Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ATI Curs
ATI Curs
SUPORT DE CURS
Cuprins:
I. Sectia de terapie intensiva …………………………………………..pag.2
II. Sarcinile asistentei medicale din ATI……………………………… pag.2
III. Interventii specifice in ATI…………………………………………….pag.4
i. Respiratie asistata pe ventilator
1
Sectia de terapie intensiva (ATI)
2
- trusa pentru reanimare cardiaca si defibrilator;
- aparate pentru reechilibrare circulatorie, infuzomate, injectomate;
- trusa cu medicamente de prima urgenta;
- ventilatoare pentru respiratie asistata.
3
diureza, lichide - aport) facand bilantul zilnic si cumulativ;
9. Sesizeaza medicul asupra eventualelor modificari patologice care pot sa apara;
10. Verifica permeabilitatea si pozitionarea sondei de aspiratie gastrica, aspectul
si cantitatea lichidului de aspiratie;
11. Urmareste permeabilitatea sondei urinare fi estimeaza diureza;
12.Mobilizeaza din pat bolnavii operati recent sau imobilizati la pat o perioada de
timp si ii supravegheaza. Mobilizarea bolnavilor din A.T.I, se face la indicatia
medicului, de multe ori o mobilizare intempestivs sau nesupravegheata poate duce
la accidente nedorite;
13.Recolteaza sange si produse biologice pentru analize de laborator si instaleaza
perfuzii indicate de medic;
14.Aduce analizele de laborator (rezultatele) pe cat posibil n aceeasi zi si le
inregistreaza in F.O.;
15.Administreaza tratamentul indicat de medic, respectand ritmicitatea prescrisa;
16.Asigura aprovizionarea cu solutii perfuzabile, materiale consumabile si
medicamente de la aparatul de urgenta, astfel incat baremul sa fie in permanenta
intreg;
17. Asigura in zilele care nu se pot asigura continuitate la punctul de transfuzie si
sunt solicitari - determinarea grupelor saguine si a Rh-ului, aprovizionarea cu
sange, livrarea sangelui dupa efectuarea probelor de compatibilitate;
18. Asigura efectuarea de urgenta pe tot parcursul zilei.
4
- conecteaza pacientul in circuitul aparatului pentru supraveghere continua EKG;
- TA se monitorizeza cu ajutorul aparatelor electronice ce se fixeaza pe toracele
bolnavului cu banda, iar la brat manseta; se programeaza pentru a masura TA la
anumite intrevale de timp; alta posibilitate de inregistrare a TA poate fi cu ajutorul
unui tensiometru fix montat la perete in dreptul fiecarui pat de la ATI;
- Respiratia se monitorizeaza programand aparatul sa indice frecventa la anumite
intervale de timp;
Diureza se monitorizeaza prin sondaj cu sonda Foley efectuat de medic, la care
se ataseaza o punga colectoare de urina gradata pentru masurarea cantitatilor de
urina.
5
intratraheale pozitive.
Respiratoarele de presiune intratraheale pozitiva intermitenta realizeaza o inspiratie
si expiratie activa. Dintre cele cu inspiratie activa sunt resuscitorul cu burduf, care
este format dintr-o masca etansa si un tub de lungime diferita cu un burduf actionat
mecanic sau manual. Curentul de aer sau O2 este dirijat cu ajutorul a doua supape
unidirectionale. Compresiunea burdufului realizeaza inspiratie, expiratia fiind
asigurata de elasticitatea plamanilor.
Aparatele cu inspiratie si expiratie activa se gasesc intr-o mare varietate si se numesc
ventilatoare sau pulmotoare.
Prin cresterea si scaderea presiunii pozitive si negative realizate de aparate se pot
modifica ritmul fi volumul respiratiei. In cazul respiratiei spontane ritmul aparatului
se sincronizeaza cu acestea si astfel va asista ambele faze ale respiratiei.
Aceste aparate nu pot fi utilizate pentru asistarea de lunga durata a respiratiei. Ele se
aplica trecator pentru bolnavii inconstienti.
Adaptarea aparatului la bolnav se face diferit, in functie de durata necesara
mentinerii lui si anume ,prin intermediul unei masti etanse pentru perioade scurte, de
cateva minute si prin intermediul unor sonde endotraheale introduse prin intubatie oro
— traheala (IOT) efectuata de medic pentru perioade mai lungi.
6
- Masurarea PVC (presiune venoasa centrala);
- Radiogafie de control,
- Examen bacteriologic din sputa la 5 zile pentru prevenirea si tratarea infectiilor;
- Aspirarea secretiilor traheobronsice, mai ales la bolnavul cu traheostomie, care
nu-si poate mobiliza singur secretiile;
- Tapotare (masaj insotit de batai cu marginea cubitala);
- Schimbarea frecventa a pozitiei bolnavului pentru favorizarea drenajului
secretiei;
- Aerosoli cu bronhodilatatoare pentru fluidifierea secretiilor vascoase;
- Reechilibrare hidroelectrolitica si nutritiva pe cale parenterala prin perfuzie sau
prin sonda nasogastrica.
Aspiratia traheobronsica
Este o interventie a asistentului/asistentei medicale care se aplica ori de cate
ori este necesara.
Materiale necesare:
- manusi sterile;
- sonda de aspiratie sterila de unica folosinta; comprese de tifon;
- sursa de oxigen;
- aspirator medical;
- recipient de colectare a secretiilor.
Tehnica aspiratiei:
- asistentul/asistenta isi pun manusi sterile;
- se regleaza presiunea aspiratorului intre 80-120 mm Hg;
- se va administra oxigen 100% pacientului 3 - 5 minute inainte;
- se adapteaza sonda de aspiratie la aspirator;
- se introduce capatul sondei de aspiratie in canula de intubatie si se vor
aspira secretiile retragand treptat sonda;
- timpul maxim de aspiratie nu trebuie sa depaseasca 10 secunde.
