5 bari. Restaurarea a fost aplicată în baia cu
ultrasunete în alcool pentru 5 minute, pentru a se elimina impuritățile.
A urmat etapa clinică de verificare finală și cimentare a restaurării în cavitatea
orală, care a presupus atât pregătirea structurii ceramice, cât și a substratului dentar.
Inițial, a fost îndepărtată coroana provizorie și suprafața dentară a fost curățată,
folosind o pastă fără fluoruri (Proxyt RDA 36, Ivoclar Vivadent). S-a realizat proba

123

finală a restaurării monolitice pe preparația dentară, folosind o pastă try-in (Variolink
Esthetic Try-in Paste, Ivoclar Vivadent) de aceeași nuanță, neutră, cu cea a cimentului
care a fost folosit pentru fixarea de lungă durată. A urmat etapa de izolare cu diga
dentară, iar preparația a fost curățată prin sablare cu pulbere de oxid de aluminiu,
pentru 5 secunde, aplicarea de soluție de clorhexidină și uscare. Dinții adiacenți
preparației au fost izolați folosind benzi de teflon (Fig. 33).
Fig.33. Izolarea câmpului protetic

Suprafața internă a restaurării monolitice a fost decontaminată prin aplicarea
unei paste de curațare (Ivoclean, Ivoclar Vivadent), care o fost lăsată să acționeze timp
de 20 de secunde, urmând etapa de îndepărtare a acesteia, prin clătirea cu apă din
abundență, iar în final, restaurarea a fost uscată (Fig. 34). Pe suprafața internă a
restaurării ceramice s-a aplicat primerul (Z-prime, Bisco) care conține monomer fosfat
10-metacriloxidecil-dihidrogen (MDP) (Fig. 35), urmând aplicarea cimentului rășinic
autoadeziv, cu nuanța neutră, transparent (SpeedCEM Plus, Ivoclar Vivadent) (Fig. 36).
Fig.34. Aplicarea pastei de curațare pe suprafața internă a restaurării dentare

Fig.35. Aplicarea primerul cu monomer fosfat 10-metacriloxidecil-dihidrogen (MDP) pe suprafața
internă a restaurării dentare
Fig.36. Aplicarea cimentului rășinic autoadeziv pe suprafața internă a restaurării dentare

Restaurarea a fost aplicată pe preparația dentară, respectând axul de inserție,
fiind exercitată o presiune moderată pentru a permite refluarea excesului de ciment. S-
a inițiat fotopolimerizarea de 1-2 secunde, s-a îndepărtat excesul de ciment, s-a aplicat
glicerină și s-a continuat cu fotopolimerizarea câte 20 de secunde pentru fiecare
suprafață dentară. În final, s-a realizat analiza statică și dinamică a ocluziei dentare, iar
aspectul final al restaurării integral ceramice a fost unul plăcut (Fig. 37. a-c).

124

a. b.
Fig.37.a. Aspectul restaurării integral ceramice, după cimentare, din lateral

Fig.37.b. Aspectul restaurării integral ceramice, după cimentare, dinspre ocluzal

c.
Fig.37.c. Aspectul restaurării integral ceramice, după cimentare, din normă frontală
7.3. Rezultate
Restaurarea integral ceramică realizată prezintă un aspect estetic plăcut, fiind
integrată în forma arcadei dentare.
7.4. Discuții și Concluzii

Evoluția formidabilă a tehnologiei CAD-CAM oferă posibilitatea de a crea
restaurări integral ceramice de o mare acuratețe, într-o perioadă redusă de timp, cu
proprietăți mecanice și optice corespunzătoare. Dioxidul de zirconiu translucid este un
material ceramic utilizat cu success pentru crearea restaurărilor din zona posterioară a
arcadelor dentare. Deși prezintă proprietăți cromatice îmbunătățite, spre deosebire de
formula clasică, convențională a dioxidului de zirconiu, aspectul estetic al dioxidului de
zirconiu translucid este inferior restaurărilor realizate din materiale ceramice
sticloase. Posibilitatea de a crea restaurări monolitice cu cut-back vestibular și
stratificare de mase ceramice translucide reprezintă o inovație oferind restaurărilor
rezistența mecanică corespunzătoare la acțiunea forțelor ocluzale și un aspect estetic
deosebit.


125
8. Concluzii generale
Revizuirea literaturii de specialitate a evidențiat unele aspecte esențiale care pot
influența atât proprietățile unei restaurări integral ceramice realizată din dioxid de
zirconiu translucid, cât și direcțiile de cercetare din acest domeniu. Dioxidul de
zirconiu translucid, cu structură cubică, prezintă configurația moleculară și
proprietățile fizice diferite de dioxidul de zirconiu convențional, cu structură
tetragonală.
Astfel, transluciditatea și proprietățile cromatice ale dioxidului de zirconiu
convențional au fost îmbunătățite prin reducerea adaosului de oxid de aluminiu de la
valoarea de 0,25%, la valori mai mici de 0,05% și creșterea adaosului de oxid de lantan
la 0,2% moli și a conținutului de structură cubică cristalină, în detrimentul celei
tetragonale. Aceste modificări aduse compoziției chimice au îmbunătățit semnificativ
proprietățile optice izotropice ale materialului ceramic, prin așezarea spațială
ordonată, simetrică și uniformă a cristalelor de zirconia, sporind astfel capacitatea
materalului de a transmite lumina.
Temperatura și timpul de sinterizare reprezintă parametri importanți care pot
influența aspectul estetic al restaurărilor din dioxid de zirconiu translucid, aceștia
controlând dimensiunea și densitatea cristalelor din zirconia. Prin sinterizarea
restaurărilor la temperaturi cuprinse între 1350-15500 Celsius, scade dimensiunea și
densitatea cristalelor din zirconia, crescând astfel transluciditatea materialului
ceramic.
Structura cristalină cubică a zirconiei a fost stabilizată prin adaosul crescut de
oxizi de ytriu, de la 4moli% (4Y-TZP) până la 5-8moli% (5Y-TZP), cu rolul de a
împiedica trecerea cristalelor de zirconia din forma cubică în forma tetragonală.
Studiile realizate în lucrare au evidențiat că există un grad diferit de
transluciditate între variantele comerciale de dioxid de zirconiu monolitic precolorat,
cu codificare similară din punct de vedere al culorii și translucidității. Totodată, a fost
observată relația de invers proporționalitate dintre valorile parametrului de
transluciditate și grosimea eșantioanelor ceramice; astfel, odată cu creșterea grosimii
eșantioanelor, transluciditatea materialului ceramic a scăzut.
La ora actuală, glazurarea reprezintă una dintre modalitățile frecvent utilizate
de finisare a suprafețelor restaurărilor create din dioxid de zirconiu. Studiul influenței
glazurii asupra proprietăților optice ale acestui materialului ceramic, a evidențiat
faptul că procedura de glazurare a generat diferențe ale culorii și translucidității
eșantioanelor ceramice. Rezultate semnificativ statistice și cu relevanță clinică au fost
obținute mai ales pentru modificările parametrilor cromatici. Totodată, s-a constatat că

