OBŢINEREA ULEIULUI BRUT PRIN PRESARE

SAU EXTRACŢIE

Dezmucilaginarea, degumarea uleiurilor vegetale

Uleiul brut, parţial purificat, conţine substanţe mucilaginoase şi alte impurităţi aflate
sub formă coloidală, în suspensie sau dizolvate. Mucilagiile conţin fosfatide, albuminoide,
hidraţi de carbon ş.a.
În rezervoarele de depozitare a uleiului, la o temperatură critică ce depinde de metoda
de obţinere a uleiului, are loc separarea mucilagiilor spontan prin autohidratare cu umiditatea
din aer. Temperatura critică pentru uleiul de floarea soarelui este 7°C, iar pentru cel de
extracţie 21,5°C.
Această precipitare a mucilagiilor este reversibilă, având loc o redispersare dar la o
temperatura mai mare decât temperatura de separare. Astfel, mucilagiile separate prin răcire
la 10-20°C se dispersează la 47-50°C. Temperatura de dispersare depinde de conţinutul în
umiditate şi se poate ridica chiar peste 100°C.
Eliminarea mucilagiilor este necesară din următoarele motive:
- stabilizează emulsiile în timpul neutralizării alcaline determinând creşterea pierderilor
de ulei în soapstock;
- servesc la obţinerea lecitinei folosită ca. emulgator (la fabricarea ciocolatei, pâinii
etc.) şi la creşterea valorii nutritive a produselor alimentare ;
- se utilizează ca metodă independentă pentru rafinarea uleiurilor necesare producţiei de
lacuri şi uleiuri sicative ;
- pentru purificarea uleiurilor înainte de scindare sau hidrogenare.
Dezmucilaginarea este o operaţie dificilă în procesul de rafinare a uleiurilor, existând
mai multe metode de îndepărtare a mucilagiilor, astfel :
- metode fizico-chimice (hidratarea, tratamentul cu absorbanţi) ;
- metode fizice - tratament termic ;
- metode chimice - tratament cu acid sulfuric, clorhidric sau alcalin.
Cele mai utilizate metode sunt hidratarea şi rafinarea acidă.
Hidratarea mucilagiilor are loc în prezenţa apei la cald, când albuminoidele,
fosfolipidele şi complecşii acestora precipită în flocoane, pierzându-şi solubilitatea în ulei;
aceste flocoane pot fi separate ulterior prin sedimentare sau centrifugare
Eficacitatea procesului de hidratare a mucilagiilor depinde de o serie de factori, cum
sunt : natura şi cantitatea agentului de hidratare, temperatura de lucru, mărimea suprafeţei de
contact şi modul de separare a mucilagiilor.
Pentru hidratarea continuă a uleiurilor se folosesc 2 procedee :
• procedeul de hidratare Sharples; instalaţia de bază cuprinde : rezervorul de amestec ulei-
apă, aparatul de hidratare, separatoare centrifugale pentru separarea mucilagiilor din ulei,
filtre pentru ulei, preîncălzitor tip „ţeavă în ţeavă”. Procesul are loc la 45-50°C pentru
ulei de floarea-soarelui şi 70°C pentru alte uleiuri, sub agitare continuă, timp de 22 minute
(20-25 min) şi în prezenţa a 2-3% apă cu temperatura egală cu a uleiului ;
• procedeul de hidratare Alfa De Laval, a cărui instalaţie de bază cuprinde schimbătorul de
căldură cu plăci, aparatul de hidratare şi separatorul centrifugal cu talere. Procesul are loc
la 60-70°C (pentru uleiuri comestibile) sub amestecare continuă şi cu 1-3% condensat
fierbinte. După centrifugare, uleiul delecitinizat trebuie să aibă temperatura de 65-70°C şi
 o presiune la ieşirea din separator de 2-3 daN/cm . Concentratul de mucilagii separate la
hidratare trebuie să respecte un raport ulei-fosfatide de 1:1.
Dezmucilaginarea prin tratament acid are drept scop completarea procesului de
hidratare pentru a elimina fosfatidele nehidratabile, în acest scop folosindu-se acidul fosforic
sau acidul citric ce transformă fosfatidele în săruri solubile în mediu alcalin. De aceea, în
practică, după dezmucilaginarea acidă urmează operaţia de neutralizare alcalină. Tratamentul
acid se practică independent (fără hidratare preliminară), în cazul anumitor uleiuri :
 cu acid sulfuric concentrat pentru uleiul de rapiţă destinat hidrogenării sau utilizării
ca ulei lampant;
 cu acid fosforic la uleiul de in pentru utilizări tehnice speciale.
Dezmucilaginarea cu acid citric se face cu o soluţie apoasă 10-20%, introdusă în
proporţie de 1-2% faţă de uleiul brut Temperatura de lucru depinde de natura uleiului (70 -
90°C).
Tratamentul cu acid fosforic se aplică uleiurilor comestibile (la uleiul de floarea-
soarelui pentru loturile închise la culoare), realizându-se cu o soluţie de 75-85% ce se
introduce în proporţie de 0,05-2% faţă de ulei, sub agitare la temperatura de 70-90 °C, în
funcţie de tipul instalaţiei folosite.
Tratamentul acid urmează unei etape de dezmucilaginare prin hidratare, în care
conţinutul de fosfatide a fost redus de la 3,2-3,5% până la 0,15-0,27%

Prin tratamentul acid conţinutul în fosfatide scade până la 0,05-0,09% iar conţinutul de fier
de la 1,12 mg/Kg la 0,55 mg/Kg.