7
- tuburi sau sonde de intubatie endo - traheale din cauciuc sau material
plastic prevazute cu mandren;
- seringa sterila de 10 ml pentru umflarea mansetei traheale;
- gel cu xilina pentru anestezia de contact;
- solutie de xilina pentru anestezia faringelui si a corzilor vocale;
- departator de gura;
- mandrene si pense speciale;
- la nevoie, se asigura aparat de ventilatie manuala , sursa de oxigen, aspirator
puternic, pregatit in stare de functionare; sonde de aspiratie;
- 2 canule de intubatie de dimensiuni diferite sterile de unica folosinta;
- balon de ventilatie cu masca;
- medicamente necesare pregatite in seringi etichetate;
- stetoscop.
Indicatii:
- pentru administrarea anesteziei generale;
- in caz de obstructie a cailor aeriene;
- in resuscitarea cardio - respiratorie, pentru ventilatia artificiala( cu ventilator
Ambu);
- primul ajutor in caz de inec sau intoxicatie cu gaze;
- asigurarea ventilatiei mecanice in insuficienta respiratorie acuta.
Interventii aplicate:
- supravegherea functiilor vitale;
- mentinerea permeabila a sondei prin aspirarea secretiilor cu ajutorul unui cateter
de aspiratie ori de cate ori este nevoie;
- toaleta cavitatii bucale si aspirarea secretiilor din gura;
- imobilizare in cazul pacientilor agitati pentru a preveni detubarea spontana.
8
Detubarea pacientului este indicata de medic cand respiratia pacientului este
normala. Detubarea se recomanda dupa o ventilatie spontana timp de 1 ora sau
mai mult, iar functiile vitale se mentin la valori normale.
Se efectueaza astfel:
- se aspira mai intai secretiile de pe sonda si din cavitatea bucala;
- se extrage mesa din gura sau se dezumfla balonasul de etansare;
- se scoate lent sonda aspirand continuu;
- se efectueaza toaleta cavitatii bucale a pacientului.
REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA
9
Homeostazia - starea de coordonare si mentinere a functiilor normale ale
organismului.
Bilantul hidric este raportul dintre ingestia de lichide si eliminarea lor din
organism.
Cei mai importanti centrii reglatori din organism sunt: sistemul nervos si sistemul
endocrin.
Centrul principal al senzatiei de sete se gaseste in creier, la nivelul
hipotalamusului. Cand apare deshidratarea, hipotalamusul inregistreaza scaderea
nivelului apei in sange, apoi stimuleaza activitatea glandei hipofize posterioare care
secreta hormonul antidiuretic — (ADH), scazand astfel pierderile de apa de la
nivelul rinichiului.
Glandele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult
aldosteron, favorizand astfel retinerea unei mai mari cantitati de sare si concomitent
retinerea apei la nivelul rinichilor.
Ingestia de apa, declansata de senzatia de sete - manifestata prin gura
uscata, reface rezervele de apa ale organismului.
.
Gradul de aciditate sau alcalinitate a unei solutii este dat de concentratia de ioni
de H+. Concentratia de H* a fost denumita simbolic pH.
• Solutia cu pH = 7 este neutra fata de apa;
• Solutiile cu pH < 7 sunt acide;
• Solutiile cu pH > 7 sunt alcaline.
Sangele are pH-ul intre 7,35 - 7,40, usor alcalin. In conditii patologice variatiile
10
pH- ului sanguin sunt intre valorile 6,8 - 7,8. Modificarile mai mari de aceste sunt
incompatibile cu viaja.
Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-ului
sanguin care in mod normal este de aproximativ 7, 40( usor alcalin).
Substantele care modifica permanent pH-ul sunt eliminate prin respiratie, urina,
digestie.
Prin alimentatie se introduc in organism acizi- prin preparate din carne si
substante alcaline prin vegetale; fiecare dintre aceste substante au tendinta de a
deregla echilibrul acido-bazic.
In sange, atat in plasma cat si in hematii, exista sisteme - tampon care
corecteaza modificarile. Echilibrul acido-bazic al organismului este mentinut de
rinichi si respiratie.
Analizele de laborator pentru determinarea echilibrului acido-bazic sunt:
din sange: - pH care are VN = 7,34 - 7,44;
- Bicarbonatul standard cu VN= 22 - 26 mM/l;
- Baze exces cu VN (valoare normala) = - 2,5 - + 2,5 mM/l;
- din urina: - pH-ul = 5,5 -6,5
11
corporala. Barbatii au in medie 62% din greutatea corpului apa; femeile au 51% apa;
nou - nascutii si copiii au aproximativ 75 - 80% din greutatea corpului apa.
Un aport insuficient de lichide sau o pierdere exagerata de lichide si saruri
minerale duce la stari patologice de deshidratare care in functie de cauza si
mecanismul prin care se instaleaza pot sa intereseze sectorul celular, extracelular
sau ambele.
Termeni medicali
12
Starile de deshidratare
Clasificarea deshidratarilor
13
3. Deshidratarea hipotona - se produce cand se elimina sarurile minerale in
proportie mai mare decat apa. Poate aparea dupa:
- administrarea de medicamente diuretice;
- poliurii patologice, insuficienta cortico-suprarenala;
- transpiratii abundente.
Se corecteaza prin administrarea solutiilor hipertonice.
14
Bilantul hidric
15
- determine volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureza, numar de
scaune, cat si prin pierderi patologice (varsaturi, transpirapiratie abundenta),
lichide de aspiratie.
- administreaza solutiile electrolitice indicate de medic prin perfuzie IV;
- asigura igiena pielii si a cavitatii bucale;
- administeaza regimul alimentar indicat.
Criteriile clinice pentru stabilirea necesarului de lichide al bolnavului
deshidratat:
- senzatia de sete
- turgor cutanat
- frecventa pulsului
- masurarea TA '
;
- cianoza extremitatilor
- uscaciunea limbii
Ratia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana la
inceperea reechilibrarii hidroelectrolitice.