126

glazurarea reduce semnificativ rugozitatea suprafețelor eșantioanelor ceramice, în
mod diferit pentru cele patru tipuri de materiale ceramice studiate.
Analizând capacitatea de mascare a restaurărilor monolitice, s-a concluzionat că
după aplicarea glazurii, toate tipurile de dioxid de zirconiu monolitic studiate, au
prezentat diferențe semnificative de culoare, atunci când au fost testate pe cinci nuanțe
de substraturi discromice. Diferențele de culoare au fost generate de creșterea valorii
parametrului L* și scăderea valorilor parametrilor cromatici a * și b *. Astfel, a rezultat
faptul că grosimea și tipul comercial de material ceramic, alături de nuanța
substratului, influențează semnificativ capacitatea de mascare a eșantioanelor din
Studiul compatibilității cromatice între restaurările monolitice, monostratificate
(stratificate cu smalț) și bistratificate (stratificate cu dentină și smalț) din dioxid de
zirconiu translucid a evidențiat prezența diferenței de culoare între cele trei tipuri de
coroane de înveliș. Aceste diferențe s-au obținut atât între cele trei regiuni dentare
(cervical, mijlociu și incizal), cât și între coroanele ceramice obținute prin diferite
metode tehnologice sau coroanele realizate din materiale aparținând unor firme
diferite.
Rezultatele obținute au concluzionat că cea mai bună compatibilitate cromatică
s-a obținut între varianta monolitică și cea bistratificată, iar discrepanța cea mai mare
a culorii a fost evidențiată între varianta monolitică și monostratificată. Analizând
contribuția fiecărui parametrul cromatic la diferența totală de culoare, a rezultat că
luminozitatea a avut cea mai mare influență în diferențele de culoare dintre regiunile
coronare, însă acolo unde au fost înregistrate diferențe mici, contribuția cromaticitatii
a fost mai mare. De asemenea, contribuția cromaticității a fost mai mare în diferențele
de culoare dintre coroanele realizate prin tehnici diferite. În treimea incizală au fost
înregistrare valorile cele mai mici ale luminozității, saturației culorii și nuanței.
Dioxidul de zirconiu translucid este un material ceramic versatil, cu proprietăți
optice îmbunătățite și mecanice corespunzătoare, care prezintă o gamă variată de
indicații. Totuși, în funcție de particularitățile cazului cilinic, trebuie luate în
considerare o serie de aspecte legate de structura moleculară, proprietățile fizice și
modalitățile de manufacturare ale materialului ceramic, atunci când se indică pentru
realizarea restaurărilor integral ceramice.

127
9. Originalitatea şi contribuţiile inovative ale tezei

Studiile știintifice realizate în cadrul acestei lucrări de doctorat au prezentat
multiple direcții de cercetare și s-au axat pe analiza dioxidului de zirconiu translucid, un
material ceramic controversat, indicat pentru a crea restaurări integral ceramice. Studiile
oferă informații cu înaltă relevanță clinică privind proprietățile optice ale acestui material
dentar, fiind evidențiată strânsa corelație dintre transluciditatea dioxidului de zirconiu
translucid și grosimea restaurărilor, o caracteristică esențială, având în vedere tendințele
actuale de a realiza restaurări dentare minim invazive. Astfel, rezultatele obținute au
stabilit algoritmul de reducere a translucidității, pe măsura creșterii grosimii. Totodată,
studiile realizate au generat informații importante referitoare la lipsa de compatibilitate
cromatică dintre diferite tipuri comerciale de dioxid de zirconiu translucid, cu același cod
de culoare și transluciditate.
O altă direcție de cercetare, cu rezultate relevante din punct de vedere clinic, a fost
reprezentată de analiza influenței glazurii asupra proprietăților optice și capacității de
mascare a restaurărilor din dioxid de zirconiu translucid. Rezultatele obținute au
evidențiat capacitatea procedurii de glazurare de a modifica parametrii optici ai
materialului ceramic, fiind afectată în mică măsură transluciditatea dioxidului de zirconiu
translucid, dar fiind observate modificări semnificative ale culorii eșantioanelor ceramice.
Aceste date prezintă o importanță majoră, indicând faptul că o restaurare analizată înainte
de glazurare, poate avea un alt aspect coloristic după aplicarea glazurii finale, aspect ce
poate afecta integrarea estetică a restaurărilor dentare în armonie cu nuanța dinților sau
restaurărilor adiacente.
În plus, rezultatele studiilor au evidențiat faptul că valorile diferenței de culoare au
crescut odată cu creșterea grosimii ceramicii, după glazurare. Ca urmare, utilizarea mai
multor restaurări cu grosimi diferite, crește dificultatea de a obține potrivire cromatică.
Analizând capacitatea dioxidului de zirconiu translucid de a masca substraturi cu diferite
grade de discromii dentare, în raport cu grosimea eșantioanelor și aplicarea glazurii, a fost
dedusă strânsa corelație dintre grosimea eșantioanelor și capacitatea de mascare a
materialului ceramic. Rezultatele au indicat că indiferent de tipul de material ceramic
utilizat și nuanța discromiei, o opțiune pentru a obține un aspect estetic plăcut al
restaurărilor ceramice, este creșterea grosimii acestora.
Studiile realizate au evidențiat că aplicarea glazurii a îmbunătățit capacitatea de
mascare a eșantioanelor ceramice, care au prezentat luminozitate mai mare și saturație
mai redusă, indicând faptul că pentru restaurările monolitice din dioxid de zirconiu
translucid, aplicate pe un substrat discromic, o situație optică mai puțin favorabilă în
etapa de probă poate fi remediată prin aplicarea glazurii în laborator.

