Rapia Rapita (Brassica oleracea), face parte din din familia crucifelerol.

Se cultiva ca planta oleaginoasa din secolul XVI-lea. Inrudit cu rapita este mustarul negru care contine 23-28% ulei. Se cultiva doua varietati de rapita: rapita colz si rapita naveta. Rapita colz are forma de pastaie cu 4-7 seminte si un continult ridicat de ulei (38-44%). Rapita naveta are seminte mai marunte decat varietatea colza, cu un continut de ulei 33-38%. Uleiul vegetal extras din seminele de rapi are dou mari ntrebuinri n domeniul alimentar i domeniul biocombustibilului. Pretabilitatea i eficiena culturii fiind raportat difereniat la aceste utilizrii i la posibilitile de valorificare a produsului finit. Uleiul vegetal de rapi este astfel utilizat n: industria agroalimentar, industria combustibililor. Se situeaza pe locul cinci, sub aspectul productiei de ulei comestibil, intre plantele oleaginoase. Uleiul de rapita are largi utilizari industriale si alimentare ; turtele de rapita obtinute din procesare au o buna valoare furajera, fiind bogate in proteine(38-42%), glucide si saruri minerale ; paiele de rapita se folosesc in industria materialelor de constructii ; Rapita se recolteaza timpuriu, motiv pentru care constituie o buna premergatoare pentru grau si orzul de toamna ; Rapita este o excelenta planta melifera timpurie( asigura circa 50 kg miere/ha)

INDUSTRIA ULEIURILOR 2.1. Procese i operaii premergtoare presrii Curatirea semintelor are ca scop indepartarea impuritatilor organice, minerale si a prafului. Rezultatele acestor operatii depind de metoda si tipul de utilaj folosit. oleaginoase. Uleiurile vegetale se extrag din seminte, pulpa, sau miezul unor fructe, sau chiar din samburii unor plante, denumite oleaginoase. Compozitia chimica a semintelor oleaginoase variaza cu specia vegetala din care provine. Se considera ca semintele au un cntinut de 0,5 g ulei/g proteina. Compozitia chimica a semintelor si uleiurilor poate fi influentata de umiditate solului, procedeele agrotehnice aplicate, temperatura mediului. Receptia calitativa a semintelor oleaginoase consta in determinarea greutati hectolitrice, a umiditati, continutului de ulei, continutului de corpuri staine si a puritatii biologice. Precuratirea semintelor oleaginoase are ca scop prevenirea unor deprecieri ale materie prime in timpul depozitarii. Reducerea umiditati semintelor se aplica pentru evitarea degradarii in timpul depozitarii, fie p
1

calea hidrolizei grasimii din seminte. Depozitarea semintelor oleaginoase. Depozitarea si reducerea umiditatii semintelor oleagonoase creaza conditi necesare unei depozitari in care pericolul degradarii materiei prime prin respiratie, incingere, degradare este micsorat. Maturarea semintelor oleaginoase se poate continua si dupa recoltareStabilitatea este influentata de trecerea enzimelor din starea lor activa in starea inactiva. Incheierea maturarii imbunatateste randamentul de prelucreare a semintelor in uleiuri. In timpul depozitarii e evita accesul luminii in silozuri, pentru a preveni autooxidarea grasimilor. Microorganismele pot provoca degradarea semintelor activitatea lor fiind favorizata de umiditate. Controlul de calitate va urmari eventuala dezvoltare a germenilor, a bacteriilor si a mucegaiurilor. Decojirea se realizeaza prin lovire , frecare, presare sau taiere; folosindu-se in acest scop utilaje speciale. Este necesar de examinat materialul iesit de la decojire si procentul de seminte nesparte. In materialul descojit se determina procentul de miez, continutul de ulei in coaja si umiditate. Macinarea are ca scop ruperea membranei celulare si destramarea stucturiiectoplasmei, creanduse conditii favorabile pentru extractia uleiului Continutul de mic de ulei si mediul favorizeaza in general o buna macinare. In timpul macinarii se creeaza conditi prielnice oxidarii uleiului. Prajirea are ca scopmodificarea proprietatilorfizice-chimice ale macinarutii pentru ca la presare sa se obtina randamentul maxim in ulei. Umectarea se realizeaza prin adaugarea de apa favorizand fenomenul deudare selectiva, potrivit caruia fortele de suprafata care retin uleiu se satureaza cu apa eliminand uleiul. Incalzirea macinaturii duce la scaderea tensiunii superficiale si vascozitatii uleiului.