La sugar pentru orientarea rehidratarii se va cantari zilnic.
Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgenta medicala,
Electrolitii se inlocuiesc la recomandarea medicului in raport cu valorile ce se obtin in
urma efectuarii ionogramei din sange si in raport cu pierderile existente.
Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale
organismului se adauga o cantitate de lichide egala cu pierderile prin varsaturi,
transpiratii, diaree, aspirate gastrica, febra si pansamente;
- pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37°C, bolnavul va priml 500 ml
lichide.
TULBURARI ELECTROLITICE
1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul extracelular,
valoarea normala fiind de 137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea osmotica,
crestera TA, regleaza echilibrul acido-bazic, prin combinarea cu cloruri si bicarbonat.
Hiponatriemia reprezinta scaderea Na+sub 130 mEq/l.
Cauzele pot fi:
16
- hiperhidratare cu apa, cu bere;
- pierdere de Na dupa administrare de diuretice (Furosemid);
- transpiratie excesiva;
- dieta hiposodata timp indelungat;
Problemele pacientului se manifesta prin: indispozitie, cefalee, confuzie,
anxietate, piele umeda, hipotensiune arteriala, coma in deshidratarile grave;
Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
.- punctioneaza o vena, monteaza o perfuzie IV. cu solutii hipertonice;
- administreaza solutie de ser fiziologic I.V. si medicamentele recomandate;
- inregistreaza in F.O. toate cantitatile de lichide perfuzate;
- Monitorizeaza perfuzia (60 picaturi/min) si funtiile vitale ale pacientului;
- Apreciaza eficienta interventiilor aplicate;
- Educa pacientul sa evite consumul excesiv de apa, sa respecte doza de diuretice
recamandata, sa evite purgativele drastice (sarea amara).
Hipernatriemia reprezinta cresterea Na+peste 150 mEq/l.
Cauze:
- Ingestie de alimente sarate prin obisnuinta;
- Intoxicate cu sare, ingestie de apa de mare;
- Insuficienta cardiaca, insuficienta renala acuta sau cronica.
Problemele bolnavului: agitatie pana la convulsii, sete intensa, hiperemia fetei, HTA,
tahicardie, mucoase uscate, confuzie.
Rolul asistentei este:
- atentioneaza pacientul sa reduca sarea din alimentatie - regim hiposodat;
- monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului solutii fara Na -
Glucoza 5%, medicamentele diuretice;
- monitorizeaza functiile vitale, noteaza valorile in F. O.
- masoara si noteaza toate cantitatile de solutii perfuzate;
- linisteste pacientul si familia daca este cazul;
- educa pacientul sa respecte regimul alimentar si cantitatea de lichide /24h.
17
cu cortizon, diaree.
Hipopotasemia apare la scaderea K+ sub 3mEq/l in sange.
Simptome :
- stare de oboseala, slabiciune musculara insotita de durere;
- peristaltism intestinal scazut, ajungand pana la ileus;
- scaderea apetitului, greata;
- mancarime de piele;
- crampe - carcei musculari la muschii gambelor;
- aritmii cardiace - extrasistole, unda T aplatizata pe EKG.
Interventiile asistentei:
- monitorizeaza (EKG) functia cordului;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea
medicului medicamentele,(solutie KCI combinata cu solutie glucoza 5%)
- administreaza un regim alimentar bogat in K: cartofi, spanac, varza, caise,
banane.
- evalueaza starea bolnavului dupa tratament: dispar crampele musculare,
greturile, palpitatiile.
Hiperpotasemia reprezinta cresterea K peste 6 - 7mEq/l; este o urgenta medicala,
deoarece exista riscul opririi inimii in diastola.
Simptome:
- greata, diaree, iritabilitate, dureri abdominale;
- aritmii cardiace, unda T cu amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).
Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie cu solutie de glucoza, in care adauga
medicamentele indicate: insulina, bicarbonat de Na +;
- monitorizeaza functiile vitale - monitorizarea cardiaca Holter (EKG);
- pregateste medicamentele si aparatura necesara in caz de urgenta, defibrilator,
aparatura pentru RCP ;
- bolnavul este sfatuit sa nu consume fructe (banane, caise) si legume(cartofi)
bogate in K+.
18
urmare a excretiei excesive de parathormon de catre glandele paratiroide.
Manifestari clinice:
- cefalee, varsaturi, tahicardie, HTA;
- rise de nefrocalcinoza, litiaza renala,litiaza biliara.
Rolul delegat al asistentei medicale:
- administreaza medicamente care elimina Ca - Furosemid;
- monitorizeaza functia inimii prin EKG - Holter, TA, T°;
Interventii independente:
- asigura igiena tegumentelor si mucoaselor;
- administreaza regimul alimentar si sfatuieste bolnavul si apartinatorii sa limiteze
consumul de lactate si branzeturi, cat si luarea medicamentelor care coniln calciu
fara recomandare medicala;
- recomanda pacientului sa consume cantitati suficiente de lichide evitand apa
minerala carbogazoasa; poate consuma apa plata, ceai, apa fiarta si racita.
19
urmatoarele manifestari:
disparitia senzaliei de sete;
normalizarea pulsului bolnavului;
valorile T.A. cresc treptat;
dispar crampele musculare;
se restabileste turgorul cutanat;
dispar infundarile fontanelelor la sugari;
diureza se normalizeaza;
se restabileste starea de constienta la copii.
Tehnici de hidratare
20
SOLUTII PERFUZABILE
Exemple:
- Solutii izotonice de electroliti (contin ionii din plasma in concentratii
fiziologice).
Solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250 ml, 500 ml,
1000 ml (cunoscuta sub denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza 5%
sunt cele mai folosite.
21
- solutia de clorura de Na 10%, 20%
- solutia de glucoza 10%, 20%, 33%, 40%
- solutia de lactat de Na 110g%o, lactat de K 50%
Alte solutii de corectare:
- solutie tampon de bicarbonat de Na in concentrate 1,4%, 4%, 8,4% se
folosesc la corectarea acidozei metabolice.