128

La ora actuală, literatura de specialitate oferă o gamă restrânsă de informații
referitoare la modalitatea în care diferitele metode de manufacturare ale restaurărilor din
dioxid de zirconiu translucid influențează proprietățile optice ale materialului ceramic.
Rezultatele studiului nostru prezintă o semnificație clinică majoră, întrucât au evidențiat
diferențele cromatice care apar între variantele de restaurări obținute prin tehnologii
diferite: monolitice, monostratificate (stratificate cu smalț) sau bistratificate (stratificate
cu dentină și smalț). Rezultatele obținute au concluzionat că cea mai bună
compatibilitate cromatică s-a obținut între varianta monolitică și cea bistratificată,
semnificând că în cavitatea bucală, pentru a obține o integrare cromatică a două restaurări
adicente, ele pot fi create prin aceste două metode tehnologice, în timp ce discrepanța cea
mai mare a culorii a fost evidențiată între varianta monolitică și monostratificată.
Totodată, rezultate studiul au evidențiat că indiferent de tipul de dioxid de zirconiu
translucid utilizat și metoda de manufacturare a restaurărilor, între treimea cervicală și
mijlocie, diferențele de culoare sunt cele mai reduse, discrepanțele cromatice importante
fiind observate între între treimea incizală și treimile mijlocie, respectiv cervicală. Aceste
rezultate au evidențiat influența majoră a nuanței substratului dentar asupra aspectul
estetic al restaurărilor integral ceramice. În treimea incizală luminozitatea, saturația
culorii și nuanța au fost minime.
Nu în ultimul rând, un element relevant pentru rezultatele obținute pe parcursul
acestor cercetări este eșalonarea metodologiei, de la studii efectuate pe eșantioane din
materiale comerciale frezate, spre analiza unor coroane realizate din aceleași variante
comerciale de zirconiu translucid, pentru a simula cât mai fidel comportarea optică a
materialului în condițiile tratamentului clinic.


129
REFERINŢE

1. McLaren EA, Cao PT. Ceramics in dentistry – Part I: Classes of Materials. Inside
dentistry.2009;5(9):433-422.
2. Ring ME. Dentistry: An Illustrated History. New York, NY: Harry N. Abrams Inc.; 1985.
3. Chu S, Ahmad I. A historical perspective on synthetic ceramic and traditional feldspathic
porcelain. Pract Proced Aesthet Dent. 2005;17(9):593-598. 
4. Gracis S, Thompson VP, Ferencz JL, Silva NRFA, Bonfante EA. A new classification system for
all-ceramic and ceramic-like restorative materials. Int J Prosthodont 2015;28:227–235.
5. Craig, R.G. 1993. Restorative dental materials. 9th Edn. Mosby: St.Louis.
6. Giordano R, McLaren EA. Ceramics overview: classification by microstructure and
processing methods. Compend Contin Educ Dent. 2010;31(9):682-700.
7. McLaren EA, Whiteman YY. Ceramics: Rationale for material selection. Inside dentistry.
2012;38-52.
8. Anusavice KJ, Shen C, Pawls HR. Phillips’ Science of Dental Materials, ed 12. St Louis:
Saunders, 2012.
9. Bajraktarova-Valjakova E, Korunoska-Stevkovska V, Kapusevska B, Gigovski N,
Bajraktarova-Misevska C, Grozdanov A. Contemporary Dental Ceramic Materials, A
Review: Chemical Composition, Physical and Mechanical Properties, Indications for Use. J
Med Sci 2018 Sep 25; 6(9): 1742–1755.
10. McLaren EA, Giordano RA. Zirconia-based ceramics: material properties, esthetics, and
layering techniques of a new veneering porcelain, VM9. Quintessence Dent Technol.
2005;28:99-111.
11. Zhang Y, Kelly, J.R. Dental ceramics for restoration and metal veneering. Dent. Clin. North
Am. 2017, 61,797–819,
12. Schweiger M, Höland W, Frank M, Drescher H, Rheinberger V. IPS Empress 2: a new
pressable high-strength glass-ceramic for esthetic all-ceramic restorations. Quintessence
Dent Technol. 1999;22:143-51).
13. Della Bona A, Mecholsky JJ Jr, Anusavice KJ. Fracture behavior of Lithia disilicate and
leucite based ceramics. Dent Mater. 2004;20(10):956-962.
14. Kelly JR. Dental ceramics: What is this stuff anyway? J Am Dent Assoc. 2008;139:4S–7.
15. Lohbauer U, Belli R, Abdalla AA, Goetz-Neunhoeffer F, Hurle K. Effect of sintering
parameters  on phase evolution and strength of dental lithium silicate glass-ceramics.
Dent. Mater. 2019, 35, 1360–1369. 

