UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE SI MEDICINĂ

VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD”, IAȘI

Facultatea de Agricultură
Specializarea SAPCCPA

TEHNICI AVANSATE UTILIZATE ÎN

INDUSTRIA PANIFICAȚIEI

Studenți:
Lupu Daniela Asist.univ.dr.:
Neacșu Gabriel-Valentin Otilia-Cristina MURARIU

2019
CUPRINS:
1.Introducere
2.Metode de conservare
I. Metode fizice
II. Metode chimice și biochimice
3.Ambalarea antimicrobiană
4.Ambalarea în atmosferă controlată
5.Bibliografie

1
 1. Introducere

Încă din cele mai vechi timpuri, pâinea şi produsele de panificaţie au stat la baza
alimentaţiei oamenilor, fie că era vorba de masa de dimineaţă, prânz sau cină, de la cei
săraci la cei bogaţi, pe tot cuprinsul Pământului brutăritul era o îndeletnicire normală în
viaţa rurală, iar în vremurile mai apropiate de noi fiecare gospodărie având cuptor de
pâine. În trecut pâinea albă, ce era făcută din faină albă de calitate superioară, era
alimentul bogaţilor, iar cea neagră, era considerată alimentul săracilor.
În cadrul bunurilor de consum din ţara noastră industria panificaţiei ocupă un loc
însemnat, pâinea constituind alimentul ce se consumă zilnic.
Importanţa produselor de panificaţie în satisfacerea cerinţelor de hrană ale
populaţiei este un factor care determină ca industria de panificaţie din România, alături de
celelalte ramuri ale industriei naţionale, să se dezvolte în ritm accelerat
Astăzi, consumatorii produselor de panificaţie devin din ce în ce mai conştienţi de
igiena pieţei şi a alimentaţiei, iar pentru ca produsele să fie sigure pentru consum, ei
trebuie să respecte atât norme tehnologice, cât şi sanitare.

2
 2. METODE DE CONSERVARE A PRODUSELOR DE
PANIFICAȚIE

Conservarea produselor alimentare reprezintă un proces de păstrare în stare

condiţionată a produselor perisabile (produse alimentare, produse agricole, materii prime
agroalimentare, subproduse necomestibile, adjuvanţi alimentari, produse farmaceutice
ş.a.) prin care acestea îşi menţin, o perioadă de timp, nemodificate sau uşor modificate,
doar între anumite limite acceptate, calităţile şi însuşirile iniţiale (valoarea nutritivă,
inocuitatea, însuşirile organoleptice, compoziţia, caracteristicile fizice şi chimice,
încărcătura microbiană, valoarea comercială ş.a., după caz).
În vederea conservării produselor de panificație se folosesc atât metode fizice
(conservarea prin congelare, conservarea prin folosirea ultrasunetelor,conservarea cu
impulsuri de lumină, conservarea cu radiații infraroșii, conservarea cu radiații UV,
conservarea prin încălzire cu impulsuri, conservarea prin încălzire cu microunde), cât și
chimice și biochimice (acidul sorbic și sorbatul de potasiu, acidul propionic și sărurile
sale).

I. METODE FIZICE

1. Conservarea prin congelare

Congelarea este caracterizată prin scăderea temperaturii produsului sub 0°C (în
general aproape de -18°C), astfel încât produsele îşi menţin proprietăţile câteva luni sau
chiar mai mult.
Congelarea poate avea 2 efecte majore :
- transformarea în cea mai mare parte a apei conţinute de produs în gheaţă, ceea ce
afectează considerabil activitatea apei, astfel încât se reduce foarte mult activitatea
microorganismelor. La atingerea temperaturii de -18°C se poate ajunge la blocarea
multiplicării tuturor microorganismelor şi chiar distrugerea unor germeni criosensibili. La