Solutii diuretice osmotice:
- sorbitol 40%, manitol 10% si 20% se folosesc in tulburari de diureza, reducerea
edemelor, fortarea diurezei in intoxicatii.
Solutii hipotone se folosesc la corectarea deshidratarilor hipertonice:
- Solutia clorura de Na 4,5g%o; 2,25g%0;
- Solutia de glucoza 2,5% (25%o).
Solutiile izotonice se folosesc in corectarea deshidratarilor izotonice:
- solutia de ser fiziologic 0,9%, solutia de glucoza 5%.
22
Exemple de medicamente care nu se amesteca intre ele:
:
1. Furosemid
2. Nitroglicerina
3. Algocalmin
4. Metoclopramid
5. Eufilina
6. Insulina . . -
7. Dopamina
8. Ambroxol
9. Cimetidina
10.Diazepam
Medicamentele incompatibile se administreaza in seringi sterile, separat, iar
pentru evitarea reactiilor dupa fiecare administrare se spala calea (cateterul sau
canula) cu ser fiziologic steril inainte de a administra un alt medicament.
ATENTIE! Nu se amesteca:
• sangele si derivatele de sange
• solutiile de aminoacizi (Arginina)
• solutiile uleioase
• Manitolul
DE RETINUT:
Vitamina B2 nu se administreaza impreuna cu Vit. B1 si B6
Acidul folic nu se administreaza impreuna cu acidul ascorbic (vit. C)
Vitamina B « se inactiveaza cu vitamina C in solutie
Vitamina K nu se amesteca cu alte vitamine
La administrarea vitaminelor se va tine cont ca multe sunt sensibile la lumina si
caldura. De aceea se prefera administrarea in perfuzii de scurta durata sau se vor
introduce in flacon chiar inainte de administrare.
Prepararea solutiei perfuzabile:
• Recipientul de perfuzie — flaconul din sticIa (Arginina) sau cel din plastic se
aseaza vertical.
• Dopul recipientului se dezinfecteaza cu un tampon de vata imbibat in alcool
23
medicinal.
• Toate medicamentele si solutiile adaugate se amesteca cu solutia de baza prin
rasturnari succesive ale flaconului inainte de administrare.
• Se alege trusa de perfuzie adecvata; se inchide dispozitivul de reglare si filtrul de
aerisire daca este incorporat in picurator inainte de introducerea in recipient.
• Se introduce trocarul in dopul recipientului prin rasucire o singura data.
Rasucirile succesive pot antrena fragmente mici de cauciuc care ajung in solutie.
• Se da aerul afara din tuburi prin suspendarea flaconului; picuratorul trebuie sa
fie umplut cu solutie 2/3 (daca nu este suficient de plin exista pericolul patrunderii
bulelor de aer din tuburi in vena).
• Flaconul se suspenda in stativ la o inaltime de 50- 60cm deasupra nivelului
corpului pacientului.
• Tubul de aer se fixeaza la flacon fara indoituri, daca se foloseste o trusa de
perfuzie cu filtru de aer.
De retinut!
In cazul perfuziilor de scurta durata, cand se administreaza o cantitate mica
de solutie, 50 - 100 ml, trocarul nu se infinge prea mult pentru ca orificiul de
scurgere sa fie deasupra dopului. Daca se infinge prea mult o mare parte de
solutie va ramane in flacon.
A incorect B corect
Fig.7.A.Trocarul patrunde prea mult in flacon
B. Introducerea corecta a trocarului (17, pag. 87)
24
SOLUTII PERFUZABILE - tabel
25
- clorura de Ca 0.5g; I.V. perfuzie lenta
- apa distilata 1000ml
Flacoane, saci PVC 250, 500 ml
4.Solutia de clorura de K- Flacoane de sticla de 100 ml - perfuzii I.V. lente
Brauman concentrate 7,4%; se dilueaza 10
5. Solutie de Kalium Contine: acid aspargic 1 I solutie -20ml cu 500 ml cu
magneziu-asparagin at hidroxid de K+ oxid de Mg2+ glucoza 5%, 10%; in
urgente 20 ml
solutie K diluat cu
20 ml solutie
glucoza 10 %
6. Solutie de lactat deNa Concentratie 110g% solutie - solutie de
izotonica 50% corectare-perfuzie
lenta in acidoza
hipotonica
7. Solutia Hartman Solutie salina - solutie de
corectare
- perfuzie lenta in
acidoza hipotonica
8. Solutia de bicarbonat 14%o solutiie izotonica - solutie tampon in
de Na acidoza
9. Solutii pentru diureza Manitol 5%o pungi PVC 250 ml - activeaza diureza
osmotica
10. Sorbitol Sorbitol 50g%0 pungi PVC 500— - alimentatie
2000 ml parenterala
11. Solutie dextroxa 5%, 10%, 20% 5% pungi saci - perfuzie lenta -
fructoza PVC 500, 1000 ml alimentatia
parenterala
26
12. Substituienti de Dextran 40+glucoza in flacon din - perfuzie lenta
plasma sticla
Dextran 40 cu NaCI
Dextran 70+NaCI in flacoane de
sticla
Gelufuzine solutie perfuzabila
Flacoane sticla
Definitie:
Socul este o insuficienta circulatorie periferica grava in urma careia se
instaleaza anoxia tesuturilor prin acumulare de produsi de catabolism. Este necesara
recunoastera rapida a cauzelor pentru prevenirea leziunilor ireversibile ce se pot
instala.