130

16. Li RWK, Chow TW, Matinlinna JP. Ceramic dental biomaterials and CAD/CAM technology:
State of  the art. J. Prosthodont. Res. 2014, 58, 208–216.
17. Ritzberger C, Schweiger M, Höland W. Principles of crystal phase formation in Ivoclar
Vivadent glass-ceramics for dental restorations. J Non Cryst Solids. 2016;432 Part A:137-
42.  
18. Rinke S, Pabel A-K, diger M, Ziebolz D. Chairside Fabrication of an all-ceramic partial
crown using a zirconia-reinforced lithium silicate ceramic. Case Rep Dent.
2016;2016:ID1354186.
19. Hallmann, L.; Ulmer, P.; Kern, M. Effect of microstructure on the mechanical properties of
lithium disilicate  glass-ceramics. J. Mech. Behav. Biomed. Mater. 2018, 82, 355–370.
20. Belli R, Wendler M, de Ligny D, Cicconi MR, Petschelt A, Peterlik H et al. Chairside
CAD/CAM materials. Part 1: measurement of elastic constants and microstructural
characterization. Dent Mater. 2017;33(1):84-98.
21. Wendler M, Belli R, Petschelt A, Mevec D, Harrer W, Lube T et al. Chairside CAD/CAM
materials. Part 2: flexural strength testing. Dent Mater. 2017;33(1):99-109.
22. Elsaka, S.E.; Elnaghy, A.M. Mechanical properties of zirconia reinforced lithium silicate
glass-ceramic. Dent. Mater. 2016;32,908–914.  
23. Scotii R, Catapano S, D’Elia A. A clinical evaluation of InCeram crowns. Int J Prosthodont
1995;8(4):320-323.
24. Shembish FA, Tong H, Kaizer M, Janal MN, Thompson VP, Opdam NJ, Zhang Y. Fatigue
resistance of CAD/CAM resin composite molar crown. Dent Mater 2015;1-11.
25. Magne P, Belser U. Bonded Porcelain Restorations in the Anterior Dentition: A Biomimetic
Approach. Quintessence Publishing. 2002.
26. McLaren EA, White SN. Glass infiltrated zirconia-alumina-based ceramic for crowns and
fixed partial dentures. Clinical and laboratory guidelines. Quintessence of dental
technology 2000;7-26.
27. Lăzărescu F et.al. Incursiune în estetica dentară. București 2013.
28. Chu SJ, Devigus A, Paravina RD, Mieleszko AJ. Fundamentals of Color: Shade Matching and
Communication in Esthetic Dentistry. Quintessence Publishing Company Incorporated;
2010. 1-157p.  
29. Ragain JC. A Review of Color Science in Dentistry: The Process of Color Vision. J Dent Oral
Disord Ther. 2015;3(1):1-4.
30. Judd DB, Wyszecki G. Color in business, science and industry. 3th ed. New York: Wiley;
1975.
31. Dudea Diana. Notiuni de examinare in estetica dento-faciala. Cluj Napoca: Colorama; 2010.
163–204 p.
32. Jacobs GH. The discovery of Spectral Opponency in visual systems and its impact on
understanding the neurobiology of color vision. J Hist Neurosci. 2014;23(3):287-314.
33. Hunt RWG, Pointer MR. Measuring Color. 4th ed. Chichester: John Wiley & Sons; 2011.

131

34. Berns RS. Billmeyer and Saltzman's Principles of Color Technology. 3rd ed. New York: John
Wiley & Sons; 2000.  
35. Della Bona A. Color and Appearance in Dentistry. Springer 2020.
36. Commission Internationale de l’Eclairage. Colorimetry: technical report. CIE Pub. no. 15.3.
Vienna: Bureau de la CIE; 2004;3:20-1.   
37. Perez MM, Ghinea R, Herrera LJ, Ionescu AM, Pomares H, Pulgar R, Paravina RD. Dental
ceramics: A CIEDE2000 acceptability thresholds for lightness, chroma and hue
differences. J Dent. 2011;39S:e37-344.
38. Pecho OE, Ghinea R, Alessandretti R, et.al. Visual and instrumental shade matching using
CIELAB and CIEDE2000 color difference formulas. Dent Mater. 2016;32(1):82-92.
39. Pecho OE, Ghinea R, Perez MM, et al. Influence of Gender on Visual Shade Matching in
Dentistry. J Esthet Restor Dent. 2017;29(2):E15-E23.
40. Paravina RD, Ghinea R, Herrera LJ, et al. Color difference thresholds in dentistry. J Esthet
Restor Dent. 2015;27:S1–S9.
41. Salas M, Lucena C, Herrera LJ, Yebra A, Della Bona A, Pérez MM. Translucency thresholds
 for dental materials. Dent Mater. 2018;34(8):1168–74.
42. Manauta J, Salat A. Layers. An Atlas of Composite Resin Stratification. Quintessence
Publishing. 2012.
43. Kielbassa AM, Beheim-Schwarzbach NJ, Neumann K, Zantner C. In vitro comparison of
visual and computer-aided pre and post-tooth shade determination using various home
bleaching procedures. J of Prosthet Dent. 2009;101(2):40-45.
44. Douglas RD. Precision of in vitro colorimetric assessments of teeth. J Prosthet Dent.
1997;77(5):464-470.
45. Khurana R, Tredwin CJ, Weisbloom M, Moles DR. A clinical evaluation of the individual
repeatibility of three commercially available color measuring devices. Brit Dent J.
2007;203:675-680.
46. Yuan JC, Brewer JD, Monaco EA, Davis EL. Defining a natural tooth color space based on a
3-dimensional shade system. J Prosthet Dent. 2007;98(2):110-119.
47. Vichi A, Louca C, Corciolani G, Ferrari M. Color related to ceramic and zirconia
restorations: A review. Dental Materials 2011; 27: 97- 108.
48. Raptis NV, Michalakis KX, Hirayama H. Optical behaviour of current ceramic systems.
International Journal of Periodontics and Restorative Dentistry 2006; 26: 31-41.
49. O’Boyle KH, Norling BK, Cagna DR, Phoenix RD. An investigation of new metal framework
design for metal ceramic restorations. J Prosthet Dent 1997; 78: 295-301.
50. Christensen GJ. Choosing an all-ceramic restorative material: porcelain-fused-to-metal or
zirconia based? J Am Dent Assoc 2007; 138: 662-5.
51. Liu PR, Isenberg BP, Leinfelder KF. Evaluating CAD/CAM generated ceramic veneers. J Am
Dent Assoc 1993;6:231-248.
52. Zhang Y. Making yttria-stabilized tetragonal zirconia translucent. Dent Mater.
2014;30:1195-1203.  