3
efectul de criosterilizare, trebuie avută în vedere şi concentraţia sărurilor în faza
necongelată, ceea ce are efect de plasmoliză asupra celulelor microorganismelor. De
asemenea se reduce considerabil activitatea unor enzime ca efect al scăderii activităţii
apei şi a acţiunii destructurante a sărurilor din faza necongelată.
- efectul termic direct al congelării stopează multiplicarea microorganismelor, începand
de la -10°C, în cazul drojdiilor şi mucegaiurilor, începând de la -18°C.
Congelarea se poate realiza în aer răcit, cu ajutorul instalaţiilor frigorifice care
funcţionează pe principiu compresiei mecanice a fluidului purtător (frigopurtător).
Congelatoarele care funcţionează cu aer răcit sunt reprezentate de incinte izolate, echipate
cu evaporator şi ventilator, aerul rece circulând in convecţie forţată, schimbul termic fiind
dependent de viteza aerului, dimensiunile, forma şi conductivitatea termică a produsului
alimentar.
Aceste congelatoare pot fi :
- tunele cu bandă sau cu cărucioare având stelaje de inox, avansul cărucioarelor în tunel
fiind manual sau printr-un sistem hidraulic;
- congelatoare cu bandă în spirală tip Gyrofreeze. Banda spiralată din jurul unei
constructii cilindrice este așezata într-o incintă izolată în care sunt montate evaporatorul
şi ventilatorul.

Fig.1 Tunel de congelare cu bandă

4
 Fig.2 Congelator cu bandă în spirală tip Gyrofreeze

Produsele de panificaţie şi patiserie se pot depozita pe o perioadă de la 12 până la

18 luni, la temperaturi cumprinse între -18...-30°C.
Calitatea igienică industrială şi senzorială a alimentelor congelate
Microbiota produselor congelate este aproape aceeaşi cu microbiota iniţială,
congelarea având doar un efect criosterilizant redus. Important este faptul că microbiota
este oprită total în dezvoltare, începând cu -10°C si până la -18°C în straturile exterioare
ale produsului alimentar.
Calitatea nutriţională
În cazul produselor vegetale, congelarea poate duce la pierderea de vitamine din
grupul B. Congelarea propiu-zisă nu duce la pierderi de vitamine şi săruri minerale, iar
păstrarea afectează numai vitaminele fotosensibile, în condiţiile în care produsul nu este
ambalat într-un ambalaj opac la radiaţii luminoase, respectiv într-un ambalaj impermeabil
la oxigen.
Calitatea senzorială
În funcţie de condiţiile de păstrare, alimentele congelate și depozitate pot suferi
modificări senzoriale, mai mult sau mai puţin importante datorită reacţiilor chimice şi
enzimatice.

5
 Deşi este folosită la pâine pentru a inhiba creşterea mucegaiurilor, aceştia apar
odată ce produsul este dezgheţat, fiind totuși o metodă scumpă pentru un produs al cărei
încărcături microbiene nu este aşa variată ca şi la carne sau fructe, unde congelarea este
indispensabilă.

2. Conservarea prin folosirea ultrasunetelor

Sunetele sunt unde mecanice de presiune care se propagă în mediul solid, lichid şi
gazos. Sunetele se clasifică în funcţie de frecvenţă şi intensitatea lor acustică în:
- infrasunete cu frecvența mai mică, de 16 Hz;
- de frecvenţă joasă,percepută de organul de auz uman,cu frecvenţa mai mare de 16 Hz şi
intensitate acustică de 10¯¹² W pe m²;
- ultrasunete cu frecvenţa de 18 kHz si 10 gHz care pot fi :
- ultrasunete cu frecvenţa joasă (20 kHz-1 mHz);
- ultrasunete cu frecvenţa înaltă (mai mare de 1 mHz);
- hipersunete cu frecvenţa mai mare de 10 gHz
Ultrasunetele se folosesc la crestarea pâinii înainte de coacere. Aceasta se face cu
sonotrod longitudinal, asemănător celui folosit la decupare şi de asemenea la tratementul
aluaturilor stratificate sau laminate. Acest tratament cu ultrasunete se face în scopul
reducerii contracţiilor provocate de tensiuni, reducerii duratei de repaus si evitării
deformaţiilor la coacere. Se utilizează frecvenţe de 20 kHz de diferite amplitudini.
Mecanismul de inactivare a microorganismelor cu ultrasunete constă în aceea că
undele de şoc formate la implozia microbulelor ar conduce la deteriorarea mebranelor
celulare şi la inactivarea unor componenţi funcţionali ai celulei bacteriene
(proteinenzimele), în final putând avea loc chiar liza celulei microbiene în forma
vegetativă.