Clasificarea etiologica
1. Socul hipovolemic este provocat de pierderile de sange si plasma in caz de
hemoragii, traumatisme, interventii chirurgicale, arsuri, deshidratare(diaree,
vasaturi, exces de diuretice), socul de colaps din coma diabetica, ocluzii
intestinale;
2. Socul cardiogen apare prin scaderea functiei de pompa a inimii in: IMA,
miocardite acute, tulburari de ritm, tamponada cardiaca, pneumotorax cu
supapa, emboli pulmonare ;
3. Socul toxico- septic apare in infectii cu germeni Gram-negativi (Escherichia
coli, Klebsiella, Proteus, etc.) sau Gram-pozitivi (stafilococi, streptococi); se
produc leziuni celulare primare si generalizate;
4. Socul anafilactic se datoreste introducerii in circulatie a unor substante straine.
Surven mai frecvent dupa administrarea de seruri sau diferite medicamente pe
cale parenterala sau dupa intepaturi de insecte si se caracterizeaza printr-o
reactie anormala antigen-anticorp cu eliberare masiva de histamina care
27
provoaca colaps printr-o puternica vasodilatatie periferica;
5. Socul neurogen apare dupa dureri intense(cu diferite localizari), traumatisme
craniene sau medulare, analgezie insuificienta, emotii puternice, care induc
blocarea sistemului nervos simpatic periferic.
Aparitia socului poate fi favorizata de oboseala, insomnia, starea de denutritie, frig,
caldura excesiva.
28
radiografie toracica, ecocardigrama, PVC (presiune venoasa centrala).
Interventii aplicate in functie de obiectivele de ingrijire urmarite:
Refacerea volemiei si functiei repiratorii prin:
- perfuzie I.V. (in bolus - 500ml) cu dextran, sange integral, masa
eritrocitara in anemie;
- medicamente vasoactive, vasopresoare - dopamina;
- pozitie Trendelenburg
Masurarea repetata a TA, monitorizare continue a EKG, frecventa
cardiaca, pulsoximetria, ex. De laborator: Hematocrit., electroliti, uree,
gaze sanguine, monitorizare PVC;
Se administreaza O2 100%; la nevoie- IOT si ventilate mecanica;
In caz de acidoza metabolica (ph < 7,15) se administreaza solutie de
bicarbonat de Na in perfuzie;
Se urmareste diureza prin sondaj vezical cu sonda Foley si punga
colectoare de urina.
Se trateaza cauza socului.
29
- invelirea cu paturi
Atentie - nu se administreaza nimic accidentatilor in stare de soc, pe gura.
Socul cardiogen
30
vitale.
Tratamentul in spital:
1. Bolnavii cu soc cardiogen provocat de IMA vor fi internati in unitati de terapie
intensiva coronarieni; vor fi imobilizati la pat in pozitie favorabila; in dispnee
severa pozitia este semisezanda/sezanda;
2. Supravegherea functiilor vitale ale bolnavului (monitorizarea EKG, presiune
venoasa);
3. Calmarea durerii se face cu analgezice (Algocalmin, Piafen, Fortral);
4. Linistirea si sedarea - se administreaza anxiolitice: Diazepam 1 fiola,
Hidroxizin, Romergan;
5. Oxigenoterapie: 6 - 8 I / minut;
6. Hidratare parenterala;
7. Administrare de medicamente:cardiotonice majore, vasodilatatoare,
antiaritmice;
8. Corectarea acidozei metabolice severe (pH < 7,15) cu solutie T.H.A.M., sau
solutie bicarbonat de Natriu.
Socul anafilactic
alergiei medicamentoase;
In socul anafilactic are loc o exudatie mare de lichid interstitial, care alaturi de
vasodilatatie determine prabusirea TA si poate provoca moartea bolnavului,
daca nu se intervine la timp.
Problemele bolnavului:
debutul este brusc la cateva minute dupa administrarea substantelor;
stare de rau general;
31
semne cutanate: eruptii, eriteme difuze insotite sau nu de prurit, urticarie,
edem al fetei si pleoapelor;
manifestari respiratorii: edem laringian, sindrom de insuficienta respiratorie
acuta, crize de dispnee;
tulburari cardiovasculare: hipotensiune arteriala, puls tahicardic, cianoza;
tulburari neurologice: anxietate, tuse, acufene, vertij, coma;
manifestari digestive: greata, varsaturi, dureri, diaree.
Diagnosticarea - are o mare importanta cunoasterea medicamentului,
alimentului care a produs socul.
32
perfuzie pana la 500-1000 mg/24 h;
- Dextran 70, ser glucozat5% in perfuzie I.V.;
- Miofilin 1 fiola lent I.V. in bronhoconstrictie severa;
- Bronhodilatatoare spray - aerosoli;
- Antihistaminice cu scop preventiv.
Socul septic
Etiologie:
- Bacterii Gram- Escherichia coli, Proteus, Salmonella, Shigella, Klebsiella;
bacteria gram-pozitive( stafilococi si enterococi).
Semnele si simptomele socului septic:
- prezenta unei infectii locale sau generale, febra si frisoane;
- scaderea TA;
- tegument uscat, cald, apoi rece, umed, extremitati cianotice;
- oligoanurie.
Socul septic, in functie de evolutie, cuprinde 3 stadii:
1. stadiul I – perioada de hipotensiune calda sau perioada de soc compensat
(bolnav cu hipotermie, hipotensiune arteriala, tahicardie, tahipnee, anxietate,
tegument uscat si cald);
2. stadiul II - perioada de hipotensiune "rece"- sau de soc hipodinamic
decompensat (bolnavul este agitat sau somnolent, TA scazuta, tahopnee,
tahicardie, tegument umed si rece, oligoanurie, cianoza);
3. stadiul III - sau socul ireversibil (bolnavul prezinta hipotermie, stupoare, confuzie,
coma, prabusirea TA, tulburari metabolice maxime); evolutie fatala.
Bolnavii cu septicemie trebuie internati in servciile de terapie intensiva si reanimare
Interventii de urgenta:
- Tratamentul cu antibiotice se face la indicatia medicului, dupa diferite
scheme, administrate I.V. conform antibiogramei;
- corectarea tulburarilor hemodinamice cu Dextran 40, plasma, sange, , sol.