132

53. Manziuc M, Gasparik C, Negucioiu M, Constantiniuc M, Burde A, Vlas I, Dudea D. Optical
properties of translucent zirconia: A review of the literature. The EuroBiotech Journal
2019;3(1):45-51.
54. Volpato CAM, Garbelotto LG, Fredel MC, et al. Application of zirconia in dentistry:
Biological, mechanical and optical considerations. In: Sikalidis C (ed). Advances in
Ceramics: Electric and Magnetic Ceramics, Bioceramics, Ceramics and Environment. New
York: In- Tech, 2011.
55. Kingery WD, Bowen HK, Uhlmann DR. Introduction to Ceramics, ed.2. New York: John
Wiley, 1976.  
56. Helvey GA. Zirconia and computer-aided design/computer-aided manufacturing
(CAD/CAM) dentistry. Funct Esthet Restorative Dent 2007; 1: 28-39. 
57. Yanagida H, Kawamoto K, Miyayama M. Chemistry of ceramics. Chichester,
England:Wiley,1996: 226-228; 247-9. 
58. Deville S, Gremillard L, Chevalier J, Fantozzi G. A critical comparison of methods for the
determination of the aging sensitivy in biomedical grade yttria-stabilized zirconia. J
Biomed Mater Res 2005;72:239–245.
59. Lawson S. Environmental degradation of zirconia ceramics. J Eur Ceram Soc 1995;15:485–
502.
60. Denry I, Kelly JR. State of the art of zirconia for dental applications. Dent Mater. 2008;
24(3): 299-307.
61. Christel P, Meunier A, Heller M, Torre JP, Peille CN. Mechanical properties and short-term
in-vivo evaluation of yttrium-oxide-partially-stabilized zirconia. J Biomed Mater Res
1989;23:45-61.
62. KobayashiK,KuwajimaH,MasakiT.1980.Phase change and mechanical properties of ZrO2-
Y2O3 solid electrolyte after ageing. Solid State Ion. 3/4:489–93.
63. Chen YM, Smales RJ, Yip KH, Sung WJ. Translucency and biaxial flexural strength of four
ceramic core materials. Dent Mater 2008; 24: 1506-11.  
64. Kelly JR, Nishimura I, Campbell SD. Ceramics in dentistry: historical roots and current
perspectives. J Prosthet Dent 1996; 75: 18-32.
65. Galip Gurel. The Science and Art of Porcelain Laminate Veneers. Quintessence Publishing.
Germany, 2003, pp.159-204.  
66. Yang D, Raj R, Conrad H. Enhanced sintering rate of Zirconia (3Y-TZP) through the effect of
a weak dc electric field on grain growth. J Am Ceram Soc 2010; 93: 2935-7.
67. Li JF, Watanabe R. Phase Transformation in Y2O3-Partially-Stabilized ZrO2 Polycrystals of
Various Grain Sizes during Low-Temperature Aging in Water. J Am Ceram Soc 1998; 81:
2687-91.
68. Casolco SR, Xu J, Garay JE. Transparent/translucent polycrystalline nanostructure yttrium
stabilized zirconia with varying colors. Scr Mater 2008; 58: 516-9.
69. Jiang L, Liao Y, Wan Q, Li W. Effects of sintering temperature and particle size on the
translucency of zirconium dioxide dental ceramic. J Mater Sci 2011; 22: 2429-35. 

133

70. Tong H, Tanaka CB, Kaizer MR, Zhang Y. Characterization of three commercial Y-TZP
ceramics produced for their high-translucency, high-strength and high-surface area.
Ceram Int. 2016; 42(1 Pt B): 1077-85.
71. Chang YY: Maximizing esthetic results on zirconia-based restorations. Gen Dent
2011;59:440-445
72. Wang F, Takahashi H, Iwasaki N: Translucency of dental ceramics with different
thicknesses. J Prosthet Dent 2013;110:14-20  
73. Harada K, Raigrodski AJ, Chung KH, et al. A comparative evaluation of the translucency of
zirconias and lithium disilicate for monolithic restorations. J Prosthet Dent 2016; 116(2):
257-63.
74. Zhang H, Li Z, Kim B-N, Morita K, Yoshida H, Hiraga K, et al. Effect of alumina dopant on
transparency of tetragonal zirconia. J Nanomater 2012;2012:1-5.
75. Yamashita I, Tsukuma K. Light scattering by residual pores in transparent zirconia
ceramics. J Ceram Soc Jpn 2011;119:133–5.
76. Wang Y, Huang H, Gao L, Zhang F. Investigation of a new 3Y-stabilized zirconia with an
improved optical property for applications as a dental ceramic. J Ceram Process Res 2011;
12: 473-476.
77. Tuncel I, Turp I, Usumez A: Evaluation of translucency of monolithic zirconia and
framework zirconia materials. J Adv Prosthodont 2016;8:181-186  
78. Kim MJ, Ahn JS, Kim JH, Kim HY, Kim WC. Effects of the sintering conditions of dental
zirconia ceramics on the grain size and translucency. J Adv Prosthodont 2013; 5: 161-6.
79. Harianawala HH, Kheur MG, Apte SK, Kale BB, Sethi TS, Kheur SM. Comparative analysis of
transmittance for different types of commercially available zirconia and lithium disilicate
materials. J Adv Prosthodont 2014 ;6: 456-61.
80. Lucas TJ, Lawson NC, Janowski GM, Burgess JO. Effect of grain size on the monoclinic
transformation, hardness, roughness, and modulus of aged stabilized zirconia. Dent Mater
2015; 31: 1487-92.
81. Wang SF, Zhang J, Luo DW, Gu F, Tang DN, Dong ZL, et al. Transparent ceramics: processing
materials and applications. Prog Solid State Chem 2013; 41: 20-54.
82. Zhang HB, Kim BN, Morita K, Yoshida H, Lim JH, Hiraga K. Optimization of high-pressure
sintering of transparent zirconia with nano-sized grains. J Alloy Compd. 2010; 508: 196-
199.
83. Stawarczyk B, Emslander A, Roos M, et al: Zirconia ceramics, their contrast ratio and grain
size depending on sintering parameters. Dent Mater J 2014;33:591-598.
84. Stawarczyk B, Ozcan M, Hallmann L, et al: The effect of zirconia sintering temperature on
flexural strength, grain size, and contrast ratio. Clin Oral Investig 2013;17:269-274.
85. Matsuzaki F, Sekine H, Honma S, et al: Translucency and flexural strength of monolithic
translucent zirconia and porcelain-layered zirconia. Dent Mater J 2015;34:910-917.
86. Johansson C, Kmet G, Rivera J, et al. Fracture strength of monolithic all-ceramic crowns
made of high translucent yttrium oxide- stabilized zirconium dioxide compared to