3. Conservarea cu impulsuri de lumină

Aceasta implică folosirea de impulsuri intense şi de scurtă durată de „lumină
albă”, spectrul de lumină pentru impulsuri implicând radiaţii cu lungimi de undă de la
ultraviolet până la infraroşu. Materialul de tratat este expus la cel puţin un impuls de

6
lumină având o densitate de energie în domeniul 0.01 la 50 J/m² de suprafaţă. Distribuţia
luminii este astfel facută încât cel puţin 70% din energia electromagnetică să fie din
domeniul de λ cuprins intre 170-2600 nm.
Durata unui impuls de 1 µ e de până la 0.1 s. Chiar după câteva „flashuri” aplicate
într-o fracţiune de secundă se asigură un nivel ridicat de inactivare a microorganismului.
Aparatura cuprinde o sursă de putere mică alimentată la 220 V, un sistem de condiţionare
format dintr-un capacitor şi un comutator, precum şi camera de tratament a produsului
dotată cu lămpi de gaz inert (Xe), astfel aranjate să ilumineze suprafaţa expusă. Spectrul
de lumină emis este de circa 20 000 de ori mai intens decât a luminii solare la suprafaţa
pământului, în timpul unui impuls generat de o lampă. Frecvenţa impulsurilor poate fi
reglată, premiţându-se astfel optimizarea vitezei de procesare.

Fig.3 Schema instalaţiei de conservare cu impulsuri de lumină

Efectul sterilizant al impulsurilor de lumină se datorează reacţiilor fotochimice şi

fototermice induse in produsele alimentare. Dacă lumina albă este mai bogată în UV sunt
produse în principal reacţii fotochimice, iar dacă lumina albă este mai bogată în radiaţii
vizibile şi IR se produc reacţii fototermice.
Tratarea produselor prin folosirea impulsurilor luminoase, intense de scurtă durată
este bazată pe penetrarea luminii prin produs, iar aplicată la pâine, conservarea cu
impulsuri de lumină a dus la o durată de depozitare de 2 săptămâni, faţă de doar o
săptamână pentru probele martor.

7
 4. Conservarea cu radiaţii infraroşii
Radiaţiile infraroşii au lungimea de undă cuprinsă între 0.8-10 µm şi sunt
clasificate în:
-IR scurte, cu λ=0.8-2µm;
-IR medii, cu λ=2-4µm;
-IR lungi cu λ=4-10µm.
Transferul de energie cu IR este foarte important pe măsura temperaturii utilizate
şi este cu atât mai mare cu cât densitatea de producere este mai mare (300 KV/m²)
superior deci celui obţinut prin convecţie.
Cu ajutorul radiaţiilor IR se pot încălzi cuptoare şi tunele cu vatră şi boltă
reglabilă, dar se pot folosi şi la tratarea obiectelor aşezate pe o bandă metalică.

5. Conservarea cu radiaţii UV
În industria alimentară se utilizează radiaţiile UV-C (λ=200-280 nm) şi în special
cele cu λ=240 nm, deoarece au o puternică acţiune germicidă, efectul letal fiind
dependent de doza de iradiere şi durata de iradiere. Acţiunea germicidă (reducere cu 4
cicluri logaritmice) are loc atunci când expunerea se face la <400J/m², factorii care
influenţează acțiunea sterilizantă a radiațiilor UV fiind:
- transmisivitatea produsului;
- configuraţia geometrică a reactorului în care se gaseste produsul;
- puterea şi aranjamentul surselor de radiaţii UV;
- lungimea de undă a radiaţiei UV;
- distanţa dintre sursa UV şi produsul de tratat.
Mecanismul de acţiune a radiaţiilor UV care provoacă inactivarea/distrugerea
microorganismelor şi virusurilor, constă în principal în absorbţia radiaţiilor UV de către
moleculele de ADN, absorbţie care provoacă modificări în structura acestuia, în sensul că
distorsionează macromoleculele de ADN prin formarea de legături ciclobutanice între
timinele corespunzătoare adeninelor complementare (se blochează formarea legăturilor
de hidrogen între timine şi adeninele complementare).

8
 Prin distorsionarea a ADN-ului se blochează transcripţia şi replicarea ADN şi prin
urmare se compromit funcţiile celulei care este dependent de numărul de legături
anormale formate poate să fie distrusă.
În cazul pâinii metoda nu este de cele mai multe ori eficientă, deoarece nu
penetrează produsul, iar sporii se pot dezvolta în produs chiar după tratare, de aceea se
tratează suprafaţa pâinii numai înainte de ambalare şi nu după ambalare.