2.2. Presarea Presarea macinaturii reprezinta una dintre cele doua operatii finale ale procesului tehnologic de obtinere a uleiului brut. Pentru fabricatiile de ulei care nu au extractie, presarea incheie procesul de obtinere a uleiului brut. Prin presare, uleiul se separa din macinatura cu randament supus preserarii. Procesul de presare este infuentat de: tipul de presa, presiunea exercitata, durata presarii, umiditatea macinaturi, temperatura macinaturii, grosimea stratului de material supus presarii Csterea presiunii trebuie sa se faca gradat, pentru a evita infundarea capilalelor si, impiedicarea scurgerii uleiului. Cresterea presiunii si durata de presare influenteaza asupra cantitati de ulei expulzat, numai pana la o limita, dupa care randamentul nu mai este modificat.

2.3. Purificarea
2

Purificarea uleiului de presa are ca scop retinerea suspensilor mecanice si organice, cum si a urmelor de apa. Acestea pot micsora conservabilitatea uleiului si ingreuna operatie de rafinare. Purificarea uleuiului brut cu presa se realizeaza prin trecerea uleiului pe sita vibratoare, uscarea si filtrarea uleiului. Factorii care influenteaza filtrarea sunt: presiunea si viteza de filtrare, structura sau natura precipitatului depus, grosimea precipitatului, vascozitarea lichidului cere se filtreaza, si temperatuta lichidului care se filtreaza. La uleiul brut se determina sedimetul si aciditatea iar la brochen umiditatea si continutul de ulei. Rezultatul purificarii se masoara prin continul de impuritati si apa a uleiului rezultat. In acelasi timp se verifica aciditatea libera, gustul mirosul si culoarea. 2.4. Extracia cu dizolvani Extractia cu dizolvanti prezinta avantajul ca asiguta extragerea aproape integrala a uleiului, mai ales atunci cand se practica o schema tehnologica moderna, care cuprinde si presare anterioara. In industrie extractia este influentata de sructura materialului supus extractiei, proprietatile dizolvantului si regimul de extractie a macinaturii. Structura anterioara a macinaturii permeabilitatea dizolvantulu, gradul de degresare al macinaturii. Umiditatea optima a macinaturii este de 6-9 %. Cresterea temperaturii dizolvantului favorizeaza procesul de extractie a uleiului Extractia macinaturii se poate realiza atat in baterii de extractie cat si in instalatii cu flux continuu. La extractia in baterii, controlul de calitate va urmari respectatea normelor tehnologice de incarcare a extractului cu macinatura si benzina. Distilarea miscelei se refera la procesul de ulei dizolvat intr-o cantitate determinatade dizolvant. Greutatea specifica este influentata de raportul cantitativ dintre ulei si dizolvant si de temperatura. Eliminarea dizolvantului din srot se realizeaza prin aburirea srotului urmata de uscare, pana la o umiditate de 8-9 % pentru eliminarea dizolvantului.. 2.5. Rafinarea uleiurilor vegetale Rafinarea uleiurilor vegetale are ce scop eliminarea unor substante de insotire din uleiu brut(mucilagii, acizii grasi liberi, pigmenti vegetali),. Prin rafinare se amelioreaza proprietatile uleiurilor cum sunt culoarea aciditatea libera, gustul si mirosul, transparenta, consevabilitatea. Rfinarea trebuie astfel condusa incat sa se obtina minimim de pierderi de grasime. Rafinarea se realizeaza in funcie de impuritatile din uleiul brut prin: metode fizice: sedimentare, centrifugare, filtrare, distilare; merode chimice: neutralizarea alcalina, rafinarea acida, decolorarea chimica, neutralizarea prin
3