134

porcelain-veneered crowns and lithium disilicate crowns. Acta Odontol Scand
2014;72:145-153.
87. Beuer F, Stimmelmayr M, Gueth JF, et al. In vitro performance of  full-contour zirconia
single crowns. Dent Mater 2012;28:449-456.
88. Watts DC, Cash AJ. Analysis of optical transmission by 400-500 nm visible light into
aesthetic dental biomaterials. J Dent 1994; 22: 112- 7.  
89. Devigus A, Lombardi G: Shading Vita YZ substructures: influence on value and chroma,
part I. Int J Comput Dent 2004;7:293-301.
90. Mazda J. Shining a light on translucent zirconia. Inside Dentistry 2017;Volume 13, Issue 8.
91. Mahshid M, Berijani N, Sadr SJ, et al: Effect of coloring-by-dipping on microtensile bond
strength of zirconia to resin cement. J Dent 2015;12:414-423.
92. Jiang L, Wang CY, Zheng SN, et al: Effect of Fe2O3 on optical properties of zirconia dental
ceramic. Chin J Dent Res 2015;18:35-40
93. Ueda K, Guth JF, Erdelt K, et al: Light transmittance by a multi-coloured zirconia material.
Dent Mater J 2015;34:310-314.
94. Vichi A, Sedda M, Fonzar RF, Carrabba M, Ferrari M. Comparison of contrast ratio,
translucency parameter, and flexural strength of traditional and “augmented
translucency” zirconia for CEREC CAD/CAM System. J Esthet Restor Dent 2016; 28: 32-9.
95. Zesewitz T, Knauber W, Nothdurft FP. Fracture resistance of a selection of full-contour all-
ceramic crowns: an in vitro study. Int J Prosthodont 2014; 27: 264-6.
96. Preis V, Behr M, Hahnel S, Handel G, Rosentritt M. In vitro failure and fracture resistance of
veneered and full-contour zirconia restorations. J Dent 2012; 40: 921-8. 
97. Sun T, Zhou S, Lai R, Liu R, Ma S, Zhou Z, et al. Load-bearing capacity and the recommended
thickness of dental monolithic zirconia single crowns. J Mech Behav Biomed Mater 2014;
35: 93-101.
98. Vichi A, Carrabba M, Paravina R, Ferrari M. Translucency of ceramic materials for CEREC
CAD/CAM System. J Esthet Restor Dent 2014; 26(4): 224-31.
99. Tabatabaian F, Taghizade F, Namdari M. Effect of coping thickness and background type on
the masking ability of a zirconia ceramic. J Prosthet Dent 2017;119:159-65.
100. Oh S-H, Kim S-G. Effect of abutment shade, ceramic thickness, and coping type on the final
shade of zirconia all-ceramic restorations: in vitro study of color masking ability. J Adv
Prosthodont 2015;7:368-74.
101. Nakamura K., Harada A., Inagaki R., Kanno T., Niwano Y., Milleding P. Fracture resistance
of monolithic zirconia molar crowns with reduced thickness. Acta Odontol Scand.
2015;73:602–608.
102. Beuer F, Aggstaller H, Edelhoff D, Gernet W. Effect of preparation design on the fracture
resistance of zirconia crown copings. Dent Mater J. 2008;27:362–367
103. McLaren EA, Lawson N, Choi J, Kang J, Trujillo C. New high-translucent cubic-phase-
containing zirconia. Inside Dental Technology. 2017;26-35.

135

104. Mitov G, Heintze SD, Walz S, Woll K, Muecklich F, Pospiech P. Wear behavior of dental Y-
TZP ceramic against natural enamel after different finishing procedures. Dental Materials
2012;28:909–18.
105. Stawarczyk B, Ozcan M, Schmutz F, et al. Two-body wear of monolithic, veneered and
glazed zirconia and their corresponding enamel antagonists. Acta Odontol Scand 2013;
71: 102-112.
106. Burgess JO, Janyavula S, Lawson NC, Lucas TJ, Cakir D. Enamel wear opposing polished
and aged zirconia. Operative Dentistry 2014;39:189–94.
107. Janyavula S, Lawson N, Cakir D, Beck P, Ramp LC, Burgess JO. The wear of polished and
glazed zirconia against enamel. The Journal of Prosthetic Dentistry 2013;109:22–9.
108. Mundhe K, Jain V, Pruthi G, et al. Clinical study to evaluate the wear of natural enamel
antagonist to zirconia and metal ceramic crowns. J Prosthet Dent. 2015;114:358-363.
109. Curtis AR, Wright AJ, Fleming GJ. The influence of surface modification techniques on the
performance of a Y-TZP dental ceramic. Journal of Dentistry 2006;34:195–206.
110. https://brasselerusadental.com/products/dialite-zr
111. Strassler HF, Guilherme S. Contemporary dental cements to meet the challenges of
today’s restorative dentistry. Funct Esthet Restor Dent 2007;1:44-49.
112. Byoung I. Suh. Principles of Adhesion Dentistry. A Theoretical and Clinical Guide for
Dentists. AEGIS Publications, 2013.
113. Blatz MB, Sadan A, Kern M. Ceramic restorations. Comped Contin Educ Dent
2004;25:412-416.
114. Blatz MB, Sadan A, Kern M, Bulot D, Holst S. Influence of surface on the long-term bond to
zirconia. J Dent Res 2004;83:IADR abstract 1543.
115. Blatz M, Alvarez M, Sawyer K, Brindis M. How to Bond Zirconia: The APC Concept.
Compedium of Continuing Education in Dentistry, Octomber 2016;9:611-618.
116. Strassler HF, Guilherme S. Contemporary dental cements to meet the challenges of
today’s restorative dentistry. Funct Esthet Restor Dent 2007;1:44-49.
117. Baldissara P, Llukacej A, Ciocca L, Valandro FL, Scotti R. Translucency of zirconia copings
made with different CAD/CAM systems. J Prosthet Dent. 2010;104:6-12.  
118. Zhang Y, Lawn BR. Novel zirconia materials in dentistry. J Dent Rest. 2018;97:140-147.
119. Tanaka CB, Ballester RY, De Souza GM, et al. Influence of residual thermal stresses on the
edge chipping resistance of PFM and veneered zirconia structures: experimental and
FEA study. Dent Mater. 2019;35(2):344-355.
120. Malkondu O, Tinastepe N, Kazazoglu E. Influence of type of cement on the color and
translucency of monolithic zirconia. J Prosthet Dent. 2016;116:902-908.
121. Spink LS, Rungruanganut P, Megremis S, Kelly JR. Comparison of an   absolute and
surrogate measure of relative translucency in dental   ceramics. Dent Mater.
2013;29:702-707.