6. Conservarea cu radiaţii γ
S-au efectuat şi studii privind folosirea radiaţiilor γ. A fost observat că la coacere,
s-au distrus toate drojdiile patogene şi s-au redus parţial bacteriile sporulate. Când s-a
aplicat şi iradierea cu radiaţii γ în limitele acceptate de 0,2 M razi, s-au distrus toate
mucegaiurile, iar bacteriile sporulate s-au redus la 1 x 10 cfu/g. Rezultatul a fost şi vizibil
când după 7 zile de depozitare, pâinea iradiată nu a dezvoltat nici un mucegai comparativ
cu cea neiradiată, proprietăţile senzoriale ale pâinii nefiind modificate (Gretz 1985).

7. Conservarea prin încălzire cu microunde

Microundele, denumite şi frecvenţă superînaltă sunt formate din 2 câmpuri
(electric şi magnetic) şi se caracterizează prin frecvenţă (Hz), viteză (300.000 KM/s) şi
lungime de undă (λ).
Încălzirea cu microunde şi curenţi de înaltă frecvenţă se caracterizează prin:
- transferul direct al energiei radiaţiilor în produsul alimentar;
- încălzirea localizată foarte rapid în masa produsului;
- încălzirea omogenă şi rapidă (câteva minute fără încălziri excesive la suprafaţa
produsului.
Atunci când undele electromagnetice vin în contact cu produsul alimentar
(dielectricul), o parte din energie poate fi reflectată (dependent de caracterul suprafeţei
produsului), iar cealaltă care patrunde în produs se va atenua treptat, transformându-se în
căldură.
Avantajele folosirii microundelor şi curenţilor de înaltă frecvenţă sunt
următoarele:

9
- încălzirea este rapidă în raport cu cea convenţională şi prin urmare, timpul necesar
pentru a ajunge la temperatura dorită este mai scurt, în special pentru produsele
semisolide şi solide, deci şi la pâine, la care transmiterea căldurii în sistemul convenţional
se face prin conducţie;
- încălzirea cu microunde este mai uniformă în raport cu cea convenţională şi în acelaşi
timp şi mai economicoasă;
În cazul pâinii, aparatura constă dintr-un tunel, în care se introduce produsul gata
ambalat, timp de 50-60 secunde la frecvenţe de 915-2450 MHz, perioada record de
depozitare fiind 21 zile.

Fig.4 Tunel de sterilizare cu microunde

Cei mai mulţi cercetători consideră însă că distrugerea microorganismelor la

tratamentul cu microunde este realizată numai prin efect termic, deoarece aceste unde
electromagnetice nu posedă suficientă energie pentru a produce modificări în structura
celulelor microbiene sau să conducă la scindări de legături chimice ale proteinelor din
citoplasmă.

10
 II. METODE CHIMICE ŞI BIOCHIMICE
(CONSERVANŢI ŞI ENZIME)

Acidul sorbic şi sarea sa mai solubilǎ, sorbatul de potasiu sunt printre cei mai
siguri şi eficienţi conservanţi alimentari utilizaţi în prezent, deoarece au efect puternic
inhibitor asupra majoritǎţii microorganismelor cunoscute, ale cǎror atacuri produc
alterarea alimentelor.
Acesta este folosit pentru inhibarea mucegaiurilor,în principal toxicogene şi a
drojdiilor. Acidul sorbic şi sărurile sale pot inhiba şi bacteriile Gram (+) şi Gram (-), care
produc catalaza, la fel ca şi mugegaiurile.
Acidul propionic si sărurile sale ar avea si actiune anti Listeria monocytogenes.
Pentru organismul uman,acidul propionic si sarurile sale nu prezinta nici un fel de
toxicitate fiind metabolizat ca orice acid gras.Doza zilnica admisa este de 10 mg/kg corp.
Toxicitatea pentru mucegaiuri s-ar datora faptului ca acestea nu sunt capabile să
metabolizeze scheletul format din 3 atomi de carbon ai acidului propionic.
Esterii acidului p-hidroxibenzoic (parabeni) sunt ineficace din punct de vedere
al acţiunii antiseptice la doze normale. Bacteriile, drojdiile şi mucegaiurile sunt inhibate
numai la concentraţii mari de acid p-hidroxibenzoic (<0.86g/100g). Din acest motiv se
utilizează esterii acidului p-hidroxibenzoic.
Emulsifianţii sunt consideraţi a avea efect anti-învechire şi la formarea aluatului.
Se menţionează mono şi digliceridele, esterii acidului diacetil tartaric, stearoil lactilatul
,sobitanii şi lecitina. S-a încercat adaugarea de stearoil-lactilat de sodiu în proporţie de
0,2;0,3 şi 0,4%(w/w) în pâine. S-a arătat că prospeţimea şi moliciunea miezului s-a
păstrat cel mai bine după două zile în proba în care s-a adăugat stearoil-lactilat de sodiu
în proporţie de 0,3%. Doza maximă admisă este de 0,5%.
Învechirea este o problemă gravă la pâine şi alte produse fermentate de
panificaţie, având în vedere că anual 1 miliard de pâini sunt respinse din comerţ datorită
învechirii. Învechirea a fost definită ca “totalitatea modificărilor fizico-chimice care
survin după coacere,neincluzând aici alterarea produsă de microorganisme”. Mecanismul
de învechire s-a crezut a fi cauzat de migrarea apei dinspre miez înspre coajă şi mai