esterificare; metode fizico-chimice: hidratatea, decolorarea prin adsortie, rafinarea cu dizolvanti selectivi; Filtrarea este influentata de presiunea vascozitati uleiului si temperatura sa, grosimea stratului de de separat. Controlul de calitate va urmari calitatea uleiului dupa filtrare, colmatarea stratului filtrant si, in functie de aceasta, durata de functionare a filtrului si necesitatea regenararii capacitatii filtrate prin curatire. Demucilaginarea uleiului brut este necesara pentru marirea convervabilitati si pentru favorizarea procesului de neutralizare. Demucilaginarea prin acidificare se realizeaza folosinduse acid sulfuric in functie de gradul de impurificare a uleiului. Acidul se introduce treptat pentru observa culoarea uleiului care initial este verzui.In cazul in care se produce o scindare partiala a triglicerldelor creste aciditatea uleiului. Dezacidifierea uleiurilor se realizeaza prin: - neutralizare alcalina; - neutralizarea prin distilare; - neutralizarea prin esterificarea acizilor grasi cu glicerina; - rafinarea cu dizolvanti selectivi. Metedele de neutralizare se apalic in functie de aciditatea libera a uleiurilor. Dupa neutralizare se determina aciditatea reziduala a uleiului. Spalarea uleiului se efectueaza pentru indepartatea cantitativa a sapunului din ulei. Tratamentul cu dizolvanti selectivi are ca scop separerea glucidelor si uleiurilor in mai multe fractiuni. 2.6. Uscarea uleiurilor Uscarea in industria uleiului se realizeaza utilizand, in general, actiunea caldurii. La indicarea metodei de uscare si a regimului de uscare aplicat, contrlul de calitale va urmari: -evitarea supraincalzirii semintelor, printr-o temperatura prea ridicata; -mentinerea unei durate cat mai reduse de deshidratare pentru a evita , la temperaturi ridicate, unele procese enzimetice; Uscarea se poate realiza in uscatoare rotative, uscaroare tambur si in instalatii de iradiere cu radiatii infrarosii. Viteza de uscare depinde de umiditatea initiala si finala a semintelor oleaginoase, de temperatura mediului in care are loc uscarea si de intensitatea de miscare a agentului. Uscarea uleiurilor se realizeaza la o temperatura de 90-95oC, la o presiune de reziduala de 100160 mm Hg. Aparatul de de uscare trebuie supravegheat , deoarece in cazul spumarii uleiului aceasta poate fi aspirat pe conducta de vid. La uscarea contnua presiunea remanenta in aparatul de 10-200 m Hg, iar temperatura de 854

90oC astfel ca se produce o autoevaporare Continul de apa al uleiului uscat este de circa 0,05% Uscarea uleiului se efectueaza pentru a indeparta apa ramasa in ulei dupa spalare. Incalzirea sub vid la o anumita temperatura asiguta avaporarea ultimelor resturi de apa. 2.7. Decolorarea i vinterizarea Decolorarea (albirea) are ca scop obtinerea unui ulei cu o coloratie cat mai slaba.Decolorarea se face utizand absorbanti si este influentata de ai multi factori: natura substantei absorbante, temperatura, timpul de contact dintre adsorbant si ulei, starea de agitare. Prezenta aciilor grasi liberi cum si a urmelor de sapun micsoreaza eficienta docolorarii cu adsorbanti, datorita faptului ca sunt adsotbanti preferentiali. Cantitatea de pamant decolorant pentru ulei de dovleac este de 4-5% Efectul secundar al decolorarii consta in diminuarea resturilor de substamnte de insotire (mucigai, resturi de sapun). Factorii care influenteaza acest proces de decolorare sunt: -cantitatea acizilor grasi liberi; -prezenta unor urme de sapun; -temperatura de lucru (90-105oC); -durata de contact dintre ulei si si agentul adsorbant; -natura si caracteristicele adsorbantultui utilizat -metoda si tipul de instalatie folosit. Vintetizarea (deceruirea sau demargarinizarea) este o operatie prin care se elimina din ulei cerurile si gliceridele care se solidifica la temperatura camerei. Temperatura de cristalizare este de 5-7oC, iar in vederea obtinerii de cristale cu dimensiuni mari se introduc ce centre de cristalizare granule de kiselgur in proprtie de 0,5%. Filtrarea se face in filtre tip Seitz, iar pentru formarea stratului filtrant se aplica dozele de 1 kg cristal teorit si 25 kg kiselgur pentru primele 2500 kg ulei. Presiunea de impingere a uleiului inainte de filtrare trebuie riguros urmarita pentru a nu permite retopirea cristalelor formate. La o temperatua mai jpasa de 15-20oC apare o tulbureala a uleiului , care este rezultatul precipitari cerului si gliceridelor saturate. Procesul de vintilare este influentat de -temperatura la care este racit uleiul; -cantitatea de praf folosita; -durata mentinerii la temperatura respectiva; -temperatura de reincalzire a uleiului.

