Cultura organizationala si importanta sa

Cultura organizațională poate fi definită ca un complex specific de valori, credințe

conducătoare,reprezentări, înţelesuri , căi de gândire împărtăşite de membrii unei organizaţii care
determină modurile în care acestea se vor comporta în interiorul și în afara organizației și care
sunt transmise noilor membrii drept corecte. Ea este mediul care poartă mesaje și în care se
realizează relaţii interpersonale şi intergrupale. Cultura se bazează pe credințe,valori şi
comportamente considerate adecvate de membrii organizatiei. Cultura poate cauza părăsirea
organizaţiei de către angajaţi sau îi poate face pe acestia să se comporte în mod consecvent cu
distincţie.
Cultura organizațională, este una dintre dimensiunile organizației care se reunește aspectele
organizaționale într-un sistem colectiv de semnificaţii simbolice . Cultura exercita o influenţă
considerabilă asupra premiselor deciziilor asupra comportamentelor și actelor managerilor și
personalului.
Istoria oricărei organizații includ valori ale fondatorilor și liderilor care au condus-o, abilităţi şi
competenţe care au fost determinant pentru succesul său, eșecuri, triumfuri și explicații ale
acestora, rețete și rutine înrădăcinate.
Tipul de cultură al unei organizaţii este dat şi de evenimente particulare de funcţionare şi
supravieţuire la care a trebuit să se adapteze organizaţia.
Între cultura unei organizații și structuri există o strânsă legătură. Dacă între cultură şi structură
este un puternic dezacord, personalul este supus unui nivel ridicat de stres și confuzie. Membrii
organizaţiei exercitată o mare influenţă asupra caracterului şi evoluţiei sistemelor culturale.
Cu cât societatea este mai omogenă în compoziţie etnică și religioasă, în sistemul de valori
promovate de mediul familial și sistemul școlar cu atât este mai ușoară.modelarea unui mediu
organizaţional armonios bazat pe valori comune. Cultura organizațională este de fapt un
subsistem al culturii naționale, reflectând multe conținuturi valorice ale modelelor culturale ale
unei naţiuni. Cultura națională include modul de a gândi, religia, educația, procesele de formare a
elitelor și constituie un fond comun care determină credinţele, valorile, normele,simbolistica,
perspectivele i ndividuale şi concepţiile despre organizaţii.Cu toate că unele dintre metodele de
cercetare ale culturii organizaționale împreună cu instrumentele metodologice au limitate lor ele
asigură un set de evidențe empirice care ajută la diagnosticarea culturii organizaţionale.
Cunoșterea culturii organizaționale este necesară și utilă deoarece constituie, probabil unicul și
cel mai folositor element anticipativ , pe termen lung al unei organizaţii. Pentru cineva din
exterior şi chiar din interior poate fidificil să pătrundă în cultura organizaţiei, deoarece aceasta
este considerată drept un univers de convingere,valori și concepții care care rareori este declarat
sau supus chestionării, mai ales de cei care care au o experiență limitată în privilegii altor
organizaţii sau culturi. Cu toate acestea înțelegerea și cunoașterea culturii organizaționale este
esențială în situații în care este nevoie să se adapteze unor conditii de schimbare.
Imaginea publică se definește ca reprezentarea favorabilă pe care o instituție sau oorganizație o
are în rândul publicului său. Imaginea se concretizează prin opinia pe care și-o face consumatorul
sau cetăţeanul despre caracterul şi personalitatea instituţiei sau organizaţiei.
Imaginea unei organizaţii poate fi considerată obiect de “patrimoniu” indiferent dacă este
moştenită sau inclusă în totalitatea bunurilor organizaţiei. Imaginea unei firme este mai valoroasă
decât mijloacele fixe ale acesteia .
Organizaţiile trebuie să respecte legile, iar prin gestionarea imaginii de către managementul
organizaţiei este asigurată funcţionarea normală a acesteia şi integrarea cât mai bună în mediul
social.
În cazul imaginii este vorba de o opinie sau despre o atitudine ale căror rădăcini sunt pentru
majoritatea iraţionale.
Imaginea şi reprezentările apar în conştiinţa oamenilor ca urmare a unor activităţi psihice
complexe, cu caracter constructiv, care vizează sinteza datelor senzoriale, reacţiile şi acţiunile
concrete ale indivizilor asupra realităţii.
Imaginea socială a unei organizaţii depinde de informaţiile care se propagă către urechile
publicului, care îşi formează o imagine din cele auzite şi văzute. Totodată imaginea se
cristalizează în mentalitatea oamenilor şi datorită celor două tipuri de mesaje care sunt clasificate
astfel:
 mesaje rezultate din funcţionarea organizaţiei;
 mesaje emise deliberat de structurile specializate.

Aceste mesaje trebuie cântărite bine şi abia după aceea se va stabili relevanţa lor pentru a putea
cuantifica imaginea socială a organizaţiei.
Conform celor redactate „conceptul de cultură organizațională se referă la tot ceea ce înseamnă
standarde colective de gândire, atitudini, valori, convingeri, norme și obiceiuri care exista într-o
organizație. Mai exact, o organizație își concepe propria cultură atât în mediul intern, cât și în
cel extern. Iar daca vorbim de mediul extern este de la sine înteles faptul ca acesta este alcatuit
din partenerii organizației, furnizori, instituții ale statului, investitori și cel mai important clienții.
Ceea ce ne-a atras atenția cel mai mult asupra mediului extern este cea din urma categorie, și
anume segmentul alcatuit din clienți.
Rolul clienților în cultura proprie a unei organizații este din punct de vedere personal cel mai
impotant element deoarece prin aceasta ne putem diferenția pe piață și putem aduce un plus
valoar companiei prin clutura proprie dezvoltată și adaptată in rândul consumatorilor de așa
natură în cât cultura organizației să devină parte din cultura personală a fiecărui individ
consumator.