11
specific din amidonul umflat spre gluten. S-a observat că fenomenul de învechire apare la
pâinea ambalată imediat după coacere după aproximativ 8 ore de la coacere şi ambalare
unde consumul putându-se realiza pâna la 24 h de la ambalare.
Învechirea este de 2 feluri: cea a miezului şi cea a cojii, unde în cazul pâinii pe
vatră care este depozitată neambalat pe rafturi, duce de cele mai multe ori la uscarea în
întregime iar ambalarea duce de cele mai multe ori la învechirea cojii. Soluţia e folosirea
de filme impermeabile la vapori de apă care impiedică cedarea acestora din produs în
exterior.
Metodele cele mai eficiente de combatere a învechirii sunt date de folosirea
enzimelor. Pâinea preparată cu adaos de -amilază se menţine mai mult timp proaspătă.
Acest lucru s-ar datora dextrinelor (cu 3…9 unităţi de glucoză) care se acumulează în
miez, precum şi unei gelatinizări mai bune a amidonului rămas nehidrolizat, care se află
în cantitate mai mică decât în lipsa -amilazei, în urma hidrolizei lui şi în prezenţa apei
eliberată de proteinele care coagulează.

12
 3. AMBALAREA ANTIMICROBIANĂ

Materialele de ambalat au fost concepute în trecut să aibe doar funcţia de barieră

protectoare.Totuşi există astăzi numeroase substanţe active care pot fi incorporate în
ambalaj,dându-i astfel noi extra opţiuni. Aceste tehnologii de ambalare activă,sunt
concepute pentru a prelungi durata de depozitare a alimentelor,menţinându-le în acelaşi
timp calitatea nutriţională şi siguranţa.
Ambalarea activă presupune interacţii ale alimentuluicu ambalajul şi cu atmosfera
din interiorul ambalajului. Când se incorporează agenţi antimicrobieni într-un
polimer,materialul limitează sau previne creşterea microbiană.Această aplicaţie poate fi
folosită efectiv pentru alimente,nu numai sub formă de filme ci şi ca şi ustensile şi
containere.Efectul antimicrobian se poate atinge prin substanţe antimicrobiene
comune,iradiere sau emisie de gaz. Iradierea nu este încă permisă de FDA.
Materialele folosite pentru ambalarea antimicrobiană trebuie să prelungească
starea de prospeţime,să reducă numărul microorganismelor în cazul alimentelor nesterile
şi să inhibe creşterea acestora în cazul celor sterilizate.Dacă ambalajele au proprietăţi de
autosterilizare datorită propriei lor activităţi antimicrobiene,acestea pot elimina
sterilizarea chimică a ambalajelor prin peroxidare şi simplifică procesul de ambalare
aseptică.
Un conservant chimic poate fi incorporat în materialul de ambalat pentru a
îmbunătăţi activitatea antimicrobiană prin eliberarea controlată a acestuia pe produs. De
asemenea,absorbanţii de oxigen reduc oxigenul din atmosfera din ambalaj şi combate
alterarea aerodă şi creşterea mucegaiurilor.
Substanţele chimice antimicrobiene larg folosite sunt:acizii organici şi sărurile
lor,sulfiţii,nitriţii,antibioticele şi alcoolii. De exemplu acidul sorbic şi sarea lui de K,au
fost studiaţi ca şi conservanţi.Au fost dispuşi pe suprafaţa ambalajului sub formă de
peliculă de amestec ceară-sorbat la filmele din material plastic şi respectiv ceară umedă la
ambalajele din hârtie. S-a mai încercat de asemenea,incorporarea de acid propionic şi alţi
conservanţi pentru alte produse.Sunt studiaţi la ora actuală polimerii biodegradabili ca şi
straturi de acoperire sau filme edibile pentru a înlocui conservanţii.