2.8. Dezodorizarea Dezodorizarea consta in indepartarea substantelor care confera uleiului gust si miros strain.Dezodorizarea este obligatorie pentru uleiurile comestibile obtinute prin extractie. Gustul si mirosul uleiurilor sunt provocate de unele componente naturale, de produsi rezultati din alterarea materiei prime sau a uleiului in timpul depozitarii sau a operatiilor de prelucrare. Aceste substante sunt hidrocarburile nesaturate , compusi cu gust amar, aldehide sau cetone, rezultate din degradarea grasimilor. Prin dezodorizare se urmareste eliminarea mirositoare fara antrenarea gliceridelor. Tensiunea de vapori fiin redusa la presiunea atmosferica, temperatura de fierbere este de 193263oC pentru eliminarea de metilului si cetonelor. Pentru reducerea temperaturii de distilare se lucreaza fie sub vacuum, fie utilizandu-se antrenarea cu gaz inert. Pentru a evita hidroliza gliceridelor se va aplica, pentru uleiurile vegetale, temperatura maxim de 185-200oC. Ca gaz inert se folosesc vaporii de apa. In timpul dezodorizarii de pierde de la 0,2-0,8%ulei. La dezodorizarea discontinua se va urmarii coeficientul de umplere al aparatului.De asemea serpentina de incalzire va fi in permanta acoperita de ulei, pentru a evita supraincalzirea unor stropi de ulei, producand degradarea produsului finit. Aburul utilizat la dezodorizare trebuie sa fie obtinut din apa bine purificata sau chiar din condens, deoarece urmele de saruri prezente in abur pot influenta gustul uleiului. Pentru evitarea pericolului oxidarii, inainte de vacuarea din apareat, uleiul dezodorizat se raceste pana la 110oC, iar etapa a doua pana la 20-30oC. Dupa racire, uleiul este supus filtrarii de control, numita polizare. Schema controluluitehnic de calitate la rafinarea uleiurilor-una dintre cele mai importante faze.Cuprinde controlul la: -uleiul supus rafinarii: aciditatea, umiditatea, substante insolubile in eter etilic, fosfatide si mucilagii; -neutralizare: aciditate si continut de de sapun (dupa spalare) controlul apelor la spalare (continut in sapun); -albire: aciditate, culoare, continut in sapun, continut de ulei in pamantul decolorant; -acizi grasi de rafinare: continut de acizi grasi, umiditate, impuritati; Uleiul rafinat de controleaza conform STAS 145-57.

2.9. Controlul produselor finite Conditiile de calitate ale uleiurilor comestibile sunt inscrise in STAS 12-62 si ulterioare. Uleiurile se pastreaza in rezervoare ferite de actiunea lumini si umiditatii care favorizeaza producerea unor fenomene de degradare.
6

Rezervoarele trebuie sa fie etanse, pentru a impiedica patrunderea prafului si mirosurilor straine. In timpul depozitarii uleiul poate suferii procese de degradare (hidroliza enzimatica absortia unor substante volatine, mirositoare,...) Rancezirea hidrolitica se caracterizeaza prin cresterea aciditatii, in timp ce rancezirea oxidativa duce fie la formarea metil-cetonelor puternic mirositoare (rancezirea cetonica), cum si a unor peroxizi si in final la aldehide si acizi cu catena mijlocie. Urmele de fier, cupru, zinc sau de alte merale grele catalizeaza reactia. Alterarea se produce cu atat mai repede cu cat grasimea contine o cantitate mai mare de acizi grasi nesaturati si grasimea este mai impura. La descompunerea lecitinelor cuprinse in grasimi, aceastea primesc miros de peste prin formarea trimetil-aminelor. Procese microbiologice. Numeroase ciuperci ca: Penecillium,Aspergillus, sterigmatocistis, sau bacterii ca Bacterium pyocianeus, Bacterium fluorescens liquefaciens, sarcina lutea saponifica grasimile. Alte microorganisme oxideaza grasimile rezultand peroxizi, oxi-acizi, aldehide, cetone. Unele ciuperci sau bacterii produc pigmenti;de pilda bacterium luteum formeaza un pigment galben- portocaliu. Falsificarile grasimilor mai frecvente sunt: adausul de apa, adausul de antiseptice sau conservanti , amestecarea grasimilor intre ele. Stabilizarea uleiurilor si a grasimilor in general se realizeaza atat prin regimtehnologic utilizat, cat si prin conditiile de pastrare si depozitare. De asemenea, pot fi utilizati antioxidanti naturali sau sintetici.Antioxidanti folositi pentru stabilirea grasimilor nu trebuie sa aiba afecte nocive asupra organismului, sa fie sulbili ingrasimi, stabili in conditiile de tratament si depozitare. Ca antioxidanti pot fi folositi de asemenea acidul citric, acidul ascorbic si acidul fosforic. Recunoasterea si identificarea alterarilor: indice de peroxid, proba cu fuxina decolorata pentru aldehide, proba epihidrin-aldehidei. Proba cetonelor cu aldehida salicilica, proba cu difenilcarbazida; Determinarea falsificarilor Caracterizarea grasimilor se face prin urmatoarele constante fizico-chimice: greutatea specifica, punctul de topire si solidificare. Indicii urmariti sunt :de aciditate, de saponificare, de xilen, de acid butiric de iod, rodan, acetil si hidroxil. Metodele de analiza a grasimilor sunt inscrise in STAS 145-57