UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE

SPECIALIZAREA C.E.P.A.

HIDROGENAREA ULEIURILOR
VEGETALE

PROFESOR: dr. ing. PETRE SAVESCU

STUDENT: SOLONARU CONSTANTIN

 Uleiurile vegetale sunt amestecuri naturale complexe din lipide simple
(gliceride şi ceruri), lipide compuse (fosfatide, sulfolipide) şi substanţe rezultate
din hidroliza primelor două categorii (alcooli, steroli, acizi graşi, carotenoide,
vitamine, liposolubile), gliceridele reprezentând 97,5-99 % din materiile grase
vegetale.

Prin rolul şi importanţa lor, uleiurile vegetale îşi găsesc întrebuinţare atât

în alimentaţie, cât şi ca materii prime pentru diferite industrii. În urma prelucrării
materiilor prime, în fabricile de ulei se obţin ca produse finite uleiuri
comestibile, uleiuri tehnice, uleiuri hidrogenate, uleiuri interesterificate şi
margarină. Dintre uleiurile comestibile şi tehnice fabricate în ţara noastră, cele mai
importante sunt de floarea soarelui, soia, rapiţă, in, germeni de porumb şi ricin.

Hidrogenarea este o reacție chimica prin care un compusul

chimic reacționează cu hidrogenul molecular (H2), de obicei în prezența
unui catalizator metalic de nichel, paladiu sau platină. Hidrogenarea poate fi
ori reducera (ca parte a unei reacții redox), ori reacție de hidrogenarea a
unor compuși organici nesaturați, prin care aceștia devin saturați.

Reacţia de hidrogenare poate fi:

• totală - conduce la saturarea tuturor legăturilor duble, rezultând acizi graşi saturaţi
cu acelaşi număr de atomi de carbon ;

• parţială - saturarea incompletă a dublelor legături ale acizilor graşi, astfel că se

obţin uleiuri solidificate care conţin un amestec de acizi graşi saturaţi cu acizi graşi
nesaturaţi, în principal cu o dubla legătură.
 O reacţie secundară adiţiei hidrogenului este reacţia de trans-izomerizare, în
care are loc trecerea parţială a izomerilor cis ai acizilor graşi nesaturaţi în izomeri
trans, aceştia din urmă conferind consistenţa necesară grăsimilor.

Hidrogenarea uleiurilor poate decurge:

• selectiv - dacă hidrogenul se fixează mai repede la radicalii cei mai nesaturaţi
decât la radicali mai puţin saturaţi ;

• neselectiv - când are loc hidrogenarea concomitentă a acizilor graşi mono- şi

polinesaturaţi.

În comparaţie cu hidrogenarea neselectivă, procesul de hidrogenare selectivă

determină reducerea conţinutului în acizi polinesaturaţi şi acizi saturaţi. Prin
aceasta, uleiul hidrogenat selectiv obţine o compoziţie mai omogenă, datorită
căreia se îmbunătăţeşte plasticitatea şi stabilitatea proprietăţilor organoleptice.

Etapele reacţiei de hidrogenare sunt:

 difuzia reactanţiior pe suprafaţa catalizatorului;

 reacţii între moleculele în stare adsorbită în mai multe etape;
 desorbţia produşilor de reacţie ;
 difuzia produşilor de reacţie în mediu.

Catalizatorii de hidrogenare ce pot fi utilizaţi sunt :

− catalizatori de nichel pur, cu sau fără suport de Kieselgur;

− catalizatori din aliaje cu nichel;

− catalizatori de amestec.
 Hidrogenarea uleiurilor vegetale se poate face în proces discontinuu

sau continuu.

Hidrogenarea discontinuă se poate realiza prin următoarele metode :

 hidrogenarea cu barbotare de hidrogen în masa uleiului;

 hidrogenarea în atmosferă staţionară de hidrogen, în care uleiul,
conţinând suspensia de catalizator, este pulverizat în atmosferă de hidrogen;
 hidrogenarea cu circulaţie atât a uleiului cuprinzând catalizatorul, cât şi a
hidrogenului (circulaţie combinată).

Aceste metode diferă între ele prin modul în care se poate obţine contactul
hidrogenului cu masa de ulei şi catalizator.

Hidrogenarea continuă este mai puţin selectivă şi dă rezultate bune atunci

când se prelucrează un singur sortiment de ulei hidrogenat. În funcţie de forma de
utilizare a catalizatorului metodele aplicate sunt:

 hidrogenarea cu catalizator în suspensie, în care reactanţii sunt amestecaţi şi

vehiculaţi prin mai multe coloane de reacţie ;
 hidrogenarea cu catalizator staţionar, în care catalizatorul se foloseşte sub
formă de sită sau bucăţi special tratate pentru a avea suprafaţa activă.

Sfârşitul procesului se stabileşte prin determinarea temperaturii de topire (care

creşte) sau prin măsurarea indicelui de refracţie, care variază liniar cu temperatura
de topire.

Prelucrarea finală a uleiurilor hidrogenate comestibile se face prin rafinare,

începând cu neutralizarea alcalină, dacă aciditatea liberă a uleiului trecut la
hidrogenare este > 0,05%. Dacă aciditatea liberă corespunde acestei limite este
suficientă numai dezodorizarea.
Concluzii si Recomandari
Uleiurile vegetale pure se digera foarte repede si contribuie la absorbtia
vitaminelor liposolubile (A, D, E, K). Datorita antioxidantilor si a acizilor grasi
monosaturati pe care le contin, acestea scad riscul bolilor cardiovasculare.
Exista cel putin 7 uleiuri vegetale care aduc beneficii sanatatii si faciliteaza
obtinerea raportului corect de grasimi bune: uleiul de in, uleiul de susan, uleiul de
nuca, uleiul de masline, uleiul de cocos sau cel de rapita.
Uleiul de masline, atat de bogat in acizi grasi nesaturati, in numeroase
substante antioxidante si in saruri minerale, este foarte gustos si eficient in
tratamentul unei game largi de afectiuni, printre care cele hepatice sau reumatice.
Acesta are puterea sa protejeze inima, sa tina sub control hipertensiunea arteriala si
ajuta la evacuarea calculilor biliari. Este un ulei cu un nivel scazut de aciditate care
ajuta la imbunatatirea digestiei.
Uleiul de in este o sursa de acizi grasi Omega-3 si trebuie consumat crud, in
cantitati mici. Reduce inflamatiile si imbunatateste starea de spirit, alternand
nivelurile de dopamina si serotonina.
Uleiul de rapita are cele mai putine grasimi saturate si de 10 ori mai multi
acizi grasi Omega-6 decat uleiul de masline.
BIBLIOGRAFIE:

1. https://proalimente.com/obtinerea-uleiurilor-vegetale
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrogenare
3. https://driedfruits.ro