Ion

Realismul reprezinta un curent cultural si literar european, bazat pe veridicitatea

actiunilor prezentate si, adesea, pe o tematica de natura sociala. Pentru literatura autohtona,
unul dintre scriitorii reprezentativi pentru realism este Liviu Rebreanu. Acesta, prin romanul
“Ion”, aduce publicului “cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane”.
Rebreanu, prin acest roman, picteaza un amplu tablou al satului romanesc, surprinzand
traditiile taranilor, tipologiile acestorea, precum si aspecte unice din viata lor. “Ion” se inscrie
in realism, deoarece prezinta un cadru real, actiunea fiind bine determinata in timp si spatiu,
firul narativ fiind unul complex si desfasurat pe mai multe planuri, iar realitatea fiind
prezentata sub aspecte diferite, dar mereu in mod veridic.
Tema romanului este, asadar, una ce l-a preocupat dintotdeauna pe autor, si anume
viata taranului din satul transilvanean. Fiind de natura sociala, aceasta este un element ce ajuta
la plierea operei pe ideologia realismului. Tema vietii taranului introduce in roman mai multe
conflicte. Conflictul central este reprezentat de lupta pentru pamant pe care Ion o duce,
pamant ce ii confera acestuia statut social printre consateni si devine un ideal absolut pentru
el. Alt conflict remarcabil, ce il are in vedere tot pe protagonist, este cel interior: lupta dintre
Glasul Pamantului si Glasul Iubirii. O scena semnificativa pentru ilustrarea atat a temei, cat si
a conflictelor, este scena horei din primul capitol. Aceasta are rolul de a prezenta majoritatea
personajelor cheie si de a introduce conflictele (Ion si Vasile Baciu, Ion si George). De
asemenea, scena descrie elemente specifice vietii din sat, precum ierarhizarea: oamenii
instariti, “bocotanii”, stateau separat de taranii saraci. Tot in acest episod se poate observa ca
pentru Ion, Glasul Pamantului este mai puternic decat Glasul Iubirii, deoarece acesta alege sa
joace la hora cu Ana, desi Florica era cea fata de care se simtea cel mai atras.
Puternicul conflict interior ce il vizeaza pe Ion este prezent in roman pana la scena
mortii acestuia. Desi romanul debuteaza cu un protagonist pentru care averea este mai
importanta decat orice altceva, spre final, in interiorul lui Ion, Glasul Iubirii este cel ce va
domina gandirea si faptele sale. Acest lucru este dovedit in scena nuntii, episod in care, desi
Ana este mireasa lui, Ion joaca cu Florica, fata de care manifesta sentimente autentice. De
asemenea, momentele din apropierea deznodamantului, in care Ion o viziteaza constant pe
Florica, sustin si mai mult ideea.
Perspectiva narativa este un alt element al romanului ce il inclina spre realism,
naratorul fiind unul detasat, obiectiv si impersonal. Stilul naratiunii este unul neutru, iar
limbajul folosit este regional, arhaic. Din punct de vedere compozitional, romanul se imparte
in doua mari parti: “Glasul Pamantului” si “Glasul Iubirii”. Acestea reprezinta, dupa cum este
amintit si anterior, cele doua parti conflictuale din interiorul lui Ion. Tehnica planelor paralele
este folosita pentru a oscila intre prezentarea lumii taranimii (Ion si familia sa, Ana, Florica) si
prezentarea intelectualitatii satului (familia Herdelea, parintele Belciug). De asemenea, se
remarca anticalofilismul, o alta trasatura a realismului. Chiar Liviu Rebreanu afirma, in opera
“Cred”, ca “nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii”, astfel
justificand acest anticalofilism.
 Operele realiste, pe langa cele pnctate deja, se caracterizeaza si printr-o constructie
adesea simetrica, circulara. Element ce devine obsesie pentru Liviu Rebreanu, fiind intalnit in
majoritatea operelor sale (de exemplu si in “padurea spanzuratilor”), circularitatea se poate
observa in “Ion” analizand incipitul si finalul. Ambele contureaza imaginea drumului dintre
Pripas si soseaua nationala, dar in maniere diferite. Intrarea in sat este marcata de prezenta
unor elemente nefaste, precum Rapele Dracului, Cismeaua Mortului sau crucea cu un Hristos
de tinichea ruginit, toate acestea avand rol anticipativ. Dupa deznodamantul justitiar –
moartea lui Ion, cand se prezinta iesirea din sat, Hristosul are acum un aspect luminos, pur, cu
“fata poleita”, semn ca raul a fost inlaturat din sat si ca spatiul a fost purificat.
In concluzie, romanul “Ion” reprezinta o opera realista de o insemata valoare, fiind o
oglindire a vietii rurale romanesti ce surprinde conditia taranului dornic de a avea un statut
social cat mai ridicat.