136

122. Alp G, Subasi MG, Johnston WM, Yilmaz B. Effect of surface treatments   and coffee
thermocycling on the color and translucency of CAD/CAM   monolithic glass-ceramic. J
Prosthet Dent. 2018;120(2):263-268.
123. Skyllouriotis AL, Yamamoto HL, Nathanson D. Masking properties of ceramics for veneer
restorations. J Prosthet Dent. 2017;118:517-523.
124. Vichi A, Fonzar RF, Goracci C, Carrabba M, Ferrari M. Effect of   finishing and polishing on
roughness and gloss of lithium disilicate and lithium silicate zirconia reinforced glass
ceramic for CAD/CAM systems. Oper Dent. 2018;43:90-100.
125. Lee WF, Feng SW, Lu YJ, Wu HJ, Peng PW. Effects of two surface finishes on the color of
cemented and colored anatomic-contour zirconia crowns. J Prosthet Dent. 2016;116:264-
268.
126. Kim HK, Kim SH, Lee JB, Ha SR. Effects of surface treatments on the translucency,
opalescence, and surface texture of dental monolithic zirconia ceramics. J Prosthet Dent.
2016;115:773-779.
127. Nogueira AD, Della Bona A. The effect of a coupling medium on color and translucency of
CAD-CAM ceramics. J Dent. 2013;41(suppl 3):e18-e23.
128. Sharma G, Wu W, Dalal EN. The CIEDE2000 color-difference formula: implementation
notes, supplementary test data and mathemati- cal observations. Color Res Appl.
2005;30:21-30.
129. Manziuc M, Gasparik C, Burde A, Colosi H, Negucioiu M, Dudea D. Effect of glazing on
translucency, color, and surface roughness of monolithic zirconia materials. J Esthet
Restor Dent 2019;31(5):478-485.
130. Eichner K, Kappert H. Zahnarzliche Werkstoffe und Ihre Verarbeitung, Band 1, 8. Auflage.
Stuttgart: Thieme; 2005.
131. Tabatabaian F. Color aspect of monolithic zirconia restorations: a review of the literature.
J Prosthodont. 2019;28(3):276-287.
132. Kim HK, Kim SH. Optical properties of pre-colored dental monolithic zirconia ceramics. J
Dent. 2016;55:75-81.
133. Kim HK, Kim SH, Lee JB, Han JS, Yeo IS, Ha SR. Effect of the amount of thickness reduction
on color and translucency of dental monolithic zirconia ceramics. J Adv Prosthodont.
2016;8:37-42.
134. Sulaiman T, Abdulmajeed AA, Donovan TE, et al. Optical properties and light irradiance of
monolithic zirconia at variable thicknesses. Dent Mater. 2015;31:1180-1187.
135. Church TD, Jessup JP, Guillory VL, Vandewalle KS. Translucency and strength of high-
translucency of monolithic zirconium oxide materials. Gen Dent. 2017;65:48-52.
136. Subasi MG, Alp G, Johnston WM, Ylmaz B. Effect of thickness on optical properties of
monolithic CAD-CAM ceramics. J Dent. 2018;71:38-42.
137. Kim HK, Kim SH. Effect of the number of coloring liquid applications on the optical
properties of monolithic zirconia. Dent Mater. 2014;30: 229-237.
138. Rosenblum MA, Schulman A. A review of all-ceramic restorations. J Am Dent Ass

137

139. Goldstein RE, Siranli S, Haywood VB, Caughman WF. Management of Stained and
Discolored Teeth. In: Goldstein RE, Chu SJ, Lee EA, Stappert CFJ, editors. Ronald E.
Goldstein’s Esthetics in Dentistry, Third Edition, New Jersey: John Wiley and Sons Inc.;
2018, p.667–91.
140. Pieger S, Salman A, Bidra AS. Clinical outcomes of lithium disilicate single crowns and
partial fixed dental prostheses: a systematic review. J Prosthet Dent 2014;112:22-30.  
141. Mariscal Muñoz E, Longhini D, Gutierres Antonio S, Adabo GL. The   effects of mechanical
and hydrothermal aging on microstructure and biaxial flexural strength of an anterior and
a posterior monolithic zirconia. J Dent 2017;63:94-102.
142. Johnston WM. Review of translucency determinations and applications   to dental
materials. J Esthet Restor Dent 2014;26:217-23.
143. Della Bona A, Nogueira AD, Pecho O. Optical properties of CAD– CAM ceramic systems. J
Dent 2014;42:1202-9.
144. Denry I, Kelly JR. Emerging ceramic-based materials for dentistry. J Dent   Rest
2014;93:1235-42.
145. Alp G, Subasi MG, Seghi RR, Johnston WM, Yilmaz B. Effect of shading technique and
thickness on color stability and translucency of new generation translucent zirconia. J
Dent 2018;73:19-23.
146. Luo MR, Cui G, Rigg B. The development of the CIE 2000 colour- difference formula:
CIEDE2000. Color Res Appl 2001;26:340-50.
147. Manziuc M, Gasparik C, Burde A, Dudea D. Color and masking properties of translucent
monolithic zirconia before and after glazing. J Prosthodont Res 2020 Oct 29.
148. Kim H-K, Kim S-H, Lee J-B, Han J-S, Yeo I-S. Effect of polishing and glazing on the color and
spectral distribution of monolithic zirconia. J Adv Prosthodont 2013;5:296-304.
149. Basegio MM, Pecho OE, Ghinea R, Perez MM, Della Bona A. Masking ability of indirect
restorative systems on tooth-colored resin substrates. Dent Mater 2019;35:e122-30.
150. Chang J, Da Silva JD, Sakai M, Kristiansen J, Ishikawa-Nagai S. The optical effect of
composite luting cement on all ceramic crowns. J Dent 2009;37:937-43.
151. Tabatabaian F, Motamedi E, Sahabi M, Torabzadeh H, Namdari M. Effect of thickness of
monolithic zirconia ceramic on final color. J Prosthet Dent 2017;120:257-62.
152. Ozer F, Naden A, Turp V, Mante F, Sen D, Blatz MB. Effect of thickness and surface
modifications on flexural strength of monolithic zirconia. J Prosthet Dent 2018;119:987-
93.
153. Mohammadi-Bassir M, Babasafari M, Rezvani MB, Jamshidian M. Effect of coarse grinding,
overglazing, and 2 polishing systems on the flexural strength, surface roughness, and
phase transformation of yttrium- stabilized tetragonal zirconia. J Prosthet Dent
2017;118:658-65.
154. Turgut S. Optical properties of currently used zirconia-based esthetic restorations
fabricated with different techniques. J Esthet Restor Dent. 2019;1-8.
155. Raigrodski AJ: Contemporary materials and technologies for   all-ceramic fixed partial
dentures: a review of the literature. J   Prosthet Dent 2004;97:557-562.