13
 4. AMBALAREA PÂINII ÎN ATMOSFERĂ MODIFICATĂ

Ambalarea în atmosferă modificată, cunoscută sub numele de MAP, este o

aplicaţie care are rolul de a prelungi, cu costuri reduse, perioada de valabilitate a unui
produs alimentar, menţinând in acelaşi timp nivelul calitativ.
Procedeul sporeşte volumul vânzarilor prin satisfacerea cerinţei, tot mai
accentuată, de produse conservate într-un mod cât mai natural, fără aditivi.
Prin această aplicaţie, termenul de valabilitate va creşte cu zile sau chiar
săptămâni, ceea ce va face posibilă prelungirea perioadei de disponibilitate a produsului
în magazine şi reducerea numărului de produse depreciate, care trebuie retrase din
vânzare.
De asemenea, producţia si distribuţia produselor se vor face cu cheltuieli mai
mici, ceea ce va determina o reducere a costurilor. Un alt avantaj oferit de această
aplicaţie este poducerea şi lansarea pe piaţă a unor produse noi

Ambalarea în gaz protector

Ambalarea în gaz protector e o simplă extensie a ambalării sub vid. Tehnica
implică înlăturarea aerului din ambalaj şi înlocuirea lui cu un amestec de gaze, presiunea
gazului din interiorul ambalajului ajungând de obicei la 1 atm, egală cu presiunea
exterioară. La pâine aceasta e incorporată în sistemul de formare-umplere-închidere unde,
maşina crează un tub de film care cuprinde produsul. Gazul este introdus în flux continuu
în ambalaj pentru a „dilua”aerul prezent, capetele ambalajului sunt închise, iar ambalajele
sunt desprinse unele de altele prin tăiere.
Avantajele acestui sistem sunt următoarele:
- maşinile sunt multilaterale,putând fi folosite la produse de diferite dimensiuni şi
configuraţii, folosind materiale de ambalat printate pe ambele suprafeţe;
- sunt foarte operative, putându-se ajunge şi la 120 ambalări/minut.
Totuşi, dezavantajele aestei tehnici sunt dificultatea de a înlătura complet
oxigenul precum şi faptul că închiderea ambalajului e adesea necorespunzătoare datorită
filmelor laminate cu grosimi diferite care sunt împreunate la capăt.

14
 Fig.5 Sistemul de formare-umplere-închidere şi insuflare de gaz protector

Durata de depozitare a pâinii albe ambalată în folie de polipropilenă poate fi

prelungită cu 5 până la 45 zile la temperatura camerei prin încorporarea unei pungi cu
absorbant de oxigen în ambalaj.

Fig.6 Proba martor vs AGELESS PACK

Astfel s-a constat triplarea timpului de depozitare faţă de simpla ambalare în gaz
protector.Într-o atmosferă de 60% CO2 şi 40% N2, timpul de depozitare a fost de doar 19
zile datorită pătrunderii oxigenului prin ambalaj. Speciile de Aspergillus şi Penicillium,
care dupa cum s-a arătat tolerează niveluri mai mici de 1% O2, în prezenţă de Ageless
,acesta nu a depăşit 0,05%, durata de depozitare trecând de 60 zile la temperatura
ambiantă.
Ca orice altă metodă, absorbanţii au şi dezavantaje,printre care:
- creșterea de bacterii anaerobe patogene;
-poate distruge ambalajul;

15
- absorbantul trebuie să aibă o suprafaţă liberă cât mai mare în ambalaj;
- există consumatori care nu agreează prezenţa unor astfel de substanţe la un loc cu
alimentul şi de asemenea consumatori care din nestiinţă, folosesc în scopuri greşite
absorbantul.

16
 BIBLIOGRAFIE

https://graduo.ro/documentatii/industria-alimentara/metode-de-conservare-a-painii-
170134?fbclid=IwAR0_wrqgL6KCzeWKj29IoEmHB-
BayFdbl006uv8FMzJRu7Pu0pkA4kGJ_Aw

17