33
electrolitice
- oxigenoterapie 8-10 I / minut;
- medicamente de urgenta: Dopamina, corticoizi, medicatie vasoactiva,
heparina inCIVD;
- drenarea si indepartarea chirurgicala a focarului de infectie;
- tratament simptomatic
- investigatii pentru identificarea focarului de infectie prin recoltari de produse,
tesuturi potential infectate (ex. sange, urina, sputa, lichid pleural, LCR);
- analize de laborator:
1. hemocultura
2. urocultura
3. coprocultura
4. bilicultura
Bronhoalveolite de deglutitie
BPOC acutizata
34
Astmul cardiac
Infarctul miocardic
Embolia pulmonara
afectiuni abdominale
Cauze generale
intoxicatii acute
afectiuni sanguine
- Polipnee
35
- Respiratie Kussmaul- respiratie in 4 timpi( inspir- pauza, expir – pauza)- apare
in acidoza metabolica
- Rare si ample
36
- ronflante( sunete groase; datorate secretiilor abundente in
bronhii)
- sibilante( tiuitul vantului)
- subcrepitante(tub de sticla plin cu apa; apre in bronsite, supuratii
pulmonare)
- Anxietate sau somnolenta, confuzie, delir
Problemele pacientului:
Alterarea respiratiei
Potential de complicatii
Obiectivele vizeaza:
Permeabilizarea cailor respiratorii
Prevenirea complicatiilor
37
Primele inrterventii acordate pacientului, au caracter de urgenta:
1. Controlul si permeabilitatea cailor aeriene
o Bolnavul se aseaza indecubit ventral sau lateral, cu capul mai jos fata
de trunchi, intors intr-o parte( drenajul postural in decubit dorsal este
greu de suportat)
38
o Secretiile care nu se elimina prin drenaj postural vor fi extrase
( aspirate cu instrumente perfect sterile( seringa Guyon, trompa de vid,
aspirator de oxigen).
c. Respiratia artificiala
39
- Efectuare de punctii pentru evacuarea revarsatelor pleurale sau
peritoneale
40
ANESTEZIA SI ANESTEZICILE
Tipuri de anestezie:
I. Anestezie generala:
a. anestezia generala este realizata pe cale inhalatorie cu anestezice
volatile (halotan, enfluran etc ) care se administreaza pe sonda de
intubatie orotraheala (I.O.T.).
b. anestezia generala combinata se efectueaza pe cale inhalatorie si pe cale
intravenoasa.
Anestezicile gazoase sunt toxice pentru ficat, hematopoieza, fertilitate si
pentru cei care efectueaza anestezia .
41
- anestezia prin inhalatie pe masca se efectueaza prin folosirea de catre anestezist a
unei masti duble care permite absorbtia imediata a gazului la locul unde acesta iese in
exterior;
- prin injectii I. V
Ingrijiri in timpul anesteziei generale:
- monitorizarea functiilor vitale: puls, TA, miscari respiratorii, diureza,
temperatura corporala; coloratia tegumentelor si mucoaselor;
- supravegherea pupilelor si secretiei lacrimale; pleoapele se inchid.
- Supravegherea pierderilor de sange aspirat si masurarea acestor pierderi.
- Protejarea ochilor - miscarile globului ocular si reflexul cornean sunt absente in
timpul anesteziei, de aceea se inchid pleoapele pentru a preveni uscarea mucoasei, se
va evita orice fel de compresiune asupra globilor oculari, deoarece leziunile produse
pot da tulburari de vedere.
- Corectarea tuturor modificarilor constatate ;
- hipotermia se combate prin incalzirea pacientului cu saltele electrice.
- Aparatura de monitorizare va fi permanent controlata si supravegheata.
42
gel;
-prin injective I.D., SC
- infiltratie se face strat cu strat.
Anestezia este efectuata de medicul specialist ajutat de asistenta de la sala de
operatie.
43
Protectia muncii pentru personalul sanitar:
Anestezia si anestezicile volatile sau gazoase produc frecvent la personalul
sanitar dureri de cap, astenie, alergii. Masurile care se impun personalului sanitar
sunt:
• verificarea si intretinerea aparatului de anestezie si accesoriilor;
• instalatii de aerisire; salile de operate sunt prevazute cu ventilatoare deoarece
gazele anestezice eliberate sunt toxice, iar personalul trebuie protejat;
• in salile in care se foloseste Halotan prin masca (protoxid de azot), asistentele
si doctoritele insarcinate nu au voie sa profeseze.
• in caz de anestezie prin I.O.T fara pierdere de anestezice volatile este permisa
prezenta gravidelor in sala de operatie.
• protoxidul de azot este agresiv, are efect de sera pe stratul de ozon(putin
folosit in prezent).
O anestezie generala consta in administrarea de amestec format din 68 - 69%
protoxid de azot (N2O), 30%O2 si anestezic, gazos respectiv Halaton.
Nivelul tehnic actual de administrarea a anestezicilor permite scaderea
pierderilor de gaze anestezice inlocuindu-se aparatul de anestezie inhalatorie
obisnuite cu tehnici de anestezie cu flux scazut (low flow).
Anestezicile
Definitie
Prin anestezic se intelege un medicament care dupa administrare produce
anestezie.
I. Anestezicile generale
A. Eteri- Aetherum ethylicum;
• Aetherum pronarcoza, flacon - pentru anestezie chirurgicala;
administrarea se face prin inhalatie ceea ce produce anestezie generala.
B. Derivatii halogenati ai hidrocarburilor:
Efluran flacon. Inj.
Narcotan este o solutje de inhalatje (anestezic general administrat prin
inhalatie).
Halothane sau Fluothane (lichid incolor volatil) solutie inhalatorie - prin
masca sau IOT pentru anestezie generala.
44
Protoxidul de azot solutie inhalatorie ; este un gaz toxic se foloseste in
amestec 70% cu oxigen §i halogeni pentru anestezie generala aplicata
pe masca sau sonda. Se foloseste rar.