138

156. Luo XP, Zhang L. Effect of veneering techniques on color and translucency of Y-TZP. J
Prosthodont. 2010;19:465-470.
157. Ayash GM, Ossman E, Segaan LG, Rayyan M, Joukhadar C. Influence of core color on final
shade reproduction of zirconia crown in dingle central incisor situation – An in vivo study.
J Clin Exp Dent. 2020;12(1):e46-51.
158. Bomicke W, Rammelsberg P, Stober T, Schmitter M. Short-term prospective clinical
evaluation of monolithic and partially veneered zirconia single crowns. . J Esthet Restor
Dent. 2016;1-9.
159. Della Bona A, Kelly R. The clinical success of all-ceramic restorations. J Am Dent Assoc.
2008;139:8S-13S.
160. Silva LHD, Lima E, Miranda RBP, et al. Dental ceramics: a review of new materials and
processing methods. Braz Oral Res. 2017;31 (suppl 1):e58.
161. Bahannan SA, Awad MA. Effect of porcelain shade and application time on shade
reproduction. J Prosthodont. 2018;27:227-231.

Teza+Doctorat+Manziuc+Manuela Maria

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza+Doctorat+Manziuc+Manuela Maria

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “IULIU HAŢIEGANU”CLUJ-NAPOCA

2 Manziuc Manuela Maria

Studii privind proprietățile

Doctorand Manuela Maria Manziuc

Conducător de doctorat Prof.dr. Diana Dudea

4 Manziuc Manuela Maria

1. Manziuc M, Gasparik C, Negucioiu M, Constantiniuc M, Burde A, Vlas I, Dudea

2. Manziuc M, Gasparik C, Burde A, Colosi H, Negucioiu M, Dudea D. Effect of

6 Manziuc Manuela Maria

STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII 17

8 Manziuc Manuela Maria

10 Manziuc Manuela Maria

ABREVIERI UTILIZATE ÎN TEXT

12 Manziuc Manuela Maria

Aspectul fizionomic reprezintă una dintre particularitățile care definesc

14 Manziuc Manuela Maria

16 Manziuc Manuela Maria

Studii privind proprietățile optice ale coroanelor integral ceramice

18 Manziuc Manuela Maria

1. Clasificarea și proprietățile generale ale

1. 1. Clasificarea în funcție de microstructură, proprietăți,

20 Manziuc Manuela Maria

1.1.1. Ceramica sticloasă

22 Manziuc Manuela Maria

24 Manziuc Manuela Maria

26 Manziuc Manuela Maria

1.1.3. Materiale hibride

1.2. Clasificarea în funcție de procedeul tehnologic de

28 Manziuc Manuela Maria

1.2.1. Sisteme ceramice de tipul stratificare și sinterizare

1.2.2. Sisteme ceramice de presare sau injectare

1.2.3. Sisteme ceramice de infiltrare cu sticlă a unor structuri

1.2.4. Sisteme ceramice frezabile prin tehnologia digitală CAD/CAM

30 Manziuc Manuela Maria

2. Caracteristice culorii în medicina dentară

2. 1. Proprietăți cromatice și moduri de exprimare

32 Manziuc Manuela Maria

34 Manziuc Manuela Maria

2.2. Alte proprietăți optice (transluciditate, opacitate,

36 Manziuc Manuela Maria

2.3.3. Discromiile dentare

38 Manziuc Manuela Maria

2.4. Metode de apreciere a culorii

2.5. Metode instrumentale de apreciere a culorii

40 Manziuc Manuela Maria

42 Manziuc Manuela Maria

44 Manziuc Manuela Maria

46 Manziuc Manuela Maria

48 Manziuc Manuela Maria

3. Studiu 1. Proprietățile optice ale dioxidului de

50 Manziuc Manuela Maria

52 Manziuc Manuela Maria

3.3. Material şi metodă

Fig.1. Selecția articolelor incluse în studiu

54 Manziuc Manuela Maria

56 Manziuc Manuela Maria

58 Manziuc Manuela Maria

60 Manziuc Manuela Maria

62 Manziuc Manuela Maria

64 Manziuc Manuela Maria

4. Studiu 2. Influența glazurii asupra proprietăților

66 Manziuc Manuela Maria

4.2. Ipoteza de lucru

4.3. Material şi metodă

Fig. 4. Înregistrarea parametrilor cromatici CIELab* ai eșantionului ceramic suprapus peste a)

Pentru fiecare eșantion ceramic au fost înregistrați parametrii optici CIELab*