Izofluran; inhalatie (anestezie gazos).
C. Barbiturice
Brietal sodiu injectabila.
Thiopental flacoane injectabil.
Penthotal flacoane injectabil (anestezic general cu inductie rapida 10-20 sec,
iar bolnavul se trezeste in 20 - 30 min de la interventje chirurgicala de scurta
durata).
Reactiile adverse date de anestezicele generale:
• bradicardie si hipotensiune de aceea se administreaza preventiv Atropina
• postoperator pot da greata si varsaturi, de aceea se interzice alimentatia.
Analgezic opioid:
Fentanyl fiole 0,1 mg/2m/; fiole de 5ml; flacoane 0,50 mg/10ml, injectat iv , are
actiune rapida de durata scurta 20 - 45 minute; se foloseste in inducerea si
mentnerea anesteziei locale sau generale.
Alte anestezice:
Droperidol fiole 10ml concentrate 25 mg, solutje injectabila se foloseste pentru
pregatirea pentru anestezie si mentinerea acesteia in cazul interventiilor de lunga
durata; administrare pe cale iv. sau im. Se poate combina cu alte anestezice.
Anestezice locale :
• Clorhidrat de procaina solutie inj;
• Lidocaina sol. inj. fiole;
• Bupivacaina sau Marcaine spinal fiole 0,5%, se foloseste pentri
rahianestezie, durata analgeziei 3 - 4 ore la nivelul membrelor inferioare;
• Xylocaina sol. inj;
• Xylina sol. inj; spray.
• Clorura de etil spray local.
Analgezicele folosite in practica medicala sunt narcotice stupefiante.
a) Derivati morfinici:
45
- Codeina cp; Antalgic cp;
- Hidromorfom sol. inj.
- Morfina sol. inj.
- Daltard comprimat retard;
- Vendal retard.
b) Fortral comprimate si fiole.
Alte analgezice - Tramadol, Mabron, Tramal cps, fiole, supozitoare.
Rolul asistentei
Anestezicele sunt administrate de medicul specialist - anestezistul.
Asistentul medical pregateste flacoanele, fiolele cu solutiile recomandate, le aspira
in seringi sterile, le pregateste pentru administrare si serveste medicul ;
supravegheaza starea bolnavului si functiile vitale.
Asistenta va pregati medicatia de urgenta si aparatura de resuscitare cardio-
respiratorie pentru toate cazurile de urgenta care ar putea sa apara.
Interventiile asistentei:
46
- frecventei respiratiei, pulsului, aspectului EKG, temperaturii;
- TA se masoara cu aparat fixat la pat pentru fiecare pacient;
- diureza va fi masurata prin sondaj vezical cu punga colectoare de urina;
- se va raporta orice modificare patologica aparuta;
- se urmareste aspectul general al bolnavului : culoarea fetei, a
tegumentelor si mucoaselor;
- se asigura igiena prin toaleta partiala la pat, ferind insa regiunea pansata.
47
- pansamentul s-a imbibat cu urina sau secretii, puroi
Dupa operatiile aseptice, daca pansamentul ramane uscat iar bolnavul nu prezinta
dureri , plaga va evolua normal si se va se cicatriza in 6 - 7 zile; dupa aceasta
perioada, pansamentul se va desface, se vor scoate firele de sutura, se va
dezinfecta si se va pansa steril;
Daca plaga supureaza, pansamentul se schimba frecvent pana la completa
vindecare.
.
Combaterea durerilor postoperatorii:
- in primele 24 ore durerile sunt mari, dupa care se atenueaza si dispar in decurs
de 36- 48 ore.
- linistirea bolnavului, asezarea in pozitii de menajare, administrare de
medicamente calmante si antiinflamatoare recomandate( Algocalmin, Piafen,
Ketoprofen); in dureri intense se administreaza opioide ;
- administrarea de calmante si hipnotice se face dupa evaluarea corecta a
durerii folosind anumite scale, in primele zile la anumite interval de timp, apoi
pe masura ce intensitatea durerii scade, se intrerupe administrarea acestora
pentru a nu da obisnuinta. Calea de administrare este orala si parenterala( im
sau iv) in caz de dureri insuportabile.
Alte metode de tratament a durerii fizice:
- aplicatii calde sau reci;
- schimbarea pozitiei;
Alimentatia
48
de sept nazal cu anestezie generala, se recomanda 6 ore restrictie, dupa care
pacientul poate sa bea si sa manance din prima zi.
2. In interventiile abdominale mici- apendicectomie necomplicata,
colecistectomie, se recomanda o zi restrictie; a 2-a zi se recomanda lichide( ceai,
supa strecurata); a 3-a zi se recomanda alimente semilichide usoare- daca este
prezent tranzitul intestinal
3. In Interventii mari - ACN (anus cotra naturii) se recomanda 3-4 zile restrictive,
dupa 2 zile se permite ceai, apoi supa si, mucilagiu doar peste 4 zile.
Cu anastomoza:
- gastrica - restrictie 5 zile dupa scoaterea sondei, a 4-a zi se recomanda
ceai , apoi supa si mucilagiu de orez, dupa care se reia treptat
alimentatia
- intestin subtire, colon, pancreas – retrictie 5-6 zile, apoi ceai neindul a-5-a zi,
si se reia treptat alimentatia;
- rect, esofag, stomac — restrictie 7 - 8 zlle, alimentatia se face parenteral
in acest timp, a 6 -a zi se reia cu prudenta alimentatia
Recomandare generala:
- alimentatia bolnavilor in perioada postoperatorie, in prima si a doua zi dupa
operatie : regim hidric( ceai neindulcit sau apa fiarta si racita).
Mobilizarea bolnavului
Asistentii medicali au datoria de a efectua mobilizarea cat se poate de precoce:
- bolnavii care au fost anesteziati local pot fi mobilizati dupa interventie de asistenta
sau de infirmieri;
- in caz de operatii necomplicate, mobilizarea incepe in prima zi dupa operatie;
- bolnavii care nu se pot ridica, se vor mobiliza in pat, pasiv la inceput si apoi activ
prin miscari de flexie - extensie a membrelor inferioare
- se va ajuta bolnavul sa-si schimbe pozitia in pat;
- se sfatuieste pacientul sa execute exercitii de gimnastica respiratorie prin inspiruri
si expiruri efectuate de mai multe ori pe zi;
49
- prin mobilizarea precoce se previn: trombozele, emboliile, pneumoniile, escarele,
constipatia.
1. Complicatii imediate
2. Complicatii tardive
1. Complicatiile imediate
A. Complicatii respiratorii:
o hipoxia din cauza interventiei abdominale superioare, boli pulmonare
cronice; masuri de prevenire: oxigenoterapie, stimularea
expectoratiei
o stop respirator din cauza supradozarii opiaceelor( Fentanyl);
interventie- se administreaza Narcan;
o obstructia caillor aeriene superioare prin caderea limbii - se previne prin
pipa nasofaringiana sau orofaringiana; in caz de varsaturi se aseaza bolnavul in
decubit lateral;
o spasmul sau edemul laringian - se HHC iv sau Decortin.
B. complicatii cardiace;
o tahicardia cauzata de hipovolemie, sangerare, insuficienta cardiaca;
masuri aplicate: reechilibrare hidroelectrolitica, reinterventie, tonice
cardiace;
o HTA din cauza hipervolemiei, durerii; interventii aplicate- se
administreaza - diuretice, antihipertensive, calmante ale durerii;
o tulburari de ritm cauzate de tulburari hidroelectrolitice, insuficienta
cardiaca ; masuri aplicate: reechilibrare hidroelectrolitica, antiaritmice
C. Complicatii hemoragice:
o hemoragie interna cu semnele hipoTA, tahicardie, cresterea volumului
abdominal; masurile aplicate sunt stabilite de medic: reinterventie; in
50
hemoragie externa se face hemostaza locala si medicamentoasa cu vit.
K,
D. Hipotermia si frisonul postoperator pot aparea prin pierdere de caldura,
administrare de vasodilatatoare, temperatura scazuta in sala de
operatie ;interventii: se combate prin invelirea bolnavului, incalzirea patului; in frison
se dau sedative sau neuroleptice.
E. Confuzia postoperatorie manifestata prin:
o delir, tulburari de constienta, de memorie, apare mai frecvent la
varstnicii cu ateroscleroza;
o agitatia nocturna necesita supraveghere permanenta, sursa de lumina;
se previne informand permanent bolnavul atunci cand este lucid despre
situatia sa, locul unde se afla, ce tuburi de dren are;
o imobilizarea pacientului se face numai in caz de pericol, pentru
asigurarea securitatii si vindecarii sale.
F. Alte complicatii: tromboemboliile, infectii pulmonare, infectii ale plagilor
Prevenirea tromboemboliilor
Tromboemboliile sunt complicatii cu risc maxim de aparitie in primele 10 zile
de la interventie.
Categorii de bolnavi predispusi sunt bolnavii:
- cu insuficienta cardiaca,
- cu poliglobulie,
- cu varice, obezitate;
- cu interventii pe bazin, sold, membre inferioare;
- cu varsta inaintata;
!! Embolia pulmonara se instaleaza rapid cu evolutie severa uneori chiar exitus.
Masuri de prevenire:
- rnobilizare precoce;
- folosirea ciorapilor elastici sau fese elastice care se vor aplica chiar din ziua
interventiei de la sala;
- antinticoagulante in doze mici, dintre care derivatele de heparina: Fraxiparina
5000 u.i. S.C. in flancurile laterale abdominale de 2 ori/zi; Calciparina sub
supravegherea Timpului de protrombina sau Timpului Quick.
51
Prevenirea infectiilor pulmonare
Pneumoniile sunt complicatii care pot aparea numai la anumite categorii de
bolnavi.
Pacienti cu risc: varstnicii, fumatorii, pacienti cu afectiuni cronice pulmonare,
obezii, pacientii cu interventii pe torace care nu respira eficient din cauza durerii;
respiratia superficiala produce atelectazie.
Atelectazia reprezinta excluderea din circuitul aerian a unui anumit teritoriu
pulmonar prin obturarea conductului aerian ; in functie de calibrul bronhiei blocate
se intalnesc atelectazii masive lobare, lobulare; acestea pot aparea in primele 3 zile
postoperator, bolnavul prezentand febra, tahicardie, clanoza cu tuse si
expectoratie.
Masuri de prevenire:
- gimnastica respiratorie, se fac respiratii profunde, 4 - 5 la un sfert de ora;
- pacientul este sfatuit sa se ridice in pozitie sezanda, sa tusesca si sa
expectoreze;
- masajul de stimulare a respiratiei prin miscari circulare cu mainile exercitand
presiune de la ceafa pana in zona lombara de o parte si alta a coloanei vertebrale;
- inhalatii;
- tapotarea cutiei toracice dorsale (aplicarea de lovituri scurte cu palma);
- aspiratia secretiilor bronsice cu sonda endobronsica.
Tratamentul infectiilor respiratorii se face cu :
- antibiotice, expectorante, bronhodilatatoare;
- Oxigen pe sonda sau masca;
- pozitie semisezanda pentru usurarea respiratiei;
- schimbarea pozitiei la fiecare 2 ore,
- exercitii respiratorii.
Infectiile plagii pot fi cauzate de:
- Germeni patogeni din aer (praf) sau de pe tegumentele bolnavului;
- Nerespectarea regulilor de asepsie;
- Focare septice pe tegument langa plaga operatorie;
Tratament:
- local - scoaterea firelor, eliminarea colectiilor, schimbarea pansametului
52
cat mai des pana la vindecare;
- general cu antibiotice conform antibiogramei.
53
Bibliografie:
54
55
56